LOGOS - Diacronia

337
L O G O S L O G O S 12

Transcript of LOGOS - Diacronia

Page 1: LOGOS - Diacronia

L O G O SL O G O S

12

ISBN general 978-973-703-975-0ISBN volum 978-973-703-932-3

Redactor Camelia GrădinaruFlorentina CrucerescuTehnoredactor

Manuela OboroceanuCoperta

copy Editura Universit ii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 20ăţ 13700 ndash Ia i str P nr telfax (0232) 314947109 ş inului 1Ahttp wwwediturauaicro e-mail editurauaicro

Fondatorul ţiei LColec bdquo ogosrdquo Dumitru Irimia

Colec bdquo ogosrdquoia L este coordonată de Ana-Maria Minu și Ioan Milică

Referen tiin ific i ş ţ iProfunivdr Alexandru GaftonProfunivdr Gheorghe Chivu

Adina Chirilă este cadru didactic universitar la Facultatea de LitereIstorie și Teologie a Universităii de Vest din Timișoara Departamentul deStudii Romacircnești A obinut icircn 2008 titlul de doctor icircn filologie cudistincia pe baza tezeiMagna cum laudae Normă și dialect icircn scrierilelui Antim Ivireanul A publicat icircn anul 2007 pentru uzul studenilorlucrarea TimișoaraProiectul cultural al mitropolitului Antim IvireanulEditura Marineasa Este autoarea unor studii de filologie și lingvisticăapărute icircn importante periodice știinifice romacircnești și coeditoare avolumului Timișoara EdituraFilologie și bibliologie StudiiUniversităii de Vest 2011 Din anul 2012 este membră icircn colectivul deredacie al revistei bdquoAnalele Universităii de Vest din Timișoara SeriaȘtiine filologicerdquo

Adina Chirilă

LIMBA SCRIERILOR LUI

ANTIM IVIREANUL

Partea IFonetica Morfologia

ţă de Gh ChivuPrefa

LIMBA SCRIERILOR LUI

ANTIM IVIREANUL

Partea IFonetica Morfologia

ţă de Gh ChivuPrefa

2013

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomacircnieiCHIRILĂ ADINA

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul Adina Chirilă - Iaşi Editura Universităţii bdquoAlI Cuzardquo 2013

ISBN 978-973-703-975-0Partea 1 Fonetica - Morfologia - 2013 -Bibliogr - ISBN 978-973-703-932-3

