Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 287George V. Precup Badea Vasile Dâncu Nicolae Bosbiciu despre...

TRIBUNA 287

PANTONE pportocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c iRR ee vv ii ss tt ãã dd ee cc uu ll tt uu rr ãã � ss ee rr ii ee nn oo uu ãã � aa nn uu ll XX II II II � 11 66 - 33 11 aa uu gg uu ss tt 22 00 11 44

Marcel MureºeanuGeorge V. Precup

Badea Vasile Dâncu

Nicolae Bosbiciu despre Andrei Marga

Demnitatea umanã ca principiu

Poeme de

Ra

du

Ma

ier

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

2 TRIBUNA � NR. 287 � 16-31 august 2014

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocGheorghe BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

Pe ccopertã: Radu Anton Maier Alter ego toubib (2013)100 x 100 cm, Galeria Raduart (detaliu)

Radu Anton Maier Connection II (2014)

Festivalul NNaþional dde LLiteraturã ��Agatha GGrigorescu BBacovia�- EEdiþia aa VVIII-aa

Asociaþia Culturalã �Agatha Grigorescu Bacovia� ºi Primãria Oraºului Mizil organizeazã ediþia aVIII-a a Festivalului Naþional de Literaturã �Agatha Grigorescu Bacovia�.

Festivalul se desfãºoarã pe douã secþiuni: poezie ºi prozã.Pot participa creatori de literaturã din þarã ºi strãinãtate, indiferent de vârstã sau afiliere la USR.

ªi alte asociaþii scriitoriceºti. Nu pot participa autorii care au obþinut unul din primele trei premiila ultimele 3 ediþii ale festivalului. (Pot participa cei cãrora li s-au retras valoarea premiului în bani,pentru neprezentare la festivitatea de premiere.) Lucrãrile vor fi expediate (în format electronic) laadresele de e-mail: [email protected], [email protected][email protected].

Atenþie! Toate adresele vechi, pe yahoo, ale revistei au fost blocate. Concurenþii care nu auprimit confirmarea sunt rugaþi sã retrimitã materialele!

Expediþia se poate face ºi prin poºtã - pe CD - la adresa: Asociaþia Culturalã Agatha GrigorescuBacovia, str. Agatha Bacovia, nr. 13 A, Mizil, judeþul Prahova, pânã la 15 septembrie 2014.

Textele vor fi culese în Times New Roman, corp 14, cu diacritice (cel mult 10 pagini A4 pentrusecþiunea prozã sau 15 poezii).

Pentru ambele secþiuni textele se semneazã cu numele real (dacã autorul doreºte sã fie publicatsub pseudonim va specifica acest lucru).

Se anexeazã un CV, care va cuprinde ºi adresele de corespondenþã (poºtã, e-mail, nr. de telefon)ºi o fotografie în JPEG sau TIF, cu latura mare de minimum 20 cm.

Vom confirma primirea textelor imediat ce acestea ne parvin. (Lipsa confirmãrii este echivalentãcu neînscrierea textelor la jurizare.)

Textele care nu respectã prevederile acestui regulament vor fi eliminate din concurs.Juriul (preºedintele juriului - scriitorul Adrian Alui Gheorghe, membrii juriului - Emil Proºcan,

primarul oraºului Mizil, Valeria Manta Tãicuþu, Loredana Dalian, Emil Niculescu, Nicolae Tãicuþu,Lucian Mãnãilescu - scriitori) va acorda urmãtoarele premii: Marele Premiu Agatha GrigorescuBacovia, Premiul George Ranetti pentru poezie, Premiul Spirea V. Anastasiu pentru poezie, Premiulrevistei Fereastra pentru poezie, Premiul Gheorghe Eminescu pentru prozã, premiul LeonidaCondeescu pentru prozã, Premiul revistei Fereastra pentru prozã. De asemenea vor fi acordatepremii speciale ºi menþiuni ale unor reviste literare, instituþii de culturã sau sponsori.

Câºtigãtorii vor fi anunþaþi din timp pentru a participa la festivitatea de premiere din lunaoctombrie 2014, urmând sã confirme prezenþa. În cazul neprezentãrii la festivitate premiile seredistribuie.

!

Radu Anton Maier Profetul III (2013) 100 x 100 cm Galeria Raduart

agenda

Urmãrind desfãºurarea de materiale cealcãtuiesc volumul Prejudecatã ºi adevãr deIon Petrovici (Casa editorialã Demiurg, Iaºi,

2008), descoperim cu fiecare articol, chipul unuiintelectual pe cât de complex, pe atât desurprinzãtor. Aici ni se dezvãluie caracterul sãu denarator echilibrat, dincolo caracterul de liricromantic, setos de imensitãþi sufleteºti, chiar fie eleaparþinând elanului oratoric, metafizic sau poetic.Fãrã doar ºi poate, Ion Petrovici reprezintã, poate,un caz singular. Mãrturisesc cã nu am întâlnit unom de culturã mai complex decât acesta: om politic,poet, dramaturg, gazetar, filosof.

Ceea ce volumul de faþã ne prezintã este o micãparte din tezaurul pe care Ion Petrovici ni l-a lãsat,dar o micã parte revelatoare: interviu, microeseufilosofic, pasaje cu caracter pur jurnalistic,memorialisticã. Credem cã cel mai important lucruce reiese din volumul amintit este deschiderea luiIon Petrovici asupra marii arte oratorice, potrivireapertinentã a ordinii cuvintelor, frumuseþea alegeriiformelor de stil, uºurinþa folosirii simultane delimbaje ce ar fi putut sã fie discrepante. De aceea,senzaþia generatã de lectura volumului este unavibrantã, coloratã, îmbelºugatã, reverberativã. Nuoricine, mai ales la vremea respectivã, ar fi putut sãexceleze în toate registrele spiritului!

Faptul, pe de altã parte, cã Ion Petrovici a avut ºio carierã politicã strãlucitoare (ministru de Interne,ministru al Instrucþiunii Publice), adevereºte faptulcã în România interbelicã, valorile aveau acces directla exercitarea puterii. Acest lucru, probabil, estemotivul pentru care lumea contemporanã culturalãse îndreaptã din ce în ce mai stãruitor spre epocainterbelicã, întrevãzând în ea un timp glorios, unrãstimp în care România pare sã fi fost pe cât deeuropeanã, pe atât de prosperã (din punct de vedereatât intelectual cât ºi social). Evident, citind înoperele interbelicilor atâta mãiestrie, atâta dragoste,atâta uºurinþã de a fi atât universali cât ºi mândri deRomânia, nu poþi sã nu te întrebi nãucit: ce nelipseºte pentru a recupera timpul pierdut odatã cudigresiunea istoricã a trecerii prin comunism? Nueste cazul pentru nici un fel de analizã socio-politicã, dar cert rãmâne cã România interbelicã eraaºezatã foarte bine pe niºte principii foarte solide. ªideodatã ne-am trezit sub un context (asta ca sãfacem o parantezã binevenitã) socio-politic în carecordonul ombilical al apartenenþei la Europa ne-afost retezat pe mãsurã ce timpul se scurgea.�Ochelarii de cal� pe care poporul român era forþatsã îi poarte deveneau ºi singura lor opþiune în valulenorm al instinctului sãu de conservaredintotdeauna - puºi sã accepte orice fel de sfâºiere(schimbarea fatalã a graniþelor, ameninþãrile veºnice,º.a.m.d.). Dar de ce aceastã micã incursiune istoricã?Poate cã problema patriotismului, a jertfei pentruþarã, se punea pe atunci atât de frust ºi concret încâtera imposibil pentru un intelectual sã stea deoparte(cum sã întâmplã astãzi). Intelectualii interbelici,mulþi dintre ei, au fost pur ºi simplu mãturaþi detornada conflictelor politice, dar iatã cã actualitateaoperelor lor, astãzi, se anunþã tot mai accentuatã.Timpul naþiunilor ºi concertarea acestora, a fãcut sãse nascã o Europã ºi o Lume conflictuale, iarglobalizarea a transformat acest conflict într-unulunde naþiunile nu mai conteazã ci conteazã

înfruntãrile de ordin economic. Conºtiinþa omuluiactual (ºi spunem un truism) este una practicã, darpractic-cosmopolitã. Diferenþele naþionale nu maiconteazã, conteazã doar supravieþuirea în comun atuturor, în condiþiile în care individul, cât ºicomunitatea, se lovesc de probleme mult mai acutedecât fãurirea de imperii, apãrarea fiinþei naþionalesau dominaþia din partea unor clase socialeprivilegiate. În acest sens, întoarcerea la interbelicinu poate fi decât o sursã de a ne întãri din nou unsoi de cosmopolitism, revenirea la o Europã ºi un

Mapamond oarecum similare cu acelea pe care le-am pierdut dupã cel de-al doilea Rãzboi Mondial.Acest lucru este singura soluþie pentru a nu deveniatât de �întârziaþi� încât sã nu mai facem faþãprovocãrilor celor mai puþin negative (de ex.informatizarea cunoaºterii).

Revenind la subiectul nostru, cartea lui IonPetrovici, gãsim undeva, un articol chiar cu numelevolumului, publicat în Insemnãri ieºene, în 1939.Prejudecata ºi adevãrul � despre care ni se vorbeºte �sunt urmãrite din punctul de vedere al relativitãþii aceea ce putem numi doxa ºi episteme. Petrovicifoloseºte aceºti termeni exact ca Platon: doxa �pãrere sau cunoaºtere nevalidã ºi episteme �cunoaºtere veritabilã sau pur ºi simplu adevãr.Pãrerea poate fi falsã ºi creatã de obiºnuinþã ºirepetiþie; pe când cunoaºterea este purul adevãrasupra cãruia nu poate cãdea nici cea mai micãumbrã de dubiu. Dar tocmai aici se întrevede �crede Petrovici � o dificultate insurmontabilã:prejudecãþile pot deveni adevãruri. Nu vom redaexemplele lui Petrovici pentru a demonstra acestlucru, important rãmâne faptul cã, în cazulconºtinþei umane, adevãrul este acea opinie carepoartã valoarea de adevãr ºi nu adevãrul care, deºipoate fi demonstrat, nu poate juca în nici un felrolul de adevãr. Paradoxal, nu? Dar, în acelaºi timp,câtã dreptate este înmagazinatã în acest aspect!

Mai departe, urmãrind cursul volumului amintit,gãsim o analizã a trei valori, considerate dePetrovici, ca fundamentale: naþionalismul,umanitarismul ºi valenþa culturalã. Evident, ºi noine-am oprit asupra naþionalismului ºi

cosmopolitismului (ca umanitarism) mai sus.Veneam în întâmpinarea a tocmai acestor înþelesurila care Petrovici adera, sau mai bine spus, le lua îndiscuþie. Petrovici, în cãutarea unei radiografii apropriei epoci, fixa în fraze adecvate atâtnaþionalismul cât ºi umanitarismul. Nu trebuie sãprecizãm aici nimic cãci ºi astãzi acestea au aceleaºiînþelesuri. Doar cã naþionalismul ºi umanitarismul,spune Petrovici, mai au o umbrã de egoism în ele(te sacrifici pentru naþiune dar nu pentru oricenaþiune ci pentru naþiunea ta, sau, umanitarismul sepoate �dovedi� printr-un altruism în care nu poatesã nu fie gustatã un soi de glorie personalã egoistã).Doar valenþa culturalã este perfect gratuitã, fie cãeste vorba de teorie (efort spre ºtiinþã) fie cã estevorba de fiorul artistic.

Alt articol ne introduce în problema spinoasã anaturalismului filosofic, iar firul conducãtor esteopera lui Oswald Spencer. Acesta face elogiul forþeiºi rãzboiului ca fiind singurele metode de a pãstrasãnãtoasã societatea, ba chiar fiinþa umanitãþii. DarPetrovici va postula, pe lângã forþã, rãzboi ºiviolenþã, existenþa unui echilibru prin modelarea pecare creºtinismul trebuie sã-l exercite asupra acþiuniiºi atitudinii umane. Barbarismul instinctual � spunePetrovici � este necesar dar numai pentru aîmprospãta raþionalismul moderator. Totul estelãmurit � zicem noi � despre acest lucru. Dar moduleliptic, laconic, ºi, în acelaºi timp, cuprinzãtor,exhaustiv, cu care Petrovici exprimã probleme atâtde complicate, este tulburãtor. Prin aceasta estePetrovici strãlucitor�

Pânã când ne vom opri, într-un eseu viitor,asupra volumului Introducere în metafizicã � operãfilosoficã în exclusivitate � trebuie sã spunemneapãrat cã cea mai consistentã parte a prezenteicãrþi, Prejudecatã�, este partea de memorialisticã,deghizatã în forma interviului. Realizat, acestinterviu, de cãtre George Cãlinescu în 1940 ºipublicat în mai multe numere ale Însemnãrilorieºene, ni se zugrãveºte într-un chip extrem deatrãgãtor o parte din copilãria ºi viaþa lui Petrovici, oparte din întâlnirile sale memorabile cu intelectualiivremii, cât ºi o cronicã vie a spectrului rãzboiului.Paginile despre copilãrie ne dezvãluie candid ºi cu onaivitate fabuloasã portretul unei personalitãþiînrãdãcinate încã de la început într-o varietate devalori singulare. Ca orice destin � înþeles încã de laînceputul lui � el produce un efect copleºitorlectorului. Totul curge cu o fluiditate stilisticã demare anvergurã. Prieteniile copilãriei ºi apoi aleadolescenþei sunt cele care ocupã cu preponderenþã�troianul� naraþiunii. Dintr-o datã ne trezim înmijlocul unei lumi vii, autentice, neobiºnuite, unice,alcãtuitã din portretele celor mai mari oameni aivremii: Nicolae Iorga, Titu Maiorescu, GeorgeCãlinescu, Gheorghe Topârceanu, I. L. Caragiale,Panait Cerna, ªt. O. Iosif, Garabet Ibrãileanu,Octavian Goga, C. Stere, Haralamb Lecca, IlarieChendi. Aceºtia coboarã din sferele lor înalte ºi nesunt întruchipaþi cu o prospeþime pe care, poate,nicãieri nu o vom întâlni� Prieteniile lui Petrovicipar sã fie contagiate de un prezent etern, sau celpuþin, de un timp intact, neatins�

Ca un corolar, vom spune cã întreaga operã alui Petrovici disipeazã în mii de raze ºi reflectãriconcentrice, un optimism ºi o poftã de dialog ºi deviaþã care au rãmas atât de actuale de la momentullor iniþial de propagare încât Ion Petrovici � spunemnoi, ºi cu noi încã mulþi � trebuie redescoperit,trebuie sã i se acorde o importanþã semnificativã.Meritã!

!

33



TRIBUNA � NR. 287 � 16-31 august 2014 3

filosofie

Remus Foltoº

Ion Petrovici - o personalitatestrãlucitoare

Ion Petrovici

Lavinia Braniºte EscapadaIaºi, Ed. Polirom, 2014

Mereu am fost de pãrere cã în prozã,povestirea (de fapt, genul scurt, îngeneral) este mai dificilã decât romanul,

nu prin munca pe care o reclamã (nici n-ar aveacum la acest capitol), cât prin fineþea cu caretrebuie executatã. Dacã e sã o luãm sistematic, oprimã problemã pe care o pune constã în a gãsi ºiprelua personajele, mereu altele, din realitate (cã eimediatã sau nu), adaptându-le la perspectivaauctorialã, urmatã de schimbarea continuã aregistrului lingvistic, a lexicului ºi, totodatã, atonalitãþii, în funcþie de ceea ce urmãreºte autorulsã spunã. În al treilea rând, e necesarã o anumeflexibilitate în mânuirea procedeelor narative,toate depinzând de chiar personajele în cauzã ºide ceea ce se petrece cu ele ºi, în fine, în alpatrulea rând, de ºtiinþa (susþinutã în modevident de inspiraþie ºi talent) de a închide proza,de modul în care autorul a ºtiut sã pãstreze, de-alungul scrierii, o armonie structuralã, atingândcele trei etape necesare oricãrei narãri(introducerea, climaxul ºi sfârºitul) fãrã însã a lenuanþa strident (formal-ºcolãresc). Topirea trameiºi a personajului în cercul închis al povestiriireclamã acea fineþe despre care am vorbit maisus, solicitantã ºi ea, chiar dacã nu atât decomplexã precum construirea unui roman pe maimulte planuri. Din acest motiv, cred cã autorii cu-adevãrat capabili de a scrie prozã scurtã pot finumãraþi pe degete. ªi, iarãºi, din acest motiv,cred cã apariþiile editoriale în acest gen sunt pecât de rare, pe atât de preþioase.

Editura Polirom a afiºat de la o vreme, înpoliticã sa editorialã, o anume reþinere faþã degenul scurt. Tocmai de aceea, Escapada LavinieiBraniºte, apãrutã anul acesta, vine parcã sãinfirme aceastã reþinere, ºi nu degeaba. Discutãmdespre o carte echilibratã (am în vedere aicinumãrul de povestiri) ºi bine scrisã. M-ambucurat sã gãsesc pe paginile ei o lume uºorrecogniscibilã, actualã, pregnant femininã (cuproblemele aferente), lipsitã de înþelepciuneamoralistã atât de frecventatã de amatorii genului.În cele mai multe cazuri (excepþie fãcând PlanetRomeo, unde protagonistul este un homosexual),toate personajele sunt obiºnuite (nicidecumsimple) ºi cuminþi. Nici Escapada, în ciuda titluluiincitant ºi a unor nereuºite iniþieri erotice, nu faceexcepþie.

Lavinia Braniºte descrie într-un stil realist,obiectiv, fãrã divagaþii sentimental-confesive,frânturi din viaþa unor personaje majoritar tinere.Cel mai probabil experienþa proprie îi foloseºtespre a schiþa fapte sau situaþii relevante pentruvârsta pe care o are ea însãºi.

Un tânãr suplinitor, angajat într-o ºcoalãprivatã, trebuie sã se comporte impecabil ºi,totodatã, în rãspãr cu ceea ce, pedagogic, ºtie cãtrebuie sã facã. O studentã bucureºteancã îºiviziteazã mama, în Brãila, intenþionând sã-ºiîntâlneascã tatãl spre a-l convinge sã-ºi lase într-oeprubetã o mostrã de salivã; analiza ADN-uluiacestuia, plãtitã în dolari, în contul unei instituþiioccidentale, avea sã-i spunã dacã familia eiprovine din Balcani sau de aiurea; nu va reuºi,din pricina ruºinii: �Mi-e ruºine ºi sunt vinovatã

cã exist ºi simt cum mã doare fiecare oscior dincraniu, sunt un craniu care trebuie purtat sprecasã�� (pag. 25). O tânãrã se simte folositãsexual de unul dintre prietenii ei atunci cândacesta îi cere sã-i facã sex oral; întrucât ea refuzã,acesta ajunge sã-i reproºeze: �nu ºtii sã mãnânci,nu ºtii sã faci sex, pe tine ce te bucurã în viaþã?�;concluzia la care ajunge fata este aceea cã are dea face cu un individ mult prea sensibil, care �aveanemulþumirile lui cosmice, de când era universul�(pag. 37). Un individ îºi duce câinele pe plajã, înziua Anului Nou. O femeie în vârstã, niþel camatentã cu propria avere, se trezeºte cu un tir încasã; de fapt, importanþi sunt banii pentruînmormântare, ascunºi în camera al cãrei zidfusese dãrâmat. O tânãrã care traduce filmepentru postul de televiziune AXN Crime se simteviolentatã de vecini. Douã surori sunt puse însituaþii dificile atunci când tatãl lor este internatîn spital; una dintre ele simte nevoia de a plãti,ilegal, personalul spitalului. O tânãrã încearcã sãse descurce în Spania, o alta îºi calculeazã, zilnic,timpul, angajatã fiind la una dintre acele firmemultinaþionale unde totul se mãsoarã în bani ºibonuri de casã. O tânãrã doreºte sã scrie unarticol despre turismul agrar, o alta duce, pe tren,un pachet cãtre un necunoscut; trenul ia foc. Otânãrã este doctorandã, o alta cere ajutorul unuipsiholog pentru a fi capabilã sã-ºi concedieze ceamai bunã prietenã. O tânãrã are probleme cutãlpile (se pare cã e genetic), în timp ce o alta nuºtie dacã sã emigreze în Canada. ªi, în fine, otânãrã se ataºeazã de un cãþel, cãruia îi dãnumele scriitorului pe care-l traduce: AmbroiseParé. Am sãrit peste douã povestiri, cea cuhomosexualul, ºi o alta cu un individ masiv,

cãruia prietena îi cere sã-l batã pe� (nuconteazã).

Lavinia Braniºte, aºa cum am spus, scrie bine,atent, îngrijit. Ceea ce îi poate dãuna este stilulobiectiv, sec, neutru, lipsit de acele sinuozitãþiconfesive atât de cãutate în proza femininã (a sescuza!), de duritatea cãderilor psihologice (atât depersonale, la urma urmelor). Trama acestorrelatãri este, din pãcate pentru mine (ca simplucititor), non-traumaticã, lipsitã de spectaculos,prea liniarã. În altã ordine de idei, flexibilitateafondului auctorial, despre care am vorbit chiar laînceput, în lexic ºi în folosirea procedeelorstilistice, este ca inexistentã. Pare cã autoarea nueste capabilã sã se desfolieze de trãirea proprie,de experienþa proprie, de ego, spre a-ºipersonaliza, adecvat contextului, personajele. Camtoate acþioneazã la fel, par sã gândeascã la fel,într-un previzibil derizoriu. ªi, încã: multepovestiri nu au sfârºit. Pe coperta a patra, cineva(un comentator anonim) ne spune cã finalul este�lãsat în voia imaginaþiei cititorului�. Or, efectulunei proze scurte mizeazã tocmai pe a nu lãsafinalul în voia cititorului. Mãiestria creatorului deprozã scurtã se aratã tocmai în capacitatea lui dea închide, inteligent, o astfel de prozã. Altfel, e caºi cum ai reteza climaxul, cerând, apoi, cititorului,sã ºi-l imagineze.

Lavinia Braniºte a scris o carte bunã, dacã e são analizãm pictural, ca o colecþie de titulaturi ºifapte statice adecvate momentului. În dinamicaei, însã, pare o carte deja învechitã, o carte dintr-oaltã lume, scrisã pentru cititori care, precum unuldintre personajele autoarei, sunt gata sã ducã unpachet aiurea, fãrã sã cearã nimic. Iar cititorii deazi, din câte ºtiu, cer întotdeauna ceva.

!

44




cãrþi în actualitate

Dorin Mureºan

Povestiri fãrã sfârºit

Radu Anton Maier Arko V (2013) 85 x 85 cm

Ana BartonProspect de femeieBucureºti, Ed. Herg Benet, 2014

Prospect de femeie este cartea de debut a AneiBarton, o prozatoare care nu scrie deloc ca odebutantã, ea însãºi declarând cã se

îndeletniceºte cu scrisul de douãzeci de ani, veninddin zona publicisticii, activitate ce a contribuit laconcizia ºi percutanþa stilului sãu literar.

Volumul cuprinde ºaizeci ºi opt de texte(recunosc, le-am numãrat de douã ori, prima datãîmi ieºise cu unul în plus ºi chiar m-am luminat derevelaþia descoperirii unei �perversitãþi� a mesajului,trecutã neobservatã de ceilalþi, care au mai scris peici pe colo despre carte, dar am descoperit repedecã unul dintre titluri se lãfãia relaxat pe douãrânduri punctate), texte pe care cu greu le poþiasocia unui anume gen literar. Ele diferã unele dealtele, gãsim aici de toate pentru toate gusturile ºiaºteptãrile, de la adevãrate poeme în prozã pânã lapovestiri de viaþã cotidianã, scene fruste, redate cuun umor acut, persiflant, ego-ficþiuni, sau relatareaunor amintiri dintr-o fericitã copilãrie. Toate suntscrise �stenografic�, fãrã înflorituri stilistice care sãîndulceascã prea mult, cititorul experimentândefectul unei lecturi proaspete, revigorante, ca obomboanã mentolatã ce induce senzaþia derãcorire. Spun induce, pentru cã în spatele unei�duritãþi� de exprimare voite se întrezãresc osensibilitate nu îndeajuns disimulatã a autoarei ºi ofeminitate debordantã, pe care nici titlurile degenul: Curvã bãtrânã; Te iubesc, lua-te-ar dracu�!sau Gospodinã-n pat, doamnã-n bucãtãrie... nu lepot anihila. Ana Barton scrie precum pãºeºte, cumrespirã, în ritmul alert al vieþii de zi cu zi, în ritmulcardiac al unui oraº în care trãieºte ºi pe care-ltrãieºte. Stilul ei e cât se poate de direct, tranºant,dureros de tranºant pe alocuri. Spune lucrurilor penume, are o grabã cu care te poartã mereu spreurmãtorul text, de parcã n-ar avea suficient timppentru explicaþii, lãsându-te pe tine, cititorulpoticnit, sã te mai lãmureºti ºi singur. Asta maiales în cazul fragmentelor metaforice, care te prindºi te învãlmãºesc în misterul mesajului lor, atât câtsã te dezmeticeºti abia în povestirea simplã ºi plinãde umor care urmeazã. Gãsim, în aceste cazuri,exprimãri poetice semnificative: Mai miros ºi acuma sãlbãticiune odihnindu-se împotriva adierii ºi maitopesc în nãri aerul câmpului de ciuperci fermecatede apropierea uciderii; Existã oameni cu caremângâi pãsãri sau Din ea mai ieºeau uneori, ºi nuarareori, niºte vrãbii mai mici decât alea obiºnuite,mici cât niºte nedumeriri. Dar le alunga mereu cupietre, de parcã ar fi fost nevoie de atâta violenþã.

Prezenþa sentimentalitãþii e însã parcimonioasã,ºi totuºi în cantitate suficientã, ca sarea ºi piperulîn mâncare, precum în Piper negru, mãcinat, unuldintre textele-poem. În Prospect de femeie (care dãºi titlul cãrþii), sau în Gospodinã-n pat, doamnã-n bucãtãrie, autoarea amestecã, în dozeegale, umor, (auto)ironie ºi profunzime a mesajuluiconþinut, pentru a ilustra condiþia femeii moderne,a eforturilor pe care aceasta e nevoitã sã le facã,spre a rezista presiunilor unei societãþi mereu com-petitive în ceea ce o priveºte. Iatã o micã mostrã înfragmentele ce urmeazã: Data revizuirii prospectu-lui: zilnic, îndeobºte dimineaþa, când ea are porniricriminale la adresa oglinzii, a cãrei fidelitate cu

noaptea-n cap nu foloseºte nimãnui. Dar nimãnui.(Prospect de femeie); Nu te trezeºti dimineaþacãscând. Te-ntinzi cum ai vãzut în filmele roman-tice, îþi reprimi elegant cãscatul, faci douã-trei-patrumiºcãri de anghilã, vezi sã n-o confunzi cu anacon-da, dai deoparte cearºaful, cã tu nu pui plapumãpe tine nici moartã!, ºi te ridici în capul oaselor.De pe marginea patului, în timp ce-þi înghiþi uncârcel proptit taman acu� în laba piciorului stâng,te-ntorci spre el ºi sufli de trei ori, ca-n poveºti.(Gospodinã-n pat, doamnã-n bucãtãrie...) Dar pove-stirea care lasã oarecum fãrã respiraþie cititorul,aruncându-l, fãrã sã fie atenþionat (dupã ce parcurs-ese delicateþea textului cu titlul Mai þii minte,Javier?), în vâltoarea unei exprimãri efervescente ºilipsite de inhibiþii, trãdând însã un acut simþ alobservaþiei pe care autoarea îl exploateazã din plin,este Femeia cu chiloþii pe fluierul piciorului.Precizia cu care deseneazã scena, aproape cine-matografic, epureazã textul de orice urmã de vul-garitate, dându-i aspectul unei coregrafii pure. Mi-am amintit, citind aceastã povestire, despre mãrtur-isirea Anei Barton, vãzutã undeva pe o paginãweb, posibil transcriere a unor cuvinte rostite cuprilejul vreunei lansãri: Am trei caiete, unul acasã,unul la birou ºi unu-n geantã, pe care le scot câteo-datã aproape compulsiv pentru a nota, ilizibil, fãrãexcepþie, câte o trecere de glonþ neîncãrnat princap. Cu siguranþã aºa se explicã redarea cu lux deamãnunte a unor scene ºi gesturi ca cele ceurmeazã: Femeia mergea. Pas vioi, dar nu aprig,miºcãri ferme, însã delicate, capul parcã purtat deuºoara palã de vânt. Parc-am vãzut ºi-un obrazsurâs, dar nu bag mâna-n foc fiindcã ne despãrþeao zebrã generoasã, de bulevard central. Recunosc,auzeam toatã percuþia din �Titan�. (�) Vedeammolecule prin arcul de aer de peste bulevard, nualta. ªi, în secundele-n care-mi aºteptam eu verdelesemaforial la stâlp, fãcându-mã statuie de mirare,nu de sare, precum, în vechimi, femeia lui Lot, iarfemeia mea de vizavi continua sã meargã, vãd cã-ialunecã oarece, glisare finã ºi unduitoare, pefluierul piciorului drept. Ceva roºu, moale, firav.Ea, neoprindu-se din mers, nemodificându-ºi unghi-ul de înclinare a capului, imperturbatã carevasãzicã,ridicã, punând în gest o graþie de Pliseþkaia,piciorul nepândit de griji ori de lene pânã în drep-tul tomberonului pe lângã care trecea în clipa aia ºilasã molcom sã se scurgã în burta lui chiloþii mici,din aþe roºii. (�) Acolo am vãzut eu feminitatea înipostaza supremã a prezenþei ei de spirit. ªi aicivedem noi, cititorii, senzualitatea unei imagini, întoatã spledoarea, profunzimea ºi adâncimeadescrierii ei!

În genere proza Anei Barton e una a cotidianu-lui, spiritul de observaþie ºi capacitatea analiticãdându-i autoarei posibilitatea de a reda scene dintrecele mai banale; datoritã preciziei de bisturiu cucare incizeazã realitatea, limbajul capãtã funcþiaunui fel de personaj în sine, care circulã de la untext la altul. Un lucru e cert, lirismul nu face partedintre uneltele sale de exprimare preferate, nicimãcar atunci când se adreseazã bãrbatului iubit.Cu atât mai puþin atunci când povesteºte desprefiinþe dragi, dintr-un trecut pe care-l condimenteazãcu umor, din abundenþã, în ciuda temei alese, ca înpovestirea Glonþoaica, unde amintirea unui priveg-hi la care a participat împreunã cu bunicul e ilus-trativã: M-a intrigat indiferenþa ei. M-am uitat în

jur, ãºtia vorbeau unii cu alþii. Nimeni nu era atentla mine. Aºa cã am pus un picior în cutie ºi m-amlãsat uºurel înãuntru, aducând, fãrã vreun zgomot,ºi celãlalt picior. Doamna asta nici nu m-a simþit.(�) ªi ca orice om trudit, am dat sã mã odihnesc.ªi m-a luat somnul pe Glonþoaica. M-am trezitîngrozitã, din cauza unui þipãt ca din gurã deºarpe: �Floricããããããããã, fata e pã mort!� Buniculmeu m-a extras blând din cutie, m-a luat în braþe ºiam plecat acasã. Nu m-a întrebat nimic pe drum.Mi-a spus doar atât: �Sã nu cumva sã-i spui lu� mã-ta mare, cã ne ia dracu� pe-amândoi.�

Temele abordate în volumul Prospect de femeiesunt dintre cele mai diverse, dar fie cã ne oprimasupra textelor mai apãsat metaforice, asupra unorîntâmplãri cotidiene, sau asupra unor poveºti dedemult, cu parfum inimitabil, nu o putem acuzape autoare, nici într-un caz, de folosirea unui lim-baj vetust. Ba din contra, prospeþimea scrierii,modul direct, tãios ºi în acelaºi timp savuros încare aceasta spune lucrurilor pe nume, concurã lao lãrgire a ariei de adresanþi. Asta nu înseamnã cãvorbim despre simplitate în ceea ce priveºtemesajul. Cititorul Anei Barton este în primul rândunul educat, rafinat, capabil de a simþi subtilitãþileascunse în text ºi posesor al unui dezvoltat simþ alumorului. Iar prozatoarea se anunþã a fi oreprezentantã de success a noului val de scriitoare,care nu se sfiesc sã se arate puternice, îndrãzneþe,culte, dar ºi erotice, plãpânde ºi chiar vulnerabileatunci când redarea simþirii o cere. Textele salesunt adevãrate radiografii ale unui suflet de femeie,cu toate încercãrile ºi trãirile ce se produc în interi-or. Se înghit fãrã a fi mestecate. Aflãm cã existã,totuºi, Precauþii: deºi umblã vorba prin talcioc demultã vreme cã substanþa e imposibil de înþelesvreodatã, vã avertizez cã aici nu suntem la vreoserbare cognitivã. Deci, curaj! Dar nu ºi derivatelelui. Ne liniºtim, pânã la urmã, aflând despreSupradozare: nu este posibilã. În final mai trebuiesã þinem cont doar de Avertisment: temerile,spaimele sau angoasele sunt complet interzise petoatã durata tratamentului.

!

55



5TRIBUNA � NR. 287 � 16-31 august 2014

Feminitatea - moduri de întrebuinþare

Ani Bradea

Gavril CiubanLebãda cu a dumisale rochie de mireasãCluj-Napoca, Ed. Grinta, 2014

Nu ºtiu dacã ajuns la �bãtrâneþe� omul estemai înþelept sau numai bãtrân. Nu ºtiu cese întâmplã nici cu poetul trecut de o

�frumoasã vârstã�. ªtiu doar cã Gavril Ciuban afost binecuvântat cu poezie, pe care o �duce�pânã la capãt. Capãtul poeziei este poezia înseºi.Abia binecuvâtarea poeziei te �face� poet. Aºacum doar �personanþa� (graþia) lui Dumnezeu teface credincios creºtin. Binecuvântarea este ºi unblestem. Sunt îngemãnate. Altfel nu se poate.Altfel degeaba scrii, pentru cã nu eºti pe cale. Pecalea ta (ca individ, ca multiplu), oricât de umanãsau non-umanã ar fi ea, dar mai ales pe caleapoeziei celei vii. A face (scrie) sã fie ceva viu încadrul limbii, trece dincolo de limbã. Deºi tot înea, dar ºi în noi, este cuprins acel ceva care dãviaþã. Nu scrii cu obiecte din naturã, nici cuartefacte, scrii în limba ºi cu limba în care ºi carete-a nãscut. ªi ea îºi are, ca þarã de sine stãtãtoare,natura ºi artefactele ei. Fiinþa ei. Ea nu este numaicasa fiinþei (cum spune Heidegger), ci este,oarecum, ca un om, adicã ºi ea moare. ªi ea,pentru a fi, trebuie sã-ºi caute autenticul. ªi ea,orice am face, este o fiinþã spre moarte. ªi poetul,ºi poezia pe care o aduce pe ºi în lume sunt fiinþespre moarte. Sau, cum spune Noica, devin întrufiinþã. Cel �aruncat în lume� va muri, nu fiinþa.Autenticul poetului este poezia, autenticul poezieieste poezia înseºi.

Nu altfel este la poetul Gavril Ciuban. Despre el, despre opera sa s-a scris destul de

mult ºi pertinent. A se vedea �referinþele critice�publicate la sfârºitul volumului �Opereleincomplete� (ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2006). Darºi un text (postfaþã) foare bun al lui Vasile Latiº,scris la ediþia a doua a cãrþii de debut (1992)�cultivatorul de pietre ºi tandra dihanie� (ed.Grinta, Cluj-Napoca, 2009).

Recunoscut ca una din vocile poetice �limpeziºi clare� ale Þinutului Maramureºului, ºi ale þãrii,foarte respectat ca poet, ca publicist ºi ca ºiprieten.

În cartea asupra cãreia vom stãrui, GavrilCuban ne propune o antologie de autor. A maipubicat una (Dimnieþi în rai) în 2005, la ed.Grinta din Cluj-Napoca, premiatã (are o grãmadãde premii) la Festivalul internaþional de poezie�Nichita Stãnescu�, la Sighetu Marmaþiei. Carteaaceasta se numeºte Lebãda cu a dumisale rochiede mireasã. Este aici un �film� al evoluþiei salepoetice de la începuturi pânã cam pe acum.Poezie este aici de la un capãt la altul, nu poeziaa �evoluat� � poezia nu evolueazã, ea este �, cifelul lui de a scrie. De la mare ºi susþinutãpoeticitate la prezenþa jurnalisticii poetice, arãzvrãtirii ºi pamfletului. Dar ºi a unei deosebitde pregnante empatii.

Pentru a se adeveri pe sine în istorie, SpiritulAbsolut are la îndemânã, ca manifestare a sa înfapte, �viclenia raþiunii�, spune Hegel. Marilepersonalitãþi istorice (vezi, un exemplu,Napoleon) sunt, fãrã sã ºtie, în �slujba� acesteiviclenii a raþiunii. Trebuie sã existe ºi în cazulpoeþilor viclenii prin care poezia vine pe ºi înlume. Aºadar, nu atât asupra poeþilor trebuie sãne aplecãm gândul ºi înþelegerea, ci asuprapoeziei. A lor poezie ºi a noastrã. A lumii, alimbii. A ei înºiºi. Dând seamã de sine, poezia dã

seamã (ºi) de eul nostru poetic. De noi caoameni, trãind în dimensiunea poeticã a lumii.

Asta face ºi Gavril Ciuban. Poezia sa. Nu se poate dezvãlui poeticul altfel decât prin

limbã. Nu cã acesta n-ar fi fost prezent în om dedinaintea apariþiei scrierii. De dinainte de Teuth.A fost, numai cã limba scrisã ni-l face oarecummai accesibil ºi ni-i face contemporani pe toþi ceicare au trãit ºi scris înaintea noastrã. Într-un fel,poezia (poeticul) este atemporalã ºi aspaþialã.Intratã în propia sa spaþio-temporalitate, poeziapoate fi mai apoi ascultatã, privitã, înþeleasã decãtre toþi cei cãrora ºi-o aduc în cale. Ea nu þinede spaþio-temporalitatea mundanã, la care apelãmde multe ori (atâta putem uneori) pentru a oînþelege. În ceea ce este al ei în cadrul limbii,poezia se are doar pe sine. De aici posibilitateametaforei, a simbolului. Ea nu opereazã cuobiecte, sentimente, artefacte, ci cu semnelingvistice. Înãuntrul ei (dar nu numai al ei) totuleste altfel, deºi ni se pare a fi foarte apropiatacest altfel. Uneori, citind-o, ne folosim de onepermisã echivalenþã între lucruri ºi semn. Înlimbã. În limba românã.

În limbajul limbii române a poeziei lui Ciubanstau metaforele ºi simbolul. ªi povestea. Adicãmitul. De întemeiere. N-avem alt mit, fiecarespune despre noi înºine. Despre sine însuºi.Despre nimeni. Iar noi, aºa cum suntem, suntemîn poeticitate. În facere perpetuã. De la începutullumii. De la big-bang. Din Genezã. Dacã nusuntem de-atunci, degeaba suntem.

