Curs 2 Sociologie

8/20/2019 Curs 2 Sociologie

1/11

CURS 2

1. Interacţiunile cotidiene, spaţiul personal, conversaţiile, întîlnirile sociale

2. Asemănarea şi distincţia

3. Rutinele cotidiene şi siguranţa ontologică

4. Rolurile sociale şi status -ul5. Identitatea

. Atitudinile

!. Agregarea comportamentelor şi e"ectele emergente

#. $c%ili&re, piaţă, 'ocuri sociale, strategii

(. )ipuri de raţionalitate

1*. Regulile, reglarea socială, normele, sancţiunile

1. Interacţiunile cotidiene, spaţiul personal, conversaţiile, întîlnirile sociale

În viaţa socio-umană cotidiană, stăm alături de alţii, trecem unii pe lângă alţii, ne privim, ne cercetămîmbrăcămintea, ne uităm sau nu în ochii altora cu o privire ostilă sau încre ătoare, ne cunoa!tem, comunicămacţionăm împreună etc" Studiulinter-acţiunilor sociale este de mare importanţă" #nteracţiunile ilnice depindde ceea ce transmitem prin intermediulcorpului, feţei etc", de ceea ce e$primăm princuvinte. În general, noine păstrăm controlul asupra noastră în!ine, mai e$act, controlul continuu asupra expresiei feţei, poziţiei trupului, mişcării membrelor etc" îninteracţiunile cotidiene cu ceilalţi" %acemschimb de informaţii !i&olosimsubînţelesuri prin intermediul &eţei 'mimica(, prin gesturi, mi!cări ale corpului" Unii spun căe$presiile &eţei 'de &ericire, tristeţe, &urie, de gust, &rică, uimire etc"( sunt identice la toţi oamenii, dar arată că acestea sunt ')într-o oarecare măsură*( in&luenţate social 'nu toţi oamenii âmbesc la &el, chine ii românii nu &ac acelea!i gesturi, gesturile nu au aceea!i semni&icaţie la americani !i la hindu!i etc"("

+iaţa socială se împarte înregiuni din faţă !i regiuni din spate ( de pe„scenă” şi din „culise”). Înregiunile din spatele socialului ne rela$ăm*, sîntem în culise*, în spatele aparatului de &ilmat, în spateoglin ii pe care o &ormea ă pentru noi privirea tuturor celorlalţi " Spaţiul personal di&eră de la o societate laalta 'în unele societăţi oamenii stau &oarte aproape unii de alţii în interacţiunile &ocali ate cotidiene( sociocultura noastră, distanţaintimă este de circa . m, distanţa personală este de apro$imativ / m 'distanţa

între prieteni, cuno!tinţe(, distanţa socială este de /,0-1 metri, iar distanţa publică poate &i mai mare de treimetri"Sunt sociologi - " 3o&&man, 4" 3ar&in5el !"a" - care au anali atriturile interacţiunilor cotidiene , cu totansamblul componentelor lor, etnometodele* 'metodele populare, comune, pe care le &olosesc oamenii pentru înţelege ce &ac, ce spun(" 6u pricepem o conversaţie dacă nu-i cunoa!temcontextul " #ată un e$emplu deconversaţie7- Am un băiat de 1 ani...! - "ă vă trăiască#! - ... şi am şi un c$ine! - %mi pare rău, nu vă pot primi#dacă nu !tim că este vorba de o discuţie între un om care caută ga dă !i proprietarul unei locuinţe închiriabile, nu pricepem despre ce e vorba 8(

Conversaţiile noastre cotidiene sunt foarte complexe 'poate de aceea, până acum, nu a &ost practic posibil să se programe e roboţi care să converse e cu oamenii"""(" Stabilitatea !i semni&icaţia vieţii noa

/


2/11

depind de participarea la presupuneri culturale de la sine înţelese, de ladatele socioculturii de apartenenţă"Unii 'psihanali!tii, de e$emplu( au spus că nici bâlbâielile, lapsus-ul, gre!elile de vorbire nu suntîntâmplătoare etc"

9oate interacţiunile suntsituate în spaţiu-timp " :ocuinţele au a;uns să &ie împărţite în coridoare, eta;eetc", unele pentru i, altele pentru noapte" %ărămăsurarea timpului, &ără ceas !icronometrarea activităţilor

cotidiene, societăţile actuale nu ar putea e$istatimpul standard al lumii a &ost introdus în /