821135109 Antim Ivireanul811135117929 Antim Ivireanul28195 Antim Ivireanul

Theodorei

Cu p r i n s

Prefață (Gh Chivu) 9

Introducere 13

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 19

I FONETICA

I1 Vocale 25

I2 Diftongi 85

I3 Triftongi 100

I4 Vocale icircn hiat 100

I5 Consoane 103

I6 Accidente fonetice 141

Proteza 141

II MORFOLOGIA

II1 Substantivul 145

II11 Declinarea 145

II12 Genul 147

II13 Numărul 150

II14 Cazul 162

II2 Articolul 172

II3 Adjectivul 174

II4 Pronumele 179

II41 Pronumele personal 179

II42 Pronumele de reverenţă 184

II43 Pronumele şi adjectivul pronominal de icircntărire 187

II44 Pronumele reflexiv 190

II45 Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv 192

II46 Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ196

II47 Pronumele de cuantificare 201

II471 Pronumele şi adjectivul pronominal nehotăricirct 201

II472 Pronumele şi adjectivul pronominal negativ 205

II48 Pronumele relativ 208

II5 Numeralul 211

II51 Numeralul cardinal 211

II52 Numeralul ordinal 212

II53 Numeralul colectiv 214

II54 Numeralul multiplicativ 215

II55 Numeralul fracţionar 215

II56 Numeralul adverbial 215

II57 Numeralul distributiv 215

II58 Exprimarea datei 216

II6 Verbul 217

II7 Adverbul 237

II8 Prepoziţia 242

II9 Conjuncţia 246

II10 Interjecţia 264

Considerații finale 267

Surse Sigle şi abrevieri 269

Bibliografie Sigle şi abrevieri 275

Anexă 291

Textul 295

Indice de cuvinte 297

Facsimile 325

P r e f a ț ă

Lucrarea Limba scrierilor lui Antim Ivireanul Fonetica

Morfologia elaborată ca teză de doctorat de către doamna lector

universitar Adina Chirilă (intitulată la vremea aceea Normă şi dialect

icircn scrierile lui Antim Ivireanul) este prima cercetare de amploare

consacrată limbii textelor scrise traduse sau tipărite de Antim Ivireanul

Este o investigaţie temeinică riguroasă bine condusă care dovedeşte

deopotrivă cunoaşterea normelor limbii romacircne literare vechi şi ştiinţa

aplicării unor concepte teoretice de bază precum normă literară

variantă literară regională limbă literară scrisă ndash limbă literară vorbită

Lucrarea probează de asemenea deplina familiarizare a autoarei cu

problemele deloc uşoare ale vechiului scris literar romacircnesc precum şi

cu cerinţele redactării unei lucrări ştiinţifice de ţinută

Autentică cercetare asupra icircntregii limbi romacircne literare de la

sficircrşitul veacului al XVII-lea şi icircnceputul celui de-al XVIII-lea cu

disocieri interesante icircntre fenomenele literare şi cele dialectale icircntre

faptele sudice şi trăsăturile de tip nordic icircntre fenomene considerate

caracteristice pentru uzul elevat respectiv pentru registrul popular icircn

cărţile şi icircn manuscrisele datorate lui Antim cele două capitole centrale

ale cărţii dovedesc cunoştinţe temeinice de istorie a limbii acribie şi

spirit critic Iar Concluziile scot icircn evidenţă existenţa icircn paginile

cercetate icircn afara formelor dominante firesc munteneşti a mai multe

trăsături nordice explicate icircn principal prin destinul cultural special al

mitropolitului dar posibil de icircncadrat icircn seria unor bdquoscăpărirdquo datorate

bdquoicircnticirclniriirdquo dintre norma sudică ilustrată de acesta şi cea a unor

colaboratori apropiaţi (precum Mitrofan sau Mihai Iştvanovici) veniţi

icircn Ţara Romacircnească din Moldova respectiv din Transilvania sau a

unor eventuale izvoare cu aceeaşi provenienţă

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 10

Lista extrem de cuprinzătoare a lucrărilor de referinţă (consa-

crate limbii romacircne literare vechi icircn general sau operei lui Antim

Ivireanul icircn special) şi o semnificativă listă de izvoare (texte ale

mitropolitului dar şi alte scrieri icircn limba romacircnă din secolele al XVI-

lea ndash al XVIII-lea) completează o lucrare bine structurată foarte bine

scrisă avicircnd concluzii interesante şi oferind sugestii numeroase pentru

aşteptate investigaţii viitoare

Demersul ştiinţific icircntreprins de doamna lector universitar Adina

Chirilă a avut la bază două premise complementare existenţa unor

norme ale exprimării culte diferenţiate geografic icircn dacoromacircna veche

respectiv actualizarea acestora icircn actul de comunicare prin raportare la

destinatar şi la norma lingvistică recunoscută de acesta potrivit

criteriului eficienţei Icircn paginile lucrării acestor premise li se alătură

icircnsă constant ideea potrivit căreia Antim originar din Iviria a deprins

limba romacircnă din cărţi sau cu sprijinul constant al unor colaboratori

cultivaţi

Rezultatul evident al aplicării acestor premise este pe de o parte

distincţia făcută icircntre particularităţile tipic munteneşti şi unele

fenomene de tip nordic şi pe de altă parte separarea faptelor de tip cult

de cele considerate populare (acestora din urmă fiindu-le subordonate

icircn lucrare şi o serie de regionalisme fapte lingvistice cu răspicircndire

geografică limitată) Deloc lipsită de interes este de asemenea

insistenţa autoarei asupra ideii potrivit căreia icircn cadrul romacircnei literare