Când Gavril Ciuban spune: �lebãda cu a sarochie de mireasã�, vobeºte despre moarte. Albpeste alb. Lebãda ºi mireasa sunt una-aceeaºi.Cum iubirea ºi moartea sunt una-aceeaºi. Nupasãrea conteazã, ci simbolul. Mireasa cui? Aapei? A podului? A rochiei? Mireasa morþii.Plutind peste apã. Nu mergând peste apã. Venindea de la început de lume. Sã-i dea viaþã. Atâtaviaþã câtã stã în limbajul poeziei lui GavrilCiuban. ªtim cã, dacã el ar fi în legendã, nu ºi-arîntoarce privirea înapoi. N-are cum, e în poezie,nu în viaþa de lângã noi. Noi, mai copaci, maizmeurã, mai stele, mai pãdure. ªi el asemeni:�nemaifiind singur,/ le-a înstãpânit plânsul/amãgindu-ne cã-i numai un sunet.� (p. 66) �Prinþeava cuvântului/ ºtearsã de-atâtea priviri/ ofântânã cu ghinturi/ bade Ciubane/ îmi pare

suind� (p. 76), �Etern e doar sunetul/ alergat dinCuvânt.� (p. 42). Iar, mai apoi, acest vers: �Amajuns sã trãiesc cu pãdurea crescutã din mine.� (p.86).

Lacrima nu-i mutã, adicã nu tace. Sunetul nu-imut, adicã nu tace. �Bade Ciubane�. �Nemaifiindsingur.� Eºti �singur� atunci când nu ai unînceput. O cale. Un prim capãt. Nu þi-e datcelãlalt, dar îl �alergi� în/ din cuvânt. A �alerga�sunetul înseamnã a-l duce pânã la tãcere. Pânã însingurãtatea care nu este singurãtate, ci unicitate.Când eºti unic, nu te ai decât pe tine însuºi. N-aiplâns, n-ai sunet. N-ai margini. Nu te mai poþidefini în termeni umani. Poþi fi, ca determinareonticã, fântânã cu ghinturi, adicã fântânã ziditãcu pietre de granit sau de bazalt sau de calcar.Zideºti fântâna, nu izvorul. N-ajungi la izvor,degeaba priveºti prin þeava cu ghinturi, care estezidul, zidirea. Fântâna. Izvorul nu-l poþi zidi. Deaceea are, þi se pare, ghinturi.

ªi-atunci, �bade Ciubane�, adicã poezia,spune: �Am ajuns sã trãiesc cu pãdurea crescutãdin mine.� Nu de sihãstrie este vorba, ci delimbã. ªi, ca arbori, de limbaj. Te duci sã tailemne, eºti la fasonat; te duci sã tragi lemnele cucaii, eºti la cãrãuºie, te duci sã pui cruce pe casã,eºti zidar sau lemnar. Te duci în cimitir, alþii augrijã de crucea ta. Dar de pãdurea ta, tu ai grijã.În ea ai sunet, ºi lacrimã. Acolo eºti singur ca ºiîn rai. Pãdurea crescutã din tine eºti tu însuþi.Parte din deschisul tãu, peste care pui crengi demolid, ºi jnepeni ºi iarbã sãlbaticã. ªi vârf. Toate,dacã nu eºti de-a lor, tac. Aºa tace ºi GavrilCiuban. El e o pãdure, cum sã tacã? Tace cã nu-lauzi. Nu-l înþelegi. Tace pentru cã nu eºti om.Altfel, te duce în braþe ºi te sãrutã. Îþi dã pupiculimens al poeziei. Poate cã poezia nu este decât unpupic. Cu moartea lui cu tot: �Eºti oare unanotimp de te-am pierdut?� (p. 52), �Când nu voimai fi/ numele meu va avea alt stãpân� (p. 41),�Iar din când în-când-ul/ unui clopot� (p. 16),�Apoi gâtul de lebãdã/ cât o cârjã sprijinind/omul singur spre mãnãstire.� (p. 5), �Poetul înalþãun zid apoi îl urmeazã� (p. 69).

Nu este o carte desãvârºitã, pentru cã esteGavril Ciuban. Nu este o poezie desãvârºitã,pentru cã este Gavril Ciuban. Este o carte deiubire, pentru cã este Gavril Ciuban. Este o cartedespre moarte, pentru cã este Gavril Cuban.

Este o carte de poezie. !

66




Ioan Negru

O carte de poezie

Radu Anton Maier Ad-majorem Crucis Gloriam (2010) 103 x 59cm

Dupã ce ºi-a cucerit un numãr impresionantde cititori cu romanele ei rebele �Sângesatanic�, �Ani cu alcool ºi sex�,

�Rezervaþia unicornilor� (toate fãcând parte dintr-o trilogie), �Pervertirea� ºi �nymphette_dark99�,cinci romane care au tot fost reeditate ºi careprobabil vor mai face furori, CristinaNemerovschi fie a simþit nevoia de ceva diferit,fie pur ºi simplu a vrut sã se joace. Aºa pare sã sefi nãscut �Cum a ars-o Anghelescu o lunã cascriitor de succes�, un roman-pamflet. Nu cred sãmai fi existat în literatura noastrã pânã la acestAnghelescu un roman care sã facã atât de nemilosbãºcãlie de tot ce este putred în lumea literarãromâneascã: de la critici literari la premiile date laplesnealã, de la instituþii care ar trebui sãserveascã scriitorului, dar care devin o cloacã decorupþi de toate felurile, la stiluri de scris prãfuiteºi ridicole. Anghelescu este un scriitor ratat demodã nouã, care se familiarizeazã cu internetul,posteazã poeme pe Facebook ºi pe site-urileliterare, se þine scai dupã critici literari ºi altepersonaje considerate influente, are puterniceantipatii literare (dintre care se remarcã în specialCernãtescu, un tânãr scriitor foarte pe placulpublicului) ºi, în acelaºi timp, duce o viaþã plinãde peripeþii erotice ºi nu numai. Tot ce faceAnghelescu provoacã hazul. Chiar începând cuprimele pagini ale romanului, în care personajulîºi declamã crezul artistic: �Nu încerca sã fiioriginal. Dacã a spus altcineva un lucru înaintea

ta, sunt mai mari ºanse ca lucrul acela sã fie bunºi adevãrat�, sau �Nu renunþa niciodatã la rimã,fie cã scrii poezie, fie cã scrii prozã�. Interesantãla Anghelescu este combinaþia de defecte variate,întâlnite prin toate colþurile literaturii de astãzi. Înacelaºi timp, personajul creat de CristinaNemerovschi are ºi o candoare care te face sã-lîndrãgeºti, sã-þi parã rãu de buclucurile în careintrã. Fireºte, cu exagerãrile sale de rigoare,Anghelescu pare un magnet care atrage toatetarele, toate superficialitãþile, toate ipocriziile ºiprejudecãþile societãþii prezente. Însã GigiAnghelescu pare ºi cumva conºtient cã nu vaajunge niciodatã acolo unde îºi doreºte. Cândreuºeºti sã te opreºti din hohotele de râs, remarcitragismul personajului, lipsa lui de perspectivã.Aºa cum chiar el îºi imagineazã, scriitorul ratat,personajul acestui roman pare a fi fosttransformat într-o insectã ºi vârât într-un borcan,cu care se joacã un malefic demiurg. Nu doarumorul este meritul scriitoarei în acest roman; oironie nemiloasã ºi îndrãzneaþã, concentratã ºisavuroasã merge ca un fir roºu prin întregulpamflet � în câteva capitole, recunoºti personajereale, fie scriitori, fie critici literari, fie actori maipuþin importanþi pe scena vieþii literare, dar caresunt ridiculizaþi cu talent, fãcându-te sã te bucuride fiecare frazã. Nici nu vreau sã mã gândesc ceºoc vor avea indivizii dupã care aceste personajeau fost inspirate, dacã vor avea suficientãprezenþã de spirit sã se recunoascã în romanul

Cristinei Nemerovschi! Dincolo de umor, ironie,de scrisul captivant, apare o prãpastie. Citind�Cum a ars-o Anghelescu o lunã ca scriitor desucces� îþi dai seama cã lumea literarã româneascãeste într-o crizã de personalitate ºi valoare dincare nu prea dã semne cã ar putea sã se trezeascã.ªi mai înþelegi cã aceastã lume este doar o partedin boala care a cuprins întreaga societate. La felca ºi cãrþile precedente ale autoarei, ºi acestpamflet este o criticã socialã, o realitateprezentatã fãrã pic de înfrumuseþãri. Anghelescu,cu tot ridicolul ºi preþiozitatea sa, este o biatãvictimã. ªi, în acelaºi timp, este un exponentobiºnuit al lumii în care trãim. Mulþi scriitori maipuþin talentaþi (sau mai degrabã mai puþinautentici) se vor regãsi cu siguranþã în portretullui Anghelescu. ªi asta este, bineînþeles, un marecâºtig, mai ales dacã se vor ºi gândi cã estetimpul sã schimbe ceva. Autoarea scrie cuuºurinþã, se joacã cu stiluri care probabil îi suntmai puþin la îndemânã, este avidã de provocãri.Iar defectele societãþii, pe care alþi autori leascund sub preº, în cãrþile ei sunt analizate întoatã complexitatea ºi urâþenia lor. ªi, pânã laurmã, nu ãsta e rolul scriitorului, sã ne arate ceeace nu vrem sã vedem, fiindcã ne deranjeazã? Nueste prima datã când Cristina Nemerovschi îºitrece cititorul printr-un lung ºir de senzaþii ºisentimente contradictorii: sã-þi fie milã deAnghelescu? Sã râzi ºi atât? Sã te pui în papuciilui? Sau sã te gândeºti cum ai putea schimbalumea din care face parte el?

!

Un amestec de tristeþe ºi spaimã cu gustsãlciu mã îndeamnã la mai multã grijã faþãde cuvinte, acum, la final de lecturã:

Capcanele istoriei. Elita intelectualã româneascãîntre 1930-1950, ediþia a treia, revãzutã ºiadãugitã, Editura Humanitas 2013. Autor, istoriculLucian Boia.

Aºa cum indicã ºi titlul Capcanele Istoriei, oþarã care, pe parcursul a zece ani (1940-1950),cocheteazã cu ºapte regimuri politice, de laextrema dreaptã la extrema stângã, de lademocraþie la totalitarism, reprezintã un cazsingular. Special. ªi nu e de mirare cã, unei astfelde þãri i se întâmplã, din cauza unor instinctesenzual-masochiste, sã fie când sus, când jos. Maiconteazã însã, când aflãm sau ni se spune verde-nfaþã cã Istoria - oare cine sã fie pãrinþii jupâniþeiãsteia frumoase ºi inteligente?! - ar fi pus la cale,cu dedicaþie specialã pentru elita româneascã, ocursã presãratã cu tot felul de obstacole inedite ºiabsurde?

Lucian Boia urmãreºte ºi inventariazã cufineþea istoricului detalii ºi reacþii umane ale eliteiintelectuale din perioada indicatã, într-o splendidãdesfãºurare de agonie ºi extaz. Urmãrite, analizateîn diferite ipostaze, 140 de personaje ale celei maiimportante ºi reprezentative elite - din toatedomeniile - alcãtuiesc un tablou presãrat cuimagini diluate în umbre ºi lumini derulate cu

viteza unui montagne russe. Cu amãrãciune,constat cât de puþin numeroase au fost figurilecare, pe tot parcursul lecturii, au reuºit sã-mipotoleascã setea de luminã. Pe intelectualiiverticali i-aº numãra pe degetele de la o mânã.Structuratã în capitole, cu note explicative în josulfiecãrei pagini, cartea cuprinde: Ofensiva tinerilor,Democraþie sau naþionalism?, Profesori ºiacademicieni, Regele, Legionarii, RegimulAntonescu ºi rãzboiul, Intermezzosemidemocratic, Comunismul: momenttul 1950,Încheiere. De remarcat tonalitatea domoalã aautorului, cãci Lucian Boia îºi îndeamnã cititoriisã-i parcurgã cartea într-o cheie raþionalã, logicã ºi,puþin spre deloc, într-un registru afectiv.

Fãrã sã intru în amãnunte, anumite concluziide ordin mai general se impun totuºi:

- cea mai rodnicã perioadã culturalã a fost întimpul lui Carol II

- apariþia, apoi instalarea comunismului agonit o parte din elita intelectualã în exil, iar pecei rãmaºi a reuºit sã-i modeleze aºa de bine, încâtelita respectivã a rãmas intactã dupã prãbuºireasistemului comunist; aºa cum, de altfel, subliniazãistoricul: �Din comunism în postcomunism autrecut cu toþii� (pag. 364)

- date fiind conjunctura ºi ideologia, misiuneaintelectualilor de a întreþine liberã miºcarea ideilornu a putut fi îndeplinitã pentru cã ºi pentru cã...

Cât depre literaturã... În comunism, mesajulliterar criptat ºi mult trâmbiþata rezistenþã princulturã au constituit de fapt o evadare princulturã. Ne-o spune limpede istoricul: �ªi evadareae o formã de rezistenþã, dar forma cea maievanescentã ºi cea mai puþin de temut, la nevoiechiar acceptabilã pentru Putere� (pag. 363). Altfelspus, aº adresa - în calitate de cititor - orugãminte intelectualilor extrem de vocativi sã olase ceva mai moale cu eroismul lor din perioadacomunistã. Deoarece nu prea era posibil. Dealtfel, eroii anticomuniºti, din nefericire puþini lanumãr, au cam murit, înfometaþi ºi torturaþi întemniþele comuniste.

Nu închei fãrã a recomanda spre lecturã cartealui Lucian Boia. Fiecãrui român, dacã se poate!Pentru cã nu face rãu ºi nu are reacþii secundare.Dimpotrivã, vindecã de cancerul unei imposturiprelungite ºi aduce un pic aer proaspãt într-unspaþiu deja irespirabil. O carte atât de deschisã ºide atipicã, chiar dacã nu-i aduce simpatii ºiprietenii autorului, cu siguranþã îi aduce satisfacþiaºi respectul cititorului necontextual, dornic demodele ºi repere. Dar ºi antipatia unor intelectualide azi care, aidoma altora de ieri, executã laindigou acelaºi joc. Pãgubosul �Hopa Miticã, cade-n fund ºi se ridicã, nu se sparge nu se stricã�.

Aminteam de tristeþea ce m-a însoþit peparcursul lecturii. Nu e însã deloc de neglijat niciadevãrul cã, oricât de complicate ºi amestecate aufost vremurile, au existat totuºi modele decaracter, bãrbãþie ºi verticalitate. De exemplu, dincele 140 de personaje evocate de Lucian Boia,natura mea de cititor s-a pliat pe câteva modele:Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti. Dar ºi cel mai bunºi de treabã editor, Alexandru Rosetti.

!

77



TRIBUNA � NR. 287 � 16-31 august 2014 7

Catia Maxim

ªi iartã-ne pe noi, dãruiþi deTine, cu minþi alese!

Alexandru Petria

O satirã a lumii literareromâneºti

Dacã am insistat, la un moment dat, asuprauneia dintre scrierile lui Cehov ºi a unuimanuscris încã inedit, ce îi aparþine lui

Perpessicius, am fãcut-o pentru a evidenþia câtevadin trãsãturile ce par a le fi caracteristice, dar ºipentru a pune accentul pe acele note menite a-idiferenþia în cadrul unor discuþii de un acutinteres în plan existenþial. Iar ele se regãsesc dinplin ºi în evenimentele în care sunt implicatechiar personajele pe care le aduc în scenã autoriimai înainte pomeniþi. Aºa cum se întâmplã înampla povestire a scriitorului rus, Doamna cucãþelul, ca ºi în micul �roman� sentimental pecare criticul nostru ni-l propune, sub forma unuiPretext cehovian, în dubla calitate pe care o areca protagonist ºi narator.

Or, ceea ce ni s-a pãrut a fi de semnalat afost, de fapt, modul de a reacþiona ºi de a luaatitudine al amintitelor personaje, în momenteleîn care se lasã angrenate în experienþe crucialepentru drumul pe care urmeazã sã-l aibã prinlume. Fapt care ne-a ºi obligat, într-un fel, sã neaplecãm cu mai multã atenþie asupra cuplurilorpe care le aduc în opera lor atât Cehov, cât ºiPerpessicius.

Oricum, dramele în care, vrând-nevrând, seînscriu eroii lor, pot spune multe ºi despre felullor de a fi, dar ºi despre circumstanþele care îideterminã, în cele din urmã, sã se priveascã maialtfel decât o fãcuserã pânã atunci. Cãci asistãm,fãrã îndoialã, ºi la o reevaluare a propriei lor vieþi.Ceea ce îi ºi obligã, într-un fel, sã constate cã s-aucomplãcut într-o viaþã fãrã orizont, care i-a ºiîmpiedicat, într-un fel, sã se simtã cu adevãratfericiþi. Existenþa lor pare sã fi fost, în pofidaaparenþelor, doar una ternã, tocmai pentru cã selãsase ghidatã numai de obiºnuinþe îndelungexersate în timp. Iar acestea îi vor ºi împiedica sãvadã cã ei n-au fãcut, de fapt, decât sã se mintã,dar ºi sã-i mintã pe cei alãturi de care au stat.Este, aici, probabil, ºi motivul care îi va determinasã se înscrie, sub impulsul unei iubiri descoperitetârziu, pe orbita unei alte vieþi, chiar dacã,procedând astfel, îºi dau seama cã nu fac decât sãprovoace, la rândul lor, alte drame în interiorulfamiliilor din care atât de intempestiv s-audesprins.

Regãsirea lor, sub raport uman, se produce înurma adoptãrii unui alt mod de viaþã ºi, implicit,a unei alte �filosofii�, care le prezervã dreptul dea se putea socoti fericiþi, chiar dacã trebuie sã-iignore pe ceilalþi. ªi vor ºi acþiona în virtuteaacestui principiu, uitând deliberat cã nu este ºi celmai moral. De aceea, oricâte deziluzii arînregistra, ºi eroii lui Cehov, dar ºi Perpessicius, caprotagonist ºi narator în micro-romanul sãusentimental, tind sã se supunã doar cerinþelor pecare i le impune fiecãruia vocea speþei. Caurmare, eroii lui Cehov se ºi pot amãgi, crezândcã ar putea luat totul de la capãt, pentru a-ºireconstrui, în felul acesta, pe alte temeiuri, viaþa.Oricum, prin deciziile pe care le iau, ei aratã cãsunt dispuºi sã facã orice în acest sens. Nu acelaºilucru l-ar putea spune ºi atât de îndrãgostitul

Perpessicius. ªi nu doar fiindcã simte cã fiinþa pecare o adorã nu pare prea dispusã a-l urma, ci ºipentu cã e convins cã apropierea sa de mult maitânãra Chérisson l-ar obliga sã admitã, în cele dinurmã, cã orice vis e sortit, în cazul sãu, sã sespulbere în faþa unei prea puþin concesiverealitãþi. Cãci el resimte din plin alunecarea sa pepanta unui ireversibil declin. Atâta doar cã, avândconºtiinþa clarã a propriei finitudini în univers, elnu are nici spaima ºi nici relativa indiferenþã pecare o afiºeazã indivizii altor seminþii. Criticul sesupune, la urma urmei, condiþiei sale umane,adãugându-i însã mereu acesteia înþelegerea sa capoet apt sã discearnã ºi sã resuscite oricândmarile sensuri ale vieþii ºi lumii, dar ºi sã letranspunã, ca pe un necesar remember, peportativul inefabil al elegiei.

Or, spre deosebire de criticul român, caretrãieºte cu luciditate melancolia �marii treceri�,eroii lui Cehov, chiar dacã nu ignorã cu totul cãîncep ºi ei a îmbãtrâni, mai au, totuºi, încãdestulã încredere în posibilul lor nou destin. Iarspre o astfel de încheiere îi conduce ºi aceaminimã tinereþe pe care o mai au. Este, dealtminteri, ºi singura care le îngãduie sã creadã cãîn ei încã �mai înfloresc grãdinile�, cum ar fi spusLucian Blaga despre iluzoria ºi atât deamãgitoarea lor stagnare în unicul �timp mitic� pecare le-a fost dat sã-l cunoascã pânã atunci.Apropierea lor a avut loc, oricum, sub semnulunei proteguitoare iubiri, care îi ºi ajutã pe eroiiscriitorului rus sã se regãseascã în spaþiulsecurizat al unei consolatoare speranþe.

Este, pânã la urmã, ºi iluzia în care va fi trãitºi criticul nostru la un moment dat. ªi care îi vafi oferit aproape de fiecare datã ºi motivaþiapentru a începe oricând o altã aventurãsentimentalã. Fiindcã, în faþa unei femeifrumoase, cum va fi fost ºi adorata sa custodã, else comportã mai totdeauna ca un irecuperabilîndrãgostit. ªi, din aceastã cauzã, nici nu prea aretimp sã se aplece asupra propriei existenþe. Iarcând o face, totuºi, lasã uneori impresia cã îi esteoarecum peste mânã sã accepte cã, la rându-i, aîmbãtrânit ºi cã, în felul acesta, a început ºi el sãintre pe panta unui declin, pe care nimic ºinimeni nu l-ar mai putea opri.

Or, procedând astfel, Perpessicius nu face, defapt, decât sã amâne o confruntare cu sine.Numai cã, oricât n-ar mai vrea sã ºtie deneliniºtele ºi întrebãrile pe care i le pune viaþa,acestea rãmân, orice ar face, ca o drojdie amarãîn sufletul sãu. ªi îl vor urmãri pânã ºi în clipelesale de cumpãnã. Pentru cã oricât ar cãuta sã seascundã, la bãtrâneþe, în spatele unei iubiri, ºtie,totuºi, prea bine cã se îndreaptã, cu fiecare zi,spre un inevitabil, deºi încã imprevizibil sfârºit.

Privit din aceastã perspectivã, eroul luiThomas Mann din povestirea Dulapul de haine,nu mai dispune de acea rezervã de timp pe carecriticul nostru ºi-o mai poate încã acorda, întrucât� atenþie! � presimte doar cã se aflã ºi el, ca oriceom, în faþa �marii treceri�, pe care însã nimic ºinimeni n-ar putea-o data. De aceea, se ºi poate

iluziona. Ceea ce nu-ºi mai poate permite sã facãºi personajul prozatorului german. ªi asta tocmaifiindcã boala de care suferã i-a limitat drasticdãinuirea pe acest pãmânt. I-au spus-o, de altfel,�în convorbiri serioase ºi sincere�, chiar câþivadintre medicii la care a apelat ºi care �nu-i maidãduserã multe luni� de trãit.

Fapt care ne ºi obligã sã-l regândim peAlbrecht van der Qualen de pe cu totul altecoordonate spirituale ºi existenþiale. ªi sãadmitem, în acelaºi timp, cã el nu s-ar putea aflanicidecum în aceeaºi stare de suflet în care par ase complac nu doar eroii lui Cehov, ci ºiPerpessicius în calitatea pe care o are caprotagonist ºi autor într-un pe cât de inedit, peatât de interesant Jurnal silvestru.

Dar, chiar dacã asemenea nuanþãri � ºi elesunt, neîndoielnic, de substanþã! � ne-ar putea dao clipã impresia cã, între autorii amintiþi ºipersonajele lor, nu se mai pot face nici un fel derelaþionãri, va trebui, în cele din urmã, sãobservãm cã asemenea legãturi se pot încãrestabili cel puþin din unghiul povestirii luiThomas Mann, dar ºi al Jurnalului pe care ni-lpropune Perpessicius. Cãci ºi unul, ºi altul nevorbesc, de fapt, despre condiþia pe care noi toþio avem ca fiinþe cu un destin limitat. Or, ceea cediferã, în cazul fiecãruia, e numai timpul pe caresoarta ni l-a acordat. Iar în asta rezidã ºi diferenþacalitativã pe care o putem regãsi la cei doiscriitori, dar ºi la nivelul personajelor pe careaceºtia le-au adus în prim-plan.

De aceea, ne ºi propunem sã stãruim asupralor ºi mai cu seamã asupra eroului lui ThomasMann. Cu atât mai mult cu cât, prin vârsta pecare o are, dar ºi prin situaþia sa mai aparte subraport uman, Albrecht van der Qualen reuºeºtesã-i punã în umbrã pe cei la care, pânã aici, ne-amraportat. Cãci, spre deosebire de personajeleîntâlnite în ampla povestire a lui Cehov, Doamnacu cãþelul, sau la Perpessicius, în calitatea sa deprotagonist ºi narator în ineditul sãu Jurnalsilvestru, personajul adus în scenã de ThomasMann îºi aºteaptã, dintr-un moment în altul,sfârºitul, cu toate cã, la anii sãi, ar mai fi pututspera ºi visa.

Dar, cum medicii i-au spulberat orice iluzieîntr-o posibilã redresare a stãrii sale de sãnãtate,Van der Qualen se va decide, pânã la urmã, sã seurce, într-una din staþii, în acceleratul Berlin-Roma, �care tocmai pleca�. Þinta lui fuseseFlorenþa, oraº pentru care îºi cumpãrase, de altfel,ºi necesarul bilet de clasa întâi.

Avea asupra lui doar �mica sa valizã din pieleroºie�, pe care o mai purtase probabil ºi în altecãlãtorii. De data asta se afla, însã, într-un trencare urma sã aibã pentru el o destinaþie specialã,din moment ce se va dovedi a fi a propriului sãusfârºit. Pe care îl vor anticipa, de altminteri, ºireacþiile sale. Cãci, prin ceea ce face, Van derQualen cautã parcã într-adins sã se simtã�desprins de timp�. Fapt care, cum observase ºicreatorul sãu, îi ºi �procura o senzaþie plãcutã�.Or, pentru a ºi-o putea menþine indefinit, el va ºirenunþa la orice accesorii care l-ar putea plasa întimp. �Nu avea ceas.� În schimb �era fericit sãsimtã cã de lãnþugul subþire de aur prins în jurulgâtului îi atârna doar un mic medalion vârât înbuzunarul vestei�. Este ºi singurul obiect care îlmai leagã încã de lumea pe care, forþat de boalã,o va pãrãsi în curând. Semn cã, în faþa morþii, elsimte nevoia de a reþine doar momentele care vorfi avut un sens în existenþa sa. Momente ce sevor fi concentrat, se pare, chiar în acel medalion,care putea sã-l facã �fericit�, cum ne atrage atenþia

88




eseu

Sã mai vorbim, totuºi, ºi despre �O poveste plinã de enigme�

T. Tihan

99




chiar Thomas Mann. Este ºi unicul semn palpabilprin care mai putea pãstra legãtura cu lumea încare trãise pânã atunci. Dar pe care, în modparadoxal, tinsese s-o treacã tot mai mult în sferaunei stranii atemporalitãþi, chiar dacã, prin datelesale, ea îi reamintea, la tot pasul, cã încã nu ecazul sã fie ignoratã. De aceea, cu toate cã �Demai multã vreme se dezobiºnuise sã cunoascã� în�ce zi� ºi �în ce lunã�, ba chiar ºi �în ce an seaflã�, Van der Qualen se simte, pânã la urmã,obligat sã constate cã se mai gãseºte, totuºi, într-un prezent real, pe care, chiar dacã ar vrea, nu l-ar mai putea contesta: �Trebuie sã fie oarecumtoamnã� � va admite, în cele din urmã, ºi el, �întimp ce privea afarã, spre peronul înceþoºat ºiumed�. Va reveni, însã, destul de repede la trãirilesale mai vechi, care îi ºi dãduserã iluzia cã segãseºte suspendat oarecum în timp. �Mai mult nuºtiu!�, va spune el, pentru a-ºi accentua apoideruta: �Dar ºtiu eu unde mã aflu?� Iarprozatorul îl secondeazã, dându-i dreptate: �Nu,nu ºtia unde se aflã�. Pentru a ajunge el însuºi sãse întrebe: �Mai era încã în Germania?�, sfârºindprin a-ºi da ºi rãspunsul aºteptat: �Fãrã îndoialã�.Pe care, tot el, va þine sã îl arunce înincertitudine: �În Germania de Nord?� �Rãmânede vãzut�.

Regãsim aici ºi un mod de a fi, specific luiThomas Mann, care îi ºi permite sã punã aproapetotul sub semnul întrebãrii, dar ºi sã transferedatele realului într-un alt plan. Ceea ce le ºiîngãduie sã se reconfigureze, mitic ºi simbolic,într-o nouã realitate, aptã sã primeascã, în cadrelesale, ºi valenþele proprii metaforei ºi basmului.Cãci, aºa cum suntem încã din titlu avertizaþi,avem de a face ºi cu �O poveste plinã deenigme�, cum este ºi viaþa celui pe care ni-lsupune atenþiei Thomas Mann.

Reþinând cu precãdere momentul de crizã încare se aflã eroul sãu, prozatorul nu insistã, însã,prea mult asupra aspectelor menite a-l explica. Deaceea, ºi existenþa lui Van der Qualen e mai multaproximatã, decât cu siguranþã certificatã.Singurul lucru pe care îl ºtim despre el e chiarfaptul cã, la nici patruzeci de ani, omul acesta segãseºte în faþa unui apropiat ºi implacabil sfârºit.

Pus în faþa unei situaþii care putea sã parãoricui mai greu de acceptat, personajul luiThomas Mann se va decide sã plece, peneaºteptate, într-o cãlãtorie care se va dovedi a fi,pentru el, ºi ultima.

Este ºi prima sa încercare de a pãtrunde într-un alt teritoriu, care-i rãmãsese pânã atuncinecunoscut. Ceea ce va face ca ºi cãlãtoria sa sãaibã de la început ºi alt caracter decât cel pe carel-ar fi putut avea, dacã ea s-ar fi petrecut în planulunei reale normalitãþi. Cãci, de îndatã ce vacoborî din tren, Van der Qualen va avea tot maimult impresia cã a intrat într-un alt teritoriu, într-o �localitate strãinã�, �într-un oraº necunoscut�.ªi fapt e cã el începe a se situa, cu fiecare pas,într-un dincolo, chiar dacã tãrâmul pe care acestaîl desemneazã se pãstreazã, încã, în cazul sãu, înmarginile celei mai stricte realitãþi. Cum pare afigura acest dincolo ºi în mentalitatea omului derând de pe meleagurile noastre ºi care rãzbatedoar uºor transfigurat ºi în creaþiile sale folclorice.

Pentru eroul lui Thomas Mann, lumea dedincolo este una care îi stârneºte deopotrivãcuriozitatea, dar ºi anxietatea. Cãci, în pofidaunor aparenþe ce par a-i fi familiare, locul pe careurmeazã a-l strãbate, îi rãmâne, în esenþã,necunoscut. Iar acest fapt nu-i poate fi indiferent.

Semnificativã, sub acest aspect, devine însãºiplimbarea sa prin acea �localitate strãinã� în carea descins fãrã nici un preaviz, cu toate cãdestinaþia sa realã, pentru care îºi ºi cumpãrase

bilet, fusese cu totul alta. Or, odatã intrat în acel�oraº necunoscut�, Van der Qualen lasã impresiacã nu e deocamdatã decât un turist, careînregistreazã destul de atent peisajul în caremomentan se aflã. Paºii îl vor purta �pe lângãniºte ziduri scunde, pe lângã o poartã veche cudouã turnuri masive�. Dar � atenþie! �, îi va fi datsã treacã ºi �peste un pod pe ale cãrui balustradese gãseau statui ºi sub care se rostogolea aleneapa tulbure�. Decorul, vãdit estetizat, dar ºi uºordecrepit, face parcã ºi mai evidentã �o luntrelungã ºi putredã, din spatele cãreia un om vâsleacu o prãjinã lungã�. ªi care nu e decât miticulCaron, care transportã sufletele celor morþi înInfern. Or, la vederea lui, Van der Qualen nu facedecât sã se opreascã puþin din mers, ca sã seaplece peste balustradã: �Ia te uitã, gândi el, unrâu, un râu�. Dar ezitã încã sã-l identifice, lãsândsã rãzbatã la suprafaþã doar bucuria pe care i-o dãchiar acest fapt: �Plãcut lucru cã nu-i ºtiu numele,un nume oarecare� � va spune el, încercând,astfel, sã-l facã uitat, chiar dacã în sinea sa ºtie

prea bine cã se aflã pe un pod suspendat peste oapã a uitãrii, pe care, însoþit de vestitul luntraº, vafi silit s-o treacã, la rându-i, curând.

Datele realului ajung sã se rãsfrângã, laThomas Mann, deopotrivã mitic ºi simbolic,ajungând sã recompunã astfel imaginea unei lumipe care doar visul ar mai putea-o schimba saudestrãma.

Ar mai fi, apoi, de observat cã personajulprozatorului german, oricât de dezinvolt pare a semiºca în lumea în care de curând a intrat,rãmâne, totuºi, destul de rezervat atunci când evorba de a se înscrie în regulile ei. De aceea,probabil, oricât ar lãsa impresia cã s-ar puteaconforma, Van der Qualen ºi tinde a se situaoarecum instinctiv în afara acesteia. ªi o va facechiar din momentul în care a descins în aceaneobiºnuitã casã de oaspeþi, în care îi va fi dat un

timp sã stea. Cãci, prin însãºi alcãtuirea sa, sedeosebea de toate celelalte din jur nu doar �pringeamurile ei ca oglinda, toate boltite ºi opace�, ciºi prin lumea pe care pãrea a o adãposti. ªidespre care ne-am putea face o primã impresiechiar la vederea celei care o patrona. ªi pe carevremelnicul ei locatar nici nu ezitã a o taxa, chiardacã, din politeþe, o face doar în gând �Sunteþi,stimatã doamnã � îi va spune, prin urmare,acesteia �, ca o apariþie de coºmar, ca o figurã dinHoffmann�.

Mergând alãturi de oamenii acelui oraºmisterios, Van der Qualen are sentimentul cãnimeni n-ar putea fi �mai nestatornic, mai liber�,dar ºi �mai neîmplinit în ceva�, cum este el înacele momente. ªi, îºi va spune, cu o superbienietzscheanã: �Nu-mi datoreazã nimeni nimic, iareu nu datorez nimãnui nimic�. �Dumnezeu nu ºi-a întins niciodatã mâna asuprã-mi, nici mãcar numã cunoaºte.� ºi, cum nu se simte cu nimic datoracestuia, ar putea sã spunã, oricând, ca ºiNietzsche care l-a inspirat, cã ºi pentru el

Dumnezeu a murit. Iar în situaþia sa, o atarecutezanþã iconoclastã n-ar fi câtuºi de puþin oinfamie. Cãci, condamnat de boalã la unprematur sfârºit, Van der Qualen gãseºte încã înel puterea de a-l privi, totuºi, ca pe un datineluctabil, cu care pare sã înceapã a se obiºnui,chiar dacã mai manifestã ºi o explicabilã reþinerefaþã de lumea în care urmeazã în curând a intra.Iar asta îl va face sã stea în restaurantul în carecina, �întors cu spatele spre toþi ceilalþi�. Cãci, înochii sãi, ei nu sunt decât întrupãrile fantasmaticeale unei lumi care ºi-a pierdut corporalitatea,lãsând vederii, precum la Platon, doar umbra aceea ce au fost cândva.

Experienþele care l-au marcat în destul descurta sa viaþã par sã se înscrie cumva firesc încuprinsul acesteia, întrucât, prin consecinþele lor,

#

Radu Anton Maier Baumstamm IV (2013) 100x100 cm

ele nu fac decât sã dea ºi sensul exact, pe care îlpresupune, prin suferinþele îndurate, chiar numelesãu.

Este aici ºi punctul în care existenþa lui Vander Qualen se ºi poate apropia, într-un fel, deaceea a lui Perpessicius. Cãci pseudonimul pe careacesta din urmã ºi l-a asumat îl exprimã cum nuse poate mai bine, punându-ne în faþa unui omtãbãcit, la rândul sãu, de suferinþe.

Cei doi se întâlnesc, pe de altã parte, ºi princeea ce fac, chiar dacã demersurile lor par sã seînscrie sub alt semn creator. Pentru cã, dacã Vander Qualen s-a obiºnuit sã asculte doar poveºtilepe care i le spune, searã de searã, straniaºeherezadã, Perpessicius preia, în schimb, integralrolul acesteia, pentru a evoca, în paginile unuiJurnal silvestru, clipele pe care le trãise el însuºialãturi de minunata sa Chérisson. �Poveºtile� saleºi vor tinde, de altfel, sã-l cuprindã ca personaj ºicreator. În timp ce poveºtile pe care le ascultã Vander Qualen par sã aibã, în ceea ce-l priveºte, uncu totul alt rol. Cãci, departe de a satisface doarun orgoliu de creator, ele rãspund unei irepresibiledorinþe de a asculta ºi de a retrãi, de fapt, cum seºi întâmplã în cazul acestui personaj, prinintermediul altor existenþe, ºi propria poveste cafiinþã cu un destin efemer.

Poveºtile noii ªeherezade par sã aibã asupralui Van der Qualen ºi un efect cathartic. Cãci,deºi �erau poveºti triste, fãrã mângâiere�, �ele i seaºezau�, totuºi, �ca o dulce povarã pe inimã, ºi ofãceau sã batã tot mai încet ºi mai fericitã�. Elevor avea, pe de altã parte, ºi rolul de a-i întreþineºi necesarul tonus vital. Fapt care nu va rãmâneînsã totdeauna doar în planul unei imaculateidealitãþi. Fiindcã, deºi rãmâne mai tot timpulfascinat de poveste, Van der Qualen se lasãcâteodatã prea mult ademenit de farmecul celeicare o spunea. ªi nici n-ar fi putut sã nu seîntâmple aºa, de vreme ce se gãsea în faþa uneifãpturi atât de graþioase, încât adesea inima,pentru o clipã, i se oprea: �Pletele castanii, lungiºi buclate, îi cãdeau pe umerii de copil, emanândatâta farmec, încât te înmãrmurea. În ochii einegri, prelungi, se reflecta lumina lumânãrii...Gura ei era puþin cam mare, dar cu expresia dulcea buzelor somnului, când coboarã dupã zile de

chin pe fruntea noastrã. Þinea cãlcâiele binestrânse, iar picioarele zvelte se lipeau unul dealtul�.

ªi, cum era de aºteptat, în astfel de momente,�Sângele începea sã-i clocoteascã� în vine, iar Vander Qualen, �întindea mâinile spre ea, iar ea nuschiþa nici o împotrivire�. �Apoi n-o mai gãsea�,�seri la rând�. Ca, atunci �când se reîntorcea�,dupã un timp, strania ºeherezadã sã-i deaascultãtorului ei ºi sancþiunea pe care o merita.Fiindcã, deºi era prezentã în camera lui, nu-i maipovestea nimic mai multe seri, ca sã înceapã apoicu încetul, pânã când el iar uita de sine ºi ieºeadin poveste.

�Cât a durat acest lucru...� se va întrebaThomas Mann, pentru a lãsa, apoi, potrivitesteticii sale, ca totul sã se aºeze într-o la fel deapãsatã indeterminare: �cine ºtie?� Ca sã plusezeimediat, adâncind, astfel, ºi mai mult o stare despirit destinatã parcã prin natura ei sã se consumeîn echivoc. �Cine ºtie � va accentua prozatorul �dacã în acea dupã amiazã Albrecht van derQualen s-a trezit cu adevãrat ºi a pornit-o în aceloraº strãin sau dacã nu cumva, mai curând, arãmas dormind, în compartimentul sãu de clasaîntâi ºi a fost dus de acceleratul Berlin-Roma, cu ovitezã nemaipomenitã, peste munþi ºi dealuri.Cine dintre noi s-ar încumeta sã dea cucertitudine ºi pe rãspunderea lui un rãspuns laaceastã întrebare? E ceva ce nu se poate ºtinicicum. <<Totul e scris în aer>>�, va încheia, nufãrã un surâs complice, Thomas Mann.

