Black PANTONE ggalben mmustar TRIBUNArevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/130.pdf ·...

TRIBUNA 130

PANTONE ggalben mmustar

PANTONE ggalben mmustar11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I • 1 - 11 5 ff e b r u a r i e 2 0 0 8 2 lei

Ecran

ul global sau

“ecranocraþia”

Judeþul Cluj

De la paternitatela sfinþenie:

Iosif

Despre Lavric ºi alþi iscoditori

Horia Lazãr

Ion Pop

Vianu Mureºan

Primul interviual lui Alin Rusdespre mineriade

Alexandru Vakulovski

Ilustraþia numãrului: Suzana Fântânariu

Suzana FântânariuAmbalaj pentru suflet (1992)

Philobiblon este o publicaþie periodicã anualã,editatã în limba englezã ºi distribuitã însistemul de Schimb Internaþional

Interbibliotecar al Bibliotecii Centrale Universitare„Lucian Blaga” din Cluj-Napoca în aproximativ100 de mari biblioteci din întreaga lume. Editareasa a fost decisã de cãtre Biblioteca CentralãUniversitarã „Lucian Blaga” (primul numãrapãrând în 1996), cu scopul de a completa ºidiversifica paleta ofertelor sale de schimbinternaþional interbibliotecar; de a marca imagineapublicã internaþionalã a instituþiei ºi, nu înultimul rând, de a crea un for ºi un mijloc decomunicare ºi de clarificare culturalã ºiprofesionalã. Philobiblon este o publicaþie multi-disciplinarã, însã fãrã conturarea prestabilitã adisciplinelor ºtiinþifice antrenate volum de volum,promovând tradiþia volumelor tematice.

În anul 2006 revista Philobiblon a fostacreditatã de cãtre Consiliul Naþional al Cercetãriiªtiinþifice din Învãþãmântul Superior dinRomânia, în categoria B, adicã drept revistã cuºanse de a fi o publicaþie de însemnãtateinternaþionalã, iar începând cu anul 2007, studiilepublicate în Philobiblon sunt preluate ºi difuzatecu text integral de cãtre baza internaþionalã dedate editatã de EBSCO Publishing Co.

Cu aceeaºi þinutã ºtiinþificã impecabilã cu carene-a obiºnuit, ultimul numãr al revisteiPhilobiblon (Philobiblon XII – 2007) îºi propunede aceeastã datã o temã centralã complexã, careprezintã interes maxim pentru specialiºtii înºtiinþa informãrii ºi documentãrii, interesând însãtotodatã ºi un public mult mai larg ºi mult maieterogen: volumul curent prezintã un omagiucriticului ºi istoricului literar Adrian Marino,reunind studii care examineazã diferite aspecte alepersonalitãþii ºi operei sale în planul public alconºtiinþei ºi culturii româneºti, precum ºi în celmondial. Ordinea în care sunt aranjate articolelevolumului permite un dialog viu, deschis, în carestudiile consacrate europenismului ºimulticulturalismului promovat de Marino„dialogheazã” cu istoria receptãrii traducerii cãrþiisale de criticã literarã în Japonia, RepublicaLiterelor cu alternativa autohtonã a culturii libere.

Articolele concepute cu gândul la universulintelectual al lui Marino, cuprinse în acest volumexceleazã prin acea originalitate a abordãrii, acelnovum care reuºeºte sã evite banalitãþile ºi sãofere în schimb o descriere nuanþatã afenomenului Marino: sistemul sãu filosofic,activitatea sa de literat ºi de bibliofil, ecoul opereisale peste hotare sau atitudinea sa de intelectualîn perioada regimului comunist.

Desigur, din lipsã de spaþiu nu vom puteatrata în amãnunt fiecare lucrare a volumului, deaceea vom încerca sã oferim o prezentare

generalã, oprindu-ne doar asupra câtorva dintrearticolele prezente.

Secþia Culture, BBooks, SSociety: AAdrian MMarinoand HHis HHorizons / CCulturã, ccarte, ssocietate:Adrian MMarino ººi oorizonturile ssale este dedicatãaproape în întregime personalitãþii ºi operei luiAdrian Marino, cel care a fost denumit înnecrologul lui Stefan Borbely una dintre minþilecele mai strãlucite ale literaturii românecontemporane ºi care a fost considerat „un reperde verticalitate moralã ºi un neliniºtitor termende comparaþie”.1

Un exemplu elocvent al dialogului viu,intertextual, promovat în volum, pe care l-amamintit mai sus este chiar „dialogul” dintrearticolul Florinei Iliº (cu titlul Adrian Marino andthe Idea of Literature from a HermeneuticalPerspective/Adrian Marino ºi ideea de literaturãdin perspectivã hermeneuticã), ºi al lui KárolyVeress: On the Border of Text and Experience –About Adrian Marino`s Hermeneutics/La limitadintre text ºi experiment – Despre hermeneuticalui Adrian Marino), ambii autori tratândperspectiva hermenuticã în opera lui Marino. Celedouã articole se completeazã într-un modarmonios, autoarea Florina Iliº subliniind analogiadintre sistemele filosofice ale lui Heidegger ºiSchleiermacher ºi sistemul lui Marino; în schimb,Károly Veress apeleazã la textele lui Gadamer ºiRicoeur, precum ºi ale lui Eliade, în încercarea dea verifica teoria lui Marino privind o concepþiehermeneuticã universalã, precum ºi abordarea luiepistemologicã–metodologicã în situaþiahermeneuticã.

În eseul sãu, Florina Iliº încearcã sã ofere oanalizã a sistemului critic impus de AdrianMarino în critica literarã româneascã, observând,mai ales, în ce mãsurã metoda hermeneuticã,conceputã ca hermeneutica ideii de literaturã,exprimã în sensul sãu cel mai autentic una dintrecele mai profunde cãi de interpretare ºi înþelegerea textului literar. În articol sunt prezentate ºidirecþiile polemice care se manifestã în opera luiMarino, caracterul de polemie multiplã fiindcaracteristic ideilor literare publicate de el între1968–2000.

Articolul Rodicãi Frenþiu, intitulat TatakauHikaku Bungaku. Adrian Marino and the MilitantComparatism in Japan / Tatakau HikakuBungaku: Adrian Marino ºi comparatismulmilitant în Japonia analizeazã polemica generatãde traducerea lucrãrii semnate de Marino:Etiembe ou le comparatisme militant, despre careafirmã el însuºi, cã „este prima carte de criticãliterarã româneascã tradusã în Japonia, o premierã

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM22 TRIBUNA • NR. 130 • 1-15 februarie 2008

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


Philobiblon XIITrecut pentru viitor - provocarea culturii

(Continuare în pagina 27)

info

Kovács Eszter

Sînt un cititor constant al Suplimentului deculturã, sãptãmînalul editat de Polirom. Nuvãd în apariþia acestuia o simplã afacere de

self-promotion, aºa cum unii ar fi tentaþi s-ocreadã. Mãcar pentru rubricile de autor (þinute,mai mereu, de virtuozi ai scrisului cooltcontemporan), ºi tot ar trebui sã-l rãsfoiþi.Semnãturile unor hedoniºti ai literei tipãrite, caAdriana Babeþi sau Emil Brumaru, ºi le-ar dori,sînt convins, orice revistã care se respectã.

Exerciþiul uºor, ironic, ludic ºi informat altinerilor prozatori „poliromiºti” îl urmãresc, înspecial, numãr de numãr. Aºa cum uniicompleteazã integrame sau vizioneazã ºtirile de laora 5, eu îmi iau doza de actualitate culturalã,politicã sau “frivolã” din textele celor trei:pasiunea bãnãþeanului Radu Pavel Gheo pentrurevigorarea plasticitãþii limbii vorbite s-ar cuvenisã-i molipseascã pre mulþi; diagnosticele puse„circului nostru” politic de cãtre Lucian DanTeodorovici ar trebui sã ne facã, adesea, maicircumspecþi; iar anecdotele prin care-ºicondimenteazã (ori inventeazã?) biografia FlorinLãzãrescu ar putea sã ne demonstreze, o datãpentru totdeauna, cã timpul umorului literar decalitate n-a trecut. Cei trei prozatori (ºi probabil oduzinã de nume ce li se pot alãtura) îºi asumã,cumva, o stilisticã mai prietenoasã cu publiculcititor, mai atentã la strategiile comercialului, alepoveºtii ce trebuie spuse-ascultate.

Iatã-mã în trenul de noapte (într-o saunã...clasa I) care leagã – vai, nefericit verb – cetateaClujului de mizerabila noastrã capitalã. Ca defiecare datã, înarmat cu rãbdare ºi presã culturalã(mai puþin, în epoca asta integratoare, tutun).Deschid simpaticul Supliment la pagina, bicefalã,a editorialiºtilor TEOdorovici & GHEO. ªi începlectura editorialului comis, prin tradiþie, de LucianDan Teodorovici. Textul, intitulat Exces ecumenic,începe aºa: „Am scris la vremea potrivitã, încadrul acestei rubrici, despre celebrele caricaturisuedeze înfãþiºîndu-l pe Profetul Mahomed – mi s-a pãrut atunci, mi se pare ºi acum un gest celpuþin nelalocul lui, menit a inflama spirite ºi aturna gaz peste focul fanatismului”.

Fac pauzã de respiraþie. Reiau lectura.Meditez: atît de „celebrele” caricaturi aparþin,totuºi, unui artist danez, Kurt Westergaard, ºi auapãrut în Jyllands-Posten, ziar din patria prinþuluiHamlet. Sau Google mi-e prieten numai mie?Eroarea editorialistului are la bazã, desigur,

dezinformarea, cea care, s-o recunoaºtem, apare închip de fatalitate cel puþin o datã în viaþa unuijurnalist. Cã obiectul discuþiei – desenele daneze –are “prea puþinã valoare artisticã”, nu sînt, iarãºi,deloc de-acord cu scriitorul moldovean. ªi nici cãgestul ar fi fost numaidecît “menit a inflamaspirite ºi a turna gaz peste focul fanatismului”.Focul fanatismului, sînt tentat sã cred, arde la felde viguros cu sau fãrã ofranda de hîrtie a unuicaricaturist, romanicer, filozof, jurnalist etc.Torþele lui vii, mai falnice sau mai mocnite, aparîn cele mai neaºteptate puncte ale planiglobului.Numai prin exerciþiul continuu, neînfricat allibertãþii noastre (de expresie, cum altfel?), maiavem o ºansã sã arãtãm lumii natura exactã,persuasivã ºi patibularã a fanatismului (religios,politic, ideologic º.a.m.d.) Asta au vrut sã arate,public, desenele artistului danez ºi, în caz cã l-aþigãsit neconvingãtor, asta o spune ºi prin viu graiîn excelentul Bloody Cartoons, documentardifuzat la noi, sãptãmînile trecute, pe postulnaþional de televiziune, în cadrul proiectului “Dece democraþia?”. Interesant este faptul cãinflamarea unei pãrþi a lumii islamice s-a produs –teleghidat, graþie unor televiziuni de tip Al-Jazeera– la o bunã bucatã de timp dupã apariþia, în presaeuropeanã, a “neinspiratelor” desene. Interesant,de asemenea, e faptul cã unele dintre autoritãþilereligioase vehemente în condamnarea acestora(muftii sau imami) nu le vãzuserã niciodatã pînãla momentul respectiv. Momentul în careambasadele Danemarcei în Orientul Apropiat aufost incendiate, iar ziariºtii ºi caricaturistulimplicaþi în chestiune, cetãþenii, civili ºineimplicaþi, danezi – ameninþaþi numai(deocamdatã!) cu moartea. Te urmãreºte, multdupã ce ai vãzut documentarul, seninãtatea cucare bãtrînul artist Kurt Westergaard se plimbãpe o strãduþã liniºtitã din nord, declarînd cãameninþãrile ºi fanaticii îl lasã rece. ªi promiþîndcã va continua sã trãiascã ºi sã deseneze în acelaºimod, adicã aºa cum vrea el.

Dar mã mai aflu o datã în dezacord cudomnia sa cînd, în partea a doua a articolului,mãsoarã, cu ocaua diferitã, graba în care BisericaOrtodoxã Românã a condamnat apariþia – multprea mult aºteptatã – în limba valahã a Versetelorsatanice, romanul hipermediatizat al lui SalmanRushdie. Citez: „B.O.R. se poziþioneazã ferm, încontextul apariþiei acestei cãrþi, în zonafanatismului extrem, fãrã nuanþe, încadrînd-o la

«forme, mijloace, acte sau acþiuni de defãimare ºiînvrãjbire religioasã»”. Aºadar ºi zeloºii înalt-ortodocºi autohtoni ºtiu sã dea cu oiºtea-n gard,nepricepîndu-se însã, pe bunã dreptate, sã treacãneobservaþi ºi nemuºtruluiþi de editorialist. Maicu seamã cînd brand-ul trebuie apãrat.

Lucrurile, din pãcate, nu sînt tocmai noi ºinici excentrice. Chiar în lumea civilizatã apuseanãau existat ºi mai existã opere artistice tabu. Chiarºi în democraþiile consolidate, cartea sau filmulpot fi puse la index, cu zel medieval. Dovada ceamai recentã este filmul 4 luni, 3 sãptãmîni ºidouã zile al regizorului Cristian Mungiu,desfiinþat sîrguincios de oficiosul Vaticanului(dupã cum, la vremea sa, ºi cinema-ul lui PierPaolo Pasolini sau al altora fusese condamnat...).

Cred cã libertatea de expresie nu e doar oproblemã a artistului contemporan, ci una anoastrã a tuturor. ªi mai cred cã libertatea deexpresie trebuie apãratã nu doar de creator (sãzicem Kurt Westergaard sau Theo Van Gogh, darºi Pasolini sau Winterbottom, Rushdie sauSabato), ci de mine, de tine, de fiecare dintre noi.Important este cã trei domniºoare fîºneþe, cu aerede studente filoloage ºi costumate cam... in black,au cerut, într-o dupã-masã de ianuarie, nouapãrutul în librãrii Versetele sataniste [sic!]. ªi cã,dupã ce au fost corectate pe loc & gratis delibrarul hirsut, au cumpãrat cartea împricinatã.Abia dupã ce-o vor citi îºi vor da, în fine, seamacã romanul se numeºte Versetele satanice ºi cãeste una dintre scrierile inconfundabile alehãituitului & starului mediatic Salman Rushdie.

33



TRIBUNA • NR. 130 • 1-15 februarie 2008 33

editorial

Mãºtile fanatismuluiªtefan Manasia

Suzana Fântânariu S.O.S. Salvati obiectele singure (2000)

Suzana Fântânariu Ceas fãrã consolare - obiect (1997)

Andrei RuseBlack jobBucureºti, Editura Vinea, 2007

Andrei Ruse moºteneºte de la primul valfracturist apetenþa pentru social ºi pentrupeisajele mizerabiliste, dar nu ºi vocaþia

gestului truculent sau a grimaselor histrionice.Fiindcã el nu e nici pe departe un extrovert dinfamilia spiritualã a lui Marius Ianuº, astfel cãpoemele sale protestare (atâtea câte sunt) vor fi maidegrabã „scrâºnite” decât „þipate”, exprimândamãrãciune ºi nu revoltã ºi rostite fiind cu o voceobositã ºi resemnatã: „dã-o-n mã-sa de privatizare/dã-o-n mã-sa de globalizare/ nu e niciun tab pestradã în seara asta/ niciun tanc nu se plimbã prinjunglã/ nimeni n-a apãrat nimic// toþi au muritproºti/ pe frontul dintre petrol ºi un vis rocknroll/iar biblioteca asta e plinã de coperþi prãfuite/semnate de idoli mahmuri/ care danseazã bluesprin sângele meu” (blues with a feeling). Dorindu-se, ca mulþi dintre congenerii sãi, un poet alunderground-ului, autorul schiþeazã în asemeneatexte, cu o mânã destul de sigurã, câteva portete demarginali cãrora le împãrtãºeºte singurãtatea ºidorinþa de evaziune dintr-o realitate puþindezirabilã: „prima datã când l-am întâlnit pe daniel/ºi am tras din punga lui de aurolac/ mi-a venit sãplâng// cum mã privea el aºa/ speriat de faptul cãam o casã o mamã/ o femeie care nu ºtiu de cedracului mã iubeºte/ ºi câte alte lucruri de doibani/ care oricum nu-mi vin din cauzã/cã m-amîngrãºat// vroia sã se schimbe// mi-a zis asta// iaraurolacul mirosea a/ vise cu paturi calde ºi plãpumide coccolino” (daniel).

„Sâmburele tare” al poeziei lui Andrei Ruse nutrebuie cãutat însã în aceste poeme, care au „aerulde familie” al liricii 2000, ceea ce îl individualizeazãeste conºtiinþa singurãtãþii, statutul de fiinþã maicurând autistã, cu o lipsã organicã a capacitãþii de astabili, în ciuda unor empatii pasagere, relaþii cusemenii, aºa încât lumea poemelor sale e un infernrece ca o cazarmã prusacã, populat de o umanitate„atomizatã”, simplã colecþie de entitãþi cvasi-umaneîntre care nu mai funcþioneazã, cel mai adesea, niciun cordon afectiv, iar una din mãºtile lui liricepredilecte este aceea a „omului descompus” alcãtuitdin piese anatomice eterogene ºi din crâmpeie depersonalitate: „singurãtatea e o stare dedescompunere/ pãrul devine altcineva/ nasulaltcineva ochii/ mâna dreaptã mâna stângã// deviio formã de bucãþi/ fãrã nume/ fãrã un sensconturat pe post de superglue// impresia eîntotdeauna cã într-un moment/ vei crãpa brusc întoate miimile astea strãine/ o explozie scurtã/inevitabilã în conºtiinþa în care/ fiecare gând e opersoanã pe care nu ºtii/ de unde o cunoºti”(singing for the lonely). Tocmai aceastã conºtiinþã asingurãtãþii va declanºa nevoia de cãldurã ºiapropiere, reverii ale intimitãþii, aspiraþia micilorbucurii cotidiene, un vertitabil „complex caloric”generat de percepþia acutã, la propriu ºi la figurat, adisconfortului termic: „la semafor/ o femeie// dacãeram colegi de liceu/ poate am fi împreunã acum/ne-am fi þinut de mâini ºi ne-am fi zâmbit patetic/ne-am fi cunoscut fiecare miºcare/ colecþia delenjerie/ colecþia de amintiri/ am fi avut poate ºicopii/ cu ochi verzi sau albaºtri/ am fi mers înweekend la metro/ înainte de crãciun sã umplem

coºurile de cadouri/ (…) ºi în acele dimineþi m-aº fitrezit probabil lapte/ lapte cald cu aromã descorþiºoarã/ ºi biscuiþi pe o farfurie largã” (milka).Dar pentru cã micile paradisuri se dovedesc cât sepoate de inconsistente, simple proiecþii onirice carese destramã aproape pe mãsurã ce se alcãtuiesc,locul lor este luat de presentimentul precoce almorþii sau de reveriile thanatice pe al cãror parcurspersonajul liric va asista impasibil, sub aceeaºi steaa singurãtãþii, la propria lui extincþie: „când o fi/ aºvrea sã mor într-o ambulanþã/ departe de toþi// aºvrea sã mor pe drumul spre morgã/ de unde taicã-miu-mi va recunoaºte cadavrul/ ºi-l va duceprobabil/ unde va crede cã a fost casa pentrumine/ în loc sã-l îngroape la tnb/ sub scãri// (…) aºvrea ca doctorii sã-mi acopere faþa/ cu un cearºaf/impecabil/ moale/ apoi sã-mi anunþe decesul prinstaþie ºi atât” (911). Cãci, în viziunea lui AndreiRuse, singurãtatea ºi moartea sunt perfectsinonime, „oamenii singuri” din textele sale, cãrora

poetul le alcãtuieºte adevãrate fiºe clinice, capãtãaproape pe nesimþite fizionomia unor cadavre pejumãtate vii, iar peisajele sale citadine se populeazãcu procesiuni de fiinþe spectrale, care navigheazã laîntâmplare prin vid: „5 dimineaþa. giuleºti// destulde frig/ destul de beznã// lângã staþie/ câtevaumbre se amestecã cu gardurile cimitirului/ câþivaoameni în capãtul refugiului/ ºi numai dumnezeuºtie care sunt vii” (cubul). Poemele din black jobdefinindu-se astfel, în ceea ce au cu adevãratvrednic de interes, ca niºte ecograme ale stãrii desolitudine, pe care autorul o ridicã la coeficientulsuperior al unei maladii ontologice. Fãrã a strãlucideocamdatã prin originalitate, cu un discurs undeprozaizarea voitã poate duce câteodata laplatitudine, dar ºi cu neglijenþe de limbaj care ar fiputut fi evitate, Andrei Ruse este însã, una pestealta (pentru a privi momentan doar la partea plinãa paharului) o apariþie promiþãtoare în tabloul degrup al promoþiei 2000. Textele lui diagnosticheazãsuficient de exact tumorile sufleteºti din care s-anãscut, în liniile ei generale, poezia acestei promoþii.

44



44 TRIBUNA • NR. 130 • 1-15 februarie 2008

cãrþi în actualitate

Octavian Soviany

Despre oamenii singuri

V. LeacDicþionar de viseBucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2006

Ciudat personaj este acest V. Leac! Nuvorbesc numai despre om, pentru care amo slãbiciune, ci mai ales despre proiecþia

din textele sale atât de „altfel”. Când am scrisdespre volumul sãu, Seymour: sonatã pentrucornet de hârtie, acum vreo 2 ani, nu am ºtiut deunde sã încep, de unde sã apuc aceastã poeziecare nu ascultã nici mãcar de convenþia de a nuasculta de nici o convenþie. Am bâjbâit ºi, cineºtie, poate am reuºit sã ies la liman. Deºi nu preacred. Dar cum poþi fi limpede, explicit, scriinddespre un discurs alunecos, care refuzã oricealiniere?

Pentru V. Leac, gândirea se naºte, dadaist, îngurã, el mizând pe spontaneitate, pe imaginaþiadezinhibatã, nu pe aplicarea unei reþete deprinsedin cine ºtie ce surse livreºti. Sã nu se înþeleagãgreºit: acestea existã cu duiumul, dar ele suntsimple pretexte, în aºa mãsurã modelate încâtdevin de nerecunoscut. Leac e un histrion carepracticã un continuu happening poetic, silindrealul trecut în text sã suporte contorsionãriaproape suprarealiste. Poetul suferã de un excesde imaginaþie; pur ºi simplu nu reuºeºte (bine,nici nu se strãduieºte cu adevãrat) sã-ºi þinãimaginaþia în corset. Mai mult decât atât, nici nuîl intereseazã dacã ceea ce rezultã este sau nupoezie. Totul este sã comunice o stare, care deregulã este una de exuberanþã stârnitã demanifestãrile cele mai debile ale realului. Nimicnu-l poate surprinde pe Leac, pentru el totul estefiresc, normal; asta pentru cã nu face greºeala dea cãuta, darãmite de a mai ºi confecþionaexplicaþii. Nu tot ce se petrece, nu tot ce existã selasã explicat. Prin urmare, textele sale sunt întrutotul verosimile. Asta pentru cã, în concepþia lui,

nimic nu este neplauzibil. Orice se poateîntâmpla, orice are loc în percepþia sa calmã. Laconjuncþia dintre imaginaþia suprarealistã ºi gustuldement pentru inedit, Leac re-creeazã lumea.Lumea de uz propriu, fireºte.

Autorul Dicþionarului de vise (editura Cartearomâneascã, 2006) se joacã nonºalant cumajoritatea modelor poetice ale vremii; nu areambiþia de a scrie nici etajat ca Vancu, nici frust-autenticist ca Sociu, nici apãsãtor precum Comansau metafizic precum Komartin, Manasia oriRuxandra Novac. Nu, tot ce îl preocupã este sãîºi lase imaginaþia sã se deruleze nestingheritã.Iatã, bunãoarã, cum este contorsionatautobiograficul, într-un text care poartã un titlumanifest: aproape ficþiune. Bineînþeles, memorianu mai reprezintã reperul fundamental alreconstituirii propriei vieþi: „am totul notat aicidespre viaþã, dar nu gãsesc nimic”, constatãautorul. Nu e nimic poetic într-o astfel detentativã de a ordona o pastã incertã, din carenimeni nu mai poate determina, cu aproximaþiemãcar, cât e adevãr ºi cât e ficþiune. Dar tocmaiaici stã clenciul acestui efort terapeutic, cumodeste sau foarte vagi fiþe estetice: Leac aboleºteorice diferenþã vizibilã dintre real ºi ficþiune, prinurmare, dintre viaþã ºi literaturã, dintre lume ºitext. Acest apetit necurmat pentru fabulaþieporneºte poate ºi dintr-o saturaþie de real, pe careîl resimte prea strâmt: „aici am învãþat cam tot cese poate învãþa. pe urmã am început sã inventez”.ªi de atunci tot inventeazã.... Inventeazã fãrã a fipreocupat sã-ºi orneze cumva aceste invenþii. Arînsemna sã le diminueze pulsul, iar efectul celmai puternic al textelor marca Leac este cã nufalseazã. Reproºul unui cititor amator de poezie„frumoasã” îl intuieºte singur ºi se asigurã cãreplica este una cu totul ireverenþioasã, dar...naturalã: „ºi aºa mai departe cu galben gazos/ ºisute cu feliuþe subþiri ºi Ha-Ha-Ha/ ºi Hi-Hi-Hi/ ºibãgami-aº/ ºi mâncaþi-aº/ într-un leitãr/ da’ nu-i

Bogdan Creþu

A reinventa permanent realitatea

Interesul editorial pentru istoria noastrã culturalãa scãzut pe mãsurã ce numãrul editurilor s-aînmulþit, iar literaþii au crescut vânjos ºi

vertiginos, cu scrieri de tot felul, intrate în bilanþuride familie ºi grupuri de amici.

Într-un astfel de context, o apariþie precumVictor Iancu. De la esteticã la literaturã comparatã(Editura Universitãþii de Vest, 2006) ne readuce sprestarea normalitãþii culturale ºi a vegherii spre literelenoastre de aur. Acesta este de fapt mesajulîngrijitorilor de ediþie: Mircea Popa, Elena Jebelean,Elena Torje ºi în special al „Prefeþei”, semnatã decriticul ºi istoricul literar Mircea Popa.

Victor Iancu, un reprezentant al Cercului Literarde la Sibiu – cel care nu figureazã „nici la oraactualã nici într-un dicþionar de scriitori, nici într-oenciclopedie sau o sursã de valorificare literarã”(Mircea Popa) – a fost mai întâi elev al lui TudorVianu ºi a urmat studii de esteticã ºi filosofie laUniversitatea din München.

Dupã aceastã perioadã de formare intelectualã,asemeni altor contemporani ai sãi, a urmat ocarierã cu douã dimensiuni, una politicã ºi publicã –ca membru P.N.Þ. ºi apropiat al lui Iuliu Maniu – ºio alta academicã, începutã în mediul culturalclujean, ca asistent al esteticianului Liviu Rusu.

Dimensiunea politicã ºi publicã ºi-a exercitat-oca redactor ºi gazetar la „Patria” ºi apoi la„România nouã”. Publicistica lui a avut overticalitate în raport cu evenimentele ºi realitãþilepolitice din anii premergãtori celui de-al Doilea

Rãzboi Mondial ºi urmãrile acestuia. S-a exprimat,astfel, asupra pericolului ascensiunii drepteinaþionaliste (Miºcarea Legionarã) ºi a privit lucid ºicu prudenþã „binefacerile” comunismului sovietic,cuceritorul stalinist al societãþii româneºti de dupã23 august 1944.

Fãrã îndoialã, punctul cel mai important alatitudinilor sale publice ºi culturale a fost cel alimplicãrii depline în activitatea Cercului Literar dela Sibiu, alãturi de Radu Stanca, Cornel Regman,Ion Negoiþescu, Ovidiu Drimba ºi Ion Oanã. Cuaceºtia împreunã a semnat Manifestul CerculuiLiterar de la Sibiu, cu program cultural gândit ºiafirmat pe principiile estetice ale sincronismuluilovinescian.

În elaborarea Manifestului, Victor Iancu a fostcel care l-a conceput, iar Ion Negoiþescu cel care l-aredactat. În volumul pe care-l comentãm, problemaCercului Literar e abordatã de Victor Iancu înperspectiva istoricã a ideilor culturale ºi literareardelene. Astfel, aflãm cã cercliºtii, prin manifestullor, s-au opus culturii „minore” ardelene ºi au optatpentru postulatul „culturii majore” teoretizat deLucian Blaga. Victor Iancu înfãþiºeazã apoicompoziþia Cercului Literar. Acesta era alcãtuit dingrupul teoreticienilor: Eugen Todoran, CornelRegman, Ovidiu Drimba; grupul poeþilor: RaduStanca, ªtefan Augustin Doinaº, I. Negoiþescu(Damian Silvestru), Ion Oanã, Ioanichie Olteanu;grupul prozatorilor: Dorin Speranþia, Nicolae Pârvu,Radu Stoichiþã.

Din aceastã expunere pe viu a Cercului Literaraflãm cã Ion Negoiþescu a frecventat cenaclul„Sburãtorul”, iar pentru Eugen Lovinescu „pãstreazãun adevãrat cult”.

Celelalte articole ºi studii ce alcãtuiesc volumul,scrise ager ºi comprehensiv, se orienteazã spre temedin opera marilor figuri din cultura româneascã:Eminescu, Maiorescu, Caragiale, Iorga, LucianBlaga. Acestuia din urmã i-a comentat La curþiledorului ºi Laudã somnului. Interesante sunt însãstudiile despre literatura europeanã, cãreiaesteticianul român i-a luat pulsul cu decenþã ºiprofunzime, descoperind un raþionalism europeansui generis, prezent inclusiv în muzica occidentalã acãrei esenþã creativã „rãspunde unor legimatematice severe”.

Scrisul lui Victor Iancu îºi opreºte dupã 1945sevele autohtone ºi universale din care se inspira ºicu care se sincroniza. Ajuns în 1956 dascãl deliteraturã comparatã la Facultatea de Litere aUniversitãþii din Timiºoara, se menþine doar întonul didactic al prelegerilor, fãrã a le transforma peacestea în studii ºi cãrþi. S-a stins fãrã sã-ºi vadã ocarte tipãritã. Datoritã acestui fapt, merituleditorilor articolelor ºi studiilor De la esteticã laliteraturã comparatã este mai mult decâtsemnificativ, dãruind o carte scrisã unei figuriimportante a spiritului ardelean care, iatã, printr-o„operã” postumã, îºi gãseºte locul adecvat lângãreprezentanþii Cercului Literar de la Sibiu. ªi nu evorba de un loc oarecare, ci de momentul explozival grupãrii, publicarea Manifestului ºi asumareadirecþiei majore din cultura româneascã, direcþie pecare prin „manifest” au moºtenit-o de la EugenLovinescu.

55



55TRIBUNA • NR. 130 • 1-15 februarie 2008

Victor Iancu ºi Cercul literarTraian Vedinaº

estetic/ ba-i estetic/ îi estetic pânã-n curu’ luCroce/ ºi-napoi la mama voastrã super-esteticã”.Iatã cum poezia (cum naiba sã-i spun altfel?) numai þine cont de nici o convenþie, nici mãcar numai are prejudecata frumosului clasic, formal, cidã cu tifla oricãror exigenþe de acest soi; tot ce omai tenteazã este sã aproximeze palpitul obiºnuital vieþii, al realului. Asta ar fi noua esteticã, decoloraturã fracturistã, dacã doriþi neapãrat. Înrostirea sa categoricã, nedospitã, Leac e cel maiaproape, dintre toþi tinerii poeþi, de primul Ianuº,cel din Manifest anarhist.

De aceea, multe poeme capãtã o detentãdiaristicã, fãrã a putea ocoli o tonalitate confesivã;în astfel de cazuri poetul renunþã la rolurilefavorite: cinicul, piºicherul, fanfaronul, altruistul,bufonul, mizerabilistul, Svejkul douãmiist ies dinscenã, cedând locul unui tip sensibil, care seîncordeazã sã-ºi ascundã angoasele printre cãrþi ºiconvorbiri cu prietenii: „. am ajuns acasã ºi amdat drumul la radio,/ pe urmã am pus o casetãcu muzicã japonezã/ ºi am început sã citesc casaumbrelor./ m-am scãrpinat în cap ºi am bãut treipahare de vin,/ am citit o povestire de joyce/ ºicâteva poeme din pound ºi din miroslav valek./ l-am sunat pe khasis, mi-a spus cã se uitã la tv, laun documentar despre cãile ferate./ – mã simtgroaznic, am zis./ – ºi io, a zis khasis./ i-am spuscã 1 din 5 români au probleme pishice, cã n-aluat nici un premiu.../ – nu mã mir, a zis khasis.te-ai apucat de picturã?/ nu, nu pot sã pictez ceeace vreau. Hai sã-þi citesc ceva din starobinski,/mai exact un citat pe care-l dã el în melancolie,nostalgie, ironie: (...) – e naºpa, omule, a ziskhasis. melancolia!” Nu e nimic patetic aici, cãcidacã se poate sesiza vreun efort al stilizãrii, acelaconstã tocmai în uzurparea oricãrui stil(acreditat). Aceastã „stenogramã” ar avea rolul dea detensiona un moment apãsãtor. Totul seîncheie în tonalitãþi deloc sentimentaloide,

dulcege: „sunt singur, groaznic de singur ºigroaznic de blazat./ am citit kilometri de pivniþãºi m-am simþit mai bine./ vinul s-a terminat. amstins lumina/ ºi-am început sã fac genuflexiuni”.ºi aici se fuge de explicit, tehnica parebehavioristã. Leac nu agreeazã lucrurile, situaþiileclasate, limpezi. Oricum, trebuie sã remarcãm cãliterarul a fost înlocuit, fãrã regret, cu literalul;între cele douã registre, autorul nu sesizeazã sau,mai precis, nu concepe nici o diferenþã. În toatãaceastã poveste, cititorul pare sã nici nu conteze,cãci textul nu are rigoarea unui mesaj modelatpentru a face cu ochiul. Nu e deloc cordial, cipare un artefact de unicã folosinþã. Nu are nicipretenþia de a te urmãri, nici pe aceea de a îþirãmâne fixat în memorie. El nu face decât sãcomunice o stare, particularã prin excelenþã.Nimic mai strãin, de fapt, textelor lui Leac decâtmania generalizãrii. Asta pentru cã ele nu se lasãprovocate de ambâþul rostirii unor mari adevãruri,ci se mulþumesc sã arate cum se vede lumea prinochii autorului. Asta-i tot.

ªi, ca sã nu pierd ocazia, am sã spun cã prinochii acestui personaj lumea se înfãþiºeazã ca unpermanent spectacol. Nu unul burlesc pânã lacapãt, ci unul cu de toate. E ºi dramã, ºibadinerie, ºi preþiozitate, ºi kitsch în acestspectacol. Mai galben ca data trecutã seintituleazã o stranie dare de seamã despreînmormântarea unui unchi foarte drag. Strategiade a-ºi pãstra durerea în limitele decenþei constãîn atenþia acordatã amãnuntelor ºi în prozaizareaevenimentelor, ba chiar în bagatelizarea lor.Normal, totul se petrece „fix ca în scena cândmoare bubulina”. Nu lipsesc nici „efecte speciale –lacrimi ºi muci adunaþi în batistã”. Cum seexplicã o astfel de atitudine? Sã fie cinism? Sauderutã? Ori doar o simplã silã faþã de întregulritual transformat în circ? Câte ceva din toate,plus grija de a nu poetiza. Adicã de a nu falsifica.

Altfel, ºi visul devine pentru Leac un bunprilej de a epata ºi de a se juca. (Anti)poezia sanu pierde ocazia de a broda portrete (onirice,cum altfel?), care pãstreazã totuºi ceva dinprototipul real. Dar bine, ar întreba Leac, visul nue real? Ce e cu prejudecãþile astea, omule?Renunþ, prin urmare, la ele; mã mulþumesc doarsã decupez o mostrã: „l-am visat pe al. cistelecan,era la ipoteºti,/ întreba cine-i ãsta, khasis? aþiauzit de el? Nici eu/ pãi, de ce sã-i dãm la ãstamarele premiu. asta-i prezentare? uite, îi placberea,/ maimuþele, a trecut prin liceu. ce-i asta?/unde-i profunzimea? unde-i neoexpresionismul?/domnule, aºa ceva nu se face. o fi el bun, darfãrã studii... nici chiar aºa./ – mai pune-mi puþinvin, dorian. peºtele ãsta-i grozav”. E doar o ºarjãbenignã, simpatic-bãºcãlioasã, cãreia îi devin nuvictime, ci þinte, ba Dan Sociu, ba Viviana Muºa,Andra Rotaru sau Diana Geacãr, ba Rãzvan Þupa,ba Marin Mincu ori Patapievici. În orice caz, nu enici o diferenþã între aceste scenarii hazlii ºi ceeace Leac pretinde a fi realitatea.

Cum sã închei? Caut un paradox; aºadar: nuºtiu dacã V. Leac e un poet bun, nu ºtiu dacã eun poet în înþelesul statornicit al cuvântului, darºtiu cã asta nu îl intereseazã. Pentru el e mult maiimportantã simplificarea lumii prin intermediulunor texte. Aþi observat, trag nãdejdea, cã m-amferit, pe cât posibil (cãci ticurile îºi cer obolul), sãnu-i numesc emanaþiile (mã rog, producþiile,strãdaniile, isprãvile etc.) „poeme”. Asta dinrespect pentru marea lui capacitate de areinventa, permanent, realitatea. Chiar ºi pe cea aliteraturii.

Dar, ce, e vreo diferenþã între realitate ºiliteraturã? Leac ne învaþã cã nu. ªi înþelept ar fisã-l credem. Cãci ambele suferã, nu e aºa?, demelancolie, cauzatã reciproc. E naºpa, omule!

66




Orecunosc, de data asta m-am lãsatfecundat ºi eu de logosul Humanitas-ului,nu cumva vreo sclipire de originalitate

rebelã sã-mi ºtirbeascã buna reputaþie. Vãd cã deceva vreme încoace, cu tenacitate lipsitã de oricefler ºi în numele unui paroxism iterativ reputataediturã boteazã mai toate producþiile eseisticeautohtone – dupã modelul vãdit anacronic alclasicilor greco-latini ºi cu speranþa probabilã cã tepoþi clasiciza prin gestul mimic – cu acelaºidarnic, multifuncþional ºi irezistibil Despre …Dupã care vin specificãrile: îngeri, necunoscut,minciunã, idei & blocaje, urã, seducþie etc., ceeace e foarte bine, cãci altminteri noi, cititoriifervenþi, punând mâna pe-o carte am fi gata, gatasã ne temem cã-i vorba despre ceva misterios ºiindicibil. Sã fie vorba cumva de o crizã deinspiraþie în zonã, greu de crezut, câtã vremeavem de-a face cu cele mai lãudabile condeie.Pentru a nu ne induce nouã falsa impresie asterilitãþii s-ar putea renunþa, totuºi, la stereotipie,organizându-se eventual în lipsa alternativei olicitaþie de titluri. S-ar putea deschide un nou postîn editurã, de onomatolog bunãoarã. O idee.

Sigur cã e interesant sã scrii despre una,despre alta, despre ceva anume ori în generedespre …, dar sã gãseºti un sobor de autoriperformând henoteist sub oblãduirea unui singurºi ubicuu intelect inspirator pare a þine de naturaminunii. Realmente parcã i-ar fi apucat frisonulmonomaniei, izbindu-i cu revelaþii nestãviliteprecum odinioarã arhanghelul Gabriel pe profetulMohamed, dictându-i versete arcanice. Însã cumnoi trãim într-o Românie secularã ºi n-avemtrebuinþã nici de inspiratori volanþi, nici deprofeþi, ne mulþumim cu mistere de grad secund.Între acestea tocmai recurenþa mecanicã, vizibilãca un icter, a titlului Despre… în producþiaautorilor de Humanitas. Ceea ce nu înseamnã cãnu-i invidiez pentru calitatea textelor – pe unii – ºicondiþiile grozave în care le apar cãrþile. Ca oriceprovincial care, spiritus sibi sumere, îºi ia în seriosproducþia literarã tânjind cu ochii scurºi sãacceadã la o colecþie de prestigiu, a unei edituripotente, iar drept rãspuns vede iþindu-se laorizont un deget înalt fâlfâind ca o necuviinþã.