icircn uz icircn jurul anului 1700 se constituise deja o variantă vorbită

Despre variantele literare regionale icircn formularea agreată de Ion

Gheţie sau icircn terminologia adoptată de Gheorghe Ivănescu despre

dialectele vechii noastre limbi de cultură s-a scris mult şi cu folos icircn

special icircn ultima jumătate de secol La fel de mult s-a insistat asupra

caracterului bdquoimpurrdquo al normei multor texte vechi de regulă versiuni

manuscrise sau tipărite ale unor scrieri religioase Este de asemenea

relativ bine cunoscută relaţia dintre bdquonorma cărţilorrdquo şi bdquolimba vorbitărdquo

de localnici icircn procesul de icircnvăţare de către străini a limbii romacircne Icircn

prefaţa la cea mai veche gramatică a limbii noastre scrisă icircn limba

latină Institutiones linguae Valahicae se precizează expres obligaţia

Prefață 11

potenţialilor utilizatori de a corela pentru eficienţă maximă cele două

forme de limbă iar primul ghid de conversaţie italo-romacircn numit de

obicei Manuscrisul de la Goumlttingen face evidentă aticirct influenţa marcată

a limbii vorbite de localnici asupra aceleia deprinse de misionari cicirct şi

conştiinţa existenţei unei norme literare bdquoidealerdquo

Ni se pare de aceea firească icircntrebarea dacă Antim a acceptat icircn

mod deliberat potrivit unei concepţii culturale unificatoare sau pentru a

da eficienţă sporită discursului său unele (puţin numeroase icircn

ansamblu) fapte de limbă nemunteneşti

Relativ la această uimitoare capacitate de icircnsuşire respectiv de

utilizare de către Antim a limbii noastre de cultură este surprinzătoare

absenţa (poate numai din studiile de specialitate) a unor bdquostrăinismerdquo

adică a acelor greşeli datorate influenţei sistemului limbii materne

concomitent cu abilitatea adesea remarcată de a utiliza ca nimeni altul

icircn epocă sintaxa limbii noastre şi vocabularul acesteia icircn toate

registrele şi stratificările lor stilistice La fel cum nu a fost semnalată

anterior lucrării de faţă o aproape normală evoluţie a bdquocalităţiirdquo limbii

utilizate de la primele la ultimele scrieri care poartă iscălitura tipo-

grafului revizorului traducătorului sau scriitorului Antim

Icircn aceste condiţii va fi respectat Antim cel care a impus icircn

secolul al XVIII-lea prin tipăriturile religioase munteneşti normele

specifice sudului Dacoromaniei modelul unor texte nordice cu ajutorul

cărora deprinsese eventual limba romacircnă Se va fi supus distinsul

cărturar icircntr-o epocă icircn care bdquonorma individualărdquo era cel mult o

chestiune de stil unui model ilustrat de colaboratorii săi mai puţin

iluştri Mitrofan sau Ştefan Iştvanovici Sau aceştia din urmă vor fi

bdquoscăpatrdquo icircn cărţile la care au lucrat puţine forme specifice zonelor

lingvistice din care proveneau (icircntre care fonetisme de tipul sara zua

trimăs stăjarul tinăr sau genunchi) la fel ca toţi tipografii şi editorii

vremii Va fi utilizat icircn sficircrşit Antim Ivireanul două variante scrisă şi

vorbită ale vechii noastre limbi de cultură ori diferenţele uşor de

probat icircntre Didahii şi celelalte texte ale mitropolitului sunt datorate

existenţei unor genuri şi nu unui set de norme literare distincte

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 12

Aceste icircntrebări mai mult sau mai puţin retorice dovedesc cu

prisosinţă dificultatea icircntreprinderii asumate de doamna lector Adina

Chirilă dar icircndeosebi calitatea textului adus acum icircn atenţia comunităţii