3/11

4. Rolurile sociale şi status -ulEodelarea treptată a comportamentului conturea ăroluri care seinstituţionali&ea&ă 'se preci ea ă,

sedimentea ă, se stabili ea ă drepturi, obligaţii, responsabilităţi(" Ceilalţi oameni !iinstituţiile, prin simplul&apt că e$istă, pot sancţiona conduita umană ' sancţiuni po&itive @ dacă aceasta este con&orm regulilor !inormelor, sancţiuni ne ative @ dacă nu este con&ormă acestora(" Famenii a&lă tipuri de comportamente, rolur

prede&inite !i, în raport cu ele adoptă, î!i canali ea ă propriile comportamente, roluri, credinţe, atitudini etc" detrimentul altora posibile" Famenii adoptă roluri în raport cu ceilalţi" Gucăm omultitudine de roluri 'rolurilede tată, &iu, student etc"("*ompetenţa cu care ;ucăm un rol într-o interacţiune contribuie la speciali arearolului !i la construcţiaidentităţii multiple'G" lster(rolurile se constituie $n interacţiuni, prinraportare lacelălalt , la ceilalţi 'nu pot ;uca rolul de tată &ără cel de &iu(, prinraportare la un rol-tip conturat pe măsuraconsolidăriinormelor de rol " Hdesea e$istă o ruptură întrerolul $nvăţat , rolul pe care îl avemde asumat !i cel pe care $l +ucăm e&ectiv" Gucăm rolurile pe care le învăţăm '!i care s-au conturat în &uncţie de valorile, normee$istente într-o societate(, dar pot &i di&erenţe între ceea ce învăţăm !i ceea ce punem în act" Ca să pute

e$ercita un rol sunt necesare7atributele fundamentale ale rolului 'ca să e$ercite rolul de preot, individultrebuie să aibă pregătire teologică, diplomă(,atribute importante'medicul să !tie să vindece e&ectiv(,atribute periferice 'artistul poate purta plete, pălărie cu boruri largi, e!ar&e etc"(" Dacă omul ;oacă un rol &ără să aibatributul &undamental, comportamentul său este sancţionat 'de e$emplu, este ironi at, bîr&it, apostro&at care )se îmbracă !i se comportă ca un artist*, dar nu !tie să picte e, să cînte la vioară etc", nu are diplomă,atestat etc"(""ancţiunile 'po itive, negative( sunt di&erite, de la cele mai simple 'lauda, privirea ironică,do;enitoare( până la cele mai comple$e 'premiul 6obel, închisoarea(" Sociologii au identi&icat sisteme deroluri*, superroluri* pro&esionale,conflicte de roluri, aşteptările de rol , roluri ascunse etc" Rolurile sunt

modele imperative, în ;urul lor se organi ea ă atitudinile, comportamentele ele permit previ iuni asuprcomportamentelor, &acilitea ă +ocul social " 6umai că adesea sesi ăm di&erenţe între modurile cum este ;ucatacela!i rol, cum sînt satis&ăcute a!teptările de rol '&ie că omul nu se comportă con&orm prescripţiilor de rol, că e$istă ambiguitate în de&inireadrepturilor şi a responsabilităţilor speci&ice("

Fmul se po&iţionea&ă este po&iţionat social' status -ul(, pe de o parte în &uncţie deelemente ce ţin denaşterea sa 'aparţine unei anumite etnii, &amilii cu anumită avere etc"(, deelementele dob$ndite, valori&ate decătre societate 'contăm pe un loc apreciat în sistemul po iţionării sociale dacă &acem ceva din rolurile pe carele ;ucăm, dacă suntem medici !i vindecăm, dacă avem bani mulţi !i &acem acte de caritate(, dar !ide modul $ncare ne +ucăm rolurile" Contea ă !i ceea este mo!tenit, !i ceea ce am dobândit, !i ceeace facem noi din noi$nşine"

5. Atitudinile

!titudinea este re ultatul interacţiunii omului cu lumea, este legătura între starea psihică internădominantă a acestuia !i multitudinea situaţiilor la care se raportea ă în viaţa socioumană cotidiană" Htitudineeste oconstrucţie ce reune!te elemente intelectuale, a&ective, volitive, este po&iţia adoptată &aţă de sine, &aţăde ceilalţi, &aţă de situaţia socială în care este pus, po iţie relativ durabilă !i care determină modul în care vrăspunde !i va acţiona persoana într-o situaţie sau alta este uninvariant de ba&ă care orientea ă selectiv,autoreglea ă comportamentul" Htitudinile sunt determinate de IcredinţeI !i convingeri" le sînt 'id de

1


4/11

comportament în circumstanţele sociale" Dacă sînt determinate, evaluate corect, ele pot anticipacomportamente.

Distingem7atitudinile faţă de sine!i atitudinile faţă de societate. Atitudinile faţă de sine re&lectăcaracteristicile imaginii de sine, elaborate pe ba a autopercepţiei !i autoevaluării, pe ba a percepţiei !ievaluării &ăcute de cei din ;ur" #ndividul se poate autopercepe !i autoevalua7obiectiv-realist,se poate supraestima '!i atunci este etichetat de către cei din ;ur ca arogant, dispreţuitor, cu comple$e de superioritateetc", ceea ce-i creea ă serioase probleme de adaptare la grup(, sau se poate subestima 'e$primînd modestiee$agerată, dar !i neîncredere în sine, comple$e de in&erioritate(" Htitudinile &aţă de societate se di&erenţiase individuali ea ă potrivit diversităţii ,,obiectelor* !i ,,situaţiilor*" Distingem7atitudinea faţă de muncă,atitudinea faţă de normele, principiile şi etaloanele morale, atitudinile faţă de diferitele instituţii (familie, şcoală, armată etc.), atitudinea faţă de structura şi forma or ani&ării politice, atitudinea faţă de ceilalţi semeni.

