Coleclia Biblioteca de fiIosofie

Redactor: Aura ChristiTehnoredactor: Carmen Dumitrescu

Coperta: Florin Afl oarei

Editura CournuronamtlO.P- 22, C-P. 113, Bucuregti, 014780

Tel.lFax..: 021-2725692; Tel.; 021-3106618Comenzi carte prin poste:

Tel.: 02I-2125692E-mail: offi c@contemporanul.ro

www.contemporanul.ro

@ Editura Contemporanul, pentru prezenta yersiune

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomanieiMETZSCHE, FRIEDRICH

Genealogia moralei : o scriere polemici / Friedrich Nietzsche ;trad. din lb. germani de Janina Ianogi qi Horia Stanca;pref. de IonIanogi. - Ed. a 3-a. - Bucuregti : Contemporanul, 2020

ISBN 978-606-8843-20-9

I. Ianogi, Janina (trad.)II. Stanca, Horia (trad.)III. Ianogi, Ion (pref.)

t7

Genealogia moralei

FnrnontcH Nrsrzscnp

O scriere polemici

intru intregirea gi aprofundarearecent apirutei lucriri ,,Dincolo deBine gi de Riu".

Edilia a III-a

Traducere din limba germand deJANTNa IANosr gi HoRrA Steuca

Prefali de IoN IeNost

Editura ContemporanulBucuregti, 2020

CupnrNs

PREFATA........ ............5NorAesupna EDrTrEr........... ........s7cuvAlr iNTNTE ................ ...........8e

orsenrelre iNrar,,BINE $I RAU",,,BUN $r NOCr\r'.............................. 49

DISERTATIAADOUA,,VINIt'" ,,CON$TIINTA NOCIVA" 9I ALTELEASEMENEA LOR .................... ...........87DISERTATIAA TREIACARE E SENSUL IDEALURILOR ASCETICE?...... 139

1

- Acegti psihologi englezi, clrora pAnd acum le da-tor5.m unicele incerciri de a ajunge la o istorie a originiimoralei, reprezinti prin persoana lor o garad6 nu ugorde dezlegat; sunt chiar de acord c5, in calitatea lor de ga-

rade intruchipate, au un avantaj esential asupra cirfi-lor lor - ei ingigi sunt interesanfil Acegti psihologienglezi - ce vor ei de fapt? Ii aflim mereu, voluntar oriinvoluntar, cu aceeagi preocupare, gi anume si aduci inprim plan acea p artie honteuse a lumii noastre liuntricegi si caute principiul activ, hotirAtor, diriguitor al evo-luliei, tocmai acolo unde mAndria intelectual5 a omuluiginea cel mai pu{in si o descopere (de exemplu in aceauis inertiae a obignuinfei, sau in uitare, sau in oarba giintAmplitoarea impletire gi angrenaj al ideilor, sau inceva pur pasiv, automat, de natura unui reflex, molecu-Iar gi funciarmente stupid). Ce-i impinge de fapt pe aceg-ti psihologi si meargi mereu tocmai in direc{ia aceas-ta? Si fie oare vreun instinct tainic, perfid, vulgar,poate chiar sie insugi nemirturisit, de minimalizare aomului? Sau poate cumva vreo binuiali pesimisti, lipsade incredere a unor idealigti deceplionafi, acrili, otrivili9i plini de fiere? Sau vreo ostilitate subterani mirunti,o ranchiuni fa!6 de cregtinism (qi fa!6 de Platon), caren-a ajuns, poate, si treaci nici mlcar pragul conqtiin-tei? Sau chiar un gust pervers pentru bizarerii, pentru

Fnrolnrcn Nrrrzscso

paradoxuri dureroase, pentru incertitr.rdinile gi absur-dul existentei? Sau, in fine - cAte cer.a din toate acestea,pu{ind vulgaritate, pu{ini amirdciune, pulin anticreq-tinism, un pic de mAnc5rime gi chef de piper?... Mi se

spune insi cI ei ar fi pur gi simplu nigte broscoi bitrAni,reci qi plictisitori, care lop5ie in jr"rrul oamenilor, se tA-risc Ai se strecoari in oameni ca qi cum ar fi in elemen-tul lor, adici intr-o mlagtini. Mi impotrivesc acestuilucru, mai mult, nu-i dau crezare; gi daci ne este permissi ne formul[m o dorinti acolo r-rnde nu suntem capabilisX cunoaqtem, atunci doresc din toatl inima ca, in ceeace-i prive5le, lucrrrrilc si stca tocmai invers, - a nump ca

acegti cercetitori care pun sufletul sub microscop si fiein fond nigte fipturi viteze, generoase qi mAndre, careqtiu si-gi tin5 inima qi durerea in frAu, qi care s-au in-vitat si jertfeascl toate aspiratiile anume adevdrului,oricirui adevir, chiar gi adevdrului simplu, aspru,urAt, respingitor, anticreqtin, imoral... Cici gi aseme-nea adev5ruri existS.