ştiinţifice romacircneşti Bogat ilustrat cu un material faptic atent selectat şi

nuanţat comentat redactat icircntr-un mod care icircndeamnă la interpretare şi

reinterpretare actualul studiu consacrat limbii operei lui Antim

Ivireanul va fi cu certitudine punct de plecare pentru noi şi fructuoase

investigaţii ştiinţifice

Profunivdr Gh Chivu

In t r o d u c e r e

Antim Ivireanul a fost membru al icircnaltului cler ortodox din

Ungrovlahia icircntre 1705 şi 1716 icircnsă activitatea pe care a desfăşurat-o

icircn Ţara Romacircnească datorită anvergurii ineditului şi consecinţelor ei

pe plan cultural l-a scos de sub cupola interesului exclusiv teologic

Icircmprejurările venirii sale icircn ţară icircn timpul domniei lui Constantin

Bracircncoveanu slujba care i s-a icircncredinţat parcursul său icircn viaţa spi-

rituală muntenească de la sficircrşitul secolului al XVII-lea și de la

icircnceputul veacului ai XVIII-lea ţin de istoria culturii romacircneşti

imixtiunile sale icircn politică relaţiile cu domnitorul pămicircntean şi moartea

lui (ticluită şi cerută de vechi duşmani şi icircncuviinţată de primul domn

fanariot icircn Ţara Romacircnească Nicolae Mavrocordat) sicircnt aspecte ale

istoriei naţionale

Impresionaţi de schimbările icircn cultura romacircnească datorate lui

Antim Ivireanul sau mai general epocii din care a făcut parte entu-

ziasmaţi de energia cu care acesta şi-a urmărit planul icircnnoirii lucrurilor

consternaţi de tragica-i moarte sau atraşi de puternica lui personalitate

cercetătorii vieţii şi operei icircnvăţatului prelat s-au referit icircntotdeauna

elogios la el icircncepicircnd cu biografia icircntocmită de episcopul Melchisedec

al Romanului icircn a doua jumătate a secolului al XIX-lea aşezată la

icircnceputul primei ediţii a Didahiilor (apărută sub icircngrijirea lui Ioan

Bianu icircn 1886) picircnă la volumul lui Dan Horia Mazilu Introducere icircn

opera lui Antim Ivireanul din 1999 Concluziile acestor studii sicircnt una-

nim laudatorii precum cea formulată de Eugen Negrici icircntr-o carte ce

analizează mai ales realizarea stilistică a operei mitropolitului bdquoNu ne

interesează ce a fost icircn timpul lui Antim icircn Franţa ori Italia ci mai ales

ceea ce a fost icircnainte şi după el pe aceste meleaguri şi icircn acest sens se

poate afirma că vreme de două secole mitropolitul domină seniorial

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 14

scrisul romacircnesc (sn)rdquo1 sau cea din finalul capitolului despre icircnce-

puturile scrisului retoric romacircnesc formulată de Al Rosetti B Cazacu

Liviu Onu icircn cel dinticirci tratat de istorie a limbii romacircne literare

bdquoRaportată la aspectul general al limbii literare din prima jumătate a

secolului al XVIII-lea limba lui Antim Ivireanul are la bază exprimarea

vie a poporului şi impresionează prin claritate prin expunere curgătoare

şi prin naturaleţe Spre deosebire de Dosoftei Antim nu se lasă furat

decicirct foarte rar de sintaxa şi de lexicul izvoarelor greceşti (sau slavone)

pe care le foloseşte Datorită acestor calităţi el poate fi numit cu drept

cuvicircnt laquoctitorraquo al limbii liturgice romacircneşti şi unul dintre icircntemeietorii

oratoriei religioase la romacircni (sn)rdquo2

Cercetarea propriu-zisă (istorică filologică şi lingvistică) a vieţii

şi operei lui Antim Ivireanul a icircnceput icircn secolul al XIX-lea Icircntocmind