$presiile e$terne ale atitudinii sîntopinia !i acţiunea" Fpinia este &orma verbală de e$teriori are aatitudinii, constînd în ;udecăţi de valoare - de acceptare 'acord(, sau de respingere 'de acord( în legatură cudi&erite situaţii, evenimente, valori" Cînd atitudinile individuale converg, putem vorbi deopinie publică.Hcţiunea repre intă individul în relaţie directă cu situaţia, cînd &ace demersuri de integrare în situaţie, dmodi&icare sau de respingere a acesteia"

#ntre atitudine !i mani&estarea ei e$ternă, poate să nu e$iste concordanţă per&ectă !i necondiţionată" aceste ca uri se poate vorbi dededublare ')spune una !i &ace alta*("

:iteratura de specialitate anali ea ăle ătura $ntre atitudine şi comportament , în anumite condiţii deconstrângere socială, în oca ii sociale, în conte$tul di&eritelor grupuri de re&erinţă, în &uncţie de natsituaţiei etc" radul de intensitate al atitudinilor se poate măsura cu a;utorul scalelor ':i5ert, 9hurstone,3uttman, Fsgood(" 9ot mai mulţi cercetători tind să considere atitudinileinterpersonale,să considere cădepind de contextul social " Considerăm importantăatitudinea faţă de acţiune, această atitudine ţinînd demodul în care actorul de&ine!te situaţia, de sensul pe care îl dă situaţiei" Comportamentul !i schimbările datitudine trebuie anali ate într-o varietate de conte$te"

. Identitatea

+om de&iniidentitateaca o realitate socială produsă continuu de e$perienţa !i devenirea individului îninteracţiunea lui cu ceilalţi indivi i !i cu instituţiile, ca pe un I&apt socialI 'Dur5heim(" Aentru a &i recunoscca om*, ca uman*, un individ este privit prin prisma identităţii sale, dacă arecompetenţe sociale, dacă estesociabil, capabil să interacţione e cu ceilalţi, dacă dă semni&icaţie la tot ceea ce întreprinde în multitudinea drelaţii culturale în care se prinde, dacă acţionea ă, creea ă" :a nivelul vieţii de i cu i, semnele identităţii ţide limba;, de sistemul de coduri sociale pe care individul le &olose!te pentru a relaţiona cu ceilalţi" dentitatea

este un construct social care re&lectăinfluenţele sociale prin imitaţie, identificare!i construcţie activă asinelui prin raportare la ceilalţi" #dentitatea individuală 'ca !i cea a grupului, )structura socială*( este un

=


5/11

sistem re latorcare filtrea&ă !i procesea&ă in&ormaţiile ce vin dinspre social,administrea&ă impresiileindividului despre ceilalţi !i selectea&ăcomportamentele sociale ce i se potrivesc" #dentitatea unui individo&eră in&ormaţii necesare înţelegerii a ceeace este !i cine este individul, ce potenţialare etc" ndividul $şide&voltă propria identitate respect$nd normele şi re ulile existente $n societate, $n comunitatea sa" Socialuleste o sursă importantă pentru &ormarea identităţii" Societatea, comunitatea, &amilia, antura;ul etc" asigu

cadrul instituţional necesar individului pentru identi&icarea cu ceilalţi, pentru a imita roluri sociale, pentru a scon&orma, a se retrage, a manipula, a devia de la norme !i reguli"*onstrucţia identităţii este un procesevolutiv. Selectăm norme !i principii pentru a ne construi unicitatea 'a fi unic), dar !i di&erenţa 'a fi diferit deceilalţi(, pentru a ne înlesni acceptarea 'a fi valori&at de ceilalţi), apartenenţa 'a fi cu ceilalţi( !i a ne de voltasimţul responsabilităţi ' fiecare om are drepturi, obli aţii, responsabilităţi, nimeni nu e mai presus de le e("

!. Agregarea comportamentelor şi e"ectele emergente

6oi observăm, anali ămcomportamentele individuale 'oamenii vorbesc, se salută, iau atitudine,

muncesc, se distrea ă, intră in con&lict, negocia ă, iau deci ii, acţionea ă etc"(, însăacestea sunt sociale princondiţiile în care au loc, prin cau ele apariţiei, prin &ormă !i re ultat 'vorbim limba pe care am învăţat-o&olosim unelte construite de;a, intrăm în relaţie cu ceilalţi după reguli pe care le a&lăm de;a într-o societatîntr-o comunitate("