Pe Sorin Lavric vreau sã-l complimentez, maiîntâi, pentru cã scriind o carte formidabilã,editatã de Humanitas, nu ºi-a tras-o pe sus-lãudatul calapod. Sigur, în consonanþã cu cliºeulfrust al prestigioasei edituri ºi prin filiaþie directãcu spiritus rector, ar fi putut-o numi DespreNoica ºi miºcarea legionarã, însã cred cã a realizatdemult, cã o carte, indiferent de temã, esteoricum despre ceva. Iar asta, s-o recunoaºtem, eun început bun. Aºa cã nu s-a mulþumit sãfredoneze o partiturã cu refrenele prefabricate.Alergic cum era la truismele cu bãtaie sigurã,înduioºãtor manevrate de posteritatea imediatã,dupã ce el însuºi se vãzu trântit în postumulDespre lãutãrism, filosoful de la Pãltiniº cred cãar fi fost chiar iritat sã-l vadã pânã ºi pe Lavricîncolonându-se. Insuficient deprins cu obedienþacazonã când e vorba de trebile culturii, inteligenþãgreu de strunit, iscoditor pãtimaº, lãmuritorcumpãtat el nu se încoloneazã, ceea ce explicãîntrucâtva bobârnacele cu care dintre pagini de

revistã îi zburdã întru întâmpinare uniiantagoniºti, al cãror numãr sunt sigur cã va sporidupã aceastã nouã carte, al cãror har polemic vacreºte-n ardoare. Nu-i lipsit de pericol sã te apuciacum, în plinã modã a corectitudinii politice sã-lexhumezi pe Noica cel din perioada frenezieilegionare – scânteietor ca un geniu în planulspeculaþiei abstracte, fanfaron prin saloane ºiprofet de gazetã, scolastic ºi inchizitor deopotrivã,anarhist mesianic tot pe atâta pe cât habotnic alpoliteþii, mistic improvizat ºi agnostic în dozeindecise, frate al fiului rãtãcitor ºi exaltat al culpeireparatoare – înþelegându-i „rãtãcirea” dupã oexpertã disecþie a momentului istoric ºipsihologic, iar pe Zelea-Codreanu, extras dinportretul hieratic al susþinãtorilor lui direcþi,ajustat cu tuºa defãimãtorilor sã-l recunoºti aºacum ºi era – nu un ticãlos mãcinat de ambiþii deputere, nu o haimana infatuatã terorizândestablishment-ul politic, ci liderul cel maicharismatic al vremii, abilul operator alfantasmelor colective de naturã mistic-naþionalãcare a dorit sã transfigureze România realã dupãun ideal desãvârºit de naturã moralã (rãmân dediscutat principiile ºi justeþea etosului legionar). ªipe care sã-l judeci cu severitate, cu atât mai marecu cât îi recunoºti bunele intenþii, dãruirea sincerãºi totalã faþã de cauza naþionalã, realizând însãnaivitatea metodelor alese, caracterul utopic alidealului, disponibilitatea periculoasã pentrusoluþii radicale obþinute în ultimã instanþã chiarprin violenþã, precum ºi inabilitatea totalã pentrunegociere ºi compromis politic, cu consecinþedezastruoase pentru el, pentru Miºcarea pe care oconducea ca ºi pentru þarã.

Trecând propriu-zis la dialogul nostru cucartea lui Sorin Lavric, pe care din respect faþã deautorul ei o scutim de adjective encomiastice,credem cã nu e lipsit de interes sã desþelenimpuþin terenul pe care a crescut spiritul legionar,nu numai ca grupare cu scop politic, ci în primulrând etico-religios, lucrare din care vom extragecaracterul heterodox al creºtinismului legionar,precum ºi caracterul de gnozã mesianicã alLegiunii. Ar fi câteva interogaþii dupã care ne-amputea ghida în analiza cãrþii de faþã, ceea ce ºiintenþionez în cele ce urmeazã. Mai întâi sãîntrebãm aºa: esste nnecessarã oo aasstfel dde ccarte ººi,,dacã dda,, cce sschimbã eea îîn ccultura nnoasstrã? ªtieoricine, înainte sã fie scrisã nicio carte nu pare alipsi limbii în care e compusã, culturii în care seînscrie. Anesteziat de suficienþa propriei educaþiinu ai pur ºi simplu reprezentarea a ceea ce-þilipseºte. Abia dupã ce apare un lucru realizezi cãel pare a fi rãspunsul la o întrebare vagpresimþitã, înþelegi cã vine sã ocupe golul uneinevoi indefinite. Cu sau fãrã cartea lui Lavric amfi putut merge mai departe, ca pânã acum, peºoselele gropuroase ale culturii noastre. Dacã dinîntâmplare n-ar fi fost scrisã, s-ar fi gãsit preapuþini curioºi care sã-i deplângã absenþa, preapuþine biblioteci care sã-i invoce ivirea. Astaînseamnã cã necesitatea ei nu e, sã-i zicem aºa,una de grad primar, ci oarecum derivatã. Odatãadmisã determinarea capricioasã a genezeiacesteia, abia acum putem sã întrezãrim

sâmburele ei germinator ºi sã scotocim dupã elîntr-o curiozitate strict particularã a autorului, são decojim de intenþiile ei contextuale.

Sorin Lavric îºi propune, deci, sã scrie o cartefãrã de care cultura românã ar fi putut supravieþuicu acelaºi discutabil succes dintotdeauna. De ce oface? Eu presupun cã sunt douã sursegeneratoare: a) este convins cã Noica, singurulfilosof român care a fãcut totuºi o ºcoalã, e încãinsuficient cercetat ºi cunoscut atât ca gânditor,cât ºi ca biografie. În biografia lui Noica existã ogaurã neagrã, un fragment de istorie mai puþinsau deloc cunoscut, care se cere scos la luminã. Evorba de aderarea explicitã la Miºcarea Legionarãºi activitatea de presã în calitate de prim-redactoral oficiosului Buna Vestire; b) în mediulpublicistic românesc, precum ºi în literatura despecialitate se poate constata elanul unor viziunimistificatoare sau rãu poziþionate vizavi atât deNoica, cât ºi de dreapta politicã româneascã, înspeþã Miºcarea Legionarã. În afara polemicilor, nuîntrutotul cordiale, pe care Lavric deja le are laactiv – încã fumegândã fiind cea cu Marta Petreu,autoare a unei cãrþi despre Nae Ionescu ºigeneraþia ’27 – nu e greu de observat cã în jurullegionarismului ca ºi a tinerilor lui susþinãtori,unii ajunºi nume de largã rezonanþã culturalãpeste decenii, s-a creat o veritabilã disputãscolasticã, cu pasiuni ºi argumentaþii oscilând laxde la iconoclasm la iconofilie, rareori având câºtigde cauzã neutralitatea epistemologicã.

Acestea sunt suficiente pentru a-þi asumasarcina scrierii unei cãrþi, dacã eºti sigur cã ai cevanou ºi interesant de spus ori dacã ºtii cã poþicorecta proastele înþelegeri, rãuvoitoareleinterpretãri, atacurile neghidate de imperativuladevãrului, refutaþiile idiosincratice. Altfel spus,scrii o carte pentru a aduce date necunoscute,elemente veridice într-un domeniu de cercetare înplinã erupþie, sperând sã poþi frâna derapajeleivite din insuficienþa înþelegerii fenomenului oriproasta metodã aplicatã, în condiþiile în care þi-eevident cã nici demonizarea, nici idolatria nuconteazã ca forme ale adevãrului spiritual ºiistoric, ci numai, eventual, ca diagnostice alemaladiilor culturale ale celor ce le comit. Mai pescurt, crezi cã încã nu se cunoaºte tot adevãrul,identifici vicii în investigarea lui ºi doreºti sã oferiºi instrumentul adecvat ºi datele necesare aflãriiacestuia. Asta realizeazã Sorin Lavric prindocumentarea scrupuloasã a temei – cãrþile ºiarticolele lui Noica (de mare însemnãtate fiindcele din Buna Vestire, neºtiute de publicul larg),cãrþi ºi articole despre el, cãrþi ºi articole aleliderilor ºi scriitorilor legionari, memorii,corespondenþã, bibliografia fenomenului legionar –precum ºi prin hermeneutica faptului istoric, acomplexului psihologic în care evolua viaþaculturalã, socialã ºi politicã româneascã între anii’20 ºi ’50 ai secolului trecut.

Înainte de a trece de acest pasaj, e cazul sã neîntrebãm dacã nu cumva existã o amprentãafectivã care sã-i fi alterat autorului raportarea lasubiect, dacã nu suferã ºi el de ceea ce estereproºabil altor cercetãtori, anume cecitatea faþãde adevãr sub impulsul emoþiei? A face proces deintenþie nu contribuie cu nimic la lãmurireaconþinutului asertiv, textual al unei cãrþi. Tot aºacum nu poþi cunoaºte starea afectivã în care escrisã o carte, nu poþi pãtrunde pânã la capãtprocesele intenþionale din a cãror respiraþie seiveºte aceasta. Poþi desprinde însã din atmosferaei un anume timbru dominant, o anumesonoritate de antren pe suprafaþa cãreia semoduleazã expunerea. Astfel, dacã unii scriu cu

comentarii

Vianu Mureºan

Despre Lavric ºi alþi iscoditori

77




urã aproape visceralã despre legionarism ºi tineriice l-au slujit, uitând complet cã nu au de-a faceacum cu persoane concrete, ci cu simple datedespre un moment al istoriei, ºi dacã alþii scriudominaþi de patimi nostalgice, Lavric pare a se filocalizat într-un punct de echilibru afectiv. Nu-ilipseºte empatia cu spiritul legionar, cu figura luiCodreanu cãruia îi compune un portret literar de-o expresivitate cuceritoare. Cât despre relaþia cuNoica e de prisos s-o mai spunem. Însã nu pierdeechilibrul, nu lunecã nici în simpatii exaltate, niciîn antipatii isterice. Fãrã empatie nu poþi scriedespre ceva, fie o persoanã, fie un fenomensocial, însã dacã între timp starea ta lunecã-nsimpatie furiºã ori antipatie oþãrâtã þi se întunecãmintea, încetezi sã mai pricepi despre ce e vorba.Eºti tentat, atunci, sã crezi cã realitatea e aceeacare flateazã cel mai mult acel a priori afectiv dinperspectiva cãruia o priveºti.

În cartea lui Lavric, scrisã cu severitate ajudecãþii, dar ºi cu mult har persuasiv, eu n-amidentificat astfel de derapãri. Se observã cãsubiectul este cercetat cu o anume febrilitate, cã îie drag sã se miºte pe portativele temei – de parcãar fi vorba de o lume deopotrivã tulburãtoare ºitristã, frumoasã ºi abjectã, interesantã în toateaspectele ei, cu a cãrei trecere în uitare refuzã sãse-mpace pentru cã-n ea au locuit persoanenepreþuite, s-au sãvârºit fapte copleºitoare – dar ºicã suferã din pricina acelor lucruri, prin carelegionarii s-au transformat dintr-o grupare mistico-politicã de facturã naþionalist romanticã, laînceputurile ei când era dominatã încã de figuraArhanghelului ce-i apãruse lui Zelea-Codreanuîntr-un moment de rapt vizionar, într-un partidpolitic cu ideologie extremistã, antidemocraticã,antisemitã ºi anticapitalistã, într-o grupareparamilitarã din care, într-un context complicat,se desprind celule teroriste ce întreprind actecriminale. De asemenea, se vede limpede ºi cãLavric îndurã momente de amãrãciune ºineîmpãcare, când trebuie sã constate cã Noicalunecase pur ºi simplu într-o „opticã a confuziilorfatale” (p. 9), care i-au alterat pentru o vremediscernãmântul, i-au inflamat mintea ºi viziuneaistoricã transformându-l într-un automatpropagandistic extremist. Nu ºtiu dacã autorul apreluat de undeva sau a produs aceastã idee –anume a „centurii de castitate” pe care tânãrulNoica ºi-o purta infatuat înainte sã se înroleze înmiºcarea legionarã ºi pe care a abandonat-o spãºitdupã – dar mie mi se pare extrem de sugestivã ºiconsider cã ar putea fi aplicatã pe scarã mai largã(bunãoarã în cazul actualilor politicieni români,pretinºi „noncolaboratori” ai serviciilor desecuritate în regimul comunist, care se poartãdezinvolþi prin instituþiile statului cu centura decastitate retoricã la vedere, eventual împodobitãcu ciucurei de ostentaþie autovictimizantã). Sepoate cã nu numai moartea lui Moþa ºi Marin, nunumai asasinarea lui Codreanu au acþionat ca ocheie în sensul deschiderii acelei centuri, dar ºiprecipitarea faptelor odatã cu intrarea în rãzboi,abdicarea lui Carol al II-lea ºi venirea tandemuluiAntonescu-Sima la putere, când pãrea cã e timpulsã se masifice prin orice mijloace omul nou, defacturã legionarã „înfiorãtor de bun” (Noica).

Privit retrospectiv, cu simþurile purificate despiritul critic, acel Noica are ceva dezagreabil –aºa cum poate fi respingãtor, bunãoarã, chiar ºiun erou atunci când se poartã miºeleºte ori unsfânt ce cunoaºte momente de ticãloºie – nu atâtpentru cã asumase un crez politic ºi practica oviziune extremistã, ci pentru cã rãstãlmãcearaþiunea istoriei, punând-o chezãºie acelorefuziuni maniacale ce dominau politicaromâneascã, ºi pentru cã uzul filosofiei nu-i slujeala obþinerea unor judecãþi corecte, nici la

adoptarea unei neutralitãþi critice faþã de idei,societate, partide ºi forþe politice. Un filosof aredreptul sã greºeascã, ca oricare om, dar tocmaipentru cã e filosof nu îi este permis sã dezvoltesisteme justificative raþionale, în care propriagreºealã sã-i aparã drept instrument al unuiAdevãr istoric, scos în luminã de o dialecticãobscurã, ºi ca atare salvat de necesitate.

O a doua întrebare ar fi aceasta: aflãm ddesspreNoica ººi MMiººcarea LLegionarã cceva cce ssã nnu ffiputut aafla ddin aalte ssursse? Iarãºi e peste mânã sãsusþii cã Lavric face dezvãluiri dintre cele maispectaculoase, care prin unicitatea lor ar schimbaradical perspectiva asupra subiectului. Tot ceea ceºtie el a citit prin biblioteci ºi arhive, existã decica material bibliografic la dispoziþia oricui. Numaicã nu toatã lumea are o pasiune atât de mare,încât sã-i alimenteze rutina cercetãrii ºi rãbdareainvestigaþiei analitice preþ de câþiva ani în vedereaunei lãmuriri personale. Ceea ce face el nescuteºte de a încerca pe cont propriu un demersde care cei mai mulþi n-am fi în stare. Dacã avemtotuºi nevoie de o idee corectã asupra acelorfapte, evenimente ºi persoane trebuie sã admitemcã ni s-a fabricat un instrument eficace. Asta ecartea lui Sorin Lavric, înainte de a fi rezumatulinteligent ºi extrem de rafinat al unei arhiveistorice, ºi anume aparatul prin care putem priviun context istoric, o societate, anumite tendinþe ºiinterese, anume personalitãþi ºi atitudini. Aºadarnu stricta noutate a informaþiei este aici deimportanþã incontestabilã, cât mai cu seamãcapacitatea de-a le transforma într-un instrumentde înþelegere a acelui decupaj de fapte ºicomportamente. Altfel spus, o performanþã maidegrabã tehnic hermeneuticã decât poeticistoriograficã.

Cele mai utile cãrþi sunt acelea care prezintãimaginea sinteticã, veridicã ºi lãmuritoare a unuifapt al lumii. Oricât de ambiþios ºi harnic ai fi,nu mai poþi asuma pe cont propriu travaliultuturor investigaþiilor cu mizã culturalãimportantã. Cu cât curiozitatea ta e mai mare ºispectrul preocupãrilor mai vast, cu atâta vei aveanevoie mai mult de cãrþile unor avizaþi care auîntreprins pânã la acest moment demersul necesarelaborãrii unei sinteze lãmuritoare. În acest cadruse înscrie ºi cartea de faþã. Desigur, Noica trebuiecitit ºi înþeles de cãtre oricine practicã filosofia,numai cã nu toþi aceºtia vor dori sã-l cunoascã lanuanþã. De asemenea, e bine sã ai idee asupraextremismelor secolului XX, sã identifici corectmaladiile ideologice ºi politice, dar nu toatãlumea are vreme ºi rãbdare sã scotoceascã prinarhive în cãutarea documentaþiei necesare uneiviziuni întemeiate. Când cineva e atât de pasionatîncât face de bunã voie acest lucru, atunci elcontribuie la economisirea unui important capitalde timp public, oferindu-ne imaginea acelui faptde interes. Prin cãrþi precum Noica ºi MiºcareaLegionarã ajungi sã acumulezi destule date pentrua nu mai fi ignorant într-un anume subiect. S-aconstruit un drum larg, de aici încolo nu maitrebuie sã umbli pe poteci. De-aici înainte depindede tine dacã vrei sã ºtii mai mult. Lavric a fãcutîn locul tãu munca cea mai grea – ºi-a tocitcoatele prin arhive, a asudat sub apãsarea unordezvãluiri întristãtoare, ºi-a vãzut maestrulbâþâindu-se ca un þap providenþial în plinãchermezã iraþionalã – iar mai încolo, dacã vrei, încostum de galã ºi cu pantofii lustruiþi poþi pãºisingur în zonele mai curate ale cercetãrii. El ne-aspus ce ºtie, cât a priceput, ºi e evident cã ºtiemulte ºi pricepe în mãduvã lucrurile. De la acestnivel al informãrii ºi lãmuririi pe înþelesul oricãruicurios e treaba istoricilor sã nuanþeze, sã ajustezeadevãrul.

Ce crede Lavric despre fenomenul legionareste limpede expus în carte. E vorba decoalescenþa a trei determinante: viziunea creºtinãasupra lumii, sentimentul sanctitãþii naþionale ºiautoritatea de lider a lui Corneliu Zelea-Codreanu.Trebuie precizat cã la constituirea spirituluilegionar ºi, mai târziu, gardist, au contribuitideologi proveniþi din mediile politice, universitaresau de presã precum A. C. Cuza, Nae Ionescu,Nichifor Crainic, M. Polihroniade, V. Marin, IonMoþa, dar ºi M. Vulcãnescu, Eliade º.a. Lui Zelea-Codreanu nu-i revine principalul merit înfundamentarea naþionalismului mistic, ci doarcapacitatea de-a fi creat cel mai puternic brand,sã-i zicem aºa, reuºind ceea ce cu puþin timpînainte pãrea de neînchipuit, sã-l întreacã în faimãºi simpatie popularã pe inegalabilul Iorga. Lucrulnu e lipsit de relevanþã în context cãci, dupã cumse ºtie, marele istoric nu va suporta cu resemnarestoicã demolarea propriei statui narcisiste, ci vacontribui întrucâtva, prin luãri de cuvântinstigatoare ºi acþiuni în instanþã la arestareaCãpitanului ºi altor ºefi legionari. Fapt petrecutefectiv pe 16 aprilie 1938, din ordinul ministruluide interne Armand Cãlinescu. Lucrurile s-auprecipitat violent mai apoi, scãpând de subcontrol. Ce a urmat se ºtie. Anii ce vin, ’38-’41,vor fi scena unor vendete, crime comandate ºiasasinate politice.

Vorbind de viziune creºtinã legionarã nu sepoate susþine un cadru teoretic original, nicifoarte riguros articulat. Creºtinismul legionar e celcomun, popular, asumat mai mult sub raport eticdecât teologic, ºi transformat într-o misticãsocialã. Sorin Lavric nu o spune, dar Legiunea areclar datele unei erezii mesianice, constituindu-seîn acest sens printr-o descendenþã îndepãrtatã cucruciadele, ca o contraculturã cu ideologie, cult,reguli ºi comportamente proprii, nedictate deBisericã, iar uneori neconforme cu învãþãturaEvangheliilor. Naþionalismul legionar esteprelucrat prin includerea terþului etnic în relaþiaom-Dumnezeu. Adicã, omul îºi petrece viaþa încadrul unui popor, relaþia lui cu Dumnezeu estemediatã de acest popor ºi, prin urmare, mântuirealui ºi a neamului sunt indisociabile. Mai concret,a fi bun în ochii lui Dumnezeu înseamnã a ficreºtin ºi român deopotrivã, pentru cã naþiile auun spirit al lor cu care se prezintã la Judecatã(cultural vãzutã, niciodatã Noica nu va renunþa laaceastã idee), iar indivizii nu se pot înfãþiºa înEschaton în nume propriu, rupþi de poporul lor(judecata popoarelor este de altfel o idee biblicã).Charisma lui Codreanu, conduita lui, rolul pecare-l ºtia juca cu mãiestrie, dar mai ales arhetipuleroului cruciat cu care sufletul popular îlidentifica, i-au permis sã funcþioneze ca agent alunei treziri spirituale, operând probabil cel maiprofund fenomen de metanoia colectivã dinistoria noastrã modernã.

(continuare în numãrul urmãtor)

88




Jeanette Winterson WeightEdinburgh, New York, Melbourne: Canongate, 2005.

Scriitoarea britanicã Jeanette Winterson s-anãscut în 1959 în oraºul Manchester. A fostadoptatã de o familie de penticostali. ªi-a

petrecut copilãria ºi parte din adolescenþã într-unmediu extrem de sever. Familia adoptivã a luiWinterson dorea sã o vadã misionarã. Printrepuþinele cãrþi pe care Jeanette avea voie sã leciteascã erau Biblia ºi Morte d’Arthur a luiThomas Malory. La vârsta de 16 ani viitoareascriitoare îºi dã seama de adevãrata ei identitatesexualã, se îndrãgosteºte de o altã adolescentã ºipleacã de acasã. Are o existenþã aventuroasã, facemunci dintre cele mai diverse pentru a seîntreþine, dar ºansa ºi inteligenþa o ajutã ºi ajungechiar sã facã studii de literaturã la prestigioasauniversitate Oxford.

Primul ei roman, Oranges Are Not the OnlyFruit [Portocalele nu sunt singurul fruct], vedelumina tiparului în 1985. Cartea este o pledoariepentru toleranþã ºi dreptul fiecãruia/fiecãreia lamanifestarea propriei identitãþi. Oranges vadeveni repede un text emblematic pentru ceea cese va numi literaturã lesbianã. Romanul e drama-tizat la BBC în 1990 ºi ecranizat, tot la BBC, în1992. Alte scrieri de mare success ale lui JeanetteWinterson sunt Sexing the Cherry [Sexualizândcireaºa] (1989) ºi Written on the Body [Scris petrup] (1992) care impresioneazã prin scriituraprovocatoare ºi conþinutul neortodox.

Jeanette Winterson a mai scris poezie, prozãscurtã, literaturã pentru copii. De asemenea afãcut ºi multã publicisticã, în special pentru renu-mitele ziare britanice: The Guardian ºi TheTimes.

Romanul Weight [Greutatea], publicat în2005, se înscrie în curentul postmodern, fiind orecitire a mitului lui Atlas dintr-o perspectivã inci-tantã, ironico-afectuoasã. Ca mai toate romanelelui Winterson, ºi Weight [Greutatea] este scris lapersoana I, asigurându-se astfel, în opinia scri-

itoarei, un maximum de autenticitate scriiturii.Umorul autoarei e debordant. Iatã, de exem-

plu, cum vede Jeanette Winterson o serie demomente deosebite din istoria cosmosului. “Dupãce s-a dat comanda, echipaje de cai ºi boi auînceput sã tragã târând Cosmosul dupã ele, deparcã erau la discuit. Pe mãsurã ce marele disc arainfinitatea, bucãþi de timp s-au desprins. Unele aucãzut pe pãmânt, dând darul profeþiei ºi a douavedere. Altele au fost azvârlite înapoi în ceruri,creând gãuri negre unde trecutul ºi viitorul deve-neau tot una” (22)1. Acelaºi umor debordantexultã în descrierea istoriei geologice ºi biologice aPãmântului din perspectiva lui Atlas. “Pe mãsurãce dinozaurii se târãsc prin pãrul meu, iar erupþi-ile vulcanice îmi însemneazã chipul, constat cãdevin parte din ceea ce trebuie sã fie povara mea.Nu mai existã Atlas ºi lumea, ci doar Atlasullumii. Cãlãtoriþi-mã cãci eu sunt continentele. Eusunt cãlãtoria pe care trebuie sã o faceþi” (25).

Prima parte a romanului se concentreazã peîntâlnirea dintre Atlas ºi Hercule venit sã furemerele din grãdina Hesperidelor. Fiecare secãineazã de soarta lui cea miticã. Pentru Hercule:“[s]ingura perioadã de timp plãcutã a fost cândmã þineam de Hippolita, regina Amazoanelor, ºiea nici nu vroia sã audã de mine când am prins-o.Aºa-s femeile independente. Nu ºtiu ce e mai rãu– cele dependente care behãie la tine toatã ziua,sau scorpiile cãrora nici nu le pasã de tine” (49).Marea pedeapsã a lui Atlas, spre deosebire deHercule, este sã fie aceeaºi persoanã pentru eter-nitate ºi sã facã tot aceeaºi muncã pentru totdeau-na (69).

Stilul lui Jeanette Winterson este cuceritor prininteligenþã, rafinat ºi sclipitor de paradoxal.“Anticii credeau în Destin deoarece recunoºteauce greu este pentru oricine sã schimbe ceva. Forþatrecutului ºi a viitorului e aºa de mare încâtprezentul este distrus de ea. Noi2 zãcem neputin-cioºi pradã modelelor moºtenite sau re-actualizatede comportarea noastrã. Povara e de nesuportat“(99). E o povarã comparabilã cu cea a lui Atlas.

Precum în mitul antic, Atlas îl ajutã peHercule sã fure merele Hesperidelor, dar apoi este

dus de nas de erou ºi îºi reia povara. Chiar dupãmoartea lui Hercule, Atlas rãmâne cu greutatealui în spate ºi în cuget. Nimeni nu îi spune cã“vechii zei au dispãrut ori cã lumea se schimbasedatoritã unui mântuitor palid pe o cruceîntunecatã” (123).

Un eveniment cu importante consecinþeficþionale ºi mitice este întâlnirea lui Atlas cumicuþa cãþeluºã Laika lansatã în spaþiu la 3noiembrie 1957 la bordul lui Sputnik 2. Atlas oelibereazã pe micuþa Laika care trebuia sã moarãîn spaþiu, în cuºca ei spaþialã. Atlas care nu maisimþea de veacuri povara lumii, a simþit acumgreutatea cãþeluºei pentru cã þinea la ea (127).“Laika i-a spus lui Atlas totul despre lumea pecare el nu o vãzuse vreodatã. Desigur, lumea ei seoprise în 1957 ºi era Uniunea Sovieticã, aºa cãAtlas credea cã toatã lumea, acum, mânca sfeclãºi napi ºi tremura la zero grade în apartamente debeton” (133).

Acesta este momentul în care lui Atlas îi vineo idee nãstruºnicã: de ce sã nu punã el lumeajos? Atlas pune lumea jos ºi pleacã mai departecu Laika. ªi nimic, absolut nimic nu se întâmplã.

Mitul rescris a lui Jeanette Winterson este opledoarie scrisã cu umor ºi inteligenþã pentru li-bertate ºi împotriva convenienþelor, ori împotrivamodelelor opresive, tiranice în absenþa cãror noicredem cã lumea nu poate exista. Dar ea, Lumea,poate exista ºi va continua sã existe. Nu lipseºtedin aceastã postmodernã rescriere a romanuluinici ideea dezvoltatã în alte scrieri de JeanetteWinterson cã totul e poveste, text, inclusiv trupul.ªi pe el, pe trup existã un text, “un cod secret,vizibil doar în anumite tonuri de luminã” (141).Iar uriaºul trup al lui Atlas care a þinut atâtea se-cole lumea în spinare nu face excepþie.

*Mulþumim, Jeanette Winterson!

1 Fragmentele sunt traduse de Mihaela Mudure.2 Noi, cei de astãzi (nota noastrã, Mihaela Mudure)

cartea strãinã

Mihaela Mudure

“Greutatea” lui Jeanette Winterson

Suzana Fântânariu Palimpsestus (1989)

99




Aapãrut de curând la Editions du Seuil dinParis, sub titlul L’écran global (Ecranulglobal), o nouã carte a cunoscutului filosof-

sociolog Gilles Lipovetsky (autorul Erei vidului, alImperiului efemerului ºi al Crepusculului datoriei),semnatã în colaborare cu Jean Serroy, universitar ºicritic de cinema. Cum spune ºi subtitlul, eavorbeºte despre „culturã-media ºi cinema în epocahipermodernã” – ºi ne oferã astfel o primã sugestiedespre felul cum e (re)definit spiritul vremii noastreluate în stãpânire cvasiabsolutã de extraordinaraexplozie, în ultimii ani, a „civilizaþiei imaginii”.Adicã, conceptului de postmodernitate, foarterãspândit ºi ca ºi adoptat în limbajul curent alcriticii ºi sociologiei actuale, i se preferã cel dehipermodernitate, avându-se în vedere faptul cã,ceea ce urmeazã, în realitate, primei modernitãþi nueste efectiv o „depãºire” a ei, ci „o altã modernitate,un fel de modernitate la pãtrat sau superlativã” (p.51). Unui ”sfârºit al modernitãþii (care se adaugã, aºspune, cam prea multor sfârºituri neconfirmate – alistoriei, al religiei, al artei, ba chiar al „excepþieiumane”), definit, în genere, ca „epuizare a marilorutopii futuriste, a scopurilor revoluþionare ºi aavangardelor”, i-ar corespunde mai degrabã aceastã„a doua modernitate”, paroxisticã, ce secaracterizeazã printr-o metamorfozã care atinge„ordinea democraticã-individualistã, dinamica pieþeiºi cea a tehnoºtiinþei” (p.51). Cu alte cuvinte, amavea de-a face cu o „modernizare exponenþialã”,corespondentã unui timp al „gobalizãrii”, al„culturii de masã”, al aºa-numitei „civilizaþii adivertismentului”.

O astfel de formulã mi se pare a fi, într-adevãr,cu mult mai adecvatã pentru a defini schimbãrilemajore produse în sfera acestei „culturi-media” înultimii ani ºi, ca sã zic aºa, mai în „logica”raporturilor dintre fenomenul artistic ºi celelalteplanuri ale vieþii istorico-sociale. Am ºi scris, dealtfel, în câteva rânduri cã „postmodernismul” îmipare a fi, în fond, modernismul epocii globalizãrii,dacã trimitem definiþia modernitãþii pânã, de pildã,la Baudelaire, cu sensibilitatea lui faþã de prezentulîn schimbare, trecãtor, efemer, echilibratã, învederile sale, de „cealaltã jumãtate, care a eternul”.Ori dacã punem definiþia modernitãþii sub semnulnoului, actualului, al progresului tehnic ºi, pentru acontinua un moment aceastã reflecþie, ar fi deadãugat cã, dacã din noua etapã temporalã pare a fidispãrut ori cã s-a atenuat obsesia prezentuluimereu novator, a accelerãrii ritmului istoric, odatãcu suita de respingeri ºi rupturi radicale faþã dediversele tradiþii ºi achiziþii culturale, specificeavangardei istorice, sensibilitatea faþã de ceea ce senumise cândva „spiritul epocii” e departe de a fidispãrut ºi nici nu are cum sã disparã. Omul ºiartistul de azi ºtiu mereu în ce timp trãiesc ºi, chiarsub zodia „gândirii slabe”, mai concesive ºi mai„umanizate”, dispusã la diverse sincretisme ºirecuperãri, el nu e mai puþin prins în ritmul înnoital civilizaþiei în curs de desfãºurare.

Ecranul global este, însã, o panoramã descriptiv-criticã a cinematografiei mondiale, considerate dinperspectiva celor mai recente evoluþii a mijloacelorde comunicare în masã. „Hipermodernitatea” esteilustratã aici urmãrindu-se metamorfozele celei de aºaptea arte, de-a lungul a patru vârste – de la

„modernitatea primitivã” a cinematografului mut,„modernitatea clasicã (anii ’30-’50 ai secoluluitrecut), „modernitatea modernistã ºiemancipatoare” din perioada 1950-1970, acinematografului „experimental, polemic,iconoclast”, pânã la a patra epocã, în curs deaºezare, corespunzãtoare „hipermodernitãþii”.

Un foarte larg evantai-catalog de producþiicinematografice ilustreazã fiecare etapã istoricã,atenþia autorilor fiind centratã, desigur, pe ultima„vârstã”, analizatã detaliat. Fiind o artã prinexcelenþã modernã, cinematograful cunoaºte înzilele noastre evoluþii spectaculoase, în pas cuspectacolul însuºi al vieþii imediate. Artã aconsumului de masã, el a cãutat în permanenþãnoutatea, inovaþiile tehnice, diversitatea temelor ºi aperspectivelor asupra lumii, s-a deschis, ca industrie,unor spaþii imense de difuzare, a cãutat sã seadreseze unui consumator în genere mediu,contrazicând elitismul. La ora „hipermodernitãþii”,ºi consumatorul devine un „hiperconsumator”,iubitor de senzaþii tari, cât mai spectaculoase, înproducþii tot mai scumpe ºi mai ºocante, cultivândexcesul la toate nivelele. Dacã epuizarea unor„figuri clasice” a putut fi diagnosticatã ca„postmodernã”, formula nu e, totuºi, corectã, cãci,scriu autorii: „s-a nãscut o nouã retoricã acinematografului, care, departe de a exprima omodernitate ’post’ sau care ºi-a pierdut suflul,dovedeºte, dimpotrivã exacerbarea lui” (p.72). Ar fio „esteticã a excesului”, hiperbolizantã, bazatã pe ologicã a „deregularizãrii ºi a complexificãriiformale”, pe o „imagine multiplex”, ilustrând însã ºiun „proces de autoreferenþialitate, o imagine-distanþã”.

Sunt nivele de abordare comentate succesiv ºi înamãnunt, - de la „cererea generalã de senzorialitateºi de emoþionalitate”, la profuziunea ºihipertrofierea barocã a imaginilor, cumonstruozitãþi ºi violenþe cultivate în sine, cuatracþia pentru o „hiperrealitate videolibidinalã” ceexclude, de fapt, simþurile ºi afectivitatea, depãºindrevendicarea emancipatoare” a modernitãþii spre o„normalizare consumatoare”. La rândul ei,„imaginea multiplex” marcheazã hibridizarea petoate planurile, a vârstelor, sexelor, etniilor,naraþiunilor, genurilor, într-un proces de„eterogeneizare” generalizat. Un „cinematograf alcinematografului” ar indica distanþarea, libertateafaþã de producþiile peecedente, remake-urileproliferante, citatul, parodia, pastiºa,autoreflexivitatea, metalimbajul etc.etc.

În seria demonstraþiilor privind schimbãrile„hipermoderne” ale cinematografului, a doua partea cãrþii aduce în discuþie aºa-numitele„neomitologii”. Filmul documentar, care cunoaºte ocreºtere exponenþialã la aceastã vârstã a civilizaþieiimaginii, e pus într-o convingãtoare legãturã cuîntoarcerea cãtre prezent, într-o epocã în care„visele colecive ºi miturile modernitãþiitriumfãtoare” înceteazã sã mai mobilizezeconºtiinþele. „Despovãrate de grilele macro-ideologice indicând sensul istoriei, câºtigã o nouãdemnitate toate micile „istorii”, toate realitãþilemicro- ºi macro- ale lumii umane-sociale” – citim lao paginã. Numai cã o astfel de întoarcere la realul

„brut”, nu are loc fãrã contaminãri senzaþionaliste,hiperbolizante, caracteristice noii culturi de masã, adivertismentului. ªi, mai ales, numita realitate„brutã” apare foarte adesea ca „montatã”, realul e,de fapt, deconstruit, are loc – remarcã foarte impor-tantã – o „scenarizare a realitãþii”, care face ca deosebirea dintre adevãr ºi fals sã fie greu de decis.Apare, în consecinþã, un paradoxal „non-neorealism”...

Traseul umãrit, într-un capitol urmãtor, „de lafilmul istoric la cinematograful memorial”, dãseamã despre „generalizarea memoriei”, în contrastcu rupturile faþã de trecut, promovate demodernismul cinematografic. Sunt observate ºi înacest spaþiu invazia „prezentului”, prin actualizareaevenimentelor trecutului („istoria se rescrie laprezent”), relectura în cod dezeroizant,reconstituirile cãpãtând ºi puternice accentespectaculare, dar aceastã evoluþie atestã ºidesfãºurarea unui proces de reabilitare, derevalorizare a identitãþilor marginalizate, acomunitãþilor uitate. Se instaureazã, în felul acesta,un adevãrat „Cinepolis”, interesat de toatefrãmântãrile lumii contemporane, urmând „patrumari principii organizatoare ale epociihipermoderne: tehnoºtiinþa, piaþa, democraþia,individul”..

O substanþialã secvenþã – a patra – a cãrþii econsacratã „ecranizãrii” generale, sub titlul Toateecranele din lume, cu o atenþie specialã asuprateleviziunii. Ceea ce se notase în legãturã cumetamorfozele cinematoagrafiei e particularizat aiciîn sensul evidenþierii ambiguitãþilor „telerealitãþii” –amestec de document ºi ficþiune, realitate ºiscenariu ficþional -, al invaziei „star-system”-ului dincinema cãtre micul ecran, cu transformarea în„show” a aproape oricãrui produs TV, cu„hiperpublicitatea” omniprezentã ºi devenitãspectacol.

Dar, dacã se comenteazã mult aceastã nouã„societate a spectacolului” – dupã formulacunoscutã a lui Guy Debord -, autorii estimeazã,totuºi, cã sensul ei s-a schimbat în noul context, cãnu mai este vorba, de fapt, despre o „deposedare desine prin ecranul-spectacol, ci (de) o voinþã dereînsuºire, de cãtre subiecþi, a ecranelor ºi ainstrumentelor de comunicare”, prin apariþia„subiecului interactiv”, a unei „comunicãriindividualizate, autoproduse ºi în afara schimbuluide piaþã”. E o poziþie ce vrea sã atenuezepesimismul multora dintre cei ce avertizeazã asuprapericolelor majore pe care „ecranocraþia” leprovoacã: „abstractizarea” relaþiei cu lumea,pierderea discernãmântului între informaþiapletoricã ºi cunoaºterea autenticã ºi, mai ales,extinderea „videosupravegherii, a unui Big Brotherspionând întreg universul, violând intimitãþile etc.„Riscul este aici ca ecranul sã devinã instrumentulunei corectitudini politice generalizate, din ce în cemai pronunþate”. Omniprezenþa ecranului de toatedimensiunile, plasabil în orice spaþiu, o adevãratã„cinemanie” care face ca orice individ sã se ia dreptpersonaj al propriului film prin web-urile de peinternet, ecranul ca „interfaþã generalizatã” atestãimensa putere a acestui nivel al globalizãrii imaginii,cu câºtigurile ºi riscurile ei. (Nu e omis nici efectulnegativ asupra lecturii cãrþii în aceastã lumefascinatã de imagine, de spectacol, de imediatulcomunicãrii interactive cu ecranul etc.).

Concluziile cãrþii nu sunt, totuºi, prea pesimiste.Dacã viaþa imitã cinematograful ºi derivatele lui pealte ecrane, contribuind la un soi de „derealizare alumii” ºi la o „formatare a culturii”, „ceea ceuniversul ecranic a adus omului hipermodern este

Ion Pop

Ecranul global sau “ecranocraþia”

ordinea din zi

mai puþin, cum se afirmã prea adesea, domniaalienãrii totale, cât o putere nouã de distanþarecriticã, de judecatã ºi de dorinþe estetice.Singularizarea a câºtigat mai mult aici decâtîmbulzeala turmei”. „Nu mai existã nici filmcatastrofã, nici happy end” – sunã, ca pentru aspune cã adevãrul e întotdeauna la mijloc, ultimapropoziþie a cãrþii.

Este, în orice caz, o sintezã care ar trebuitradusã ºi la noi, în acest moment al tuturortranziþiilor, când „ecranul global” îºi aratã dejaefectele într-o lume trecutã prea rapid de laînchiderea în sine de sub dictatura comunistã ºiinformaþia fãrã frontiere din epoca„hipermodernitãþii”. Românii au experimentat pepropria piele efectele nefaste ale manipulãriificþionale a realitãþii, cu a lor „revoluþie în direct”,prin care amestecul diabolic de sânge real ºi eroiccu recuzita „teroristã” inventatã de profitorii dinumbrã ai jertfei naþionale, a reuºit sã compromitãpe termen lung un înãlþãtor ºi decisiv evenimentistoric. Nu s-a pierdut nici chiar ocazia de atranspune ºi la noi, dupã modéle facil-comerciale,serialul „Big Brohter”... Supravegherea securistã abiasubminatã nu fusese suficientã; o alta, ºi maiteribilã, trebuia vulgarizatã ºi banalizatã... Iar ceeace se întâmplã cu falsul „star-system” românesc dinteleviziune, cu promovarea mediocritãþii triviale, cudistorsionarea spectacularã a „evenimentelor”, cuîndepãrtarea, de fapt, de la dezbaterile esenþialepentru viaþa de azi ºi de mâine a þãrii ºi a lumii, nue de naturã sã atragã doar o judecatã pozitivãasupra extinderii înspre noi a „ecranului mondial”.Ca sã te poþi distanþa ºi ca sã poþi problematizaimaginea ce þi se oferã pe marile ori micile ecrane,e nevoie sã ai un anumit nivel cultural, un spiritcritic treaz, o, fie ºi, relativã scarã a valorilor,constituitã prin ºcoalã, prin lectura unor cãrþifundamentale etc.

Or, ceea ce autorii cãrþii de faþã propun capracticã a „ecranului asistat”, în contrapondere lacomunicarea hipertroficã ºi pletoricã de pe ecrane,pare a fi, la noi, încã departe de a se realiza. E denotat, ca remarcã foarte importantã, acest pasajdinspre finalul volumului: „Oricare ar fiformidabilul sãu aport, comunicarea electronicã nuva fi suficientã, de una singurã, sã emancipezespiritul uman. Ecranul hipermodern nu-ºi va oferitoate potenþialitãþile decât însoþit de acþiunea denedepãºit a dascãlilor ºi a busolelor de sensreprezentate de cultura cãrþii ºi a umanitãþilorclasice. Teleprezenþa ecranelor cheamã prezenþa cuadevãrat realã a pãrinþilor ºi a profesorilor. Trebuiepromovat nu numai un ecran informaþional ºiconvivial, ci ºi ecranul asistat”. Asemeneaconsideraþii ar trebui memorate urgent de cei ceconduc nenumãratele canale de televiziune care neîncadreazã viaþa, ºi în primul rând de televiziuneapublicã. Din pãcate, pânã acum asemenea apeluripar a fi prea puþin auzite, cartea ºi cultura,„umanitãþile”, nu stau în prim-planul atenþiei„ecranelor”. Iar consecinþele se vãd, nefaste, înfiecare zi.