2

Tot respectul, agadar, pentru spiritele bune care i-arputea guverna pe ace$ti istorici ai moralei! Din picate,sigur este insi c[ tocmai spiritul istoric le lipseq-te, ci toate spiritele cele bune ale istoriei i-au lisat indruml Ei gAndesc cu totii, a;a cum obignuiau cAndvavechi filosofi: esenIialmente anistoric; aici nu inca-pe nici o indoia15. CArpiceala moral-genealogiei lor iesechiar de la inceput Ia iveali, indati ce vine vorba de astabili provenienfa no.tiunii de ,,bine" qi judecarea ei. ,,Laorigine decreteazi ei - acliunile neegoiste au fost liu-date gi definite ca bune, de citre cei cirora le erau des-tinate, agadar de citre cei cirora le erau utile; mai tAr-ziu originea laudei a fost uitati, iar actiunile neegoiste

Genealogia moralei

rru fost pur gi simplu acceptate ca liind bune, pentru ci,rlin obignuinti, ele fuseseri totdeauna liudate gi re-ceptate ca binele - ca qi cum ele ar fi in sine binele." Sevcde imediat: aceastd primi deduclie prezinti deja toa-tc trisdturiie trpice idiosincraziei psihologilor englezi, -;tvem aici qi ,,utilitatea", 9i,,uitarea", 9i ,,obignuinta", iarlrr sfArgit ,,eroarea". Totul ca temei al unei evaluiri, de,rlre pAni acum omul superior fusese mAndru ca de unsoi de privilegiu al ornului in general. Aceasti mAndriet i e b u i e smeritS. aceasti evaluare trebuie subevaluati:l fost oare !e1u1 acesta atins?... in primul rdnd imi e laindemAni si constat ci teoria respectivi cauti gi pla-si:azi vatra originari a no{iunii ,,bine" intr-un loc greqit:vcrdictul,,bine" nu emani de la cei cdrora li se face,,bi-nele"! Mai degrabi cei ,,buni', adic5 cei nobili, distingi,puternici, cei sus-puqi qi bine intentionati au fost chiarci cei care s-au receptat pe sine ca buni gi faptele lor caliind binele, adici de prim rang, stabilind acest lucru inopozitie cu tot ceea ce era josnicie, meschinSrie, vulga-litate, mitocinie. Din acest patos a1 distantei gi-auluat ei in prirnul rAnd dreptul de a emite valori, de a letlcfini: ce sd Ie mai pese de utilitate! Punctul de vedereutilitar este cat se poate de striin 9i de nepotrivit tocmaiin raport cu tAgnitorul izvor fierbinte al judecitilor devaloare care ordoneazi rangurile superioare, distantelein rang: aici sentimentul a ajuns tocmai la punctul opuslcelui grad inferior de cilduri, care devine premisarulicirei intelepciuni chibzuite gi oricirui calcul de uti-Iitate, - qi aceasta nu numai pentru o singuri dati, nunnmai pentru o or5. de exceplie, ci permanent. Patosulstrperiorititii 9i al distantci, cum spuneam, sentimentulgcneral fundamental, durlbil 9i dominator aI unei cate-gorii superioare stipAnitoarc, comparativ cu una infe-lioari. cu un..de jos rr, r.:rsl;r est.eoiiginea opoziliei