Frice &apt este social Aentru a putea răspunde, ar trebui să-i a&lămcau&ele'Dur5heim( !i semnificaţia '>eber(" /ste social un element al ansamblului social atunci c$nd se supune re ulilor.%iecareom alege, decide singur, con&orm cuno!tinţelor, priceperilor, obiectivelor, intereselor, deci iilor sale A re area 'R" Boudon( acestor alegeri, deci ii individuale are e&ecte interesante"

Să luămexemplul votului" %iecare alege singur dintre candidaţii propu!i de către partide, după ce &ace 'sau nu(e&ortul de a cunoa!te programe politice, plat&orme politice, candidaţi, urmăre!te de bateri televi ate etc" totu!i este greu să legăm re ultatul alegerilor de voinţaunui individ alegător sau altul" le sînt re ultatul,efectul a re ăriideci iilor independente"Să luămalt exemplu" :a s&îr!it de săptămînă, ie!enii vor să iasă din aglomeraţie, să stea lini!tiţi la marginea

ora!ului, în pădure; &iecare decide singur să &acă acest lucru, &ără să se consulte cu alţii; re ultatul poate &i însă

aglomeraţia pe drumul pînă acolo, lume multă la *pic-nic*, mu ică, gomot etc", deci un re ultat contrar

intenţiilor &iecăruia 'efectul pervers al agregării deci iilor individuale("

0eci&iile individuale nu sunt $ntrutotul independente" Un alegător ţine seama de deci iile probabile ale altor

alegători; cel care vrea să iasă la iarbă verde să aibă lini!te poate anticipa deci iile similare ale altora !i î!i

poate modi&ica propria alegere etc" votul poate &i individual, dar opinia, atitudinea pe care o e$primă este publică, iaropinia publică este re ultatul uneiconstrucţii istorice şi cotidiene, cu alte cuvinte este elaborată întimp, este o elaborare colectivă, comple$ă, în care deci iile suntinterdependente.

R" Boudon 'în 2 ne alit3 des c'ances, /KL1( anali ea ă educaţia !i propune o altă e$plicaţie pentru nereu!ita

!colară, pro&esională, socială: prinale erile individuale &iecare caută să &acă studii cît mai )înalte* !i maimulte, sperînd să a;ungă pe o cît mai bună po iţie socială care să-i permită un post bun, bine plătit etc" Dacă

0


6/11

&iecare procedea ă ast&el, se produce oinflaţie a diplomelor '&oarte mulţi cu diplome luptă pentru un post, deciscade valoarea* diplomei, tinerii cu diplomă de studii superioare a i, pot să nu ocupe un post pe care părinţiilor îl ocupau &ără probleme cu diploma de bacalaureat("

#. $c%ili&re, piaţă, 'ocuri sociale, strategii

0eci&iile sunt interdependente, cu alte cuvinte, într-un sistem social stabil , ne a&lăm cu toţii supu!iunor constr$n eri !i avem anumiteoportunităţi. În anumitecondiţii sociale (ne)(re)cunoscute, deci&iileinterdependente sînt înec'ilibru.

Hu im mereu deec'ilibrul $ntre cerere şi ofertă pe piaţa concurenţială" %ără să a;ungem la so&isticatele socoteliale economi!tilor, ne apare clar că o&erta de bunuri cre!te atunci cînd preţul acestora cre!te dar dacă preţul

cre!te, cererea scade, iar o&erta trebuie să se adapte e, să se reducă """; o&erta !i cererea se întîlnesc, se reglea ă

deci, într-un anumit punct, cel al preţului ec'ilibrat ("

H" Smith spunea că pentru asemenea echilibrare ar trebui anumite condiţii7 piaţa să &ie liberă, producătorii cumpărătorii să &ie su&icient de numero!i ca nu cumva unul singur să poată in&luenţa asupra preţului et

Condiţiile de care vorbea el sunt rare astă i, cînd numărul producătorilor, al consumatorilor este &oarte marecirculaţia in&ormaţiilor privind cererea, o&erta !i preţul este e$traordinar de rapidă" Ce strategie poate adopta u producător pentru a vinde Să vină cu produse originale, să e$ercite monopol pe un produs etc"

Un asemenea model*, o asemenea paradigmă* e$plicativă ne poate a;uta !i în anali a socialului partidecare vor alegători numero!i se pot comporta ca producătorii pe piaţă*" Un individ nu poate modi&icre ultatul interacţiunilor 'pe piaţă, nici un vîn ător singur !i nici un cumpărător singur nu pot acţiona asupra preţului(" Dar piaţa nu-i per&ectă" Chiar dacă pe piaţă vin toţi cu diplome, recrutarea pentru un post est

restrictivă: intervine tradiţia*, politica celor care o&eră postul, criteriile lor, reglementările ;uridice etc" Deci plecînd de la )modelul economic*, am putea spune mai curînd că în viaţa socială nu putem vorbi de o reglareca pe piaţă* 'economică(, ci de un +oc social 'anali abil prin prisma teoriei ;ocurilor*("