o listă a mitropoliţilor Ţării Romacircneşti latinistul Timotei Cipariu

vorbeşte icircn Acte şi fragmente latine romacircneşti pentru istoria bisericii

romacircne mai ales unite Blaj 1855 despre originea şi moartea lui

Antim Ivireanul Cicircţiva ani mai ticircrziu o vizită la Snagov icirci prilejuieşte

lui Al Odobescu evocarea caldă a egumenului şi tipografului care a

trăit acolo icircntre 1695 şi 1709 bdquoartist luminat şi industriosrdquo bdquobărbat

eminentrdquo3 Apoi picircnă icircn 1886 vorbesc şi scriu despre Antim Ivireanul

icircn lucrările lor profesorul de seminar ID Petrescu E Golubinski

(profesor la Facultatea de Teologie din Moscova) episcopul de Ricircmnic

Ghenadie Enăceanu4 Anul 1886 este marcat de apariţia primei ediţii ce

cuprinde o parte din opera lui Antim considerată bdquocapitalărdquo Didahiile

(după o copie manuscrisă din 1781 făcută de Grigorie arhimandrit la

Mănăstirea Dealu) icircngrijită de Ioan Bianu cu un studiu biografic de

Melhisedec Ştefănescu episcop de Roman şi membru al Academiei

Romacircne Icircn acelaşi an a apărut cartea lui Ştefan Dinulescu Viaţa şi

activitatea mitropolitului Ţerei Romacircneşti Antim Ivireanul (1708 ndash

1 Eugen Negrici Antim Logos şi personalitate Bucureşti Editura Minerva 1971

p 256-257 2 Rosetti Cazacu Onu ILRL

2 p 194-195

3 Al Odobescu Pseudo-Cynegeticos Bucureşti Editura Eminescu 1972 p 125

4 Vezi Ştrempel Antim Ivireanul Bucureşti Editura Academiei 1997 p16

Introducere 15

1716) cu observaţii critice asupra studiului biografic al lui Melhisedec

Cartea mai cuprinde o prezentare elogioasă a studiului riguros şi cu

acurateţe icircntocmit de Eacutemile Picot intitulat Notice biographique et

bibliographique sur lrsquoimprimeur Anthim drsquoIvir şi publicat icircn Nouveaux

meacutelanges orientaux Paris 1886 Descoperirea altor manuscrise ale pre-

dicilor lui Antim de către Constantin Erbiceanu şi Melhisedec (unele

dintre ele considerate atunci autografe ca acela de la Căldăruşani) pri-

lejuieşte apariţia unei noi ediţii a predicilor icircn două volume icircn 1888 şi

1889 Studii de amploare ori mai superficiale au realizat icircn anii urmă-

tori C Erbiceanu5 I Cornoi

6 Istoricul N Iorga a dat şi el o ediţie a pre-

dicilor lui Antim Ivireanul7 Aceasta a fost urmată la scurtă vreme de

ediţia lui Petre V Haneş8 care foloseşte ca text de bază manuscrisul de

la Căldăruşani

Cele mai consistente studii consacrate lui Antim Ivireanul şi ope-

rei sale precum şi cele mai valoroase ediţii ale didahiilor au apărut icircnsă

icircn a doua jumătate a secolului trecut Este de menţionat alături de

numărul mare de articole risipite pe parcursul anilor icircn reviste teo-

logice sau de lingvistică ori doar de popularizare a culturii corpul de

articole din revista teologică bdquoBiserica Ortodoxă Romacircnărdquo numerele 8-

5 Vezi C Erbiceanu Descoperirea manuscriptelor mitropolitului Antim

Ivireanu icircn BOR XI (1888) p 1019-1030 idem Maximile şi sentinţele lui

Antim Ivireanu icircn BOR XIV (1890-1891) p 333-355 idem Un document

de la mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanu icircn BOR XV (1891-1892)

p 60-64 idem Cel dinticirci Octoih imprimat icircn Valahia icircn romacircneşte BOR