Pãstrându-se, cum era ºi firesc, în tipareleproprii civilizaþiei în care, spiritual ºi uman, s-aformat, prozatorul rãmâne, se pare, îndatorat ºilumii din care, în timp, s-a desprins. E lumea careîºi va face simþitã prezenþa, la anii deplineimaturitãþi creatoare, în tetralogia Iosif ºi fraþii sãi,prin intermediul cãreia ºi þinuse, de fapt, sã-ºireapropie, în ordine afectiv-ideaticã, modelularheal, specific originii sale iudaice.

În ce mãsurã se lasã el decriptat în conturareaviziunii sale asupra existenþei ar fi, desigur, maigreu de precizat, poate ºi fiindcã în structuraacestei arheitãþi intrã ºi o parte însemnatã dinþesãtura intimã a sufletului omenesc. De aceea,nici nu ne-am oprit decât o clipã asupra ei, doaratât cât ne-a putut oferi ºi prilejul necesar pentru

a repune în discuþie sfârºitul vieþii lui Van derQualen, aºa cum se lasã el dedus din comentariilecreatorului sãu. Or, ceea ce se cuvine a firemarcat e chiar faptul cã Thomas Mann nuapasã câtuºi de puþin asupra momentului tragiclegat de moartea personajului sãu. Dispariþiaprematurã a acestuia pare a nu-ºi gãsi, în oricecaz, vreun ecou nici în sufletul celor care îi vor fifost, într-un fel sau altul, apropiaþi. ªi chiarpentru prozator, moartea nu semnificã mai multdecât o simplã ºi insignifiantã trecere din lumearealã în lumea necunoscutã a unui alt tãrâm. E otranslaþie care se face �cu o vitezãnemaipomenitã�, aºa cum numai în basm sepoate închipui, dupã cum lasã a se înþelegeThomas Mann. Era, de altminteri, ºi singuratehnicã de accelerare a imaginii pe care îi fusesedat s-o cunoascã în tinereþea sa. Fiindcã doar multmai târziu filmul va ajunge sã concureze cusucces arta basmului ºi, mai cu seamã, capacitateaacestuia de a se muta ameþitor dintr-un loc înaltul ºi dintr-o lume în alta, dând astfel realitãþiiposibilitatea de a-ºi apropia ºi domeniul mai vastºi mai plin uneori de surprize al imaginarului.

Revenind în teritoriul prozei lui ThomasMann, va trebui sã ne reamintim, însã, cã el ne-apropus �O poveste plinã de enigme�, sortite sãrãmânã ceea ce sunt. Ele se vor ºi proiecta astfelºi în sufletul personajului sãu, încã din momentulîn care acesta va începe sã aibã conºtiinþa clarã apropriului capãt de drum.

La aceastã inevitabilã �mare trecere� va începesã reflecteze ºi Perpessicius în al sãu Pretextcehovian, chiar dacã mai regãseºte în el putereade a crede cã dragostea sa i-ar putea supravieþui,prin chiar ecoul pe care l-ar putea avea în inimacelei pe care, în timpul vieþii, atât de mult oiubise. Gândind astfel, criticul þinea, de fapt, sã neatragã atenþia cã, prin substanþa sa intimã, elrãmâne, în orice împrejurare, ceea cedintotdeauna a fost: un poet apt sã transfere pecoordonatele artei întrebãrile ºi neliniºtile propriivieþii ºi condiþiei sale umane, ca �trestiegânditoare� în univers. Aºa cum transpar ele ºidin atât de poeticul Epilog, menit sã încheiepovestea de iubire în care, înspre amurgulexistenþei sale, s-a lãsat implicat.

!

1100




#

Radu Anton Maier Canale-alegorico III

NNeebbuunnuull

M-au aruncat în cãmaºa de forþã!O sãptãmânã am stat acolo.M-au scos mort.O, Iisuse, am strigat, ajutã-mãcum l-ai ajutat pe Lazãr, în Betania!ªi El m-a ajutat. În tãcere.Dãdeau din coada ochiului paznicii,se gudurau pe lângã mine.Cãdeþi la picioarele Lui! le-am cerutºi ei au cãzut. Spaima le-a murdãrit veºmintele.Când am ajuns acasãcopiii m-au întrebat:unde-ai fost, de eºti atât de palidºi sugrumat? În rai! le-am rãspuns,iar ei au râs, iar Domnul ajunseseînaintea mea aiciºi s-a aºezat în icoanã.

LLaa ssccrriiiittoorrii

Mã strãduiesc sã încapîn locul unde nu încape nimeni,dar dacã nimeni n-a încãput acolo,cum voi ºti eu c-am încãput!?Baþi câmpii, vorbe-s asteapentru câinii scutiþi de armatã,pentru guzgani! Ia-þi patul puºtii pe umãrºi trage în viezurii somnului,spune-i regizorului cã refuzi rolul,cere-i sã te punã director la �Viaþa româneascã�ºi vei putea oua unde vrei!Din anul ce vine vei gãsi scutece gratispentru copilul care-ai rãmas,ia-le ºi sã le porþi sãnãtos!M-a înverzit întâlnirea asta,mucegai m-ai fãcut, brânzã franþuzeascã!Iatã, þi-am adus o babã din satul Butincare sã rãmânã în viaþã pentru tineºi sã mintã cã pe pãmântul eiai scris conopidele tretralogiilor tale!

TTâârrzziiuull

ITrece pe zareMarea Cãmilã de CiadEa se vede din Lunã,Însetatã trece.Singurã.Cu stãpânul ei mort.Evadatã din crematoriu.

IIDumnezeu þi se uitã peste umãrîn poeziedar nu zice nimicºi nici nu citeºtepânã îþi cere voie!

IIITurbinca e trãsura morþii,Ivan e asinul care o trage.Tocmai au trecutpeste singura minã antitancadusã de la Iasnaia Poliana.

DDrraaggoosstteeaa ccuu mmooaarrtteeaa ee uunniiccãã

Se retrage la þarã sângele din bãtrâni!Cãlãtorim cãlare pe-o nucã,

fiecare sâmbure al ei e o pilã nuclearã.Oho, departe vom ajunge!Oho, cum plâng câinii uciºi în 2013,din doi în zero, din unu în trei,n-ai cum spera sã mai învienici sã se termine torturacând ea-i abia la început.De mirare cum nu ne dãm seamacã stãm la rând ºi ne desfacem liniºtiþibocceluþele, sãrãm aluatulºi-l coacem la soare!Ce excursie, ce pelerinaj între botezºi ultima vraiºte a celulelor,când intrã dihorul alb printre ele!Eram odatã în Insulele Hebride,cãutam ciocârlii prin iarbã,o balenã a eºuat chiar deasupra noastrã,pe cer, alta în mare, la þãrm...Pãreau a se cunoaºte cele douã!Se poate retrage la þarã sângele bãtrânilor,nu-i semn rãu, dar sã nu se strecoareîn fântâni! Nu lãsaþi copiii sã arunce peºtiîn ochiul subpãmântean!Acum, ascultaþi cum zornãie baniila casele de toleranþã ale cimitirelor!Zgomotul lor acoperã Recviemul lui Mozart,umezeºte frunzele cu un lichid tuciuriu.

UUnn ccoorrbb bbããttrrâânn

Sinistru croncãne corbul meu,a îmbãtrânit dintr-odatãse spalã negrul de pe elºi rãmâne pielea de corb!Asta de la Premiul Goncourtþi se trage! râd eu de el.Tace. Poþi trece pe tãcerea luiîmpietritã, de la un mal la altul,ca pe podul de la Cernavodã, cel Vechi.Tace, ºi spaima celorlalþise întinde ca o unsoare reape rãnile lor!ºi pe ale tale se va întinde!zice într-un târziu.Fereºte-l, Doamne, mã reped eu la el,fereºte-l, Doamne, de prostie!Liniºteºte-te, corbule, ia-þi pastilapentru Anul Calului Verde de Lemn!Te crezi veºnic, nu vezi cã s-au fãcutºi basmele mici, umbli prin elede-a buºilea, dai cu creasta,s-a-nmuiat mineralul?!Dar corbul meu se ºi vede pe cer,cu aripile întinse de la rãsãrit la apus,se ºi vede printre norii deºi,se ºi vede urcând cãtre soare!E frig acolo sus, nu te duce!Stai sã ascultãm zodiacul,sã mâncãm seminþe de rodii!Mi-e poftã de un miel,mã uimeºte corbul, mã duc sã fur unul abia nãscut!N-aºteaptã rãspuns cã se duce.A-mbãtrânit corbul meuse spalã negrul de pe elºi se vede carnea de corb.Aºa nu va ajunge departe,va cãdea de obosealãla picioarele câinilor. Nu te duce, corbule!strig, dar el a ºi dat Cotul Donului.Mã mângâi cu gândulcã sunt acolo pãstoriiºi cã nu vor lãsa câinii sã-l sfâºieºi-l vor înmormânta sub un fag,cum au fãcut ºi cei dinainte de ei.

IInnssppeeccþþiiuunnee

L-am întâlnit pe inspectorul de nebuni,stãtea sub tei ºi fuma pipã.Aburul fumului îi ieºea pe urechi,urca printre frunze ºi ajungeapânã la ferestrele zãbrelitede la etajul al doilea...Acolo se legãnau nebunii la geamurile deschise,scoteau mâinile în aerul cãldicelsã prindã scamele de norice repede se topeau între degetele lor.Rãmânea doar mirosul dulce-subþire,aromat ºi pãtrunzãtor. Nebunilorle mergea la inimã ºi lãcrimaucãdeau lacrimile pic-picºi se ascundeau în pietriºul de jos.Atunci, inspectorul se ridica de pe banca lui,mai arunca un convoi de arome ºi fumºi striga cãtre ei:cei adevãraþi sã vinã la mine!Ca la o comandã ferestrele se goleau,nimeni nu vrea sã dezbine gratiileºi sã se arunce de la înãlþimea aceea!Se auzeau þipete ºi bãtãi în pereþi.Doar unul se alegea dintre toþi,de fiecare datã doar unulcare ca pe niºte sârmiºoare rupea fierulºi ca o pasãre albã,învelit în cearceaful sãu,se zvârlea la picioarele teilor.Inspectorul de nebuni îºi scotea pãlãriaºi aplaudând discret se apropia de cel mortºi-i dãdea ultima sãrutare,apoi dispãrea printre arborica ºi cum n-ar fi fost.

!

1111




poezia

Marcel Mureºeanu

La sscriitori

Nu m-am strãduit niciodatã sã mã strecorca un ºarpe al casei printre scriitori,dar dacã ar fi fost aºa, nu eram cel dinurmã scriitorcare ar fi încãput astfel printre nemuritori! N-am ºtiut niciodatã sã bat câmpiicu graþie sau nu, precum scriitorii de laoraº,eu am trãit doar printre oamenii simpli, discret ºi ubicuu, vorba doamnei Petraº.De la Prundul Bârgãului pânã la Cluj,profesor, inspector, redactor, director,pregãtit pentru a greºi, n-am fãcut slujnimãnui ºi nu voi face nici în viitor! Ba, pe vremea când eramdirector la Teatrul de Pãpuºi ,,Puk",la scriitori gratuitãþi le ofereamºi la matineu chiar brânzã franþuzeascã ºisuc.Iatã, mi s-a spus cu patima recunoºtinþei,acum,scriitorimea clujeanã þi-a pregãtit cununaºi, pe lângã monedele ºi monadele meritateoricum,vei fi publicat cu poezie ºi parodie în,,Tribuna"!

LLuucciiaann PPeerrþþaa

parodia la tribunã

AAffeerriimm

Bem cu mâinile cu buricele degetelor cu buzelecu dinþii.Bem cu hainele ofilite ale inimii bem cu oaselepânã tulburãm nemiºcarea.

Aici sfinþii n�au loc.ªoimii lor de hârtie n�au adãpost

Fereascã Dumnezeu sã se termine bãutura cã�lvom bea pe El. Bem sã uitãm de vise neºtiind cã visul suntem.Bem pânã banii se topesc ºi locul lor odatã lumi-nos devine întunecat.Bem viaþa ºi devenim lãcrimoºi de ne�ngheaþãlacrima ca la eschimoºi.Rana cui suntem, dar timpul?ªi ne îmbãtrâneºte mâna de�atâta urcat.

Bem ca leul urmãrit de antilope, bem cu sug-hiþuri.

Sângele cui îl bem?

Sãrut i�am aºternut la picioare femeii si sufletulmi�a bãut.Dar nu vine.Crud am început, crud voi sfârºi.ªi�n bãuturã cineva taie capul speranþei ºi�l punepe�o tavã.

Bem ºi rodim, noi ºi vinul.

Cum nodurile�n plasã suntem legaþi.Dacã ne�ar mãsura cineva cu�n aparat nãzdrãvan,s�ar topi.În noi e adevãrul, anii putere, dealuri coapte devântul solar.Membrane. Fotonii. Eonii. Mitocondrii de veghe.Gingãºia ºi dezlegarea limbilor. Imaginea unei luni ce nu seamãnã cu noua lunã.Duhul vinului ºi duhul strãmoºilor.

Stãm de vorbã cu zeii în norii de fum ai iluziei.Femeia-i frumoasã, de�aceea nu vine.

Bem lipiþi de masã pânã prindem rãdãcini înpãmântul ce ne tot naºte.Bem cu spume la tâmple bem cu nemernicie bemcu scântei.Am uitat de mãsurã, noi suntem mãsura.De tandreþe, zugrãvind þãri ireale.

Tãiem cu cuþitul memoria, ea�i tot acolo.

Bem pânã noaptea prinde coajã ºi o topim iarzorii pun pe noi albã cãmaºã.Da�i bem ºi pe ei bem ºi cãmaºa scrobitã ºirãmânem sãraci.

Am uitat disperarea la colþ suntem una cu ea ºicârciuma nu se înalþã la cer.Dacã am putea am trage cu sãgeþile�n el.

Praf ºi pulbere.Praf ºi pulbere.

Ochii îngerilor îmbãtrânesc. Ochii ei, nu.

Bem cu împrumut bem cu noduri în gât bem cuspaima cã�i gata. Þinem paharul cu grijã cum þinem un ou, el enou nãscutul.Prin aburii lui lumea se�aratã ºi nu.

De sus pânã jos suntem fântânã.De jos pânã sus urcã moartea în noi.

Încã nu. Încã nu.

Rãzvrãteºte�te când nu te poþi rãzvrãti.Orice cunoaºtere meritã încercatã.

Dar orice e bun, mai bun nu se face ºi odatã îºiia zborul.Vinul pocneºte din încheieturi ºi sfârºeºte.De�acum, întâmplã�se orice.Suntem mai goi ca împãratul din poveste.

Iar din spatele nemãrturisit al durerii se�aude unºuier.Ne fuge de sub picioare pãmântul simþim stomac-ul ca broascã þestoasã.ªi se cascã�n þãrânã o groapã unde vom intraamândoi.Vinul ºi omul.

Dar nimeni nu ne va pune la creºtet ceva, ofloare, un cui, un cuvânt din care auzim infinitul. Un pahar.

Iar ea, care a uitat îndoaie timpul nostru ºi�laruncã la coº.

Un popor de poeþi ºopteºte în noi suntem bãtaia de joc a cetãþii dar lustruimpoezia.Blândeþea ne uitã ºi nu ne mai leagãnã.

Aleluia! Aleluia!

OOaammeenniiii ccaarree nnuu ººttiiaauu ccãã ppããmmâânnttuull ssee��nnvvâârrttee

Cum erau oamenii care au pictat în peºteri, de�auîmblânzit întunericul, viziunile cui au avut?

În liniºtea pietrei lucrând, în snopuri de liniºte.

În întunericul blândîn golful de piatrã al peºterii, unde zei nuse�aratã.

Cu ce luminau piatra, dar sufletul ei?Sã fi cules din memorie imaginea unor meri cuaromã cu tot?

Dar marea�au visat cu peºti visãtori?Pictând liniºtea, în ei era noapte sau zori? Gândul cã odatã ieºiþi au sã uite?

Dar moartea cum le era, mai vie ca a noastrã?Aveau biciuri sã batã întunericul? Pictau bãrbaþii, femeile, cu pãrul unui animal fabulos?

Au pictat înserarea? Ce gândeau când vedeau trecerea norilor?

Aruncau suliþe în umbrele miºcãtoare?

Le sãrea inima când întâlneau necunoscutul?Cântau?

Gãseau alinare în ºoapte?Cum spuneau apei? Purtau ca blanã pe umerilumina?În visele lor la nori se urcau?

Cine era veghetorul care privea�n ochi întunericul?

Când hotãrau sã picteze, era noapte sau zi?ªtiau cã liniºtea spintecã cerul?Cum le spuneau stelelor cãzãtoare, dar tunetului?

Voiau sã�atingã curcubeul, sã urce prin el?

Aveau inima ca de miel sau geroasã?

Pictau zorii sau se rugau lor? Dar noaptea o pic-tau sau se rugau ei?Pietrei? Aveau încãlþãri? Pielea lor era luminosã ºi zadarnicã?Vorbeau în somn despre galben?

Dacã au gãsit ceva fãrã nume?

Când au plâns prima datã, au adunat lacrimile? Le�au privit sau le�au dat drumul pe ape?

La apusuri simþeau cum le curge prin trup o febrãciudatã?Li se muiau picioarele?ªi�n întunericul roºu bãtea inima lor ca a noastrã?

Iubeau?

!!!!!!

Palid de�aºteptare scriu cu mutã cernealã sângelui vostru...

!

1122




George V. Precup

CCeeddaarreeaa AArrddeeaalluulluuii

Victor îl driblã scurt pe Zoltan, fentã spredreapta, împingând-o cu mâna stângã peRozi din drum. Simþi vâjâind din spate

piciorul lui Ferco-Ariciu�, care nu nimeri nicimingea, nici genunchiul lui ºi se prãbuºi în iarbaudã. Din lateral se apropia vijelios Piºta,muºcându-ºi degetele de la mâna stângã ºiºuierând ca trenul de Þagu când pleacã din GaraMicã. Scãpã ca prin minune de lovitura ca detârnãcop a nebunului, mai fãcu doi paºi, apoiºutã imparabil în mingea de 13 lei, roºie cu bulinealbastre. Nimeri sfeterul de lânã, al nu ºtiu cui,care þinea loc de barã.

� Goool! Patru la trei pentru noi! Piri râdea cu toatã faþa, bucurându-se, ca ºi

când ar fi marcat Puºkaº în finala cu nemþii din�54. Un gol pe care sã nu-l fi ºtiut nimeni, iar easã fie prima care sã-l anunþe ºi sã spulbere, cuasta, coºmarul ungurimii de pretutindeni dupãpierderea Cupei Mondiale din Elveþia.

� Pe mã-ta gol! o contrã Ianci pe sora lui. Nuvezi cã o zburat bara de la locul ei?

� Aia-i barã? E un sfeter. ªi, de ce mã sudui demumã-ta? Te spun�

� Hai, mã, lãsaþi, cã vine ciurda imediat, sebãgã Vali, dacã intrã în cucuruz, sã vedeþi ce�goluri� luaþi dupã cap, seara asta, de la �muma-voastrã�.

Peste Continit cobora înserarea. Soarele îºidãdea ultima suflare, pregãtindu-se sã se ascundãdupã Dealul Mare. Raze întârziate se mai uitauîncã o clipã înapoi, lungind neverosimil umbraplopului lui Baronu� peste pajiºtea înfloritã. De peRãzorul Mare, peste orizontul sângeriu, se proiec-tau siluetele þigãncuºelor din Strada Viilor,furiºându-se, grãbite ºi temãtoare, ca nu cumva sãle atace din nou �gaºca� de pe Hotar ºi sã le�confiºte� recolta de frãguþe adunate cu trudã depe Dealul Mare. Cãtre Hodaie, din locul în carear fi trebuit sã aparã ciurda satului, CruceaEroilor se zãrea goalã ºi stingherã, cu braþele mân-cate de ploi, asemeni unei sperietori de cioriinutilã, uitatã pe miriºtea goalã.

Era prezentã toatã �trupa�. Mici ºi mari,unguri ºi români. De la þâncul de 3 ani, copilullu� Rozi lu� Senteº, pânã la Victor ºi Vali, liceenicare frecventau �ºcoli înalte�, cum spunea, în sim-plitatea ei, Anico lu� Baronu�. �Terorizau� searã desearã Continitul cu interminabile partide de fot-bal, spre furia lui Iani a lu� Icea, care privea cudisperare cum încâlceau iarba pe care, apoi, bãr-baþii Hotarului vor trebui sã se chinuie pestemãsurã sã o coseascã. ªi mai ºi þipau într-unamestec de cuvinte ºi înjurãturi româno-maghiarecare o scoteau din sãrite ºi din somnolenþã pânãºi pe Nano, mama lui Iani-baci ºi bunica lui Rozi.Ea era cea mai bãtrânã femeie de pe Hotar ºi toþierau de acord cã uitase Dumnezeu de ea.

� Nu vine, mã, nicio ciurdã! þipã Sile. Hai sãmai jucãm, cã n-am chef sã ne bateþi ºi seara asta!

� Pãi, cum sã nu vã batem, mã? rânji Ferco,poreclit Ariciu, pentru cã, atunci când nu-i conve-nea ceva, se arunca pe jos urlând ca din gurã deºarpe ºi se fãcea ghem ca un arici. Nu vedeþi ceslabi sunteþi? Putem juca ºi douã sãptãmâni, cãtot o luaþi. Parcã ar juca Ungaria cu România!

� Ce vrei sã spui, mã, bozgore? Cã Bene ºiAlbert ai voºtri sunt mai buni decât Pârcãlab ºiDobrin? Sile se roºise la faþã ºi stãtea gata sã-l iala bãtaie pe Arici.

� Pãi, nu ne-aþi bãtut niciodatã! se înfoie ºiIanci. ªi nu o veþi face vreodatã!

� �Ne-aþi�? Da� voi ce sunteþi, mã? Vali se uitã spre Victor. �Lasã-i, nu te bãga�,

pãreau sã spunã ochii lui. �Niºte copilãrii,acolo��.

� În Ungaria pânã ºi aerul e mai bun, spuseîncet Piri. Asta o ºtie toatã lumea.

� Tata, sãri din nou Ariciul, a auzit la Kossuth-Radio cã, cicã, Horthy n-ar fi mort ºi cã aºteaptãdoar momentul potrivit sã vinã din nou pe calullui alb ºi sã ia Ardealul de la voi. Cã nu-i alvostru ºi trebuie sã-l daþi înapoi!

� Ce spui, mã!? Pãi, de ce nu vorbeaþi deArdeal când au împlântat soldaþii români opincape Parlamentul de la Budapesta?!

Pânã sã-ºi dea ceilalþi seama, Sile îl placã peArici ºi-l trânti pe iarbã. Apoi începu sã-i carepumni pe unde apuca. Piºta Nebunu� începu sã-ºiroadã douã degete de la mâna stângã fãcutã

pumn, strigând ºi þopãind excitat în jurul lor:�Büdös oláh! Büdös oláh!� Victor ºi Vali îidespãrþirã cu blândeþe pe cei doi, prãpãdindu-sede râs.

- Staþi, mã, cã nu vã ia nimeni Ardealul! Ce,parcã poate cineva sã ia Continitul cu el??

Câteva secunde domni tãcerea. Apoi ea fuspartã de vocea lui Rozi.

� Eu nu înþeleg de ce nu le dã odatã Ardealulungurilor ºi sã termine cu cearta! S-ar liniºti cutoþii: ungurii n-ar mai avea ce sã cearã, iar

românii n-ar mai avea nimic de cedat. Se privirã stupefiaþi unul pe celãlalt. �Chiar

aºa, domnule, uite ce simplã este problema! Cumde nu-i venise nimãnui ideea asta pânã acum??�

Deodatã încremenirã. Dinspre Icea se auzeautot mai aproape rãcnetele lui Iani-baci.

� Mããããã! Iar aþi cãlcat tãtã iarba! Soarele vostde derbedei! Aszt az istenit!

Se împrãºtiarã ca potârnichile. Frica de biciullui Iani-baci era mult prea mare. Dintr-o datã,problema Ardealului se îndepãrtã la mii de kilo-metri. De cãtre Hodaie ciurda se apropia agale desat. Doar câteva vaci se oprirã, scãrpinându-ºispinãrile pline de balegã de Crucea Eroilor.

Nimeni nu ºtia exact când ºi de ce apãruseCrucea acolo. Bãtrânii povesteau cã sub morman-ul de pãmânt din spatele ei ar fi îngropate câtevasute de soldaþi, români sau unguri, care, cicã, ar filuptat plini de speranþã pentru Ardeal. Dacã ar fiºtiut ei atunci cât de simplu va rezolva Rozi,peste ani, problema Cedãrii Ardealului, poate cãsacrificiul lor ar fi putut fi evitat.

Soarele îºi mai împrãºtie pentru ultima datãaurul razelor peste Continit, apoi alunecã grãbitdupã Dealul Mare

Baronesele

Li se spunea �a lu� Baronu� sau �Baronesele�.Habar n-avea cineva prin ce ciudãþenie a sorþii selipise de ele aceastã poreclã. Mai ales cã, pe orazã de câþiva zeci de kilometri, nu se auzise sã fiexistat vreodatã vreo curte boiereascã, de grofi,cum s-ar fi numit familiile nobiliare prin partealocului. Nu se punea problema ca oamenii de peHotar sã fi înþeles prea bine ce înseamnã cuvântulãsta, �baron�. Poate doar bãtrânul Iulian, carefãcuse 3 ani de armatã pe vremea Austro-Ungarieiºi care, atunci când se întorsese din nou acasã,vorbea într-un amestec ciudat de cuvinte pe carenu-l pricepea nimeni. Se adresa vecinilor ºivecinelor cu �sehr geehrte Damen und Herren�,astfel cã oamenii îºi fãceau cruce pe ascuns, fiindsiguri cã o luase biniºor prin cucuruz. Îl ºi între-barã câþiva copii odatã, când îl prinserã ºezândmai liniºtit pe marginea ºanþului ºi pufãind oþigarã enormã din hârtie de ziar umplutã cu tãbac�producþie proprie�. �ªtiu, mã, ºtiu� zâmbi elenigmatic, �cum sã nu ºtiu?!�. Dar nu le dãduniciun rãspuns, aºa cã problema rãmase pe maideparte neelucidatã.

Nu cã le-ar fi interesat subiectul în moddeosebit pe cele douã surori �baronese�, Anico ºiEva. Ele erau mult mai preocupate sã trãiascã deazi pe mâine, în condiþiile în care toþi erau deacord cã sunt cele mai sãrace de pe Hotar. Nuprea se adunau multe bogãþii prin curtea lor ºi, înafara unei cãsuþe de chirpici, acoperitã cu paie laînceput, mai apoi cu carton asfaltat, cãtran, cum ise spunea prin partea locului, a plopului dinspatele casei, cel mai înalt �obiectiv� din zonã,umbra lui întinzându-se, la ceasul amurgului,pânã aproape de casa lui Iulian, aflatã la vreodouã sute de metri, a câtorva gãini ºi raþe, nuprea gãseai mare lucru prin ograda lor. Mai aveauun câine jerpelit ºi costeliv, mai mult �vegetarian�decât �carnivor�, care bãgase spaima în toþi, maiales în Tina, fata lu� Cozma lu� Codreanu, caretrecea, zi de zi, prin faþa casei când se întorcea dela ºcoalã. Anico întinsese de-a latul curþii o sârmãlegatã la capete de doi þãruºi, pe care lunecalanþul potãii, astfel cã el domnea peste toatã ogra-

1133




Viorel Bucur

Omul negruproza

#

Radu Anton Maier Silvia V

1144




da, ca ºi când ar fi avut de apãrat cine ºtie ceavere. În partea de sus a curþii, pe o cãrarerãsucitã ca o rãdãcinã de pom bãtrân, ajungeai la�cimitirul familiei�, de fapt un singur mormânt cuo cruce improvizatã, unde era îngropatã mamacelor douã surori. Lipsite de bani cu care sã-i facão înmormântare cum se cerea, în cimitirulSatului, ele o îngroparã, în grabã, pe colina dedeasupra casei, lucru trecut cu vederea oarecumde autoritãþi, care, oricum, nu prea se înghesuiausã viziteze Hotarul.

* Sãrace erau Baronesele ºi în cea ce privea

rudele. Pe Hotar n-aveau niciuna. Doar de douãsau trei ori pe an le vizita �Unchiul�. Venea dintr-un sat, de undeva de pe lângã Sighiºoara, dar,atunci când povesteau de el, erau atât deemoþionate încât dãdeau impresia cã vine celpuþin din America. Atunci când �unchiul� îºianunþa sosirea, nu se ºtie cum, cãci telefon nu eraprin zonã ºi nici vreo scrisoare nu primeau, totulse schimba în curtea Baroneselor. Se fãcea curãþe-nie, iar câinele era luat de pe sârmã ºi legat doarîn faþa colibei. �Unchiul� venea cu trenul de treiºi-un sfert pânã în Gara Micã, iar de acolo, pe jos,cei 2-3 kilometri pânã la casa lor. Intra în curtefãrã sã spunã ceva ºi fãrã sã meargã în casã. Îidãdea Evei desagii peste târnaþ ºi apoi se ducea cuAnico sã repare te miri ce prin curte sau sã taielemne. Nu vorbea cu nimeni. La fiecare cinci-ºaselovituri de topor, trãgea câte o bãºinã. Atunci seoprea, se uita mirat în jur la asistenþa inexistentãºi exclama:

� Mã, care ai cãlcat pe broascã?? Cele douã surori erau atât de diferite ca

înfãþiºare, încât îþi puteai pune pe drept cuvântîntrebarea dacã fuseserã nãscute cu adevãrat deaceeaºi mamã. Cã de tatã nu se punea problema,din moment ce nimeni nu pomenise picior debãrbat care sã locuiascã permanent în micuþa lorcasã. Ca vârstã pãreau sã fie destul de apropiate,dar nici acesta nu putea fi un criteriu, pentru cãnici ele nu puteau spune cu exactitate când senãscuserã. Anico era micã ºi vioaie ca un viezure.Nu pãrea sã aibã mai mult de 40 de kilograme ºi,pentru cã bãrbatul lipsea din ogradã, îºi asumaseea acest rol. Chiar ºi înfãþiºarea fizicã se adaptasela aceastã cerinþã. Nu avea rotunjimi de femeie,trupul ei era slab ºi plat ca o scândurã, iar acolounde ar fi trebuit sã se afle umflãturile sânilor, nucrescuserã decât douã puncte roºii, ca doi negi,aºa cum se jura Piºta lu� Ruja, nebunul, care cicão vãzuse goalã spãlându-se în ciubãr în dosulcasei. Fuma ºi bea ca un husar, dar, mai ales, înju-ra ungureºte, lung ºi complicat, iar la asta eraneîntrecutã. Tot ceea ce refuzase Dumnezeu sã-idea lui Anico, ca femeie, îi dãduse din belºugsorei ei, Eva. Planturoasã ºi numai rotunjimi, cupieptul plin ºi miºcãri lascive, Eva era ceea ce bãr-baþii numesc, �bunã de tãvãlealã�. ªi nici nu s-aulãsat prea mult invitaþi sã punã în aplicare ceea cegândeau. Au înghesuit-o prin tot felul de locuriascunse ºi întunecoase, turnându-i, ca pe bandãrulantã, nu mai puþin de patru fete, care de caremai blondã sau brunetã, care de care mai bitangã.Pentru cã, odatã treaba fãcutã, nu ºi-au mai pier-dut timpul sã priveascã ce-au lãsat în urmã. S-audus �care-n-cãtrãu�, cum plastic caracterizafenomenul Livia lu� Cozma lu� Codreanu, vecinalor de pe deal. N-au pierdut nici mãcar timpul sã-ºi lase vreo identitate sau adresã la care sã fiegãsiþi când va fi nevoie sã stea în capul mesei camândri socri mici la cãsãtoriile fiicelor lor. Aºa s-au desfãºurat lucrurile, cel puþin în cazul primelortrei progenituri. Douã dintre ele ºi-au fãcut un

rost destul de onorabil, cãsãtorindu-se pe la 17ani ºi pãrãsind casa, care, oricum, devenise dejaprea strâmtã pentru toate. A treia, Ilona, a ieºitpuþin debilã mintal ºi-ºi ducea existenþa muncindla colectiv. Râdea tot timpul din te miri ce sau îºiîngâna mama, �dublând� tot ce spunea aceasta.

Se pãrea cã Eva se domolise în a face copiifãrã tatã. Cea mai micã dintre cele trei fete, Irma,avea aproape 10 ani când lumea observã, custupoare, cã mama ei începe sã se îngraºe dinnou. ªuºotelile reîncepurã. Doar Eva se comportaca ºi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Oameniibãnuiau cam cine putea fi �fericitul� tatã, darnimeni nu îndrãznea sã-i pronunþe numele cuvoce tare.

� Dã-l dracului de prost, rânji Eva cu colþulºtirb al gurii, atunci când o întrebã Livia lu�Cozma lu� Codreanu, care avea un dar deosebitde a face pe neºtiutoarea, deºi subiectul îi era câtse poate de cunoscut.

� Dã-l dracului, continuã ea, fãrã sã rosteascãvreun nume, cã m-o-nþãpenit cu tãlchile decãtranu� de pe ºurã, de era sã se hâie podu�. ªi,când i-o vint sã scuche, numa� o þârucã am ridicatcuru� ºi º-o împrãºtiat tãtã sãmânþa prin paie.

Livia rãmase cu gura cãscatã. La un aºarãspuns nu se aºtepta nici mãcar ea. Nu povestinimãnui ce auzise, dar nici pe Eva n-o mai între-bã ceva. Câtã sãmânþã s-o fi risipit prin paie nuputea nimeni sã spunã, cert este cã, peste câtevaluni, Eva nãscu, la spital, o nouã fetiþã, pe Iudit.În ziua în care trebuia sã se întoarcã acasã, Anicoascuþi toatã dimineaþa toporul de tãiat lemne,blestemând ºi adresându-se unui interlocutornevãzut:

� Mie sã nu mi-o aducã aici cã tãtã o tai, uiteaºa, uite aºa! ºi fãcea tãieturi adânci cu toporul înpãmântul moale. Dar când cãruþa cu cele douãopri în faþa porþii, Anico se înmuie ca prin min-une. Luã copila în braþe, o privi cu duioºie bol-borosind:

� Narcuþi a nicaie! ceea ce în limbajul ei nuputea sã însemne decât �Puiu� mamei!�. ªi nu semai despãrþi de ea.

* Când oamenii se aºteptau cel mai puþin, se

lãmuri ºi problema �paternitãþii� lui Iudit. Fu orevelaþie care se �revãrsã� precum Tãul lu�Bechiar, primãvara, când se topea zãpada ºi seadunau în el zecile de râuleþe, curgând cu furie de

pe Continit, ºi þinu ani de zile �capul de afiº� peHotar, prin tragicomicul nemaiîntâlnit în pãrþileacelea.

Era într-o amiazã canicularã de iulie. Aerul eraatât de fierbinte încât oamenii cu greu ar fi pututface altceva decât sã stea ascunºi la umbrã. Aºtep-tau sã se mai domoleascã soarele ca sã poatã reîn-cepe din nou la sapa �de-a doua� la cucuruz.Andor a lu� Bechiar, îmbrãcat numai în izmene ºicu cãmaºa desfãcutã la piept, lãsând sã i se vadã,pe dedesubt, cârlionþii cãrunþi, se ridicã încet desub pãrul care fãcea cele mai bune pere domneºtide pe Hotar, þinta preferatã a copiilor când eravorba de furat poame, se uitã pe furiº la Roza,nevastã-sa, slabã ºi îndoitã, care dormita subnucul din spatele bucãtãriei de varã, apoi intrãuºor în hambarul de cereale. Umplu un sac campe jumãtate cu boabe de cucuruz, îl legã la gurãºi pândi prin deschizãtura uºii momentul favora-bil ca sã poatã ieºi fãrã sã fie vãzut.

Andor era un bãrbat cam la 55-60 de ani,înstãrit ºi acum, deºi, cu ani în urmã, când fusesedeclarat chiabur, pierduse aproape toatã averea. Ise confiscase aproape tot ce agonisise, destul dedubios, spuneau unii, având în vedere cã-ºiexploatase fãrã milã niºte aºa-zise rude, maiînapoiate mintal ºi pe care le hrãnea cu cartofidin oala porcilor, culcându-le în grajd. Scãpã caprin minune de puºcãrie ºi asta pentru cã peHotar miliþienii ajungeau mai rar ºi mai greu.Avea copii mari, bãieþi ºi fete, cãsãtoriþi tot peHotar, astfel cã neamul �bechiarilor� era peste tot.

Dupã ce se asigurã cã Roza doarme ºi nu-lvede, Andor puse uºurel sacul cu grãunþe peumãr, ocoli ºura ºi Tãul, aproape secat de secetã,ºi o luã pe cãrarea ce ducea spre casa Baroneselor.ªtia cã Eva era singurã cu Iudit, pentru cã Anicoºi Ilona rãmãseserã sã mãnânce la prânz din�straiþã� lângã mica lor tarla de cucuruz. În ce-iprivea pe ceilalþi vecini, aceºtia erau prea toropiþide cãldurã ca sã-l mai bage în seamã. Tocmai sepregãtea sã sarã ºanþul plin cu apã ºi mãtaseabroaºtei din faþa casei ºi sã intre în curte. ªi atun-ci se dezlãnþui furtuna în persoana nepoatei defrate, Kato a lu� Icea, care, vãzându-l, începu sãstrige cât o þinea gura:

� Aºa, unchiule, du-le bucate la curvã ºi labitangã! Cã de-aia lucrã alþii pentru tine, ca sãîmprãºtii pe unde apuci!

Andor încremeni. Încercã sã se ascundã dupãsalcia de pe marginea ºanþului, dar alunecã ºi

#

Radu Anton Maier Memento (2008)

1155




cãzu în apa stãtutã. Simþi cum îi intrã tot felul degângãnii pe sub izmene, dar nu îndrãzni sã semiºte.

� Uitaþi-vã, oameni buni, curvarul bãtrân!Cãlca-te-ar nevoia!

Eva, care privea ºi asculta pitulatã în târnaþ,nu se mai putu rãbda:

� Da� unde-ai vrea sã se ducã, tu, Kato? Sã viela tine? Nu vezi ce uscatã eºti ca o scândurã plinãde cuie?! Cã-i îngheaþã ciurubãu� lu� Iani în tine,atâta de caldã eºti!

Iani, care tocmai scotea apã din fântânã, scãpãgãleata din mânã, care se duse cu zgomot înapoi.Întoarse iute capul cãtre nevastã-sa, ca ºi când arfi descoperit de-abia atunci câtã dreptate avea Eva,ºi se rãsti la ea:

� Du-te dracului în casã! Între timp, Andor avu timp sã se retragã

strategic în ºurã, dar întâmplarea fu subiect de râsºi batjocurã ani de zile de-atunci.

* Ilona era, cronologic, a doua fatã din

�colecþia� de patru �bitange� ale Evei. Spre deose-bire de celelalte trei, care erau cât se poate denormale fizic ºi mintal, ea ieºise, din nu se ºtie cemotive, cam dusã cu pluta. Râdea tot timpul dinte miri ce, iar dupã prima zi de ºcoalã, deveniseclar pentru toatã lumea cã nu era fãcutã pentruaºa ceva. Mâncase tot timpul celor douã ore, câtrezistase în clasã, din perele pe care le luase înghiozdan, în loc de caiete. Când învãþãtoarea,crezând cã ºi-o poate apropia vorbindu-i, o întrebãdacã poate primi ºi ea o parã, Ilona îi replicãliniºtitã:

� Din astea nu-þi dau, da� þi-aduc mâine sãmãnânci pânã te cufureºti pe tine!