Dilema arestaţilor*"

Doi indivi i sînt acu aţi de tentativă de omor" Dacă ambii neagă '-( că au vrut să ucidă, ambii vor &i acu aţi întemniţaţi pentru un anumit timp 'de e$emplu, un an( &iindcă e$istă totu!i anumite probe că au încălcat legea"

M

arestatul / N -

arestatul 2 N 2,2 /O,O - O,/O /,/


7/11

Dacă ambii mărturisesc 'N(, &iindcă au colaborat cu autorităţile, pot bene&icia de o reducere a pedepsei; dacă

unul mărturise!te !i celălalt re&u ă, primul este liber, al doilea e pedepsit la ma$imum con&orm legii" %iecare putea calcula că este în interesul său să mărturisească, indi&erent de ceea ce &ace celălalt, pot mărturisi amîndosau nici unul"""

Deocamdată nu intrăm în anali atipurilor de raţionalitate'ma$imală, satis&ăcătoare, cognitivă,a$iologică(, dar reţinem &aptul că putem concepe +ocul social în care &iecare om, actor individual sau colectiv, poate adopta o anumită strate ie, anumitetactici, în condiţiile în care acceptăm anumite de&iniri,convenţii 'ceînseamnă studii bune*, muncă e&icientă*, salariu bun* etc"(" Htunci cînd numărul membrilor ucolectivităţi este mic, strategiile pe care ei le pot adopta sunt puţine, identi&icabile !i e$plicabile 'un muncito

poate a&la randamentul bun*: &ace un anumit număr de piese într-o unitate de timp; el se gînde!te că dacă va

&ace mai multe piese în acela!i interval de timp, cei de la salarii vor scădea preţul pe piesă, deci )mai bine* slimitea ă la un anumit număr de piese, deci la un anumit salariu, ca să nu ri!te să !i-l mic!ore e @ &iindcă da

randamentul va &i mai mare, salariul poate cre!te, dar dacă nu va putea &ace ilnic un număr mai mare piese, salariul îi poate scădea"""(" Hst&el se întîmplă în ca urile în care activitatea unui membru sau a unui gestecontrolată dinafară şi măsurată cu obiectivitate" Într-un +oc social , în careactorii $n interdependenţăadoptă anumite strate ii, respectînd anumiteconvenţii, are loc o anumită negociere 'ascunsă, implicită saudirectă, mani&estă(""ituaţiile sociale în care interacţionea ă indivi ii pot &i anali ate ca ;ocuri"

(. Regulile, reglarea socială, normele, sancţiunile

Să revenim la e$emplul votului; chiar dacă votul este individual, re ultatul votului 'candidatul ales(

re&lectă ansamblulacţiunilor interdependente !i nu apare comprehensibil dacă ne oprim la intenţiile,aspiraţiile, acţiunile individuale" H!adar, ca să pricepem fapte sociale, va trebui să studiemsistemul social pecare îl &ormea ă indivi ii" Sistemele sociale* sunt diverse !i &uncţionea ă la &el de di&erit 'nu e$istăun modelunicde sistem social pe care să-l înţelegem !i să-l aplicăm în înţelegerea vieţii sociale( putem vorbi de sisteme, subsisteme, elemente componente 'dar ast&el nu putem deduce ceea ce se întîmplă în varietatea situaţiilor specifice(" Autem încerca să identi&icăm puterea explicativă a unui model sau altul.Hcţiunileinterdependente ale oamenilor în societate nu le putem e$plica doar prinlegi 'de genul celora care surprindrelaţiile particulelor !i &orţelor &i ice(" 6ici e$plicaţia că totul se petrece ca în economie* nu este 'întrutotu

valabilă în viaţa socială, &iindcă nu toţi &accalcule reci cost " profit atunci cînd intră în relaţie cu alţii" 6u putem nega importanţacomportamentului raţional 'de!i >eber, Aareto !"a" arată că oamenii au !i altecomportamente acţionalenon-lo ice(, dar este important să a;ungem !i la sensul, la semnificaţiacomportamentelor" Buna &uncţionare a societăţii presupunerespectarea re ulilor'iar pentru aceasta trebuieautorităţi le itime, control social etc"(" ste natural*, am spune, ca un bărbat să caute o &emeie !i reciprocavanta;os* să se căsătorească" Însă ne putem opri doar laale erea individuală&ăcînd abstracţie de structurade rudenie, de cate oriile socioprofesionale, de stratificarea socială, de afinităţi culturale etc" atunci cîndanali ăm cum î!i alege cineva )consoarta* Sigur că un bărbat poate spune că pre&eră o &emeie atrăgătoardar e$plicaţia căsătoriei cu ea nu se poate opri aici, &ără a ne re&eri latradiţii, obiceiuri, re uli, la cultura rupului de apartenenţă" Anali&a motivaţiilor 'motive superioare, in&erioare etc"( ne poate a;uta să pricepem