XVI (1892-1893) p 800-804 idem Icircnvăţătură bisericească a vlădicăi

Antim I icircn BOR XVI (1892-1893) p 769-785 şi II icircn BOR XVII (1893-1894)

p 129-146 şi 225-242 idem bdquoAntologiurdquo de Antim Ivireanu icircn BOR XVII

(1893-1894) p 418-427 6 Vezi Antim Ivireanul Din didahiile ţinute la Mitropolia din Bucureşti Notiţe

biografice de dr I Cornoi Bucureşti Editura Librăriei Socecŭ amp Comp

1895 7 Vezi Predicile ţinute la Mitropolia din Bucureşti de Antim Ivireanul 1709-1716

Prefaţă de N Iorga Vălenii de Munte Tipografia Neamul Romacircnesc 1911 8 Antim Ivireanul Predici Cu o prefaţă şi indice de cuvinte de Petre V Haneş

Bucureşti Editura Minerva 1915

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 16

9 din 1956 şi numerele 9-10 din 1966 precum şi cel din bdquoMitropolia

Oltenieirdquo numerele 9-10 tot din 1966 Icircn acelaşi an 1966 numărul

centenar din bdquoAnalele Academieirdquo a cuprins o serie de comunicări

asupra personalităţii cărturarului din Muntenia Fiind unul dintre cei

mai străluciţi făuritori ai culturii romacircneşti scrise cu o contribuţie de-

cisivă la impunerea limbii romacircne ca limbă de cult şi icircn consecinţă ca

limbă de cultură icircn Principate unii dintre autorii cărţilor de istoria

limbii romacircne literare au consacrat activităţii lui Antim Ivireanul ca-

pitole distincte9

Seria monografiilor cuprinde cărţi ale lui N Dobrescu10

Teodor

Cerbuleţ11

Radu Albala (cu o lucrare bine documentată frumoasă

dinamică dramatizată pe alocuri deoarece alege să prezinte faptele

istorice sub forma vorbirii directe a personajelor care au făurit epoca12

)

Fanny Djindjihaşvili13

Gabriel Ştrempel (cu un volum ce ţine seama de

toate discuţiile părerile şi concluziile formulate picircnă la acea dată icircn

privinţa vieţii activităţii şi importanţei lui Antim Ivireanul pentru

9 Vezi Rosetti Cazacu Onu ILRL

2 p 183-200 Gabriel Ţepelea Gh Bulgăr

Momente din evoluţia limbii romacircne literare Bucureşti Editura Didactică şi

Pedagogică 1973 p 51-52 10

N Dobrescu Viaţa şi faptele lui Antim Ivireanul mitropolitul Ungrovlahiei

Bucureşti Biblioteca Societăţii bdquoSteauardquo 1910 11

Teodor Cerbuleţ Antim Ivireanu (1650() - 1716) Bucureşti Editura Cartea

Romacircnească 1939 12

Iată de exemplu un presupus dialog icircntre domnul Constantin Bracircncoveanu

şi Constantin Cantacuzino eruditul stolnic icircn care icircmprejurările venirii lui

Antim icircn Ţara Romacircnească şi scopul acesteia sicircnt dezvăluite direct bdquo ndash Uite

unchiule voi să-l cunoşti şi domnia ta pe călugărul pe care l-am adus din

Ţarigrad ca să mai facă puţin vicircnt meşteşugului tipografic icircn ţara ce o

cicircrmuimrdquo icircn Radu Albala Antim Ivireanul şi vremea lui Bucureşti Editura

Tineretului 1962 p 25 13

Fanny Djindjihaşvili Antim Ivireanul cărturar umanist Iaşi Editura

Junimea 1982 (o reeditare icircn limba romacircnă a unei monografii mai ample icircn

limba rusă vezi Virgil Cacircndea [rec] F Djindjihašvili [fr Anthim drsquoIbeacutere

Vie et oeuvre] Tibilisi 1967 icircn bdquoRevue des eacutetudes sud-est europeacuteennesrdquo

Tome VI 1968 nr 1 p 153-156)