1100




Paul Payan, Joseph. Une image de la paternité dans l’Occident médiéval, Paris, Aubier, 2006, 476 p.

Menþionat doar în trecere în Evangheliilesinoptice însã foarte prezent în literaturaapocrifã creºtinã ºi în iconografia

medievalã ºi renascentistã, „tatãl pãmîntesc” al luiIsus a avut, în textele erudite ºi în reprezentãrileartistice ale primelor cincisprezece veacuri creºtine,un destin aparte. Lapidar, Luca relateazã cã îngeruli s-a arãtat Mariei logoditã cu Iosif pentru a-ianunþa naºterea lui Isus (Luca 1, 26), dupã carevedem cuplul cãsãtorit mergînd la Betleem învederea unui recensãmînt ordonat de autoritãþi. Înacest oraº, Maria îl aduce pe lume pe Isus, într-oscenã axatã de data aceasta pe adorarea pãstorilor,ce confirmã împlinirea promisiunii îngerului (Luca2, 6). Pãstrînd ambiguitatea logodnã/cãsãtorie,Matei afirmã cã sarcina Mariei e anterioarãinstalãrii acesteia în casa lui Iosif. Liniºtit de îngerîn legãturã cu originea divinã a conceperiipruncului, acesta o acceptã pe Fecioarã, care-i eradeja soþie, în casa lui, unde cei doi vor convieþuifãrã a se cunoaºte trupeºte (Matei 1, 18-25).Naraþiunea lui Matei insistã asupra spiritului dedreptate ºi a castitãþii lui Iosif.

Statutul juridic al cuplului Maria/Iosif (logodni-ci sau soþi?) pune serioase probleme de exegezã tex-tualã. Tradiþiile evreieºti instituiau o cãsãtorie înetape, ceea ca face ca „logodnica” Maria (desponsa-ta) sã-i poatã fi încredinþatã lui Iosif, desemnat deVulgata ca „soþ” (virum suum). La ceea ce noi per-cepem ca oscilaþie terminologicã trebuie adãugatfaptul cã, în dreptul roman, logodna, ca primãetapã a cãsãtoriei, nu comportã nici o consecinþãjuridicã. Încercînd sã înlãture ambiguitatea luidesponsatio (promisiune îndreptatã spre viitor sauacord matrimonial efectiv?), scolasticii vor distinge,asemenea lui Petrus Lombardus, verba de futuro(angajamentul pentru viitor, în care partenerii suntdesemnaþi ca sponsi) de verba de presenti (cãsãtoriaîntre conjuges) (1). Consensualismul roman, avîndca bazã respectul mutual, onoarea ºi afecþiunea reci-procã a soþilor (affectio maritalis, în care soþia nu edenumitã sponsa ci uxor) ºi ca efect imposibilitateacãsãtoriilor între persoane de rang social diferit eînlocuit treptat, în Evul Mediu, de contractualismulcreºtin. În acest sens, canoniºtii secolului al XII-leavãd în cãsãtorie un „contract între persoane”, osocietas conjugalis: o lume în mic constituitã, une-ori sub anumite condiþii, prin logica înþelegerii întrepãrþi ce dã naºtere societãþii privitã ca un corppolitic.

Dacã vîrsta lui Iosif nu e definitã în Scripturi,unele texte apocrife fac din soþul Mariei un bãtrîn,uneori un vãduv, tatã al mai multor copii, ceea ce aacreditat legenda „fraþilor lui Isus”. Povestea luiIosif dulgherul ce are la origine un text grec din sec-olele IV-V, cuprinde relatarea morþii lui Iosif fãcutãde Isus pe Muntele Mãslinilor, în faþa apostolilor.Anticipînd genul medieval al „artei de a muri”,naraþiunea îi atribuie lui Iosif, aflat în pragul morþii,respectabila vîrstã de 111 ani, fapt ce-l plaseazã petatãl pãmîntesc al lui Isus în venerabila descendenþãa patriarhilor.

Dezvoltatã pe fundalul teologiei trinitare ºi alcultului Fecioarei, evocarea lui Iosif de cãtre primii

scriitori creºtini face din acesta un model de drep-tate ºi de moralitate evanghelicã de sorginte patri-arhalã, veterotestamentarã, mai degrabã decît unsfînt. Imprecizia statutului Mariei(logodnicã/soþie/mamã a unui copil cãruia Iosif nu-i e nici tatã natural nici tatã adoptiv) îi rãspundedificultatea de a defini paternitatea lui Iosif. Îndreptul roman, paternitatea (ce înglobeazã ºiadopþia) e expresia voinþei tatãlui, ce apare astfel casoþ al mamei copilului, legitimînd filiaþia prin cãsã-torie (p. 38). Reluînd aceastã doctrinã dar înte-meind-o pe caracterul sacramental al cãsãtoriei,opus simplei uniri a trupurilor, Augustin face dinconvieþuirea soþilor un fapt în acelaºi timp spiritualºi indisolubil. Virginitatea Mariei ºi conceperea prinSpirit a lui Isus ca act de filiaþie divinã fac ca pater-nitatea lui Iosif sã fie una legalã, fictivã, substitutivã(p. 46). Identitatea lui e astfel oglinda paternitãþiispirituale prin referire la care Iosif apare în ochiicredincioºilor, asemenea lui Isus însuºi, ca imaginea Tatãlui.

La jumãtatea secolului al XII-lea, decretul luiGraþian instituie o concepþie funcþionalã a cãsãto-riei, a cãrei validitate stã în consumarea ei tru-peascã. La polul opus, Sentinþele lui Lombardus facdin angajamentul conjugal o înþelegere spiritualã(consensus) în care coabitarea trupeascã e faculta-tivã (p. 57). Ideea compatibilitãþii dintre înfrînareatrupeascã ºi cãsãtorie, reluatã de miºcarea francis-canã, ce a avut un rol decisiv în impunerea cultuluilui Iosif, a adus o adevãratã „canonizare oficioasã”a acestuia (p. 79). Plecînd de la definiþia unirii spiri-tuale a soþilor ca drept mutual asupra trupurilor(dominium) ºi nu ca utilizare a lor în scopul plãcer-ilor (usus), franciscanii radicali, insistînd asupraproximitãþii fizice dintre Maria, Isus ºi Iosif, ampluilustratã în pictura medievalã (2), au fãcut din Iosif,înzestrat de ei cu un rol esenþial ca martor privile-giat al Întrupãrii, un model ecleziastic pentru toþioamenii Bisericii, inclusiv papa, în tentativa de„eliberare escatologicã” a clerului monastic de tutelaclerului secular (p. 55). Exemplu viu de moralãevanghelicã prin devotament ºi viaþã modestã(iconografia franciscanã ne înfãþiºeazã un Iosifsãrac, fãrã meserie – nu un dulgher -, iar unele textene-o prezintã pe Maria cerºind împreunã cu Isus învremea exilului egiptean), Iosif e promovat la dem-nitatea de precursor direct al lui Petru (3).

Readucînd în atenþia exegeþilor motivulcastitãþii lui Iosif ºi al validitãþii unirii sale virginalecu Maria ce-i legitimeazã paternitatea, Jean Gerson,cancelar al facultãþii de teologie din Paris laînceputul secolului al XIV-lea, îl va evoca cu ocurioasã predilecþie pe tatãl terestru al lui Isus. Într-o scurtã ºi densã campanie publicisticã, cuprinsãîntre 1413 ºi 1418, aproximativ treizeci de opusculeale savantului teolog trateazã, mai mult sau maipuþin detaliat, viaþa ºi semnificaþiile exemplului luiIosif, în contextul tulburãrilor produse de rãzboiulde 100 de ani, al anarhiei ºi al decãderii morale cele însoþea. În ambianþa de conflict prelungit ºi denegocieri îngreunate de starea mentalã precarã aregelui Franþei Carol al VI-lea Nebunul, burgunziilui Ioan fãrã Teamã, apropiaþi de englezi, îlasasineazã în 1407 pe Ludovic de Orléans, frateleregelui. În anul urmãtor, Jean Petit, omul burgun-zilor, va pronunþa în faþa curþii ºi a Parlamentului

De la paternitate la sfinþenie:Iosif

Horia Lazãr

incidenþe

parizian o Apologie a tiranicidului ce încearcã sãjustifice asasinatul. Presimþind o dezbinare deduratã ºi primejdioasã, Gerson va încerca, începîndcu 1413, sã facã din universitate un interlocutorpolitic al regalitãþii ºi un mediator spiritual eficient.Exemplu de pace, armonie ºi unitate familialã, Iosifîi apare ca un model de sfinþenie ce poate inspira,prin curãþenia vieþii lui morale, deciziile politice alemomentului.

Un numãr însemnat de credinþe pãgîne acordauo semnificaþie religioasã importantã stãrii de virgini-tate ºi de celibat. Inspiraþia profeticã, grea încercarefizicã, e rezervatã de antici cu predilecþie fecioarelorprofetese, cãrora înfrînarea le potenþeazã capacitateaspiritualã. Transpunînd aceste credinþe în registrucreºtin, Pãrinþii Bisericii asociazã deseori botezul ºiabstinenþa sexualã ca vehicule ale mîntuirii. Uniidintre ei le autorizeazã pe fecioare sã se arate înpublic cu faþa descoperitã, în ciuda recriminãrilorunor radicali misogini precum Tertulian, ce socotesccã seducþia femininã, care aduce pierzania, nupoate fi neutralizatã de botez. Militantismul apos-tolic „centralist” al lui Pavel, ce laudã virtuþile fecior-iei, nu era însã acceptat cu uºurinþã de comunitãþilecreºtine locale. ºefii spirituali ai acestora, episkopoisau presbuteroi, adesea cãsãtoriþi, aveau rezerve faþãde castitate ºi înfrînare, despre care vorbeau curãcealã (4). Douã consecinþe ale acestei stãri defapt: mai întîi, înfrînarea sexualã, ca ºi abstinenþaalimentarã (carnea ºi vinul) va fi recuperatã ca modde viaþã de comunitãþile ascetice ºi gnostice. Printreacestea, encratiþii vedeau în „legãtura” lui Adamconsfinþitã de cãsãtorie o expresie a cãderii uman-itãþii în animalitate prin sexualitate ºi preconizau, înActele lui Toma redactate în jurul lui 220, celibatulcolectiv (5). Valentinienii, activi încã din secolul alII-lea, a cãror doctrinã e axatã pe absorbirea femi-nitãþii în masculinitate (exemplu: legãturile lui Isuscu femeile), asociazã sterilitatea trupului cu fecundi-tatea spiritualã în viziunea „autoreproducerii per-petue”, nesexuate, a unui corp sacerdotal publictrãind în înfrînare (6). Apoi, expresia castitãþii numai e virginitatea ci abstinenþa ce însoþeºte cãsãto-ria sau vãduvia. Promovatã ca „ºcoalã a înfrînãrii”(7), cãsãtoria e acum instituþia în care activitateasexualã se reduce treptat, fiind în cele din urmãabandonatã. În aceeaºi opticã, demnitatea socialã avãduvelor, al cãror rol „paraclerical” de sfãtuitoaredevine tot mai semnificativ, o depãºeºte pe cea afecioarelor cãlugãrite, a cãror izolare de lume devineexpresia simplului eroism individual. Sub presiuneastãrii de fapt, autori perfect ortodocºi precumGrigore din Nyssa evitã de a face din sexualitate opedeapsã divinã, acceptînd-o ca pe o cale ocolitãspre plenitudine. Iar dacã cãsãtoria, ivitã din spaimadispariþiei fizice ºi din „nevoia de a înºela moartea”e starea omenirii ieºite din Paradis ºi divizatã sexu-al, fecioria, cu un rol soteriologic atenuat, îi apareautorului doar ca remediu la decãderea socialã (8).

Mai aproape de Gerson, creºterea numericã acanonizãrilor feminine, îndeosebi sub impulsulmiºcãrii franciscane, e legatã ºi ea de practicareacastitãþii conjugale. Penitenþele Elisabetei dinTuringia consecutive morþii soþului ei – ocazie provi-denþialã de despãrþire de o lume în care cãsãtoriaera, de multe ori, o încercare traumatizantã ºi oalienare instituþionalizatã (9) – apar ca o eliberaredintr-un univers în care sentimentul matrimonial ºicultul familiei nu fãceau decît sã mascheze nedrep-tãþi patrimoniale flagrante (de exemplu dependenþavãduvelor ce refuzau sã se recãsãtoreascã de familiasoþului decedat). Un alt exemplu notoriu e cel alDelfinei de Sabran, a cãrei viaþã conjugalã alãturi deEleazar s-a desfãºurat, în acord cu soþul ei, în casti-tate neabãtutã, ºi care ºi-a petrecut vãduvia dis-tribuind sãracilor banii obþinuþi din vînzareabunurilor lor comune (10).

Pe fundalul promovãrii castitãþii conjugale,Gerson a încercat sã introducã în calendarul creºtinsãrbãtorirea cãsãtoriei Mariei cu Iosif: idee originalãdacã avem în vedere cã în liturghia carolingianã dinsecolul al VIII-lea Iosif era deja celebrat în 19 martie– datã reluatã de serviþii Mariei, un ordin decerºetori întemeiat la începutul secolului al XIV-lea -care e însã data morþii sale. Focalizîndu-ºi atenþiaasupra cuplului – nu asupra lui Iosif – ºi plecînd dela postulatul validitãþii ºi normalitãþii unirii virginalea soþilor, care, conform Scripturii, alcãtuiesc „unsingur trup”, Gerson legitimeazã paternitatea luiIosif ca fapt de familie exemplar cu referinþã sacra-mentalã. Scolastica distinge naºterea veºnicã a Fiuluica mister trinitar de cea trupeascã, din pãrinþi, ºi decea spiritualã, în sufletul credincioºilor. Cum Mariaca soþie a lui Iosif face un singur trup cu el ºi cumtot ea îl numeºte pe Iosif „tatãl” lui Isus, Gersonîncearcã sã impunã ideea sfinþeniei acestuia printr-oconfuzie voitã între consacrare ºi sanctificarea prinmiracole (p. 177). Asemenea lui Ioan Botezãtorul,Iosif îºi trage sfinþenia, susþine Gerson, dintr-unprivilegiu primit înainte de propria-i naºtere – pre-destinare ce-l propulseazã printre sfinþi înainte caaceºtia sã fi existat, prin vocea îngerului. Celebratsporadic în anumite medii monastice ºi strãinoricãrei fervori populare dar introdus într-o „trini-tate terestrã” cu certe valenþe emoþionale, Iosif îiapare lui Gerson ca primul dintre sfinþi, înainteaBotezãtorului!

Conceputã ca un proiect politic în care imag-inile paternitãþii urmau sã fie exploatate în scenariulconsolidãrii puterii regale, tentativa lui Gerson de aimpune în cult sãrbãtorirea cãsãtoriei lui Iosif cuMaria a eºuat. Pietatea fidelã a unor comunitãþimonastice, ce l-au venerat pe Iosif încã din primeleveacuri creºtine, a dat însã roade. Dacã Povestea luiIosif dulgherul a dat probabil naºtere unei venerãritimpurii a lui Iosif în mînãstirile copte din Egipt,textul va fi cunoscut în Occident, într-o traducerelatinã, doar în secolul al XVI-lea (p. 31). Între timp,primele menþionãri ale lui Iosif în calendarul litur-gic, la data morþii sale, apar mai întîi în Europa car-olingianã (secolele VIII-IX), apoi în medii benedic-tine (secolul al XI-lea), în iconografia cãrora person-ajul e zugrãvit cu un nimb, semn al sfinþeniei.Intensitatea maximã a venerãrii sale e însã atinsã însecolele XIII ºi XIV, cînd textele franciscane îl cali-ficã drept beatus iar cele ale serviþilor drept beatis-

simus, ultimii fiind cei ce i-au inaugurat cultul în1324. Cum beatus ºi sanctus au fost termeniechivalenþi pînã în secolul al XIV-lea (fapt la care aucontribuit în mare mãsurã artiºtii ºi cei ce le coman-dau opere), desemnînd onorific persoanele ce audus o viaþã de sfînt (11), putem presupune cã„preafericitul” Iosif fãcea de timpuriu obiectul unuicult consacrat sfinþilor. Prin mijlocirea imaginii,graþie pictorilor ºi autorilor de fresce, numeroºipreafericiþi ce-ºi aºteptau canonizarea au fostprezentaþi drept sfinþi. „Canonizãrile prin imagine”(12) au contribuit astfel adesea la intensificareaevlaviei populare ºi la cauþionarea neortodoxã a cul-tului unor beati pe care Biserica nu-i declarase încãsancti.

Pietatea activã a franciscanilor a avut rolulmajor în canonizarea lui Iosif, al cãrui cult a fostinstituit oficial în 1621 de cãtre papa Grigore al XV-lea, cu sãrbãtoarea în 19 martie, ziua morþii nouluisfînt. Punînd în evidenþã modestia, umilinþa ºivocaþia servirii bogat ilustrate de iconografie, cãrorai-au adãugat, programatic, cultivarea sãrãciei caprimã virtute creºtinã, franciscanii au prezentat unIosif feminizat, evocat într-un lexic al maternitãþii ceinsistã asupra micilor nevoi cotidiene, pe care el leasigurã: hrãnirea ºi înfãºarea lui Isus, spãlarea vese-lei ºi a hainelor, protejarea afectuoasã a pruncului.Promovarea de cãtre franciscani a unui Iosif materns-a fãcut pe fundalul dezvoltãrii în cultele locale(îndeosebi în Italia) a sensibilitãþii faþã de sfinþeniafemininã, de multe ori de sorginte laicã ºi deschisãspre experienþe mistice mult gustate de populaþiilecãrora li se adresa mesajul.

Puþin prezent în antroponimie ºi fãrã a fi fãcutobiectul unei difuzãri în mediile populare, Iosif afost cultivat, pînã în secolul al XV-lea, în cercurimonastice elitiste, cu o spiritualitate exigentã(cerºetori, mistici). Ca patron al confreriei dulgher-ilor se va afirma tîrziu, doar dupã 1570, cînd eînfãþiºat ca purtãtor al unei securi (p. 254) a cãreilegãturã cu meseria lui nu e evidentã. Breviarul luiMatei Corvin din 1487 îl reprezintã, într-o imagineextrem de rarã, cu o carte în mînã, sugerînd statu-tul de martor al Întrupãrii ºi al împlinirii profeþiilor(p. 258).

Franciscanii ºi Gerson au impus imaginea luiIosif într-un climat de respiritualizare a cãsãtoriei ºide reabilitare a feminitãþii. Cãsãtoria, ca act de

1111




Caravaggio Clipã de odihnã în timpul fugii în Egipt (1596)

voinþã al ambilor parteneri, reclamã consimþãmîn-tul amîndurora, ca ºi hotãrîrea de a pãstra casti-tatea în viaþa comunã. Pe de altã parte, afirmareadiferenþei dintre statutul religios ºi cel laic, prin carefranciscanii încercau sã anexeze spiritualitatealaicilor impregnaþi de învãþãturile lor, a reintrodusexigenþa celibatului preoþilor: aceºtia nu se vorputea cãsãtori la adãpostul consensului de castitate.

Vocaþia de a servi propune, prin Iosif, un„model familial inversat” (p. 330) ºi feminizat încare tatãl devine, prin solicitudine ºi grijã, un„nãscãtor” al copilului. Inversarea sexualã prinasimilarea funcþionalã a bãrbatului cu femeia faceparte din programul franciscan al exaltãrii sãrãcieiprin abolirea distincþiilor ºi ierarhiilor sociale ºi prinmijlocirea imaginarului unei puteri strãinãabuzurilor, a cãrei singurã referinþã e Spiritul. Însfîrºit, ca însoþitor atent al lui Isus, cãruia îi asigurãatît subzistenþa cît ºi educarea, Iosif apare ca pro-totip al mediatorului, definit ca atare în scena origi-narã în care e martor al Întrupãrii. Funcþia luimediatoare se manifestã pregnant în impunerealiturgicã a numelui lui Isus (simetricã circumciziei,ce anunþã botezul) ºi în prezentarea lui Isus în tem-plu. Prin asumarea modelului patern sub semnulspiritualizãrii lui, paternitatea legalã a lui Iosif seclãdeºte prin sacrificarea celei trupeºti – promisiunede fecunditate ce-l înscrie în descendenþa luiAbraham ºi al cãrei temei e recunoaºterea pater-nitãþii divine (p. 373). Prin aceasta, paternitatea ter-estrã a lui Iosif, fragilã ºi reconstruitã prin ficþiune,devine o „referire genealogicã” la paternitatea div-inã (p. 391), necreatã, integratã în familia luipãmînteanã ca sens al vieþii.

Note(1) Jean Gaudemet, Le mariage en Occident. Les mœurset le droit, Paris, Cerf, 1987, p. 167. (2) În bazilica din Assisi, Giotto îl reprezintã pe sfîntulFrancisc purtîndu-l pe Isus în braþe (p. 74). Identificarealui Francisc cu Iosif sub semnul devotamentului faþã deIsus, al umilinþei ºi al serviciului fãcut aproapelui e evi-dentã. (3) În imaginile de inspiraþie veterotestamentarã, Iosif ezugrãvit, asemenea profeþilor, cu o barbã lungã, albã, cudouã vîrfuri, ce se potriveºte cu pãrul abundent. Giottoînsã, tributar sculpturii antice, îl înfãþiºeazã cu o barbãgri, tãiatã scurt (ca în Italia secolului al XIII-lea), învreme ce pãrul, rãrit, lasã sã aparã chelia (p. 257). Totaºa e reprezentat ºi Petru, prototipul clericului tonsurat.Dubla imagine a lui Iosif, ca expresie a profetismului ºica purtãtor al Noii Alianþe, figureazã dubla lui percepþie:ca model al dreptãþii ºi ca mediator înzestrat cu sfinþenieîn opera de mîntuire a omenirii. (4) Peter Brown, Le renoncement à la chair. Virginité,célibat et continence dans le christianisme primitif. Trad.fr., Paris, Gallimard, 1995, p. 88. (5) Ibid., p. 139. (6) Ibid., p. 143. (7) Ibid., p. 194. (8) Ibid., p. 367. (9) André Vauchez, Les laïcs au Moyen Âge. Pratiques etexpériences religieuses, Paris, Cerf, 1987, p. 198 ºi urm.Refuzînd, pentru ea ºi pentru copiii ei, întreþinerea carude sãrace de cãtre fratele soþului decedat, tînãra vãdu-vã, decedatã în 1231 la 24 de ani, ºi-a petrecut restulzilelor printre sãraci, pe care-i ajuta dupã puteri. (10) Ibid., p. 213. Eleazar a fost canonizat repede, în1369, însã Delfinei, care l-a determinat sã trãiascã încastitate, i-a fost refuzatã sfinþenia în procesul de canoni-zare din 1360 – poate din cauza unor excese de zel însfãtuirea credincioaselor care au fãcut-o suspectã deerezie. (11) André Vauchez, La sainteté en Occident aux dernierssiècles du Moyen Âge, École française de Rome, 1988, p. 99 ºi urm. (12) Ibid., p. 103.

1122




Alexandra Tomiþã mi-a fost studentã laFacultatea de Studii Europene a UniversitãþiiBabeº-Bolyai. Ea a absolvit ºi masteratul de

profil (Studii europene comparate), cu o lucraretratând chestiunea protocronismului românesc. I-amspus imediat dupã citirea versiunii finale a lucrãriicã, oricât ar putea pãrea de paradoxal, socoteamtextul acela nu ca pe finalul unui travaliu, ci maidegrabã ca pe începutul unei munci de cercetarefinalizabile printr-o carte. ªtiam, fiindcã o asistasem– mai mult simbolic – pe tânãra autoare, de-a lunguletapei conceperii tezei masterale, cã o enormãcantitate de muncã de documentare întreprinsã deea nu-ºi gãsise, deocamdatã, reflectarea în numãrulrelativ redus de pagini al textului pe care îl aveamîn faþã. ªi, într-adevãr, aºa era. Astãzi, AlexandraTomiþã debuteazã strãlucit cu volumul ce dezvoltãteza de odinioarã, publicând O istorie „glorioasã”.Dosarul protocronismului românesc (Bucureºti, Ed.Cartea Româneascã, 2007, 366 p.), dând ocontribuþie de istoria ideilor ºi, totodatã, de istorierecentã – sau acut contemporanã -, un fragment deistorie ideologicã autohtonã de ieri, radiografiereaunui moment ºi al unei miºcãri intelectuale ºipropagandistice puse în slujba dictaturii comuniste.

Toate aceste angulaþii, numai parþial intersectate,aratã cã investigaþia autoarei caroiazã un topos deintersecþie, pretabil la lecturi ºi valorificãri multiple.Situaþia indicã un punct incandescent care estesusceptibil sã suscite atenþia mai multor categorii deinterese ºi, în consecinþã, a mai multor tipuri depublic. Important mi se pare însã un fapt care seînfãþiºeazã, dupã citirea cãrþii, mai degrabã ca uncorolar al demersului. Anume, cã Alexandra Tomiþãse aplicã descifrãrii unui epifenomen al comunis-mului românesc. În lectura „clasicã” a perioadeiastãzi diabolizate, parte din condamnarea regimuluidefunct se întemeiazã pe caracterul rudimentar,inept al conglomeratului partinico-statal ºi alaparatului care îl servea. Or, observãm acum, cã, înfapt, sistemul ideologic fãcut sã funcþioneze înRomânia lui Ceauºescu era alcãtuit din opþiuni mul-tiple care, deºi complementare, puteau avea ºi apa-renþã concurenþialã. Într-adevãr, ce fel de coerenþãpoate exista între teza fundamentalã a marxism-leninismului, „Proletari din toate þãrile, uniþi-vã!”,pe de o parte, ºi cea protocronistã („Noi am fostprimii!”), pe de alta? Rãspunsul este cã niciRomânia lui Ceauºescu nu era omogenã, fiindalcãtuitã din categorii de cetãþeni mobilizabili prindiverse tipuri de propagandã. Cu unii mergeaformula „Cenaclului Flacãra” conceput ºi condus deAdrian Pãunescu, dupã cum declara însuºi gurulfenomenului, dupã un model sincron american.Pentru alþii funcþiona de minune ortodoxismul liriccombinat cu tema satului – circulantã ºi laPãunescu, ºi la Ion Gheorghe, ºi la alþii -, dar acãrui voce publicã autorizatã ºi toleratã de Partid ºide Securitate pânã ºi în aula universitarã a fost IoanAlexandru. Compromisã în etapa primului stali-nism, cel din „obsedantul deceniu”, tema proleta-rului a fost mai puþin prezentã în discursul publicliterar prestigios al ultimelor douã decenii de comu-nism. În schimb, momentul august 1968, cândCeauºescu a condamnat invazia URSS ºi a statelorsocialiste aliate în Cehoslovacia, a permis recupera-rea dimensiunii naþionaliste – confundatã cu cultiva-rea patriotismului în mod fatal – în contul comunis-mului nuanþat pe care noul lider român de dupã1964 promitea sã-l aducã. Amnistierea vechilordeþinuþi politici ºi deschiderea unor culoare pentru

toate temele ºi opþiunile menþionate anterior auînsemnat, de fapt, joncþiunea dintre comunismul destil nou cu vechii partizani ai naþionalismului inter-belic, deveniþi, de voie bunã, în virtutea speranþei,sau în urma semnãrii unor pacte de colaborarediscrete, elemente ale bazei sociale a statului ceau-ºist. Nomenclatura, în frunte cu Ceauºescu însuºi,dar având la dreapta acestuia ºi ideologi dibaciprecum D. Popescu-Dumnezeu, Dumitru Ghiºe ºialþii, a lãsat cumva în fundal teoria materialismuluidialectic ºi istoric – predatã, altminteri, în continua-re prin ºcoli ºi prelucratã în ºedinþe de îndoctrinareprin instituþiile de orice orientare ºi grad -, împin-gând, în prim-planul presei culturale, mai multealternative „cu faþã umanã”, care procedau prinnuanþare ºi se inspirau din realitãþi ºi continuitãþiale locului. Tema þãranului reelaboratã în formuleneopãºuniste se reclama încã de la Slavici ºiRebreanu, de la sãmãnãtorism ºi poporanism, întimp ce ortodoxismul comunist recicla combinaþiade naþionalism ºi creºtinism rãsãritean interbelic,pentru care referinþa rãmânea gândirismul. Totastfel, protocronismul putea gãsi rãdãcini în strãda-nia istoricilor ºi a oamenilor de culturã dinainte dea arãta cã ºi la noi „nasc oameni”, cã ºi aici seînfãptuiesc lucruri importante, cã ºi noi deþinemprimatul în unele domenii...

Cartea Alexandrei Tomiþã focalizeazã asupraprotocronismului, desfoliind cu talent ºi aplicaþieunul dintre „dosarele” acelei vârste istorice, depãºitede nici douã decenii (ºi încã incomplet). Dar ea aremeritul de a arãta cã în comunismul românesc,ideologia nu a fost de o aparenþã monoliticã ºi nicinu a cunoscut o singurã expresie. Tocmai pe dos,ea a fost mai insidioasã, mai elaboratã decât s-ar fiputut crede, presupunând inteligenþe ºi complicitãþimai substanþiale decât se presupunea. Sine ira etstudio ele sunt dezvãluite aici, pentru parcela proto-croniºtilor – intersectatã, de altfel, de nume ºi eveni-mente relevante ºi pentru celelalte direcþii evocate -,într-un parcurs incitant, plin de surprize, de necesa-re rememorãri ºi, nu mai puþin, colorat de o inter-pretare personalã îndrãzneaþã, deºi ponderat pusãîn paginã. Autoarea se dezvãluie ca un constructor,în descendenþa lui Z. Ornea, aliniindu-se analistelorfenomenului comunist în general (RuxandraCesereanu, Lavinia Betea, Doina Jela) ºi în culturã(Ana Selejan, Sanda Cordoº). Retrospectiva ei areînsã ºi o dimensiune prospectivã, descifrând neliniº-titor ºi zone ale prezentului continuu. O dezbatereasupra protocronismelor actuale ar permite, desigur,completãri ºi descifrãri noi, pentru unii surprinzã-toare, adevãrate odgoane ce ne leagã trainic de untrecut pe care îl credeam depãºit. Abordarea feno-menului din perspectiva tatonãrii mentalitãþilorvizibile în societate, punerea lui în cheie esteticã –cât kitsch ascunde, în fapt, strãdania performanþeiactuale bazate pe inventarea unor prioritãþi trecute?– sunt numai douã posibile continuãri. Pânã atunci,deocamdatã, cartea Alexandrei Tomiþã rãmâne osolidã reuºitã. Alãturi de cercetãrile de antropologieculturalã pe teme religioase contemporane publicatãodinioarã de Mihai Pãtraºcu ºi de Bogdan Neagotã– referitor la douã erezii din România actualã – ºiîmpreunã cu proaspãtul debut al Laurei Ghinea cuinvestigaþia referitoare la Maramureº sub impactulglobalizãrii, volumul Alexandrei Tomiþã justificã, înspaþiul cãrþii, sintagma de „producþie livrescã a celormai tineri savanþi europeniºti clujeni”.

imprimatur

Chipurile ideologiei opresiveOvidiu Pecican

1133




telecarnet

(urmare din numãrul trecut)

Repet: un polemist absolut poate devenilesne un tip de extremist. Adicã unpersonaj ce-ºi împinge ideea pînã dincolo

de limita fiabilitãþii sale, îºi transferã atitudinea înfanatism, îºi deverseazã limbajul în diatribã. Nuconteazã poziþia religioasã, politicã sau culturalãde la care porneºte, ci efectul de simplificarebrutalã, de primitivizare a discursului care se rupede realitãþi, se înfundã într-o utopie desfiinþãtoare.Cultivat, cu har literar, cum e cazul persiflatoruluimeu, ori, dimpotrivã, ignar, grosier, extremistulînfãþiºeazã mereu peisajul decepþionant al unuireducþionism. Fie-mi îngãduitã o amintire. Castudent în primul an al ªcolii de literaturã “Mihai Eminescu” de la Bucureºti (de unde amfost exmatriculat dupã numai un trimestru, ca“element duºmãnos”), ascultam vorbireadirectorului ºcolii, un tovarãº cu alurã marþialã, penume Petre Iosif, medic (helas!) de profesie ºi, înorele sale cele mai nefericite, un soi de prozator,care ne învãþa cam aºa: “Blaga? Nu e decît unlegionar care meritã dispreþul nostru. La ce bun sãne ocupãm de metaforele sale, dacã a purtatcãmaºa verde?”. Sau: “Nu ne intereseazã Kant .Oare biciul cu care erau bãtuþi comuniºtii laDoftana era un lucru în sine sau un biciadevãrat?”. Mi-a readus în memorie cogitaþiile luiPetre Iosif pasajul în care Laszlo Alexandru,oripilat de cutezanþa subsemnatului de a-l fi situatpe Sebastian “în societatea, mãgulitoare foarte, aunor mari spirite afine precum Kierkegaard,Proust, Kafka, Cioran”, scrie: “pe vremea cîndevreului Mihail Sebastian i se confiscau telefonulºi aparatul de radio din casã, antisemitul EmilCioran exalta, de pildã la Radio Bucureºti, în 27noiembrie 1940, Profilul interior al Cãpitanului”.Ori: “În timp ce evreul Mihail Sebastian, eraconcentrat la lopãtarea zãpezii ºi la aplicaþiimilitare pe coclauri, antisemitul Emil Cioran eratrimis în diplomaþia occidentalã”. Oricît dereprobabile ar fi declaraþiile ºovine ale tînãruluiCioran, care, se cunoaºte prea bine, s-a lepãdat deele la maturitate, oare la atît se rezumã Cioran?A-l reduce pe Sebastian la o “victimã” ºi peCioran la un “agresor”, in aeternum, nu înseamnãa simplifica neîngãduit totul, a strivi ambelepersonalitãþi sub tãvãlugul maniheismului? ªi sãnu uitãm cã nici autorul Jurnalului n-ar putea fisituat chiar la antipodul lui Cioran, deoarece înpaginile acestuia îºi exhiba entuziasmul la intrareaArmatei Roºii în Bucureºti ºi scuza vandalismelemilitarilor sovietici. Astfel încît polemistul absoluts-ar cuveni a fi mai prudent cînd, cu obrajiiîncinºi de revoltã, ne reproºeazã cã i-am fi“orchestrat” fãrã niciun temei scriitorului îndiscuþie “un veritabil proces de intenþii, plasîndu-lvirtual printre noile escadroane ale comuniºtilorabuzivi”. E posibil ca istoria sã nu ne ficonfirmat, însã în pragul dezerþiunii unui marenumãr de oameni de litere care s-au înrolat de peo zi pe alta sub flamura comunismului, n-avemdefel impresia cã ar fi o “presupunerefantasmagoricã”. Sebastian a semnat deja prefaþaunei astfel de dezerþiuni.

Sã revenim însã la reducþionismul în floaresub condeiul lui Laszlo Alexandru. Din nou, d-sane þintuieºte la stîlpul infamiei pentru cã l-am elo-giat pe Paul Goma, culmea, “tocmai în ziarul dal-maþianului Dan Voiculescu (alt reper moral al

naþiunii!)”. N-are rost sã susþinem, deºi e ade-vãrat, cã n-am ºtiut pînã la lectura libelei d-luiLaszlo cine finanþeazã Jurnalul naþional, unde amcolaborat la invitaþia Uniunii Scriitorilor, afirmînd,în cuprinsul unei rubrici iniþiate de aceasta, exactce am crezut de cuviinþã. Neîndoios, n-aº puteacontrasemna notele xenofobe ce s-au manifestatîn discursul fostului meu coleg de la amintitaªcoalã de literaturã, cãci sînt visceral un adversaral oricãrei discriminãri etnice. Dar se cuvine oarea-l restrînge pe Goma la atît? Consumînd probabilsute de pagini pentru a combate “antisemitismulfuribund” al celui ce e, totuºi, cãsãtorit cu o evre-icã ºi are, totuºi, un copil… pe jumãtate evreu,Laszlo Alexandru acoperã cu acest aspect jenantîntreaga imagine a unei personalitãþi al cãrei vec-tor principal este strãlucita, istorica oponenþã lacomunism, fãrã egal în mediul românesc. E ungen de-a nu vedea pãdurea din cauza copacilorsau, dacã vreþi, o metonimie a unei gîndiri (a)criti-ce, care obtureazã ansamblul cu ajutorul fragmen-tului desprins dintr-însul. Fanatismul, acest “mon-stru care îndrãzneºte sã-ºi spunã fiul religiei”,dupã cum îl numea Voltaire, taie ºi spînzurãindiferent de sursa (fie ºi una fals raþionalã prinexces ºi tendenþiozitate) de la care se reclamã.Fãrã a fi de acord, cu toþii, cu toatã puzderia deopinii, reacþii, observaþii, judecãþi, ironii , sarcas-me, prognoze ale celebrului surghiunit de la Paris,nu putem, în virtutea bunului simþ, a nu-l mãsuraprin prisma trãsãturilor sale caracteristice ºi ameritelor sale precumpãnitoare, a nu-l socoti unreper moral. Oare Soljeniþîn n-are ºi el oregretabilã laturã antisemitã, nu e ºi el un critic alaspectelor vulnerabile ale Occidentului? Oare oseamã de importanþi scriitori ai noºtri,V.Alecsandri, B.P.Hasdeu, Octavian Goga,Eminescu însuºi n-au ºi ei texte xenofobe? Trebuiesã-i aruncãm peste bord ca pe niºte netrebnici?Oare sã-i aplicãm lui Cioran eticheta pe caretovarãºul Petre Iosif o ataºa de Blaga ºi sã-l azvîr-

lim ca pe o rufã murdarã? ªi apoi cine din noidoi, d-le Laszlo, e autorul unei “ºocante palin-odii”? Unilateralizarea pe care a operat-o polemis-tul absolut într-un chip stînjenitor progresiv,pornind de la o nemãrginitã admiraþie faþã deautorul Calidorului, care, în vederile d-sale ultime,n-ar mai fi decît un “titirez reacþionar”, e omiºcare indenegabil vicioasã. Ea a dus nu numaila o lamentabilã schimbare radicalã de opticã, ciºi la amplificarea, prezumãm cã totuºi nedoritã decãtre criticul clujean, a discursului anti-Goma,susþinut în principal de condeiele înmuiate în nos-talgia comunistã. Blamabile fiecare în parte, iatãcã extremismele se ating…

Polemistul absolut calificã, atît de gingaº, afir-maþiile subsemnatului drept “o galerie de absur-ditãþi aiuritoare” (pesemne spre deosebire deabsurditãþile care nu sînt aiuritoare!). Din parteamea mã abþin de la o atît de… sinteticã aprecierea afirmaþiilor d-sale, respectînd dreptul publiculuiinteresat a-ºi face singur o pãrere.

P.S. Fie-ne îngãduitã încã o corecturã. Crezîndcã ne pune într-o insurmontabilã dificultate înplus, Laszlo Alexandru scrie: “Aº fi în stare sãîncarnez <<un maniheism static>> ºi, totodatã, sã-mi modific atitudinea <<cu 180 de grade>>. Mãînvîrt fãrã a mã miºca ºi mã deplasez stînd peloc. Ce fel de animale ciudate ºi imposibilezugrãveºte Gheorghe Grigurcu în fanteziilesale?!”. Foarte posibil, maniheistul e un “animalciudat”, dar lãsînd la o parte “fanteziile” ce nu neaparþin nouã în cazul în speþã, sã arãtãm, în bunãconºtiinþã cã, schimbîndu-ºi complet atitudineafaþã de Goma, polemistul absolut rãmîne nu maipuþin un maniheist obstinat. Deoarece se aflã închestiune o abstracþiune, o posturã mentalã, cuobiecte permutabile, aºa cum într-o partidã de ºahpoþi aplica o anume strategie utilizînd fie piesealbe, fie piese negre…

Est modus in rebusGheorghe Grigurcu

Suzana Fântânariu Merindea-Obiect (2000)

1144




(urmare din numãrul trecut)

Imberbul publicist de la Humanitas, în timp ceîºi înalþã indigestele elogii la adresa Legiunii ºia Cãpitanului, nu pierde ocazia de a falsifica

istoria. În acest scop, el introduce o scandaloasãdistincþie în tipologia asasinatelor politice:“memoria colectivã reþine crima fãcutã cu propriamînã, iar nu crima fãcutã prin intermediari. Cãciuna e sã omori dînd ordin jandarmilor saumilitarilor s-o facã, ºi alta e sã omori apãsînd tuînsuþi pe trãgaci. În realitate, ambele sînt crime,atît doar cã una poate fi muºamalizatã, iarcealaltã, nu. Deosebirea dintre legionari ºi celelaltepartide este cã primii au omorît cu propriilemîini, în timp ce ultimele au omorît folosind caintermediari slujbaºii instituþiilor statului [sic! –L.A.]. Chiar dacã legionarii au sãvîrºit mai puþinecrime decît adversarii lor [sic! – L.A.], memoriaselectivã a posteritãþii a reþinut faptul cã numailegionarii au fost criminali ºi, lucru mult maigrav, cã tot ei au introdus violenþa pe scenapoliticã interbelicã” (p. 246). Iresponsabila aºezare a crimei pe cîntar,cu scopul de-a inocenta Garda de Fier, continuãîn trombã: “ºi astfel, în urmãtorii ani, legionariivor omorî 67 de oameni: Armand Cãlinescu, cei64 de la Jilava, Nicolae Iorga ºi Virgil Madgearu”,în timp ce regele Carol al II-lea a scãpat cu fuga,deºi “omorîse – ce-i drept, nu cu mîna lui – maimulþi oameni decît aveau sã omoare legionarii întoatã istoria lor” (p. 157). Sorin Lavric recurge lacele mai descalificante viclenii ºi diversiuni pentrua rescrie faptele istorice. El aºazã pe acelaºi cîntarpartide ºi personalitãþi istorice, care ºi-au asumatprograme politico-economice de guvernare aRomâniei, pe de o parte, ºi o miºcare anarhistã,antisemitã, pe de altã parte. El “analizeazã”tipologia asasinatului, pentru a-i încãrca lasocotealã pe unii ºi a-i descãrca pe alþii. Elnumãrã doar 67 de oameni uciºi de Garda deFier, “uitînd” de la socoteala cadavrelor peprefectul de poliþie Manciu, pe premierul I.G. Duca, pe fostul complice Stelescu etc. (Dece? Fiindcã aceºtia au pierit mai devreme?). Elmenþioneazã mãcelul de la Jilava, dar tace chiticîn legãturã cu pogromul de la Bucureºti, unde aufost uciºi cel puþin 125 de evrei. (De ce? Evreiirãpuºi de instigarea legionarã nu erau tot fiinþeumane?) E totuºi o crîncenã nesimþire sã treci perãboj doar politicienii asasinaþi, dar sã uiþivictimele evreieºti ale aceloraºi descreieraþi. Numanipulînd cifrele morþilor înfrumuseþãm ororiletrecutului!