t352

Fnrnonrcn Nrnrzscrn

dintre ,,bine" gi ,,nociv". (Dreptul Domnilor de a da numemerge atAt de departe, incAt am putea concepe chiar qioriginea limbii ca o expresie a stipAnitorilor: ei zic ,,astaeste cutare qi cutare", ei pecctluiesc odce obiect $i fapticu o anumiti vocabule qi prin aceasta le gi iau in stipA-nire.) De Ia originea aceasta pleaci qi faptul c5, din ca-pul locului, cuvAntul ,,binc" nu este neapirat legat deacliuni ,,neegoiste": aga il considerX supersti{ia respecti-vilor genealogi ai moralei. Antiteza,,egoist"-,,neegoist",care si se impuni din ce in ce con$tiintei omului, sepetrece rnai degrabi in conditiile declinului judeci-tilor de valoare aristocratice, - ca si folosesc hmbajulrneu, iar instinctul de turml este cel care ajunge insiArgit la acest cuvAnt (9i cuvinte). Dar chiar gi atuncirnai dureazi multi vreme pAni cAnd acest instinct sise instlpAneasci in asemenea mlsur6, incAt eva]uareamoralS si rimAni atarnati qi impotmoliti in aceastiantitezi (cum se intAmpli, de pild6, in Europa de astizi:actualmente prejudecata care consideri inci de pe acumnotiunile ,,moral", ,,neegoist", ,d,lsint6ressd" ca fiind devaloare egald, domnegte cu puterea unei,,idei fixe" 9iboli de cap).

3

Dar in al doilea rAnd: ficAnd total abstractic de in-consistenla istorici a ipotezei date cu privire la origineaiudeci{ii de valoare ,,bun", aceasta suferi in sine de unnonsens psihologic. Utilitatea ac{iunii neegoiste ar fi fostsursa laudei ce i se aduce, iar aceasti origine ar fi fostuitat5: cum ar putea fi insi chiar numai posibilIo asemenea uitare? Si se fi intrerupt cAndva utilitateaunor astfel de actiuni? Dimpotrivl: utilitatea aceasta afost in toate timpurile mai degrabi o experiente de zi cuzi, agadar ceva mereu qi din nou subliniat; prin urmare,

5lt Genealogia morctlei

in 1oc si dispari din conqtiintS, in loc si {ie dati uitirii,ur a trebuit si se imprime in conqtiinti cu o claritaterlin ce in ce mai mare. Cu cdt este mai rezonabili teorin,,1;r.rsd (motiv pentru care ea nu este totuqi mai adevira-ll), anume cea pe care o va prezental de pildi, HerbertSpencer; acesta asociazi, ca fiind esential egale ca senscu notiunca ,,bun", noliunca ,,util", ,,oportun", astfel in-lrit in judecitile de ,,bun" qi ,,nociv" omenirea pare si-qili insumat gi sanctionat tocmai experienlele de neuitat;i neuitate despre ceea ce este util $i oportun sau no-lir'-inoportun. Potrivit acestei teorii, este bun ceea ce s-arlovedit totdeauna a fi util: prin aceasta se qi poate impu-rre ca avAnd o,,valoare de rangul cel mai inalt", o,,valoa-lc in sine". Dar gi accasti cale de a explica lucrurile este,( (rrl am spus, greqiti, dar cel putin explica{ia respectivicste in sine rezonabile 9i psihologic acceptabili.

4

Calea cea dreapti mi-a aritat-o cu degetul in-I lebarea privind semnificalia etimologici pe carc o arein difcrite limbi ,,binele": am descoperit astfel ci toaterlcrivi dintr-o nceetrgi transformare notionali, -r:ri pretutindeni ideea de ,,distins", de ,,nobil", in sens destare sociaii, este no-tiunea de bazi din care s-a dezvol-lirt cu necesitatc ideea de ,,bun" in sensul de ,,sufletegterlistins", gi cea de ,,nobil", ca ,,sufletegte superior", ,,sufle-i.cgte privilcgiat": o dezvoltare care a mers totdeauna pa-ralel cu o alta care ficea ca ,,vr.r1gar", ,,plebeu", ,,josnic" sit leac5., in cele din urme, in no.tiunea de ,,nociv". Exemplulcel mai frapant pentru acest din rLrrni caz este chiar cu-vAntul german ,,schlecht" (,,uociv"), ca atare identic cu..schlicht" (,simpiu, modcst,") - cor.npnri,,schlechtweg"(,,in mod simplu"), ,,schlccht cldilgs" (,absolut, in oricet:az") gi care la origine il irrtlir:;-r de asemenea pe omul