L


8/11

mai bine alegerile, dar cu condiţia să acceptăm că !ilocul unui om $ntr-o comunitate determinatădă valoaremotivelor sale"

Reţinem căregulile stau la ba&a oricărei comunităţi, a oricărui sistem social. 9homas 4obbes 'în eviat'an( ne a;ută să pricepem mai bine importanţa regulilor"

Dreptul natural* mă îndreptăţe!te să am pămînt, casă, unelte, hrană etc" Hcest drept natural îl îndreptăţe!te,desigur, !i pe semenul meu, pe vecinul meu" u pot avea pretenţii asupra a ceea ce are el !i el asupra a ceea ceam eu" u mă pot opune pretenţiilor lui !i el pretenţiilor mele !i """ iată-ne în plin ră boi al tuturor contrtuturor*P Dacă sîntem re onabili, dacă ne limităm pretenţiile, dorinţele, atunci )batem palma*, )ne dămcuvîntul*, &acem );urăminte* etc", dar nimic nu ne poate garanta că nu vom mai avea dorinţa, pretenţia de avea totul*""" H!adar se impune uncontract prin care fiecare să recunoască celuilalt ceea ce posedă şi să$nfr$ne&e ambiţiil e" Dar dacă eu pricep !i accept contractul !i depun armele, iar celălalt crede că atunci este celmai potrivit moment să mă atace !i să-mi ia totul H;unge să ne dăm cuvîntul* Să batem palma* )Să &ace ;urămînt * 6u este mai nimerită intervenţia unuiterţ căruia să-i recunoa!tem puterea de a veghea, de a garanta

pacea dintre noi 'dacă acest )suveran* trebuie să aibă )putere absolută* asupra noastră, dacă avem garanţii căsuveranul respectă contractul etc" sînt de bateri asupra cărora vom reveni"""(" #mportant este să pricepemimportanţaconstr$n erilor sociale.

Regulile pot &i &i$ate pentru ve!nicie, îna&ara oamenilor care trebuie să le respecte " Dur5heim spuneregulile se schimbă de la o societate la alta 'regulile dintr-o societate cu solidaritate organică* nu mai sunt,toate, cele ale societăţilor cu solidaritate mecanică*(" În aceea!i societate regulile se aplică &ără di&iculta 6u sînt încălcări ale regulilor Regulile se deduc din gusturile, pre&erinţele, interesele, pasiunile, &antasmeindivi ilor în interacţiune, din obi!nuinţe Hm putea numicontrol social activitatea ce constă în menţinerea !i

respectarea regulilor, lupta contradevianţei'abaterii de la reguli(" 6u e$istă reguli date pentru totdeauna,indi&erent de societate !i de timp, dar am putea să ne întrebăm alt&el: cum se &ace că e$istă grupuri,

comunităţi, societăţi durabile, a!e ate !i altele mai puţin durabile Sigur că a;ungem la resursele lor, laactivităţile dominante, la tradiţii, la modurile de cunoa!tere privilegiate, cît acumulea ă, ce anume, cîtconsumă, ce interese, aspiraţii, atitudini au, putem a;unge chiar la temperamentele oamenilor etc" 'ceea ce neva duce la conclu ia că nu putem înţelege totul social decît prin tot*(" Comunitatea, societatea e$istă dacă srespectăregulile comune , un minim de reguli comune" Hu im ilnic de reguli7 de drept, scrise, nescrise, degestionare a bunurilor, de alimentaţie raţională, de circulaţie, de disciplină în !coală etc" Distingem o varietatede nivele în care e$istă reguli !i o varietate deraporturi dintre reguli" Ca să putem pricepe cum &uncţionea ăun anumit nivel social, de organi are socială, o comunitate, o societate, putem căuta să-i a&lămregulile

oficiale :

- regulile dreptului,- regulile de gestionare a bunurilor, a resurselor,- regulile politice, sociale, morale, religioase,- regulile obi!nuite, cotidiene 'regulile negocierii, regulile de circulaţie, de politeţe("

Hr trebui apoi să vedemdacă !i cum se aplică aceste reguli" În localitate, este regulă că vite a ma$imăadmisă este de 0O Qm?oră; se respectă regula Cine nu respectă regula este întotdeauna sancţionat Ce sunt