Din acel moment toatã lumea înþelese cã Ilonanu va putea sã se ridice, pe plan intelectual, maisus decât sã râdã tot timpul, sã-ºi îngâne mama înorice spunea, dar, mai ales, sã o însoþeascã peAnico la munca agricolã, la �porþie� ºi pe mica lorparcelã primitã de la colectiv.

Se pãrea cã Ilona îºi va duce mica ei existenþãde �animal de povarã� fãrã sã-i mai pese cuiva deea. Pânã când o întâmplare care ºocã din nouHotarul era sã o aºeze pe drumul plin de hâr-toape pe care se aflase ºi mama ei în tinereþe. Înacea primãvarã timpurie, începuse sã viziteze casaBaroneselor un tractorist aflat în slujba FermeiAgricole. Pili Piºta îl chema, dar toatã lumea îlporeclise Mutul, pentru cã nu reuºea sã articulezeniciun cuvânt în întregime. Doar frânturi decuvinte, dar se încãpãþâna sã povesteascã tot tim-pul ceva, ca ºi când lumea ar fi înþeles ceea cemormãia el. Mutul avea în �stãpânire� un tractor

cu ºenile cu care ara râpele mai puþin accesibile ºiîn care un tractor obiºnuit nu ar fi avut acces.Venea la Baronese cam odatã cu asfinþitul ºi plecanoaptea târziu sã se culce în tractorul oprit, cât sepoate de firesc pentru el, pe te miri ce pantã per-iculoasã. Baronesele stingeau devreme lampa ºi seculcau. Rãmânea cu el doar Ilona sã-i asculte,râzând tot timpul, desigur, aventurilenemaipomenite din timpul zilei. Nimeni nu-ºiputea explica cum se înþelegeau cei doi. Dar, cum-necum, dupã o vreme în care Mutul terminase demult de arat, Ilona �purcese� grea. Probabil cã nucunoºtea zicala �sã te fereºti de dosul mãgaruluiºi de pula mutului�, astfel cã o pãþi. O altã enig-mã ºi mai mare emoþionã Hotarul. Pãi, cum sã sepetreacã o asemenea grozãvie în camera de trei pepatru în care dormeau de-a valma toate cele patrulocatare?

Ilona simþea cã ceva nu e în regulã cu ea, darnu-ºi închipuia cã e atât de uºor sã faci copiidintr-o hârjonealã cu Pili Piºta. Când îi povestiaventura ei lui Neli lu� Cozma lu� Codreanu, stu-dentã la Cluj, venitã acasã în vacanþa de Paºti,aceasta ºtiu imediat despre ce e vorba.

� Tulai, Doamne! exclamã consternatã Livia,mama ei, când Neli îi relatã toatã tãrãºenia. Astanu poate sã rãmâie aºa, cã n-o gãtat bine Eva tre-burile estea, cã, ni, o apucat-o ºi pe Ilona!

� Tu, Evããã! Ia, hai o þârucã la gard! Eva începu sã plângã ºi sã se vãicãreascã,

adicã, vai de mine, cum o putut nebuna asta sãne facã aºa o ruºine� ºi nu se opri din blestematpânã în ziua în care, dusã de urgenþã la spital,medicii o scãparã pe Ilona de o sarcinã care, dacãn-ar fi fost descoperitã la timp, ar fi consfinþit otradiþie de familie de care nimeni de pe Hotar nus-ar fi minunat mai mult de trei zile.

* În prima zi de târg, dupã ce Iudit împlini un

an, Anico o luã pe Ilona ºi plecã fãrã sã spunãniciun cuvânt surorii ei. Dupã vremea amiezii, seîntoarserã cu Unchiul, trãgând de funie o vacã ºiun viþel. Era o �mocãniþã� micã ºi rotundã, albãcu pete mari roºii, iar viþelul o copie mai micã aei. Legã vaca de frãgar, la umbrã, ºi se apucã sãîncropeascã, împreunã cu Unchiul, un fel de col-ibã din nuiele ºi paie. O vacã ºi un viþel în ogradaBaroneselor era ceva aproape de neconceput!Vecinii priveau cu mirare aceastã �ridicare� astatutului lor social. Numai Eva încremeni. ªtia cãse dusese liniºtea ei de-acum. ªi aºa se ºi întâm-plã. Dacã pânã atunci putuse sã stea liniºtitã câtera ziua de lungã la umbra frãgarului, de acumnu mai avu o clipã de liniºte. Trebuia sã aibã grijãde vacã, dar mai ales de viþel, care o alerga câtera ziua de lungã, intrând ba în cultura de soia aFermei, ba în cucuruzul care dãdea în pârg. Seliniºti doar când Anico le duse din nou la târg ºivându cele douã animale unui secui dinMiercurea Nirajului. Când o vãzu pe sora ei întor-cându-se acasã doar cu funia vacilor, Eva, nereal-izând nicio secundã cã, de fapt, sãrãcia dinaintese strecura din nou, tiptil, în ograda lor, fãcu ceeace nu mai fãcuse niciodatã în viaþa ei: îºi fãcucruce, ca ortodocºii, dar cu mâna stângã, ºi oftãscurt din toþi rãrunchii:

- Doamne-þi mulþam c-am scãpat de ele!

(din volumul Omul negru ºi alte arãtãri de peHotar, în curs de apariþie la Editura Eikon)

!

Radu Anton Maier Arco rovinato III

Radu Anton Maier Agora borealis Inizio

Radu-Anton Maier � pictor, grafician ºi desenator �unul dintre principalii exponenþi ai �Generaþieiexplozive� din România anilor �60-�70, face parte dinelita artiºtilor plastici, care au trasat linii distincte înavangarda europeanã. Propriul sistem de simboluri pen-duleazã între universuri arhetipale, concurate de atmos-fere vizionare ºi laitmotive de facturã oniricã, dez-voltate în subtile metafore narative.

Radu-Anton Maier (Radu este numele cucare figureazã pe piaþa internaþionalã) s-anãscut în 28 aprilie la Cluj. A urmat

Academia de Artã din oraºul natal, unde i-a avutca profesori pe cunoscuþii artiºti Theodor Harºia,Petre Abrudan, Alexandru Mohi, Aurel Ciupe,apoi în Bucureºti, ca discipol al lui Corneliu Baba,ºi-a desãvârºit meºteºugul compoziþiilor figurativeºi al portretelor. A fost o perioadã în care l-apreocupat chipul omenesc, cãutând linii distincte,relevante, fiind atras de zugrãvirea unorpersonalitãþi cu trãsãturi intelectuale deosebite.

Realismul socialist, cu tabu-urile absurde ºiconstrângerile ideologice, cu interzicereacunoaºterii ºi altor expresii artistice, a fost respinsde Radu-Anton Maier în numele libertãþii decreaþie. În 1964 obþine o bursã, oferitã de cãtreAcademia �Pietro Vanucci� din Perugia, care îlajutã sã ia contact direct cu arta europeanã ºi,datoritã profesorului Gaetan Bianchi, ºi-a însuºit oserie de tehnici moderne care l-au ajutat sãexprime, cu mijloace adecvate, simbolurile plasticeale trãsãturilor sale interioare, sã caute, prin ima-gini, mãrturisirea acestor simþuri ºi dincolo de cer-cul conºtiinþei. I se oferã alte burse în occident,pe care autoritãþile de la Bucureºti nu le aprobã,ºi, astfel, Radu Maier se vede constrâns sãpãrãseascã România în 1967 ºi sã se stabileascã înGermania.

Încã de la debut, pictorul ºi-a propus sãstudieze ºi sã reprezinte pãrþi ale corpului uman,

mai cu seamã cele care recepteazã sau rãspundincitaþiilor din jur, asociindu-le printr-oarborescenþã de legãturi de laborator cu elementebiologice sau vegetale. Nu era vorba de decere-bralizãri clinice, ci de un mesaj grav, al unor lumiposterioare cu aspect ºi corespondenþe de profun-zime. Tablourile sale transmiteau previziuneaunor universuri în primejdie, posibilitatea unuicataclism dupã care asociaþiile formale ºi deconþinut vor urma necesitãþi ºi legi naturalestrãine realitãþii imediate.

Critici de prestigiu ca Erich Pfeiffer-Belli ºiGünter Ott au comparat peisajele lui Radu Maiercu aspectul unei naturi fantastice la care se poatedesluºi o singurãtate încremenitã, dimensiune asingurãtãþii care îl va urmãri de-a lungul întregiisale cariere. Radu Maier porneºte de la o struc-turare premeditatã a reprezentanþelor, cuplatã cuo recuzitã foarte modernã de simboluri. Cerculnostalgiilor metafizice i s-a lãrgit considerabilperegrinând în þãri din perimetrul mediteranean,ca Italia, Grecia, Turcia, Tunisia, Algeria, Maroc,în care a realizat ºi admirabile filme documentare.În urma voiajelor sale mediteraneene, atras depeisajele sobre, de aciditatea lor pustiitoare,transpunând pe pânzã piatra, nisipul ºi vânturile,înaintând cãtre un orizont tot mai îndepãrtat, aîntâlnit ºi nefiinþa, neantul. Astfel a zugrãvitneputincioasele ºi îndârjitele ruine ale vechilorCivilizaþii, semnele celor care au trãit cândva ºi aupãrãsit pãmântul cu mult înaintea morþii înfãptuir-ilor lor în piatrã sau în cuvânt. Civilizaþia greacã,cea romanã, cea bizantinã, ale cãror coloane, por-taluri ºi portele ne vorbesc de nãzuinþe nobile,apar copleºite de prefacerile uriaºe ale universului,interpretate ºi ca începuturile unei posibilerenaºteri.

Mai ales în fazele de dupã 1980 Radu Maierîºi propune sã prezinte cu precãdere aceste mãr-

turii ale spiritului european, care ilustreazã nunumai structura unui mod de gândire, dar ºi exce-lenþa unor simboluri, înfrumuseþând realitatealumii. Pictorul român propune cu luciditate unrãspuns la o problemã care implicã însãºi exis-tenþa omului ca atare, cu mijloace de o sobrãexpresivitate, influenþat de inciziile sticloase ºisonoritatea purã a muzicii de camerã (ciclurile�Oglindire�, �Apus de soare�, �Arcade�). O serieimportantã din creaþia artistului, �Laguna malata�,adicã Laguna bolnavã, conþine un ciclu detablouri închinate Veneþiei ºi lagunei veneþiene,reprezentate prin peisaje cu întinderi infestate deputreziciuni, cu un soare roºu oglindindu-se înundele moarte, animate doar de jocul petelor deculoare, strângându-se ºi lãrgindu-se dupãunduirea leneºã a apelor. În prim-plan iese con-trastul dintre o Veneþie împodobitã de dantelãriileluminoase ale faþadelor ºi capcana întunecatã amlaºtinilor din jur, prevestirea sfârºitului uneipãrþi de lume.

Tablourile inspirate din desele cãlãtorii înEgipt înfãþiºeazã în imagini diferite vechea þarã apiramidelor, redând nuanþele fine ale nisipurilorbãtând în galben-cenuºiu ºi liniºtea nesfârºitã,accentuatã de absenþa oricãror incidenþe, deameninþarea furtunilor mereu prezente dincolo deorizont, tablourile zugrãvite în orele în caresoarele rãsare sau apune, departe de lumina crudãa zilei, ce ºterge orice contur ºi goneºte oriceculoare. Din studiile pregãtitoare pentru o mareCompoziþie se remarcã douã pânze, pe fiecarefiind înfãþiºate douã coloane puternice, cuinscripþii egiptene, ce se înscriu pe întreaga verti-calitate. Era vorba despre apusul simbolic al unormari culturi ce s-au succedat în viaþa lumii ºi auprodus aceste venerabile vestigii.

Elementul vegetal joacã un rol important înuniversul pictural al lui Radu-Anton Maier. Ciclulflorilor este împãrþit în douã mari categorii cre-atoare: �Multiflora� ºi �Magna cum florae�. Înlocul orchestraþiei elementelor de compoziþie,imaginile florale vãdesc o substanþializare lucidã,cu subtilitãþi cromatice ºi acorduri puþinobiºnuite. Tonurile reci dominã ºi disonanþelemerg pânã la limita suportabilului. Radu Maier selasã sedus de vraja culorilor, inversându-le algebricprin asumarea riscurilor unei exaltãri.

Criticul de artã Mircea Þoca a descoperit înpicturile artistului clujean �lucrãri de o viziunesinteticã, de neconfundat, artistul ajungând lamaturitate deplinã, cu o etalare neostentativã aînregistrãrilor ºi interpretãrilor�. În general, artalui Radu Maier urmeazã un laborios ºi puternicproces de dezvoltare, exprimând realizarea unornãzuinþe obiectivate în imagini noi, nu în conflictcu cele precedente, ci continuându-le cu noivalenþe ale unei structuri stabile. În arta lui RaduMaier continuitatea constituie un fir neîntrerupt,îmbogãþit cu experienþe ºi noi modalitãþi de expre-sie.

Înãlþarea edificiului sãu artistic se face pe untemei ale cãrei rezistenþe valorice au fost deja pro-bate ºi preþuite. Fãrã a se lãsa sedus de formuleleextravagante ale unor curente apãrute pestenoapte, fãrã altã justificare decât a nostalgiei dupãscandal ºi, implicit, dupã reclamã, Radu-AntonMaier înainteazã cu perseverenþã pe propriul sãudrum, pentru a descoperi noi faþete ale unor tul-burãtoare realitãþi posibile.

!

1166




Radu MaierRadu Maier sau despre legendele unor lumi posibile

Pavel Chihaia

Radu Anton Maier Autoportret (2013) 101 x 100 cm (detaliu)

1177




1. Calea cea mai scurtã de-a smulge privitoruluiemoþii virginale l-a fãcut pe artistul secolului trecutsã se lase dominat de impetuozitatea sãlbaticã, pri-marã a temperamentului, silindu-l sã evite sau sãascundã tot ce putea face din el un personaj previz-ibil, rafinat, educat ºi condescendent cu lumea dinjur. Ea nu poate fi însã decât cea a începutuluiacelei lumi la care, înainte sã ajungi, visezi.

Pulverizarea studiului clasic în Academiileeuropene de artã zgâlþâia astfel, din þâþâni, întregulexcurs profesionalizat al artei. Metoda academicã ºiconcepþia organicã scolasticã fãcuse din picturã unmonolit care, acum, se fisura dramatic, sefragmenta, fãcând loc unicei ºi dominatoarei forþeindividuale a fiecãrui artist - expresia ultimã,genuinã, a talentului sãu.

Când s-a nãscut Radu Anton Maier, în anul1934, Dino Buzzati tocmai publicase un scurtroman care avusese un ecou copleºitor asupra int-electualitãþii artistice a epocii, �Barnabo, omulmunþilor� (1933), care anticipa, prin tematica sa,alte douã capodopere ale autorului, �Deºertul tãtar-ilor� (1940) - având ca subiect asteptarea �eveni-mentului vieþii� ºi ratarea acestuia în momentul încare se iveºte - ºi �Secretul Pãdurii Bãtrâne� (1935) -o povestire fantasticã în care �duhurile� unui codrustrãvechi se împotriveau �distrugerii� civilizate.

Când Radu Anton Maier a intrat la Institutul deArte din Cluj (1954) - instituþie �nouã�, de pro-movare �academicã� a realismului socialist - strãda-nia profesorilor sãi consta în a face din studenþii lorpersonajele �înþelepte� care sã serveascã impera-tivele statului comunist - adicã sã creeze arta anod-inã a realismului socialist, strãduindu-se fiecare sã-ºiînsuºeascã un stil �general� care excludea trãsãturileproprii ale fiecãrui artist.

Graba adolescentinã a fiecãrui student de-a trãi�marele eveniment al vieþii� - comanda oficialã ºirecunoaºterea publicã a talentului artistic � pemãsura trecerii timpului se transforma într-o succe-siune de momente ratate, asemeni aºteptãrilor dra-matice pe care le descrisese cu câþiva ani înainteDino Buzzati în exemplara sa carte �DeºertulTãtarilor�, iar practica angoasantã a studiului cur-riculei ºcolii artistice sovietice fãcea sã creascã înaceºtia dorinþa aprigã de evaziune, de exacerbareindividualã a personalitãþii proprii.

Era evidentã speranþa de trãire aventuroasã avieþii ºi de evaziune a artistului la adãpostul�pãdurii bãtrâne�, aºteptãrile acestuia de-a întâlni orealitate necunoscutã, ascunsã privirilor ºi, în modobiºnuit, incredibilã, inefabilã. �Pãdurea Bãtrânã...�are individualitatea sa ca personaj dar ºi ca elemental naturii în care artistul tânãr întrevede punctulcentral al copilãriei, cu un rol atât de important îndevenirea umanã, cunoaºterea, creºterea ºitransformarea conºtiinþei pe care o suferã îndecursul vieþii. Povestea despre copilãrie rezumaexperienþa sa despre viaþã ºi visurile lui - povestedespre ce avem bun ºi rãu în noi - despre naturaumanã, capabilã sau nu sã trãiascã în armonie cunatura, sã-i înþeleagã glasurile tainice. Sentimente decare odatã cu pierderea copilãriei devenimincapabili, ca ºi cum nici nu am fi ºtiut vreodatã deexistenþa lor, un fel de amnezie care se aºterne,

odatã cu timpul, peste toate acele aptitudini propriicopilãriei.

2. Apropierea de naturã ºi înþelegerea ei suntstãri pe care o conºtiinþã impurã nu le poate avea.

La Academia de Artã, Radu Anton Maier i-aavut ca profesori pe cei mai �liberi�, mai greu desubordonat profesori ai �manierei� realismuluisocialist: Aurel Ciupe, Theodor Harºia, PetruAbrudan ºi Alexandru Mohi. Artiºti greu de izgonitdin �paradisul naturii� ºi mai greu de �transplantat�în universul politic, propagandist al epocii. Dar ºipentru aceºtia, succesul public ºi încredereaautoritãþii veneau greu. Deºi devenise asistentul luiAurel Ciupe, Radu Maier nu se putea adapta inger-inþelor politice în estetica operei. Decizia grea avenit irevocabilã. A pãrãsit þara cu prilejul uneiburse de studii (1965-1966) la Academia �PietroVannucci� (Italia) cu gândul obsesiv de-a sedesprinde de realitatea româneascã a acelor ani.

Îl aºtepta oare un destin special? Încrederea cã eimposibil ca viaþa sã însemne doar o rutinãîngrozitoare, ce anihileazã într-un final toatedorinþele ºi aºteptãrile, oferindu-þi un fel deînþelepciune a resemnãrii. Dar, poate cã, uneori,ceea ce se numeºte destin nu înseamnã decât omare farsã pe care þi-o joacã viaþa ºi pânã în clipamorþii aºtepþi sã þi se întâmple ceva care sã salvezeanii de ratare, care sã-þi arate cã toate sacrificiile auavut un rost.

Lucrurile se prezentau ca un capãt al drumuluicare începea acolo unde abandonase experienþaromâneascã. Nu putea crede în ipoteza unei vieþiirosite, în absurditatea unui context nefavorabil, ciplonja, pur ºi simplu, în altã lume, condus devoluptatea infirmã a continuãrii unui vis nebun deglorie, în starea halucinantã, extrem de plãcutã adetaºãrii de realitate. Iar speranþa, acest teribil ºiincurabil sentiment, speranþa nu era decâtduºmanul cel mai cumplit de care nu scãpãmniciodatã.

3. Aºteptându-l pe Godot?Marea problemã a personajelor lui Samuel

Beckett este memoria, ele nu mai ºtiu ce au fãcutieri, cine sunt, de unde vin, ce cautã, încotroumblã. În concepþia sa artistul este pur, e îngerul, elegãtura dintre divinitate ºi pãmânt, conservãîntreaga memorie a umanitãþii!

Artistul emigrând, Germania a venit ca oaºteptare! A Îngerului! Durabilã, adeseoriincomensurabilã! Cu un nou concept de artã, cu onouã realitate, cu o altã identitate plasticã ºionomasticã! Radu a abandonat ipostaza onomasticãa numelui �Maier� care circula în spaþiul lingvisticgerman. �Radu� a rãmas suveran, un nume genericabstras dintr-o ecuaþie lingvisticã, sã lupte singur cuinterminabilele calificative ºi adaosuri sonore carefluturau în coada cuvintelor nemþeºti ºi întãreaublindajele de panzer ale artiºtilor autohtoni. Unnume prea mic pentru un rãzboi atât de mare?!

Senzorialitatea abundentã a primilor ani care sescurgea anarhic de pe paletã s-a epurat treptat,pigmenþii �tulburi� au început cã capetetransparenþe ºi tonuri de luminã translucidã, iar

compoziþia incongruentã care reproducea�diformitatea� vertiginosã a naturii a devenit epura*asprã ºi tãioasã, asemeni lamei gândului sãu.Întunericul abscons care îi mãcinase obsesiiletinereþii � �secretul pãdurii bãtrâne� - a foststrãbãtut de luminile astrale care emanã o�materialitate cosmicã�. Artistul s-a reconstruit îndialog cu �climatul� rece al mediului german,pierzând impetuozitatea sãlbaticã, primarã, darrecuperând plenar altã luminã borealã care pãrea sãvinã din �cristalinele lentile de Jena�. Este, îngeneral, vorba despre o luminã conþinutã carecreeazã în fiecare compoziþie un univers cromaticcontiguu ºi nu despre clasica �iluminare� aelementelor picturale de la o sursã provenind dinafara tabloului. Prin aceasta imaginea devine eaînsãºi un univers sieºi suficient, care se adaugã -construcþie autonomã - lumii vãzute, existente.

Este o lume a proiecþiilor axonometrice** carefac din el un artist al spaþialitãþii purificat, susþinutde perspectiva «tehnicã» a arhitectului ºi de uneltelelui categorice: aerograful (airbrush), pulverizatorul(spray gun) creioanele, ºabloanele ºi toate aceleelemente care stau la baza creaþiei lumilor virtuale,proprii proiectantului. Tot secretul succesului esteca spaþiul sã rãmânã omogen, sã nu arate numai caun segment parþial dintr-o lume în care cãlãtorim cao proiecþie dirijatã.

«Muntele vrãjit» (lumea compoziþiilor sale) dincare nimeni nu mai poate pleca nu pentru cã e pri-zonier înafara timpului, ci pentru cã nu s-a împlinitdestinul sãu de soldat de pazã la marginea acestui«deºert al tãtarilor». Ruina acestei fortãreþe te þinelegat de crenelurile ei, privind cu disperare cum aniifug pe lângã tine ºi ai vrea sã începi epopeea uneinoi vieþi ºi a unei lumi care porneºte dintr-un� cal-endar (proiecþie) apropiindu-te din nou de timpul«uman» care conþine viaþa - tinereþea ºi bãtrâneþea ºimoartea.

4. «La un moment dat, aproape instinctiv, neîntoarcem privirile înapoi ºi vedem cã în spatelenostru s-a înãlþat un grilaj, zãgãzuind drumulîntoarcerii. Atunci simþim cã ceva s-a schimbat,soarele nu mai pare neclintit pe boltã, ci se miºcãcu repeziciune (�), îþi dai seama cã norii nu maizãbovesc în golfurile albastre ale cerului, ci aleargãgâfâind, încãlecându-se unul peste altul, atât sunt denerãbdãtori sã ajungã (�) ºi vine clipa în care înspatele nostru se trânteºte o poartã grea ce seînchide cu o iuþealã fulgerãtoare, nu mai ai timp sãte întorci�»***

Acesta este visul. Iar Artistul, Îngerul,Bunãvestirea!

NNoottee::* Epurã, epure, s.f. Desen liniar care reprezintã

o proiecþie a diferitelor pãrþi ale unei maºini, aleunei case, etc. Reprezentare graficã precisã înscopul rezolvãrii unei probleme cu ajutorulconstrucþiilor geometrice. Diagramã. Sursa: DEX�98.

**** Axonometrie,, s.f. Metodã de reprezentare aobiectelor spaþiale pe un plan, astfel ca imagineaobþinutã sã dea impresia realitãþii. � din fr.Axonométrie. Sursa: DEX �98.

****** Dino Buzzati, Deºertul tãtarilor, Iaºi, EdituraPolirom, 2011.

!

�Epure� ºi �Axonometrii�onirice(Despre visul unui artist)

Vasile Radu


Badea Vasile Dâncu din satul Runcul Salveiseamãnã într-o oarecare mãsurã cu unul dintreheteronimii lui Fernando Pessoa, Alvaro de

Campos. Acela e imaginat ca un poet-pãstor care,pãzindu-ºi turmele ºi contemplînd lumea, descoperãsimplitatea esenþei dincolo de orice teorii, dogmesau ideologii. Badea Vasile nu e pãstor. Îºi arãpãmîntul, grijeºte albinele din prisacã ºi citeºte dinKafka, Herman Hesse, Cioran în singurãtateaadesea apãsãtoare a casei sale din vîrful unui deal.Nu e un personaj de legendã, ci un om dãruit cuhar ºi bun-simþ de la care mulþi dintre iluºtrii noºtricontemporani semidocþi cu pretenþii ºi ifose ar aveade învãþat toatã viaþa. De acolo, din sihãstria sa,coboarã rar pe strãzile Nãsãudului sau ale Bistriþeica sã-ºi mai vadã prietenii poeþi ºi sã-ºi alineirepresibila sa nostalgie de navigator spre þãrmurileniciodatã atinse ale sensului ultim. Viaþa i-a zdrobitcu brutalitate iluziile, i-a subminat toate marileplanuri de evadare, dar nu a reuºit sã-i înfrîngãputerea de a crede în mîntuirea sufletului prinpoezie.

Cãrþile sale au încrustat în fiecare poemcontururile unei hãrþi sufleteºti, pe care se aflãmarcate þinuturi ºi mãri interioare; înspre elenavigheazã gîndul ºi inima unui alt CristoforColumb rãmas de aceastã datã mereu în port, sfîºiatîntre dorinþa nestãvilitã de a pleca ºi forþagravitaþionalã a locului de baºtinã. Timpul ºi soartasînt, însã, nemiloase ºi cãlãtorul încãrunþeºte însatul sãu: drumurile se îngusteazã, dealul devineimpracticabil, iar visele sînt mãcinate treptat dezãdãrnicie.

Cea de a treia carte a lui Vasile Dâncu, Simplepropoziþii, apãrutã la Editura Dacia (seria �Poeþi deazi�), Cluj-Napoca, 2001, este structuratã chiar peaceastã temã a resemnãrii, anunþatã, de altfel, dincelelalte douã volume anterioare: Cîntece (Ed.Dacia, 1974) ºi Gravuri lapidare (Ed. Dacia, 1990).Simplitatea ºi concizia versului, pe de o parte ºisinceritatea confesiunii lirice, pe de altã parte,justificã pe deplin titlul ales. Fiecare �propoziþie� eun seismograf ce înregistreazã cu o remarcabilãprecizie toate cutremurele lãuntrice, cele mai multecu urmãri devastatoare, care creeazã o falie din ceîn ce mai adîncã între fiinþa poetului ºi odiseeahimericã mereu proiectatã, însã amînatã mereu. Unprincipiu implacabil îl þintuieºte de glie cu mii deancore ºi lanþuri, îi reprimã orice gest de înfruntare.ªi totuºi, o cãlãtorie are loc, însã nu cea proiectatã,ci un fel de �voyage autour de ma chambre�, un actprospectiv a ceea ce ar fi putut sã fie ºi n-a fost.Întrezãrim aici o minimã compensaþie rezultatã dinînþelegerea ºi acceptarea tragicã a datului existenþialla care trebuie sã se supunã þãranul: legãtura cuobîrºia, cu topos-ul natal e prea puternicã pentru apermite orice fel de rupturã, fie ea ºi temporarã. Înadînc, existã o conºtiinþã a faptului cãdezrãdãcinarea ar însemna o ratare, o alienare afiinþei care încearcã zadarnic sã fugã de sine. Visulneîmplinit de a cãlãtori îi permite poetului sãºlefuiascã în singurãtate o �terra incognita� mereufascinantã ºi îndepãrtatã înspre care sufletul poateevada ori de cîte ori este agresat de curgereaimplacabilã a Timpului.

Prima parte a cãrþii, intitulatã �Cãlãtoria�, e omeditaþie liricã pe tema plecãrii utopice înspre odepãrtare indeterminatã, pe care bãtrînul marinarfãrã mare a planificat-o îndelung, cu migalã, înceasurile sale de veghe. Dar prin sat nu trece nici ocorabie, pentru cã �abia pînã la glezne/ sunt apele

lui� (Sat între dealuri). Acest topos, condamnatmereu sã rãmînã un port fãrã deschidere spre zare,nu mai e matricea veºniciei, ci un teritoriu supuspervertirii de cãtre �cetate�, obligat sã renunþe �laporþile de lemn / la fluier/ ºi la cântecele proprii�(idem), adicã la acele elemente ce reprezentausimbolurile spiritualitãþii sale. Dealul sau pãdureaobtureazã definitiv orizontul ºi îi creeazã eului lirico stare de prizonierat. Un zid se înalþã pe mãsurãce timpul îºi duce la îndeplinire lucrarea maleficã,erodantã, asupra fiinþei umane. ªi atunci apartragicul abandon, sfîºietoarea resemnare, dar, înacelaºi timp, ºi un fel de înþelepciune a eºecului, orevelaþie care împiedicã prãbuºirea în neantuldisperãrii : viaþa însãºi, oricare ar fi traseul ei, este ocãlãtorie în cãutarea unui sens pierdut, o încercarede anamnezã secondatã mereu de umbraneliniºtitoare a morþii. La Vasile Dâncu, renunþareaia forma paradoxalã a unor preparative pentru ceeace Blaga numeºte �Marea Trecere�. Locomotiva cuaburi, nacela unui balon sau autobuzul, toate acesteposibile mijloace de evadare devin, în fond,echivalentul luntrei lui Caron aºteptînd sufletul învederea marii cãlãtorii. Fãrã a se lãsa angoasat, însã,de aceastã perspectivã, poetul construieºte cu o finãironie configuraþii suprarealiste ale lumii de dincolo:�Acolo cine are cal ºi carabinã/ vâneazã zilnic/ puide dinozauri./ Ajuns în acel loc/ nu îþi mai aduciaminte/ de nici o umilinþã/ trãitã anterior� (Altmeleag). Rar se întîmplã sã se insinueze, totuºi, onotã de neliniºte în faþa inevitabilului: �Inimã,/floare în toamnã,/ oriunde am fi/ ne va gãsi/ cucoasa-n mâini/ sinistra doamnã� (Un cântec alinimii).

În cadrul aceleiaºi teme a renunþãrii, poetuldezvoltã problema dihotomiei sat-oraº, douã spaþiice rãmîn despãrþite mereu nu numai de evidentuldecalaj al deschiderii faþã de progres, ci ºi deindiferenþa din ce în ce mai accentuatã a celui de-aldoilea faþã de primul: ��cetatea/ l-a tot dus cuvorba�� (Sat între dealuri); �ºi am ajuns/ în drumulcu asfalt,/ ºi am vãzut/ maºinile alergând/ pe lângãdor ºi peste/ visul meu�� (Cântec); ��cine strãbateoraºul pe jos/ e fãrã drept de apel/ definitiv învins�(Gând de pieton) sau ��de la început cetatea/biruit-a satul� (Cântec). Satul tradiþional sepregãteºte sã moarã nu numai prin vãluldesuetudinii proiectat de oraº asupra sa (�ajungi derâs/ dacã mai cânþi din fluier�), ci ºi prin aruncareasa efectivã la coºul de gunoi al istoriei, fapt ce îlcondamnã fãrã drept de apel la uitare. Acestea,coroborate cu acþiunea destructivã a timpuluiresimþitã acut de eul liric, duc la îngustarea tuturordrumurilor, la sabotarea nemiloasã a tuturorplanurilor de evadare. Intimitatea fiinþei este violentsfîºiatã de invenþii diabolice, într-un scenariutarkovskian: �Cu neruºinare/ video-caseta/ smulgelenjeria zonei interzise� (Simple propoziþii). Lumeae acum mai mult decît oricînd un imens hãþiº, unlabirint al nimicirii, în care sensurile se atrofiazã, iaroamenii sînt supuºi alienãrii.

Cea de a doua parte a cãrþii, intitulatã �Hanul�,dezvoltã pe fundalul istoriei contemporane unprotest la adresa pervertirii naturii umane. Titlultrimite înspre ideea unui popas contemplativ dinperspectiva cãruia poetul-drumeþ judecã lumeaactualã cu o luciditate asprã ºi necruþãtoare. Chiarpoemul de deschidere, ironic numit �Model decerere�, opereazã o antitezã sarcasticã ºi tragicã înacelaºi timp între profilul funcþionaruluiatotputernic (în cazul acesta �directorii de edituri�)

ºi cel al poetului care îl roagã cu o prefãcutãumilinþã sã-i publice manuscrisul. Superioritateaprimului este una afiºatã ºi, în concluzie, falsã, întimp ce creatorul pare sã fie veºnic sortit a faceanticamerã pe la mai-marii zilei: �[�] subsemnatulVasile Dâncu/ vã roagã cu respect/ sã faceþi cumva/sã-i publicaþi poemul./ El ºtie cã aveþi în cap/ c-unsâmbure mai mult,/ cã aveþi grija maºinii/ ºi adiplomei/ ºi a slujbei/ ºi-a secretarei tinere la carese-nscriu ºi muzele-n/ audienþã.� De aici, vocealiricã înregistreazã pe parcursul celorlalte poeme aleciclului procesul de mistificare a istoriei, o capcanãsubtilã pentru adormit conºtiinþele: �Pe micul ºi pemarele ecran/ grabnic ni se aratã/ pereþii lumiiproaspãt vãruiþi� (Altfel de surle). Vãduvitã decapete încoronate, istoria contemporanã ebatjocoritã de parveniþii care ºi-au uitat rãdãcinile:�Am întâlnit ajunºii/ oribil sfidând/ gloata umilã/din care s-au desprins� (Orizont îngust). Indiferentfaþã de trecut (referinþa la comunism este clarã aicidin sintagma �roºul polonic�) ºi respins de viitor,omul se instaleazã într-o neputincioasã ºi tristãaºteptare a ceva nedefinit, într-o pasivitateprevestitoare de moarte spiritualã (Cântec). Aºa-zisaevoluþie istoricã (de la comunism la democraþie) nue decît o problemã de imagine, deci, de aparenþã:�Acum, vãzând/ a tuturor metamorfozã,/ treceinutil/ printre mulþimea/ dughenelor de azi/ ziditedin pancartele/ lozincilor de ieri� (Un nimeni).Toate emblemele ºi semnele se amalgameazã,credinþele sînt transformate în instrumente ale uneidiabolice înscenãri în faþa privirilor acuzatoare aletuturor dezmoºteniþilor lumii. Autorii schimbãrilornu sînt altceva decît fiii �ciocoilor roºii�, fiinþe careau cosmetizat doctrina comunistã cu scopul de acrea impresia unui suflu istoric nou : �Fiii lor/ l-aubãrbierit pe Marx,/ în alte ºei încearcã (sic)/cãlãrirea lumii�� (Cântec). În acest context,�putregaiul mãririlor moderne�, care se extindeasemeni unei ciume ºi sfideazã orice axiologie,contureazã un peisaj social infernal, unde, dacãstrãbaþi istoria pe jos, eºti privit cel mult ca un�animal venit din preistorie� (Gând de pieton).Teribilele vise în care poetul construieºte aeroporturipentru cãlãtoriile sale în jurul lumii îl sortesc peacesta sã rãmînã veºnic în urma acelor �mascuri subparbrize/ bine ºlefuite� (Departele). Invadat deamãrãciune, eul liric prevesteºte un viitor apropiatamnezic, deplîngînd ignorarea (de altfel, nu singura)unei crunte lecþii date de �dãscãliþa� istorie -batjocorirea sacrificiului nevinovaþilor: �Nimeni n-osã ºtie/ peste trei decenii,/ când taciturni/ îºi vorplimba nepoþii,/ c-au dat pe-un blid de linte/ vieþinevinovate� (Cântec). Captiv al unei diaboliceînscenãri, omul se pasivizeazã în cele din urmã,refuzînd sã mai vadã �cum realitatea / moare deftizie� (Regizarea).

În fine, tema condiþiei umane esteinstrumentatã ºi ea cu gravitatea înþelepciunii celuicare a strãbãtut viaþa cu ochii deschiºi. Existenþaumanã e sortitã sã fie �firul de aþã� ce se rupe dupãnumai cîþiva paºi ºi, de aceea, ��orbecãim, iubim,urâm/ ºi facem planuri/ sã ne amânãm ieºirea�(Labirintul). ªi totuºi, chiar dacã umbra zãdãrnicieiºi a morþii submineazã orice întreprindere a noastrã,sufletul trebuie sã rãmînã treaz, sã nu se lase învins,pentru cã numai el poate auzi �pãsãrile crânguluidintâi�.

O mãrturie socraticã este, deci, cartea lui VasileDâncu. Acolo, în casa lui din vîrful dealului, poetul,victimã a nostalgiei ºi a tristeþilor incurabile,aºteaptã �trecerea� visînd încã la orizonturiîndepãrtate ºi desenînd hãrþi fantastice ale �þãrii încare nu ajungi niciodatã�.

!

Nicolae Bosbiciu

Scurt tratat de navigaþiecomentarii

Ne confruntãm aproape zilnic cu situaþii ce punpe gânduri. Serviciul personal al firmeitrânteºte uºa în nasul unuia care cere doar de

lucru. Un sãtean nu-ºi poate da copilul la ºcoalã, fiindnevoit sã-l punã sã munceascã de timpuriu. Setelevizeazã ridicarea unei persoane de cãtre poliþie,pentru anchetare, ca ºi cum aceasta ar fi dejacondamnatã. Acuzaþii sunt umiliþi public, iar gestuleste considerat procedurã. Se rãspândesc minciuni peseama unor persoane, pentru a le afecta imaginea, iarfaptul este interpretat ca libertate de opinie. Uniiintelectuali se intereseazã mai mult de statele de platãale regimurilor, decât de ceea ce se petrece în jur,gestul fiind atribuit economiei de piaþã. Personalitãþiexperimentate sunt excluse de la preluarea de roluri dedecizie sub diverse motive, în vreme ce unorasenilizaþi în cliºee sau nepricepuþi li se încredinþeazãrãspunderi pe care nu le pot duce. Enumerarea arputea continua, desigur, cãci cazuistica din societateanoastrã este, din nefericire, bogatã!

Situaþiile de acest fel pun nu doar chestiuni dedrepturi ºi libertãþi, ci ºi problema profundã a dem-nitãþii umane. Trebuie sã spunem dintru început cãsocietãþile moderne sunt astfel încât, chiar ºi încondiþiile exercitãrii fãrã cusur a drepturilor ºi lib-ertãþilor prevãzute constituþional, lasã loc înjosirii,umilirii ºi violenþei instituþionalizate. Ca urmare, cinese intereseazã de ceea ce se petrece în jur nu poate sãnu se întrebe: unde este demnitatea umanã?

Numai atunci când este convertitã în legi, o val-oare devine regulã ºi existã ºansa sã nu rãmânã undeziderat pios, ci sã fie practicatã. Care este, aºadar,situaþia juridicã a demnitãþii umane? La ce ne putemaºtepta în ceea ce priveºte respectarea ei? Dau rãspun-sul în patru paºi: observând poziþia demnitãþii umaneîn constituþiile modelatoare, aducând discuþia peterenul dreptului constituþional de astãzi, reþinândprevederile Constituþiei României ºi enunþând o per-spectivã inspiratoare pentru drept.