La fel de lamentabilã e tentativa lui SorinLavric de a relativiza responsabilitatea legionarã înuciderea a doi prim-miniºtri ai României. “A intraîn dedesubturile asasinãrii lui Duca înseamnã apãºi pe nisipuri miºcãtoare” – ne spune înþeleptulmanipulator –, cãci regele Carol al II-lea pesemnefusese anunþat în prealabil de serviciile secrete,dar n-a luat mãsuri de protecþie (vezi p. 102).Armand Cãlinescu e adevãrat cã a pierit împuºcatde opt legionari, dar asasinatul s-ar fi petrecut subochii ºefului Serviciului Secret de Informaþii, ceeace sugereazã un complot al regelui (vezi p. 167).Atunci cînd S. Lavric nu diminueazã tendenþioscifra victimelor, are grijã sã strecoare dubiulprivind dedesubturile crimei. O altã manevrã intelectualã profund necinstitã.

Gardiºtii au avut diverºi adversari de-a lungulvremii. Mai toþi sînt aici mînjiþi cu sîrg de veni-nosul comentator, în semn de tardivã revanºã.Regele Carol al II-lea ar avea mai multe victimepe conºtiinþã decît pistolarii de la Casa Verde (p. 157). Mareºalul Antonescu era “suferind de osurescitare psihicã permanentã, o irascibilitatepusã de contemporani pe seama unui sifilisnetratat la timp” (p. 253). Dupã sfîrºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, prigoana comunistã arfi fost îndreptatã preponderent împotrivagardiºtilor: “Statisticile aratã cã douã treimi dintredeþinuþii politici din România au fost legionari”(p. 268). În realitate, represiunea comunistã aacþionat împotriva unor întregi categorii politice,sociale sau profesionale, printre care s-au aflat ºilegionarii, dar nu cu preponderenþã. AcestPinocchio al istoriei romanþate aruncã în derizo-riu, cu un singur gest, detenþia politicã suferitã deþãrãniºti, liberali ºi social-democraþi, de boieri, chiaburi, ºi þãrani, de greco-catolici ºi protestanþi,de intelectuali ºi de… jucãtorii de bridge. A reven-dica prioritatea suferinþelor legionare în detenþiacomunistã reprezintã mai mult decît o imperti-nenþã: o impietate.

Iar impresia cã “nici o altã categorie nu a fostmai urmãritã, mai hãrþuitã ºi mai persecutatã întimpul lui Ceauºescu decît foºtii legionari sau sim-patizanþi legionari” (p. 291) reprezintã o banalãintoxicare cu verde de Paris. Gardiºtii bãtrînitrãgeau sfori ºi fãceau bani în exil, cei tineri încãerau pionieri sau uteciºti – de unde persecuþiile?...

Mecanismul mental al lui Sorin Lavric estevulgar, în elementaritatea sa: legionarii au fostniºte bãieþi cam apucaþi, dar ne voiau tot bineledin lume. Adversarii lor erau fie intriganþi, fie lip-siþi de scrupule, fie sifilitici, fie comuniºti. Iatã ce

înseamnã sã þii prea mult sub pernã Cãrticicaºefului de cuib: te trezeºti cu denivelãri.

De la “istoricul” publicat de EdituraHumanitas aflãm de asemeni interesanta noutatecã rebeliunea legionarã nici mãcar n-a existat! Afost doar o loviturã de stat, pusã la cale demareºalul Antonescu, împreunã cu aliaþii hitleriºti,pentru debarcarea partenerilor de guvernare (vezip. 254). Fireºte, potrivit noului manual Roller cuvolanul pe dreapta, n-au existat nici cele douã zilede barbarie publicã, mãceluri ºi pogrom antisemit,puse la cale de Garda de Fier, înainte ca trupelearmatei române sã intervinã. Inovaþiile istorice, pecare Sorin Lavric ni le comunicã senin, din vîrfulcondeiului, continuã fãrã întrerupere. Pe vremearegimului dictatorial al mareºalului Antonescu,“libertãþile individuale nu au fost alterate semni-ficativ” (p. 256). Ba chiar, printr-o grosolanãmanevrã de ascundere a criminalilor printre vic-time, “singurii care au avut de suferit veritabilerepresalii au fost legionarii ºi evreii” (p. 256).Ochelarii de cal purtaþi de noul cercetãtor sînt de-a dreptul… reflectorizanþi.

ªi la ce bun toate aceste rãstãlmãciri, toateaceste omisiuni, toate aceste falsificãri flagrante,toate aceste exaltãri suspecte? În ecuaþia “Noica ºiMiºcarea Legionarã”, pentru a-l reabilita peprimul, era necesarã inocentarea celui de-al doileaelement. Iar pentru a spãla imaginea criminalilorpolitici în serie, trebuia rescrisã istoria recentã aRomâniei. Deci, la treabã, nepoate!

Dacã legionarii beneficiazã de contextualizãri,scuze ºi circumstanþe atenuante, cu atît mai micãva fi vina lui Constantin Noica pentru a fi scris,doar o scurtã perioadã, articole fasciste.Adeziunea lui nu e, Doamne fereºte, motivatã devreun interes politic, ci reflectã opþiunea unui omcinstit, ale cãrui fapte nu pot fi decît mãreþe:“Noica nu era omul ale cãrui gesturi sã fie lipsitede substanþã interioarã: era un om integru, un in-telectual de o netãgãduitã onestitate, ºi de aceea

sare-n ochi

Sfîntã tinereþe legionarã (II)Laszlo Alexandru

Suzana Fântânariu Cartea mamei (2000)

1155




ar fi nefiresc sã ni-l închipuim sãvîrºind un gestatît de încãrcat de consecinþe, fãrã o îndelungatãdeliberare lãuntricã” (p. 142-143).

Atunci cînd Noica publicã texte în care atacãdemocraþia (“Sã continuãm sã fim democraþi?Foarte bine, dar pentru cîtã vreme? (…) Dacã odoctrinã a reuºit sã se compromitã atît de repede,vom mai putea avea rãbdare sã aºteptãm,cuminþi, ani de zile, reabilitarea ei?”), totul e justi-ficabil, în ochelarii hagiografului, prin realitãþileinterbelice corupte (p. 118). Atunci cînd Noica selanseazã împotriva evreilor (de ce lipsesc citateleacuzatoare în aceastã direcþie, din cercetarea lui S. Lavric?), se insistã pe “moderaþia” ºi pe“politeþea” antisemitului (p. 117). De altfel între-gul efort al comentatorului este de-a face pirueteîn jurul compromisurilor noiciene. El recurgechiar la ideea de a gãsi patru etape în “traseulevoluþiei interioare a lui Noica”: 1930-1938,raþionalismul; 1939-1948, adeziunea legionarã,coincizînd ºi cu “trezirea interesului pentrureligie, Dumnezeu ºi teologie”; 1949-1968, ostra-cizarea; 1969-1987, apogeul, ieºirea pe scena pu-blicã. Filosoful e în permanenþã deculpabilizat,insistîndu-se cã “orbirea” lui fascistã a fost descurtã duratã ºi ea însãºi a fost explicabilã princircumstanþa crezului religios.

Sorin Lavric nu pare frãmîntat de neverosimili-tatea ipotezelor sale (cîþi intelectuali raþionaliºti aumai ajuns la performanþa de-a crede înDumnezeu, la comandã, doar timp de nouã ani?!De ce trebuia înhãmatã ºi religia la justificarea fas-cismului?). El nu e interesat, din pãcate, nici deopiniile altor specialiºti care, înaintea lui, s-auaplecat asupra biobibliografiei lui Noica. Iat-o, depildã, pe Alexandra Laignel-Lavastine, care sublini-azã cã cele “patru etape” nu pot fi chiar atît denet delimitate (vezi vol. Filosofie ºi naþionalism.Paradoxul Noica, Buc., Ed. Humanitas, 1998, p. 213 ºi urm.). C. Noica a avut convingeri xeno-fobe încã dinainte de convertirea sa gardistã.“Trebuie înþeles odatã pentru totdeauna cã nu nemai putem mulþumi sã evoluãm în umbra uneisingure culturi, chiar strãlucitoare” (scria el în arti-colul Noi ºi cultura strãinã, din 1933; a se vedeaºi articolul Sã nu copiem strãinãtatea!, din 1934).Telegrama de adeziune a lui C. Noica la legionari-sm, într-un gest “spontan” de protest, la uciderealui Corneliu Zelea Codreanu, e doar un impulsromantic. Germenii naþionalismului ºi ai xenofo-biei erau deja adînc implantaþi în convingerilesale. Momentul “convertirii” a constituit nu oschimbare de direcþie, ci o arãtare la faþã. “Nunumai cã Noica n-are nimic de obiectat faþã decrima ºi arbitrarul ce domneau atunci în oraºele

României, dar le mai ºi justificã, fãrã sã riºte, ce-idrept, mare lucru, de vreme ce principalii instiga-tori erau în fruntea þãrii: «Unde sînt actele de vio-lenþã, sau pur ºi simplu de huliganism ºi indisci-plinã ce le-au fost reproºate legionarilor?», între-abã el în textul din 21 septembrie. «Cãci violenþanu þine întotdeauna de orbire; þine, uneori, desetea puritãþii. Cãpitanul ºi Moþa au lovit. Mulþidintre cei de tot buni au lovit. Dar au lovit fiind-cã gestul lor avea un sens purificator pentru sufle-tul neamului»”.

Analiza de mai sus e inclusã în consistentamonografie publicatã, cîþiva ani mai devreme, deAlexandra Laignel-Lavastine. Întrucît ea “pãcãtu-ieºte” printr-o abordare precisã, riguroasã, lucidã,nu ne mirãm cã noul comentator nici mãcar nu-iaminteºte existenþa. Nu ne mirãm: ne indignãm.Dupã cum beþe în roatele discursului mitologizanti-ar fi pus ºi citatele vãdit antisemite din opera“magistrului”. S. Lavric nu-ºi permite asemenea“îndrãzneli”, pe care cercetãtoarea francezã le-aexersat deja acum cîþiva ani, ridicînd vãlul de peaceastã blamabilã direcþie de gîndire a filosofului.“Nu e de ajuns sã spui: «Jos jidanii ºi înstrãi-naþii!», ci trebuie sã devii tu însuþi un ins în staresã înfrunþi pe strãini ºi înstrãinaþi. Trebuie altãeducaþie decît cea obiºnuitã a politicii: una asprã,ostãºeascã, tinereascã” (vezi Limpeziri pentru oRomânie legionarã, articol al lui C. Noica din1940).

Miza principalã a cãrþii lui Sorin Lavric, pecare autorul o clameazã chiar ºi pe coperta poste-rioarã, constã în explicarea faptului cã “atîþiabãieþi buni”, printre care însuºi Noica, au trecutde partea unei miºcãri ne-bune. Dar justificãrilepropuse de el cad pe rînd, ca popicele. Manevrade inocentare generalizatã a Miºcãrii Legionareeste neavenitã ºi reflectã un avorton de gîndire.Antisemitismul flagrant al lui C. Noica rãmîneaici neexplicat, neilustrat, ba chiar tinde a fi elu-dat. Scuza credinþei sale religioase de momentrãmîne implauzibilã. Ipoteza… exacerbãrii intelec-tuale, datoritã pericolului permanent (“Noica atrãit în acele luni precaritatea iremediabilã a pro-priei vieþi. I s-a pãrut cã viaþa sa e periclitatã înmãsura în care, prin ceea ce se întîmpla în jurulsãu, a avut revelaþia cã face parte dintr-un popora cãrui existenþã în întregul ei era periclitatãprintr-o proastã aºezare în istorie (…). Oameniicare aderaserã la Legiune erau cuplaþi la un regimde existenþã de tip convulsivo-paroxistic”, p. 252)e la fel de abuzivã ºi arbitrarã. Hagiografulrecurge din nou la sofisme deculpabilizatoare,inversînd datele problemei. El nu vrea sã observecã “paroxismele convulsionare” ale crimelor

legionare oglindeau o strategie ofensivã. Departede a apãra ceva, fie ºi “precaritatea propriei vieþi”,ei atacau, în realitate, însãºi precaritatea statuluiromân.

Pînã la urmã, eºecul principalei sale direcþii deinvestigaþie e asumat explicit de cãtre autor:“Rãmîne una dintre marile necunoscute ale firiiumane fenomenul acesta atît de incontrolabil ºiatît de imprevizibil cãruia i-a cãzut pradã Noica:îîndrãcirea pe care a suferit-o atunci cînd ºi-a puscredinþa în slujba «binelui suprem»” (p. 251).Dacã fenomenul pe care ºi l-a propus spre studiuîi rãmîne în continuare ca o mare necunoscutã, lace i-au folosit lui Sorin Lavric cele peste 300 depagini de poliloghie, cu note ºi bibliografie înaintede cuprins? Pentru o reabilitare mascatã, MiºcareaLegionarã simþea oare nevoia unei pseudomono-grafii despre Constantin Noica?

Spre sfîrºitul lecturii înþelegem cã aceastã cartenu ne ajutã prea mult în plan istoric. Ce noutãþiincontestabile am aflat din paginile ei? Numelecriminalilor Decemviri? Numele asasinilorNicadori? Prenumele ilariant al surorii luiCorneliu Zelea Codreanu? Dar poate cã e vorba,atunci, despre o inocentã fabulaþie literarã, pecare trebuie s-o considerãm ca atare, pronunþîndu-ne asupra virtuþilor ei artistice. Am face-o cuplãcere, dacã bîlbîielile sale stilistice ºi gramaticalenu ne-ar stîrni decepþia. Pînã la noi cercetãri, înlimba românã predicatul trebuie acordat cusubiectul: “Moartea lui Ferdinand ºi vîrsta preamicã a lui Mihai a fãcut ca…” (p. 58). Întresubiect ºi predicat, virgula nu se foloseºte: “…fãrãDumnezeu orice popor, se stinge…” (p. 89).Identificarea genului gramatical corect rãmîne opermanentã cãutare: Codreanu îºi lua în serios“rolul pe care imaginaþia colectivã i-o atribuise”(p. 50); “…cercurile politice de la Paris ºi Londra,ale cãror reprezentanþi…” (p. 91). Pleonasmulcomprimã sarea ºi piperul semidoctului: “…un rit-ual mnemotehnic menit a întãri în amintire legã-tura dintre…” (p. 102). Cacofonia rãmîne la fel dedizgraþioasã: “Noica îºi publicã cartea de debut”(p. 123). Repetiþiile sacadate oferã imagineagîndirii împiedicate: “În fond, dacã atîþia tineri auales filozofia în perioada interbelicã, simþind cã,orice ar fi fãcut, nu aveau încotro ºi tot la filo-zofie trebuiau sã se întoarcã, dacã filozofia adevenit, aºadar, un modus vivendi pentru niºtetineri cãrora, probabil, în altã situaþie, nici nu le-ar fi trecut prin cap sã facã filozofia, dacã în plusaceiaºi tineri aveau sã intre în aventura legionarãcu preþul frîngerii destinelor lor, toate acestea s-aupetrecut pentru cã, prin mîna imprevizibilã a des-tinului, Nae Ionescu þinea cursuri la Facultatea deFilozofie din Bucureºti” (p. 60).

Ce perspective poate avea, în cultura românãde azi, o carte care istoricã nu este, cãcirãstãlmãceºte ºi falsificã cele mai evidente fapteale trecutului? Biograficã nu este, cãci expliciteazãgesturile reprobabile ale protagonistului printr-o…mare necunoscutã? Filosoficã nu este, cãci rãmînedoar fals-descriptivã ºi deloc interpretativã?Literarã nu este, cãci denotã elementare carenþede expresie? Marea ei ºansã þine de faptul cã,încercînd sã purifice trecutul corupt al luiConstantin Noica, vine în întîmpinarea EdituriiHumanitas ºi a sateliþilor ei, care de ani în ºircãdelniþeazã la edificarea unui mausoleu alFilosofului Exemplar. Astfel stînd lucrurile, îiprevedem cercetãrii lui Sorin Lavric un viitormare, presãrat cu diplome, premii ºi elogiideºãnþate (care au ºi început sã se facã auzite).

Suzana Fântânariu Maºina de pictat (1999)

1166




La fluierul final tabela aratã în continuare 2 – 0.Din boxe izbucneºte la volum maxim imnulgazdelor ºi urletele entuziaste ale galeriei lor îl

umplu de urã. În timp ce se-ndreaptã spre ieºire seuitã la prietenii lui – sînt dezumflaþi, cu feþele triste.Aºteaptã cu toþii-n tãcere pînã li se dã voie sãpãrãseascã stadionul, apoi pornesc la pas în urmaunei maºini cu girofarurile pornite. Nu cîntãnimeni, se-aud doar înjurãturi înfundate, mormãite.La prima intersecþie rãmîn mai în urmã ºi sedespart de pluton, luînd-o înspre Belvedere. Ocoleschotelul ºi coboarã ºirul lung de trepte spre Someº,apoi merg o vreme pe trotuarul îngust de lîngã mal.Niciunul nu scoate o vorbã, preferã sã priveascãapa gãlbuie în care se reflectã luminile albastre alestîlpilor de înaltã tensiune. Traverseazã pe podul delîngã Operã ºi intrã la Rainbow sã cumpere bere ºiþigãri, apoi se-afundã-n întunericul parcului. Parcullor, unde se simt în sfîrºit acasã.

Aºteptase meciul ãsta mai ceva decît pe MoºCrãciun cînd era mic, visase la el tot anul trecut,cînd ei jucau încã-n B ºi ceferiºtii se lãfãiau în primaligã. Acum însã ºepcile se-ntorseserã în sfîrºit undele era locul – Unica iubire, marea revenire. Chiardacã de la-nceputul campionatului pierduserãaproape toate meciurile, nu vroia sã se gîndeascã cãvor retrogada din nou. Trebuia sã se-ntîmple o min-une ºi sperase ca un nebun cã se va-ntîmpla înmeciul ãsta, nu puteau sã piardã-n faþa CFR-ului.Se-ntîlnise cu Comi la Ancora încã de la trei dupã-masa – în ciuda codului portocaliu de caniculãveniserã amîndoi cu fularele la gît. Pe la patruapãruse ºi ªarpele, Ricã imediat dupã el. Apoibãuserã bere pînã la ºapte, cînd porniserã spreGruia uitîndu-se urît la viºinii întîlniþi în drum. Cuo orã-nainte de-nceperea meciului îºi ocupaserã dejalocurile de la peluzã, în mijlocul galeriei, ºi-aºtep-taserã cu sufletul la gurã sã-nceapã. Urlaserã apoitimp de 90 de minute, el mai tare decît toþi.Zadarnic, nu se-ntîmplase nicio minune. „U” jucasedezastruos, se-nfierbîntase însã prea tare ca sãrecunoascã asta, aºa cã-njurase arbitrul, tuºierii,echipa ºi galeria CFR-ului, pe toþi muiºtii ãianenorociþi. La sfîrºit se simþise-nºelat ºi mersese cuprietenii-n parc, sã bea de supãrare.Dupã o orã sînt încã acolo, pe o bancã din parculpustiu. Berea le-a dezlegat pînã la urmã limbile ºidezbat în gura mare fiecare fazã a meciului, ca laProcesul etapei.

- O fost fault, mã, sã-mi bag pula dacã nu! Oþinut cu ei, sãri-i-ia ochii!

- L-or cumpãrat, mã! Pot cumpãra pe-oricine, be-mi-ar pula de unguri!

S-a-mbãtat destul de tare ºi dintr-o datã simtelimpede cît de fãrã sens sînt toate discuþiile astea.Rãul nu mai poate fi oricum reparat, probabil vorretrogada din nou – gîndul ãsta-i otrãveºte mintea.Îºi aminteºte mereu feþele fericite-ale labagiilor dingaleria CFR-ului, urletele lor dispreþuitoare. Ce ºtiuãia despre fotbal? Niºte cãcaþi care-ºi închipuie cãpot cumpãra orice. Au trei români în echipã ºi facpula mare. I-ar cãlca pe toþi în picioare, le-ar scoatefotbalul din cap... Se trezeºte-abia cînd îl vede peRicã ridicîndu-se de pe bancã ºi-alergînd sã-i taiecalea unui bãiat care trece pe cealaltã alee.

- Stai mã cã nu-þi fac nimic! Îl conduce de braþspre banca lor, de parc-ar vrea sã le facã cunoºtinþãcu el. ªtii a cui îi parcu ãsta?

E-nalt ºi slab ºi cînd ajunge-n faþa lor observã cãare gîtul înfãºurat într-un fular viºiniu, dracu ºtie

cum îl ginise Ricã-n întuneric. Se vede-n ochii lui cãe paralizat de fricã, c-ar da orice sã nu fie acolo. Unslãbãnog. Un ceferist nenorocit. În timp ce se ridicãde pe bancã îl întreabã „Eºti fericit, mã?”, dar n-aºteaptã niciun rãspuns ºi-i împlîntã în stomac unpumn care-l rupe în douã. Ricã-i plezneºte ºi el opalmã rãsunãtoare peste ceafã ºi, cînd slãbãnogul orupe brusc la fugã, îl mai ajunge ºi c-un picior înfund. Rîd cu toþii dar nu-i mulþumit, se ia dupã el.Nu-l ascultã pe Ricã, care strigã-n urma lui sã-l lase-n pace, simte-o ambiþie ciudatã sã-l ajungã ºi sã-i mai tragã cîteva palme. Avea o faþã care le cerea.Aleargã uºor, fãrã efort, ºi dupã cincizeci de metrireuºeºte sã-l apuce de geacã, silindu-l sã se opreascã.

- Unde fugi, mãã?? îi urlã-n urechea pe carecelãlalt ºi-o acoperã din reflex cu braþul ridicat.Unde pizda mã-tii crezi cã fugi? Îl prinde de gulerºi-l scuturã, încercînd sã scoatã de la el un rãspuns.Cel mai tare-l enerveazã cã slãbãnogul n-a scos niciun cuvînt, cã nu-l roagã sã-i dea drumul. Eºti ungurmã, de ce nu vorbeºti? Bãiatul începe sã sesmuceascã încercînd sã scape ºi-l loveºte pe neaºtep-tate cu pumnul în faþã. Are-o reacþie super rapidã,croºeul cu care bãtuse toate recordurile la aparatelede lovit explodeazã-n tîmpla slãbãnogului. Se-ntindepe jos ca fulgerat ºi capul lui scoate un sunet seccînd se loveºte de dalele de piatrã.

- Dumnezeii mã-tii de ceferist!, îi strigã de sus ºi-i mai împlîntã un picior în burtã. Dai în mine,mãã?? Spumegã ºi se-apleacã sã-l ia de fular, darslãbãnogul pare leºinat, atîrnã moale ca o cîrpã. Lalumina slabã a celui mai apropiat felinar i se parecã vede o patã micã ºi neagrã lîngã capul lui.

- Mã, mãã!!, îi strigã zgîlþîindu-l de umãr, darcelãlalt nu se miºcã deloc.

- I-ai dat somn?, îl aude pe Ricã, care-apare rîn-jind lîngã el.

- E mã, cred cã-i curge sînge din nas.Ricã-ºi scoate telefonul din buzunar ºi-apropie

display-ul luminos de faþa slãbãnogului. În luminaelectricã balta micã ºi-ntunecatã de sub capul luidevine dintr-o datã de un roºu orbitor ºi-amîndoisimt cã li se moaie genunchii. Sîngele nu-i curge dinnas.

- Mã, mãã..., zice ºi Ricã, scuturîndu-l la rîndullui. Pula mea, ãsta-i mort!

Îºi simte mintea limpede dintr-o datã, în schimbmîinile ºi picioarele-i sînt cuprinse de-un tremurneplãcut.

- Eu numai una i-am dat, n-avea cum... s-a lovitla cap cînd a cãzut...

Se-ntoarce spre Comi ºi ªarpe, care-ajung lîngãei, ºi-ncepe sã le explice ºi lor ce s-a-ntîmplat. Nicinu-ºi dã seama cã vorbeºte-n ºoaptã. ªarpe se-apleacã deasupra slãbãnogului ºi-i pune palma lagurã, încercînd sã-i simtã respiraþia.

- Nu mai suflã, mã, sã mor io!- ªi ce sã-i fac?, se-aude întrebînd.- Ar trebui sã chemãm salvarea, îºi dã cu pãrerea

Comi. Faþa lui e dintr-o datã cumplit de-ngrijoratã. Ricã pare nervos, agitat.- Dacã vine poliþia am pus-o toþi!Îºi scoate telefonul ºi se uitã la el îngrozit,

neºtiind ce sã facã. Apoi, în timp ce se-ndepãrteazãcîþiva paºi pe alee, se vede ca-ntr-un film formînd112 ºi-apãsînd butonul de apelare. Ceilalþi îl audzicînd „în parcul central... cred c-a murit cineva”, ºi-apoi „în drept cu Napoca”. Rãspunde automat lacîteva întrebãri dupã care-ºi spune numele, care i separe dintr-o datã ciudat de strãin. Dupã ce-nchide

clapeta se-apropie încet de o bancã ºi se lasã sãcadã-n adîncitura ei neagrã. E destul de-aproape s-audã ce vorbesc ceilalþi, dar cuvintele lor i se parlipsite de sens. Prin minte-i trec tot felul de imagini,farfuria cu cartofi prãjiþi pe care maicã-sa i-o lãsaseprobabil pe masã pentru cînd se-ntoarce, sîniiMonei în cupele triunghiulare ale costumului debaie – i-a promis cã merg mîine la ºtrand, de fapt edeja mîine... Încearcã sã se scuture de gîndurileastea, sã-nþeleagã ce se-ntîmplã, dar în afarã de„Cum...?” nu-i mai vine nimic în minte. La unmoment vede trupul întins pe pãmînt în jurulcãruia se-nvîrt prietenii lui ºi-n aceeaºi clipã simte cãfularul de la gît îl strînge – trage de el, ºi-l scoatelãsîndu-l sã cadã pe bancã, îºi descheie geaca. Cîndîºi recapãtã suflul încearcã sã recapituleze, sã facãordine. Plecase de-acasã la meci, înainte fusese laAncora... Acolo mergea ºi cu taicã-so cînd era mic,înainte de meciurile lui U. Îl lãsa sã soarbã spumade pe bere, spunea c-aºa se face bãrbat. Dupã cetreceau podul cumpãrau seminþe de la þigani, îºiaminteºte paharele lor de lemn cu fundul atît degros încît... Îl trezeºte sunetul sirenei, vede luminilerotindu-se ameþitor pe bolta de frunze a parcului,ca niºte stroboscoape. Ricã vorbeºte cu o femeie-nsalopetã roºie, doi brancardieri scot din spateledubei o targã pe roþi. Un spasm violent îlcutremurã, se-apleacã în faþã ºi varsã.

Ridicã ochii doar cînd cineva-l bate pe umãr, darfasciculul alb al lanternei îl orbeºte. Nu-ºi dã seamadac-a adormit ºi cît timp a trecut. Se ridicã cu greuºi-ntinde ascultãtor mîinile spre celãlalt poliþist,privind curios cum i se strîng cãtuºele-n jurulîncheieturilor, apoi e condus spre o maºinã albã.Urcã pe bancheta din spate ºi portiera se trînteºte-nurma lui cu un sunet înfundat, plãcut, care-lizoleazã de lume. Rãmîne o vreme singur, privindcopacii smulºi din beznã de sclipirea intermitentã agirofarului. Radioul de la bord merge în surdinã, se-aude vag o voce care-anunþã rezultatele etapei. „Ampierdut”, se gîndeºte.

august 2007

Mihai Mateiu

prozã

Înfrîngerea

Mihai Mateiu

1177




After the revolution

After dã revolutionzicea la tv ambasadorul libian, egiptean,tunisian - ce-o fi fost.After dã revolutions-au întîmplat la ei multe.Apãreau mulþi oameni la tv ºi la noiafter dã revolutionºi toþi îºi cereau scuzecã sînt emoþionaþi, cã se aflã pentru prima oarãîn faþa unei camere de filmat.ºi nu vã mai tot uitaþila toþi bãºîþii ãia,ne-a spus într-o zi Cindrea,profu de mate.

Locomotive coreene

Bineînþeles cã am furat maºinuþeleºi am fost prins.Pedalam de ruºine spre St. Pölten.Eram mirat cã Rödl ºi nevastã-sa aveau, în dormitor, o revistã despre fisurile anale.Lîngã Dunãre, iepuraºi.Mai avea un clasor plin cu locomotive,

ºi casa ºi-o fãcuse lîngã o barierã.Iar în pod, doar ºine ºi trenuleþe.Bineînþeles cã m-au pîrît lui Hermann,iar la plecarea autobuzului, nu mi-au fãcut cu mîna.

Trandafiru’ galben

Nu mã lãsau la filme, nu mã lãsau afarã, nu mã lãsau duminica la Casa Pionierilor,nu mã lãsau la meciuri,nu mã lãsau la televizor,nu mã lãsau cînd s-a lansat balonu’,cînd s-a dat Hangar 18. Trandafiru’ galben, Buzã de iepure, Luke ºi Vader, R2erau doar nume bizare pentru mine.Brusli, doar o legendã.Omu’ din Atlantis ...Se zicea cã Dreptu’ a rãmas dupã filmAgãþat în budã la Daciaºi fãcea “aaaaaa…”ca Tarzan.

Drumul oaselor

Am vãzut filme cu coreeni murind agãþaþi de elicopter,cu grenada în mînã.L-am vãzut pe Ondali îmbãrbãtat de femei, plîngînd mereu, mereu.Aºa-s ei, mai sensibili, zicea frizeru’.L-am vãzut pe Pistruiatu’ prostindu-i pe comisari. L-am vãzut pe Nicolaescu rãnit,cu mîinile curate,pe Sandokan înghiþind un prafcare-l prefãcea mort.Am vãzut Biciul fermecat lovind,lovind cu coada pãrului lui de 5 metri.Am vãzut oameni rãi trãgîndu-ºi ciorapul pe faþã (cãci Cobra)Pe Trandafiru’ galben, roºu…cu pistolu’ lui cu ºapte þevi, mîncînd seminþe cu pumnul.Am vãzut tancurile scurmînd pãmîntulde 23 august.Am auzit ºuier de gloanþe ºi explozii la greu.Am vãzut cîte-un pic duminicadin Racheta albã,da’ n-am vãzut-o niciodatã decolînd.L-am vãzut pe Gheorghe Visu fãcînd accident,pe Gicã Hagi dîndu-i gol lui Stelea la vinclu,(Lãscãricã, dom’ Semaca, cine erau?)

Sub rochie nimic

Sub rochie nimic,aºa anunþa afiºul videotecii,groazã totalã, crimã, sex,25 de lei ºi aºteptam cele mai tari chestii.A început cu un tip

cu o foarfecã.Ãsta cicã tãia labiile femeilor…Am tot aºteptat sã vãd cum le taie pe bune,da’ nu vedeam decît foarfeca.Nu se întîmpla nimic, nu era nimic sub rochie.Pe la jumãtatea filmului am ieºit plictisit.Robert a nimerit mai bineCicã fãcea una sex cu extratereºtri,cu o trompã, ceva, într-o cadã …cu bulbuci.

Aceºti bãieþi minunaþi ºipicioarele lor truditoare

În almanah scria cã Rednic, Bölöni, citesc cãrþi groase de istorie pe avion,cã între antrenamente se cultivã…Aºa i-a învãþat Lucescu.Învãþam prost, 4 ºi 5 la mate, fizicã, chimieEram nimeni.Îmi imaginam cã voi fi cîndva în locul lui Lung în poartãpregãtirea – muncitor necalificat.Dar undeva, la sfîrºitul carierei,dupã atîtea turnee ºi þãri strãinevoi povesti într-o carte cele vãzute.Avea sã fie un fel de carte de memoriiîn care mã scuzam în prefaþã,cã, deºi nu am pregãtire, totuºi îmi exprim ºi eu concepþia despre lume ºi viaþã.

Bogdan Lipcanu

poezie

Aceºti bãieþi minunaþi ºipicioarele lor truditoare

Suzana Fântânariu Identitãþi precare I

Suzana Fântânariu Identitãþi precare II

Viaþa în Dhaka, aglomerata capitalã aBangladeshului, e ca ºi cum þi-ai ducetraiul la pârnaie, într-o închisoare încãrcatã

cu alþi 15 milioane de ocnaºi. Paralela în modsigur e doar metaforicã pentru cã ocnaºii maisus menþionaþi au toate drepturile sã se miºteliber ºi sã facã ce vor în mica lor þarã. Singuraprobelemã e cã nu prea au multe de fãcut ºi nuprea au unde merge.

Un turist oarecare, la ieºirea din Dhaka, nuar avea altceva de fãcut decât sã admire vastelepajiºti ale bazinului fluvial care, prinmultitudinea sa de afluenþi face ca 7% dinsuprafaþa þãrii (ºi aºa micã) sã fie acoperitã deape.

Bangladeshul este zona de confluenþã ºivãrsare a marilor fluvii Gange ºi Brahmaputra(numit de localnici Jamuna), care dupã ceizvorãsc din înãlþimile Himalaei la nord, strãbatteritoriul Indiei ºi în consecinþã carã toatereziduurile industriale vãrsate de aceastã nouãputere economicã direct în braþele bengalilor. Pedeasupra, dat fiind altitudinea predominantscãzutã a terenului, în sezonul musonic de varã,Bangladeshul este de rutinã inundat, fãcândterenul arabil inutilizabil timp de aproapejumãtate de an.

Ca ºi cum toate acestea nu ar fi de ajuns,Bangladeshul e unul din teritoriile cele maiatinse de fenomene naturale cum ar fi recentulciclon „Sidr” care a devastat tomana trecutãcoasta de est a þãrii fãcând victime în rândurilezecilor de mii de locuitori.

Dacã mai trebuie menþionat, Bangladeshuleste una dintre cele mai sãrace þãri din lume. Cuo suprafaþã aproape de douã ori mai micã decâtcea a României, dar cu o populaþie de ºapte orimai mare (Bangladeshul are aproximativ 150 demilioane de locuitori) aceastã þarã înghesuitãîntre India ºi Myanmar, cu vastã deschidere însud cãtre oceanul Indian prin golful Bengal, estecea mai dens populatã þarã de pe Terra.

ªi þin sã vã asigur cã bengalii (sau

bangladeshii – un derivat definitiv nu ºtiu sã sefi format încã în limba românã), deºi paºnici ºiprietenoºi din fire, nu sunt în niciun cazresemnaþi cu soarta lor în curtea închisorii decare vorbeam. Cu 10% dintre ei cãutând un traimai bun în supraaglomerata capitalã, de lastrigãturi, scuipãturi, claxoane ºi fluierãturi pânã

la tipicele ciocãnituri, bocãnituri asociate cuorice ºantier de construcþii – bengalii vor parcãsã demonstreze, prin agitaþia din jur, cã deºipoate lumea a uitat de ei, ei cu siguranþã nu auuitat de lume.

Deºi pentru bengalezi agitaþia este în toipeste tot, pentru minoritatea de strãinistaþionatã pe aceste tãrâmuri, viaþa e de omonotonie lugubrã. Spre a compensa aºadarlipsa de divertisment, strãinii din Dhaka (fiemembri ai serviciului diplomatic, oameni deafaceri cu interese în industria textilã, sau pur ºisimplu componenþi ai corpului didactic dinºcolile internaþionale – vezi subsemnatul) aucreat o reþea originalã de cluburi. Acestea nusunt, sã fim bine înþeleºi, cluburi de dans saudiscoteci. Dimpotrivã, ele sunt etablismenterespectabile, relicve din perioada colonialã chiar,care nu fac altceva decât sã ofere servicii cât maibogate, diversificate pentru strãinii din Dhaka.De la dineuri pe teme diverse, cum ar fi un„bufet tailandez” sau o „cinã ungureascã” pânãla ore de yoga ºi aerobic nimic nu lipseºte de pelistele cluburilor din Dhaka. Fiecare contingentinternaþional reprezentat printr-o ambasadã înBangladesh are, inevitabil, propriul sãu club.Cele mai importante ºi mai mari (ca ºicapacitate vorbesc) sunt bine-nþeles cel americanºi cel britanic, urmate la micã distanþã de celnemþesc, olandez, nordic (la care printr-un ciudatcurs de evenimante e membru ºi subsemnatul),ºi în sfârºit cel internaþional care îi adunã pe toþicei rãmaºi din fieºce motiv fãrã club ºi, înconsecinþã, fãrã divertisment în Dhaka.

Aºa cã orice posibilitate de distragere de lastresantul ritm al vieþii cotidiene este fãrãîndoialã primitã cu braþele deschise de micacomunitate de strãini. De le petreceri organizateîn apartamente la banalele ieºiri la restaurant,strãinii din Dhaka sunt ahtiaþi dupãdivertisment, din orice categorie ar fi acesta.Pentru unii cheia relaxãrii o constituie oplimbare cu bicicleta pe strãzile imposibil deaglomerate din Dhaka. Pentru alþii e o ieºire cuvaporaºul pe unul din multiplele râuri careînconjoarã oraºul. Pentru mine – sunt seratelediplomatice sau de afaceri, prilejuri deosebite dea te mai pune bine cu cineva sau, pur ºi simplu,de a te delecta din bogata gamã de bãuturialcoolice care sunt altfel mai greu de gãsit aicidecât aurul. La fiecare sfârºit de sãptãmânã cutiamea poºtalã vede un flux aproape continuu deinvitaþii la „evenimente” mai mult sau mai puþinmondene, la care expatriaþii ajunºi prin forþaîmprejurãrilor în Bangladesh se întrunesc dinnou pentru a-ºi împãrtãºi dificultãþile cu care seîntâlnesc bieþii de ei în viaþa cotidianã. De celemai multe ori, obosit de perspectivele aceleiaºiadunãri de feþe prea-bine cunoscute, declin sãmã prezint la aceste ocazii pentru a mãreconforta în schimb cu o bere danezã înîmbietoarea atmosferã a clubului nordic.

Însã nu micã mi-a fost mirarea când deunãziam primit o invitaþie de la o organizaþie de carenu mai auzisem pânã atunci: „ConsulatulOnorific al României”. Am rãmas mut. Cineputea fi oare în spatele acestui misterios

„Consulat Onorific” de care nu a auzit nimeni?Doar eu întrebasem în prealabil despre prezenþaunei posibile amasade a României în Dhaka ºimi s-a spus sus ºi clar de mai multe ori cã aºaceva nu existã. A fost, cândva pe vremurileînfrãþirii între popoare aflate pe aceeaºi treaptã ascãrii de dezvoltare, dar de atunci s-au schimbatmulte. România bate acum la porþile Europei ºiºi-a uitat vechii prieteni din est. Dar uite,domnule, cã din nou, vechii prieteni, nerãbdãtorisã-ºi arate în continuare sentimentele de simpatien-au uitat de România!

Mai mult, invitaþia nu era pentru o banalãseratã fãrã noimã sau motiv. Era vorba chiar desãrbãtorirea zilei naþionale a României înBangladesh! Deºi aflându-ne în prima sãptãmânãdin ianuarie ºi data aniversãrii trecuse cu maibine de o lunã, o asemenea invitaþie era multprea apetisantã pentru a o trece cu vederea. Datfiind cã se cerea þinutã informalã, mi-am pusaºadar cel mai bun costum pe umeri (o geacã depiele) ºi curios nevoie mare m-am îndreptat cãtrereºedinþa consulului onorific, domnulEnayetullah Khan.

Încã de la intrare m-a lovit gândul cã iar num-am îmbrãcat cum trebuie: în jurul meudiplomaþi la cravatã ºi costum se strângeau demâini de nu mai încãpeai de ei. În spatele lor,tronând oficial, se înãlþa chiar stindardulRomâniei, flancat de cel al Bangladeshului,conferind întregii adunãri un aer distins,diplomatic. Însuºi domnul Khan, dupã ce ascãpat din strâmtoarea altor doi diplomaþi, avenit sã-mi strângã ºi mie mâna. Convins cã nuare de unde sã mã cunoascã, m-am prezentat:„Domnul Þion de la ªcoala Internaþionalã,reprezentatul României!” Surpriza consulului afost pe mãsurã: „Incredibil!” se fãcu numaizâmbete domnul Khan. Apoi: „Deci un român încarne ºi oase printre noi. Fii binevenit!”