9/11

circumstanţele atenuante* 9oate in&racţiunile 'încălcări ale regulilor( sunt sancţionate Unii pot spune că ncunosc regulile în vigoare &iindcă ele se schimbă prea des !i nu mai pot distinge între ce e in&racţiune !i ce n

e" În ca ul regulilor de circulaţie lucrurile sunt destul de clare: cine trece pe ro!u* este amendat, i se

suspendă permisul de conducere etc" Dar în ca ul altor reguli: de e$emplu, cele privind &emeile abu ate* sau

copiii victimi aţi* Reţinem cănu putem desprinde re ulile de activităţile la care se referă ca !i de

activitatea de re lementare. #ormele stau la ba a conduitelor individuale !i colective ele e$primă ceea ce apare ca de irabil,

valabil, adecvat într-o societate, comunitate" Eai e$act, ele sînttipare de conduită, moduri de a fi, 4ndi, simţi, acţiona transmise de eneraţii prin educaţie, prin apartenenţa la acea societate, comunitate, rup.Societatea normală, normată, prevede, inter&ice, recomandă etc" cu o anumitămar+ă de toleranţă care poatedepinde deimportanţa normei pentru destinul rupului, de status-ul persoanei etc" Suntnorme comune pentrutoţi membrii grupului, comunităţii, societăţii 'privitoare la cadrele generale ale vieţii, la comunicareacotidiană, la valori împărtă!ite, ca !i credinţe, repre entări, simboluri, rituri, embleme etc"( !inorme de rol 'ce prescriu conduite în di&erite situaţii după status, &uncţie etc"("

În rupurile constituite, stabilite, normele sunt bine !i clar de&inite în rupurile $n formare stabilirealor se &ace prin tatonare, în &uncţie de modele de ba ă, de interacţiunile reu!ite etc" Hnsamblul normelconstituie un sistem de referinţă comun cu &uncţia de a uni&ica !i armoni a conduitele !i atitudinile, de a&urni a repere, de a reduce incertitudinea, di&erenţele, con&lictele" 5ormele traduc şi $ntăresc coe&iunea elesunt ca o putere supraindividuală care se impune !i reduce costul intervenţiilor în grup '!tim cum să necomportăm, nu începem de la ero în orice interacţiune(" 6ormele &avori ea ăidentificarea reciprocă !i chiar fu&iuneaîntr-un nou colectiv ce sub istă, se întăre!te prin per&ormanţe" 6ormele sunt obi!nuinţe puternicere istă la schimbare, doar situaţiile critice le pot druncina, iar atunci însu!i e$istenţa grupului este pusă îndiscuţie"

e ulile şi normele constr$n individul : cine le încalcă este sancţionat" Fmul se poate abţine să încalce

regula &iindcă ainteriori&at prin sociali&are că trebuie să respecte opinia, sentimentele colective, să se

autocontrole e etc", dar constrîngerea poate veni din e$terior : mama ceartă copilul, directorul blamea ă

comportamentul unui &uncţionar, patronul dă a&ară pe muncitorul care vine beat la serviciu, poliţia duce

arest hoţul, tribunalul ;udecă crimele etc"$istă sancţiuni spontane !i sancţiuni organizate 'relaţiile se$uale între doi necăsătoriţi nu sunt

sancţionate de ;udecător, ci prin sancţiuni morale, în &uncţie de toleranţa* grupului(" Sancţiunea nu este o

reacţie automată a comunităţii, a societăţii; o reacţie presupune o iniţiativă: un student poate ie!i pe holul

universităţii !i spune că &umatul îl deran;ea ă, &umatul este pro&und dăunător, poate declan!a o acţiuneculegere de semnături de la cei de acord cu regula că nu trebuie să se &ume e pe holul universităţii, poata;unge la o propunere de lege care să inter ică &umatul în universitate, în instituţiile publice !i care va prevedea amen i pentru cei care le încalcă" Cei care iniţia ă proiecte legislative trebuie să !tie să mobili e

resurse colective, să modi&ice echilibrul grupului* etc"

K


10/11

$istă rade de obli ativitate privind respectarea regulilor : sînt reguli obligatorii, care au &ormă

;uridică, dar !i reguli pentru care sancţiunea este di&u ă* 'au e&ectul de a coborî în ochii lumii pe cel ce

încalcă, de a-i a&ecta prestigiul etc": cine nu este politicos este sancţionat, dar prin alu ii*, prin observaţii*

&ine etc"(" Cel care are un dispreţ total &aţă de orice reguli, este scos în a&ara comunităţii, esteexclus, seautoexclud e 'cînd e vorba de o societate, cei ce se autoe$clud pot &orma rupuri mar inale, contraculturi*("

În numeroase ca uri, regulile sunt acceptate !i se automenţin, se întreţin 'cum ar reu!i să treacă printr-ointersecţie aglomerată autoturisme, tramvaie, persoane etc" &ără să se accepte regulile de circulaţiesemnali area în trei culori etc" Sigur, am putea )negocia* !i acolo, în situaţie, am putea încerca să a;ungem lînţelegeri, dar s-ar putea ca ast&el de încercări să e!ue e, sau să dure e enorm !i re ultatul să &ie un con&lic plină intersecţie, un haos în circulaţie """(" Autem reţine că o regulă se sub-înţelege, se auto-întreţine etc" atucînd apare caindependentă de aprecierea, +udecata, interesul cuiva anume 'regulileimpersonale(" Regulile se