Teza mea este aceea cã drepturile ºi libertãþile fun-damentale ale omului ºi cetãþeanului, care formeazã,logic, nucleul oricãrei constituþii moderne, ar trebuiaºezate pe soclul demnitãþii umane, care rãmâne, încondiþii normale, mai mult decât o eventualã normãde drept, anume, un principiu constituþional, dacãvrem ca în însãºi practicarea drepturilor ºi libertãþilorsã aºezãm o exigenþã eticã, care sã previnã înjosirea,umilirea ºi violenþa instituþionalizatã. Sã ne explicãm.

The Constitution of the United States (1787)începe cu celebra formulare care plaseazã justiþia maipresus de orice în relaþiile din societate ºi enumerã altevalori, precum pacea internã, apãrarea comunã,bunãstarea generalã, libertatea. Amendamentul 1interzice adoptarea vreunei reglementãri care ar limitalibertatea religioasã, iar amendamentul 4 opreºte oriceviolare a dreptului la securitate personalã. TheDeclaration of Independence (1776) considerã drept�adevãruri evidente� cã �toþi oamenii au fost creaþiegali, cã ei sunt înzestraþi de Creatorul lor cu anumitedrepturi inalienabile, cã printre acestea se aflã viaþa,libertatea ºi urmãrirea fericirii�. Este cât se poate declar cã Statele Unite ale Americii au aºezat drepturileºi libertãþile imprescriptibile ale omului pe temelia con-feritã de Creator ºi le-au pus astfel sub abordarea cerecunoaºte locul aparte al omului în lume. Chiar dacãexpresia �demnitate umanã� nu a intervenit, conþinu-tul acesteia este prezent în viziunea în care se exercitãdrepturile ºi libertãþile ºi are consecinþe juridice.Declaration des Droits de l�Homme et du Citoyen

(1789) vorbeºte de �drepturile naturale, inalienabile ºisacre ale omului� ºi încadreazã exerciþiul drepturilor ºilibertãþilor sub scopul asigurãrii unui sens superior alvieþii umane. Iatã, aºadar, cã în cele douã constituþiimodelatoare, cea a SUA ºi cea a Franþei, demnitateaumanã sau echivalentele ei sunt luate drept temelie adrepturilor ºi libertãþilor.

Astãzi, situaþia este schimbatã, încât apar nunumai încercãri de a miºca soclul menþionat al drep-turilor ºi libertãþilor � mai ales ca efect al liberalizãriiavorturilor ºi al creãrii de fiinþe umane în laborator,fãcutã posibilã de biotehnologia actualã � dar ºi efor-turi de a pãstra un �nucleu normativ� (Habermas) înformularea ºi aplicarea legilor sau, cel puþin, de a pre-veni dogmatismul oricãrui pozitivism juridic. ÎnGermania, bunãoarã, în 2003, Mathias Herdegen a datnoul comentariu la articolul constituþional ce garan-teazã demnitatea umanã, prin care s-a încercat oper-aþionalizarea demnitãþii umane rupînd-o de asumpþiispirituale inevitabil tradiþionale ºi reducînd-o la onormã de drept. Acest comentariu (menþionez cã ºiministrul justiþiei, Brigitte Zypries, s-a ataºat noiidirecþii) vine sã înlocuiascã orientarea imprimatãjustiþiei de comentariul din 1958, al lui Gunter Dürig,care, în elanul reconstrucþiei postbelice a Germaniei,consacrase demnitatea umanã ca principiu consti-tuþional ºi o deriva din tradiþiile umanismului euro-pean de largã respiraþie. Judecãtorul Ernst-WolfgangBöckenförde a intervenit oportun ºi a arãtat cã este,desigur, dreptul fiecãrei generaþii de a reformula legis-laþia, ca urmare a noilor experienþe, dar cã aceasta îºipãstreazã un �nucleu durabil (festen Kern)�. Luând actde explorãrile consacrate de juriºti aspectelor intraterecent în atenþie, relative la �demnitatea umanã� (PeterLerche, privind genetica umanã, Hasso Hoffmann,privind rolul recunoaºterii sociale, Horst Dreier ºiBrigitte Zypries, privind situaþia embrionului), fostulpreºedinte al tribunalului constituþional german a argu-mentat cã ºi ordinea de drept cunoaºte �conceptedeschise, al cãror conþinut concret se dezvoltã în con-tinuare ºi se schimbã plecând de la un nucleu solid�,ba chiar �concepte normative� care se îmbogãþescsancþionându-se jurisdicþional noi domenii. Toate aces-te concepte trimit la �condiþiile indispensabile ale con-vieþuirii�, cum este, de altfel, ºi conceptul �ordinii pub-lice� (Ernst-Wolfgang Böckenförde, Recht, Staat,Freiheit, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2004, p. 418).Nu putem, decât cu preþul relativizãrii dreptului, sã nuluãm în seamã împrejurarea cã, ºi în cazul aplicãrii lanoi materii, un concept precum cel al �demnitãþiiumane� îºi desfãºoarã �consecinþele� plecând de la�deschiderea� sa, care rãmâne însã mereu �normativã�.

Juriºtii au simþit ei înºiºi nevoia de a însoþipunerea în aplicare a drepturilor ºi libertãþilorcetãþeneºti cu o culturã mai cuprinzãtoare, care sãconºtientizeze sensul prevederii lor în constituþii. Nueste vorba nicidecum de a slãbi exercitarea drepturilorºi libertãþilor imprescriptibile ale individului ºicetãþeanului sau de a contrapune doctrina drepturilorºi libertãþilor ºi demnitatea umanã. Este vorba de aaºeza o �neliniºte eticã� în însãºi punerea în aplicare aprevederilor de drept, care sã împiedice oarecumdinãuntru soluþiile juridice convenþionale ºi nedrepte.Preºedintele Curþii constituþionale a Italiei a publicat,cu câþiva ani în urmã, o carte prin care voia sãstârneascã mai multã �îndoialã (dubbio)� ºi, cu aceas-ta, o reflecþie mai aprofundatã a magistraþilor în apli-carea reglementãrilor de drept, ºtiind foarte bine cãîntre reglementãri, drept ºi justiþie rãmân diferenþe cetrebuie trecute cu pricepere ºi rãspundere. �Dincolo de

orice aparenþã � scrie acesta � îndoiala nu este în faptcontrariul adevãrului. Într-un anumit sens, ea este afir-marea acestuia, este un omagiu adus adevãrului�(Gustavo Zagrebelsky, Contro etica della verita.Laterza & Figli, Roma-Bari, 2008). Scepticismuluijuridic ºi, deopotrivã, certismului, care alimenteazãastãzi elementarismul juridic, este cazul ca acum sã lise opunã conºtiinþa failibilitãþii. Pe de altã parte, va tre-bui acceptat (cum subliniazã fostul preºedinte al curþiiitaliene, Valerio Omida, La Constituzione, Mulino,Bologna, 2008, p. 47) cã interpretarea ºi aplicarea legiifundamentale nu constau dintr o simplã operaþie logi-co-deductivã, doar de tehnicã juridicã, ci înseamnã ooperaþiune culturalã ºi socialã complexã

Dar cum stau lucrurile în România actualã? Sedovedeºte ºi la noi cã exercitarea drepturilor ºi lib-ertãþilor � a cãror proclamare în Constituþie este salu-tarã � nu împiedicã practicile rãspândite de înjosire,umilire a persoanelor ºi de violenþã instituþionalizatã.Opinia mea este aceea cã, în acest punct, legea funda-mentalã este susceptibilã de ameliorare, tocmai pentrua limita asemenea practici. La articolul 13, Constituþiaface vorbire de demnitatea omului, pe care o plaseazãalãturi de �drepturile ºi libertãþile cetãþenilor, liberadezvoltare a personalitãþii umane, dreptatea ºi pluralis-mul politic�, printre �valorile supreme�, lãsând însãneclar statutul acesteia: principiu sau doar normã dedrept. Este adevãrat cã în articolul 20 (1) se face trim-itere la Declaration universelle des droits de l�homme,în care se vorbeºte de �dignité inerente a tous lesmembres de la famille humaine�. Astfel formulatã,însã, reglementarea, deºi binevenitã, este prea indirectãpentru a putea sã capete destulã forþã juridicã.

Închei cu enunþarea unei perspective. Plec de laobservaþia cã, invariabil, constituþiile moderne conþinpartea hotãrâtoare a drepturilor ºi libertãþilor individu-lui ºi cetãþeanului. Faptul este esenþial pentru moderni-tatea constituþionalã. El are consecinþe pânã departe,în teoriile societãþii moderne, care se organizeazã înjurul unor valori fundamentale, precum libertatea,egalitatea ºi dreptatea. Abordãm realitãþile societãþiidin jurul nostru, la scarã naþionalã, internaþionalã saumondialã, prin prisma acestor valori. Mai nou, privimaceste realitãþi, conceptual vorbind, predominant prinprisma dreptãþii (dupã istorica iniþiativã a lui JohnRawls, Theory of Justice, Harvard University Press,1971), prin aceea a comunicãrii nedistorsionate (con-tinuându-l pe Jürgen Habermas, Theorie des kommu-nikativen Handelns, Suhrkamp, Frankfurt am Main,1981) ºi prin prisma recunoaºterii celuilalt (vezi NancyFrazer, Axel Honneth, Redistribution or Recognition?A Political-Philosophical Exchange, Verso, London-NewYork, 2003). A sosit însã timpul, cãci s-au acumulatdestule experienþe, pentru a prelungi abordãrile orien-tate de valorile amintite (dreptate, comunicare nedis-torsionatã, recunoaºterea celuilalt) cu abordarea prinprisma demnitãþii umane ca principiu pe soclul cãruiastau drepturile ºi libertãþile moderne. Unii juriºti cautãsã formuleze juridic �dreptul la respect� (vezi KurtSeelmann, Respekt als Rechtspflicht?, în WinfriedBrugger ..., Hrsg., Rechtsphilosophie im21.Jahrhundert, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2008,pp. 418-439). Unii filosofi (îl am în vedere pe AvishaiMargalit, The Decent Society, Harvard UniversityPress, 1996) au propus tranziþia de la tematizareaacelei �just society� consacratã deja la tematizarea unei�decent society� întemeiatã pe demnitatea umanã. Sepoate face acum, în orice caz, un pas înainte, con-stând în tematizarea societãþii luând împreunã punctulde vedere al drepturilor ºi libertãþilor ºi cel al principiu-lui constituþional al demnitãþii umane, suficient explici-tat juridic.

!


Andrei Marga

Demnitatea umanã ca principiu

diagnoze

Cum vine luna iulie, românilor li se servescde câþiva ani (a început cu cazul�deontoloagei� Mona Muscã, a continuat

cu �cazul� Romoºan) guvizi ºi hamsii prãjite, într-un cocktail devenit, iatã, clasic, cu securiºticonspiraþi/deconspiraþi, cu sau fãrã mujdei, pluscrizã economicã ºi sãrãcie lucie. Dezvãluiri pestedezvãluiri! �Interesante�, ar spune pentru amilioana oarã Mihai Gâdea dacã nu ar avea altebãtãi de cap cu clanurile Bãsescu, Bercea ºiVoiculescu.

Ultima ºi cea mai bubuitoare ºtire e cã soþiadisidentului stimat ºi mult cântat GabrielAndreescu a fost o colaboratoare maratonistã aSecuritãþii (ar fi lucrat, dupã o informaþie de�dizident� forumist, la Ambasada Olandei din1976 ºi pânã în 2008, adicã de pe bãncilefacultãþii pânã cãtre pensie). ªoc ºi groazã! Ovidiuªimonca scrie chiar un editorial în �Observatorcultural�, unde îi apãrã pe cei doi Andreeºti deatacurile �nedrepte� ale lui Dorin Tudoran. ªoc ºigroazã cu atât mai mult cu cât �soþul de ladoamna�, pardon!, tovarãºa, Gabriel Andreescuhimself, se pretinde de multã vreme, dar parcãîncã mai abitir în ultimii ani, un specialist(supermoral, erou disident chiar) al chestiei.

Prima constatare rãutãcioasã care se impune:de când nu mai sunt aproape deloc bãgaþi înseamã, nici mãcar de �dreapta� bãsistã, care arealte trebºoare � Bercea, pierderea iminentã ºitotalã a puterii, Parchetele care le stau la uºã �,�disidenþii� se sfâºie între ei. Spre deliciul dublual securiºtilor mai bãtrâni. �Dublu� pentru cãdisidenþii se sfâºie, iar lor, securiºtilor, discuþiadespre �colaboratori ai Securitãþii� le aduceoricum o satisfacþie plenarã, cãci nu e vorba decâtdespre ei ºi mereu despre ei.

Deºi nu-l mai citesc pe Dorin Tudoran decâtdin an în Paºti, trebuie sã spun cã în scandalurilerecente (în jurul lui Gabriel Andreescu ºi al luiNicolae Breban) sunt de acord cu el. Atacurilesale, care mie mi se pare cã se susþin aproape înîntregime, îndreptate împotriva lui GabrielAndreescu, care nu ºi-a lãmurit în niciun fel, adicãdeloc, situaþiunea cu tovarãºa lui de soþie, ºiîmpotriva lui Nicolae Breban, numit cât se poatede ironic ºi batjocoritor �Necolaboratorul�, dealtfel, un fost prieten al disidentului de laWashington, ºi asta chiar în perioada dialogurilorsuprarealiste ºi foarte colaboratoare ale luiNicolae Breban cu generalul de Securitate NicolaePleºiþã, au pus lumea intelectualã (fripturiºti,disidenþi, chibiþi) pe jar. Situaþiunea lui GabrielAndreescu e cât se poate de comicã ºi de neclarã,ºi nu e deloc exclus sã mai rãmânã astfel încã anibuni. În schimb, �dezvãluirile� care-l privesc peNicolae Breban se apropie de final. Un finalprevizibil ºi foarte urât:

�1. Cã are sau nu un Angajament scris cuSecuritatea, un om care îi telefoneazã generaluluiNicolae Pleºiþã, ministru adjunct al Securitãþii,pentru a-l informa ce a spus asearã EugeneIonesco despre Nicolae Ceauºescu într-o emisiunede radio este un informator al Securitãþii.2. Cã are sau nu un Angajament scris cuSecuritatea, un om care îl þine la curent pe gener-alul Pleºiþã în legãturã cu felul în care discutã cu

ziariºtii strãini pentru a-i lãmuri cã în România luiCeauºescu lucrurile nu merg aºa prost cum credei (ce au spus ziariºtii, ce le-a rãspuns el etc.), esteun colaborator al Securitãþii.3. Cã are sau nu un Angajament scris cuSecuritatea, un om care discutã cu generalulPleºiþã cum poate fi �reeducat�, �influenþat înbine� un disident (sã scrie ºi el un reportaj despreviaþa luminoasã din România lui Ceauºescu etc.)este un colaborator ºi agent de influenþã alSecuritãþii.4. Cã are sau nu un Angajament scris cuSecuritatea, un om care se duce la Noel Bernard,directorul departamentului românesc al Europeilibere, pentru a-l influenþa sã o lase mai moale cudisidentul cel mai proeminent din România esteun agent de influenþã al Securitãþii.5. Cã are sau nu un Angajament scris cuSecuritatea, un om care îi reaminteºte generaluluiPleºiþã �ªtiþi cã eu pot aduce servicii în strãinã-tate...� este un om care îºi oferã serviciileSecuritãþii, fãrã sã fie obligat de Securitate� (unrechizitoriu al lui Dorin Tudoran pe forumul edi-torialului lui Ovidiu ªimonca din �Observator cul-tural�).

ÎCCJ i-a acordat lui Nicolae Breban, ca urmarea muncii remarcabile, profesionalã ºi aplicatã, aexcelentului avocat Sergiu Andon, certificatul-beton de necolaborare cu Securitatea. Ca ºi dlDorin Tudoran, nici eu nu doresc sã contest învreun fel decizia ÎCCJ în ceea ce priveºtenecolaborarea lui Nicolae Breban. Ar fi, de altfel,ºi stupid, ºi inutil. Dar nu pot sã nu vãd,conform documentelor expuse cu aceastã ocazie,cã, deºi dl. Nicolae Breban nu a colaborat cuSecuritatea, conform ÎCCJ (Curtea de Apeldecisese parcã altfel...), dl. Nicolae Breban acolaborat bine mersi cu generalul de SecuritateNicolae Pleºiþã ºi cu tovarãºul Cornel Burticã,ministru ºi membru Cepex, asta dupã ce el însuºifusese membru al CC al PCR. Iar una dintreinformaþiile-bombã din acest dosar e aceea cãromanul sãu celebru în epocã, �Bunavestire�, afost tipãrit cu sprijinul Securitãþii, reprezentatã încarne ºi oase de o persoanã foarte autorizatã, degeneralul Nicolae Pleºiþã, ºef DIE/SIE parcã peatunci, dupã fuga lui Pacepa. Transcrierea uneiconvorbiri telefonice între Breban ºi Pleºiþã estecitatã de Dorin Tudoran pe blogul sãu:�Necolaboratorul: Sã vã spun ceva: acum venindacasã, mama aºtepta ºi zice: �Bine, bine cu (�),dar cu cartea ta cum rãmâne?� ºi zic: �uite, mi-aspus tovarãºul Burticã cã s-a rezolvat cu cartea, cãa dat dispoziþie sã meargã la tipar� ºi mama mi-aspus acum în bucãtãrie �sã-i mulþumeºti ºitovarãºului Pleºiþã pentru asta�.Pleºiþã: Da, spune-i sãrutãri de mâini lui mama. �

Ceea ce ne îndeamnã sã ne gândim (viermeleîndoielii care îi roade pe intelectuali!) cã ºideclaraþiile fãcute cu câþiva ani mai devreme înOccident, la Paris, de membrul CC al PCR ºidirector al �României literare�, tovarãºul NicolaeBreban adicã, puteau sã fie parte dintr-un scenariuscris de colegii �intelectuali� ai tovarãºului generalDIE Nicolae Pleºiþã. Chestiune pentru care nu

avem, evident, încã probe. Pentru cã documenteleDIE/SIE sunt încã la secret de stat.

În editorialul sãu ºi în intervenþiile salerepetate pe forumul articolului sãu, redactorul-ºefal �Observatorului cultural�, dl. Ovidiu ºimonca,supune de câteva ori logica, bunul-simþ ºi chiarcunoaºterea legilor la chinuri groaznice. Întrealtele, sugereazã, insinueazã cã soþia lui GabrielAndreescu, dna Daniela (Ghiþescu) Andreescu, artrebui înþeleasã, iertatã chiar pentru îndelungatasa colaborare cu Securitatea pentru cã ar ficolaborat, probabil, încã nu ºtim, ºi cu domnulambasador al Olandei Coen Stork, carereprezenta, nu-i aºa?, angelica democraþieolandezã, ba chiar toatã lumea liberã, aici ar fivorba despre NATO, probabil. Ce ignorã gravOvidiu ªimonca e cã asemenea �colaborãri� cu oputere strãinã sunt pedepsite în toate þãrile,democraþii sublime sau odioase dictaturi. Vezi ºiscandalul în curs dintre Germania ºi SUA peaceastã temã. Lucru pe care ar trebui, de altfel, sã-l ia foarte serios în considerare legiunile de�colaboratori� ai diverselor ONG-uri, asociaþii ºifundaþii frumos sunãtoare democratic, care potascunde, masca servicii secrete strãine.

Discuþiile patetice despre colaborare, despredisidenþã sunt în desfãºurare pe �Observator cul-tural�, pe �Vox publica� ºi pe blogul lui DorinTudoran. ªi scandalul promite sã se extindã. Ceiinteresaþi le pot urmãri ºi pot chiar intervenidirect, doar e luna iulie, când se dau la masãcolaboraþioniºti ºi disidenþi crocanþi. Sã-l maicitãm o datã, în încheiere, pe Dorin Tudorandespre Gabriel Andreescu: �Istoria nu se scrie cudacã..., dacã..., dacã... Textul meu la care vã refe-riþi (ca ºi alte texte ale mele) mãrturisescdragostea ºi respectul pe care i le-am purtat d-luiAndreescu. Dar consider cel puþin necuviincios sãcercetezi alte cazuri, înainte de a clarifica o situ-aþie care îþi este cu mult mai aproape. Este, repet,cel puþin necuviincios, sã dai verdicte în legãturãcu alþii, când taci - monumental - despre�cadavrul din (propria) garderobã�. Este vorbadespre credibilitate. Fãrã ea, demersurile dluiAndreescu par un stol de pãsãri fãrã aripi� (peforumul �Observator cultural�, numãrul curent).

Tãcerea lui Gabriel Andreescu nu v-oaminteºte pe cea a preopinentului sãu (inclusivîntr-un proces) Andrei Pleºu? Vãdit, nu e pace înluna iulie!

!

2200




politica zilei

Petru Romoºan

Meniu de varã: colaboraþioniºtiºi disidenþi prãjiþi

Radu Anton Maier Baumskelett (2013) 56 x 60cm

2211




opinii

Anii postrevoluþionari, doldora de campaniielectorale ºi de alegeri parlamentare,prezidenþiale, locale º.a., au scos în

evidenþã douã componente ale societãþii noastre,mereu agitatã ºi ameþitã de promisiunilepoliticienilor de toate culorile. E vorba, pe de-oparte, de �elita� intelectualilor din toate domeniileºi, pe de alta, de ceea ce putem numi �drojdia�societãþii româneºti. Pentru moment lãsãm la oparte sectorul numit deja prin expresia�românimea profundã�, tãcutã ºi adeseoriresemnatã, care ascultã, priveºte ºi se minuneazãde tot ce se întâmplã pe plan politic, social ºi,care, de fapt, duce greul societãþii.

Se ºtie, �elita� îi cuprinde pe românii care,prin inteligenþã, talent, putere de muncã ºirealizãri recunoscute într-un domeniu sau altul:fie ºtiinþific, fie literar, sportiv, politic º.a.m.d. G.Cãlinescu distingea câteva calitãþi ale spiritului deelitã: pregãtire superioarã, erudiþie tradiþionalã,rezultate deosebite, talent etc De aceea sevorbeºte de �profesori de elitã�, de �creatori deelitã�, de �trupã de elitã�, chiar de �universitaride elitã�. În orice epocã, elitele au, de obicei, unprestigiu deosebit ºi o poziþie privilegiatã faþã decontemporanii lor, ceea ce-i determinã sã excelezeºi prin modestie, demnitate, bun gust ºi prin multamintita omenie româneascã. În trecutul nostrus-a vorbit de �boierimea� de altãdatã, privitã lamodul idilic de cãtre scriitorii sãmãnãtoriºti, de�aristocraþie�, de lipsa elitelor din târgurile deprovincie unde nu se întâmpla nimic etc

Românii ºi-au gãsit în fiecare epocã elitelenecesare care le-au trasat cãile de urmat îngândire, în sentimente ºi în acþiunile lor, pentru a-ºi apãra etnia ºi þara de-o parte ºi de alta aCarpaþilor. Corifeii ºcolii Ardelene, în frunte cuInochentie Micu-Klein, au avut curajul sã seopunã faimoasei �Unio trium nationum�.Revoluþionarii de la 1848 i-au �zgâlþâit� biniºor pevalahi ºi pe moldoveni pentru a se sincronizacumva cu ideile occidentale, pãrãsind obositoarelemetehne feudale. Unirea Principatelor, obþinereaindependenþei, la 1877, au fost înfãptuite ºi prinelitele vremii, în frunte cu M. Kogãlniceanu ºiI.C. Brãtianu. Asemãnãtor au procedat elitelemilitare, ºtiinþifice, politice º.a. din timpul ºi de lasfârºitul Primului Rãzboi Mondial, fãuritoriiRomâniei Mari. Sigur, nu-i uitãm pe ostaºii careau luptat la Griviþa ºi Mãrãºeºti, dar în relaþiiledintre state, elitele neamului au avut un rolcovârºitor. De aceea oricât i-am preþui pe cei cares-au sacrificat în apãrarea þãrii, avem obligaþia sã-irespectãm cum se cuvine ºi sã-i considerãm niºte�modele� pe cei care au fãcut parte din elitafiecãrei epoci.

Se ºtie, elitele din trecutul îndepãrtat ºi chiardin cel apropiat sunt cunoscute ºi aºezate la locullor prestigios în domeniul pe care l-au slujit ºi�înnobilat�. Însã, astãzi, ne punem întrebarea: înce mãsurã ºi cu ce criterii �cântãrim� elitelecontemporane? Puþine se vãd �la lumina zilei�,cum se spune. Cele mai multe se mulþumesc, înmodestia ºi înþelepciunea lor, sã-ºi desfãºoareprofesia fãrã zarvã, fãrã sã iasã în arena publicãîn fiecare sãptãmânã, ci doar atunci când cuvântul

ºi judecata lor sunt menite sã dea temeinicieadevãrurilor exprimate.

Astãzi oricine poate constata confuzia caredomneºte în perceperea valorilor reale dintr-unsector sau altul. Foarte puþine personalitãþireuºesc sã impunã niºte pârtii directoare ca sãconvingã societatea româneascã sã progreseze,depãºind stadiul condamnãrilor ºi acuzelor aduseunui trecut apropiat, de tristã amintire. Încã seconsumã multã energie ºi mult timp pentru a-iconvinge pe români sã nu uite prostiile ºi exceseleconaþionalilor de altãdatã, în loc sã fie preocupaþide modul cum îºi pot ameliora traiul lor diurn,cum se pot apropia de progresele occidentalilorpe cãi oneste, nu prin furt ºi înºelãciune.

Pe de altã parte, confuzia în percepereaadevãratelor valori e realã ºi pãgubitoare. Dupãrevoluþie s-a încetãþenit o impresie falsã cu privirela �înmulþirea� fãrã mãsurã a celor care seconsiderã personalitãþi elitiste, pe baza judecãþiisuperficiale cã, în comunism, vocaþiile au fostînãbuºite, iar acum ele au un câmp demanifestare fãrã limite. De pildã, în învãþãmântuluniversitar din trecut existau doar câtevapersonalitãþi cu merite excepþionale, modele denecontestat. Astãzi, cu înmulþirea exageratã auniversitãþilor particulare, s-au nãscut rânduri-rânduri de titraþi cu diplome, dar fãrã meritereale. Aceºtia se sprijinã unii pe alþii pentru aconvinge românimea profundã cã ºi ei reprezintãºi fac parte din �elita� româneascã. Unii au recursla plagiat, alþii se fãlesc cu �diplome� obþinute ladiferite instituþii strãine. Indivizii din aceastãcategorie �se dau de ceasul morþii� pentru aocupa funcþii publice, unii chiar de a reprezentaþara peste hotare. Ei constituie o ruºine ºi o frânãpentru societatea româneascã. De aceea trebuieopriþi ºi înlãturaþi de pe �scaunele� pe care s-aucocoþat, fiindcã sunt ridicoli în inconºtienþa lor ºiproduc numai pierderi pe plan naþional.Persoanele din aceastã categorie fac parte din ceeace s-a numit �drojdia� societãþii româneºti.

Tot din aceastã �meritocraþie�, fãrã vreunmerit pe plan naþional, fac parte ºi preanumeroºii politicieni, fie parlamentari, fie

ministeriabili, fie �baroni� locali etc Cu toþii seopintesc sã �salveze� þara de sãrãcie, de apucãturifanariote, de somnolenþa în care se complace. Înrealitate, mediocritatea politicianistã este stãpânitãde dorinþa de îmbogãþire rapidã, pe orice cãi ºiignorând orice legislaþie. Cultura lor se reduce lao �bãlãciturã cosmopolitã�, pe care o repetã cuorice ocazie, fiindcã nu posedã criteriileexprimãrii calitative ºi, în consecinþã, nu-ºi dauseama cã ºi ei fac parte din �drojdia� societãþiiactuale.

Se ºtie, drojdia, în sens propriu, este materiagroasã, mâloasã, care se depune pe fundul unuivas umplut cândva cu vin. Tot un fel de drojdieeste ºi zaþul ce rãmâne în ceaºca de cafea. Aceastãsubstanþã are un gust amãrui, respingãtor, deaceea este aruncatã.

În sens figurativ, termenul a fost îmbogãþit ºiaplicat de cãtre scriitori în funcþie de mediulsocial decãzut. În literatura francezã, erau incluºiîn drojdia societãþii în primul rând beþivii ºiprostituatele. Un scriitor (Guy de Maupassant)considera (la 1880) cã drojdia societãþii se aflã�oriunde caracterele încep sã se ticãloºeascã�,unde simþul onoarei ºi al onestitãþii dispare.Acelaºi scriitor lãrgeºte aria de cuprindere a celordin drojdia societãþii, incluzând aici pe uniimembri din rândurile aristocraþiei ºi burgheziei,pe cei din cercurile artistice, financiare, chiar ºi peunii din lumea muncitoreascã. Prin acesteafirmaþii, credem, s-a dilatat parcã fãrã graniþeceea ce numim drojdia societãþii. În esenþã, dupãopinia noastrã, se includ aici elementele corupte,declasate, cu alt termen �pleava� socialã existentãla un moment dat.

Referindu-ne la mediul social românesc deacum, putem observa cã afirmaþia drasticã afrancezului amintit se potriveºte întru totul la obunã parte dintre contemporanii noºtri. Adicã, ºila noi, cam de multiºor, caracterele unor românise ticãloºesc ºi se rostogolesc pe un �tobogan� alcorupþiei fãrã oprire. Indivizii care aparþin drojdieisocietãþii nu au cultura necesarã ºi nu ºtiu deexistenþa elitei româneºti, a cãrei voce trebuieascultatã. Numai astfel se poate înlãtura �drojdia�socialã, generând un proces de asanare amoravurilor din toate instituþiile menite sã redeaîncrederea în conºtiinþa românilor ºi în viitorullor.

!

Vistian Goia

Elita româneascã ºi drojdiasocietãþii

Radu Anton Maier Noapte tunisianã

2222




Nu este loc pe acest pãmânt în care omulîºi conºtientizeazã propria mortalitate maiteribil decât atunci când se aflã într-un loc

izolat. Faptul cã nu e peren îl loveºte cel mainãprasnic atunci când pãºeºte în oaza de liniºte aunei mãnãstiri sau abaþii, care prin a lorsimplitate ºi muri reci, nãpãdiþi de buruieni ºi roºiani ºi ani la rând de cariul ploii, îi inspirã omuluio fricã subconºtientã, maladivã de scopul ultim alvieþii - Moartea.

Mournray se putea zãri din orice unghi s-ar fiprivit de pe strãzile orãºelului; pãrea cã sfideazãlegile fizicii, putându-se miºca în voie, odatã cuochii celuia care o privea. Se afla pe deal dintimpuri atât de vechi încât nimeni nu-i ºtiavechimea, ºi mulþi fuseserã cei care se avântaserãîn a emite opinii care mai de care maiconvergente cu privire la etatea acestei clãdiri,fãrã a ajunge vreodatã la un rezultat concret laacest mister. Oricât de frumos ar fi fost afarã,oricât de albastru ar fi fost cerul ºi oricât de caldºi generos ar fi fost soarele, lumina nu rãzbãteaniciodatã pe silueta acesteia în toatã splendoareaei. Chiar în cele mai însorite zile din varã, luminapãrea cã doar îºi plângea câteva firave raze peabaþie, cã o jelea ºi astfel încerca sã-i oferecomfort prin atingerea ei.

Din când în când, cãlugãrii ordinului cãruiaabaþia Mournray îi aparþinea coborau în orãºeldupã puþinele alimente care le erau trebuincioase.În restul timpului, se cufundau în rugãciune încamerele lor modeste ºi copiau ºi traduceauvolume de variate întinderi de scrieri, cele maimulte de rugãciuni ºi psalmi în scriptorium, ovastã camerã în care ardeau veºnic lumânãrimozolite de cearã ºi se auzeau încontinuuscrijeliturile penelor pe pergamentele îngãlbenitede vreme pe care le scoteau dintr-o cãmarã demici dimensiuni ºi care erau, probabil, la fel devechi ca însãºi abaþia.

Abatele Illfate era îndrãgit de toþi cei care îlcunoºteau. Era tãcut, dar atunci când vorbea, ofãcea cu înþelepciune, ascultãtorii sãi ciulindurechile - nu pentru cã abatele ar fi vorbit preaîncet; nici pomenealã - o fãceau pentru cã aveauimpresia cã fãcând aceasta, vocea abatelui le-ar fitrecut direct în suflet prin urechi, prelingându-seca un lichid uºor prin canalul auditiv. Odatã ajunsacolo, ar fi fost ca o pomadã care lecuia rãnileinterioare. Nu de puþine ori umblase din casã încasã, întrebându-i pe locuitori cum le era traiul ºidacã le-ar fi putut fi de vreun folos; era ca unpãrinte pentru cei care fuseserã lipsiþi de unul ºiputeau gãsi sprijin în acesta la orice orã din zi ºidin noapte.

Zilele pe care le petrecea în abaþie erau zilepetrecute în solitudine, citind ºi rugându-se.Trecutul sãu era un mister - se ºtia doar faptul cãîºi privise pãrinþii murind, unul dupã altul. Acestfapt contribuise la tãcerea care-l caracteriza.Suferise mult ºi probabil cã o mai fãcea atuncicând era singur ºi nimeni nu-l putea vedea. Ochiisãi uneori roºii nu puteau minþi. Îi plãcea abaþia.Îi iubea liniºtea, faptul cã se afla la poalelepãdurii ºi cã astfel putea inspira întotdeauna aerproaspãt, rãcoros, sãnãtos; îi iubea zidurileîncãrcate de istorie ºi arhitectura simplã ºibiblioteca frumos aranjatã.

Bunãtatea sa maladivã aduse Moartea la

Mournray, adãpostind-o acolo fãrã voia sa,inconºtient cã ceea ce invitase înãuntru cu atâtagenerozitate avea sã se transforme în tot ceea cerugãciunile sale ar fi trebuit sã þinã departe deacel loc pe care îl îndrãgea atât de mult.

Strãinul ajunse noaptea târziu la abaþie, udpânã la piele, tremurând ºi suflându-ºi în palmepentru a le dezmorþi de frig. Însuºi abatele îlprimise înãuntru, cu cãldurã, dându-i lapte caldpentru a se destinde, într-un bol de lemn. Îioferise una din chiliile libere, spunându-i cã puteasta cât dorea. Bãrbatul îi mulþumise, aplecându-ºicapul în faþa acestuia, umil, strângând puternicbolul în mâini, acceptându-i cãldura plãcutã înmãdularele sale în care se cuibãrise frigul. Deîndatã ce abatele îl pãrãsi, aruncã laptele pe geamºi puse bolul pe podea. Îºi lepãdã hainele ude ºise întinse în pat, zâmbind.

Când primele raze purpurii ale rãsãritului se-atârnaserã de zdrenþele de întuneric, ajutându-sede ele pentru a urca pe firmament în timp ceacestea se prãbuºeau înapoi în leagãnul din careieºiserã, întocmai ca morþii care ar fi încercat sã-ºipãrãseascã mormintele, doar pentru a se prãbuºisub mai mult pãmânt decât îi acoperise, bãrbatulnu fu de gãsit. Abatele îi bãtuse la uºã cum secrãpã de ziuã, pentru a-l invita sã se roageîmpreunã cu el - devenise un obicei pentru abatesã cearã compania la rugãciune a celor pe care-iadãpostea, pentru a-i binecuvânta ºi a începe onouã zi prin - cum altcumva? - smerenie. Illfatepãrãsi chilia ºi se întoarse în scriptorium, gândindcã acel cãlãtor nocturn plecase fãrã a-ºi lua rãmasbun, un fapt curios, dar care nu putuse zdruncinabunãvoinþa abatelui. Li se alãturã fraþilor sãi lacopiat, luând o bucatã de pergament, netezind-oºi începând, precaut, prima literã înfloratã atât despecificã acelor scriituri.

Treptat, lumina zilei pãlea, preschimbându-seîn acea frumoasã tentã sângerie a crepuscului -crepusculul, ah, acea elegantã ºi onorabilã moartedomoalã a zilei! Acea ultimã zbatere leneºã înghearele nopþii! Clãtit în culoarea aceasta aamurgului, abatele coborî dealul cãtre clãdirilemicului oraº, însoþit de un bãrbat a cãrui minã nuprevestea nimic bun. Îngrijorarea îi sãpase riduriadânci pe chip ºi trupul i se cocârjase sub povaragrea a ceea ce i se zbãtea în inimã cu acea furieresemnatã atât de caracteristicã fiinþei umane.

Illfate intrã într-o camerã infuzatã de oatmosferã tristã, apãsãtoare; ochii-i cãzurã petrupul firav al soþiei celuia care-l solicitase - ofemeie cu un chip atât de blând cã ar fi îmbunatpânã ºi diavolul. Era scãldatã în sudoare ºi ochii îierau apoºi, ca de sticlã ºi culoarea vieþii incepusesã-i pãrãseascã, la fel de încet cum pãsãrilepãrãseau meleagurile pe care atârna umbraîngrozitoare a iernii. Ceva se rupse în inimatandrã a abatelui când acei ochi se abãturã asuprachipului sãu, cu un zgomot pe care doar el îlputuse auzi, zgomot pe care îl asociase cuzbârnâitul unei coarde de viori plesnind. Îimângâie faþa ovalã, cãlduroasã ºi-i strânse o mânãrece între ale sale, luând parte la suferinþa ei.Femeia începuse sã plângã încetiºor, zguduindu-ºiuºor pieptul pe jumãtate mort, prezenþa abateluifiind atât binevenitã cât ºi îngrozitoare, pentru cãºtiuse cã venise pentru a o binecuvânta înainte dea fi purces pe drumul fãrã de luminã al Vãii

Morþii. O sãrutase pe frunte, þinându-i cãpºorul înpalme, terminând binecuvântarea cu un �Innomine Patris et Filii et Spiritus Sancti�tremurând, fãrã vlagã. În tot acest timp, soþulcelei ce avea sã pãrãseascã lumea celor vii plânsesilenþios, muscându-ºi monturile pumnilor, icnindde durerea ce-i sfâºia spiritul.

Sã-ti priveºti propriul suflet pãrãsindu-te încetse poate îndura, dar sã priveºti cum acestapãrãseºte sãlaºul fiinþei tale cele mai iubite e într-atât de dureros încât îngerii coboarã de pepiedestale ºi plâng alãturi de tine, înghiþind valuriamare de lacrimi. Îi pãrãsi cu inima grea pe ceidoi ºi se întoarse, cu capul plecat în tristeþe, laabaþie.

ªi Moartea îl urmase într-acolo, respirându-i înceafã, jucând în jurul sãu prin boschetele ceîmpânzeau coama dealului. Mirosul sângelui îlînlocuise pe cel al tãmâii.

- Fratele Matthew este mort!Acestea fuseserã cuvintele cu care fusese

întâmpinat abatele Illfate. ?ocul se contopise cutristeþea pe care o suferise de când vãzuse viaþafemeii aceleia pãrãsind-o ºi genunchii îl lãsarãatunci când intrã în chilia celui ucis. Vomãviolent atunci când dãdu cu ochii de cadavrulacestuia. Patul ºi podelele erau mânjite de sânge,ºi o dârã ducea pânã la uºã, unde acesta fusesegãsit de fratele John, care nici acum nu-ºi revenisedin leºin, chiar dacã i se aruncarã nenumãrategãleþi de apã pe faþã.