Nu mi-a luat mult timp sã aflu cã, aºa cummã aºteptam, eram singurul român din întreagaadunare. Dar ceea ce era cel mai interesant eracã absolut toþi oficialii prezenþi se bucurau deaceastã sãrbãtoare a României deºi nu aveau niciîn clin nici în mânecã de a face cu þara noastrã.Dar nu este aceasta pânã la urmã lumeadiplomaticã – o micã adunare de feþe care pânãmai ieri nu se cunoaºteau, dar care mâine ajungsã punã lumea la cale? Azi mic diplomat în

1188




bloc-notes

O petrecere surprizã Ziua naþionalã a României în Bangladesh

Lucian Þion

Lucian Þion

Invitaþia Consulatului Onorific al României dinBangladesh

Alexandru VVakulovski: Ai un CV impresion-ant. Cum de ai reuºit sã faci atâtea studii ºi sãeditezi poate cel mai important ºi mai documen-tat volum despre mineriade la doar 34 de ani?

Alin RRus: Este o vârstã la care alþii au fãcutmult mai multe. ªi, cine ºtie, dacã munceam maimult poate aº fi avut realizãri mai importante. Eadevãrat poate cã am o conºtiinþã a muncii maineobiºnuitã atunci când este vorba de cercetare ºiîntotdeauna, chiar dacã rezultatele proiectelormele sunt considerate bune de toþi ceilalþi, eu tindsã consider cã poate aº fi putut sã fac mai mult.De aceea rãspunsul la întrebarea dumnevoastrãeste: prin muncã. Dacã crezi într-o idee, ai perse-verenþã ºi putere de muncã, eu zic cã e aproapeimposibil sã nu o poþi realiza.

- Ce studiezi acum în SUA?

- Deocamdatã vreau sã îmi perfecþionezcunoºtiinþele de limba englezã fiindcã la anul voiîncepe un doctorat în antropologie ºi aº dori sãnu pornesc cu un handicap de limbã major.Problema este cã în ºcoalã am fãcut doar rusãtimp de 10 ani ºi francezã 4 ani. Engleza amînvãþat-o de unul singur atunci când mi-am dat

seama cã nu pot face antropologie fãrã ea. Deaceea pot sã spun cã mai am mult de progresat.

- Dupã cele 2 volume, subiectele Valea Jiului ºimineriadele sunt închise pentru tine?

- Poate subiectul mineriadelor este unulîncheiat, nu însã ºi cel al Vãii Jiului. În curândvreau sã mã apuc de o muncã cu adevãrat minu-þioasã. Este vorba despre scrierea unei monografiidespre momârlanii din Valea Jiului. Aceasta estede fapt o parte a cercetãrii mele pentru lucrareade doctorat.

- În crearea Mineriadelor... ce a fost maiimportant pentru tine, munca de teren sau docu-mentarea la bibliotecã?

- Munca de teren nu poate fi egalatã cu nimicîn aceastã disciplinã. Totuºi, documentarea la bibliotecã are ºi ea rostul ei. Îmbinarea celor douãîntr-o manierã cât mai coerentã ºi mai bine orga-nizatã conferã pânã la urmã greutate unui studiude antropologie culturalã. Nu ºtiu dacã am reuºitsã ating acest ideal în lucrarea despre mineriadedar cel puþin aceasta a fost intenþia mea.

1199




Bangladesh, mâine ambasador la NaþiunileUnite! Ce palpitant sã fac parte din aceastãadunare în calitate de român!

Dupã multe alte strângeri de mânã cudemnintari din cele mai diverse þinuturi, amreuºit sã re-atrag atenþia domnului Khan ºi sã îipun câteva întrebãri care mã ardeau pe limbã. Înprimul rând am dorit sã întreb cum de existã unconsulat onorific în Bangladesh? Domnul Khan,un bãrbat la 40 ºi ceva de ani, cu un zâmbetcontagios ºi o vervã ieºitã din comun (aproapecã þinea douã conversaþii în acelaºi timp) îmiexplicã repede cã relaþiile dintre cele douã þãri sepãstreazã, sunt bune ºi de prietenie, chiar dacãambasada a încetat sã funcþioneze. Am rãsuflatuºurat cã suntem prieteni în continuare cuBangldeshul ºi am întrebat de ce totuºi oasemenea adunare somptuoasã pentru ziuaRomâniei? D-l Khan a rãspuns simplu: „E otradiþie. În fiecare an sãrbãtorim ziua Românieiaici, deºi nu mai avem români ºi cu toate cã edecalatã cu o lunã. Asta pentru cã în decembriee ºi ziua naþionalã a Bangladeshului. Ne place sãpãstrãm sãrbãtoarea României.”

Eram satisfãcut. Am mai povestit puþin cudomnul Khan despre excursiile sale în Româniade pe vremea rãposatului ºi pânã în prezent, ºidupã câteva pahare de vin, în sfârºit de calitate,am ajuns la concluzia cã ziua României, aDjibuti-ului sau a Republicii Trinidad Tobago nusunt decât pretexte pentru oamenii de bine basã mai întrevadã câte o afacere cu textile, ba sãse batã cu mândrie pe spate, ba în sfârºit, sã secunoascã ºi sã se revadã. ªi oricât de rece ar fifost concluzia mea, aici, printre strãini ºideparte de casã, faptul cã îi pasã cuiva deexistenþa României nu putea decât sã mãîncãlzeascã. Deºi vinul a jucat ºi el, fãrã doar ºipoate rolul sãu, iatã cã am ajuns sã mã simtcãlduros primit printre aceºti oameni aºa dediferiþi ºi de depãrtaþi de noi, atât geografic câtºi cultural.

La plecare, fãrã ezitare, domnul Khan mi-apus la dispoziþie maºina sa personalã ºi m-arugat sã îl contactez oricând în viitor, în oriceproblemã. Fãrã îndoialã, ºi el ºi eu ne doream carelaþiile dintre cele douã þãri sã rãmânã cât maicordiale.

De pe bancheta din spate a Mercedesuluidiplomatic parcã agitaþia din Dhaka nu maipãrea chiar aºa o corvoadã de îndurat ca ºiatunci când veneam acasã scuturat pe banchetade lemn a unei ricºe pedalatã de un copilandruplin de sudoare. Vai, de ce nu m-am fãcutdiplomat! Cãci dupã cum stau lucrurile în lumeaasta, ºi un post în Bangldesh ar fi fost OK.

Un lucru e sigur: cum or fi, cum n-or fi,bengalii mi-au oferit pânã la urmã prietenia ºiospitalitatea. Dupã lungi peregrinãri prin toatecolþurile lumii ºi dupã multe umiliri îndurate laadresa naþionalitãþii pe care cu mândrie o port,iatã cã am ºi eu dreptul o datã sã mã simt ca unerou ºi nu ca un rãufãcãtor pe baza cetãþenieidin paºaport. Chiar dacã aceastã târzie victoriese întâmplã sã vinã în Bangladesh, de ce sã nuînchin un pahar diplomatic ºi sã-mi zic pe submusteþi: mai bine mai târziu decât niciodatã.Dar mai ales – mai bine în Bangladesh decâtnicãieri!

“Nãscut ºi crescut în Valea Jiului”

Primul iinterviu aal llui AAlin RRus ddespremineriade

La doar 34 de ani, Alin Rus a editat deja cel mai important studiu despre mineriadele dinRomânia: Mineriadele. Între manipulare politicã ºi solidaritate muncitoreascã (Bucureºti, EdituraCurtea Veche, 2007). Autorul volumului ºi-a fãcut studiile în Cluj ºi acum le continuã în SUA. Spredeosebire de alte volume cu acelaºi subiect, studiul lui Alin Rus, pe lângã documentarea de bibliotecã,include ºi cinci ani de muncã de teren. Volumul Mineriadele. Între manipulare politicã ºi solidaritatemuncitoreascã, a fost lansat atât la Cluj, cât ºi în Bucureºti. La lansare au fost prezente personalitãþiimportante care au tangenþe cu subiectul cãrþii: Ruxandra Cesereanu ºi Ovidiu Pecican - la Cluj, AnaBlandiana, generalul Dan Voinea, Romulus Rusan, David A. Kideckel, Sorin Ilieºiu, Ion Barbu, DoinaJela, Adrian Cioroianu - la Bucureºti. Din pãcate, doar autorul volumului a lipsit de la lansare, pentrucã se aflã în SUA.

interviu

Alin Rus

2200




- Ai vorbit cu mulþi mineri, nu te-a agresatnimeni? Cum s-au comportat când au vãzut cãvrei sã scrii despre ei?

- Sunt nãscut ºi crescut în Valea Jiului. Cunoscfoarte bine oamenii ºi locurile. Deci nu se puneaproblema sã fiu agresat de cineva. În plus, nu tre-buie sã se creadã cã Valea Jiului este un spaþiu alcrimei ºi infracþionalitãþii. Comportamentul unoradintre mineri din timpul mineriadelor a fãcut camulþi sã poatã crede aceasta, însã realitatea VãiiJiului de zi cu zi este mult diferitã de imagineacreatã în mentalul colectiv dupã aceste miºcãrisociale. Majoritatea minerilor care mi-au acordatinterviuri erau cunoscuþi de-ai mei sau am ajunsla ei prin persoane cunoscute, deci ºtiau cevadespre mine ºi anume faptul cã sunt cercetãtor ºifac studii de sociologie, deci aveau o idee. Sã nuîºi închipuie nimeni cã m-am dus pe stradã ºi amînceput sã îi întreb pe trecãtori dacã au participatsau nu la mineriade. Oricum, chiar ºi aºa mi-afost greu. Aveam sã constat cu regret cã uneoripânã ºi unii dintre prietenii sau cunoscuþii foarteapropiaþi s-au ferit sã îmi dea vreun interviu.Oamenii se tem. ªi întrucâtva este normal. Uniidintre participanþii la mineriade au fost chemaþiîn tribunale ani de zile. Deci, reacþia lor poate fiînþeleasã.

- Ce te-a surprins cel mai mult în dialogurilepe care le-ai avut cu minerii?

- De multe ori am avut surprize interesante.Atunci când am început sã studiez mineriadeleaveam deja o oarecare imagine despre acestemiºcãri sociale în minte. Aceasta se formase înurma lecturilor din presã sau a vizionãrii unorfilme cu evenimentele acelor zile. Însã informaþi-ile de la participanþii însãºi mi-au revelat o faþã aevenimentelor pe care nu o ºtiam. ªi este de faptvorba de faþa cea adevãratã a lucrurilor.

- Ai fost cenzurat? Am înþeles cã înMineriadele… mai exista un capitol pe care edi-torii l-au scos, pentru cã era «prea bun» cu minerii.

- În niciun caz nu poate fi vorba de cenzurã.Am avut mai multe discuþii cu redactorul cãrþii,doamna Doina Jela, care este ºi ea la rândul ei uncercetãtor de seamã al fenomenului comunismuluiºi cred cã sfaturile dânsei au contribuit mult lastructura actualã a lucrãrii. E drept, iniþial struc-tura lucrãrii era diferitã, dar eu cred cã în urmasfaturilor primite am realizat o lucrare mult maicompactã ºi mai bine organizatã. Deci, sã nu secreadã cã a existat vreun capitol iniþial care a fostoprit de redactori. Nici vorbã. Mai degrabã sepoate spune cã am planificat împreunã cum sãfacem ca din informaþiile pe care le-am adunat sãiasã cea mai bunã lucrare posibilã.

- În Mineriadele... spui mai multe teorii desprecauzele fenomenului. Personal, în care crezi?

- Mineriadele sunt fenomene complexe, deaceea ºi cer explicaþii pe mãsurã. Fiecare dintreteoriile expuse în capitolul III din partea a doua alucrãrii are o putere mai mare sau mai micã deexplicare vizavi de fenomenul mineriadelor. Înplus, mineriadele însele sunt diferite între ele. Oanumitã teorie sociologicã, precum cea a privãriirelative spre exemplu, poate explica foarte binemineriada din ianuarie 1999, dar nu ºi pe cea diniunie 1990. La fel stau lucrurile ºi cu celelalteteorii.

- La început o parte a românilor i-a vãzut peortacii participanþi la mineriade ca pe niºte revo-luþionari. Acum ei au ajuns sã fie consideraþiteroriºti. Crezi cã e vina mass-mediei?

- Eu nu aº vorbi despre vinã, ci despre o seriede schimbãri majore care s-au petrecut înRomânia la 17 ani de la revoluþia din decembrie1989. La începutul anilor ’90 oamenii nu ºtiaucum trebuie sã arate o societate cu adevãratdemocraticã, nu înþelegeau prea bine nici exerci-þiul votului iar la capitolul culturã civicã erau lapãmânt. În plus, nu existau canale alternative deinformare. Televiziunea românã era singurul canalvizual de transmitere a informaþiei. Aºadar, esteuºor de înþeles manipularea de proporþii care aavut loc. Însã, acum toate acestea sunt undevadeparte. Oamenii sunt mult mai informaþi, deaceea ºi mentalitãþile sunt diferite. Aºa cumspuneam, pânã ºi minerii din Valea Jiului nu maipot sã creadã cã participarea lor la mineriadeledin 1990 a fost un lucru cu consecinþe pozitivepentru þarã.

- Cine e mai vinovat de mineriade, Cozma sauIliescu?

- Este o întrebare simplã. De aceea aºrãspunde printr-o altã întrebare: cine este maivinovat, braþul care loveºte sau mintea caregândeºte? Este evident cã Miron Cozma nu puteasã fie creierul mineriadelor din 1990. De fapt laprimele douã, cea din ianuarie ºi februarie 1990 elnici mãcar nu era lider sindical – deci, un motivîn plus pentru a înþelege mecanismul mineriadelorºi cine sunt vinovaþii.

- Crezi cã mai e posibilã, în zilele noastre,vreo mineriadã?

- Nu. ªi aceasta din mai multe motive. Înprimul rând minerii Vãii Jiului sunt astãzi foartepuþini. Dacã în 1990 exploatãrile miniere din Vale

aveau peste 50 mii de angajaþi, astãzi numãrulacestora este în jur de 10 mii. Deci chiar dacã, sãpresupunem, ar vrea sã facã o nouã mineriadã, numai au forþa necesarã. În al doilea rând, pentrurealizarea unei mineriade este nevoie de odisponibilitate politicã. Niciodatã minerii nu aurealizat vreo mineriadã de capul lor. Or, Româniade azi nu mai e cea din 1990, nici mãcar cea din1999 când politica se fãcea cu ajutorul “oamenilorde bine”. În al treilea rând existã foarte multãinformaþie care a pãtruns în România ultimilorani ºi implicit ºi mai multã conºtiinþã politicã, celpuþin oamenii înþeleg mai bine ce înseamnã exer-ciþiul votului. Dacã în anii ’90 mai putea existacredinþa cã forþa ºi violenþa pot rezolva ceva,astãzi aceastã mentalitate s-a schimbat mult.Oamenii cred mult mai mult în puterea dialoguluiºi a negocierii.

- Ai fãcut facultate, masterat ºi acum doctoratîn Cluj, te mai întorci aici din SUA?

- Existã o mentalitate în România, ºi anumeaceea care spune cã odatã plecat într-o þarã occi-dentalã, America în special, un român nu mai aremotive sã se mai întoarcã. Cel puþin pentru cazulmeu acestã afirmaþie este total neîntemeiatã. Amzeci de motive sã mã întorc acasã, iar unul dintrecele mai puternice este cercetarea de teren pe carevreau sã o mai realizez aici. Sunt încã multe destudiat în România iar eu sunt unul dintre ceicare cunosc bine lucrurile acestea fiindcã am fostîn zeci de locuri ºi am surprins o serie întreagã deobiceiuri, tradiþii, fenomene sociale, etc. Toateacestea se cer studiate în cel mai scurt timp cuputinþã. Cel puþin lumea satului este într-o conti-nuã transformare. Peste 10-20 de ani va arãta cutotul diferit. De aceea este necesar sã fie studiatãcât mai bine ºi mai repede.

Interviu realizat deAlexandru VVakulovski

Suzana Fântânariu Maximum Light A.T. (To Mother)


Unicitatea gândirii dogmatice a fost pusã înevidenþã, sub o formã demnã de atenþie,de cãtre Lucian Blaga. Eonul dogmatic,

chiar dacã nu e interesat decât de structura logicãa dogmei, refuzând cu obstinaþie orice realismontologic, a reuºit sã sesizeze cã în raport cugândirea anticã, organizatã dupã logicaaristotelicã, aduce o noutate absolutã în istoriagândirii înseºi. Noutatea e veritabilã,demonstreazã Blaga, de vreme ce dogma îºimenþine diferenþa atât faþã de paradoxurilegândirii extrem orientale (vezi felul în care estegândit Tao, într-o deplinã libertate faþã deprincipiul non-contradicþiei), cât ºi în raport cualte tipuri de paradoxii metafizice. Sã alegem,pentru a înþelege aceastã noutate, felul în care seprezintã gândirii umane dogma Sfintei Treimi:Dumnezeu este unul în fiinþã, dar întreit înpersoane.

Analiza filosofului român este, în acest punct,pe cât de riguroasã, pe atât de rafinatã. A rostiîntr-o istorie culturalã postaristotelicã aceastãpropoziþie pare la prima vedere a cocheta cunonsensul. Cum altfel ar putea fi catalogatãaceastã ciudatã matematicã în care între unu ºitrei se pune semnul egalitãþii? Sã aruncãm atunciparadoxala afirmaþie în zona retoricului pur, sauîn zona iraþionalului definitiv? În istoria gândiriicreºtine nu s-a întâmplat nici una, nici alta,pentru cã antinomia dogmaticã a rezistat cagândire, ca tip special de gândire – pe care Blagaavea sã-l numeascã „ecstatic”, termen cedesemneazã faptul ieºirii în afara funcþiilor logiceale intelectului. Atenþia blagianã a sesizat deasemenea cã tensiunea care traverseazã semnulegalitãþii între unu ºi trei, pare diminuatã defolosirea conceptelor fiinþã ºi persoanã. Spunem„pare” fiindcã în realitate avem de-a face cu douãconcepte care nu pot fi scindate, pentru cã suntsolidare: persoana nu poate fi gânditã în afarafiinþei, la fel cum fiinþa fãrã recursul laindividual/persoanã, devine purã vacuitate. Apelulla aceastã falsã distincþie nu reprezintã pentruBlaga o încercare a Pãrinþilor de a mascaantinomia, pentru a-i acorda coerenþe pe carealtfel nu le-ar avea; ci este felul în care misteruldivin, pe care ei vor sã-l reprezinte, transfigureazãantinomia, ce poate fi de acum înainte„antinomie transfiguratã”. Acesta este punctul încare demersul de teorie a cunoaºterii întâlneºteontologia, fãrã ca aceastã întâlnire sã deschidãcalea cãtre înþelegerea gândirii dogmatice înorizontul ºi în maniera în care au fãcut-o PãrinþiiBisericii.

Fãrã sã reprezinte închistarea cu care au fostechivalate mai târziu, dogmele au reprezentatrepere absolute ale unei experienþe deja prezenteîn Bisericã, jaloane asiguratoare cã drumulexperienþei divinului nu rãtãceºte pe cãileautoafectivitãþii sau pietismului. Formule careunora nu le spun nimic, ele au devenit pentru ceiînaintaþi pe calea teocunoaºterii adevãrate punctenodale: a avea experienþa unui alt Dumnezeudecât cel treimic, de pildã, însemna de fapt a aveao experienþã spiritualã înºelãtoare, ce nu venea dela Duhul lui Dumnezeu, ci de la rãzbunãtorulduh al rãului.

Cuprinderea lui Dumnezeu în formulele

cuvintelor oamenilor poate crea iluzia unuiorgoliu imens, atunci când nu e pur nonsens: aspune cã unu este egal cu trei înseamnã a nuspune nimic sau chiar a spune nimicul. Însã cumnimicul nu poate fi apropriat celui ce a spus „Eusunt Cel ce este”, pentru cã nefiinþa ºi fiinþa nupot avea în comun mai mult decât rezonanþelesunetelor care compun cuvintele, acest nimicspune însã foarte multe despre modul în care Celce este este. Cãci a înþelege cum este Dumnezeu,constituie o problemã irezolvabilã, iar dogmadacã lasã impresia cã o rezolvã, o face nu pentrua închide în sine aceastã rezolvare, ci pentru a sedeschide cãtre o experienþã de un alt tip. Scurtspus ºi pentru a folosi o formulã nicasianã,dogma se prezintã ca o „închidere ce sedeschide”.

Observam cã Blaga a refuzat recursul laontologie, preluând din gândirea dogmaticã doarforma, numitã de el „ecstaticã” (pentru a o foloside altfel în propriul lui sistem filosofic). Pentrusfinþi ca Atanasie cel Mare sau Grigore deNazianz, ca ºi pentru experienþa bimilenarã aBisericii, lucrurile nu s-au oprit niciodatã aici.Fiindcã dogmele, ca monumente ale Tradiþiei încare vorbeºte Duhul Sfânt, nu sunt decâtdesfãºurarea revelaþiei dumnezeieºti în istorie, aleaceluiaºi Duh care a insuflat scrierea Scripturilor,adicã ele au acelaºi rol transcendental (a seînþelege termenul chiar în sensul Criticii raþiuniipure a lui Kant!) ca ºi Scripturile. Dacã ar fi sã neîntrebãm, kantian, care sunt condiþiile deposibilitate ale experienþei cunoaºterii luiDumnezeu, am vedea cã textele revelaþiei, carecuprind deja gândirea dogmaticã desfãºuratãulterior, reprezintã tocmai condiþiile deposibilitate ale acestei experienþe majuscule. ªi în

calitate de repere critice (tot în sens kantian) aleteognozei, aºa cum a fost ea înþeleasã ºi mai alespracticatã în Rãsãritul ortodox, formuleledogmatice obligã la un alt tip de experienþã, i.e. laexperienþa misticã.

Fireºte, dogmatica nu este suficientã,ortodoxia trebuie dublatã consecvent deortopraxie. Dar cãtre praxis trimite tocmaigândirea dogmaticã, aceea care depãºindfuncþionarea logicã a intelectului îl ajutã pe om,în integralitatea lui, sã acceadã la experienþaDumnezeului necunoscut. A crede în adevãruldogmei Treimii, de pildã, înseamnã a înþelege cãde fapt nu înþelegi cu mintea cum e cu putinþã caDumnezeu sã fie unul singur în trei persoane,adicã a te obliga la experierea Lui, mai degrabãdecât la simpla Lui gândire. Ca „închidere ce sedeschide”, dogma trimite cãtre un alt tip deexperienþã, supraconceptualã, o experienþã avederii Celui Preaînalt, aºa cum o descrie, deexemplu, Teologia misticã a Sf. Dionisie Pseudo-Areopagitul.

Chemarea Celui de necuprins cu mintearãsunã aºadar în istorie ca o invitaþie lasupraconceptual, adicã tocmai la o întâlnirepersonalã. Gândirea dogmaticã rãmâne vie nuprin dezvoltarea formulelor ei, greu de imaginatfãrã o experienþã pe mãsurã, cât prin Cuvântulcare rãsunã în deschiderea uriaºã pe care opropune, iar eonul dogmatic pe care-l aºteptaBlaga, nu este nici cel iniþiat de matematicatransfiniþilor (Cantor), ºi nici cel disimulat înmanifestãrile relativismului contemporan. El esteprezent, acum ºi aici (la fel ca întotdeauna), dardeschiderea lui rãmâne stranie ºi necunoscutã,poate tocmai datoritã pãrerii general acceptate cãdogma nu e decât o formulã închisã. Privitã însãdin punct de vedere ontologic, aceastã formulãreprezintã o remarcabilã deschidere a gândirii, pecare filosofia ar trebui s-o reconsidere, dacã nu cadomeniu propriu, mãcar ca spaþiu „ecstatic”.Altfel ar trebui cãutat rãspunsul la o întrebarefoarte legitimã: de ce sã i se refuzesupraraþionalului dreptul la existenþã pe careiraþionalul îl deþine de ceva vreme? Doar învirtutea faptului cã biografia umanã, cãtre caredeschide cel de-al doilea, stã mai la îndemânãdecât „biografia” divinã, apanaj al aleºilor?

religie

Deschiderea gândiriiNicolae Turcan

philosophia christiana

Suzana Fântânariu Lumina secretã

Suzana Fântânariu Ambalaj pentru suflet IV (1990)

Dupã D. Popovici, oltean de origine ºiprofesor la Facultatea de Filologie din Clujpînã în 1952, spiritul muntenesc

cristalizeazã iarãºi aici în persoana lui VasileFanache. Nãscut în localitatea Ghirdoveni dinjudeþul Dîmboviþa ºi absolvent al unui liceu dinBuzãu, el vine la Cluj dupã ieºirea din adolescenþã,urmînd studiile universitare între 1954 ºi 1958,cînd mai preda încã remarcabilul Ion Breazu ºicînd era în plinã afirmare prestigiul de istoricliterar, didactic fermentativ, al lui Iosif Pervain.Într-o societate în care regulile jocului erau rigurosimpuse, cariera sa are un traseu cumvaimprevizibil. Este mai întîi cercetãtor la AcademiaRomânã - Filiala Cluj, apoi cadru didactic la unInstitut de trei ani. E o situaþie în aparenþãmarginalã, dar aceasta reprezintã perioada formãriinoii identitãþi culturale a istoricului ºi criticuluiliterar. Acum îºi gãseºte temele ºi ideologia literarãcare îi structureazã primele cãrþi: Poezia lui MihaiBeniuc (1972, iniþial o tezã de doctorat), Revista“Gînd românesc” ºi epoca sa literarã (1973) ºi Întîlniri… (1976). Existã o temãcomunã a acestor lucrãri: metamorfozele, respectivmodernizarea literaturii transilvane, dupã MareaUnire, cu accent pe fenomenele literare ale anilor’30. Munteanul Vasile Fanache se converteºteparcã la “ardelenism”, descoperind energiileNordului probabil ºi prin fulminantul eseuSemnificaþia Ardealului, al lui Vasile Bãncilã,

publicat în Gînd românesc. Performanþa istoriculuiºi criticului literar era totuºi modestã, judecînddupã evoluþia ulterioarã. Aventura transilvanã vaprecipita consistent mai tîrziu, în eseul Chipuritãcute ale veºniciei în lirica lui Blaga, dar în carefaptului arhivistic ºi perspectivei istorico-literare lise substituie un discurs informat din surse criticeºi filosofice majore. Pe acest itinerar al uneicreºteri spectaculoase se produce în anii ’70 orupturã destinalã. În intervalul 1976-1979, VasileFanache este lector de limba ºi literatura românãla Sorbona (Paris). E perioada miraculoasã a uneialte iniþieri, a completei deprovincializãri ºidezinhibãri a criticului. La vîrsta maturitãþiiexplozive ºi încã disponibile unor experienþeintelectuale decisive, V. Fanache se consacrã, în capitala Franþei, biblio-tecii esenþiale a culturii mari. Vine în contactdirect cu unii protagoniºti ai noii critici ºidesprinderea de academismul pozitivist alcercetãrii nu întîrzie sã se producã. În ambianþaacademicã parizianã învaþã definitiv cum trebuie“ascultat” textul literar, iar influenþele noii criticivor fi de adîncime ºi nu mimetice. Eu l-amcunoscut dupã ce s-a întors de la Paris, cîndîncepuse sã publice la “Steaua” ºi cînd lucra laeseul despre Caragiale. Se transferase între timp laFacultatea de Filologie, cu un statut cam incert laînceput, lezînd, se pare, anumite orgolii ale“greilor” de acolo. Prin formaþia sa solidã, nu seafla însã în inadecvare cu exigenþele instituþiei, casã nu mai spun cã era o persoanã agreabilã, cu unumor fin ºi cu o vocaþie societalã a existenþei. Eprin naturã un convivial ºi prin educaþie, un omsubþire, nu lipsit în societate de gustul uneidiscrete gesticulaþii protocolare ºi galante. Înintimitate, are cîteva tabieturi ºi o meticulozitatecu ºtaif, de om aºezat ºi cu simþul estetic allucrului bine fãcut. Cultivã cu rafinament “artaminorã“ a gastronomiei ºi a bîrfei subþiri ºigratuite. Conformismul relaxat al acesteidomesticitãþi uºor estetizate, asociat contactuluiactiv cu valorile fundamentale ale culturii româneau dezvoltat în sensibilitatea scriitorului un intenssentiment patriotic; unul care nu se consumãretoric, ci este expresia afectivã a conºtiinþeiapartenenþei la un spaþiu matricial. E o fervoareinterioarã care a rodit exclusiv intelectual.

Experienþa francezã a avut prin urmare niºteconsecinþe spectaculoase. A publicat patru cãrþicare constituie, fiecare în parte, repere esenþiale îninterpretarea ºi valorificarea subiectului respectiv.Iatã-le: Caragiale (1984), Eseuri despre vîrstelepoeziei (1990), Bacovia. Ruptura de utopia roman-ticã (1994) ºi Chipuri tãcute ale veºniciei în liricalui Lucian Blaga (2003). Se observã numaidecît:explorãri în întreaga geografie naþionalã a litera-turii, avînd ca teme trei scriitori canonici ºi un felde istorie internã a poeziei româneºti, urmãritãprin “aventura” cîtorva invarianþi ai ei în imagi-narul mai multor poeþi, de la I.B. Deleanu laAdrian Popescu ºi Mircea Dinescu. Istoricului lite-rar, dominant în primele volume, îi ia locul aicicriticul subtil care, asimilînd o bibliografie de spe-cialitate la zi, opereazã asupra textului cu idei ºi“forme” critice. Dar mutaþia de adîncime e de lastudiul doct ºi didacticist, împãnat cu o erudiþie

fastidioasã (unul specific tipului tradiþionalist decercetare universitarã), la o interpretare de facturãeseisticã, într-un limbaj riguros conceptualizat ºitotuºi imaginant, reflexiv ºi sensibil totodatã; lim-baj cu o corporalitate densã ºi cumva fragedã, denaturã vegetalã. Metodologic vorbind, avem de-aface cu o criticã imanentã; o “coborîre” în organis-mul textului ºi descifrarea acestuia din interiori-tatea lui vorbitoare. Se înþelege cã “ascultarea” nu-iposibilã fãrã un instrumentar teoretic redutabil ºinici fãrã intuiþie ºi talent. Am scris despre unelecãrþi ale autorului la momentul apariþiei lor. Acumdoar le evoc ca într-un soi de anamnezã publicã avalorilor pregnante din cultura noastrã. La noi,foarte puþine cãrþi au o viaþã lungã. Asta ºi pentrucã aproape nicio valoare nu se reproduce într-oduratã lungã, nu-ºi creeazã o tradiþie activã ºirelaþionalã. Am de-o vreme reveria unui spaþiu cul-tural în care marile cãrþi sã fie mereu prezenþe vii;spirite vorbitoare într-un univers dialogal. Asta seîntîmplã în fond în culturile care nu-ºi evacueazãperiodic tradiþia ºi unde spiritul critic nu excludegenerozitatea de a admira. Noi avem dezvoltatmai degrabã un straniu instinct al anonimizãriiceluilalt, fie prin amnezie “naturalã“, fie prinuitare premeditatã. Media contemporanã (îndeose-bi televiziunea) dominatã de tot felul de frustraþi,grandomani ºi incompetenþi, a radicalizat acestfenomen prin selectarea arbitrarã ºi mai ales orien-tatã politic a valorilor. Ea fabricã vedete efemere ºi“euroconforme” ºi întreþine, în paralel subculturadivertismentului analfabet, ruinînd simþul estetic alpublicului.

Revenind la Vasile Fanache: într-o eventualãbibliotecã criticã oricît de exigentã, eseurile despreCaragiale, Bacovia ºi Blaga sînt cãrþi de raftul întîi.Prin expresivitatea ºi subtilitatea analiticã, elerãmîn niºte performanþe ale genului, dar, înaceeaºi mãsurã, contribuie esenþial la definireaunor fenomene literare paradigmatice, cu substratexistenþial, numite caragialianism, bacovianism ºiblagianism. Acestea sînt de fapt tipuri organice aleculturii române ºi nu doar mãrci identitare aleunor opere literare.

2222




Vasile Fanache: Vârstele eseului

Petru Poantã

intermezzo clujean

Suzana Fântânariu Ambalaj pentru suflet (1991)

Suzana Fântânariu Ambalaj pentru suflet (1991)

În epoca actualã a noilor tehnologii ºi adominaþiei mass-media nimic nu se maiîntâmplã în viaþa socialã fãrã comunicare,

aceasta devenind absolut centralã pentru teoriasocialã. În acest context, a comunica înseamnã apune în comun, iar societatea este, prin excelenþã,locul de întâlnire al oamenilor. Societatea, caunitate politicã, poate exista prin întrebuinþareacuvântului ºi a puterii lui de pacificare a relaþieisociale. Ajungem astfel, în situaþia deloc facilã dea explica felul în care se legitimeazã spaþiul dearticulaþie dintre comunicare ºi politicã. Un primpunct de plecare ar fi acela cã noua disciplinã –comunicarea politicã, se prezintã sub forma unuibricolaj de teorii, tehnici ºi practicicorespunzãtoare poziþiilor de putere. De o atenþieaparte se bucurã ºi procesele care extinddimensiunea publicã a acþiunii politice, într-unspaþiu public din ce în ce mai individualizat,precum ºi efectele de rigoare ale acestor procese:pe de o parte, mai multã tehnicã – de proiectareºi mediatizare a acþiunii politice, iar pe de altãparte, o vizibilitate mai sporitã a politicului înspaþiul public, lucru ce implicã – ar zice unii –mai multã performanþã comunicaþionalã ºi maipuþinã reprezentativitate socialã. Cât priveºtetehnicile ºi ritualurile specifice comunicãriipolitice, acestea sunt direct influenþate de faptulcã aceastã disciplinã se prezintã sub forma unuicâmp interdisciplinar privilegiat, în care semiologi,filosofi, lingviºti ºi antropologi colaboreazã cuanaliºti politici, consilieri de imagine, consilieri decomunicare, cu scopul de a construi ºi gestionarealitatea politicã.

Faptul cã expresia „comunicare politicã”, aºacum este ea întrebuinþatã în discursurile de tippolitic, jurnalistic ºi ºtiinþific este imprecisã, nu artrebui sã ne surprindã. Incertitudinea conceptualãlegatã, pe de o parte, de comunicare ºi pe de altãparte de politicã, lasã un apreciabil spaþiu demanevrã semanticã în acþiunea de combinare aacestora. În aceste condiþii, comunicarea politicãapare ca un domeniu greu de definit, întrucât, aºacum afirmã ºi J. Gerstlé, aceasta „se sprijinã peconcepte supraîncãrcate de sens, ale cãror relaþiinu pot fi decât problematice ºi ale cãrormanifestãri sunt multidimensionale”1. Pentru obunã perioadã de timp, comunicarea politicã afost redusã fie la comunicarea electoralã, fie lamarketing politic, adicã la un ansamblu detehnici, practici ºi strategii de comunicare, demanipulare ºi de persuasiune, utilizate cu scopulde „a vinde” oamenii politici în acelaºi fel în caresunt vândute produsele, prin seducerea unuicumpãrãtor-alegãtor. În ultimii ani însã, s-adezvoltat o întreagã literaturã de specialitate, carea extins în mod considerabil aria de cercetare acomunicãrii politice, în încercarea de a desluºirãdãcinile recente ale proaspetei discipline.Aceasta, cu intenþia de a schiþa un tablou analiticde ansamblu, care îmbinã cu supleþe elemente deteoria comunicãrii, cu cele de sociologie ºi deºtiinþa politicului. Comunicarea politicã seconstituie astfel, ca un ansamblu de teorii, tehniciºi practici specifice comunicãrii, dar care în acelaºitimp, desemneazã strategii ºi conduite specificepoliticii, practici care variazã în funcþie depoziþiile de putere ºi de situaþiile prin care autrecut actorii reali ai vieþii politice.

Dacã împãrtãºim ideea potrivit cãreia

comunicarea reprezintã elementul dinamic alsistemului politic, atunci contribuþia sa laactivitatea politicã este inevitabilã. Rezultantã aintegrãrii publicitãþii, sondajelor ºi televiziunii,comunicarea politicã dominantã mediatizatãimplicã o serie de mutaþii cu privire la selecþiaactorilor politici ºi gestionarea cotidianã a puterii.Astfel, activitatea politicã se bazeazã pe utilizarealimbajului, fie cã vrem sã convingem, ori sãintimidãm, recursul la limbaj se prezintã ca oalternativã la violenþã. Limbajul are în acest sens,o virtute pacificatoare în relaþiile sociale,permiþând aflarea unui acord sau a unuicompromis între actorii politici. Dar limbajulpoate însemna mai mult decât un simplu stoc decuvinte, el devenind un instrument ºi o emblemãa puterii. În acest sens afirma Foucault cã putereaasupra limbii reprezintã una dintre cele maiimportante dimensiuni ale puterii. Liderii politicise vor confrunta deci cu dilema discursului„potrivit” în raport cu grupul electoral pe care îlvizeazã. Inegalitãþile de acces la cunoaºtere ºilimbaj se prelungesc în inegalitãþi de achiziþie acompetenþei politice ºi implicit, a performanþeipolitice, cu alte cuvinte a ºanselor de exercitare aputerii. Ca un corolar al relaþiei dintre limbaj ºiputere, am putea aminti de distincþia dintreputerea din discurs ºi puterea din spatelediscursului; prima se referã la discurs ca un loc în

care apare dominaþia, relaþiile de putere fiind puseîn scenã, în timp ce a doua identificã discursulînsuºi ca þintã de dominaþie ºi hegemonie.Neîndoielnic, relaþia dintre limbaj ºi putere afascinat în mod constant minþile gânditorilor dintoate timpurile: cum anume, printr-un simpludiscurs, se poate acþiona asupra maselorobþinându-se astfel, transformãri spectaculoase înplanul acþiunii? Controlul exercitat prinintermediul cuvântului, forþa acþionalã ce seascunde în spatele sãu, dar ºi performanþa pe careacesta o impune receptorului reprezintã o vechetemã de meditaþie, cunoaºterea fiind în general,asociatã puterii sau chiar dominaþiei.

Un rol decisiv în politicã este jucat ºi deteleviziune întrucât conceperea ºi derularea uneiacþiuni politice depinde din ce în ce mai mult demediatizarea televizualã, de specializareacomunicãrii politice – fiecare gest al omuluipolitic fiind „proiectat” ºi „calculat” în funcþie de

intervenþia consultanþilor politici, despectacularizarea informaþiei politice, susþinutã depractici de marketing politic ºi de publicitate,bazate pe informaþia senzaþionalã ºi pedivertisment, oamenii politici devenind astfel,„produse de vânzare”. Influenþa mediatizãriipoliticului asupra mesajelor politice a fostevidenþiatã la toate nivelurile, iar faptul cãeficacitatea discursului depinde de autoritateaactorului politic, de ceremonialul de enunþare,precum ºi de ponderea pe care alþi actori o daudiscursului în chestiune, nu mai constituie pentrunimeni o noutate. Analizând gesturile pe care lefac politicienii în „arena politicã”, Peter Collettobservã cã discursul acestora are o puternicãdominantã dramaturgicã – ceea ce se cereactorului politic este sã înveþe cât mai multeroluri pentru a fi capabil sã improvizeze, sã sedescurce în orice situaþie. Procesul discursiv nueste niciodatã izolat sau izolabil de contextul sãu:el se bazeazã întotdeauna pe un discurs prealabil,fapt cu atât mai important în discursul politic cucât acesta se interpreteazã ca un rãspuns saureacþie la un enunþ precedent. Astfel, politicianullucreazã în mod permanenent pentru ameliorareainteligibilitãþii sale, ajustându-ºi tacticileexplicative (de obicei metafore) la nivelul decunoºtinþe al publicului. În politicã aparenþa estetotul. Este la fel de important pentru unpolitician sã convingã alte persoane cã areanumite principii dupã care se ghideazã în viaþã,pe cât este sã ascundã faptul cã e pregãtit în oricemoment sã renunþe la aceste principii, dacã acestgest i-ar aduce putere, bani sau renume. Dacãluãm în considerare acest lucru, atunciimportanþa efectelor discursive ale manipulãrii încadrul comunicãrii politice devine de necontestat.De altfel, Collett susþine cã, în urma sondajelorefectuate despre integritatea diferitelor profesii,politicienii „ies de regulã aproape pe ultimelelocuri, de obicei deasupra vânzãtorilor de maºinifolosite”2.

1 Gerstlé, Jacques, Comunicarea politicã, InstitutulEuropean, Iaºi, 2002, p. 212 Collett, P., Cartea gesturilor, Editura Trei, Bucureºti,2005, p. 108

2233




Comunicare ºi politicãCodruþa Porcar

dezbateri & idei

Suzana Fântânariu Urechea lui Neptun III (1995)

Suzana Fântânariu Urechea lui Neptun I (1995)

Dupã nenumãrate cãlãtorii fãcute în vestulEuropei, timp de 15 ani, în special înFranþa ºi mai ales în mediul universitar

francofon, m-am decis sã organizez un turneuuniversitar la celãlalt capãt al Europei, limitaesticã româneascã. Am profitat de o conjuncturãfavorabilã, adicã de organizarea a trei evenimenteuniversitare filosofice cam în aceeaºi perioadã detimp, la sfârºitul lunii septembrie, începutul luniioctombrie 2007: primele douã la UniversitateaBabeº-Bolyai din Cluj, iar cel de-al treilea laInstitutul Gheorghe Zane, filiala Academieiromâne de la Iaºi. Prevãzusem deci trei sãptãmânipentru aceastã cãlãtorie, un fel de întoarcere a„fiului risipitor”, care trebuia, în mod normal sãse realizeze „cu surle ºi cu trâmbiþe”.