54

Fnmnnrog Mcrzscnn

comun, modest, lipsit inci de priviri piezige suspicioase,pur gi simplu in opozi{ie cu cel nobil. Aproximativ pevremea Rizboiului de treizeci de ani, deci destul de tAr-ziu, sensul acesta se deplaseazi spre cel folosit in zilelenoastre. - Relativ la genealogia moralei, lucrul acestami se pare de o semnificatie esentiali; faptul ci a fostatAt de tArziu gisit se datoreazS, influen{ei inhibatoa-re exercitati de prejudecata democrati din sinul lumiimoderne cu privire la toate problemele provenienlei. $iaceasta pAni 9i in domeniul aparent cel mai obiectiv algtiinlelor naturii gi aI fiziologiei, care aici nu sunt decAtbmintite. Ce prejudiciu, indeosebi moralei qi istoriei, Iepoate aduce aceasti prejudecati odati dezlin{uit5 pAnSIa uri, o demonstreazi faimosul caz Buckle; plebeis-mul spiritului moilern, de provenienli englez6, a eruptinci o dati aici pe pimAntul natal, cu violenla unuivulcan de noroi gi cu limbulia sirati, supergiligioasigi vulgar6, caracteristicd graiului tuturor vulcanilor depAnA acum.

5

CAt privegte problema noastri, care pe buni drep-tate poate fi numiti o problemi ticut6, adresAndu-sepe alese doar unui numir restrAns de urechi, nu este deinteres mirunt si stabilim ci in acele cuvinte qi ridi-cini, care inseamni ,,binele", rizbate inci adesea aceanuanli principali ln virtutea cireia nobilii se simleauanume ca fiind oameni de rang mai inalt. E drept cd eise nurnesc poate aSa de cele mai multe ori pur Si sim-plu avAnd in vedere superioritatea puterii lor (ca,,pu-ternicf',,,stdpAnl',,,demnitari') sau potrivit insemnelorcelor mai la vedere ale acestei superiorititi, de pildi ca

,,boga!i', ,,proprietarr"' (acesta este sensul lui arya; 9i,corespunzS.tor, in limbile iraniene si slave). Totusi $i

Genealogia moralei

potrivit unei trisituri tipice de caracter: acestagi este cazul care ne preocupi aici. Ei igi zic, de exem-plu, in frunte cu aristocralia greaci, prin purtitorul eide cuvAnt, poetul megarian Theognis, cei ,,veritabili'.CuvAntul roxog desemneazi, in conformitate cu ridici-na sa, pe unul care este, care are realitate, e autentic,este adevirat; apoi, printr-o modificare subiectivi, celadevdrat devine cel veridic: in faza aceasta de transfor-mare nolionali, cuvAntul ajunge sloganul gi semnalulnoblelei gi trece integral la sensul de,,nobiL', intru de-Iimitarea de omul comun, neveridic, mincinos, cum iIconsideri 9i iI prezintd Theognis, pAni cAnd, in cele dinurmi, dupl deciderea nobilimii, nu-i mai rimAne decAtsensul de noblesse sufleteasci, devenind totodati cevapArguit 9i dulce. in cuvAntul xordg ca gi in cel de 6ei,tr6g(plebeul in opozilie cu oyou6g) este subliniati lagitatea:faptul acesta ne di poate o indicalie in ce direclie artrebui si ciutim provenien{a etimologici a cuvAntuluioycu6g care are mai multe infelesuri. Cuvdntul latinmalus (pe care il pun alituri de piLog) ar putea indicaomul comun cu pielea smeadi, 9i in primul rAnd pe celcu pirul negru (,hic niger est') ca fiind prearianul autoh-ton al pimAntului italic, care se deosebea pregnant deblonzii devenili stipAnitori, anume de rasa arianS. a cu-ceritorilor, tocmai prin culoare; in orice caz, gaelica ri-aoferit in acest sens un caz corespunzitor cert - cuvAntul7tn (de exemplu in numele Fin-GaI), care iI desemneazipe cel nobil, in ultimi instanld pe cel bun, distins, pur,capul blond originar, in opozilie cu blgtinagii bruni 9icu pdr negru. In treacit fie spus, cellii erau prin exce-lenli o rasi blondi; cAt priveste acele zone cu populatiiavAnd efectiv pirul negru, care se remarci pe destul deminulios intocmitele hlrfi etnografice ale Germaniei, secomite o eroare dac5. ele se asociazi cu vreo provenienld