Gâtul îi era sfâºiat, iar membrele-i atârnau întoate direcþiile, rãsfirate, cu oasele violentate într-atât încât se miºcau la fel de liber cum ar fi fãcut-o mâinile ºi picioarele unei pãpuºi. Pe chip i seîntipãrise o groazã de nedescris, de parcã noapteaºi-ar fi deschis opacele ferestre, oferindu-i opriveliºte a ceea ce se afla dincolo de ele, alucrurilor fãrã de nume care nu pot fi nicidecumdescrise - lucruri care miºunau ca viermii-ntr-ocarcasã umanã prin fuioarele nopþii încã de lafãcerea pãmântului.

În mintea abatelui, toate rugile pe care leînvãþase vreodatã se topiserã într-un disperatstrigãt de ajutor îndreptat cãtre cerul nopþii,menit sã strãpungã norii, ca o sãgeatã; ºi coborîsela fel de repede, cu nimic altceva în vârf decâtabsenþã, umezealã, deznãdejde ºi venin. Îmbulziþiîn spatele sãu, ceilalþi fraþi, cu priviri perplexe, îºifrânserã mâinile iar vocile lor - un vuind haos decuvinte de neînþeles - se unirã într-una singurãcare se sparse de pereþii holurilor, învârtindu-senebuneºte pe scãri, prin catacombele pline decruci ºi morminte în care trupuri cedau nisipuluidin care fuseserã plãsmuite. A, cât de prilejuitorde moarte este zgomotul! Ce blestem grozav estevocea! - cãci vociferând astfel, nu observarãumbra care trecu prin spatele lor ºi-l sãltã pefratele Marc de parcã ar fi cântãrit cât o panã,târându-l prin colbul lipicios al tenebrelorcatacombei labirintine, în braþele de mãtase aleMorþii. Ei nu auzirã fâºâitul produs pe holurile ºiscãrile cufundate-n întuneric ºi geamãtul surd dedurere ºi zgomotul de os frânt ce veneau de lafratele lor, cãruia i se oferise o priveliºte teribilãînainte de a muri.

Niciunul nu putuse sã punã geanã pe geanã înacea searã. Fiinþa umanã nu se poate opunetorentului de memorii cu cei dragi atunci cândacesta începe sã curgã; doar atunci când nu-i maiavem aproape ne amintim de ei, iar atunci când ofacem, fiecare amintire se preschimbã-ntr-unjungher în inimã, ce se roteºte ºi se roteºte ºi neconsumã cum focul consumã uscatele frunze aletoamnei. Un alt fapt agonizant pentru om e sã-ºipunã întrebãri la care nu i se poate rãspunde.Astfel de întrebãri îºi puneau toþi cei din

debut

Sebastian Priotese

Oroarea de la abaþiaMournray

2233




Mournray, dar cea care apãrea de fiecare datã cumai mare intensitate era �Cine îl omorîse pefratele Matthew?�. Apoi urmau �De ce?�, �Cums-a putut întâmpla aºa ceva?�.

Abatele privea stelele, cu ochii înecaþi înlacrimi; oare nu erau astrele metafore pentru omºi viaþa sa de hârtie? În plus, erau la fel casufletul - uneori calde, uneori reci; câteodatã atâtde departe, câteodatã atât de aproape cã pãreau lao întindere de braþ. Uneori strãluceau, iar alteorise prãbuºeau într-un neant monocrom. Abateleale privea ºi încerca sã taie cu privirea cosmosul înlung ºi-n lat ca sã-l gãseascã pe Dumnezeu, sã-ldecojeascã de gheaþã ºi sã-l întrebe �De ce?�,stând amândoi ca douã statui de piatrã îngãoacea Lui, fiecare abþinându-se sã nu-l întrebepe celãlalt �Cum îndrãzneºti?�. Moartea frateluiMatthew îl distruse. Se chinuia sã nu-ºi lasesufletul pradã îndoielii, sã nu-ºi ucidã inima ºibunãtatea din ea. Era o torturã - o fecioarã de fierlãuntricã, ºi tot sângele ce se scurgea printre spinise prefãcea-n otravã.

Aceastã lungã ºi dureroasã gândire îi fuîntreruptã de fratele Martin, care-l anunþã cã nu-lvãzuse pe Marc de câteva ore ºi cã acesta nu seafla în camera sa, unde era de gãsit în tot timpulîn care nu stãtea aplecat asupra vreunei cãrþi înbibliotecã sau scriptorium. Abatele îi aºezã omânã pe umãr, spunându-i sã nu se îngrijoreze.Poate cã doar ieºise sã ia o gurã de aer. Îl trimiseapoi în camera sa, sfãtuindu-l sã încerce sã seodihneascã.

Martin îºi aprinse o torþã ºi strãbãtucoridoarele abaþiei, chiar dacã i se spusese sã nu-ºifacã griji, dar îl cunoºtea pe fratele Marc de multãvreme ºi ºtia cã nu ar fi ieºit noaptea, singur.Intrã în scritptorium; lumina torþei se întindeamacabru pe pergamentele desfãºurate pe masã;vitraliile colorate strãluceau vag, dar nici urmã deMarc. Închise uºa scriptoriumului precaut, pentrua nu-i trezi pe ceilalþi - dacã ar fi dormit vreunul.Coborî apoi în catacombe, strigând încet numelefratelui sãu rãtãcit, dar nu i se rãspunse; pânze depãianjen se legãnau lin în bãtaia unui curent slabºi ºobolani îi tãiau din când în când câmpulvizual; cavourile erau cufundate în liniºte, parcãar fi fost sculptate în timpul însuºi, reci - curios ise pãru faptul cã deºi nemuritoare, þineauînãuntrul lor trupurile celor care muriserã, acummai mult ca sigur preschimbate-n praf ºi pulbere;îºi imaginã craniile celor îngropaþi rânjind cumplitºi gãvanele ochilor, goale, mustind de ºerpi ºigândaci ºi se cutremurã. Se întoarse cu paºi repezipe binecunoscutele holuri, încã simþind fiorulfricii pe spate, uitându-se constant în urma sa, deparcã morþii s-ar fi ridicat ºi-ar fi pornit dupã el,pretinzându-l pentru mormânt, pedepsindu-l cã lepângãrise mental imaginea. Îºi spuse cã era maibine dacã mergea în camera sa, cum îl sfãtuiseabatele Illfate; poate cã, într-adevãr Marc ieºise sã-ºi limpezeascã mintea.

Cum miracolele, în natura lor atât deîndoielnicã, apar de niciunde, neanunþate denimic, întocmai meteorilor care brãzdeazã cerulîn traiectoria lor pârjolitoare, Martin auzi glasullui Marc, chemându-l ºoptit; ridicã fãclia la nivelulochilor pentru a vedea unde era acesta; îi desluºisilueta dupã colþul holului; acesta îi fãcu semn cumâna sã-l urmeze; îl urmã ºi fãclia cãzu, cu unzgomot înfundat pe podeaua de piatrã; lunacoborî dintre nori, incadescentã ºi razele-i desidef, reci ºi incolore iluminau coridorul,creionând douã siluete: cea a lui Marc ºi cea acãlãului sãu. Fratele rãcni, vocea sa rãzbãtând întoate chiliile abaþiei ca urletul unui lup care sfâºietoate adâncimile pãdurii, ºi se opri brusc. Acumse auzeau doar clipocitul sângelui pe piatrã ºifuga fraþilor alertaþi de þipãt.

Abatele Illfate sãri din patul sãu modest ca ºicum ar fi fost picurat cu cearã; dupã uºã, parcã o-

ntreagã turmã de bizoni alerga liberã, într-atât erade mare hãrmãlaia; când dãdurã de frateleMartin, acesta încã mai respira. Probabil cel carevoise sã-i ia viaþa fugise atunci când fãcusegreºeala de a-i da rãgaz cãlugãrului sã deschidãgura, adunându-ºi toate forþele ce-i mai rãmaserãîn acel oribil strigãt de oroare ºi durere. Încercã sãvorbeascã dar cei din jur nu reuºirã sã înþeleadecât �...inul�. Apoi se petrecu o întâmplare carearse pe retina cãlugãrilor ca un fier încins: trupulfratelui Martin se contorsionã violent ºi ochii i sedãdurã peste cap, albastrul fiind întru totulînlocuit de alb, pentru a fi cuprinºi în final deflãcãri verzi, jucãuºe, bestiale. Membrele i semiºcau la unghiuri imposibile pentru o fiinþãumanã, apoi se opri din acest dans macabru la felde neaºteptat cum începuse. Gura i se deschise:

- În camera strãinului veþi gãsi rãspunsul;dedesubt! Grãbiþi-vã!

Martin vorbi, dar cu glasul altei persoane, glaspe care toþi îl recunoscurã ca fiind al frateluiMatthew! Trupul cãlugãrului se prãbuºi fãrãsuflare, cu ochii larg deschiºi, în care, încetul cuîncetul, acel foc verde se stingea. Nãucirea ºi fricacelor prezenþi este imposibil de descris; dintretoþi, abatele Illfate fusese singurul care-ºi mascaseconsternarea - cu trãsãturile de piatrã, cu ochii încare ardea o lustrã primejdioasã, tremurând,coborî în curtea abaþiei de unde înºfãcã secureade crãpat lemne ºi apoi trecu val-vârtej pe lângãtoþi, îndreptându-se spre chilia în care-l gãzduisepe strãinul nocturn. Încercã uºa - închisã. Culovituri precise, puternice de secure, începu sã ohãcuiascã; aºchii de lemn zburau peste tot, iarfraþii priveau uluiþi ieºirea de furie a abateluiIllfate. Parcã era posedat de un duh rãu - cu atâtasete ºi urã izbea cu lama securii în lemnul uºii! Ospintecã îndeajuns cât sã poatã intra înãuntru;ceilalþi, desigur, îl urmarã, dar nu gãsirã penimeni acolo. Abatele cercetã camera în lung ºi-nlat, fãrã a gãsi vreo urmã de-a strãinului, dar apoi- poate din purã curiozitate sau poate dintr-unimpuls instinctual - se lãsã în genunchi ºi privisub pat. Acolo, scândurile pãreau mai ridicatedecât în restul chiliei. Cu ajutorul a doi fraþi,dãdu patul la o parte. Sub acesta, scândurilefuseserã rupte ºi apoi legate într-un soirudimentar de chepeng. Abatele îl ridicã prudent,cu lama securii zvâcnind în lumina lumânãrilorpe care ceilalþi le þineau în mâini pentru a-iilumina calea.

Abatele nu reuºi sã evoce o teroare mai maredecât cea pe care o simþise în acel moment;

ceilalþi cãlugãri icnirã de spaimã ºi-ºi duserãautomat mâinile la gurã, pentru a nu mai scãpavreun astfel de sunet. Sub chepeng fusese sãpatão groapã, în care stãtea solemn, cu mâinileîmpreunate pe piept, bãrbatul pe care-l invitaseînãuntru în acea noapte furtunoasã. Studiaseaceastã creaturã ºi auzise multe poveºti despre ea,dar nu se gândise niciodatã cã avea sã aibã de-aface cu una. Citise în scriituri imemorial de vechidespre ea. Fãrã sã ezite ridicã securea deasupraumerilor, cu intenþia de a-i despãrþi capul de trupacelei dihãnii, ºi i se pãruse cã reuºise, dar chiaratunci când tãiºul acesteia aproape-i atinse gâtul,deschise brusc ochii ºi þâºni afarã din groapã cu ovitezã uluitoare, trântind doi cãlugãri la pãmânt,care-ºi scãparã lumânãrile pe podea. Imediat cumaceastã creaturã ieºise din groapã, Illfate seîntoarse imediat pe cãlcâie, crezând cã-ianticipeazã miºcarea, ºi nu se înºelase, doar cãacel vampir - pentru cã asta era acea abjectã fiinþã- luã un cãlugãr ºi-l puse în faþa sa. Lamatoporului i se oprise în gât ºi cãzu mort lapãmânt.

- Torþe! urlã abatele, în mintea cãruia, faptatocmai întocmitã distrugea ºi ultima urmã deraþionament care-i mai rãmãsese. Dar nu avu preamult timp sã se gândeascã. Creatura rânjea cu osãlbãticie diavoleascã ºi dinþii pãtaþi de sânge.

Cãlugãrii care nu fugirã sã-ºi salveze vieþile seîntoarserã repede în camerã cu torþe aprinse, careardeau cu vãpãi mari, groase, portocalii. Laordinele abatelui, strânserã vampirul în cerc.

Lumânãrile scãpate pe podea aprinserã lemnul,care începuse sã ardã din ce în ce mai tare,umplând camera de fum. În timp ce fiara realizãcã fusese prinsã la înghesuialã, Illfate îºi fãcu locprintre torþe ºi izbi, orbit de furie, cu securea înea. Dacã iadul ar fi sunat într-un fel, ar fi sunatîntocmai ca þipetele creaturii, care cãzuse în patrulabe sub asaltul inuman al abatelui. Camera dejafusese în mare parte cuprinsã de flãcãri. Cu oultimã loviturã, Illfate îi tãie capul de pe umeri,care se rostogoli pe podea ca un dovleac. Abatelele strigã cãlurilor sã iasã afarã mai repede. Foculera atât de violent cãci acesta abia-abia avea peunde sã iasã din acel infern.

Dar el nu dorea sã iasã. În graba lor, înlãcomia lor de viaþã, cãlugãrii fugirã, cum lespusese sã o facã, dar nici mãcar unul dintre einu se uitã în urmã. Chipul abatelui era scãldat înlacrimi, lacrimi în care se reflectau limbile focului.

!

Radu Anton Maier Nod pe cruce

2244




Holul spitalului era cufundat în liniºte. Încã decând am intrat nu am întâlnit nicio asistentã,nicio infirmierã, doar tocurile pantofilor mei se

auzeau întretãiat, uneori foarte ascuþit, alteori înãbuºit. Ostrângere în coºul pieptului abia mã lãsa sã respir. Nuera doar emoþia de a intra în biroul lui, ci mult mai multde atât. �Cu siguranþã o iei razna�, îmi repetam continuuîn gând încercând sã controlez un uºor tremur alpicioarelor pe mãsurã ce mã apropiam. Mai fusesemacolo de zeci de ori în mai bine de unsprezece ani decând l-am cunoscut, un milion de amintiri se roteau greu,cu o vitezã uluitoare înaintea ochilor mei. M-am opritcâteva momente în dreptul unor bãnci pentru vizitatori,însã nu aveam rãbdare sã mã aºez. Îmi venea sã alerg câtmai repede la etajul II al Spitalului de Urgenþã, dar înegalã mãsurã ceva mã trãgea greu înapoi. Printr-ofereastrã deschisã aerul rece de iarnã geroasã mã fãcu sãclipesc des. �Ce mai vrei sã gãseºti acolo?�Aceastãîntrebare îmi sfredelise mintea imediat dupã moartea lui.Nu-mi puteam rãspunde, nu gãseam decât rãspunsurilaºe, nedemne, neconvingãtoare, care nu mi-ar fi pututopri plânsul greu ce mã apuca uneori, fãrã oprire. Cevace nu-mi puteam imagina, ce nu puteam denumi pe de-a-ntregul, ca o forþã copleºitoare, mã împingea de la spate-gândul cã trebuie sã mai fie �ceva� care a scãpat tuturor,ceva ce voi gãsi doar eu, ceva pentru mine, ca un înþelescomplex faþã de tot ce se întâmplase. Nu-i spusesem nicimãcar Carlei. Era departe de a înþelege un lucru atât deimportant ºi cu siguranþã ar fi plâns sã o iau cu minegãsind o sumedenie de argumente pentru asta. Cândam deschis uºa biroului am rãmas încremenitã. Un mirosputernic de iasomie m-a copleºit cu totul. Nu-mi dãdeamseama de unde putea veni miros de flori în plinã iarnã,mai ales cã nu era el omul cãruia sã-i placã florile. Câtevatablouri cu Carla bebeluº, pe care i le înrãmasem eu, unbraþ de cãrþi clãdite una peste alta - �Patologie generalã-boli renale� ºi altele asemenea din care ieºeau pe ici colofoi împãturile cu însemnãrile lui, mici suveniruri-statuete,ceasuri fãrã prea mare valoare, mãºti colorate-o pasiuneciudatã care mã cãlca pe nervi de fiecare datã, în restdosare ale pacienþilor ºi câteva produse medicale. Eraceva de aºteptat, rememorasem fiecare colþiºor al birouluilui, ºtiind exact ce se putea gãsi. Eram dezamãgitã, un golciudat fãcându-ºi loc în adâncul meu. M-am lãsat sã cadîn fotoliul pacienþilor cu mintrea golitã de gânduri. Opânzã de nori negricioºi se zãrea în partea de sus aferestrei din faþa fotoliului. �Cam asta e tot...�, mi-am zisresemnatã. M-am ridicat cu gândul sã-i pun cãrþiledoctoriceºti pe un raft, era nefiresc modul în care tronaupe mijlocul mesei, probabil asta ar fi fãcut ºi el dacã s-arfi aºezat în acel moment la birou. Când le-am ridicat, amîncremenit.

Fotografia era destul de micã, el cu niºte prietenimedici printre care ºi Obun, directorul spitalului. Singurafemeie din fotografie era ea, aceeaºi femeie din ziarele descandal-Meva G. Emoþiile m-au copleºit într-atât încâtlacrimile îmi curgeau de neoprit. M-am sprijinit cumâinile de masã privind, dorindu-mi sã privesc adânc înfotografia aceea. Jakob pãrea atât de fericit în aceafotografie, incredibil de fericit, nefiresc de fericit!

*Ieºisem pe terasa învãluitã într-un soare orbitor, rece,

plãcut, ce aducea un vag iz de primãvarã deºi pe alocurizãpada nu era încã topitã.

- Mami, mami, vino sã-þi arãt fantoma!Mâna micã a Carlei m-a prins hotãrâtã, trãgându-mã

înspre plajã. Ne mutaserãm de câteva sãptãmâni în casape de plajã. A fost dorinþa mea de a uita într-un fel de el,de cel de neuitat. Privindu-i ochii veseli, luminoºi, plini decuriozitate ºi dorinþã de a descoperi lumea, un sentimentcopleºitor de regret amarnic m-a þintuit.

- Astãzi nu, Carla, mã simt obositã. A plecat capul cu tristeþe. Se fãcea un an de când

tatãl ei murise. Povestea cu fantomele a apãrut de câtvatimp, mai exact de o lunã, dupã ce împlinise cinci ani.

Toatã ziua a fost morocãnoasã, abia scoþând câtevacuvinte ce înseamnau pe alocuri �mda� ºi �mnu�.

Spre searã am alergat în oraº sã cumpãr niºte peºtesemipreparat ºi câteva pungi de chipsuri din cartofi.

- Mami, astea nu-s sãnãtoase, mi-a spus ronþãind cupoftã dintr-o pungã uriaºã.

A adormit în faþa televizorului în care deseneleaminate se derulau în gol cu sonorul dat mult prea tare.

Liniºtea bruscã ce s-a lãsat dupã ce am apãsat pebutonul �oprit� mi-a dat un sentiment ciudat, pentruprima datã. �Prea liniºte, mult prea liniºte!� O tresãrireuºoarã, însã de necontrolat a început sã-mi zgâlþâieadâncul pieptului, ca ºi cum ceva urma sã se întâmple.Lipsa lui o simþeam ca un ceva nefiresc, ca un handicapîn adâncul meu. �Prosti!�, mi-am zis, însã fãrã prea maretragere de inimã. Carla dormea cu guriþa întredeschisã,atât de liniºtitã, încât pãrea bebeluº. Am învelit-o maibine cu pãtura de pe canapea, fãrã sã o mai mut în patulei. � ªi ce dacã doarme o datã pe canapea�, mã gândeamîn timp ce închideam uºa terasei, trãgând perdelele denoapte. �Ai devenit indulgentã ºi nepãsãtoare!�, mi-amreproºat în gând.

În acel moment, ca la un semn, o adiere rece, ca ºicum s-ar fi deschis o uºã spre frigul de afarã, a miºcatpuþin perdeaua ºi faþa de masã de lângã fereastrã,oprindu-se în jurul picioarelor mele.

- �Ciudat, tocmai am închis fereastra�, mi-am zis. Am tras din nou perdeaua la o parte, dintr-o miºcare.

Lumina felinarului din faþa casei s-a aºezat pe chipulCarlei care, mormãind ceva în somn ºi-a întors capul spreperna decoratã cu motive aztece, sau extraterestre cumcredea ea. Am verificat fereastra care era bine închisã ºitotuºi...

Vântul începu sã scuture perdeaua cu putere,rãscolind câteva foi cu reþete de prãjituri de pe masã ºicartea de colorat a Carlei lãsatã la voia întâmplãrii pepodea. În secunda aceea o spaimã teribilã mi s-a încleºtatîn piept ca o mânã zdravãnã ce m-ar fi înºfãcat cuputere.

- Ahh...Þipãtul s-a auzit stins, mai mult ca o ºoaptã, însã

mintea mea cuprindea un tablou uriaº de spaime,duhuri, demoni ºi neclaritãþi izvorâte din sentimente devinã mai ales sau dintr-o slãbiciune paralizantã, cum binear fi zis el cu satisfacþie ºi parcã-i auzeam chiar vocea:

- �Femeie slabã ce eºti!�Vântul purta perdeaua camerei încoace ºi încolo, sub

ochii mei, înaintea unui neînþeles care mã copleºise încâtam alunecat pe podea venindu-mi sã strig cuiva, oricui m-ar fi auzit, chiar dincolo de univers, �opreºte-te!, opreºte-te odatã�. Era atât de multã liniºte încât gândurile meleurlau agonizând ca un animal rãnit în câmpul gol.

- �Sigur e o iluzie!�- �Nu, nu e o iluzie, e chiar el, imaterial, conºtient,

suflet rãtãcit!�- �Opreºte-te! Opreºte-te...te rog...�

- ªi se trage de la prea multã cafea, stres, cafea, alergatdupã Carla, iar cafea!

- Fugi de-aici! Ai gãsit o explicaþie plauzibilã. Nutrebuia sã-þi povestec þie toate astea.

Râdea în timp ce-ºi trãgea gluga impermeabilului pecap peste cãciula cu margini speciale pentru urechi.Nano, prieten vechi ºi fost coleg de facultate al lui Jakob,psihiatru de renume, trecuse de dimineaþã pe la mine,cum obiºnuia de ani de zile. Casa noastrã era mereudeschisã tuturor prietenilor lui Jakob. Eu nu aveam decâtdouã prietene care mã vizitau uneori. Cu toþii se simþeau

ca acasã, veneau pe neanunþate sau plecau a doua, ori atreia zi ºi chiar mai mult.

- Voi, psihiatrii, vedeþi doar probleme certe care sepot trata cu terapii din cele mai ciudate.

- O, nici pe departe. Eºti mult prea crudã! Continuasã râdã dându-ºi capul pe spate, lãsând sã se vadã barbadeasã, îngrijitã, din gulerul înalt al hainei de ploaie. Încãde dimineaþã începuse o ploaie mãruntã, rece, cu totulnepotrivitã iernii. Norii grei se ridicau din spatele valurilorspumoase cuprinzând cerul ca o plasã uriaºã, murdarã,de pescuit. În stânga, casele de pe plajã pãreau cuprinsede o pâclã alburie pânã departe în zare. În dreapta,oceanul în depãrtarea rece cu valuri furioase ce scoteauun vuiet înfundat-o realitate certã în peisajul murdar alacelei dimineþi de ianuarie. Mergeam încet,împotmolindu-ne în nisipul greu ca un pãmânt reavãn cese aduna pe tãlpi, el cu mâinile adânc înfipte înbuzunarele largi ale pelerinei, eu þinndu-mi din când încând ºalul gros ce-mi aluneca adesea de pe cap. Simþeamun frig pornind de undeva din adâncul meu, ce mã fãceasã-mi tremure bãrbia uºor. Nano continua sã mãironizeze încercând astfel o amabilitate aparte probabilîncãrcatã cu un soi de compasiune prieteneascã.

- Cine spune cã nu ar exista suflete ce bântuie,culmea, doar noaptea, când orice frunzã ce se clatinã peo creangã pare însufleþitã de o putere superioarã. ªi chiarse miºca perdeaua?

- Tu poþi sã râzi...eu nu mai am putere...O liniºte stânjenitoare se aºternu între noi. O liniºte

în care vuietul oceanului pãrea vuietul liniºtii adânci. Nuºtiu de ce a venit Nano încã de dimineaþã, nu maivorbisem cu el de la moartea lui Jakob, fiind plecat ladiverse seminarii în oraºe importante din strãinãtate.Orice întrebare ar fi fost fãrã rost în acest sens. Aproapede falezã-un morman de bolovani de cine ºtie undeaduºi, poate de valuri, întinºi pe câþiva kilometri, se opricu privirea rãtãcind departe în larg. Ochii negriîncununaþi de gene stufoase ºi bãrul bogat pe alocurigrizonat bine îî dãdeau un aer impunãtor, de zeu almãrilor ºi oceanelor.

- Este totuºi posibil ceva...da...L-am privit contrariatã, aruncându-mi ºalul ce-mi

cãzuse pe ochi. A continuat sã vorbeascã rar ºi destul deîncet, de parcã eu nu aº fi existat, de parcã ar fi vorbit îneter:

- Este posibil sã nu fi fost cu ea atunci. Da...Am înþepenit privindu-l ca nãucã.- Ce vrei sã spui...?Vocea îmi era rãguºitã iar cuvintele mi s-au oprit în

gât într-un hârâit abia ºoptit. În acel moment inima mi-aîngheþat într-un frig teribil în adâncul meu. Probabil urmasã spunã ceva ce nu îndrãznisem sã întreb, ceva ce nuîndrãznisem sã formulez nici mãcar în mintea mea. Eraprima datã când cineva îmi pomenea despre ea, nimeninu deschisese acest subiect atât de fragil, ca ºi cum nicinu ar fi existat, deºi cu toþii ºtiau câte ceva, de asta eramsigurã.

- Nu...era un gând aºa, trecãtor, o vorbã nepotrivitã,atâta tot.

S-a întors spre mine zâmbind, însã ochii i-au rãmasreci asemeni cerului de deasupra noastrã, din care curgeanecontenit o ploaie îngheþatã ce-mi lovea acum obrajii cuputere, cãzând ca un bici subþire, aspru, dinspre înalt.

- Nano...noi ne ºtim demult...nu suntem copii...- A...apropo, dã-i asta Carlei, probabil se va bucura.Mi-a întins o carte micã, cât o palmã, cu pãsãri multe

pe o copertã cenuºie. Mi-am amintit atunci de pasiuneapentru pãsãri ºi de zecile din coliviile din casa lui.Fusesem odatã demult cu Jakob, însã el ne povestisemult mai mult fãcându-ne o imagine amplã despreaceata.

Fãcând o reverenþã teatralã mi-a strâns mâinile într-alelui. Vântul începuse sã batã nebuneºte, iar norii masivialergau pe cer cu o vitezã uluitoare. A plecat fãrã aîntoarce capul. [...]

(fragment)!

proza

Mariana Irimia

Ape întunecate

Monografia Ladislau Schmidt, �cel cumâna ºi inima de aur�, 1930-1994,apãrutã la Editura Fundaþiei Culturale

�Ion D. Sîrbu�, Petroºani, 2014, este a treia cartedespre arta plasticã aparþinând poetului ºieseistului Dumitru Velea, dupã Ochiul ºi mâna(2005) ºi Petru Birãu. Arta ca reînceput ºi adãpost(2012). Prin scrierile sale mai vechi despre I.D.Sîrbu (pe care l-a cunoscut personal) ºi despre alþiscriitori din zonã, prin redactarea istoriei integralea Teatrului din Petroºani, unde a fost director, ºi,mai nou, prin comentariile eseistice despre artiºtiiplastici Petru Birãu ºi Ladislau Schmidt, DumitruVelea dovedeºte cã este un homo loci profundimplicat în valorificarea fondului cultural-artisticdin Valea Jiului, printr-o abordare ce desfide dincapul locului provincia ºi provincialismul. ªi apoi,altfel scrii despre un om care a respirat lângã tine,þi-a fost prieten ºi confident, decât despre unpersonaj însufleþit artificial din documente. OrDumitru Velea a împãrtãºit, dupã cum reiese dintext, multe gânduri ºi idei cu omul al cãrui profildin cuvinte îl semneazã.

De pe poziþia eruditului înzestrat cudiscernãmânt ºi rafinament intelectual, DumitruVelea este, de departe, cãrturarul cel maiîndreptãþit sã scrie cu suflet ºi aplicaþie despreLadislau Schmidt, artistul care a împodobitoraºele din Vale cu lucrãri monumentale în anii�întunericului roºu�. Din cauza general-repulsiveiimagini a perioadei incriminate în care a fostedificatã, opera lui Ladislau Schmidt n-a ieºit dinconul de umbrã la care a fost condamnatã penedrept. Astfel cã demersul lui Dumitru Veleaeste, întâi de toate, o reparaþie binevenitã. Numitde prefaþatorul cãrþii, academicianul RãzvanTheodorescu, �un artist uitat, dar demn de totrespectul, germanul trãitor în România, LadislauSchmidt, fiu al unei Petrile multiculturale�, curãdãcinile familiei în Salzburg, sculptorul a fostun autodidact înzestrat cu har dumnezeiesc, fiude miner, ajutor de miner el însuºi, potcovar,lãcãtuº, muncitor în abataje. Artistul esteprezentat în acest context ca �locuitor algaleriilor, al subteranei�. Autorul cãrþii pune în

evidenþã �condiþia de umilit al vieþii�, de �ortacîntre ortaci�, marginalizat ºi din pricina �artiºtilorºcoliþi�. Nu este vorba doar de recuperarea unui�nume al artei noastre recente�, ci ºi de prilejuloferit stilistului Dumitru Velea de a investigatemeinic, speculativ ºi prob, resursele tainice alecreaþiei artistice în genere ºi componentelecathartice ale universului de semne supuscontemplaþiei.

Comentariul se situeazã în proximitatealexicului poetic, îmbogãþind metaforicargumentaþia logicã, fãcând apel uneori la titluride capitole cu rezonanþe blagiene: La curþile vieþiicu mâna de aur, La curþile artei cu inimã de aur.Mina este �întuneric mineralizat� iar sculptura,�lumina încorporatã în formã mineralã�. Biografiaacestui �ucenic la curþile vieþii� gliseazãimperceptibil spre �curþile artei�. Dumitru Veleaîmbinã cu eleganþã fluenþa stilului cu informaþiabiograficã, punctând evenimentele insolite dinviaþa membrilor familiei rãmase în documentesau în memoria comunitãþii. Astfel cã avem opanoramare a vieþii din Valea Jiului cu trimiteri lavremea când în zonã au ajuns coloniºti veniþi dintoate pãrþile Imperiului formând un mediumultilingvistic. Momârlanii retraºi mai sus înmunte îi numeau pe noii veniþi �barabe�. Autorulface chiar portretul �omului din Colonie�,conturând specificitatea coloniei ca univers însine, adicã �o lume naiv-moralã ºi magic-spectralã�.

Provenit dintr-o familie minereascã undedisciplina era nemþeascã, Ladislau Schmidt �s-asimþit atras de mirajul plasticitãþii argilei�. Adesenat ºi modelat îmbinând în mod compensativmunca de potcovar la caii minei cu sensibilitateaartisticã. Înfrãþirea dintre om ºi animal atingedimensiuni dramatice. Tânãrul Ladislau Schmidtpotcoveºte cai, plânge pe greabãnul lor. Seapeleazã la scrierea lui I.D. Sîrbu Povestea unuical bãtrân pentru a descrie �împletirea de destinpânã la identitate între om ºi cal�. Calul Adam,þinut în întuneric, orbise când a fost scos dinminã. Imaginea unui himeric centaur seprefigureazã cu sporite conotaþii simbolice în

stare sã traducã suferinþa. Paralelismul care se faceîn continuare între Ladislau Schmidt ºi I.D. Sîrbue semnificativ. Amândoi ajung la �arta suferinþã�:un lãcãtuº mecanic ºi un vagonetar. �Opera meamiroase a minã� spunea cu modestie LadislauSchmidt, cel care îºi fãcuse studiile în�Universitatea Subteranã� ºi autorul cãrþii insistãprea mult, zic eu, asupra diferenþei dintre �ºcoliþi�ºi amatori. Atunci, un amator a fost ºi Van Gogh,cel care a coborât în minele din Borinage, capredicator al lui Iisus, fãrã studii de specialitate.Legãtura care dizolvã presupusa minimalizare estefãcutã doar spre final în calde cuvinte defrãþietate spiritualã. Dar prietenia dintre I.D. Sîrbuºi Ladislau Schmidt stã la temeia unei redefiniri aclimatului în care s-au format ºi au activat artiºtimarginalizaþi ca ei din acea epocã. Este oprietenie �aºezatã minereºte ºi alchimic�, deoareceei sunt �oameni de colonie� înfrãþiþi în lupta custihiile ideologice ale vremii. În 1970, I.D. Sîrbuface o însufleþitã pledoarie pentru ridicarea unuigrup statuar în Petroºani, dar marea lui artãmonumentalã a rãmas, din pãcate, doar înproiect, parte a acesteia fiind cunoscutã mai multdin comenzile realizate. În orice caz, ni se spune,�nimeni mai mult decât Sîrbu ºi Schmidt nu atrãit drama minerului. Ei au vãzut rãstignirea înmijlocul minei� ºi au exprimat-o artistic înmoduri specifice.

În secþiunea Monumental ºi ascensional: moriºi învie! sunt eºalonate ºi comentate marilelucrãri, dupã un solid excurs teoretic referitor laîncadrarea sculpturii lui Ladislau Schmidt ºi aproiectelor sale între marile monumente ale lumii,precum ºi explicitarea genezei artei sale din punctde vedere ontic ºi metafizic. Mai întâi: �opera deartã este un nu categoric spus morþii�. Apoi:minerii sunt oamenii adâncului ºi de aici porneºtespeculaþia spectralã alegoric argumentatã,conform cãreia �în fiecare om se aflã o pãrticicãde miner, care îi aduce aminte de cãdere (defractura ontologicã)� astfel cã omul �trebuie sãsape dupã luminã�. Altfel spus �trebuie sã-ºiaprindã cãrbunele interior, ºi cu el în mâini sãiasã în întâmpinarea luminii.� Acest brusc ºiînviorãtor contact cu lumina o citeºte mai ales depe faþa sculpturii Miner odihnindu-se. Sculptoruldin Petrila a dãruit oraºului sãu natal obelisculDin Adâncuri spre Luminã sau Nicio lacrimã,conceput ca �rug al lacrimilor� întrucât �mina �

2255




arte

Recuperarea unui artist plastic- Ladislau Schmidt

Adrian Þion

Radu Anton Maier Laguna in decompositione #

Un nou spaþiu de artã a fost inaugurat înluna iulie a anului 2014 în centrulmunicipiul Cluj- Napoca, pe una dintre

principalele artere ale oraºului, în vecinãtateasediului Ordinului Arhitecþilor din Transilvania.Galeria de artã Silvia a fost deschisã printr-unvernisaj la care au fost prezenþi peste 200 deinvitaþi. Tema ludicã a expoziþiei a avut ca sursãde inspiraþie lumea fascinantã a copilãriei.

Expoziþia Ludic Puzzle a reunit lucrãrile deartã a 30 dintre cei mai interesanþi artiºticontemporani, mulþi dintre ei nume marcante alescenei de artã contemporanã, dar ºi artiºtidebutanþi, care, prin mãiestrie ºi culoare, aduc unzâmbet pe chipul privitorului.

Pornind de la afirmaþia criticului de artãLiviana Dan, �când ºtii sã lucrezi cu artiºtii foartetineri, automat devii mai puternic�, lucrãrileartiºtilor români de elitã sunt expuse alãturi decele ale tinerilor artiºti sau debutanþi în domeniulartistic, din dorinþa de compunere a conceptuluiacestui puzzle, ce s-ar putea traduce prinsintagma �Arta înseamnã putere!�

Expoziþia permite vizitatorilor contactul directcu lucrãrile artiºtilor: Ioan Sbârciu, Ioachim Nica,Viorel Nimigeanu, Liviu Mocan, Iordanka Cioti,Dora Dumitrescu, Ligia Macovei, Nicolae Blei,Karoly-Zold Gyongyi, Hajdu Katalin, Dora IrinaDumitraºcu Mãgurean, Alexandra Niþã,Alexandru Nicoarã, Andreea Radu, FloricaPetroviþa, Andreia Cismaºiu, Alexandru LucianNicoarã, Lili Pancu, ªtefan Pelmuº, Tia Peltz,Nicolae Bartoº, Mihai Boacã, Vera Dan, MarianaGheorghiu, Carol Pleºa, Andra Predescu, ClaudiuPresecan, Daniela Roja, Starmuller Katalin, FlorinStoiciu. Sunt reunite lucrãri de picturã, sculpturã,studii de desen în peniþã, ceramicã, arte textile ºiinstalaþie foto.

În interiorul galeriei, într-un cadru intim ºidistins, într-o notã de rafinament graþiemobilierului stil, iubitorul de artã este invitat sãpãtrundã ºi sã recompunã cu fiecare piesã de artãplasticã, jocul ludic de puzzle al universuluiartistic.

O temã frumoasã, construitã pe concepte

moderne ºi creative, ce reflectã performanþapersonalã, optimismul, interacþiunea umanã princomunicare, zâmbet, încredere ºi dialog. Altfelspus, un scenariu optimist, pe scena arteicontemporane.

Sculptura de mari dimensiuni expusã încentrul galeriei invitã publicul în universulfascinant al lecturii. Conceputã asemeni uneiBiblioteci verticale, lucrarea în bronz redã realiststructura volumelor de carte, suprapuse ºicontopite în forma ciclicã a spiralei, propunândideea continuitãþii studiului ºi a culturii, pentru oformã cu un fond ce tinde spre ideal. Formele sedistorsioneazã pentru a fãuri spaþiul...

�Patina vremii� volumelor sculptorului LiviuMocan este fin redatã de irizãrile de verde dinbronzul lucrãrii, soluþie tehnicã propusã de artistºi în lucrarea din spaþiul public clujean, creaþiastâlpilor verticali din Piaþa Unirii. Absolvent adouã programe post-academice ale Americii deNord, sculptorul Liviu Mocan continuã temacreaþiei verticalitãþii sculpturale, ce tinde spreinfinit, prin seria de lucrãri cu titlul UrmândSoarele, sculpturi ce se doresc a fi amplasate înspaþiile publice din întreaga lume. Ordineaamplasãrii acestor lucrãri pe mapamond este datãde ora rãsãritului soarelui pe glob, respectiv:Noua Zeelandã, Asia, Africa, Europa, America,iar dimensiunea de 7 metri ce se doreºte a fiînãlþimea pieselor din bronz este datã de aspiraþiaspre înalt a artistului.