Prietenii de la Cluj mã aºteptau cu nerãbdare,cei de la Iaºi deasemeni, însã ºi rudele mele dinBucureºti se gândeau cu multã bucurie la aceastãsosire; tatãl meu în special era fericit ºi pregãtise„viþelul gras” pentru aceastã ocazie. Maiplãnuisem tot felul de contacte ºi întâlniri, laeditura Humanitas din Bucureºti, la edituraInstitutul European din Iaºi, la Institutul deFilosofie de pe lângã Academia Românã dinBucureºti, la Facultatea de Filosofie din Bucureºti,la Facultatea de Jurnalisticã de la Cluj, la Redacþiarevistei Tribuna, º.a.m.d. Din pãcate, decesulneaºteptat ºi surprinzãtor al tatãlui meu, cunumai patru zile înaintea datei prevãzute pentrusosirea mea, ºi în condiþii suspecte, a bulversatîntregul meu plan de cãlãtorie, care s-atransformat într-un fel de coºmar în „triunghiulBermudelor”: Bucureºti – Cluj – Iaºi.

1° Bucureºti. O întâlnire ratatãOraºul bucuriei este oraºul în care am crescut

ºi în care mi-am fãcut o bunã parte din studiileuniversitare; este oraºul care mi-a transmis oanumitã mentalitate, de care am încercat sã mãdezbãr, însã fãrã prea mult succes; este foartegreu dupã douãzeci de ani petrecuþi acolo. Pe dealtã parte este oraºul care mi-a transmis niºtecomplexe de superioritate, care mi-au fostfolositoare mai târziu, atunci când trebuia sã-i iaupeste picior pe francezi, pe italieni sau pe tot felulde ºmecheri din vest. Însã Bucureºtiul nu esteoraºul meu natal; eu sunt oltean get-beget, nãscutla Craiova din pãrinþi olteni ºi educat la Ploieºti,vreau sã spun „cei ºapte ani de-acasã”. Mai mult,eu sunt naturalizat francez în sens propriu ºifigurat, adicã într-un demers de dublã adoptare (eim-au adoptat pe mine, dar ºi eu i-am adoptat peei); ºi ca sã complic lucrurile ºi mai mult, înfilosofie sunt de vânã anglo-saxonã, cu rãdãcini înantichitatea greacã, cu pasiuni evidente pentrumarea filosofie francezã (cea modernã bineînþeles,cã alta nu mai existã) ºi cu sensibilitãþi numeroasefaþã de gândirea germanã ºi de metafizicaromâneascã. Aveþi astfel o bunã parte dinelementele profilului meu vãdit european ºicosmopolit. Altfel spus sunt uns cu toate alifiileeuropene ºi imun faþã de orice tipuri de viruºiideologici. ªi nici nu ar putea sã fie altfel,deoarece filosofia nu poate fi subordonatãideologiilor.

Am ajuns deci la Bucureºti cu patru zile maidevreme decât prevãzusem ºi cu toate acestea, eufiul risipitor am ratat întâlnirea cu tatãl meu; era

deja îmbãlsãmat ºi bine ambalat în coºciug. Numai spunea nimic, era tãcut; murise cu o ziînainte. Dupã a doua noapte de veghe, a douanoapte albã, am plecat pentru înmormântare, iarla bisericã mi-am uitat geanta cu calculatorulportabil (laptop-ul) ºi cu toate actele care erau înea (carnetul de cecuri, paºaportul, buletinul deidentitate etc.). Mi-am amintit abia pe laAlexandria, însã era prea târziu, geanta meadispãruse de mult din bisericã. Cu pierdereatatãlui am pierdut deci ºi o bunã parte dinlucrãrile mele filosofice: conferinþele, articolele,proiectele de cercetare, cursurile, jurnalul.Ultimele dosare salvate datau de anul trecut; deciam pierdut aproximativ munca pe un an.Katharsis-ul a fost dublu, arderea profundã,purificarea totalã. Cine spunea cu emfazã cãtrebuie sã-þi arzi o datã pe an una dintre cele maibune pagini scrise? Pãi eu nu am pierdut osingurã paginã, ci mii. A fost ca un cataclism înurma cãruia m-am trezit amputat; dar fãrã dureri;nu am fost deloc tulburat, aºa cum a pãþit Eliadecând i-a ars biblioteca de la Chicago. El a fost cuatât mai zdruncinat, cu cât descrisese o scenãasemãnãtoare într-un roman de tinereþe, Luminace se stinge, dacã îmi aminesc bine, unde treipersonaje, doi bãrbaþi ºi o tânãrã femeie participãla un fel de ºedinþã magicã, eroticã, ocultã, care arfi declanºat incendiul respectiv în bibliotecaoraºului.

Ceea ce mi se pare totuºi extraordinar înaceastã serie de întâmplãri este cã nu mã simtîncã atins, perturbat sufleteºte. ªocul psihologic,mental nu s-a produs încã. Am trecut prin „foc ºisabie” fãrã sã fiu afectat, imperturbabil, ca ºi cumaº fi dispus de cine ºtie ce virtuþi ataraxice, caremi-au permis sã-mi pãstrez o anumitã stare deapatie; iatã douã idealuri antice de înþelepciunestoicã pe care le-aº fi atins cu aceastã ocazie.

M-am trezit deci într-un oraº obositor(Bucureºtiul), fãrã acte de identitate ºi

plimbându-mã dintr-o instituþie într-alta, deoarecenimeni nu ºtia ce trebuie pentru refacerea actelorde identitate: de la Evidenþa populaþiei, laServiciul paºapoartelor, de acolo la Circa dePoliþie, de acolo la Primãrie, etc. ªi din nou de lacapãt. M-am încurcat cu banii, deoarece toatãlumea vorbea în termeni vechi, multiplicând totulcu zece mii, dar folosind banii noi; cândtaximetristul mi-a cerut „ºaptezeci” (sesubînþelegea ºaptezeci de mii de lei, însã ºapteroni) era sã-i dau ºaptezeci de roni. M-am încurcatcu metroul ºi cu mijloacele de transport încomun, deoarece îmi mai aminteam doar vagreþeau de transporturi.

În acest haos total, eu trebuia sã-mi refac înmod urgent conferinþele, deoarece mã aºteptauspecialiºti importanþi la Congresul internaþionalde pragmatism, organizat de profesorul AndreiMarga la Cluj, la seminarul internaþional de eticãorganizat de un prieten I.C., tot la Cluj ºi laconferinþa pe tema „Unitatea ºtiinþelor”,organizatã de alt prieten D.S., la Iaºi. Îmi era dejadificil sã rescriu o singurã conferinþã; dar trei erapractic imposibil. Aºa cã am anulat-o pe prima petema filosofiei pragmatice ºi m-am pus la lucrupentru celelalte douã. Deci o a doua întâlnireratatã a fost cu Andrei Marga; probabil cã eu amfost singurul afectat de acest fapt. Poate cã esteun semn cã întâlnirea nu trebuia sã aibã loc, cãnu se va produce deocamdatã.

La fel mi s-a întâmplat ºi cu cei de laHumanitas, pe care aº fi dorit sã-i întâlnesc laBucureºti în legãturã cu niºte proiecte detraducere ºi cu un manuscris de filosofie care nu-ºi gãseºte deocamdatã locul. N-a fost sã fie. ÎnRomânia sunt încã probleme de comunicaþie: îiscrii cuiva de mai multe ori ºi îþi rãspunde o datã;iar dacã îi scrii normal, nu-þi mai rãspunde deloc!Ar mai fi ºi alþii pe care nu vreau sã-i execut aiciîn grup, deoarece pe mine nu mã chiamã niciCãrtãrescu, nici Patapievici, ca sã mi se publice înmod automat cãrþile, orice aº scrie sau orice aºspune. Trebuie sã stau cuminte la locul meu, cãaltfel nu o sã mai pot publica deloc în editurilelor, în revistele lor, nu o sã mai pot intra îninstituþiile lor, º.a.m.d. Ce mai la deal la vale, esteca la noi în Franþa, ca la Sorbona, ca în editurilefranceze; românii s-au occidentalizat, s-aumafiotizat. Însã nu vom fi pe deplin respectabili,pentru cei din vest, decât atunci când vom fiîmpins profesionalismul în corupþie pânã la

2244




remarci filosofice

Jean-Loup d’Autrecourt

Aventuri filosofice în Europa de Est

Suzana Fântânariu Galeria Helios-Timiºoara (2003)

2255




standardele occidentale. Acestea sunt foarteridicate ºi greu de îndeplinit; normele europenesunt greu de respectat. Noi românii suntem încãamatori ºi la acest capitol.

Însã am avut ºi întâlniri extraordinare, care mi-au dat mãsura „bucuriei” pe care o poþi cunoaºteîn oraºul eponim de pe malul Dâmboviþei, acestrâu pe care nu-l vezi niciodatã. Dau doar douãexemple. Primul este întâlnirea de la Facultatea deFilosofie de la Universitatea din Bucureºti, cucâþiva profesori ºi asistenþii lor; pe unii avem sã-ireîntâlnesc ºi la Cluj. Cu filosofii de la Bucureºtiam stabilit relaþii prieteneºti ºi intelectuale petermen lung. ªi deasemeni reîntâlnireamemorabilã cu un cercetãtor de la Institutul deFilosofie de pe lângã Academia românã, la Edgar,în spatele Universitãþii, chiar pe strada EdgarQuinet, pe care o strãbãtusem de atâtea ori pevremea studenþiei. Deci cea mai importantãîntâlnire rãmâne aceasta cu C.C. de pe 13octombrie, în sâmbãta aceea deosebit defriguroasã ºi de umedã, când am discutat ore înºir împreunã, în barul plin de fum, chiar întimpul meciului cu Olanda. Toate subiectele dediscuþie, filosofice dar ºi cele istorice, au fostpentru mine pasionante.

M-am întors acasã fericit. Discuþia noastrã, lamai bine de zece ani de la ultima întâlnire (pevremea când Institutul de Filosofie era în stradaSchitul Mãgureanu, iar eu tocmai îmi terminasemmasterul la Grenoble) a fost ca o compensanþie,ca o terapie binefãcãtoare în urma pierderilorcatastrofice pe care le-am suferit. Aceastãbinefacere este rezultatul prieteniei în general ºi alprieteniei intelectuale în particular; nu existãbucurie mai mare, pe care o putem spera la acestnivel al activitãþii noastre filosofice, decâtprietenia intelectualã. Nu pot decât sã îimulþumesc ºi pe aceastã cale.

2) Cluj ºi Iaºi. Întâlniri ratate, întâlniri reuºiteÎnsã ceea ce am realizat totuºi pe deplin a fost

întâlnirea cu oraºul Cluj, care m-a impresionat.Las la o parte cãlãtoria interminabilã cu rapidularhaic Bucureºti-Cluj, cu mers de tren personal, ºideasemeni gara ardeleanã mizerabilã, locul princare trec practic toþi turiºtii, locul care ar trebui sãfie cel mai curat ºi mai primitor. Cãci faptul nueste propriu Clujului, toate gãrile româneºti suntmizerabile. Centrul vechi, dublul centru vechi,semn de oarecare schizofrenie etnicã, este frumos;cartierul din jurul Universitãþii deasemeni. M-amplimbat la întâmplare admirând arhitecturaimperialã, care probabil dateazã de pe vremeahabsburgilor. Cum de a scãpat nedemolat înperioada dejisto-ceauºistã? Un adevãrat miracol!Ar fi trebuit niºte clãdiri staliniste, niºte cuburioribile, chiar acolo în jurul celor douã catedrale,care sã le mascheze, care sã le domine, iar dacãnu, venit cu niºte buldozere, care sã cureþeterenul pentru o „casã a poporului”; nu-i o ideebunã? Astfel nu aº mai putea afirma acum cãacest oraº mi se pare printre cele mai frumoasedin Europa. Clujenii mi s-au pãrut foarte agreabili,amabili, decongestionaþi, lipsiþi de complexe,neconstipaþi, pe scurt: „foarte de treabã”.

Din pãcate cele trei zile consacrateseminarului internaþional au fost foarte încãrcate;abia la ora zece seara, în camera de hotel,reuºeam sã trec în revistã lucrurile pe care trebuiesã le mai fac, cui mai pot telefona la o orã aºatârzie etc. Dar dupã duº, mã culcam imediatrãpus de obosealã ºi de febrã. De aceea nici nuam avut timp sã întâlnesc colegii de la redacþiaTribunei, sau pe cei de la Facultatea deJurnalisticã, sau alte cunoºtinþe ºi relaþii din oraº.Imediat dupã încheierea seminarului, a trebuit sãplec la Iaºi. Întâlnirea ratatã cu Ovidiu Petca mise pare pierderea cea mai importantã; deasemeni

întâlnirea mult aºteptatã cu Ion Maxim Danciu n-a avut loc. O sinuzitã cronicã s-a declanºatodatã cu sosirea mea la Cluj, cu febrã ºi dureri decap. Este motivul pentru care nu am putut sã-miprelungesc ºederea, dupã terminarea seminarului,aºa cum prevãzusem iniþial. Am profitat de oocazie ºi am plecat cu maºina, cu niºte prieteni laIaºi, chiar în Duminica în care trebuia sã mãîntâlnesc cu Ovidiu. Conjunctura nefavorabilã afost la originea acestei decizii de ultim moment.Mã gândeam deasemeni cu teamã laeventualitatea unei cãlãtorii cu „trenul foametei”(Cluj-Iaºi), ºi am hotãrât sã nu mai reeditez ocãlãtorie mizerabilã de genul celei pe care ofãcusem deja între Bucureºti ºi Cluj.

Amintesc în trecere, restaurantul MateiCorvin, chiar în centrul Clujului, unde ammâncat cu I.C. un filosof român ºi cu B.M. unprofesor canadian. Meritã amitit ceea ce amservit: un Chateaubriand excelent; însã ceea ce afost cu adevãrat extraordinar a fost ceea ce ambãut: vinul de Cãdarca, un vin roºu viºiniu, careîntrece de departe majoritatea vinurilor franþuzeºtipe care le-am degustat în ultimii 15 ani. Doaranumite vinuri din zona Cotes du Rhône, caChateauneuf du Pape, Côte Rotie, Saint Josephsau marile vinuri de Bordeaux pot sã-i facã faþã înmod onorabil. Nu spun cã francezii nu ar aveavinuri extraordinare, bineînþeles cã au, dar lapreþuri inabordabile; iar la categoria lui, Cãdarcaeste foarte bun ºi ieftin. Chelnerul ne-a ºoptit cudiscreþie cã se aflã ºi un conte francez la masa dealãturi; mie mi-a fost greu sã-l identific, deasemenimi-a fost greu sã cred, deoarece au fostmajoritatea ghilotinaþi la Revoluþia francezã; acumsunt pe cale de dispariþie, iar în Franþa nu preaîndrãzneºte nimeni sã se prezinte ca atare, cutitlurile de nobleþe; asta este o chestie care-i maiimpresioneazã doar pe strãini, o etichetã folositãîn scopuri comerciale.

Am plecat deci la Iaºi, duminicã pe 6octombrie, via Sighiºoara ºi Cheile Bicazului. LaSighiºoara am mâncat de prânz, foarte bine, chiarla restaurantul din centru. Oraºul medieval estefrumos cu toate cã are aerul cam dãrãpãnat; suntniºte lucrãri de renovare, dar dau impresia dedelãsare. Lacul Roºu de la Bicaz era ca de obiceitrist, sumbru umed ºi friguros. Iar CheileBicazului mi s-au pãrut deprimante. Este un loccare m-a dezamãgit, care nu mai corespundememoriei mele afective. În secolul trecutpetrecusem zile de neuitat la Bicazu Ardelean, deexemplu.

La Iaºi, despre care se spune cã ar fi oraºul celmai frumos din România, am vãzut multecartiere de blocuri; clãdiri cu arhitecturã barocãamestecate cu o puzderie de locuinþe de tiprealist-socialist, foarte urâte; când spun „urâte”,mã gândesc la urâþenia aceea care te omoarã, carete distruge, care te descompune. Cum spuneaNietzsche: „urâþenia te oboseºte”. Epoca de aurne-a marcat pentru mai multe generaþii.Arhitectura rãmâne mijlocul cel mai eficace demanipulare, de agresare ºi distrugere a etosului.

Tot ceea ce este frumos la Iaºi, în specialnenumãratele biserici ºi mânãstiri, este perturbatde blocurile de beton presãrate la întâmplare printot oraºul; ar fi trebuit prezervat cel puþin centrulvechi, ca la Cluj. Am fost totuºi impresionat deUniversitate; de Holul paºilor pierduþi, cu picturilelui Constantin Bãlaºa, de iluminarea nocturnãexterioarã, de Teiul lui Eminescu ºi de Bojdeucalui Creangã. Iaºiul are un patrimoniu turisticfoarte important, din pãcate nu este pus învaloare. În oraº sunt probabil cu mult mai multemânãstiri decât în toatã Moldova; iar atunci cândse vorbeºte despre „mânãstirile din Moldova” seignorã în mod sigur cele din Iaºi, adevãrat

patrimoniu de culturã universalã. La Iaºi amsuferit de frig, se lãsase frigul brusc, ba chiar erauprognoze meteo înfricoºãtoare, cu valuri de frig ºizãpadã siberiene; tot rãul vine de la est. Noroc cãam fost bine cazat la niºte prieteni ieºeni. Dereþinut ºi vinurile pe care le-am bãut împreunã,printre care aminesc o Busuioacã de Bohotin, unvin rosé cum nu mai existã altul în Europa. O sãfac odatã o cãlãtorie cu un camion ca sã-miconstitui o rezervã de vinuri româneºti pe termenlung.

Altã întâlnire ratatã a fost cu directoareaEditurii Institutul European Iaºi, doamna AncaUntu Dumitrescu; nu de alta, dar doream sã-iamintesc ca am niºte drepturi de autor de la douãtraduceri de prin secolul trecut deja, pe care încãnu le-am încasat; era plecatã la târgul de carte dela Frankfurt. La editurã însã am fost bine primit.Am sã profit de aceastã situaþie, sã le propun sprepublicare un manuscris ºi sã negociez contractulîn avantajul meu, ºantajându-i puþin cu ceea ce-midatoreazã. Numai cã este foarte dificil cu editoriisã obþii un ban pe munca ta; de la un capãt alaltuia al lumii, aceºtia au inventat un mijloc deexploatare incredibil: autorul munceºte, produceºi ajunge la sfârºit chiar sã cumpere el însuºipropriul produs al muncii sale! Nu esteextraordinarã aceastã tehnicã comercialã? Ba estechiar mai interesantã decât sclavagismul antic.Intelectualul este tipul sclavului contemporan gatasã sacrifice totul pentru opera sa.

Dupã seminarul pe tema „Unitatea ºtiinþei”,de la Institutul Gh. Zane, care a fost destul deinteresant, am luat un tren Inter-city ºi amcirculat civilizat pânã la Bucureºti. Însã tot nuînþeleg de ce trebuie sã parcurgem distanþe atât descurte într-un timp atât de lung? De ce trenurileaºteaptã atât de mult în gãri? Cãlãtoria s-ar puteareduce cu cel puþin o orã doar prin reducereatimpului de staþionare în gãri. Am regãsit deciBucureºtiul, oraºul adolescenþei mele; doar centrulenorm este frumos cu arhitectura din secolul alXIX-lea; însã acum este urâþit de numãrul preamare de autoturisme care se înghesuie înintersecþii ºi de reclamele publicitare care acoperãfaþadele clãdirilor. Nu am mai vãzut de mult timpceva aºa de oribil. De la Piaþa Unirii ºi pânã laUniversitate, iar de acolo pânã la Piaþa Romanãarhitectura este complet mascatã, adicã masacratã.

În concluzie, în urma acestei cãlãtorii amremarcat schimbãri importante, radicale,ireversibile în România, care rãmâne o þarã acontrastelor. Schimbãrile sunt pozitive, cu odinamicã nemaivãzutã pânã acum. Populaþia mise pare foarte receptivã ºi cu tendinþe occidentaleevidente, fiind gata atunci când are posibilitateasã adopte stilul de viaþã occidental, civilizat. Totceea ce þine de societatea civilã, de indivizi s-aschimbat ºi se schimbã rapid. Din pãcate, tot ceeace þine de instituþiile de stat este în continuarefoarte rigid, obtuz la schimbare, frâneazãreformele ºi încurajeazã corupþia. Reformeleinstituþionale ar fi trebuit începute încã dinsecolul trecut. Þinând cont de aceste remarci sepoate înþelege cu atât mai uºor iresponsabiliateacelor care au fãcut propagandã, naþionalã ºiinternaþionalã, pentru întârzierea integrãrii noastreîn Europa. Impresiile generale sunt pozitive ºipline de speranþã, însã multe aspecte politicerãmân destul de supãrãtoare.

De aceea plecarea spre Franþa, þara visurilormele, marea iluzie a vieþii mele, a fost oadevãratã uºurare.

Bucureºti, octombrie 2007

2266




Aînþelege hermeneutica drept o interpretare aunui pasaj în faþa sau în spatele unui dialogsau text (care, deci, presupune

comunicarea) înseamnã în fapt a stabili un aldoilea moment, un moment care survine odatã cereuºim sã trecem de ceea ce, atât de frumos, senumeºte „dialogul interior”. Raportul pe carehermeneutica îl constituie cu sinele avanseazãideea cã prima instanþã care trebuie analizatã estedatã nu atât de înþelegerea lumii (prin obiecte,texte, simboluri) cât de raporturile pe care fiecaredintre noi le poartã cu sine însuºi. Desigur, acestfapt nu presupune un rapt fenomenologic carecumva ar exclude orice contact cu lumeaexterioarã, ci, mai degrabã, cã una din primeleinstanþe prin care sinele se constituie este datã deîntâlnirea, deloc fericitã conform lui Ricoeur, curãul.

Ricoeur în Simbolistica Rãului propune un soide metodologie care poate fi mãsuratã prin douãmiºcãri majore, care cuprind, cel puþin, lucrãrilede „tinereþe” ale filosofului francez. Este vorbadespre „cercul hermeneutic”, respectiv „rãmãºagulhermeneuticii”. Astfel dictonul „trebuie sãînþelegem pentru a crede însã trebuie sã credempentru a înþelege” apare ca primã problemãmetodologicã a hermeneuticii, cu adnotarea cã„cercul nu este vicios, cu atât mai mult unulmortal: este un cerc viu ºi stimulativ”.Presupunând soluþionat acest balans (vom reveniasupra acestui punct) dintre „credinþã” ºi„înþelegere” Ricoeur ne îndeamnã sã mergem maideparte ºi sã înþelegem eficacitatea acestui „cerc”adicã „vitalitatea” sa, mai mult, faptul cã nuexistã niciun viciu de procedurã acceptând o astfelde soluþie. Atâta vreme cât cercul funcþioneazã,înþelegerea respectiv credinþa sunt împãcate, iardemersul hermeneutic, în acest caz asupra rãului,poate sã înceapã. A lega hermeneutica deproblema rãului însemnã a lega problemaînþelegerii de problema subiectului care înþelege,în cuvintele lui Ricoeur, „în acest fel înþelegereanu mai e un mod de a cunoaºte, ci unul de a fi:modul de a fi al fiinþei prin faptul cã înþelege”.Posibila distanþã dintre rãu ºi hermeneuticã estedizolvatã de subiectul care înþelege ºi se înþelegepe sine. Cum se constituie subiectul care înþelegeraportându-se la rãu poate pãrea o mizã uriaºãatunci când avem în vedere teoria generalã ainterpretãrii. Rãul, înþelegerea sinelui ºi a celuilalt,în acelaºi moment, pare a marca hermeneuticaricoeureanã. Încã o precizare: mesajul kerigmaticocupã sfârºitul reflecþiei asupra rãului în opera luiRicoeur ºi, poate, acesta este motivul ieºirii luiRicoeur din hermeneutica filosoficã însprehermeneutica biblicã.

Distanþa dintre hermeneutica fenomenologicãºi problema ontologiei umane se aflã la capãtul,sau poate începutul, antropologiei filosofice. Înacest sens Ricoeur acceseazã ontologia umanãprintr-o caracteristicã fundamentalã, cea afragilitãþii. „Ideea cã omul este de la naturã fragilºi supus greºelii, potrivit ipotezei mele de lucru,este o idee în totalitate accesibilã reflecþiei pure;desemneazã o caracteristicã a fiinþei umane... unsoi de dispoziþie a naturii umane în care aceastãstructurã ontologicã este înscrisã”. Rãmâne oarefragilitatea ca structurã ontologicã a naturiiumane accesibilã prin intermediul antropologieifilosofice, antropologie marcatã de hermeneutica

(limbã) fenomenologicã (esenþã)?Aceastã stratificare a antropologiei filosofice

rãmâne sã fie descoperitã prin intermediul unuitip special de hermeneuticã care lucreazã exclusivasupra rãului, având la îndemânã limbajuluimãrturisirii. Singura cale de acces asupra rãuluipare a fi „limba” în sensul semnificaþiilor pe care„mãrturisirea” le ridicã sau le formalizeazã. Alucra asupra acestui tip special de limbaj careascunde ºi dã o dublã semnificaþie, în sensul uneirostiri a rãului cu partea sa fizicã, materialã,empiricã ºi, în al doilea rând, cu implicaþiilesimbolice, metaforice care le formuleazã implicã omodalitate de interpretare pe care Ricoeur onumeºte hermeneutica rãului. Dacã limba, înforma sa scrisã, devine locul predilect alhermeneuticii, dupã cum pretinde Schleiermacher,atunci afirmaþia lui Ricoeur „hermeneutica rãuluinu e o provincie indiferentã, ci una foartesemnificativã, poate locul de naºtere a problemeihermeneutice”, capãtã o importanþã covârºitoare.Schleiermacher separã între douã tipuri dehermeneuticã: cea a colectivitãþii ºi cea aindividului, deci una gramaticalã ºi o altapsihologicã. Formele preluate în întregime dincomunitate ºi istorie (gramatica comunitãþii)trebuie aduse, apropiate de fiecare individ în parte(psihologia individualã). Nu putem avea accesdoar la opera comunitãþii fãrã a lua în considerareopera individului. Dacã aºa stau lucrurile a iniþiaun proiect care sã împingã limbajul mãrturisiriipãcatelor drept primul sau cel mai adânc nivel deacces asupra rãului, înseamnã a prefiguraînceputul hermeneutici în acest tip special delimbaj. Limbajul prim asupra cãruia avem acces seaflã în scrierile penitenþiale care vorbesc desprerãul comis sau resimþit. Aici, ne îndeamnãRicoeur, trebuie sã lucrãm. Dacã nu ar fi preapretenþios ºi poate utopic am putea spune cãRicoeur cautã sã acceadã la primele scrieri ale

umanitãþii care mãrturisesc cã prima situaþie aomului în lume ºi faþã de el însuºi este ceamarcatã de rãu. De aceea hermeneutica rãului sevrea a fi nu o problemã printre celelalte, ci însãºiinima hermeneuticii.

Hermeneutica ºi rãul Cãtãlin Bobb

pharmakon

Suzana Fântânariu Ambalaj pentru suflet I-II-III (1992)

Suzana Fântânariu Scarã-Obiect (1998)

2277




absolutã în toate sensurile”2, într-o corespondenþãpurtatã cu ataºatul cultural al Ambasadei Japonieila Bucureºti, completând ulterior cã, pînã în 1989,fusese singurul comparatist din þãrile din Europade Est tradus în limba japonezã. Autoareareuºeºte sã identifice ºi sã interpreteze cauzele ºiproblemele care au stat la baza interesului arãtatde cultura niponã în promovarea prin traducere aunui volum apãrut la o editurã occidentalã. Rândpe rând sunt identificate printre motiveletraducerii dificultãþile comparatiºtilor privinddefinirea universalismului literaturii, elogiulrelaþiilor est-vest, al literaturii extrem-orientale,inclusiv al literaturii nipone în cartea lui Marinodespre Étienne, precum ºi interesul privindschimbul internaþional de idei.

În lucrarea sa: An Autochthon Alternative ofFree Culture during Communism / O alternativãautohtonã a culturii libere Dénes Gyorffy încearcãsã surprindã particularitãþile atitudinii lui AdrianMarino în perioada regimului comunist, avânddrept rezultat constituirea unui exemplu deindependenþã culturalã faþã de puterea politicã, osoluþie care a contracarat antiintelectualismulpromovat de cadrul instituþional al regimuluicomunist. Autorul articolului reuºeºte sãdetermine acele formule libere de creaþie tolerateîn epocã – critica literarã, comparatistica ºi teorialiteraturii – care puteau sã constituie un refugiupentru Marino, precum ºi alte forme demanifestare liberã, cum ar fi impunerea spirituluiliteraturii libere prin revista Cahiers roumainsd`etudes littéraires (articolul sãu parcã fãcândtrimitere în aceastã privinþã la comunicareaMarianei Soporan din acelaºi volum, în care eadescrie materialul privind revista din FondulArhivistic Adrian Marino) ºi din moment ceactivitatea lui s-a desfãºurat aproape în întregimesub auspiciile regimului totalitar comunist,amintim aici un alt articol al volumului, dedicatcomemorãrii a 15 ani de la revoluþie, înTimiºoara. Eseul semnat de Sidonia Grama, cutitlul The catharsis of going out into the street:experiencing the 1989 Romanian revolution /Între spaþii ale amintirii ºi locuri ale memorieifocalizeazã practicile sociale prin care sunttransmise ºi reactivate semnificaþiile unui trecutrecent ºi prin care se negociazã sensurilememoriei colective, în dialectica dintre ceea ceeste memorabil ºi ceea ce este dat uitãrii. Luând

cazul concret al rememorãrii de 15 ani de larevoluþie, autoarea prezintã diferite aspecte aleacestor practici sociale, cum ar fi logica internã acomemorãrii, comemorarea ca bilanþ, locurilememoriei, re-trãire ºi re-semnificare, carecontribuie la realizarea memoriei colective arevoluþiei române.

Secþia Hermeneutica BBibliothecaria conþine ºiea câteva studii dedicate ilustrului comparatistromân. În eseul sãu: Adrian Marino and theexistential library / Adrian Marino ºi bibliotecaexistenþialã, profesorul Mircea Anghelescuîncearcã sã suprindã în esenþa sa fascinaþia luiMarino faþã de biblioteci, care efectua adevãrate„pelerinaje intelectuale” la marile biblioteci aleEuropei considerând cã frecventarea biblioteciloreste o obligaþie nobilã. Relaþia lui Marino faþã decãrþile ºi bibliotecile vizitate în timpul cãlãtoriilorsale în strãinãtate este vãzutã ca o relaþie totalaparte, apropiindu-se mult parcã de un ritual deiniþiere, o comuniune spiritualã între om ºi carte.

Respectând tradiþia consacratã, aceastã secþiereuneºte scrieri cu privire la realizãrile biblioteciidin anul 2005. Mai multe lucrãri abordeazãproblema „regândirii” bibliotecii, schimbãriimentalitãþii, prezentând punctual realizãrileBibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga”din Cluj-Napoca, în diferite domenii ale activitãþiisale: dezvoltarea ºi promovarea bibliotecilorfiliale, utilizarea bazelor de date ºtiinþificeabonate de BCU „Lucian Blaga” Cluj în anul2005, realizãri ºi noi perspective în automatizareºi modernizare, sau asistenþa oferitã utilizatorilorîn regãsirea informaþiei.

Articolul semnat de Alina Ioana ªuta: Fromthe International Exchange of Publications to theExchange of Experience – a Polish contact / De laschimbul internaþional de publicaþii la schimbulexperienþei – un contact polonez prezintã unstudiu de caz, privind bune practici ºi know-howîn domeniul schimbului internaþional depublicaþii, practicat la Biblioteca Universitãþii dinWroclaw, Polonia, respectiv de Biblioteca CentralãUniversitarã „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca.Lucrarea se compune din douã pãrþi, în primainsistându-se pe punctarea aspectelor teoreticeaxatã pe diversitatea conceptualã, necesare uneiabile colaborãri în cadrul activitãþii de schimbinternaþional; iar, în a doua parte pe expunereaunei experienþe, prezentatã comparativ prinprisma schimburilor de publicaþii, ce pot sã sedesfãºoare atât în România, cât ºi în Polonia.

Tot în aceastã secþiune se regãseºte ºi lucrarealui Gheorghe Vais, care trateazã istoria BiblioteciiUniversitare Clujene din punct de vederearhitectural, concentrându-se asupra peisajuluiurban ºi arhitectural clujean al secolului al XIX leaºi a perioadei de dinaintea Primului RãzboiMondial. Lucrarea este utilã tuturor celor caresunt interesaþi de istoria bibliotecilor, departicularitãþile istorice ale arhitectonicii clãdirilorde biblioteci, celor care studiazã arhitectura, saucelor interesaþi de istoria localã, a Clujului.Articolul este însoþit de un bogat materialilustrativ, cuprinzând schiþe ºi scheme dupãplanºele originale ale proiectelor de construcþie.

Secþia Special ccollections oof tthe llibrary /Colecþii sspeciale respectã ºi ea tematica volumuluiºi prezintã la fel o lucrare despre Marino, ºianume Fondul arhivistic Adrian Marino dinBiblioteca Centralã Universitarã „Lucian Blaga”,semnatã Mariana Soporan, care descrie istoriaconstituirii fondului arhivistic Adrian Marino,precum ºi structura sa complexã, înglobând 497de dosare. Cea mai mare parte a colecþiei reflectã

activitatea literarã a lui Marino; existã însã ºinumeroase dosare, care conþin articole pentrurevista de studii literare Cahiers roumainsd`etudes littéraires, precum ºi ecourile de presãreferitoare la revistã, corespondenþa sa cunumeroase personalitãþi ale culturii literareromâneºti, materiale ale cãlãtoriilor de studii,congrese, materiale politice, precum ºi dosarelepremiilor.

Secþia Miscellanea reuneºte un portret schiþatal lui Traian Brad, semnat de Raluca Soare,notificare despre cea de-a 10-a conferinþã aAsociaþiei Europene pentru Informare ºi BiblioteciMedicale semnatã de Ioana Robu ºi Sally WoodLamont ºi recenzii de carte: un mini-eseu semnatde Ruxandra Cesereanu în care ea încearcãsuprinderea poziþiei lui Marino între Unit-ideas ºiZeitgeist, recenzând volumul apãrut post-mortem(Adrian Marino: Libertate ºi cenzurã în România),volumul lui Sandu Frunzã: Filosofie ºi iudaism –Un rãspuns la întrebarea „Ce este filosofiaevreieascã”, care este recenzat de Iulia Grad. Aldoilea volum prezentat sub formã de recenzie (decãtre Ildikó Bán) este un volum dedicatproblematicii integrãrii sociale, ºi anume, asistareaîn biblioteci a utilizatorilor cu deficienþe: LidiaKulikovski: Library services for people withspecial needs / Accesul persoanelor dezavantajatela potenþialul bibliotecilor, focusând asupra unorprobleme precum includerea socialã ºi rolulbibliotecii în vederea asigurãrii acestei includeri.

În concluzie, putem afirma cã alegerea temeicentrale a numãrului prezent, respectiv abordareamultidisciplinarã ºi multifaþetatã, cu care aceastãtemã este prezentatã cititorului a fost de bun-augur, reuºind sã capteze ºi atenþia unui public,altul decât publicul specializat din breaslabibliotecarilor. La fel, lucãrile din domeniulbiblioteconomiei ºi bibliologiei se completeazãarmonios cu articolele din secþiunea de culturãgeneralã.

* Philobiblon. Bulletin of the „Lucian Blaga” CentralUniversity Library. Vol XII. 2007, Cluj University Press,456. p.1 Necrologul lui Stefan Borbely, susþinut la funeraliilelui Adrian Marino (Cluj-Napoca, 19. martie 2005). 2 Citat de Rodica Frenþiu: Tatakau Hikaku Bungaku:Tatakau Hikaku Bungaku. Adrian Marino and themilitant Comparatism in Japan. = Philobilon XII (2007)Cluj-Napoca 2007, 277.

(Urmare din pagina 2)

Philobiblon XIITrecut pentru viitor -provocarea culturii

Suzana Fântânariu Urechea lui Neptun II (1995)

Suzana Fântânariu Obiect ritual (2000)

2288




Sunt din nou la modã biografiile ‘femeilorcelebre’ – vezi, în acest sens, numeroasele cãrþirecente despre Prinþesa Diana de Wales, HillaryClinton sau Cecilia Sarkozy. N-a trecutneobservatã în Franþa nici cartea Un amour deSagan, a cãrei autoare, jurnalista Annick Geille, aîntreþinut relaþii mai mult decât prietenoase curomanciera poreclitã de Francois Mauriac ‘un micmonstru fermecãtor’. Din paginile acestei cãrþi,scrie Anthony Palou în Le Figaro Magazine, seridicã parfumul unei epoci definitiv pierdute: anii1970. Pe atunci, tânãra Annick Geille era redactorºef la Playboy, iar Françoise Sagan se afla înculmea gloriei. În apartamentul ei din Paris eraforfortã mare, printre obiºnuiþii casei numãrându-se Peggy Roche, fost manechin, jurnalist de modãºi stilist, cu care Françoise întreþinea o relaþielesbianã, precum ºi iubitul ei de sex masculin,eseistul Bernard Frank. Annick Geille povesteºtecum trecea din braþele lui Sagan în ale lui Frank.“Cuvântul de ordine la autoarea lui Aimez vousBrahms? era cã trebuia sã dãm lovitura de graþiecomediei sociale.” Sagan era mai mult decâtnonconformistã: îi plãcea sã ºocheze, sãscandalizeze: îºi conducea desculþã Jaguarul lacazinourile din Monte Carlo, a fost condamnatãpentru consum de cocainã, a petrecut câteva zileîn comã dupã un accident de circulaþie provocatde ea, a avut o legãturã neclarificatã cu FrançoisMitterand, al cãrui nume a fost pomenit laprocesul de evaziune fiscalã intentat ei. Cartea luiAnnick Geille prezintã o Françoise Sagan multmai simpaticã, o femeie capricioasã, care nuconteneºte sã se joace periculos cu prietenii ei,dar ºi una serioasã, bucuroasã cã poate scrie. Dar,mai ales, încearcã sã surprindã spiritul lui Sagan,cel al unei femei care se poartã aºa cum socoteºtecã e potrivit, fãrã a se preocupa de convenienþesau de consecinþe. Nu este exagerat sã spunem,crede biografa, cã ea ne-a dat lecþii de savoir-vivre,prima fiind aceea de a nu te lãsa niciodatã prinsîn lesã, cea de a doua de a nu-þi pierde timpul cuproºtii. A trãit ca sã scrie o operã pe care o ºtiamodestã. Spunea ceea ce credea, fiind, prinurmare, întotdeauna de acord cu ea însãºi.Intensitatea trãirii ascundea însã o disperarefunciarã. Ca ºi alte vedete ale anilor 1960 – 1970,Françoise Sagan a creat un mit al vieþii trãitepericulos, ale cãrui ingrediente erau banii,celebritatea, alcoolul, drogurile, viteza, Coasta deAzur. Sfârºitul este sordid. Rãmasã aproapesingurã, ea se stinge la 24 septembrie 2004, la ojumãtate de veac dupã apariþia celui mai popularroman al ei, Bonjour tristesse. Se reîntâlneºte încavoul din Seuzac cu Peggy ºi cu cel de al doileasoþ, Bob Westhoff, tatãl unicului ei copil, Denis.A lãsat în urmã o moºtenire financiarã grea,spune Denis Westhoff, datorii de aproape unmilion de euro, sub forma impozitelor cãtre statneplãtite. E adevãrat cã în ultimii ani se manifestãun vag interes pentru opera ei romanescã, vizibilîn creºterea vânzãrilor romanelor Bonjourtristesse, Avec mon meilleur souvenir, De guerrelasse ºi Un sang d’aquarelle, retipãrite în ediþii debuzunar. Fiul ei declarã cã, dupã informaþiile sale,romanele lui Sagan sunt mai citite acum înGermania, Rusia ºi Japonia decât în Franþa. Darnici compatrioþii n-au uitat-o: în 2008 va rula peecrane un film biografic de Diane Kurys, cu

Sylvie Testud în rolul popularei romanciere. Afost valorificatã ºi publicistica ei: un episod maipuþin cunoscut din biografia scriitoarei estetimpul peterecut la New York (în ale cãruilocaluri publice apãrea deseori, însoþitã deTruman Capote, sau Ava Gardner) în calitate decorespondent al revistei Elle; corespondenþele eidin Statele Unite, de mãrimea unei cãrþi poºtale,au fost strânse într-un volum publicat de edituraL’Herne sub titlul Bonjour New York. ÎnRomânia, cãrþile îi sunt reeditate cu o anumitãritmicitate de Pro Editurã ºi Tipografie, unde,recent, a apãrut Dulcea plictisealã.

Veteranul regizorilor de film americani,Sidney Lumet (distins acum doi ani cu un Oscaronorific pentru întreaga carierã) a realizat unnou film, Before the Devil Knows You’re Dead(Pânã nu aflã diavolul cã ai murit), descris înpublicaþiile de specialitate drept ‘feroce’. Amintimdintre capodoperele de celuloid ale lui LumetSerpico, Dog Day Afternoon, Network, Prince ofthe City. Philip Seymour Hoffman ºi EthanHawke sunt distribuiþi în rolurile a doi fraþi carepun la cale jefuirea magazinului de bijuterii alpãrinþilor lor. Totul merge rãu ºi acþiuneaevolueazã în spiralã, prezentând faptele dinpunctele de vedere ale diferitelor personaje, toateextrem de neplãcute. Sidney Lumet nu se dezicede temele lui preferate: crima, pedeapsa, cãileîntortocheate ale justiþiei, ne previne cronicarullui The Daily Telegraph. Impresioneazã energiaregizorului la senectute ºi devotamentul luipentru a ºaptea artã.