menţin c$nd există dispo&iţii clare, acceptate; numai că în acest ca intervine problemale itimităţii!i

autorităţii 'alt&el, apare mereu întrebarea: pe cei care constrîng cine-i constrînge (" Un !e&, un conducător etc"

poate încerca să impună regula cu &orţa 'chiar &i ică(, dar acest &apt nu dă soliditate puterii sa*onstr$n erea socială este le ată de convin ere" e itimitatea unei reguli este dată de respectarea ei de cătremembri !i de către cei ce sancţionea ă dacă nu se respectă regula" 5imeni nu este mai presus de re ulă, de

lege . F regulă se poate impune în virtuteatradiţiei, spune E" >eber '&iind întemeiată pe obiceiuri, obi!nuinţe, pe vechimea ei(, sau &iindcă este de originec'arismatică 'se ba ea ă pe o evidenţă morală sau religioasă, peun pro&et, om e$cepţional de e$emplu, regulile religiei cre!tine(, sau &iindcă se ba ea ă peadecvareami+loacelor la scopurile de atins 're uli le al-raţionale(" Hceste surse de le itimitate se pot combina !i se pot

potenţa reciproc 'cineva poateimpune o regulă prin încălcarea unei doctrine ' trebuie să producem cît maimult !i cît mai bine*, ice patronul(, sau prin mobili are*, propagandă etc", dar nu e su&icient pentr

ade&iunea tuturorla regulă; el poate invoca tradiţia* &abricii 'acolo se munce!te mult !i bine, de sute de ani(,

sau patronul are stil, proceduri care îi &ac pe muncitori să se ru!ine e că nu-l urmea ă, nu-l ascultă"";

muncitorii pot învăţa regulile producţiei concurenţiale !i pot deveni con!tienţi că dacă nu procedea ă ast&el&abrica moare, dă &aliment !i au !i ei de su&erit(" Reţinem că regulile pot &orma un sistem" Într-o societateregulile se pot susţine unele pe altele, se pot întări unele pe altele" 6umai că ar trebui să preci ăm la ce &el dsocietate ne re&erim"

Dur5heim distingea două tipuri de societate7 solidaritatea mecanică !i solidaritatea or anică" Cum se &ace că,devenind din ce în ce mai autonom, individul depinde din ce în ce mai mult de societate """ %iindcă eincontestabil că aceste două mi!cări, oricît de contradictorii ar apărea, se de voltă în paralel"* Ji Dur5heim

continuă: nu ne re&erim doar la aspectele de ordin economic din societate, ci !i la cele de ordin politic,

administrativ, ;uridic, !tiinţi&ic etc" Coe iunea, solidaritatea transpar prin drept, prin reguli ' dreptul reproduc&ormele principale de solidaritate socială*(" Regulile pot &i &ondate pe sancţiunirepresive sau sancţiunirestitutive" În societăţile în care indivi ii sunt asemănători pînă la identitate, nimeni nu este )special*,speciali at, iar comunitatea este puternică, sudată*, ast&el încît orice încălcare a regulii este reprimată de cătrtoată colectivitatea" În societăţile actuale, moderne,or anice, con!tiinţa colectivă*, comună, este mai slabă,

coe iunea ţine dedivi&iunea muncii: avem nevoie unii de alţii - croitorul de ci mar, ci marul de învăţătorul care

/O


11/11

îi educă pruncii, toţi au nevoie de doctor etc" În spiritul lui Dur5heim, putem distinge două sisteme de reguli !i

de moduri de a le elabora:

• un colectiv omogen, un bloc de oameni asemănători ')nivelare*(, în care regulile sunt impuse tuturor ;

• un ansamblu social în care oamenii sunt di&eriţi, în interdependenţă, au sarcini di&erenţiate !i

complementare, au capacităţi di&erite, interese di&erite, iar regulile sunt legate, interdependente 'este

respinsă )masi&icarea*, )nivelarea* persoanelor, reducerea lor la tăcere, la anonimat etc"(; la ba asolidarităţii organice* staudependenţa reciprocă !i controlul reciproc"

4oTard Bec5er arăta cădevianţa- abaterea de la reguli - este un proces; unul sau mai multe acte,

nesancţionate la început, suntetic'etate ast&el de către ceilalţi, de către poliţist, ;udecător" Un individetichetat* ca delicvent* va &i marcat* în viaţa socială a comunitaţii ' pu!căria!ul* găse!te mai greu

lucru, nimeni nu vrea să-l anga;e e, ceilalţi se tem de el, de &aptul că poate recidiva etc"(" Dacă un delicveeste dus într-o închisoare, într-o colectivitate de delicvenţi, sunt mari !anse ca el să urme e o traiectorie,

carieră* de delicvent ' poate deveni delincvent cel căruia i se lipeşte cu succes etic'eta de delincvent (.

//

Curs 2 Sociologie

Documents

Transcript of Curs 2 Sociologie