Cãrþile sculptorului, ferestre în zidurile galerieide artã, dezvãluie universul artistei Karoly-ZoldGyongyi, ce expune o lucrare de arte textile,unde pânza þesutã ºi decupatã prin transparenþã,înþesatã cu o structurã de susþinere din lemn,într-o posibilã interpretare, construieºteperspectiva unei fereste cu draperie de voal, casoluþie conceptualã, un posibil re-branding pentrudesignul de interior. Creaþia structuralistã aartistei ce permite sã se întrevadã expresia uneiconcepþii bazate pe noþiunea de formã artisticã,este rezultatul teoriei prin care fiecare formã esteîn acelaºi timp concepþie ºi act concret. Expusãlângã spaþiul vitrat al galeriei, piesa jocului de

2266



26

#

TRIBUNA � NR. 287 � 16-31 august 2014

Ludic Puzzle la Galeria SilviaAnemona Maria Frate

dupã spusele artistului � este un lãcrimar, un vasîn care se strâng ºi din care curg lacrimile�.Lacrimile � un simbol puternic în opera luiaºadar. Din proiectele care s-au pãstrat fac parteunele monumente-porþi ca Firul vieþii sau Spre cerunde se gãsesc semnele unei iniþieri: �drumuldeschis este spre munte, spre locul comuniuniicu divinitatea�. Avalanºa este monumentul înãlþatpe o stâncã din Cheile Tãii, închinat celor 4alpiniºti morþi sub zãpezile Retezatului, în 1987.Mai multe variante din basorelieful SfântaVarvara, cea devenitã dupã 1989 protectoareaminerilor, se aflã la mina Valea de Brazi ºi laCabana Rusu. Spicul grâului are în vedereintegrarea simbolului grâului în mitologia onticãºi autohtonã. Semnificaþia spicului de grâu lanaºtere (seminþe în apa primei îmbãieri), nuntã(seminþe aruncate peste miri) ºi moarte (seminþefolosite în colivã). Simbolistica jertfei christice �sevede� în formele ondulate cu �înclinarea bobuluide grâu spre pãmântul-mormânt ca loc de înviere.Mori ºi învie este tâlcul lucrãrii.� Descifrarea�formelor vii� se face în armonios flux conotativ,în strânsã legãturã cu un nex de simbolurirepetitive. Dintre acestea, sculptorul alege adeseareperele perene, desprinse din conjunctural, cumeste bunãoarã muntele, �locul veºniciei�:�imaginea fabuloasã, naturalã, misterioasã amuntelui, din care toate derivã ºi în care toate seîntorc�. Cele mai multe tablouri (acuarele sauulei) au în obiectiv muntele ca sacrã reprezentarea mãreþiei ºi a apropierii de divinitate. Ele suntinterpretate drept �peisaje epifanice�.

Mare parte din arta lui Ladislau Schmidt s-aîncorporat în basoreliefuri. Ele reprezintã, poate,partea cea mai viabilã ºi reprezentativã aartistului. Aici simbolul se structureazã în sceneepice de mare vigoare expresivã, trecând �de laevoluþia ºi istoria mineritului la dramele ºitragedia din marea poveste a omului.�Remarcabile sunt, printre altele, Miner cu cal înminã (reproducere aºezatã pe coperta volumului)ºi Surpare. Din nou observaþiile comentatoruluiconduc spre explicitarea christicã a mesajului ºidiluarea acesteia în volutele frazãrii eseistice.�Basoreliefurile � spune Dumitru Velea � aducsubterana, ca interioritate a omului alunecat, înlumea reflecþiei�. Cei trei mineri din Surpareasunt �oameni de cãrbune�, cum ar fi spus GeoBogza, impresionat de tristeþea coloniilorminereºti (amintit aici), surprinºi într-un momentdramatic: surparea tavanului galeriei peste ei.Tensiunea e maximã, ca ºi forþa împotrivirii lacatastrofã. Ei se luptã sã susþinã tavanul galeriei.Lupta cu muntele neîndurãtor aratã cã �omuladâncului� sprijinã �christic tavanul lumii� într-unefort biruitor. ªi comentariul avanseazã spregeneralizare. Asta �pentru a înþelege cã în fiecaredin noi este o parte care se luptã, care se jertfeºtepentru a ne susþine tavanul fiinþei.�

�Lângã o statuie afli cã exiºti�, zicea LadislauSchmidt. Lângã o carte ca aceasta înþelegi maibine rostul artei ºi formele de revelare alefrumosului conþinut în strãdania unui truditordevotat, prezentat de Dumitru Velea în tot ce areel mai bun ºi peren.

!

2277




puzzle preia, astfel, valoare de design de obiect,conferindu-i funcþie reflectivã în conceptul de�emotional design�. O lucrare ce dezvãluie printransparenþã un univers artistic.

O altã carte din biblioteca sculptoruluideschide paginile romanului scriitorului spaniolMiguel de Cervantes Saavedra, prin lucrarea deartã Don Quijote, semnatã Ioan Sbârciu, expusãîn interiorul galeriei de artã.

Noi modalitãþi de expresie, ce propun formefigurative artistic redate, printr-o cromaticãbogatã, în nuanþe de pastel, invitã vizitatorul întãrâmul magic al creaþiei pictorului Ioan Sbârciu.

Profesor doctor al Universitãþii de Artã ºiDesign din Cluj- Napoca, Ioan Sbârciu, artistul cuun palmares impresionant în domeniul artelorplastice, propune o lucrare ce invitã publiculiubitor de artã ºi culturã la lecturã.

Atribute precum: determinare, talent, putere,carismã ºi ambiþie, completeazã personalitateaartistului, �o mânã de fier într-o mãnuºã decatifea�, cum a fost definit de cãtre prof. dr.Mihail Mãnescu artistul Ioan Sbârciu,personalitate pentru care jocul de cuvinte �Artaînseamnã putere� face parte din noþiunileelementare.

Cu un titlu simplu, Don Quijote, însãcomplex prin semnificaþie, lucrarea a permisvizitatorilor, printr-un dialog, contactul cu ceea ceînseamnã comunicare, interacþiune inter-umanã,performanþã, mãiestrie ºi zâmbet. Altfel spus, olucrare ale cãrei cãutãri succesive pe scena arteisunt pe cât de interesante, pe atât de sincere.Pictura expusã este o compoziþie figurativã, ceaduce în prim-plan o lume diferitã, un universmediteranean, în plin spectacol de legendã ºiculoare, pe scena pânzei din interiorul galeriei. Areconstituit prin picturã alþi poli a spaþialitãþii,aducând în faþa privitorului spaþiul îndepãrtateiSpanii din opera lui Cervantes, ca sursã deinspiraþie în ciclul creaþiei Don Quijote. Piesaexpusã, un studiu vivant, realizat printr-un joc delinie ºi formã, în nuanþe de pastel, face parte dinciclul de lucrãri realizate în acril, pe suport dehârtie caºeratã ºi pe pânzã. În arta sa, pictorul

mizeazã pe câteva dintre valenþele unuineoexpresionism german.

Ioan Sbârciu transpune pe pânzã realitatea dininterior, prin limbajul plastic redus la esenþã,intrând subtil prin tema pieselor de puzzle înjocul propus. Vizitatorul este invitat sã descopererestul impresionantei colecþii în interiorul GalerieiIaga ºi a Galeriei de artã Casa Matei Corvin, încadrul expoziþiei personale a artistului, de lasfârºitul lunii, în 21 august 2014.

În lucrarea Piramida, semnatã de graficianulIoachim Nica, perspectiva aerianã, redatã înnuanþe de pastel, vibreazã de accente cromaticepline de vitalitate. Aici, noþiunea de calitate prinartã aparþine atât tabloului, cât ºi spectacolului.Profesorul Nica, rector al Institutului de ArtePlastice �Ion Andreescu�, începând cu anul 1990,propune pentru jocul de puzzle o lucrare realizatãîn creioane colorate, care preferã sã seducã prinideea de libertate, poate pentru cã arta sa nu selimiteazã doar la simþuri prin voinþa sa deseducþie, ci tinde spre o valoare absolutã.

Studiile de pensulaþie, în gesturi ample, pentrunaturile statice cu vase de ceramicã, ce poartãflori în interior, lucrãri ale artistului ViorelNimigeanu, lector doctor al Universitãþii de Artãºi Design din Cluj- Napoca sau ale artistei KatalinHajdu, aduc forþã cromaticã ºi calitate, conferindpuzzle-ului frumuseþe prin artã ºi tematicã.Culoarea folositã încearcã sã redea strãlucirea ºilumina zilei, fiind asociatã cu prudenta armonieºi apropiere de tonurile vii ale seninãtãþii florilorproaspete.

Naturã staticã cu studii de gutui pe vase deceramicã, realizate prin linii alungite, în tehnicadesenului în peniþã, în compoziþii cu un singurcentru de interes ºi o cromaticã caldã, în tonuride galben sau fãrâmiþarea liniei desenului înpeisajele artistului Nicolae Blei, realizate în tuº ºiguaºã pe hârtie, printr-o pensulaþie alungitã, suntlucrãri ce completeazã spaþiul galeriei prinarmonie ºi calm.

Tânãra artistã Irina Dumitraºcu Mãgureanpropune un proiect de instalaþie foto, în caresubiectul este surprins, iar imaginile sunt

suprapuse. Chipul tinerei este incomplet înpaginare, asemeni unui joc neterminat, propunând�potrivirea imaginilor�, a pieselor suprapuse,pentru puzzle-ul complet.

În interiorul galeriei, artiºti ca DoraDumitrescu, Florin Stoiciu, Andreia Cismaºiu,Ligia Macovei, Lili Pancu, expun lucrãri ce þin deeternul feminin, redat sau surprins în diferiteipostaze: înveºmântat sau în studii ºi schiþe denuduri, unde este urmãritã linia sinuoasã acorpului uman, volumul ºi forma, prin tuºe deculoare estompate sau nuanþãri fine, ce irizeazãconturul. Abordãri monumentale ale corpuluiuman, siluete lineare, tubulare sau structuri decorpuri filiforme, pun în luminã dialogul picturaldintre natural ºi artificial în imaginarul corporal,ce a impus noi idealuri estetice picturale.

Jocul cu piesele de puzzle ascunde opreocupare intimã ºi atemporalã; acela alsublimului corpului ideal, pus în luminã deviziunea artisticã a pictorului, asemeni unui viscorporal al societãþii contemporane, întotdeaunafascinant.

Vorbind despre lucrarea semnatã FlorinStoiciu, academician prof. dr. RãzvanTheodorescu nota: �Precizia desenului,amintitoare de un excelent grafician, poeziatrupului grãitoare pentru un inspirat admirator alfemeii, ultimele plãsmuiri colorate ale lui FlorinStoiciu mãrturisesc adevãratul artist.�

Aceastã artã, care se dorea a fi raþiune, a fostexpresia unei lumi create pentru plãcereaimaginaþiei. Ideea de frumuseþe, care face dincorpul feminin obiectul privilegiat al artei, înlucrarea artistei Dora Dumitrescu, este legatã dedorinþã ºi imaginar, ce uneºte formele frumoase,cu cele din realitate, cum considera AndreMalraux.

Gândindu-ne la spaþiul de mici dimensiuni alGaleriei Silvia, în care arta plasticã a 30 de artiºticontemporani invadeazã cadrul, ar fi demenþionat afirmaþia pictorului stãrilor de reverieºi visare, Marc Chagall: �Dacã ai în interiorul tãupictura, nu vei putea sã faci niciodatã altceva�.

!

Radu Anton Maier Hoggar IV (2013) 102 x 60 cm, Galeria-Raduart

2288




Richard WilburS-a nãscut în New York City, în 1921 ºi

crescut în New Jersey. Studii la Amherst Collegeºi Harvard. A predat la Harvard, WellesleyCollege ºi Universitatea Wesleyanã. PremiulPulitzer în 1957. A publicat adaptãri ale unorpiese de Moliere ºi a scris versuri pentru o operãbufã bazatã pe Candide a lui Votaire.

PPaanngglloossss��ss SSoonnggAA CCoommiicc-OOppeerraa LLyyrriicc

1.

Dear boy, you will not hear me speakWith sorrow or with rancour

Of what has paled my rosy cheeekAnd blasted it with canker;

�Twas Love, great Love, that did the deedThrough Nature�s gentle laws,

And how should ill effects proceedFrom so divine a cause?

Sweet honey comes from bees that sting,As you are well aware;

To one adept in reasoning,Whatever pains disease may bringAre but the tangy seasoning

To Love�s delicious fare.

2.

Columbus and his men, they say,Conveyed the virus hither

Whereby my features rot awayAnd vital powers wither;

Yet had he not traversed the seasAnd come infected back

Why, think of all the luxuriesThat modern life would lack!

All bitter things conduce to sweet,As this example shows;

Without the little spirochaeteWe�d have no chocolate to eat,Nor would tobacco�s fragrance greet

The European nose.

3.

Each nation guards its native landWith cannon and with sentry,

Inspectors look for contrabandAt every port of entry,

Yet nothing can prevent the spreadOf Love�s divine disease:

It rounds the world from bed to bedAs pretty as you please.

Men worship Venus everywhere,As plainly may be seen;

The decorations which I bearAre nobler than the Croix de Guerre,And gained in service of our fair

And universal Queen.

CCâânnttaarreeaa lluuii PPaanngglloossssVVeerrssuurrii ppeennttrruu oo ooppeerrãã bbuuffãã

1.

N-ai vrea sã-þi zic, bãiat iubit,Cu jale ori ranchiune,

Obrazul roz ce mi-a pãlit,Umplându-l de rãpciune;

Marea Iubire-a fost fãptaºPrin legea Firii blândã,

Dar cum veni un rãu iabraºDin aºa sursã sfântã?

Albinele ce-nþeapã dauPreadulcea miere, ºtii;

De-ar fi la cugetat sã stau,Noima ce-alean ºi boli o auE sã dea gust ºi-imbold pe ºleau

Iubirii, dulci stihii.

2.

Cicã Columb ºi cu ai luiBoleºniþa-au adus

Ce-mi putrezi chipul tehuiªi vlaga mi-o a dus.

Pe mãri de nu se înturnau,Pocniþi de viruºi, ieri,

Gândeºte-te, unde erauModernele plãceri!

Spre dulce-i tot amaru, -aºaCum pilda ne-o aratã;

Fãrã de spirocheta rea,N-am avea ciocolatã,ªi-europeanul nas n-ar vrea

Damf de tutun vreodatã.

3.

Naþiuni pãmântul îºi pãzescCu tun ºi sentinele,

De contrabandã se ferescÎn orice port. Dar ele

Nu pot opri extindereaBolii Iubirii sfinte,

Ce-uneºte lumea prin salteaªi tot îi dã-nainte.

La Venus toþi bãrbaþii-or staPlecaþi, fãr�de-a se plânge;

Crucea de Fier aidomaCu cele ce-s în sânge,A lumii-ntregi Regina mea,

În slujba Ta le-om strânge.

TToo tthhee EEttrruussccaann PPooeettss

Dream fluently, still brothers, who whenyoung

Took with your mother�s milk the mothertongue,

In which pure matrix, joining world andmind,

You strove to leave some line of verse behind

Like a fresh track across a field of snow,Not reckoning that all could melt and go.

PPooeeþþiilloorr eettrruussccii

Visaþi fluent, voi fraþi tãcuþi, ce-aþi luatCu-al mamei lapte limba cea din nat,

În ºartu ei, ce lume, minte-uneºte,Aþi vrut ºi-un vers ce-n urmã vã va creºte.

Cât dâra proaspãtã-n zãpadã creºte,Nu ºtie c-a pieri când se topeºte.

Traducere de CCrriissttiinnaa TTããttaarruu

!

traduceri

Radu Anton Maier Amphora

Radu Anton Maier Solaris

GGuurraassaaddaa PPaarrkkConsider RRoouuttee 6688 SSuummmmeerrffeesstt o oazã de

relaxare pentru melomanii (rockeri) dornici de oieºire în weekend. Gurasada Park se aflã la 2 kmdistanþã de drumul naþional (DN7, la km. 30dintre Deva ºi Arad) ºi este locaþia idealã pentruorganizarea unui astfel de eveniment, deoarecezgomotul ºi îmbulzeala nu deranjeazã pe nimeni.

AAppooggeeuull.. 22001122Evenimentul anual, ajuns anul acesta la cea de

a patra ediþie (25-26 iulie), ºi-a atins apogeul în2012. Festivalul din 2012 rãmâne cea maipromovatã ediþie pe net, cu anunþuri filmate decãtre majoritatea formaþiilor invitate în program.La ediþia de acum doi ani programul s-adesfãºurat pe douã scene (pentru a acoperi ogamã mai largã de genuri muzicale).

CCaappeetteellee ddee aaffiiºº aauu ccâânnttaatt îînn lliimmbbaa rroommâânnããAnul acesta, Route 68 Summerfest a avut un

buget limitat. Festivalul a fost mai sãrac înformaþii, cu doar douã capete de afiº autohtonepe zi. Programul 100% românesc scoate totuºi înevidenþã faptul cã cei care au fost aleºi cap de afiºau lansat hituri doar în limba românã.

Am ajuns dupã-masã la Gothadea. În afarã defaptul cã spaþiile de parcare au fost insuficiente,nu am identificat alte probleme majore deinfrastructurã. Pe scena micã, programul trupelordebutante se încheia. Nu ºtiu care formaþie amprins-o în recital, dar dupã numele pe care lepurtau proiectele, mi-am dat seama cã toatecântau numai în limba englezã.

Scena formaþiilor debutante a început poateprea devreme (sau am ajuns eu prea târziu), însãdacã s-ar fi suprapus cu programul de pe scenamare, nu ar fi stat nimeni sã urmãreascã trupele.

TTaarrggeettLa scena mare cânta formaþia localã de

hardcore Target. Target promoveazã o muzicãtare, cu un ritm constant, forþat, destul de

monoton, ºi versuri neinteligibile în limbaenglezã. M-aº fi aºteptat sã vãd mai mulþiheadbangers la acest gen de muzicã. S-a fãcutprea puþin mosh; majoritatea celor adunaþi în faþascenei erau bãieþi.

DDiirrttyy SShhiirrttAr fi exagerat sã spun cã cea mai dinamicã

trupã din punct de vedere al spectacolului a fostDirty Shirt. Singurul motiv pentru care aº puteaspune asta este cã ea are doi soliºti; Viþa de viesau Zdob ºi Zdub au unul singur. La Robin andthe Backstabbers, dizeur-ul a fost destul de static;pânã ºi Target a avut un frontman mai viu ºiprezent în faþa publicului. Niciuna dintreformaþiile autohtone invitate în program nu aoferit un spectacol de scenã cu o coregrafie ieºitãdin comun. Cu cei doi soliºti, care erau când pemarginile scenei, când la mijloc, îmbrãþiºându-se,Dirty Shirt a rãmas o prezenþã vie în mintea mea.De altfel, alãturi de Zdob ºi Zdub ºi Viþa de vie,acest trio de trupe a reprezentat cremafestivalului. Cele trei formaþii au cântat impecabil.Dacã Dirty Shirt ºi-a promovat în bunã mãsurãcel mai recent album (Freak Show, 2013), Zdob ºiZdub ºi Viþa de vie au venit aici cu un programde piese Best of, unde publicul a putut sã cântealãturi de idolii lui.

Dacã la un moment dat tobele zguduiauscena, iar platoul de ciment vibra de la ºoculvalului, Dirty Shirt m-a surprins cu vioara(elementul nou în formula de concert), care seauzea foarte clar în piese. Sunt de pãrere cãceilalþi trei muzicieni care stau în picioare pescenã (îmbrãcaþi în uniforme portocalii, demuncitori sau puºcãriaºi) ar avea un impact vizualmai mare la public dacã s-ar repeta anumitescheme de coregrafie, pe anumite momente alepieselor. Aceste rutine (cum ar fi ieºirea în faþã aviolonistului atunci când are de interpretat unsolo) ar da un plus de imagine spectacolului descenã oferit de formaþie.

RRoobbiinn aanndd tthhee BBaacckkssttaabbbbeerrssRATB pare a fi un fenomen� de Bucureºti. La

acest festival nu am fãcut vreun efort deosebit sãreþin programul formaþiilor (de aceea am ºi ratatrecitalul celor de la Blazzaj, care de altfel îmiplac). Când am revenit însã la scenã, recunoºteampreluãrile, dar nu recunoºteam trupa. Ascultamnotele nesincronizate, instrumentele dezacordate,vocea relativ rãguºitã, je m�enfiche-istã, iar muzicaasta nu îmi transmitea nimic. M-am apropiat câtam putut de scenã (se întunecase între timp, ºi seadunase mai multã lume pe platoul de ciment).M-a surprins sã-l vãd pe Oigãn (cantautor laKumm) alãturi de formaþie (în aceastã searã seafla la bas). Dacã o formaþie îºi doreºte într-adevãrsã aibã succes pe termen lung, atunci este

obligatoriu sã se cânte constant în echipã, iarmuzica sã fie prioritatea tuturor celor implicaþi înproiect. Cunosc muzicieni care au cântat cu febrã;singura scuzã a basistului (cel care îºi spuneApolodor pe scenã), sã nu fie alãturi de colegii luila aceastã apariþie în public, ar fi dacã ºi-a ruptmâna� Am cãutat pe net ºi am gãsit poze cubasistul obiºnuit, fãcute cu o sãptãmânã înainte,la festivalul BASM din Bistriþa. Între timp nuexistã nicio postare legatã de vreo accidentare lamânã. Mai mult, formaþia nu se scuzã în niciunfel, nu explicã nici lipsa basistului obiºnuit înformula de la Gurasada, nici nu mulþumeºte luiOigãn pentru colaborare, sau cã a putut sãsalveze situaþia ºi sã înveþe piesele pentrurepertoriul de concert.

Eu personal nu înþeleg cum funcþioneazãtreaba asta, dar poate este doar încã o dovadã alipsei de comunicare (în era super-comunicãrii)între artiºti ºi fanii lor. Dar probabil, aºa cum amfost eu în public, ºi nu mai vãzusem formaþia livepânã acum, au fost mai mulþi, cãci dupã festivalnu am observat pe nimeni sã comenteze lipsabasistului obiºnuit. România este þara tuturorposibilitãþilor - ºi aceastã atitudine poate însemnacã oricine poate fi înlocuit în orice moment -, iarmodificãrile de componenþã vor trece neobservatede cãtre public.

Succesul formaþiei se datoreazã asentimentuluiunui grup mai mare de hipsteri din niºaalternativã a scenei de muzicã autohtonã care s-asãturat probabil de super-producþii ºi interpretatulperfect în concert al muzicii descãrcate în formatmp3 de pe net. Cum nu am fost sensibilizat lamuzica acestei formaþii pânã în acest moment, nuam rãmas deloc impresionat de ce s-a petrecut pescenã.

Îmi pare rãu sã-l revãd pe Oigãn dupã ani dezile (care ºtiu cã a muncit mult alãturi de Kumm)în recital cu o formaþie strãinã. Cel mai dinamicom de pe scenã la acest concert a fost chiarcolaboratorul formaþiei pentru acest eveniment.Cred cã asta spune multe despre Robin and theBackstabbers.

ZZddoobb && ZZdduubbCitind despre formaþie în preajma

evenimentului, am aflat acum, la finalul lunii iulie2014, cã Asphalt Tango Records a acordat licenþade distribuþie a albumului Basta Mafia înRomânia casei de discuri MediaPro Music (care larândul ei a organizat un singur concert de lansareîn acest sens, în noiembrie 2013, la Bucureºti).

Zdob & Zdub a promovat în mare mãsurã unrepertoriu de Greatest Hits la festivalulhunedorean; m-a mirat faptul cã nu se gãseauCD-uri ºi tricouri ale formaþiei la chioºcul dedicat

2299




RiCo

Route 68 Summerfestmuzica

#

3300




FEST-FDR, Festivalul European alSpectacolului Timiºoara � Festival alDramaturgiei Româneºti, a cunoscut un

�face-lift� la ediþia din acest an. Programul sãu s-aderulat în douã secþiuni, prima FDR, extrem dedinamicã ºi bogatã în evenimente conexespectacolelor � la care, din raþiuni de timing, n-amputut lua parte � a doua, mai în varã, FEST, cureprezentaþii pe alese, unele întrutotulspectaculoase. Din pãcate, sezonul aglomerat num-a lãsat sã ºed tihnit, cum spune ardeleanul, nicide aceastã datã la Timiºoara. Am apucat, totuºi,sã vãd vreo trei producþii de excelentã calitate, ºisper cã anul viitor voi avea un rãgaz mai generosde petrecut în Banat, mai ales cã Teatrul Naþional�Mihai Eminescu� face parte dintr-un proiecteuropean al ETC, Convenþia Teatralã Europeanã,care va reuni la Timiºoara, în aprilie 2015, maimulte coproducþii ale unor teatre din Karlsruhe,Braunschweig, Berlin, Heidelberg, Bratislava,Zagreb, Craiova ºi Timiºoara pe o temã cudevelopare socialã acutã în Europa: îmbãtrânireapopulaþiei ºi �arta de a îmbãtrâni�. Am luat parte,în Austria, la un proiect similar dedicat imigraþieiºi sunt convins cã ºi festivalul de la Timiºoara vafi un real eveniment nu doar teatral, ci ºi social-comunitar în sensul cel mai larg al termenului.

Revenind însã la FEST, trebuie sã remarcdiversitatea programului sãu, chiar ºi cele treispectacole vãzute de mine fiind o probã aacesteia.

Schiþa cehovianã Despre efectul dãunãtor al

tutunului a fost un foarte bun pretext pentruregizorul Denis Podalydes sã creeze un... concertîntr-un act de o orã, cu textul adjuvat de muzicalui Bach, Ceaikovski ºi Luciano Berio (producþie aTheatre des Bouffes du Nord, Paris). Întreruptperiodic de momentele muzicale ale �fiicelor� sale(Florianne Bonnani � vioarã, Muriel Ferraro �sopranã ºi Emmanuelle Swiercz � pian), Niuhin,eroul lui Cehov, îºi susþine pe un ton egalconferinþa despre daunele fumatului, de fricaaprigei sale neveste, dar fãcând ample digresiunidin care se iveºte povestea tristã a existenþei salelipsitã chiar ºi de bucuriile mãrunte. Acest tonresemnat capãtã, prin rostirea sa de cãtre actorulMichel Robin, o nuanþã ºi mai apãsatã, ºi maicontrastantã cu vigoarea ºi tonica vitalitate amuzicii. Robin, societar al Comediei Franceze, cuo expresivitate facial-corporalã izbitoare, ºi-afolosit practic în spectacol doar vocea, reducândla maximum alte mijloace scenice. Efectul euimitor ºi ai senzaþia cã ora aceea de spectacol adurat doar câteva minute, într-atât e de puternicãla final nevoia ca �povestea� sã fie spusã maideparte.

Prin accentul pus pe text ºi rostirea sa, prinmuzica live, prin costumele în contrapunct ale luiChristian Lacroix ºi decorul neutru-opulent alDelphinei Sainte Marie, piesa lui Cehov îºiadânceºte ºi lãrgeºte sensurile, devenind unspectacol-bijuterie, o micã trufã teatralã.

Tot într-o zonã surprinzãtor-sincreticã poate fiplasat ºi ªaraiman, un spectacol deja

binecunoscut creat de Rãzvan Mazilu, care alãturãdansul contemporan cu muzica lãutãreascã ºi...stand-up comedia (Teatrul Odeon ºi FundaþiaperfoRM). Dupã cum îmi spunea chiar RãzvanMazilu, spectacolul este un soi de �portret�naþional. ªi, dacã intrãm în aceastã convenþie, aºaºi e. Patima, excesul din melodiile RomicãiPuceanu, romantismul, dacã vreþi, chiar ridicoluneori, al transpunerii coregrafice a acestorsentimente ºi auto-persiflajul dur, dar nu lipsit deempatie, din monoloagele de stand-up susþinutede Dan Badea converg într-un moment de emoþie,dar drumul pânã acolo e presãrat cu porþiicopioase de râs, astfel cã se creeazã un pseudo-catharsis, o privire în oglindã la care nu poþidecât sã rezonezi. Petale de roze ºi iubite-manechin din plastic, precum cele din magazine,referinþe la �hoardingul� gospodãresc de capace ºi

Claudiu Groza

Teatru... aerianteatru

vânzãrii de articole ale artiºtilor din program. Dinpunct de vedere muzical, Zdob & Zdub a fost ceamai dinamicã formaþie de la Route 68Summerfest. Zdob ºi Zdub a creat o atmosferã denuntã ºi probabil de aceea este ºi atât de apreciatãîn zona noastrã a Europei. Este primul concertZdob & Zdub pe care-l vãd din 2000 ºi rãmân cuimpresia cã are succes pentru faptul cã a transpusfanfara de la þarã pe ritmuri urbane. Cel mai multpublic din prima searã a festivalului s-a adunat peplatoul din faþa scenei pentru Zdob ºi Zdub.

Momentul magic a venit la final, când Roman(solistul) ºi flautistul (de pe partea stângã ascenei) au cântat o melodie din folclorultradiþional moldovenesc, în duet. Conversaþiamuzicalã, cu voci apropiate ca timbru, m-a scosdin câmpia hunedoreanã ºi m-a transpus într-odimensiune paralelã. Acest moment muzical adepãºit orice aºteptare aº fi avut-o de la oformaþie vocal-instrumentalã în acea searã ºi estede apreciat momentul artistic aparent spontanmai mult decât orice ºlagãr de top interpretat laperfecþie.

Dupã ani de experienþã ºi turnee în peste 30de þãri, Zdob & Zdub prezintã un spectacolmuzical interpretat impecabil, care poate fiîmbunãtãþit printr-o miºcare scenicã bine gânditãa tuturor muzicienilor care stau în jurul solistului(singura excepþie fiind suflãtorul supraponderal).

VViiþþaa ddee vviieeOrdinea ar fi trebuit inversatã la Route 68

Summerfest 2014, aºa cum reapare ºi pe afiº.

Zdob ºi Zdub are o muzicã mult mai antrenantãdecât cea a celor de la Viþa de vie. Viþa de vie l-aînlocuit pe Sorin Dãnescu cu un executantpriceput, al cãrui nume nu este prezentat nicãieripe net în paginile oficiale ale formaþiei. Trupa ºi-aprezentat impecabil piesele în concert.

A fost un festival destul de sec, care s-a limitat(cel puþin la aceastã ediþie) la o anumitã niºãmuzicalã. Programul de searã s-a desfãºurat pe osingurã scenã. Poate organizatorii nu doresc sã secalce pe coadã cu alt festival, de muzicãelectronicã, organizat în aceeaºi locaþie� daratunci, consider cã cele douã ar trebui sã îºiuneascã forþele, sã se facã un festival deamplitudine mai mare, la care sã se adune unpublic mai numeros.

Consider cã lipsa unei formaþii clujene înprogram spune multe despre evoluþia sceneimuzicale la Cluj. Acum câþiva ani, mereu seregãsea cel puþin câte o formaþie clujeanã înprogramul festivalurilor cu specific rock (Altar,Kumm, C.A.S.H., Voices of Silence, Sistem, Lunaamarã, Grimus, Truda)� Este primul festival degen la care merg, unde nu este ºi o formaþieclujeanã în program.

Dacã ar fi sã respectãm dinamica recitalurilor,la atitudinea ºi spectacolul pe care-l oferã DirtyShirt, ar fi trebuit sã cânte dupã Viþa de vie ºiînainte de Zdob ºi Zdub, pe final de program.Îmi pare rãu cã am pierdut Blazzaj-ul. În afarã deo înregistrare live acum trei ani la Radio Guerrilla,aceastã formaþie nu a mai fãcut nimic de ani ºiani de zile (nu au mai lansat nici albume, niciclipuri).

Legat de organizare, nu am înþeles partenerul

radio ales. Kiss FM� la un festival cu formaþiirock? No comment.

Prezentatoarea (incognito) a fost Oana Tachede la MTV România. Am citit despre ea pe net cã(din 12 mai 2014) prezintã MTV Fresh. Am gãsito piesã dance interpretatã de ea pe YouTube(produsã de Roton în 2012); totodatã Oanaprezenta emisiunea Decadance la Dance FM în2011...

Eu nu m-am mai uitat deloc la MTV de cânda fost preluat de MediaPro ºi de când, atuncicând am butonat pe canal sã ascult ceva muzicã,la un moment dat, acum mai mulþi ani de zile,într-o dimineaþã oarecare, am dat peste oemisiune de shopping cu prezentarea unui tãietorde legume ºi fructe� în loc de programulvideoclipurilor cu care mã obiºnuisem din anii�90.

Stilul de prezentare a festivalului de cãtreOana de la Bucureºti, cu chiote ºi grohãieliintroduse aiurea în context, cu fraze rostiteincomplet, cu poante pe care doar ea le înþelegea,m-a convins încã o datã de ce nu mai urmãrescpostul muzical MTV România.

Concluzia mea este cã Route 68 Summerfesteste un festival modest (dar foarte importantpentru regiunea de vest a þãrii!), organizat deoameni de treabã cu bun gust, dar care au nevoiede o finanþare serioasã ca sã depãºeascã impasulacestei ediþii.

Pe o scalã de la 1 la 10, acord festivalului nota8.

!

Do Do Land

#

#


borcane, sforicele ºi sârmuliþe care �or fi bune deceva�, versuri de imaginar mahalagesc, irezistibileînsã prin firescul lor sunt ingredientele acestuispectacol savuros, vital în cele din urmã, pe carevã sfãtuiesc sã-l vedeþi oricând aveþi prilejul.

Dar spectacolul din FEST care a þinutrealmente cu sufletul la gurã câteva mii despectatori adunaþi în Piaþa Operei a fost Do DoLand al spaniolilor de la Grupo Pujal. Unspectacol cu adevãrat uimitor, la care nu ºtiaidacã sã priveºti, încercând sã nu pierzi nimic dince se întâmplã pe cerul nopþii luminate deproiectoare, sã verifici dacã respiri, pentru cã uitaidacã o faci au ba, cu suflul tãiat de acrobaþiileactorilor, sau sã filmezi, ca sã transmiþinãucitoarea experienþã ºi prietenilor care nu eraulângã tine.

Do Do Land este un spectacol de... teatruaerian, la graniþa dintre concert, reprezentaþieteatralã, demonstraþie acrobaticã ºi exactitateinginereascã. Plecând de la celebra scriere a luiLewis Carroll, Alice în þara minunilor, spanioliide la Grupo Pujal au reconfigurat ficþiunea în cer,ca o poveste etericã ºi fermecãtoare, dar ºi plinã

de forþã fizicã sau muzicalã. Interpreþii urcã de pepodiumul scenei sau din subsolul acesteia spreînãlþimi ameþitoare, atârnaþi de braþul celei maimari macarale auto din vestul României, dupãcum am aflat. Fie cã executã o complicatã ºiriscantã coregrafie de grup, în alveolele unui mare�fagure� metalic, fie cã �danseazã� agãþaþi doar decabluri de siguranþã, dedesubt, în ample miºcãride rotaþie accentuate ºi de rotirea utilajului,protagoniºtii din Do Do Land compun o feerievizualã al cãrei impact asupra privitorilor estecopleºitor. Povestea se spune aºa cum vrea fiecares-o �citeascã� pe cerul umbros. Evoluþia de marevirtuozitate a �dansatorilor� e dublatã de muzicalive de la sol, puternicã ºi ritmatã, poeticã ºieroicã, ce completeazã atmosfera de super-producþie pe care o are acest spectacol unic.Impresia cu care rãmâne spectatorul eindescriptibilã, pentru cã e o sumã de senzaþii ºiimagini. Dar se poate spune cã Do Do Land esteun icon, o întrupare a conceptului de spectacol,de orice fel ar fi acesta.

Lazaro Acosta, Jose Maria Banon, AdanGarcia, Fabian Niguez, Gigi Rodriguez, IsabelTeruel, Jose Santiago, Gema Segura, Cristian

Weidmann, Paula Nogueira (voce), AdrianoGalante (bas ºi voce), Gaston Iungmann (chitarã),Juan Colmenar (percuþie) ºi Felix Serrano (clape)au fost protagoniºtii acestui spectacol �viral� înTimiºoara. Scenograf: Cristian Weidmann; muzicaºi direcþia muzicalã: Gaston Iungmann; light-design: Joaquin Lison Braq. Regia: Sarra Serranoºi Luciano Trevignani. Alãturi de ei, din echipã afãcut parte ºi operatorul macaralei, un tehniciandevenit artist.

Cãutaþi fragmente din acest spectacol peinternet, doar ca sã prindeþi niþel gustul sãu ce nupoate fi descris. În rest, sper cã la FEST-FDR o sãmai vedem asemenea reprezentaþii care apropiecomunitatea de teatru ºi teatrul de comunitate.�Rebrandingul� festivalului s-a fãcut cu pasuldrept.

A doua zi dupã Do Do Land am plecat dinTimiºoara, urmãrind însã, de departe, ce se maiîntâmpla pe acolo. ªi, vã asigur, lucruri faine s-aumai întâmplat.

!

#

Foarte rar s-a întâmplat, de când UNITERacordã Premiul �Piesa Anului�, ca textulpremiat sã cunoascã ºi o variantã scenicã,

dincolo de publicarea sa în volum. Am vrut, deaceea, sã vãd neapãrat În trafic � piesa AlineiNelega, câºtigãtoare a pomenitului premiu anulacesta � chiar la montarea sa, fãcutã de autoareînseºi, spre finele stagiunii 2013-2014, la TeatrulNaþional din Târgu Mureº.

În trafic este un text dramatic excelentarticulat, cu un ton feroce ºi atroce adesea,compus secvenþial, din ºapte monoloage feminine,vizând fie orizontul social, fie pe cel domestic,profesional, politic etc., evitând cliºeele ºitezismele, chiar dacã unele situaþii pleacã de la�etichete� schematizante ºi reducþioniste.

O soþie terorizatã, ce decide sã-ºi pãrãseascãbãrbatul violent, secretara-amantã decorativã aunui personaj politic, o gospodinã hãituitã degrijile familiei, o doctoriþã blazatã, o femeie deafaceri fãrã scrupule, o... cãþeluºã maidanezã sauo tânãrã poliþistã sunt personajele acestormonoloage care, pe diverse �voci�, de la spaimãla cinism, de la dezabuzare la bunã-cuviinþã, de lasnobism la empatie configureazã un portret dinfãrâme al feminitãþii extrem-contemporane, cuexcesele ºi temerile sale.

În trafic are o dimensiune de �teatrudocumentar�, dar faptul cã Alina Nelega estedramaturg, ºi nu scenarist de teatru, se simte încapacitatea de a ridica experienþa fiecãrui personajla un nivel de exemplaritate, oricât de particularãar fi povestea. Cazul concret capãtã o notã deficþionalitate exemplarã, cu atât mai semnificativã,fiind astfel relevant dincolo de contextulmomentului.

Alina Nelega a semnat ºi regia spectacoluluide la Mureº, dar subiectivismul auctorial n-adezechilibrat punerea în scenã. Dimpotrivã, printr-o rigoare a montãrii ce pune foarte bine învaloare textul ºi mizând pe forþa ºi carisma Elenei

Purea, una din cele mai energice ºi fine actriþe dinArdeal, În trafic a ajuns ºi la temperatura descenã potrivitã.

Accentul cade, evident, pe impecabilademonstraþie actoriceascã a Elenei Purea, care areuºit sã redea fiecare din eroinele monoloagelorcu un firesc ºi o capacitate de nuanþare absolutnotabile. De la tonul cinic la cel �neaoº-nevoiaº-cuviincios�, de la cel blazat-indiferent la celemoþionant de omenesc, actriþa a glisat dezinvoltºi cu o mare stãpânire a resurselor scenice, într-untur de forþã admirabil.