Tot în The Telegraph, David Robson aruncão privire criticã asupra anului literar 2007 înMarea Britanie. Exigentul comentator considerã cãrecolta de cãrþi a acestui an a fost mediocrã.Premiul Man Booker a fost atribuit romanuluiThe Gathering al irlandezei Ann Enright, dar,dupã Robson, acesta nu întruneºte calitãþile uneiopere de vârf, fiind lipsit de scânteie ºi destul degreoi, deºi interesant din punctul de vedere alfilosofiei de viaþã implicite. O scriere care, într-unan mai fast, n-ar fi ajuns nici mãcar pe listascurtã. Favoritã a publicului în cursa pentru ManBooker, ultima carte a lui Ian McEwan, Pe plajaChesil (deja tradusã în româneºte) nu e de faptdecât o modestã nuvelã, nici pe departecomparabilã cu Ispãºire sau Sâmbãtã. Aplauzelepentru Mister Pip de neo-zeelandezul Lloyd Jonesi se cuvin mai degrabã lui Dickens (din care afost împrumutat personajul) decât autorului,crede David Robinson. Darkmans de NicolaBarker e un roman exuberant, cu multã invenþielingvisticã, dar exagerat de lung, devenind, de laun punct, plictisitor. Fundamentalistul de MoshinHamid are cel puþin curajul de a ataca directunele probleme contemporane, dar respectã preamult criteriile compoziþionale ale romanului cutezã. Cât de anemic a fost anul literar 2007 sevede ºi dacã parcurgem lista candidaþilor la celde al doilea premiu ca importanþã din MareaBritanie, Premiul Costa (fost Whitbread): NeilBartlett, A. L. Kennedy, Rupert Thompson ºi altenume care nu spun nimic. Un an trist ºi pentruromanul poliþist britanic, þinând sema de faptulcã Detectivul Inspector John Rebus, protagonistul

istorisirilor lui Ian Rankin, a ieºit definitiv dinscenã în Exit Music, iar Michael Didbin, un foartebun autor de polare cu fundal italian, a decedat.Sud-africanul J. M. Coetzee, laureat Nobel ºi dedouã ori câºtigãtor al Booker-ului, a dezamãgit,crede Robinson, cu A Bad Year, roman cu titluprofetic.

Cele 450 de opere de artã aparþinândviolonistului Mstislav Rostropovici ºi sopraneiGalina Vicinevskaia au constituit, multã vreme,cea mai extraordinarã colecþie de artã ruseascãaflatã în Occident. Alungaþi din URSS în 1974pentru a-l fi adãpostit pe Soljeniþân, cei doi audorit sã creeze, în apartamentele lor de la Paris, overitabilã ‘casã ruseascã’. Litografii, picturi demari maeºtri (Serov, Repin, Grigoriev, Roerich),miniaturi, porþelanuri imperiale: o colecþie diversãºi valoroasã. Ea urma sã fie scoasã la licitaþie decãtre firma Sotheby’s în septembrie anul trecut ºiachiziþionatã în totalitate, conform hotãrâriicomune a cuplului de dinainte de dispariþia luiRostropovici, în 2007. Iatã însã cã în preziualicitaþiei un om de afaceri rus, Aliºer Usmanov(miliardar de urigine uzbekã, co-proprietar alGazprom, Metalinvest, al echipei londoneze defotbal Arsenal ºi al cotidianului economicKommersant) a cumpãrat întreaga colecþie,dorind, dupã cum a declarat ziarului Le Figaro, sãsalveze niºte opere importante ale patrimoniuluirus. Întrebat despre preþul tranzacþiei, Usmanov arãspuns, diplomatic: ‘E confidenþial, dar sã zicemcã dacã aþi calcula suma maximã la care seaºtepta Sotheby’s ºi aþi adãuga 25% nu aþi fideparte de adevãr.’

Sagan SagaIng. Licu Stavri

flash-meridian

Suzana Fântânariu Muzeul de Artã - Timiºoara

2299




...adicã Unchiul Vania, dacã nu aþi priceput la ce(cine) mã refer ori poate v-aþi gîndit la un oarecarebaci, un bãdiuc de-al nostru, n-aþi fi greºit deloc,bãdiucul Cehov este, oricum, groaznic de universal,nu zic nimic nou... Nou ºi absolut surprinzãtor (însensul cel mai bun al cuvîntului) este spectacolul dela Teatrul Maghiar din Cluj, gîndit pînã în cele maimici cute ale sale de Andrei ªerban, pentru unii unregizor cam „obosit” în ultima vreme. Aºa e, omulmai oboseºte din cînd în cînd, îºi mai tragerãsuflarea. Noi sã-i lãsãm pe „unii” sã ºi-o tragã fãrãalte speranþe ºi sã pãºim în sala teatrului mai susamintit, fãrã nicio idee preconceputã.

Sîntem cîteva duzini de spectatori, aºteptãmcuminþi în faþa uºilor închise. Ele se deschid atuncicînd trebuie, intrãm ºi ne lovim de-un samovaruriaº ºi-o babã pipernicitã, gata sã ne serveascã ceaipe-o farfurioarã. Nu o face, e doar o impresie, oamãgire, o introducere în atmosferã. Sîntem invitaþisã luãm loc pe scenã. ªerban ne aminteºte, astfel,cã viaþa e o scenã ori scena e o viaþã, rãmîne laalegerea noastrã. E o senzaþie cu totul specialã sãstai pe scenã ºi sã priveºti în sala aproape goalã, sãdescoperi, încet ºi temeinic, ici colo cîte o persoanã.Cîte un personaj care se trezeºte la viaþã. O viaþãprin platitudinile cãreia trebuie sã facã, fiecare,echilibristici mai mult ori mai puþin periculoase.Tocmai în asta constã primul ºoc propus de ªerban,contrastul dintre replicile unor searbãde ºi ternevieþi ºi miºcãrile pline de nebunie declanºate de oaparentã schimbare, de o aparentã provocare:apariþia unei soþii (de academician) tinere ºifrumoase ºi cochete care are impresia, vai, cã esteîn stare sã producã schimbãri. Pînã la urmã e doar

o infuzie iluzoricã de speranþã ºi optimism pentrufiecare în parte.

Noi stãm pe scenã ºi ne simþim superiori, ovreme, ne amuzãm de sentimentul ratãrii care-l totcuprinde pe unchiul Vania (cînd îl strînge, cînd îllasã...) ºi de îndrãgostirea sa comico-grotescã, demedicul plictisit de propria-i existenþã care seîndrãgosteºte (?), la rîndu-i, de tînãra doamnãacademicianã doar pentru cã aºa-i cool... (ªerbanintroduce replici în englezã, francezã ºi germanã,garnisind scenele cu un iz de actualitate de osavoare aparte.) Ne amuzãm de nepoata unchiului,mai mult ºtearsã decît urîþicã, prostuþã cu limitã,naivuþã ºi moartã dupã doctor, cã altul nu-i prinapropiere. Rîdem de academician (de ãºtia chiar tepoþi amuza oricînd), surîdem la eforturile soþiei dea arãta ca o vampã iar pe doicã o iubim, cã-i de laþarã...

Halucinantul ritm al primei pãrþi din spectacolse încheie apoteotic: deasupra scãfîrliei (deja atinsãde aburii etilici) a unchiului Vania, coboarã imensulcandelabru al sãlii. Unchiul se „încoroneazã”,devine regele vieþilor ratate, al plictisului universal.Iar noi, spectatorii, continuãm a ne simþi„superiori”, zîmbim condescendent, pînã ce ªerbanne obligã sã schimbãm locurile, scaunele, ºi ne vîrãîn mijlocul personajelor. Acestea se miºcã printrenoi, deja nu mai avem nicio senzaþie de„superioritate”, ba parcã începem sã credem cã nune prea deosebim de ele. Acþiunea continuã în toatedirecþiile scenei, jos, sus, lateral dreapta, stînga, depeste tot ne urmãresc personajele mai mult ori maipuþin abulice (precum securitatea pe vremuri oriacum...), ne doare gîtul, aºa ne trebuie, zice ªerban,

plictiseala doare, ratarea doare, beþia doare (poatecel mai puþin...), iubirea doare, fie ea mimatã oriba, chiar existenþa doare...

Un spectacol al INSOMNIACILOR, unspectacol al PLOII. Insomnia care nici mãcarmonºtrii nu e în stare sã nascã, ci doar simulacrii...Un þinut în care nu se întîmplã nimic, chiar dacãprotagoniºtii se tãvãlesc în noroi ori în mormane deflori. Un spectacol care ne provoacã cu blîndãagresivitate, care ne obligã sã ne întrebãm, chiar ºinumai pentru cîteva clipe, pentru ce naiba trãim?!

Spre sfîrºitul spectacolului mi s-a întîmplat cevaextraordinar ºi inexplicabil. Mi-am amintit, brusc,de Ricã Manea! Mi-am amintit, brusc, despectacolele sale cînd ploua nesfîrºit ori cîndprotagoniºtii se tãvãleau în noroi, cînd se cîntaucîntece din alte epoci (Maria Tãnase în epocaelisabetanã...), cînd se vorbea doar în ºoaptã. Oarede ce mi-am amintit de Manea în plin spectacolªerban? Poate pentru cã, dacã nu greºesc, ªerban ajucat rolul lui Ubu într-un spectacol regizat de Ricã.Ori o fi fost invers. Nu are importanþã, fiind vorbade doi mari oameni de teatru. ªi de doi prieteni.Dacã Ricã ar vedea acest spectacol, s-ar bucuraenorm, aºa cum numai marii creatori se pot bucurade reuºitele altora. Pãcat cã nu se poate face odeplasare la Galda... Acolo unde Ricã îºi striveºte,acum, amintirile...

Spectacole semnate de Manea, le-am vãzut demai multe ori, fãrã niciun soi de obosealã. Este ceeace se poate face ºi cu spectacolul lui ªerban. Iarmaratonul actorilor unguri (sînt toþi la vîrf, nu aresens sã amintesc pe vreunul dintre ei în modspecial) este unul de cursã lungã. Mergeþi sã-i vedeþi(indiferent ce limbã vorbiþi) ºi veþi spune la sfîrºit,da, uite cã teatrul meritã sã existe în continuare, nudoar pe peliculã ori pe ecranul telefonului mobil...Oricît ar fi ea tehnica de avansatã, atingereapersonajelor nu o vei simþi decît într-o salã deteatru. Chiar dacã plouã... Pãrerea mea.

Ványa Bácsi sau Ploile insomniacilor

Radu Þuculescu

rânduri de ocazie

Bucuria de a trece dintr-un an în altul nu-ºipoate gãsi justficarea decât în satisfacþiafaptului cã, iatã, ai avut ºansa de a trãi pânã

la capãt alte trei sute ºaizeci ºi cinci de zile, carepãreau cândva, la alt început de an, a fi dãruitetuturor dar care, o ºtii bine, n-au fost pentru unii.Cum ºi în inconºtienþa faptului cã ale tale ºi alenimãnui altuia au fost acele trei sute ºaizeci ºicinci de zile, care s-au dus fãrã a se mai întoarcevreodatã. Acele trei sute ºaizeci ºi cinci de zilecare dintr-ale tale se scad. Acele trei sute ºaizeci ºicinci de zile de care þi se scade viaþa, cum ar zicepoetul, ºi se adaugã memoria.

Ai zice cã le-ai pierdut dacã n-ar fi aceaprofuziune de orizonturi ale fiinþei noastre, aceletern prezent al interioritãþii în care te afli cel de-acum, cel de ieri ºi cel mâine. Cel pe carememoria îl duce cu ea dimpreunã cu toate alesale.

Te afli în prezent ºi dintr-o datã, de-ajuns sãgãseºti în adâncul memoriei un sunet, o culoare,un crâmpei de imagine, pentru ca sunete, culori,miresme, imagini care-au fost cândva sã te

invadeze; pentru ca sufletul sã vibreze, dintr-odatã, ca atunci ºi tu sã ºtii nu cã e ca atunci, ci cãeºti atunci, pentru a te afla din nou, pentru oclipã, o clipã dilatatã, enormã, o clipã cât untimp, într-o realitate care este ne fiind, dimpreunãcu, ºi în, clipa de faþã.

Ca ºi cum cineva ar alunga prezentul în afaralui însuºi, invadând «spaþiul», dintr-o datã golit desine, cu înviatul trecut. Trecându-ne noi înºine pedinaintea noastrã. Dar care dintre noi ºi pedinaintea cãruia dintre noi? ºi care din aceastãinfinitate de noi ai fiecãrei clipe va trece pedinaintea Lui la Judecata de-apoi? Poate cu toþii?!Dar pânã atunci, la judecata memoriei noastrecare dintre aceºtia toþi, cei fãrã de numãr, i-arputea judeca pe ceilalþi, nenumãraþii? Cum ºidupã ce criterii sã strãbaþi prin infinitele,amestecatele oglinzi care-ºi rãspund fãrã sã-ºirãspundã?

Cum, când sunt din ce în ce mai mulþi morþiipe care-i ducem cu noi, decât vii. Când sunt totmai multe umbrele care se sprijinã de propria-neumbrã. Fãcând-o tot mai grea, tot mai înceatã, tot

mai lungã. Când sunt din ce în ce mai mulþi noi-cei-morþi pe care-i ducem în noi-cel-viu ºi vai, cumult mai mulþi decât noi-cei-ne-nãscuþi-încã.

Din ce în ce mai mulþi, pânã în ziua în carevor fi copleºitor de mulþi, obligându-ne ori, poate,noi înºine dorind-o, sã ne topim nu în «purpuraasfinþitului», ci în propria umbrã.

Horia Bãdescu

ferestre

Despre morþi numai de bine

Suzana Fântânariu Urechea lui Neptun IV (1995)

3300




Deºi se zvonea cã va avea loc pe la începutullui februarie, cãsãtoria lui „Speedy Sarko”(instalat mai an la Élysée) cu fotomodelul

Carla Bruni (acerbã colecþionarã de bãrbaþi celebri)se pare cã s-a ºi produs deja în mare tainã. Tainacãsãtoriei, fireºte. A cãsãtoriei sau a grabei? Pentrucã iubita cãlãtoritã în Egipt e însãrcinatã. Cu cine?Sarko nu prea are timp sã afle, de aceea astarãmâne în sarcina istoriei, mai lentã ºi mai obiectivãdecât „erotismul puterii” ce arde în sufletulîndrãgostiþilor. Oricum, pentru moment, amândoisunt prea grãbiþi ºi nu vor sã priveascã decâtînainte, adicã spre binele ºi prosperitatea poporuluifrancez ºi al lor (dacã se poate).

Aºa stând lucrurile, s-ar pãrea cã poliandriaCarlei (nevindecabilã) se potriveºte de minune cupoligamia lui Nicolas (triumful virilitãþii). Ce scânteivor ieºi de aici nu ne priveºte. Treaba lor ºi afrancezilor care nu s-au arãtat prea deranjaþi nici dedivorþul (al doilea) de basarabeanca de etnie romãCécilia. Nãravurile celor doi, date în vileag de presã,ar fi baban subiect de bârfã prin cartier, dacã ei n-arfi parcurs drumul de la periferie la centru pe spezeproprii binemeritate. Ea dezbrãcându-se ºi arãtându-se, el învârtindu-se ºi învârtoºindu-se. Ea mai

achiziþionând între timp câte un magnat americanca Donald Trump sau câte un solist neînsemnat caMick Jagger, el adãugând listei de 1503 amante alemitului Don Juan pe Carole Bouquet, TincaMilinovic (cântãreaþã bosniacã), Rachida Dati,Laurence Ferrari, Anne Fulda (ziaristã), Marie-Dominique Culioli (corsicanã)... Dar nu, asta nu sepune. I-a fost nevastã ºi i-a fãcut doi copii. Copii decare nu-i pasã, dupã cum scrie Anna Bitton,confidenta Céciliei în best-seller-ul intitulat chiarCécilia. N-a muncit el, dupã cum mãrturiseºte unprieten de-al sãu (fiecare cu apãrãtorul lui, nu-iaºa?) ca „un stahanovist al perfecþionismului”îndemn inoculat încã din fragedã pruncie de mamasa ca sã ajungã unde a ajuns? ªi acum, când sãculeagã roadele sacrificiului îndurat, iat-o pe Carlaprima Primã Doamnã Nud a Franþei ºi pe Nicolasînsuºi, confundat mai întâi cu justiþiarul Zorro, înposturã de Zero Tolerance fugãrind paraºute. Oimagine mai concludentã a sobrietãþii instituþieiprezidenþiale franceze nici cã se putea. Bine au maivotat francezii! N-am ce zice.

Presa europeanã trateazã cu ironie legitimãlegãtura dintre Sarko ºi Clara. The Guardian înþeapãfin: „Bruni merge de minune cu politica de

deschidere a guvernului francez.” Deschidere pânãunde? Totuºi, Sarkozy reuºeºte performanþa de a fiprimul lider francez care se cãsãtoreºte în timpulmandatului, de la Napoleon încoace. Viteza cu carea pornit la atac prevesteºte încã multe episoadeamuzante. Pornind de la comparaþii de acest gen,analiºtii n-au pregetat sã aparã. Sexus Politicus,carte scrisã de jurnaliºtii francezi ChristopheDeloire ºi Christophe Dubois, au în obiectiv viaþaamoroasã a liderilor politici francezi. Aflãm de aicicã Mitterrand ºi Chirac erau fustangii. Decadenþadinspre politic bate secerând repere. Chirac arecunoscut cã avea amante, „dar am încercat sã fiucât mai discret cu putinþã”. Frumos din partea lui.Tot el mãrturiseºte cã îºi lua amantele în cãlãtoriidiplomatice, pe bani publici. Ce ziceþi stimaþicetãþeni ai statului de drept? Amanta luiMitterrand, Anne Pigeot, a adus pe lume un copilcare a scris o carte. Se înmulþesc aceste cãrþi-mãrturii scrise de copiii frustraþi ai personalitãþilorpolitice. Îi va veni rândul ºi lui Sarko, doar ºi el aredeja vreo trei, despre care se ºtie. Câþi vor maiurma...

Agitata viaþã conjugalã a lui Sarko aduce maimult a exultãri maneliste ºi subiect de telenovelã.Se vede cã maneaua a ajuns ºi la Palatul Élysée, dinpãcate. Dar acolo nu maºina e proslãvitã ca„aspirator de femei”, ci însãºi funcþia de preºedinte.

Titirez la Élyséezapp-media

Adrian Þion

Dupã mai bine de un deceniu de latematizarea sa, „ºocul civilizaþiilor” pare sãîºi risipeascã suflul milenarist. Obiect de

studiu academic, laborator al luptei pentruhegemonie, ilustrare a anti-americanismului caideologie globalã, din momentul în care Americaa fost perceputã ca topos al pretenþiilor deuniversalitate, ºocul civilizaþional îºi dezvãluieparti-pris-urile, arãtând mai degrabã ca unimpunãtor soclu teoretic pe care se înalþã statuiavulturului american, decât adevãrul gol-goluþdespre destinul civilizaþiilor. Definirea civilizaþieirãmâne principalul atuu al tezei lui Huntington, ºiîn acelaºi timp, neajunsul ei major. Opoziþia„civilizaþie vs. civilizaþii”, formulã menitã sãdepãºeascã impasul modelului „fragmentare-integrare” la intersecþia dintre epoci, a produsmultdiscutata inventariere a pricipalelor civilizaþiidin lumea contemporanã, concretizatã într-o hartãa faliilor dintre ele, linie de rupturã ºi conflictîntre „textele” identitãþilor culturale, viziunedespre structura monadicã a civilizaþiilor,fatalmente doar prietene sau duºmane. Deºistatalitatea rãmâne un factor încã relevant, cumscrie Huntington, miza centralã a tezei estedepãºirea ideii de stat, ori substituirea acesteia cucea de civilizaþie, o modificare capitalã prin carestilul de viaþã, credinþa (religiile), rasa, limba sevãdesc în postmodernitate, nu doar ca inocentãpornire nostalgicã, ci intenþie, delocîntâmplãtoare, de a recupera dezbaterea despreculturã ºi civilizaþie din secolul imperiilor, secolulal XIX-lea.

Revãzând definiþiile sintetice ale luiHuntington despre civilizaþie nu poþi evita ipoteza

cã „ºocul civilizaþiilor” este un model de recitireal tezelor, ideilor, meditaþiilor enunþate de laIluminism încoace, susþinând într-un fel ori altulinteresele americane1. Spengler, Wallerstein,Toynbee, Braudel, Weber, Louis Hartz, etc., suntinvocaþi într-un vast proiect hermeneutic pentru arãspunde dilemelor Americii postmoderne, care,parþial cel puþin, sunt ºi cele ale Occidentului.Câteva întrebãri privind punctul de întâlnire alcivilizaþiilor într-un teatru al conflictelor,inevitabil, dupã Huntington, sunt rostite mai clardecât azi, decât în trecut. De ce civilizaþiile s-argãsi mereu în iminenþa conflictului, ºi nu ar puteastabili punþi de colaborare, ori cel puþin de spaþiide toleranþã? De ce civilizaþia nu s-ar puteaimagina ºi altfel decât ca linie de fracturã între„noi” ºi „ei”, ºi de ce postulatul dupã care „fiecarecivilizaþie se vede pe ea însãºi centrul lumii ºi îºiscrie istoria ca pe drama centralã a istorieiumane” ar fi de nedepãºit2? De ce linia dedemarcaþie între „civilizaþi” ºi „barbari” nu arputea fi imaginatã altfel decât în forma uneitranºee?

Descriind alãturi de alþi autori postmoderni opoeticã a (re)lecturii, Matei Cãlinescu nota cã„(re)citirea ºi interpretarea (în sensul activ de ainterpreta, acela de a face presupuneri ºi de a luadecizii interpretative) sunt operaþii mentale atâtde strâns înrudite, încât deseori parnediferenþiabile”. Criticul opina cã a interpretaînseamnã a cunoaºte „conflictul” interpretãrilor(vezi de asemenea teza lui Ricoeur), a încerca sã„oferi o interpretare mai bunã (...) oferind noicadre pentru generarea sensului”3. Citireaclasicilor prilejuieºte experienþa decantãrii

esotericului de exoteric, iar dupã exemplul lui LeoStrauss, comentat de Cãlinescu, esotericul rãmânesecretul unei identitãþi culturale transcendente,apãratã de neiniþiaþi prin vãluri pe cât deprotectoare, pe atât de necesare. Dacã pentruHuntington sensul esoteric al culturii estemotorul conflictului civilizaþional, iar unicitateaunei culturi, excepþionalismul ei, existã tot maimulte opinii cã acestea nu ar trebui absolutizate.

Una dintre acestea, cea a lui RichardCrockatt, profesor de studii americane laUniversitatea East Anglia, autor al uneiconvingãtoare analize despre anti-americanismulzilelor noastre (America Embattled, September 11,Anti-Americanism and the Global Order, 2003)aratã cã „ºocul civilizaþiilor” a fost generat de„conºtiinþa civilizaþionalã” americanã reactivatãdupã atacul din septembrei 2001, la capãtul unuicrescendo nativist (naþionalist) provocat dedisputele multiculturale ºi de politicile emigrãrii4.Observaþiile lui Crockatt nu resping fondulconflictual al civilizaþiilor, dar nu excludposibilitatea dialogului inter-civilizaþional. Eleaccentueazã cã falia civilizaþionalã apare cel maiadesea în interiorul unei civilizaþii, în acest caz, încreuzetul crezului american, odinioarã intact,locul celor mai cuceritoare vise despreperfecþiunea ideii de civilizaþie.1Iatã câteva: „Istoria umanã esre istoria civilizaþiilor. Esteimposibiil sã te gîndeºti la dezvoltarea omenirii în oricare alþitermeni”, „Societãþile civilizate erau diferite de societãþileprimitive, deoarece erau stabile, urbane ºi literate”, „...civilizaþiaeste o entitate culturalã cu excepþia Germaniei”, „Cultura estetema comunã în aproape oricare definiþie a civilizaþiei”, „Ocivilizaþie este o totalitate”, „O civilizaþie este cea mai întinsãentoitate culturalã”, „Civilizaþiile sunt cel mai mare noi,înãuntrul cãruia ne simþim din punct de vedere cultural acasãºi deosebiþi de toþi ceilalþi, ei, din afarã” (Samuel Huntington,ºocul civilizaþiilor ºi refacerea ordinii mondiale, Samizadat, fãrãan, pp. 35-38). 2 ibid., p. 49 3 Matei Cãlinescu, A citi, a reciti. Cãtre o poeticã a (re)lecturii,Traducere de Virgil Stanciu, Polirom, 2003, pp. 29-30.4 Richard Crockatt, „Anti-Americanism and the Clash ofCivilizations” în The Rise of Anti-Americanism, eidted byBrendon O’Connor and Martin Griffith, Routledge, London

and New York, 2006, pp. 121-140.

„ªocul civilizaþiilor”sau câteva întrebãri privind paradigma unei recitiri

rezonanþe

Marius Jucan

3311




Întrebãri

1. Ce înãlþime are clopotniþa bisericii zisã «a luiMatei Corvin»?

2. Care picior al calului din statuia lui MateiCorvin este ridicat?

3. Ce þine Mihai Viteazul (din statuie) în mânadreaptã?

4. Unde se aflã Capela Sf. Iosif?5. Unde este Muzeul de Istorie a Farmaciei?6. Pe ce colþ al zidului de incintã se afla

Bastionul Croitorilor?7. De unde începe Canalul Morii?8. Unde se gãsea (pânã nu demult) moara care

a dat numele canalului?9. Unde a fost Fabrica de Þigarete?10. Ce se gãsea acum 50 de ani în curtea

Muzeului de Artã?11. Unde a avut loc în Cluj, prin anii ’50,

spectacolul «Parisul pe gheaþã»?12. Pe ce stradã se aflã “casele gemene”?13. Unde este piaþa numitã «ªapte strãzi»?14. Care sunt cele douã hoteluri în faþa cãrora

au cãzut victime în decembrie 1989?15. Câte teatre sunt în Cluj?16. Care a fost primul cartier de blocuri din

Cluj?17. Unde era birtul boem «Trei trepte»?18. Pe ce stradã a fost “Casa cãlãului”?19. În ce an s-a prãbuºit plafonul de la Sala

Sporturilor (aºa se numea atunci)?20. Cine au fost Iuliu Haþieganu, Ion Moina,

Horea Demian?21. Ce a fost pe dealul unde acum e Facultatea

de Geografie, Institutul Speologic º.a.?22. Care a fost primul amplasament al

«Lupoaicei»?23. Cu ce era pavat actualul bulevard «Eroilor»?24. Ce a fost, înainte de rãzboi, în clãdirea unde

funcþioneazã Facultatea de Litere?25. Unde se aflã lângã Cluj un aerodrom?

(Atenþie, nu aeroport!)

Succes!

Rãspunsuri1. Biserica «lui Matei Corvin» nu are clopotniþã.2. Niciunul.3. Frâul calului.4. În demisolul viitoarei catedrale greco-catolice

din Piaþa T. Cipariu.5. Pe colþul dintre Piaþa Unirii ºi strada Regele

Ferdinand.6. Pe cel de S-E.7. De la stãvilarul din cartierul Grigorescu.8. Pe actuala stradã Buftea.9. Pe actualul bulevard 21 Decenbrie 1989, pe

stânga, înainte de catedrala Sf. Petru ºi Pavel.10. Cinematograful «Progresul».11. În Sala Armatei.12. Pe cele douã colþuri dintre strada Iuliu

Maniu ºi Piaþa Unirii.13. Pe dealul Cetãþuia, înainte de hotelul

«Belvedere».14. «Continental» ºi «Astoria».15. Trei: Teatrul Naþional, Teatrul Maghiar,

Teatrul de Pãpuºi.16. Gheorgheni I.17. Pe colþul dintre strada Zryni ºi bulevardul

Constantin Brâncuºi.18. Pe actuala stradã Avram Iancu, pe partea cu

numere fãrã soþ.19. În primãvara lui 1961.20. În ordine: medic, campion ºi recordmen la

100 m plat, baschetbalist la “U” ºi în lot.21. Grãdina Botanicã.22. În locul unde este Monumentul

Memorandiºtilor.23. Cu macadam de culoare galbenã.24. Cãminul de studente «Marianum».25. La Dezmir.

Aºa, între noi, câte rãspunsuri corecte aþi avut?Peste 20? E bine; se confirmã buletinul de clujean.Între 10 ºi 20? Nu sunteþi clujeni ºi nici nu vã pasãprea mult. Sub 10? Pãi... V-a plãcut în oraºulnostru?

25 de întrebãri (ºi rãspunsuri!) pentru clujeni ºi nu numai

Tudor Ionescu

remember

Domnul Liviu rãmâne o comoarã: înaintede “evenimentele” din decembrie 1989 afost un lãcãtuº apreciat, meseriaº distins

cu ordine ºi medalii, dupã momentul invocat afost, pe rând, ºomer, agricultor, portar ºi, în zilelenoastre, este un paznic la o ruinã. Mai demult, pecând era lãcãtuº, când mai trãgea la mãsea,spunea despre sine cã este un om foarte bogat,putred de bogat; cei care-l cunoºteau îl priveauneîncrezãtori, nu arãta a om bogat, nici maºinãmãcar nu avea! ªi, totuºi, domnul Liviu insista îna se prezenta drept mare bogãtaº, posesorul uneicomori; când vedea curiozitatea transpirând pechipurile tovarãºilor de pahare, descria “comoara“:în primii ani de meserie avusese un accidentfoarte urât, unul pentru care nu fusese vinovat;accidentat foarte grav, a stat câteva luni în spital,i s-au fãcut mai multe operaþii pânã când l-aureparat ºi l-au pus pe picioare; reîntors lalãcãtuºeria lui, a observat cã ºefimea se poartãmult mai frumos cu el, secretarul de partid numai contenea cu laudele, îl întreba ce doreºte, îlpropuneau la prime; într-o zi l-a cãutat unlocotenent de la securitate, ãsta l-a lãmurit cumstã treaba cu comoara: din cauza accidentului,

doctorii trebuiau sã înlocuiascã diverse porþiuniosoase, fãcute praf, ºi aºa s-a decis, sã fieînlocuite cu cel mai preþios metal, platina;securistul i-a spus cã are în el mai bine dejumãtate de kilogram de platinã, o avere întreagã;de unde tremura când a aflat cã îl cautãsecuritatea, domnul Liviu s-a luminat de-a bineleaaflând cã este pãzit ºi ocrotit, el fãcând parte din– cum zicea securistul – “patrimoniul naþional”!Singura problemã era sã nu cearã sã plece înstrãinãtate, cã nu se putea înstrãina bucata depatrimoniu naþional din el! Dupã 1989 s-a dusdracului toatã povestea cu patrimoniul, nimãnuinu i-a mai pãsat cã el conþine o jumãtate dekilogram de platinã, s-a dus respectul ºi preþuirea,s-a dus ºi locul de muncã!

În timpul poveºtii omului de patrimoniu Liviu,apare un altul, tot Liviu; dar ºi Bamburic, LiviuBamburic! O adevãratã comoarã onomasticã,despre care citesc în ziar cum cã ar conþine ºi el“o comoarã” de cinci gloanþe, nu se ºtie încã decine anume expediate în corpul lui Bamburic,altfel ceva patron penal, “suspectat de sãvârºireainfracþiunii de spãlare de bani”. O veselã

coincidenþã face sã citesc pãþania lui Bamburicchiar în dimineaþa zilei de 23 ianuarie, cândMircea Horia Simionescu împlineºte 80 de ani; înlocul urãrilor obiºnuite îi ofer autoruluiDicþionarului onomastic istoria abreviatã adomnului Bamburic!

Cluj, 23 ianuarie 2008-01-23

P.S. “Anesteziile” de acum se puteau numi ºiastfel: “Liviu cel cu platinã ºi Liviu cel cu gloanþela buric“

anestezii de larg consum

Omul greu, onomastica ºi MHS

Mihai Dragolea

Suzana Fântânariu Obiect sacrificial (1999)

3322




Adrian ÞÞion: Stimatã doamnã Anna Széles, eo mare bucurie pentru mine ºi pentru publiculclujean deopotrivã sã vã avem din nou în mijloculnostru ca invitatã de onoare la Festivalul deTeatru Interferenþe, iniþiat de Teatrul Maghiar dinCluj, instituþie artisticã ce se afirmã tot maiviguros pe plan european. Acum, la sfârºit, cu ceimpresii aþi rãmas despre calitatea spectacolelorprezentate în cadrul festivalului?

Anna SSzéles: Pentru mine, aprecierea de caremã bucur se traduce prin faptul cã sunt membrãde onoare a Teatrului Maghiar din Cluj. Suntdatoare publicului clujean pentru aceasta, publicde care am rãmas ataºatã tot timpul. De aceea vinîntodeauna cu mare plãcere aici, ori de câte orisunt invitatã - de Gábor Tompa, directorul teatru-lui - la aceste evenimente importante. Festivalulde acum a fost unul special. Sunt mândrã cã amjucat ºi eu timp de 25 de ani în acest teatru cuun trecut admirabil. Mã întorc de la acest festivalreîncãrcatã spiritual ºi plinã de impresii foarte plã-cute.

- Ce atmosferã aþi întâlnit la Cluj în zilelefestivalului? Cum a decurs întâlnirea cu foºtiiparteneri de scenã?

- Echipa actualã a teatrului este una foartetânãrã, o generaþie nouã, actori minunaþi, cu careeu nu am avut ocazia (cu câteva excepþii) sã jocîmpreunã pe scenã. Regret asta, bineînþeles.Apreciez foarte mult munca ºi talentul lor ºi mãbucur când îi pot felicita sincer, din toatã inima.

Recunosc însã cã cea mai mare bucurie amavut-o pentru cã mi-am putut reîntâlni colegele depe vremuri, cu care am stat atâþia ani pe scenã,am fãcut turnee împreunã ºi am avut atâteabucurii împreunã, încât lor li se datoreazã înprimul rând faptul cã ºi astãzi mã simt la Cluj caacasã. Mária Bisztrai, Ildikó Vitályos, PaulaKrasznai, Kati Török, Julika Albert sunt persoaneimportante ale vieþii mele de atunci. Suntem cutoþii martorii vieþii profesionale a celorlalþi, deaceea sunt deosebit de importante aceste reîntâl-niri. Am vizitat-o pe Adrien, soþia regretatuluimeu prieten Dezsö Nagy sau pe Misi Bagoly,croitorul legendar al Operei Maghiare de atunci.Din pãcate, sunt ºi mulþi foºti parteneri de scenãpe care nu i-am mai putut vizita decât la cimitir.

- Numiþi trei spectacole remarcabile dintre celevizionate în cadrul festivalului.

- Nu cred cã sunt subiectivã dacã vã spun cãîn primul rând m-au fascinat cele trei producþiiale trupei clujene, pentru interpretarea deosebitãºi randamentul extraordinar al artiºtilor, spiritullor de echipã ºi nu în ultimul rând regia de nivelmondial a spectacolelor.

- Dupã cum ne-am obiºnuit, n-au lipsitmontãrile ºocante, devenite marote indispensabileîn viziunea ºi tratarea scenicã a regizorilor de azi.De pildã, au fost trei montãri Cehov: Ivanov,Unchiul Vania ºi Pescãruºul. Cum aþi primitaceste noi puneri în scenã?

- Despre spectacolul Unchiul Vania auzisemdeja la Budapesta. Este renumit, interesul de avedea acest spectacol este foarte mare ºi dinpartea multor regizori cunoscuþi de la Budapesta.Proiectele lui Andrei ªerban sunt cunoscute, cred,în toatã lumea. Am fost ºi eu puternicimpresionatã de aceastã montare.

- Cum se juca Cehov în anii ’70?

- Eu am avut prima “întâlnire” cu Cehov chiarîn 1970. Am interpretat-o pe Ania în piesa Livadade viºini, regia József Szabó. Mai târziu, fiica ei,Àgnes Szabó, a pus în scenã un colaj Cehov, încare am interpretat rolul Ninei din Pescãruºul. ªinu în ultimul rând trebuie sã amintesc de Ursul,producþie a televiziunii din 1976, regia GyörgyHarag, în care am fost interpreta rolului principal.Cred cã aceste spectacole ar avea ºi astãzi succes,pentru mine în orice caz sunt niºte amintirifoarte frumoase.

- Aþi jucat alãturi de mari actori ai teatrului ºiai filmului din România ºi Ungaria. Care au fostcreaþiile actoriceºti cele mai dragi?

- Teatrul românesc a avut ºi are în continuareactori formidabili, valori adevãrate pe care trebuiesã le apreciem ca atare. Din pãcate, eu în ultimiiani am avut ocazia sã vãd puþine spectacoleromâneºti. Mã gândesc în primul rând la cele cares-au jucat ºi la Budapesta. L-am vãzut recent peVictor Rebengiuc în piesa lui Mihail Bulgakov,Inimã de câine, ºi pe Mariana Mihuþ în Cãsãtoria.Ei doi mã fascineazã ori de câte ori îi vãd pescenã. Regret însã cã nu l-am putut vedea încã peFlorin (Piersic, n.red.) în piesa cu douã personajeîn care joacã acum cu mare succes, Strãini înnoapte, spectacol de care mi-a povestit bãiatulmeu Dani. Sunt sigurã cã are sã-mi placã ºi deFlorin ºi de Emilia Popescu. Aceºti actori sunt în

opinia mea adevãraþi artiºti, pe care îi apreciez cuadevãrat.

- Care din personajele interpretate credeþi cã v-au marcat în mod deosebit cariera artisticã? Înclasamentele oficiale Pãdurea spânzuraþilor ocupãun loc important printre realizãrile de vârf ale cin-ematografiei româneºti. Cum a fost munca laPãdurea spânzuraþilor cu Liviu Ciulei?

- Rolul Ilonei din Pãdurea Spânzuraþilor arãmas pentru mine cea mai plãcutã amintire. Înaceastã privinþã îi datorez mult lui Liviu Ciulei.Sub îndrumãrile lui reuºeºte aceastã adolescentãde la þarã sã devinã o femeie cu trãiri complexe,cu sufletul plin de dureri din cauza necazurilorsuferite. Ciulei niciodatã nu era nervos, nemulþu-mit. Prin felul lui calm de a fi, nu dãdea doarinstrucþiuni artiºtilor, de fapt el reuºea sã le sug-ereze ceea ce trebuie sã simtã. A putut crea oatmosferã în jurul sãu în aºa fel ca eu într-adevãrsã reuºesc sã mã simt în rolul acestei fete speriatecu inimã aºa mare. De aceea cred cã am fostconvingãtoare în acest rol. Am avut un marenoroc sã-l întâlnesc ºi sã lucrez cu Liviu Ciulei.

- Cât de tare vã simþiþi legatã de Cluj ºi deanii trãiþi în România?

- De câte ori merg la Cluj sau Oradea, spunvrând-nevrând “merg acasã”. Cred cã asta spunetot.

- Ce roluri pregãtiþi? În ce spectacole vã poateadmira publicul budapestan în 2008?

- Acum joc la “Ericson stúdió”, la Budapesta,rolul Prudenciei din piesa Casa Bernardei Alba alui Lorca. Dar cel mai mare rol - pe care l-amaºteptat de mult timp ºi mã face foarte fericitã -este rolul de bunicã. Acum o lunã s-a nãscutnepoþelul meu, copilul bãiatului meu. Sunt sigurãcã voi putea interpreta acest “rol” cu succes,deoarece a fost scris special pentru mine ºi simtcã mi se potriveºte perfect!

- Vã mulþumesc pentru amabilitate.

Interviu realizat de Adrian ÞÞion

„Cel mai mare rol - pe care l-am aºteptat de mult timp ºicare mã face foarte fericitã -este rolul de bunicã”

de vorbã cu Anna Széles

teatru

Între 30 noiembrie ºi 10 decembrie 2007 a avut loc la Teatrul Maghiar din Cluj FestivalulInternaþional de Teatru Interferenþe. La aceastã prestigioasã manifestare culturalã au participatnumeroase personalitãþi din domeniul teatrului, din þarã ºi din strãinatate. Printre acestea, actriþa AnnaSzéles a fost una din prezenþele deosebit de agreabile. Stabilitã în prezent la Budapesta, cunoscutãpublicului clujean de pe scenã ºi de pe ecran, populara actriþã a avut amabilitatea sã rãspundã câtorvaîntrebãri în ultimele zile ale festivalului.

Anna Szeles cu nepotul ei, Mark

3333




film

Nominalizãrile la premiul Oscar pentru celmai bun film oferã, în 2008, discrepanþavaloricã cea mai mare din noul mileniu.

Cînd mã refer la valoare, în acest caz, am în vedereceea ce aduce nou filmul respectiv în peisajulgenului abordat, cît de inovator este el înpropuneri, aceste aspecte determinînd gradul deimpact (ºoc, surprizã) pe care filmul îl poate aveaasupra privitorilor, precum ºi gradul în care filmulpoate fi incitant din punct de vedere intelectual.Aplicînd aceste norme competitoarelor actuale,topul favoritelor mele la Oscar este acesta: 1. NoCountry for Old Men, 2. There Will Be Blood, 3.Michael Clayton, 4. Atonement, 5. Juno.

Propun sã vedem ce discutã fiecare din celecinci filme aflate în cursã pentru Oscar, în douãreprize, pe care le vom disputa pînã sã aibã locceremonia de decernare a premiilor, programatã pe25 februarie 2008.

Doriþi sã vã amintiþi?