56

FRIelnrcH Nrrrzscge

celtic5 9i cu vreun amestec de singe celt, aqa cum inc5o mai face Virchow: in regiunile acelea predomini maidegrabX populatia preariani a Germaniei. (Acclaqilucru este valabil aproape pentru intreaga Europi: defapt, rasa supusi a redobAndit in cele din urmi aici pre-pondcren{a in ceea ce priveqte culoarca, forma scurta-tI a craniului, poate chiar gi instinctele intelectuale qi

sociale: cine poate sd ne asigure ci nu democra{ia mo-derni, nu anarhismul inci gi mai modern, in spe!5 aceaatracfie fatl de ,,la commune" , fafl de cea mai primitiviformi sociali actualmente specifici tuturor socialiqti-lor Europei, este cel care reprezintd cumva, in primulrAnd, un monstruos atavism - qi ci rasa de st5-pini qi de cuceritori, rasa arienilor, se afli intr-o dec[-dere pAni 9i fiziologici?...) Cred ci aS putea interpretacuvAntul latin bonus ca ,,rizboinicul": presupunAnd c[,pe buni dreptate, il pot deduce pe bonus dintr-un maivechi duonus (compari bellum = duellum - duen-lum,in care mi se pare cuprins respectivul duonus). Bonusar fi deci un birbat al dueluiui, al dedubllrii (.duo), ar fi'rlzboinicul; se vecle, agadar, ce anume insemna in Romaantici ,,bunitatea" unui birbat. Chiar gi cuvAntul nos-tru german ,,Gut" (,bun"): n-ar trebui oare si insemne

,der Gcjttlich.e" (,cel divin"), blrbatul de specie divin5?

$i nu este e1 identic cu numele go{ilor, desemnAnd unpopor (la origine o nobilime)? Dar indreptitirea acesteiprezumtii nu-qi are locul aici.

6

De Ia aceasti reguli, anume ci noliunea politici deprim-rang se dizolvi totdeauna in noliunea psihologicide prim-rang, nu face excep{ie (dcqi orice reguld igi areexcep{iile ei) faptul ci cea mai inalti casti este totodaticasta preo-timii 9i c5, in consecin{5, ea preferA intru

5958 Geneqlogic!, moralei

desemnarea ei generali un predicat care si aminteascifirnctia ei sacerdotali. Aici aparc pentru prima oari, depildI, contrastul intre ,,pur" qi ,,impur", ca distinctie derang; qi aici survine mai tArziu un ,,bun" gi un ,,nociv"cvoluAnd intr-un sens care nu mai este unul de rang. Dealtfel, s[ fim circumspecti in a considera de la inceputnofiunile acestea de ,,pur" qi ,,impur" ca fiind foarte gra-ve, foarte vaste gi chiar simbolice; toate notiunile maibdtrAnei omeniri au fost initiai inlelese, in mod inima-ginabil pentru noi, ca fiind grosolane, greoaie, sumare,inguste qi, in special, intr-o manieri nesirnbolici. Lainceput, cel ,,pur" este doar un om care se spal[, care-qiinterzice anumite mAnciruri ce provoacS. boli de piele,care nu doarme cu femei murdare din poporul de jos,care are oroare de sAnge, - qi mmic mai mult, sau nurnult mai mult! Pe de alti parte, din comportamentulspecific aristocraliei sacerdotale intelegem de ce tocmai:rici. s-au putut de timpuriu interioriza gi ascuti, intre-omanieri primejdioasi, opozitiile valorice; qi, intr-ade-vir, ele sunt acelea care pAni la urmi au deschis pri-pastia dintre om qi om, o pripastie peste care nici chiarun Achilles liber cugetdtor n-ar putea trece firi si seinfioare. In astfel de aristocra{ii sacerdotale qi in deprin-derile lor dominante, ostile actiunii, par-tial visitoare,partial exploziv-sentimentale, se afli ceva nesinitos;i urmarea pare a fi acea debilitate intestinali gi neuras-tenia aproape fatal inerente preotilor dintotdeauna; gi,ccea ce au niscocit ei ingigi ca remediu impotriva stiriiIor de morbiditate, cum si nu spunern ci, in cele dinnlmi, s-a dovedit prin consecintele sale de o suti de orirnai periculos decAt insigi boala dc care ei trebuiau si selecuiasci? Omenirea intrcagir continui si boleasci de peurma acestot naive tratarncrrl,c preotegti. Si ne gindim,de pildi, la diferitele lbrmc cle dictti (eliminarea cirnii),

rru

F'nrrnnrcH Nrnt'zscltp

la postit, la abstinen{a sexuali, la refugiul ,,in pustie"(izolarea gen Weir Mitchell, fircqte fXr[ cura de ingrl-qare gi supraalimentarea care s5-i urmeze,'si in care se