Alãturi de ea, în interludii au evoluat câþivatineri actori-dansatori (Andrei Chiran, ClaudiuBanciu, Simon Kálmán Attila, Mihai Bloj ºi

Claudiu ªtian, ultimul semnând ºi coregrafia),imaginând un soi de �gender-choir�, un cor degen opus, uneori extrem de ofensiv-impetuos,alteori lasciv-dominator, în momente de dansbine ritmate ºi interpretate, servind acestui balansfeminin-masculin pe care textul îl conþine.Scenografia eficientã ºi ofertantã imaginatã deTiberiu Toitan ºi Oana Micu a ajutat �curgerii�spectacolului, aºa cum graffiti-ul lui Ilyes Hunorori ambientul sonor al lui Cãtãlin Roºaþã au datun plus de culoare ansamblului.

În trafic e un spectacol cu o geometrie binetrasatã, dar variabilã în funcþie de impulsul�poveºtii� relatate pe scenã. Alternând aparenþacu esenþa, coaja cu miezul lucrurilor, el devine unportret al lumii, vãzute cu ochii crud de deschiºi.

!

Claudiu Groza

Feminism, misoginism ºi alte ...isme

În trafic

3322




film

De la finele lunii martie pînã în 3 august,Galeria Oraºului Praga a gãzduit oexpoziþie omagialã dedicatã lui Tim

Burton, curatorul proiectului fiind Jenny He. Înconþinut ºi ca idee curatorialã, expoziþia actualãeste o variantã a celei care a pornit de la MoMA(2009-2010) ºi a cãlãtorit în ultimii patru ani înAustralia (la Australian Centre for MovingImage), apoi în Canada, unde a fost prezentatã încadrul Festivalului de film din Toronto, sau încapitala Coreei de Sud. În capitala Cehieinumãrul de lucrãri prezentate a fost ceva mai micdecît în expoziþiile anterioare, aproximativ 500,faþã de mai bine de 700 (MoMA), sau peste 850de lucrãri expuse în Seul. Desene, schiþe, picturipe pînzã, hîrtie sau catifea, instalaþii care cuprindmachete, pãpuºi sau costume din producþiilesemnate de Burton, fragmente din comics-urirealizate de Burton înainte de a fi celebru, otrecere în revistã a unor proiecte nerealizate deautor (desene care pregãteau un episod dinBatman, Superman lives sau o animaþie dupãRomeo ºi Julieta), precum ºi o retrospectivã aîntregii sale activitãþi cinematografice. Toateacestea au fost aºezate tematic, în camere scãldateîn muzica lui Danny Elfman, situate pe treipaliere distincte ale Galeriei din Praga. TimBurton a fost prezent în Praga în timpulamenajãrii spaþiului expoziþional, pentru a pregãtilansarea (vernisajul a fost pe 28 martie). La finelelunii mai, peste 50.000 de persoane vizitaserãacest proiect. Biletul de intrare costa 190 decoroane, aproximativ 31 de lei.

Galeria este situatã într-o clãdire (The StoneBell) din Piaþa centralã din Praga, iar spaþiulexpoziþional este dispus pe trei niveluri � subsol,etajul I ºi etajul II. La nivelul strãzii, în curteaclãdirii, se aflã restaurantul galeriei ºi un magazin� care acum vinde numai obiecte care au legãturã

cu expoziþia.La etajul I al Galerei, expoziþia prezintã

Personaje din filmele lui Tim Burton. Fãrã sãrespecte o cronologie anume, în expoziþie sîntdesenele ºi picturile concept folosite de Burton careper în trecerea unor personaje dinspreimaginaþia autorului spre celuloid (cu ajutorulunor figurine realizate de companiaMackinnon&Saunders dupã aceste desene,figurine prezente în galerie sub formã deinstalaþii): Beetlejuice, Batman, Edward..., MarsAttacks!, Frankenweennie, Corpse Bride etc.Pentru cei obiºnuiþi cu stilul expresionist alautorului, cu împletirea între horror ºi comicspecificã proiectelor sale, nu desenele în sine(stilul reprezentaþional) sînt o surprizã. Surprizavine de dincolo de desene, dinspre ceea cedovedesc ele: atenþia la detalii, grija, temeinicia cucare Burton lucra fiecare personaj ºi, împlicit,fiecare proiect.

Astfel, odatã vãzute exponatele, fiecare proiect(cinematografic) de-al lui Burton capãtã un soi deaurã datã de trecerea realã, peste timp, printr-unbehind the scenes consistent al operei autoruluiamerican. Aceºti paºi în intimitatea creativã a luiTim Burton capãtã greutate ºi prin faptul cã � laun moment dat, un etaj mai sus, � ajungi faþã înfaþã cu un panou în care sînt gãzduite cîteva zecide ºerveþele de la diverse restaurante ºi hoteluriprin care a trecut Burton, toate cu schiþe depersonaj. Sau cã întîlneºti episoade din tinereþeaautorului, în care vezi mugurii a ceea ce vadeveni acesta � unele episoade mai puþin fericite,cum e propunerea unei cãrþi pentru copii edituriiDisney (cu desene originale), The Giant Zlig, alecãrei pagini sînt mãrginite de scrisoarea trimisã deBurton editurii ºi de rãspunsul dat de editorul dela Disney, unul negativ, dar plin de constatãri

politicos-pozitive. Toate acestea formuleazãpropoziþiile unei poveºti cît se poate de fireºtidespre cum talentul, pasiunea ºi, neapãrat,sîrguinþa construiesc un drumul afirmãrii.

Etajul al doilea al Galeriei a fost aranjattematic � Carnavalesc, Sãrbãtoare, Din jurul lumii(aici pot fi vãzute schiþele ºi desenele realizate peºerveþele sau pe foi de carneþel), Polaroid. Înfiecare grupaj tematic (în afara celui cu fotografiiinstant, desigur) întîlnim desene sau picturi legatede filmele lui Burton. Chiar dacã sînt imagini dinaceleaºi filme rãspîndite ºi la etajul întîi, desenelesau picturile nu se repetã. Între camerele cudesene din galerie sînt spaþii-de-trecere în care potfi vãzute diverse proiecte video sau animaþiirealizate de Burton. Într-un astfel de spaþiuruleazã în loop Vincent, într-altul ruleazãvideoclipurile realizate pentru The Killers (Bones,Here With Me), reclamele la ceasurile Timex sauseria realizatã în Flash (ºi transferatã în digital),The World of Stain Boy (în care apar unelepersonaje din volumul Melancolica moarte abãiatului-stridie.

La subsol (unde se ajunge prin magazinulgaleriei), antecamera e pãzitã de Robot Boy, unuldintre personajele tragice din Melancolica moartea bãiatului-stridie (volum apãrut în România în2009, la Editura Humanitas). Aici erau amenajatetrei spaþii de proiecþie, unde rulau (în trei saupatru proiecþii, diferite în fiecare zi) lungmetrajelelui Tim Burton (în cea mai mare dintre încãperi)ºi (zilnic) primele proiecte realizate de americanîn anii �70-�80, printre ele fiind Houdini,Frankenweenie, Stalk of the Celery Monster sauLuau. Tot la subsol era amenajatã ºi o Camerã delecturã, unde puteau fi citite sau rãsfoite lucrãridespre opera lui Tim Burton sau cataloage gînditede autor, cataloage (cu fotografii de platou ºiînsemnãri) pe care Burton le tipãrea ºi le ofereacadou celor din echipele cu care lucra lalungmetraje.

The World of Tim Burton oferã o perspectivãgeneroasã asupra muncii depuse de Tim Burtonîn spatele ecranului ºi, astfel, oferã posibilitateade a înþelege complexitatea procesului creativspecific operei sale. Suprarealism pop, un tonexpresionist care creºte (în) postmodern, comic-fantastic, o lume în care (foste) teme cultural-progresiste � valori, bunãstare, ºtiinþã, cuceririsociale � sînt privite cu ironie în cuplaje om-animal-maºinã de o inventivitate strãlucitoare.

!

Lumea lui Tim BurtonLucian Maier

Nu am fost niciodatã fan Ioan Cãrmãzan.Debutul sãu în lungmetraj � Þapinarii1 � l-amratat la cinema, la începutul anilor �80. Era

unul din acele filme despre care se scria � în general �bine, dar avea sãli goale. Aveam sã-l vãd la TVRinternaþional, aproape douãzeci de ani mai târziu,într-o vreme când locuiam în strãinãtate. De aceea,cred, mi s-a pãrut mai interesant decât l-aº fi socotitîn alte circumstanþe. În schimb, am vãzut Casa dinvis2 chiar la premiera din 1992, iar cu Liºca aveam sãmã întâlnesc la aproape 30 de ani dupã difuzarea sape ecrane, din 1984. Cele trei filme ale lui IoanCãrmãzan alcãtuiesc o posibilã trilogie � a �oamenilorde pãmânt�, scrie Ioan-Pavel Azap. Cartea care le estededicatã3 rememoreazã câteva momente importantedin istoria filmului românesc, pânã la perioadaafirmãrii ºi confirmãrii lui Cãrmãzan � anii �80-�90.Volumul se încheie cu un interviu (intitulat �Înmomentul de faþã, cinematograful e liber ºi trebuiereinventat�) ºi o arhivã foto4. Existã, în memoriacinematografului românesc, aºa cum s-a pãstrat eapânã la începutul mileniului trei, o serie de momenteºi nume deja consacrate. Câteva din filmele dereferinþã ale lui Victor Iliu (La Moara cu noroc), LiviuCiulei (Valurile Dunãrii, Erupþia, Pãdureaspânzuraþilor), Mircea Mureºan (Rãscoala), SavelStiopul (Ultima noapte a copilãriei), Mircea Sãucan(Când primãvara e fierbinte, Þãrmul nu are sfârºit,Meandre, 100 lei), Lucian Pintilie (Duminicã la ora 6,Reconstituirea, De ce trag clopotele, Miticã?), DanPiþa ºi MirceaVeroiu (Nunta de piatrã, Duhul aurului),Andrei Blaier (Ilustrate cu flori de câmp), RaduGabrea (Prea mic pentru un rãzboi atât de mare,Dincolo de nisipuri), Iulian Mihu (Felix ºi Otilia,Lumina palidã a durerii), Dan Piþa (Filip cel bun,Tãnase Scatiu, Concurs, Faleze de nisip, Dreptate înlanþuri, Pas în doi), Mircea Veroiu (Dincolo de pod,Semnul ºarpelui, Sã mori rãnit din dragoste de viaþã,Adela, Umbrele soarelui), Alexandru Tatos (Mereroºii, Casa dintre cîmpuri, Secvenþe, Fructe depãdure), Mircea Daneliuc (Cursa, Proba de microfon,Vânãtoare de vulpi, Croaziera), Stere Gulea (Ochi deurs, Moromeþii), Iosif Demian (O lacrimã de fatã,Baloane de curcubeu), Nicolae Mãrgineanu (Un omîn loden), Dinu Tãnase (La capãtul liniei) sunt dejamai mult sau mai puþin cunoscute. Unele au fostdifuzate (la cinema, la TV, în format VSH sau DVD,în retrospective, gale ºi cinemateci) cu generozitatesau � chiar ºi dupã abolirea cenzurii, în 1989 � cu

parcimonie. Altele (Þãrmul nu are sfârºit ºi variantade autor a Sutei de lei de Mircea Sãucan) nu au rulatniciodatã la cinema, n-au fost difuzate nici înstrãinãtate, iar în þarã au putut fi vãzute rar, doar încinemateci. Muzica din filmele lui Cãrmãzancomentate de Ioan-Pavel Azap (compozitor, textier ºiinterpret: Dorin Liviu Zaharia, dar unde sunt DanAndrei Aldea ºi bãieþii de la Sfinx, împreunã cu careDLZ a realizat neuitata muzicã de la Nunta depiatrã?) �dãruieºte o realitate, un sens ºi o valoarecurgerii timpului pe care îl mãsoarã într-un feldeosebit de viu�5. Rezultatul: �un cinema al stãrilor,ce sugereazã epicul, bazat pe o percepere a vieþiidincolo de imediat�6. �Oamenii pãmântului� dinfilmele sale, care �se înseriazã voit într-o tipologieîndelung chibzuitã�, sunt deopotrivã ai apei, focului,aerului, cu tot ce nasc ele ca superstiþie ºi credinþã, cadatinã ºi nescrisã lege de vieþuire �cum se cuvine�. Îºifac cu pricepere proprie focul, hrana, muzica, soarta.Din când în când, omogenitatea este provocatã deapariþia unui personaj-surprizã, cum este omul-casetofon din Þapinarii7. Imaginea lui Anghel Deca(Þapinarii, Liºca), Cristian Comeagã (Casa din vis),neobiºnuit de expresivã, face vizibilã atmosfera dinoameni, starea lor. Frumuseþea lor tainicã, aerul debaladã al poveºtii se cer descoperite ºi recunoscute curãbdare. Ceea ce i s-ar putea reproºa lui IoanCãrmãzan este, poate, o deficienþã în �orchestrarea�tuturor vocilor filmelor sale care, altminteri,funcþioneazã bine separat. Un comentator mai acid anumit-o �anvergurã intimidantã a unei polivalenþecaleidoscopice�, �haos, întâlnire întâmplãtoare ºinemotivatã de lucruri eterogene�8. Aceste observaþiicritice nu urmãresc sã desfiinþeze un autor (cumcrede Ioan Cãrmãzan, care e nemulþumit de recenzialui Valerian Sava din �Cinema�, unde criticul ar fiscris: �un cretin, nu ºtie nimica, a greºit tot, e oaiurealã�), ci sã arate cã �uneori ambiþia originalitãþiieste manifestã ºi lãudabilã, dar concretizarea ei aparevagã, difuzã ºi confuzã în trimiteri, în ciudaostentaþiei ipotezelor�9. Ceea ce susþine Sava este cã,în anii �60-�80, au existat ºi debuturi mature, care�oricând se vor vedea, vor putea fi comentate fãrãniciun fel de circumstanþe atenuante, fãrã rabaturi dela exigenþele maxime�10: Viaþa nu iartã, Cândprimãvara e fierbinte, Duminicã la ora 6, Nunta depiatrã-Duhul aurului, Cursa, O lacrimã de fatã ºialtele. Demersul autorului de a-ºi crea � cu mijloacelefilmului � un univers propriu (vag inspirat din

Paradjanov, Kusturica, Tarkovski ºi Pintilie) meritã(mãcar) puþinã atenþie. De la comunitatea de þapinarifidelã codului etic (asemenea obºtii unui schit),trecând prin drama Liºcãi11, din care �a mai rãmasdoar o umbrã�, ºi pânã la lumea gregarã ce a distrustot ce s-a construit cândva, în Casa din vis, sedezvoltã o întreagã concepþie fatalistã despresupravieþuire: �Iminenþa nenorocirii o poartã peeroinã spre biserica de care au uitat cu toþii. Din ea n-au mai rãmas decât zidurile ruinate ºi gãurileferestrelor, altfel strãjuite de gratii! Altarul a devenitstaul de vite. Doar acolo se mai poate afla mântuireaori se poate naºte un nou prunc. Aceasta sã fiesingura speranþã?� � se întreabã retoric BogdanBurileanu12. Sã fie influenþa lui Pintilie, al cãruiasistent Ioan Cãrmãzan a fost, la De ce trag cloptele,Miticã?. Prin factura lor experimentalã ºi ne-narativã,cele trei filme ale lui Cãrmãzan sunt mai aproape � lamodul strict formal � de opere insolite, oarecumdificile ºi cvasi-necunoscute, ca Ochi de urs, Luminapalidã a durerii, Moara lui Califar ºi Umbrele soarelui.Trilogia lui Cãrmãzan cautã sã recompunã un universarhaic, primordial, în care personajul principal pare sãfie însãºi rânduiala omului din veac, preocuparea sapentru a-ºi afla ºi împlini rostul pe pãmânt, de a trãifrumos, în curãþie ºi armonie cu natura, cu datina. Întoate aceste filme, �umbrele strãmoºilor uitaþi� îºi gã-sesc o nebãnuitã expresie filmicã mai puþin obiºnuitã.ªi totuºi, parcã rãmâi, dupã vizionarea lor, nu atât cu

3333




Ambiþia originalitãþiiMarian Sorin Rãdulescu

Radu Anton Maier Invincibila Armada

#

Yasmina Reza s-a nãscut în 1959. Piesele salede teatru sunt jucate pe marile scene, însãuluitorul succes a venit în 2011, când

scriitoarea a colaborat cu Roman Polanski încalitate de scenaristã. Celebrul regizor s-a opritasupra piesei de teatru Carnage de Yasmina Reza,intrigându-ºi fanii, care nu ºi l-ar fi imaginat pePolanski lucrând doar cu patru actori, într-osingurã încãpere.

La Teatrul Naþional din Cluj se joacã de câþivaani piesa Artã de Yasmina, iar acum, în 24 iulie, aavut loc premiera piesei Zeul mãcelului, tradusãde Tudor Þepeneag, în regia lui Cristian Hadji-Culea, piesã dupã care a realizat Polanskifilmul în 2011 (a rulat la noi cu titlul Doamne, cemãcel!). Joacã în spectacol Marian Râlea, IrinaWintze, Diana Buluga ºi Miron Maxim. Actoriidin filmul lui Polanski sunt Jodie Foster, KateWinslet, Christoph Waltz, John C. Reilly.

Yasmina Reza nu suportã interviurile, însã dincând în când face unele declaraþii despre crezulartistic. Afirmã cã numai durerile o determinã sãînceapã o nouã carte, cã fiecare frazã trebuie sãconþinã dinamitã. Cã o dezgustã ipocriziacuplurilor, cã urãºte plictiseala, resemnarea,nostalgia.

În film, la fel ca în piesã, se întâlnesc douãcupluri, ai cãror copii s-au luat la harþã. Eranevoie de aceastã intrigã pentru a ajunge la oradiografie chirurgicalã a comportamentelor

umane, care pãrãsesc rapid mãºtile sociale,politeþea contrafãcutã, parametrii civilizaþi, pentrua derapa în frustrãri sticloase, în jigniri frenetice.Reversul e sufocant, propunerea devine tot maiofertantã, într-o gradaþie deloc reductivã. Neamintim de Ionesco, dar ºi de Sartre, cu ale sale�uºi închise�. Harababura obiectelor erecognoscibilã în haosul argumentelor derizorii.�Am chef sã fiu josnic în mod fãþiº!� � strigã unpersonaj. Unul propune o �beþie nefericitã�, altulcrede în zeul mãcelului, atâta timp cât pe planetãcopiii sunt învãþaþi sã ucidã. Doamna Anettevomeazã peste albumele de picturã, iar acestpunct culminant creeazã o metaforã. Adicã vomaîn toate sensurile defulãrii.

Irina Wintze a avut rolul lui Jodie Foster.Bucuros afirm cã Irina a jucat cu nuanþe demnede o actriþã formatã, subtilã, echilibratã. Recunosccã Diana Buluga n-a avut forþa acidã a actriþeiKate Winslet. Miron Maxim e modest încomparaþie cu diabolicul proteic Christoph Waltz.Iatã cã Marian Râlea e mult deasupra lui John C.Reilly, depãºindu-i jocul adesea placid, previzibil.În filmul lui Polanski umorul e involuntar,dramatic, intrinsec situaþiilor. Piesa de la Clujmizeazã pe un umor gândit, construit spre unregistru tonic, de aceea Marian Râlea e înelementul sãu, fãrã a face concesii facilului,construindu-ºi personajul cu ironice arcuiri, cuspirale ludice credibile.

Recent, un vecin m-a întrebat de ce citesc, dece vãd filme. Nu crede cã arta aduce bucurie oricã eu fac asta din convingere. Nu i-am spus cãfãrã artã omul �trãieºte urât�, nici cã arta poateîmblânzi asperitãþile sufletelor. Numai arta îlpoate îndepãrta pe zeul mãcelului.

!

3344




colaþionãri

Ipocrizia cuplurilorAlexandru Jurcan

viziunea sigurã, maturã, articulatã a unui cineast, câtcu frânturi de situaþii bine susþinute actoriceºte, înambianþe plastice sugestive. Dar pot actorii13 sauscenografia sau muzica sã salveze un film (ori sã-larticuleze), în lipsa unui concept regizoral bine pus lapunct ºi a unei dramaturgii pe mãsurã? De acestunivers �dincolo de cuvinte ºi imagini�, regizorul-poet(care a încercat ºi filmul �de public�14, ºi pe acelasufocat de �umori ºi nebunia de a scãpa de subcomunism�15) se simte încã atras: �La ora de faþãsunt într-o altã fazã, am scris un scenariu, Scara demãtase a vieþii, în care mã apropii din nou de lumeamicã ºi mãruntã, lumea asta a mea în care tandreþea,candoarea se povestesc cu ajutorul unor întâmplãrisimple� � mãrturiseºte Cãrmãzan în interviul de lasfârºitul cãrþii lui Ioan-Pavel Azap. Rãmâne de vãzutdacã mai e cale de întoarcere spre lumea cu �tandreþeºi candoare� (adicã perioada cãutãrilor de sine, ceaveau sã eºueze � mai ales dupã 1990 � în derizoriultranziþiei) când metafora � oricât de expresivã � n-afost învinsã încã de neputinþa disperãrii dintr-undiscurs �gros�, tezist ºi lipsit de subtilitate.

NNoottee::1. �În Þapinarii nu întâlnim o fabulã foarte concret

structuratã ºi animatã de un predicat care justificã întâm-plãri, aventuri, deveniri, ci întâlnim o stare a muncii ºi avieþii de þapinar care pare sã fie aºa de când lumea.�(Radu Aneste Petrescu, co-scenarist, alãturi de IoanCãrmãzan, rev. �Cinema�, nr. 9, 1981).

2. Felul în care Bogdan Burileanu descrie primirea decãtre public a Casei din vis este relevant pentru modul încare spectatorii primesc, în general, un film experimental,un film-metaforã bogat în conotaþii ºi tãceri: �Publicul nuse înghesuie la casã. Doar o anumitã parte a lui ademonstrat pânã acum temeritatea de a trece pesteprejudecãþi ºi eventuale deziluzii anterioare, peste mizeriaactualã a sãlilor ºi formula nefericitã de publicitate.Odatã depãºite aceste obstacole, puþinii spectatori

încearcã, însã, o senzaþie ciudatã. Ceva între surprizã ºisatisfacþia (fie ºi tardivã) lucrului îndelung aºteptat; întrederutã ºi încântare.� (rev. �Cinema�, nr. 3, 1992)

3. Ioan-Pavel Azap, Oamenii de pãmânt ai lui IoanCãrmãzan, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2014.

4. Independent de voinþa autorului, bãnuiesc, selecþiade fotografii (portrete, diverse ipostaze alãturi de SergiuNicolaescu, de care a fost foarte apropiat, de diverse altepersonaje, iar nu � aºa cum ar fi fost normal � poze dincele trei filme discutate în carte) aparþine exclusiv lui IoanCãrmãzan.

5. Mãdãlina Stãnescu, �Almanah Cinema� 1982, p. 100.

6. Eva Sârbu, rev. �Cinema� nr. 6, 1984.7. �Cota de autentic conferitã acestui personaj

�secundar� de cãtre actorul Constantin Ghenescu esteridicatã ºi meritã elogiatã. Mimica alunecoasã, continuuzâmbitoare, gest rotund, studiat, priviri cântãritoare.Actorul pare concentratul întregii sale lumi.� (MãdãlinaStãnescu, rev. �Cinema�, nr. 4, 1983)

8. Valerian Sava, rev. �Cinema�, nr. 4, 1983.

9. Valerian Sava, �Magazin Estival Cinema� 1983. 10. Idem.11. �Dacã Liºca e interesant, e interesant ºi datoritã

aerului ei de sãlbãticiune, de fiinþã hãituitã, de om carenu înþelege destinul...� (Ioan Cãrmãzan)

12. Rev. �Cinema�, nr. 3, 1992.13. Printre interpreþii, bine aleºi, din cele trei filme, se

numãrã: Remus Mãrgineanu, Mariana Buruianã, ªerbanIonescu, Zoltan Vadasz, Ecaterina Nazare, Petre Nicolae,Avram Birãu, Maia Morgenstern, Gheorghe Dinicã, DanBãdãrãu, Magda Catone.

14. Sania albastrã (1987), despre care Eugenia Vodãspunea cã e �aerian�, �nerealist�, �trãznit� (Cinema ºinimic altceva, Editura Fundaþiei România literarã,Bucureºti, 1995, p. 70).

15. Raport despre starea naþiunii (2004), Lotus(2004), Margo (2006), O secundã de viaþã (2009), Oul decuc (2010).

!

Radu-Anton-Maier Transfusion IIb

#

Pânã atunci vãzusem cam aceleaºi westernuripe care le vãzuserã ºi pãrinþii mei. Dacãaceºtia au avut parte de filmele anilor �20-

�30, westernul tradiþional, naiv ºi sincer,romantic, patetic ºi nu în ultimul rândspectaculos, cum ar fi Calul de fier al lui JohnFord, Billy the Kid, regizat de King Vidor sauDodge City, regizat de Michael Curtiz, ºi deactorii acelor vremuri, adicã Tom Mix � cowboyulAmericii, Wallace Beery sau Errol Flynn, ei bine,eu am vizionat ceva mai încolo, prin anii �60,westernul ,,clasic�, începând cu seria Winnetou �ºi aºa am aflat de Pierre Brice sau Lex Barker,apoi Omul care l-a ucis pe Liberty Valace ºi RioBravo sau Hoarda sãlbaticã. Alþi regizori, altenume... Fred Zinnemann, Howard Hawks, SamPeckimpah ºi mulþi alþii. Cât despre actori,începusem sã mã familiarizez cu Gary Cooper,John Wayne, William Holden, James Stewart sauFranco Nero.

Cred cã era pe la sfârºitul anilor �60 când amvãzut afiºul unui western. Un regizor italiannecunoscut pentru mine ºi niºte actori de care numai auzisem. Toate astea m-au fãcut sã intruoarecum neîncrezãtor în salã, deºi pânã la urmãcred cã m-au convins Gian Maria Volonte, unactor despre care ºtiam mai multe, ºi autorulmuzicii fimului, Ennio Morricone. Poate ºi titlul,deºi mie mi s-a pãrut uºor kitsch: Pentru unpumn de dolari... În fine, nu era prima datã cãvedeam filme fãcute de italieni care încercau sã se,,aºeze� alãturi de cei de la Hollywood. Când amieºit din sala de cinematograf, mi-am dat seamacã vizionasem un alt fel de western, totaldeosebit de ceea ce vãzusem pânã atunci. ªi nuera deloc rãu, credeþi-mã! Mã întâlnisem cuwesternul-spaghetti...

,,Am abordat genul acesta de film cu multãdragoste, cu multã ironie ºi am pus în prim plangrija pentru autenticitate. În ceea ce priveºteviolenþa filmelor mele, care mi-a fost adesea

reproºatã, ea era principala dimensiune a acesteiperioade din istoria Vestului�, declara SergioLeone.

La acea datã necunoscut, Clint Eastwood estebrusc propulsat la rangul de star. Filmul Pentruun pumn de dolari a ajuns la încasãri enorme ºi adeclanºat valul de ,,westernuri-spaghetti� din anii �60. Nu pot sã-l uit pe cowboyul solitar,neras ºi încruntat, într-un poncho neglijent ºi cusombrero tras pe frunte. Un strãin fãrã nume. Unactor care avansase în actorie ca un exponent alculturii pop. Cât despre tema muzicalã a filmului,compusã de Ennio Morricone, rãmâneemblematicã pentru acest gen de filme.

Au urmat alte filme. În 1965, Pentru câþivadolari în plus, acelaºi pistolar neras, un vânãtorde recompense, alãturi de actorul Lee Van Cleef,apoi în 1966 Cel bun, cel rãu, cel urât, alãturi deEli Wallach ºi acelaºi Lee Van Cleef, toþi trei peurma unei comori pierdute în vremea RãzboiuluiCivil. Acest film a avut încasãri uriaºe ºi se aflãpe locul patru în lista celor mai bune filme de peInternet Movie Database, fiind considerat cel maibun western al tuturor timpurilor. A urmat apoio oarecare rãcire a relaþiilor actorului cu regizorulSergio Leone, acesta apelând la actorul CharlesBronson pentru urmãtorul film. Se pare cã cei dois-au împãcat înaintea morþii lui Leone din 1989,iar în 1992 Clint Eastwood i-a dedicat mareluiregizor westernul Unforgiven, unde interpreteazãrolul principal ºi aduce un omagiu acestui gen defilm care punea în discuþie miturile ºitransfigurãrile sale.

Ce pot sã vã mai spun despre ClintEastwood... Starul avea 1,93 metri, trãsãturideosebite faþã de ceea ce vãzusem pânã la apariþiasa, era cam scump la vorbã ºi teribil decarismatic. Avea o modalitate de rezolvare aproblemelor care mã fascina. Nu pot sã uit felulîn care vorbea cu derbedeii în filmele din seriaInspector Harry ºi cum îi punea la respect. Au

fost cinci filme, regizate de Don Siegel. Sigur cã au fost tot soiul de discuþii referitoare

la jocul acestui actor. E foarte greu sã mulþumeºtipe fiecare ºi mai ales sã cazi pe ceea ce vreafiecare spectator sau critic cu gura mare. În anii�70, o influentã doamnã critic de cinema, PaulineKael, îl ataca pe Eastwood, care ar fi creat înfilmele sale un personaj cu ideologii reacþionare ºicu atitudini dispreþuitoare faþã de ceilalþi oameni.Actorul a respins vehement toate poveºtile asteaºi eu cred cã acest om nu s-a comportat înfilmele sale decât aºa cum a fost de-o viaþã... Nupot sã-l uit în unul din relativ recentele sale filme,Gran Torino (2009), cât era de acrit ºi sincercinic, având convingeri morale de-a dreptulnemiloase. Dar cum poþi sã fii faþã de niºtegolani dintr-o bandã de cartier care nu au niciunDumnezeu?...

Clint Eastwood a jucat din 1964 în 45 defilme artistice având rolul principal, a apãrut de21 de ori pe o listã cu cei zece cei mai de succesactori din punct de vedere comercial, listãîntocmitã anual de cãtre Quigley Publications.Doar John Wayne a mai fost inclus pe lista asta,de 25 de ori. Eastwood este pânã în prezent celmai în vârstã regizor care a obþinut vreodatã unOscar pentru cea mai bunã regie. E vorba de fil-mul Million Dolar Baby (2004). Avea 74 de ani...

În 1993, westernul lui Eastwood Unforgiven aprimit nouã nominalizãri la premiile Academiei,dintre care trei erau adresate chiar lui Eastwood,care a câºtigat premiile pentru cel mai bun film ºicel mai bun regizor, obþinând ºi o nominalizare lacategoria cel mai bun actor. Filmul a mai obþinutOscaruri la categoriile cel mai bun actor dintr-unrol secundar (Gene Hackman) ºi cel mai bunmontaj, fiind de asemenea nominalizat la cate-goriile cel mai bun scenariu original, cea maibunã imagine, cel mai bun regizor artistic, celmai bun montaj ºi cea mai bunã coloanã sonorã.Eastwood a fost rãsplãtit cu premiul Academy�sIrving Thalberg Memorial în 1995.

La decernarea premiilor Golden Globe, în1971, Eastwood a primit premiul de excelenþãinternaþionalã în cinematografie, Henrietta. În1988, i s-a acordat premiul Cecil B. DeMille pen-tru întreaga sa activitate. În anul urmãtor a obþi-nut primul Glob de Aur pentru regie, pentru fil-mul Bird, iar în 1993 a primit din nou premiulpentru cea mai bunã regie pentru Unforgiven.

Nominalizat în 2004 la categoria cea maibunã regie pentru Mystic River, Eastwood a prim-it în anul urmãtor Globul de aur pentru cea maibunã regie pentru filmul Million Dollar Baby. În2005, a primit ºi o nominalizare la categoria ceamai bunã muzicã, pentru acelaºi film.

Filmele lui Eastwood au primit ºi premiiinternaþionale din partea criticilor sau lafestivalurile de film, inclusiv cel de la Cannes,unde a fost chiar preºedintele juriului în 1994. Deasemenea, s-a bucurat de nominalizãri la Palmed�Or pentru White Hunter Black Heart.

ªi felul în care lucreazã ca regizor uimeºte pecei din jurul sãu. Nu o datã a terminat filmãrileînainte de termen ºi nu o datã s-a încadrat înlimitele bugetului alocat. Prin anii 2006, la 76 deani, spunea cã este mai dornic ca niciodatã sãîncerce experienþe noi. Din 1969 s-a implicat în17 filme ca ºi cântãreþ ºi compozitor, iar astãzi, lacei 84 de ani, are o nouã prietenã, foarte tânãrã.

Ce aº mai putea spune?... Mã opresc aici,aºteptând noi gesturi ,,cinematografice� de laacest minunat cineast...

!

3355




Cel bun, cel rãu...remember cinematografic

Ioan Meghea

Clint Eastwood

Privit cu detaºare, portretul are aparenþasimplitãþii. Nimic mai la îndemânã - amspune - decât desenul unui chip afectat ori

duplicarea în oglindã a siluetei cuiva. Atunci cândreplica artistului este �conformã� originalului,admitem din oficiu cã lucrarea este izbutitã. Înrealitate, lucrurile stau altfel. Fidelitatea conversieiiconice oferã doar arareori motiv de satisfacþievizualã. Asemãnarea cu prototipul este necesarã,nu ºi suficientã. Care sunt atunci �ingredientele�de neocolit într-o �reþetã� a portretului binefãcut? Ce anume îl face atrãgãtor sau interesant?

Fascinaþia portretului s-ar datora faptului cã�rezultã din interacþiunea a douã forþe, artist ºimodel, ºi nu din acþiunea uneia singure�. JohnPope-Hennessy, autorul precizãrii de mai sus(unul din consacraþii analiºti ai genului), invocãevenimentul �cuceririi înfãþiºãrii fizice�. El s-ar fipetrecut în decorurile aristocratice ale Renaºteriiitaliene, fiind legat însã de o schimbare a funcþieiatribuite artistului. În portretele de început, pic-torul apãrea ca observator pasiv, ca executantquasi-indiferent al unei comenzi cu mizã omagialãºi/sau comemorativã, pentru ca, ulterior, sã-ºiasume rolul de �interpret� al personajelor sale,preocupat sã evidenþieze tuºele temperamentale ºide caracter socotite a fi reprezentative.

Dacã mulþi dintre artiºtii contemporani cautãîn exerciþiul portretistic mai curând ocazia de a-ºietala virtuozitãþile compoziþionale sau agilitateajuxtapunerii de semne, omagiind fariseic �person-alitãþile� momentului, Manuell Mãnãstireanu parea fi motivat în alegerile sale de capricii subiective,întreþinute fie de afinitãþi intelectuale cu modelelesale, fie de anumite sensibilitãþi trezite de proxim-itatea acestora. Consecvent bunei tradiþii a portre-tului autohton, pictorul ieºean evitã neutralismulafectiv în profitul unor mobilizãri emoþionalenetrucate, menite a suprima distanþele conjunc-turale care îl separã de model, cu scopul de a seinstala - comprehensiv ºi afabil - în �orizontul�acestuia.

Dostoievskian prin religiozitate ºi lirism,kafkian prin supleþea observaþiei ºi a introspecþiei,pictorul este în cãutarea acelei nobleþi caracterialeinvizibile ochiului obiºnuit. Recunoºti în pânzelesale când simpatie necenzuratã, veneraþie ºirespect, când înþelegere ºi compasiune faþã desemenii aflaþi în suferinþã. Într-o atare lecturã, fru-museþea excede relevanþa canoanelor esteticefamiliare, fiind croitã în tipare expresioniste, voitcontrastante sau exagerate. Eschivându-se,deopotrivã, patetismului facil ºi entuziasmuluiidolatru, portretul apare astfel ca act de gratitu-dine sau ca gest de reverenþã picturalã. Chipurilecunoscute ale pictorilor, filosofilor, poeþilor ºimuzicienilor favoriþi (ªtefan Luchian, EmilCioran, Petre Þuþea, Nichita Stãnescu, Cezar

Ivãnescu, Dan Grigore) stau alãturi de cele aleoamenilor simpli, obiºnuiþi, de figurile anonimeale deþinuþilor politici, recomandaþi doar de exem-plaritatea propriilor biografii.

În majoritatea portretelor sale, ManuellMãnãstireanu pune în relaþie ochiul ºi lumina..Lumina din adâncul ochilor oferã �cheia�înþelegerii personajelor. Cum profunzimea esteadesea obscurizatã, artistul sugereazã sã privimselectiv, privilegiind nu derizoriul abil cosmetizat,cât �detaliile� cu adevãrat importante: iubirea,generozitatea, omenia. Ritualizând în manierãpersonalã gestul pictural, arta capãtã o funcþiuneineditã: posibilitatea de a consacra valoareaceluilalt, omagiind-o necondiþionat. Câþi mai suntdispuºi astãzi la un atare gest?

!

3366



Agenda

Festivalul Naþional de Literaturã "Agatha GrigorescuBacovia" - Ediþia a VIII-a 2

Filosofie

Remus Foltoº Ion Petrovici - o personalitate strãlucitoare 3

Cãrþi în actualitate

Dorin Mureºan Povestiri fãrã sfârºit 4

Ani Bradea Feminitatea - moduri de întrebuinþare 5

Ioan Negru O carte de poezie 6

Catia Maxim ªi iartã-ne pe noi, dãruiþi de Tine, cuminþi alese! 7

Alexandru Petria O satirã a lumii literare româneºti 7

Eseu

T. Tihan Sã mai vorbim, totuºi, ºi despre "O povesteplinã de enigme" 8

Poezia

Marcel Mureºeanu 11

George V. Precup 12

Parodia la tribunã

Lucian Perþa Marcel Mureºeanu 11

Proza

Viorel Bucur Omul negru 13

Radu Maier

Pavel Chihaia Radu Maier sau despre legendele unorlumi posibile 16

Vasile Radu " Epure" ºi "Axonometrii" onirice (Despre visul unui artist) 17

Comentarii

Nicolae Bosbiciu Scurt tratat de navigaþie 18

Diagnoze

Andrei Marga Demnitatea umanã ca principiu 19

Politica zilei

Petru Romoºan Meniu de varã: colaboraþioniºti ºi disidenþiprãjiþi 20

Opinii

Vistian Goia Elita româneascã ºi drojdia societãþii 21

Debut

Sebastian Priotese Oroarea de la abaþia Mournray 22

Proza

Mariana Irimia Ape întunecate 24

Arte

Adrian Þion Recuperarea unui artist plastic - LadislauSchmidt 25

Anemona Maria Frate Ludic Puzzle la Galeria Silvia 26

Traduceri

Richard Wilbur 28

Muzica

RiCo Route 68 Summerfest 29

Teatru

Claudiu Groza Teatru... aerian 30

Feminism, misoginism ºi alte ...isme 31

Film

Lucian Maier Lumea lui Tim Burton 32

Marian Sorin Rãdulescu Ambiþia originalitãþii 33

Colaþionãri

Alexandru Jurcan Ipocrizia cuplurilor 34

remember cinematografic

Ioan Meghea Cel bun, cel rãu... 35

Plastica

Petru Bejan Manuell Mãnãstireanu. Reverenþe portretistice 36

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei � trimestru, 48 lei � semestru, 96 lei � un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei � trimestru, 66 lei � semestru, 132 lei � un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R057TREZ21621G335000xxxx B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

Petru Bejan

Manuell Mãnãstireanu Reverenþe portretistice

Manuell Mãnãstireanu Portret

Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 287George V. Precup Badea Vasile Dâncu Nicolae Bosbiciu despre...

Documents

Transcript of Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 287George V. Precup Badea Vasile Dâncu Nicolae Bosbiciu despre...