Prima oarã cînd am ridicat ambele sprîncene înfaþa listei celor distinºi de cãtre AcademiaAmericanã de Film cu un premiu Oscar a fost în2005. Atunci Million Dollar Baby a umflat potul –cel mai bun film, regie, actori.

Mirarea mea izvora nu din faptul cã MillionDollar Baby ar fi un film slab (sã fie desemnat celmai bun din an un film îndoielnic din punct devedere al realizãrii s-a mai întîmplat în istoriarecentã – The Departed contra Babel, în 2007, Lordof the Rings contra Lost in translation, în 2004,Titanic în faþa lui L.A. Confidential în 1998) dar în2005 onoarea de a fi super-star între pelicule aprimit-o un film total incoerent! Drama centralã afilmului are o bazã fluidã, dificil de acceptat caveridicã. Sã fim înþeleºi, tema în sine estepromiþãtoare (o persoanã are o sãnãtate atît deafectatã încît preferã moartea, pentru care ar finecesarã o eutanasie), problematicã este tratareaacestei teme. Exemple de conduitã cinematograficãelegantã pe aceastã propunere tematicã sînt LesInvasions Barbares, al canadianului Denys Arcand,ºi Mar Adentro al lui Alejandro Amenabar. În faþasensibilitãþii acestor douã filme, realizarea luiMillion Dollar Baby trãdeazã trecutul plin depistoale ºi gloanþe al regizorului american.

Dupã ce de ani de zile vedem pe SportKlubdocumentare în care sînt prezentate meciuri de boxdin întreaga erã profesionistã a acestui sport, dupãce de ani de zile vedem în direct gale profesionistepe TV, scenaristul filmului pretinde sã credem cã eposibil sã primeºti genunchi în burtã ºi coate întîmple fãrã ca agentul acestor lovituri sã fiesancþionat... toate astea în lupta pentru coroanasupremã în boxul profesionist, fie el ºi feminin!Cãci asta se întîmplã; protagonista filmului,interpretatã de Hillary Swank, încaseazã la greulovituri nepermise pe care, chipurile, organizatoriinu le-ar vedea. Fata pierde titlul suprem ºi, maimult, ajunge paralizatã la spital.

Din ceea ce am vãzut la Globurile de Aur, efoarte probabil ca ºi ediþia Oscarurilor de anulacesta sã fie mutilatã cu un cîºtigãtor atît de ºtersprecum Atonement.

5. Juno

Cei care au întocmit lista candidaþilor la Oscarputeau sã punã acestui film un subtitlu ceva maisugestiv: douã luni, o sãptãmînã ºi trei zile. Aºaputeau sã îi dea o bunã lecþie moralã lui Mungiu ºifilmului sãu. Juno îmbracã în hainele comercialuluiproblemele juvenile predilecte cinematografiei luiLarry Clark sau a lui Wes Anderson. Juno este ceamai banalã (a se citi clasic-hollywoodianã puneremoralizatoare în scenã) a unei poveºti în care otînãrã zvãpãiatã rãmîne însãrcinatã dupã un primcontact cu dimensiunea sexualã a vieþii. Pe fatã ocheamã Juno (Iunona, dacã vã sunã mai bine) ºieste elevã de liceu. Realizeazã cã nu poate þinesarcina ºi, fiind numai în sãptãmîna a zecea,doreºte sã facã un avort. Dar antecamera mediculuicare ar fi consultat-o în aceastã privinþã mirosea amedicamente, iar o colegã de ºcoalã care protestaîmpotriva avorturilor în faþa clinicii o pune lacurent pe Juno cu privire la starea fizicã a celuiaflat în pîntelcele ei: fãtului îi bate deja inima ºi i-aucrescut unghiile [sic!]. Cu strigãtul adolescentei carecontesta practica avortului, cum cã bunul ºi(americanul) God Almighty îi va fi recunoscãtorfetei cã a pãstrat fãtul, una dintre cele mai delicateprobleme pentru societatea americanã este graþiostranºatã. Familia e ºocatã de astã veste, dar va fialãturi de fatã atît pe perioada sarcinii cît ºi îndorinþa ei de a oferi copilul spre adopþie unui cupludevotat dar lipsit de binecuvîntarea descendenþei.

La ce capitole morale mai joacã filmul lui JasonReitman? La toate cele pe care vi le puteþi imagina!o sarcinã leagã laolaltã o familie dezbinatã: relaþiaoedipalã tatã-mamã vitregã-fiicã adolescentã estedepãºitã în timpul sarcinii celei din urmã; apariþiasarcinii îi învrãjbeºte pe cei responsabili de apariþiaei; fata îl îndepãrteazã pe cel pe care îl alesese, dinplictisealã, drept instrument al primei sale încercãrisexuale; dar nu-i nimic fiindcã pînã la finalulsarcinii, dar nu înainte de a vedea o siropoasãdiscuþie despre însemnãtatea iubirii adevãrate, odiscuþie dintre tatã ºi fiicã, cei doi adolescenþi îºimãrturisesc reciproca dragoste; familia care urma sãadopte copilul se dovedeºte nedemnã sã primescãun asemenea dar: el se sperie de viitoarearesponsabilitate ºi îºi pãrãseºte casa ºi soþia; însãardoarea cu care ea îºi dorea copilul o înduplecã peJuno în a duce afacerea la un bun final; ºi cum îistã bine oricãrei lecþii hollywoodiene de viaþã,filmul se încheie cu promisiunea cã fata va revenicîndva în maternitate, la braþ cu iubitul ei, pentru anaºte copilul pe care ei ºi-l vor dori!

Unul dintre domnii care jurizaserã filmelestrãine pentru Academie a spus cã a urmãrit toatãtreaba lui Mungiu cu avortul, dar cã nu a înþelesnimic din ea, cã nu a fost nimic de învãþat dintoatã istoria respectivã. Nominalizarea lui Junopoate explica de ce o realizare precum 4, 3, 2 nu ºi-a gãsit locul printre filmele de pe covorul roºuamerican: Mungiu nu predicã, el povesteºte.

4. Atonement

Atonement este unul dintre rarele filme care, cufiecare minut trecut, devine tot mai slab, atingîndîn final cote nebãnuite ale ridicolului. Filmul lui JoeWright pare o neinspiratã copie a excelentuluiproiect Le Phantôme de la Liberté, semnat de Luis

Bunuel. În acel film, Bunuel a adus pe ecran osuccesiune de istorioare în care povestea nouãîntrerupea întîmplarea în desfãºurare exact înpunctul în care cea din urmã devenise foarteinteresantã, noua poveste fiind de fiecare datã maiplictisitoare.

Cecilia Tallis ºi Briony Tallis sînt surori. A doua,încã puberã, se îndrãgosteºte de iubitul primei.Indirect îi mãrturiseºte acestuia dragostea sa (facepe înecata în iaz, el o salveazã), însã în loc sãajungã în basmul pe care ea îl visa, Briony se alegecu o mustrare verbalã. Rãnitã în propriul orgoliu,fata se va rãzbuna. Deºi vede clar cine este vinovatde violarea unui minor undeva în spatele conaculuifamiliei Tallis, Briony le spune anchetatorilor cãfãptaºul este Robbie Turner, iubitul surorii ei. Deaci încolo melodrama lui Joe Wright are toatesemnalmentele exerciþiului clasic de gen: el esteînchis, dar izbucnirea celui de-al Doilea RãzboiMondial îi oferã ºansa de a ieºi de dupã gratiipentru a lupta în armata britanicã. Dupã un periplupe frontul continental, Robbie îºi reîntîlneºte iubitaîn Londra. Briony îi cautã pentru a-ºi cere scuze cãle-a cauzat atîta suferinþã ºi promite cã va merge înfamilie ºi în faþa instanþei pentru a recunoaºtevechea minciunã. Din pãcate nu îl mai puteacondamna pe adevãratul fãptaº... fiindcã între timpacela o luase de nevastã. Însã, oricum, cei doi îºiputeau gãsi liniºtea ºi fericirea.

Aceastã ultimã afirmaþie ar fi încheiat filmulîntr-un mod banal dar aproape plãcut, asta dacã JoeWright nu avea poftã sã devinã poetico-siropos.Cum a avut chef sã devinã, aflãm cã, în fapt, ceidoi pot fi fericiþi doar în rai, cã deja ajunseserãacolo datoritã rãzboiului, iar ceea ce noi amurmãrit pe ecrane era doar istoria cuprinsã în al 21-lea roman scris de Briony. Romanul ispãºirii ei (deunde titlul filmului). De ce nu al 6-lea roman?Probabil cã, fiind un film american, era nevoie de ocorelare între vîrsta legalã a majoratului la ei ºiatingerea majoratului psihic (sau dobîndireaadevãratei conºtiinþe de sine), vizibil(ã) înmodalitatea crudã în care Briony, o scriitoarecelebrã, se întoarce asupra sa în scris pentru a seelibera de uriaºa povarã moralã. Cum ar veni, ebine cã uºurarea soseºte, chiar dacã majoratul oajunge din urmã pe scriitoare abia la bãtrîneþe.

Singurul aspect interesant al proiectului pãleºteîn faþa acestui meniu plin de evenimente cu tîlcsiropos. În prima parte a poveºtii, fiecare acþiune eprezentatã succesiv sau intercalat din mai multepuncte de vedere, urmãrind reacþiile celor treicaractere aflate în conflict amoros – Cecilia cuRobbie pe de o parte, Briony de cealaltã parte.Stilul rezultat din aceastã modalitate de prezentareaduce uºor cu ceea ce face Henry Miller înTropicul Cancerului, unde un eveniment îndesfãºurare curge din detaliu în detaliu, toate latimpul prezent, ºi abia la final observãm cã prindetaliile acestea am parcurs tot drumul de la ocauzã spre un efect ºi cã, astfel, am strãbãtut ºi untimp trecut. ªi în Atonement micile scenete se reiauºi din cauzã cã sînt prezentate în detalii diferite(fiindcã o altã minte le observã) tîrziu realizezi cã evorba despre o întreprindere deja vãzutã. E un joctemporal care transformã trecutul într-un prezentcontinuu. Dar e în regulã, Joe Wright renunþã la eldupã un sfert din film, revãrsarea melodramaticãzaharoasã nefiind compatibilã cu transformãriletemporale cinematografice ºic.

(Continuare în numãrul viitor)

Oscar 2008Lucian Maier

3344




colaþionãri

Un SF anost, plicticos, monoton este Legendavie (I Am Legend, SUA, 2007; sc. MarkProtosevich, Akiva Goldsman, dupã un

roman de Richard Matheson; r. Francis Lawrence;cu: Will Smith, Alice Braga, Charlie Tahan), pe carenici mãcar simpaticul Smith nu-l poate salva de laridicol. Bref: Un New York al viitorului nu preaîndepãrtat, unde-ºi face de cap un virus cetransformã oamenii în mutanþi, împotriva cãruialuptã singur dr. Robert Neville (Will Smith) – defapt el ºi un câine (cã ºi câinii pot fi virusaþi!), carecâine are rolul de a-i mai alunga singurãtateadoctorului. Poanta-i cã (mã rog...) virusul respectiveste „mutantul” unui panaceu pentru cancer,descoperit cu doar doi ani înaintea catastrofei.Aºadar: în New York locuiesc doar dr. Neville,câinele sãu ºi o groazã de mutanþi – oameniinfestaþi, asemãnãtori (fericiþii!) animalelor, dar caretot mai poartã o zdreaþã cochetã în jurul coapselor.Aºa...! ªi Robert Neville cautã antivirusul într-unlaborator superdotat. Surprinzãtor nu e sã vezi unastfel de laborator în New York, surprinzãtor efaptul cã, deºi sunt câþiva ani buni de când doctorulºi câinele sãu halãduies solo prin oraº, fãrã niciuncontact cu restul omenirii, infestatã aproape întotalitate, curentul electric funcþioneazã din plin,apa caldã ºi rece aºiºderea º.a.m.d. Ce mai, trai pevãtrai – dacã luãm în considerare ºi faptul cã unicullocuitor al uriaºei metropole nu trebe sã plãteascãnici impozit, poate intra în orice casã când cumvrea, îºi poate alege maºina preferatã din parcãri

sau dintre cele abandonate pe stradã etc., etc. Daroraºul pustiu – în loc sã impresioneze, sãemoþioneze – dã o senzaþie de sãrãcie a decorului,de lipsã de imaginaþie, de lipsã de dinamism, deartificial (mai ales cã, dupã cum mãrturisescrealizatorii, s-a filmat în decor real, blocându-secâteva strãzi), de decor construit în studio. Amuitat sã spun cã Neville e în deplinã siguranþãnumai în timpul zilei, mutanþii sucombând lalumina soarelui ºi acþionând, în consecinþã, numainoaptea când omul nostru ºi câinele lui sebaricadeazã într-o locuinþã conspirativã. Mã rog, nuse înþelege prea bine de ce îl persecutã mutanþii, separe cã vor sã-l mãnânce deºi ei sunt atât de mulþiiar el doar unul singur... În sfârºit, încã onedumerire: oraºul este invadat de cãprioare pe caredr. Neville le vâneazã asiduu fãrã a reuºi sã împuºtenici mãcar una în tot filmul. Întrebarea e: de cevâneazã Neville cãprioarele?! Dacã pentru hranã, arfi trebuit sã moarã de foame încã înainte deînceperea filmãrilor; iar alte considerente nu seîntrevãd... Dar finalul – absolut apoteotic, ocapodoperã pompieristic-sforãitor-moralizantã –meritã toþi banii: o frazã precum, citez aproximativ(voce din off!): „La ora X dr. Neville a descoperitantidotul. La ora X + f. puþin s-a sacrificat pentru asalva omenirea. Veºnicã recunoºtinþã...”,gãseai/auzeai cu greu ºi în cele mai proastepropagandistice filme comuniste. Jale mare!

Amuzant ºi pitoresc, Molière (Molière, Franþa,

2007; sc.: Laurent Tirard, Grégoire Vigneron; r.Laurent Tirard; cu: Romain Duris, Fabrice Luchini,Laura Morante, Edouard Baer) este un film plãcut,o comedie spumoasã care porneºte de la un pretextexploatat nu foarte rar, atât în literaturã cât ºi înfilm: cum cã, vezi Doamne, biografia artistului seidentificã, la o adicã, cu opera. Pe la mijloculsecolului al XVII-lea, Molière, respectiv Jean BaptistePoquelin, era doar un circar amãrât care seîncãpãþâna sã creadã cã vocaþia lui este de tragedian– atât ca „scritor” cât ºi ca actor. Ei, aº! Dupã cuma dovedit-o – ulterior, nu? – posteritatea, vocaþia luiera taman antinomicã, respectiv decomediant/comediograf. Dar, pentru asta – zicautorii filmului – Jean Baptiste a trebuit sã trãiascãpe propria piele o experienþã comico-tragicã, în caresã-l cunoascã pe domnul Jourdain în persoanã, sã seîndrãgosteascã de d-na Jourdain, sã asiste (ba chiarsã contribue) la fel de fel de neînþelegeri º.a.m.d.Dincolo de adevãrul istoric, de (i)relevanþa poveºtii,filmul este construit pe ideea divertismentuluipopular (ce alteva fãcea Molière însuºi?!) de bunãcalitate, care depãºeºte snobismul sauinformaþia/adevãrul istoric. Dincolo de unelestridenþe – puþine, din fericire –, gen fraza emfaticãrostitã de Poquelin la un moment dat: „Cândva seva spune nu cã vorbeºti în limba francezã, ci cãvorbeºti în limba lui Molière!”, filmul este construitpe un scenariu solid ºi se bazeazã pe actoriexcepþionali, dintre care se detaºeazã FabriceLuchini, care ne oferã un domn Jourdain cândcomic, când de-a dreptul tragic – însã niciodatãridicol.

În decembrie, anul trecut, s-a jucat într-o searã, lasala Studio a Teatrului Naþional Cluj piesa luiEric Emmanuel Schmitt – Variations

enigmatiques, în regia lui Cristian Ioan. Doi actori(Ion Riþiu ºi Aurel ªtefãnescu), tensiune, suspens –totul în limba francezã. Nu ºtiu de ce m-a izbitcurgerea timpului. Poate pentru cã l-am „cunoscut”pe Riþiu în Ciuleandra (tânãr, frumos), iar aici aveape faþã brazda vremii, însã emana o frumuseþeinterioarã de invidiat. În Ciuleandra mi s-a pãrutfals, chinuit, însã în piesa de la Târgu-Mureº hrãneainflexiuni actoriceºti rafinate. Puiu Faraga cultiva orelaþie specialã cu doctorul în Ciuleandra. În piesalui Schmitt scriitorul ºi vizitatorul cad în capcanaaceleiaºi interdependenþe umane.

O, tempora! Am urcat în tramvai ºi mi-amregãsit tonusul dinaintea sãrbãtorilor.

O þigancã „elevatã” mi s-a adresat subit cu„penetreazã-mi ºi mie biletul” – da, am înþeles,veacul înainteazã... Ne plictisim, punem camereleweb, ne uitãm în prostie unul la altul. Ce ziceaSchmitt? Cã dragostea e o perversiune a sexualitãþii.Mã rog! Pe unde eºti tu, Liviu Rebreanu? Nutrebuie sã te superi cã Sergiu Nicolaescu nu þi-aecranizat Ciuleandra cu geniul lui Ciulei dinPãdurea spânzuraþilor. Îmi amintesc ºi acum cãeram copil în Dârja natalã, iar Ciulei filmaPãdurea... la 20 de kilometri, în castelul de laBonþida. Fratele meu a fost acolo figurant. Îi duceaula Bonþida cu camionul pe cei doritori. Tata nu m-alãsat, cicã eram prea mic. Mã rugam în prostie:„Lasã-mã, tatã, sã filmez la Bonþida!”

Asta e, nu mai scap de asociaþii! La frizerie mãgândesc la Visconti ºi la Moarte la Veneþia. DeCrãciun, retrãiesc camerele din Fanny ºi Alexander(Bergman), iar când vãd fiare ruginite în râu zborcu gândul la Cãlãuza lui Tarkovski. Ia sã vedem cesurprize o sã-mi ofere revederea filmuluiCiuleandra! Sergiu Nicolaescu (Dacii, Cu mâinilecurate, Mihai Viteazul, Atunci i-am condamnat petoþi la moarte, Nemuritorii, Osânda etc.) l-a realizatîn 1984 mizând pe jocul unor actori ca ªtefanIordache, Gheorghe Cozorici, Anca Nicolae, GildaMarinescu, dar ºi pe muzica semnatã de AdrianEnescu. Precum Marguerite Duras, regizorul nu s-aputut desprinde de literaturã, în ciuda unor obsesiiimagistice de efect mediu. Un discurs filmiccontrafãcut, deranjant, fals, sprijinit adesea pe voceadin off. În afarã de Iordache, toþi actorii suntmolipsiþi de accente teatrale (mai ales Cozorici). Mise pãrea un teatru TV de un pitoresc facil, cucostume scrobite, folclorice. ªi, deodatã, în mijloculacþiunii, se precipitã vocea din off ca sã ne anunþe:„Dupã o lunã ea era de nerecunoscut”, sau: „ºi aºacãsãtoria s-a putut oficia”. M-am tot întrebat: de cerezistã în timp filmele Pãdurea spânzuraþilor ºiMoara cu noroc? Deodatã m-a copleºit odemarcaþie convulsivã ºi m-a fulgerat revelaþiakitchului în filmul Ciuleandra. Culori alandala,obsesii dezorganizate, costume ostentative, fãrãunitate stilisticã! Când te plictiseºti de dialogurileteatrale, vine vocea anostã din off ºi te alungã înimagini reiterate, ce se vor obsesive ºi perene (focul,trãsura, noroiul, plutonul de execuþie). În roman,

jargonul nu deranjeazã, însã în film franþuzismelecad ca niºte obuze scheletice. La un moment datdrama se... dilueazã. Flash-back-urile lungi uitã sã semai conjuge cu acele imagini repetate, care se credabsolut geniale.

Rebreanu începe în forþã cartea, când Puiu oprãvãleºte pe Mãdãlina pe sofa ºi îi zdorbeºte sâniicu genunchiul drept: „Degetele ºi le înfipse în gâtulei plin ºi alb, parc-ar fi vrut sã înãbuºe un rãspunsde care se temea”. Ce se întâmplã în film cuaceastã scenã? O simplã cãzãturã nesemnificativãpe sofa... ºi mã cutremurã fraza lui Rebreanu: „Îºiauzi propria-i voce, asprã, strâmbã, gâfâitã,rãbufnind ca dintr-o adâncime de pivniþã”. Finalulfilmului denotã o simplitate vidatã de orice fiorartistic, în timp ce „se auzeau paºii lui Puiu,neosteniþi, într-un ritm sãltãreþ, stimulaþi de omelodie gâfâitã, ca respiraþia unui bolnav demoarte” (ultima frazã a cãrþii). În acest caz, tatã,lasã-mã sã filmez la Bonþida cu Liviu Ciulei! Îþicumpãr un pachet de þigãri din banii câºtigaþi,crede-mã!

Lasã-mã, tatã, sã filmez laBonþida!

Alexandru Jurcan

Ioan-Pavel Azap

Forºpan

Anca Nicolae in Ciuleandra

3355




„Ochiul nostru vede foarte puþin ºi foarteprost. Aºa cã, în compensaþie, omul a inventatmicroscopul pentru a avea acces la fenomeneleinvizibile. Apoi el a inventat telescopul... Acum elperfecteazã cinecamera pentru a fora mai adâncîn universul vizibil, pentru a explora ºi aînregistra vizual lumea fenomenelor vizibile aflateîn derulare pentru ca pe viitor acestea sã nu fieuitate...” (Dziga Vertov)

Cam pe timpul când refuzul de a se înrola înarmata þaristã îl face pe Lev Milstein (viitorulLewis Milestone) sã pãrãseascã Rusia ºi sã seadãposteascã (vremelnic refugiu – aºa cum amarãtat în numãrul trecut) în Statele Unite aleAmericii, Dziga Vertov (pe numele adevãrat DenisAbramowicz Kaufman) pãrãseºte Polonia natalã ºise refugiazã în Rusia pentru a studia, ca student,la Institutul Neuropsihologic din Petrograd.Copilãria ºi-a petrecut-o în librãriile tatãlui sãu –cunoscut în Byalistok drept unul dintre cei maivestiþi vânzãtori de carte – citind aproape orice îitrecea prin mânã pentru ca mai apoi sã seîndrepte cãtre studiul viorii ºi pianului.Concomitent începe sã scrie ºi poezie iarsensibilitatea ºi formidabila putere de percepþie acotidianului anunþã naºterea unui mare scriitor.Tatãl lui, fiindu-i fricã de posibilitatea înrolãriiforþate a fiului – avea 20 de ani –, îl înscrie,beneficiind de relaþiile sale de afaceri, la institutulmai sus pomenit. Refugiul în studiu se dovedea,pânã la urmã, cea mai bunã ascunzãtoare. Înfacultate Vertov va pune bazele unui vestit maiapoi laborator al auzului, încercând sã descopereacele efecte sonore speciale compuse dinzgomotele naturale ale realitãþii. Studiul pianuluiºi al viorii îi relevase în copilãrie ºi apoi înadolescenþã acea lume formidabilã a sunetelorneauzite, a acelor acorduri muzicale misterioasefãrã de care era imposibil de înþeles lumea unuiMozart sau Beethoven. Acum vroia acelaºi lucru.Bãnuia cã, la rândul ei, realitatea sonorã naturalãeste mult mai profundã decât ceea ce lasã ea sãtransparã la suprafaþã, ºtia cã aceastã infinitãpastã sonorã era tot un fel de simfonie caretrebuia descoperitã, înregistratã ºi clasatã.Microcosmosul sonor trebuia descoperit pentru cãel poate oferi atâtea sensuri vieþii. Era o altfel demuzicã, ce se cerea adusã la luminã ºi, prindiferite combinaþii, transformatã într-o muzicã asunetelor ºi a zgomotelor.

De aceea apariþia constructivismului l-aentuziasmat pe Vertov. Pentru constructiviºti, artatrebuia sã fie pretutindeni ºi sã fie formatã dinacel tot unde apare ºi pulseazã viaþa. Viaþaconstruindu-se singurã trebuie sã fie un exemplupentru artã, indiferent despre ce artã vorbim. Artane însoþeºte peste tot, ne întâmpinã în tot locul:la slujbã, în vacanþã, în casele noastre, în jocurilenoastre. Studiile lui Vertov în lumea invizibilã asunetelor dovedeau acest lucru. Pentru a trece lalumea imaginilor, a vizibilului real, nu a mai fostdecât un pas. În anul 1918 este angajat la secþiade ºtiri a departamentului de film de la Moscovaunde va fi coleg cu Lev Kuleºov ºi Eduard Tissé,viitorul director de fotografie a lui Eisenstein. Aiciîncepe prin a monta ºtiri de front ºi filme depropagandã. Marea sa descoperire va fi Cine-ochiului, cinema natural departe de orice fel descenariu. Beneficiind de experienþa sa în montaj,

de experimentarea tuturor posibilitãþilor deeditare – ritmul ca alãturare a cadrelor conta maimult decât sensul a ceea ce transmiteau aceleimagini –, Vertov nu fãcea altceva decât sãtranspunã la nivelul universului vizual ceea cefundamentase ca student în al sãu laborator dinPetrograd. Curgerea vieþii – ca imagine – pãrea a fimai spectaculoasã decât sunetele realitãþii.Accelerarea viului vizual trebuia surprinsã cât maidegrabã de ochiul cinematografic1. Posibilitatea desimfonizare a lumii pãrea ofertantã tocmai prinîncercarea transmiterii în direct a fenomenelorvizuale pe care Cine-ochiul le descoperã.

Teoriile sale cinematografice – conceputealãturi de soþia sa Elisaveta Svilova ºi de fratelesãu, directorul de fotografie Mikhail Kaufman –sunt publicate între anii 1922-1923 în jurnaleleavangardiste ale vremii ºi puse în practicã, parþial,în câteva filme: Aniversarea Revoluþiei (1919),Trenul agitatoric Swik (1921), Istoria rãzboiuluicivil (1922). Dar capodopera vine abia în 1929 ºiea se va numi Omul cu aparatul de filmat.Aceastã operã cinematograficã care nu se întindepe o duratã mai mare de o orã are o desfãºurareºi o amplitudine vizualã neobiºnuitã. Construcþiaarborescentã a filmului vine într-o flagrantãcontradicþie cu manifestul ºi crezul Cine-ochiului.Încã de la primele inserturi aflãm cã acest filmeste de fapt adevãratul cinema dezbrãcat de toatemetehnele cinematografului burghez: „Filmuldramã este opiumul oamenilor... jos cu basmelescenariilor burgheze... trãiascã viaþa aºa cumeste!” Prin urmare filmul nu va avea scenariu, nuva avea actori, nu va avea decoruri fabricate, nuva avea nimic fictiv. Ficþiunea este aruncatãdefinitiv din trenul cinematografului. Ochiulaparatului de filmat, care surprinde realitateaoraºului, de dimineaþa pânã seara2, este maidegrabã un instrument de iscodire, de cercetare ºide continuã compunere ºi re-compunere a vieþiisociale într-un iureº imagistic uluitor. Cine-chiul setransformã într-o Cine-fabricã. Oraºul, vãzut peverticalã ºi pe orizontalã într-o abundenþã demijloace formale3, este vãzut ca o fiinþã vie. El setrezeºte la viaþã odatã cu oamenii sãi, cuvehiculele sale, cu bucuriile sale, cu necazurilesale. Practic existã douã personaje importante:aparatul de filmat (este chiar primul cadru alfilmului) ºi oraºul ca simbol al puterii sovietice.Pentru Vertov aceastã revãrsare a vieþii, aceastãformidabilã pulsaþie trebuia sã ducã la realizareacelei mai perfecte alchimii a vieþii. Simfoniacontrastelor (oamenii se nasc ºi mor, divorþeazã ºise cãsãtoresc, zboarã în înaltul cerului ºisculpteazã tunele în tenebrele pãmântului) rezultãprin filmarea plasticã a unor locuri banale(cluburi, berãrii, gãri, ºosele, aeroporturi, locuri demuncã, spitale, mine) ºi transformã materialulfilmat într-o veritabilã construcþie cinematograficã,lipsitã de poveste, ºi prin urmare redusã aparentla o singurã dimensiune4. Acesta estecinematograful adevãrat, acea formã purã devizual care întruchipeazã cel mai bine credinþadespre opera de artã a unui Maiakovski: „Pânã lanoi, în mãsura în care erau de sine stãtãtoare,teatrul ºi cinematograful nu fãceau decât sãdubleze viaþa, iar arta mare ºi adevãratã aartistului, care transformã viaþa dupã chipul ºiasemãnarea sa, merge pe altã cale. Noi venim cuun cuvânt nou în toate domeniile.”5

NNoottee:1 Târziu, în 1933, Marinetti, în Manifestele

futuriste, va spune: „Nu existã intensitate fãrãconcentrare: senzaþiile tari sunt cele mai scurte. [...]Drama modernã trebuie sã exprime marele vis futuristcare se degajã din viaþa noastrã contemporanã,exasperatã de vitezele terestre, marine ºi aeriene, ºidominatã de vapori ºi electricitate.” (Michaela TonitzaIordache, George Banu, Arta teatrului, p. 266, Ed.Nemira, 2004) Despre aceastã aviditate a surprinderiirealului care se grãbeºte ºi de aceea ne poate scãpaprintre degete, Victor Ieronim Stoichiþã va conchide:„Apa, focul ºi rezultanta lor, vaporii apoi electricitatea,în fine, dezagregarea atomului au fost surprinzãtoareleetape ale unei progresii cu un viitor imprevizibil.Mecanica ºi energia, ca douã corpuri chimice a cãrorîntâlnire produce ireparabila deflagraþie, au propulsat,reunite, conform unei accelerãri constante, traiectoriatimpurilor moderne. Ele nu au fãcut decât sã conducãla un grad, pânã atunci inegalat, aspiraþia fireascã aomului de a-ºi extinde puterea asupra lumii ºi asupralui însuºi, speranþã care a trasat cursul civilizaþieinoastre.” (Rene Huyghe, Dialog cu vizibilul, p. 34, Ed.Meridiane, 1981).

2 Filmul a fost filmat de Mikhail Kaufman laMoscova – în cea mai mare parte, dar ºi la Kiev, Ialta ºiOdesa – iar montajul a fost realizat de colaboratoarea ºisoþia sa Elisaveta Svilova conform ideilor lui Vertovsintetizate sub tema viaþa luatã prin surpindere. ªi totula fost posibil prin perfecþiunea ochiului cinematograficsuperiror ochiului uman.

3 Sunt explorate întreg câmpul expresiilor vizualecunoscute în cinema de la filmare pânã la montaj:ralantiul, zoomurile, animaþia, anºeneurile, stop-cadrul,ecranul divizat, focalizarea înceþoºatã, imaginilemultiple, toate acestea dispuse la întregul potenþial allimbajului cinematografic.

4 Ioan Lazãr observã pe bunã dreptate caracteruleminamente sintagmatic al filmului în absenþa totalã aoricãror paradigme, tocmai în deliberata absenþã adramei, a poveºtii. Dar se poate observa cã dacã lanivelul construcþiei lucrurile pot sã parã aºa cumremarcã criticul, la nivelul cadrelor nu se poate sã nu seobserve povestea din spatele poveºtii. Chipurile umanesuprinse – chiar ºi în aceastã avalnºã mecanicã a joculuivieþii – nu sunt simple scheme ci autentice trãiri careascund, dincolo de privire, biografii pline de realeconotaþii.

5 Buletin de informare ATM, nr. 16, 1969.

55. VertovMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Dziga Vertov

Nimic mai lipsit de noimã, precum ar fi fosto expoziþie „retrospectivã”, solemn-aniversarã, a Suzanei Fântânariu. Deºi este

plasticiana din România cu unul dintre cele maiimpresionante ºi „acoperitoare” CV-uri, de astfel demistificatoare „surprize”, având-o alãturi peautoare, vom fi mereu feriþi. Expoziþia (1)înscenatã în sãlile – renovate – de la parterul (&subsolul) Muzeului de Artã Timiºoara (ianuarie,2008) ne introduce cu precautã delicateþe, cupudoare în chiar miezul fierbinte al spaþiuluispiritual pe care artista ºi-l revendicã. Organicorchestratã în progresia argumentãrii, a relevanþeivizuale, aceastã complexã instalaþie, cum seconfigureazã în ansamblul ei, înspre final, prezentaexpoziþie, reprezintã oarecum ºi un fir al Ariadnei,prin care plasticiana îi oferteazã cu generozitate ºinedescurajatã inocenþã pe cei întorºi cu spatele, pecei ostili sau doar ezitanþi în raport cu artaprezentului, cu „precara-sa-viitoare-identitate”. Acestregal expoziþional ar putea ilustra, însã, în egalãmãsurã, ºi un compendiu, o „ars-poetica” –dinamicã ºi nerestrictivã – vizând axele tematicemajore urmãrite cu tenacitate de inepuizabilaSuzana Fântânariu de-a lungul întregii sale cariereartistice, privind, în speþã, dialectica deveniriiimaginii între planeitate ºi obiect (2).

În contextul semiotizãrii artelor vizualemoderne ºi contemporane, Suzana Fântânariu,instalatã cu maximã naturaleþe în intervaluldelimitat de logos ºi iconic, îºi urmeazã vocaþiaprivilegiatã de creatoare/pãstrãtoare de noi ºi vechisemne ºi simboluri, de coduri ºi gramatici plastice.Referirea permanentã la orizontul spaþio-temporalabstract în care se zãmislesc sistemele decomunicare proprii mediului nostru cultural areadesea ca mizã accesul la tainele unei pierdutealchimii universale ce fluidifica – in illo tempore -iluzoriile graniþe dintre materie ºi spirit. Astfel,artista pare a plonja în „oceanul sãu interior”pentru a recupera din adâncuri preþioºi embrionifosilizaþi, marcaþi de o multiplã, ambiguã(pre)determinare de „obiecte-semne-simboluri” cear atesta existenþa stratului profund în careincomunicabilul se converteºte în comunicabil, ºicare, supuse unor reconfigurãri succesive, s-arputea constitui într-un veritabil metalimbajoperaþional. Reiterarea cu valenþe ritualice a acesteidelicate practici de „arheologie marinã interioarã”genereazã succesiv ample cicluri imagistice pseudo-fractalice, al cãror pregnant caracter de palimpsestmãrturiseºte despre o permanentã ºi nu fãrã durerinaºtere/transfigurare a propriei fiinþe – artistacultivând cu obstinaþie forme închise, recluzive ºiautorecluzive, care, însã, la contactul cu spiritulprivitorului „înfloresc” deschizându-se,comunicându-se în registrul cuprins întrevehemenþã ºi subtilã persuasiune. Contururianonime, evocând pregnant regatul morþii, devinferestre spre un Eu adesea martirizat prin cãdereaîn timp ce îºi pãstreazã, însã, intacte energiileoriginare resurecþionale, ireversibil gravate înpropriul cod genetic.

Temperament plastic deopotrivã exploziv ºiimploziv, cerebral ºi afectiv, impetuos ºi retractil –Suzana Fântânariu îºi conduce discursul vizual

mereu pe linia de demarcaþie dintre contrarii,înregistrând cu nedezminþit profesionalism efecteleiscate la ciocnirea acestora. Aparent pliindu-se peefemere modalitãþi de expresie plasticã aflate „peculmea valului”, plasticiana îºi instrumenteazãimperturbabil proiectele conform uneiinconfundabile strategii personale, de respiraþielungã, ajustându-ºi în permanenþã viziunea vis-à-visde teme majore precum Fiinþa, Sacrul, Sacrificiul,Timpul, Existenþa. „Artist vizual” complex, SuzanaFântânariu abordeazã fãrã inhibiþii un vastrepertoriu de materiale, tehnici ºi limbaje plasticeextrase din varii contexte spaþio-temporale, fãrã caacest lucru sã aducã atingere propriului universstilistic cristalizat iniþial în zona artelor grafice.Dinamismul, spontaneitatea ºi forþa de impactvizual iradiate de grafii cum ar fi, spre exemplu,cele din ciclul „Dragonul”, dublate de o elaborarementalã riguroasã, de meditaþie îndelungatã asuprasubiectului devine parte din „capitalul activ” alplasticienei. La fel ºi modul personal de abordare atehnicilor plastice alese: restrictivei xilogravuriSuzana Fântânariu îi impune sã accepte a întrupagestul liber, permisivului colaj infuzându-i un spiritde disciplinã de sorginte cartezianã. Cât despreinstalaþiile Suzanei Fântânariu – ele sunt adevãratecompoziþii grafice spaþiale monumentale: ordonateconform exigenþelor tridimensionalitãþii, pãstrândautonomia elementelor liniare, savoarea unicã atextùrilor obþinute prin xilogravurã ºispontaneitatea gestului practicatã în grafica sa deºevalet. Aºadar, în chiar „nucleul dur” alpersonalitãþii sale artistice, artista rãmâne fidelãprimei sale iubiri – xilogravura – hotãrându-se sã-idãruiascã acesteia, obsesiv, un destintridimensional: claritatea structurãriicompoziþionale, subordonarea faþã de contur atuturor celorlalte elemente (suprafeþe, volume,culori, texturi, etc.), cãutarea neostenitã a noi ºinoi modulãri ale liniei (re)trimit mereu cãtresemnul grafic, care – concis ºi totodatã reverberant,revelator ºi misterios – conþine, disemineazã,protejeazã sau îºi ascunde mesajul. Graficianãrãmâne ºi atunci când scrie/deseneazã cu obiecteprelevate din muzeul de istorie contemporanã arealitãþii cotidiene dezvoltându-ºi o formulã plasticãcare îi permite sã iscodeascã în zonanecuantificabilului emotivitãþii umane, ºi iscândcatharsis-ul prin micro-psihodrame cu vãdit rolterapeutic. Exorcizarea energiilor malefice princontactul cu opera de artã se constituie astfel într-un fel de practicã ºamanicã implicitã, având dreptscop ultim dezlegarea blestemului încarcerãriisufletului în materie – aceasta din urmã fiindprovocatã sã-ºi reveleze destinul real, de„purtãtoare activã” de logos, „împreunã-lucrãtoare”la desãvârºirea Creaþiei.

Note:(1) Re(în)semnare II, Muzeul de Artã Timiºoara,

ianuarie 2008.(2) Suzana Fântânariu, Spaþiu ºi semn, o dialecticã a

devenirii imaginii între planeitate ºi obiect, EdituraBrumar, Timiºoara, 2007

3366

Black PANTONE aalbastru ggalben mmustar

Black PANTONE ggalben mmustar

plasticainfoKovács EszterPhilobiblon XII Trecut pentru viitor - provocarea culturii 2

editorialªtefan ManasiaMãºtile fanatismului 3

cãrþi în actualitateOctavian Soviany Despre oamenii singuri 4Bogdan Creþu A reinventa permanent realitatea 4Traian Vedinaº Victor Iancu ºi Cercul literar 5

comentariiVianu Mureºan Despre Lavric ºi alþi iscoditori 6

cartea strãinãMihaela Mudure "Greutatea" lui Jeanette Winterson 8

ordinea din ziIon Pop Ecranul global sau "ecranocraþia" 9

incidenþeHoria Lazãr De la paternitate la sfinþenie: Iosif 10

imprimaturOvidiu Pecican Chipurile ideologiei opresive 12

telecarnetGheorghe Grigurcu Est modus in rebus 13

sare-n ochiLaszlo Alexandru Sfîntã tinereþe legionarã (II) 14

prozaMihai Mateiu Înfrîngerea 16

poezieBogdan Lipcanu Aceºti bãieþi minunaþi ºi picioarele lor truditoare 17

bloc-notesLucian Þion O petrecere surprizãZiua naþionalã a României în Bangladesh 18

interviuPrimul interviu al lui Alin Rus despre mineriade "Nãscut ºi crescut în Valea Jiului" 19

religie philosophia christianaNicolae Turcan Deschiderea gândirii 21

intermezzo clujeanPetru Poantã Vasile Fanache: Vârstele eseului 22

dezbateri & idei Codruþa Porcar Comunicare ºi politicã 23

remarci filosofice Jean-Loup d'Autrecourt Aventuri filosofice în Europa de Est 24

pharmakon Cãtãlin Bobb Hermeneutica ºi rãul 26

flash-meridianIng. Licu Stavri Sagan Saga 28

ferestreHoria Bãdescu Despre morþi numai de bine 29

rânduri de ocazieRadu Þuculescu Ványa Bácsi sau Ploile insomniacilor 29

rezonanþeMarius Jucan "ªocul civilizaþiilor" sau câtevaîntrebãri privind paradigma unei recitiri 30

zapp-mediaAdrian Þion Titirez la Élysée 30

anestezii de larg consumMihai Dragolea Omul greu, onomastica ºi MHS 31

rememberTudor Ionescu 25 de întrebãri (ºi rãspunsuri!)pentru clujeni ºi nu numai 31

teatrude vorbã cu Anna Széles "Cel mai mare rol - pe care l-am aºteptat de mult timp ºi care mã face foarte fericitã - este rolul de bunicã" 32

filmLucian Maier Oscar 2008 33

colaþionãriAlexandru Jurcan Lasã-mã, tatã, sã filmez la Bonþida! 34

Ioan-Pavel Azap Forºpan 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 55. Vertov 35

plasticaLivius George IleaRe(în)semnare II 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 12 lei – trimestru, 24 lei – semestru, 48 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 21 lei –

trimestru, 42 lei – semestru, 84 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr.

R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Re(în)semnare IILivius George Ilea

Black PANTONE ggalben mmustar TRIBUNArevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/130.pdf ·...

Documents

Transcript of Black PANTONE ggalben mmustar TRIBUNArevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/130.pdf ·...