afli remediul cel mai sigur impotriva isteriei idealulr.riascetic); si adiugim aici ci toati metafizica preo!eascIostili sim{urilor, care te face Ieneg gi rafinat, autohipno-tizarea practicati de ei in maniera fachirilor gi brahma-nilor - Brahma folosit ca nasture de cristal 9i idee fixl -qi mai ugor accesibila satietate generali finali cu al siutratament radical, neantul (sau Dumnezeu - nevoiade o unio mystica cu I)umnezeu) nr.r este decAt nevoia deneant a budigtilor, Nirvana * gi nimic mai mult). Tocmaila preoli devine mai prirnejdios totul, nu doar rnijloa-cele tratamentului qi artele vindecirii, ci qi orgoliul,rizbunarea, agerimea, desfrAnl, dragostea, nevoia dea domina, virtutea, boala, ficdnd o oarccare concesies-ar mai putea adluga aici gi faptul ci abia pe terenulacestei forme de existenti esenfialmente primejdi-oasi a omului, anume cea preo{easci, omul a devenitin primul rAnd un animal interesant, ci abia aici adobAndit sufletr-rl omului, intr-r.rn sens slrprem, profr-rn-zime, devenind riu qi iat5, tocmai acestea sunt celedou[ atribute fundamentale ale superioritl{ii omuluifa!d de restril regnului anima1l...

7

- inci de pe acum se poate vedea cdt de uqor se bi-furci modul de evaluare preotesc qi cel cavaleresc-aris-tocratic, pentru a se putea apoi dezvolta in sensul opu-sului lor; fapt pentru care existi de fiecare dati un sti-mulent, atunci cAnd casta preoteasci qi cea a rizboini-ci1or, geloase una pe alta, nu vor si se mai in{eleagiasupra prelului. Judecitile de valoare cavaleresc-aris-tocratice au ca premisi o constitutie fizici puternici,

6t Genealogia moralei

o sinitate infloritoare, bogati, dcbordanti, precum qitoate cele nccesale men{inerii ei, rizboiul, aventura, vA-ndtoarea, dansul, turnirele, in general tot ceea ce pre-supune o activitate robusti, libcri 9i voioasi. Modul deevaluare al distinsei caste sacerdotale are - dupi cumarn vizut alte premise: cu atAt mai nocive pentru eailtunci cAnd c vorba de rizboi! Preotii sunt, dupi currr se

;tie, cei rnai rIi dugrnani - oare de ce? Pentru ci suntcei mai neputinciogi. Din neputinta aceasta se dezvoltiin ei o uri uriaqi pi sinistri, intelectuali gi otrivitoare.('"i mai rnari purtatori de ura. ca gi cei mai ingcniogidugm[nitori din istoria l-rmii au fost intotdeauna pre-otii: - in compara{ie cu spiritul rizbunitor al preotilor,cr-r greu mai poate fl luat in calcul orice alt asemeneaspirit. Lipsiti de spiritul emanat de cei neputinciogi, is-toria umanititii ar fi de-a dreptul stupidi: - si ne re-lerim imediat la exemplul cel rnai semnificativ. Tot ces-a intreprins pe pimAnt impotriva ,,nobililor", ,,puterni-cilor'", ,,stipAnilor", ,,detinitorilor fortei" nu meriti nicirnicar adus in discutie, comparativ cu ceea ce au ficutinpotriva lor evreii: evreii, acel popor de preo{i, care,'in ultimi instanti, a fost in stare si-qi ia revanqa fat5.de duqmanii qi opresorii sii, exclusiv printr-o radicalilisturnare a tuturor valoriior, cu alte cuvinte, printr-unact de rizbunare spirituali. Acest lucru putea finumai pe misura unui popor de preo{i, un popor ce as-cundea in sine cea mai prcoteasci sete de rizbunare.l!vreii sunt cei care, cu o inspiirnAntitoare consecven{ilogici, au indriznit sI ristoarne ecr-ratia aristocratici avalorilor (bun = puternic = fericit = iubit de Dumnezeu)5r si se tini de aceast:i logicri cu dintii celei mai abi-sale uri (ura neputintci), pletinzAnd ci ,,singurii bunisr.rnt cei nenorocili, ci ci, sirat:ii, neputincioqii, oropsi-l,ii sr-rnt singurii buni, cji str[u inzii, cci aflati in nevoie,

60