Introducere 17

cultura romacircnească)14

Dan Horia Mazilu15

şi Eugen Negrici (a cărui

carte nefiind o monografie icircn adevăratul sens al cuvicircntului este o sa-

vantă şi minuţioasă analiză stilistică a predicilor lui Antim Ivireanul)16

Prima ediţie a textelor lui Antim Ivireanul după 1915 este cea

realizată de Gabriel Ştrempel icircn 1962 care de altfel semnează şi

următoarele ediţii elaborate după criterii ştiinţifice17

Argumentul reluării periodice icircn ediţii ample a operei lui Antim

Ivireanul nu trebuie căutat aticirct icircn riscul de a fi uitată opera cărturarului

Antim Ivireanul cicirct mai ales icircn calitatea nesatisfăcătoare din punct de

vedere filologic şi lingvistic a ediţiilor din secolul al XIX-lea şi de la

icircnceputul secolului al XX-lea Gabriel Ştrempel considera că primele

ediţii ale operei lui Antim sicircnt precedate de studii bdquomai mult entuziaste

decicirct ştiinţificerdquo şi că picircnă icircn pragul acţiunii sale editoriale bdquometoda de

cercetare şi interpretare a operei lui Antim Ivireanul [] nu a ieşit din

marginile idealismului şi formalismuluirdquo18

Icircn anul 1983 a apărut un alt volum din opera lui Antim Ivireanul

o ediţie de popularizare cu o postfaţă şi bibliografie de Florin Feifer

14

Gabriel Ştrempel mărturiseşte bdquoAvicircnd la icircndemicircnă un material informativ

bogat beneficiind de o bibliografie aticirct de largă datorită multor condeie de

prestigiu s-ar părea că nu este deloc greu de alcătuit un monument de laudă

şi recunoştinţă lui Antim Lucrurile nu ni se par icircnsă deloc simple Nu este

uşor să scrii şi să restitui totodată fiecărui cercetător ceea ce icirci aparţinerdquo icircn

Ştrempel Antim Ivireanul p 25 15

Dan Horia Mazilu Introducere icircn opera lui Antim Ivireanul Bucureşti

Editura Minerva 1999 16

Eugen Negrici op cit 17

Antim Ivireanul Predici ediţie critică studiu introductiv şi glosar de G

Ştrempel Bucureşti Editura Academiei 1962 Antim Ivireanul Opere ediţie

icircngrijită şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel Bucureşti Editura

Minerva 1972 Antim Ivireanul Opere ediţie icircngrijită de Gabriel Ştrempel

Bucureşti Editura Minerva 1997 vezi și Sfacircntul Antim Ivireanul Scrieri

ediție icircngrijită de Arhimandrit Mihail Stanciu și Acad Gabriel Ștrempel

București Editura bdquoBasilicardquo a Patriarhiei Romacircne București 2011 18

Gabriel Ştrempel Introducere la Antim Ivireanul Predici Bucureşti

Editura Academiei 1962 p 5

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 18

textul propriu-zis fiind reprodus după ediţia lui Gabriel Ştrempel din

197219

Icircn sficircrşit trebuie să precizăm că toate cercetările cu privire la

limba romacircnă literară din epoca veche mai ales din secolele al XVII-lea

şi al XVIII-lea trimit la opera lui Antim Ivireanul sub raportul con-

figuraţiei lingvistice şi stilistice

De cele mai multe ori cercetătorii au avut icircn vedere creaţia cea

mai interesantă a lui Antim Ivireanul aticirct din punctul de vedere al ni-

velului limbii literare cicirct şi din perspectiva realizării artistice şi anume

creaţia omiletică originală Icircn seria problemelor care pot fi urmărite icircn

legătură cu opera unui cărturar din epoca veche din perspectiva istoriei

culturii romacircneşti şi icircn mod special a istoriei limbii romacircne literare

aspectul strict lingvistic al cărţilor lui Antim a fost cel mai neglijat

Descrierea limbii din didahiile mitropolitului pe care o fac Al Rosetti

B Cazacu şi L Onu20

este sumară şi reprezintă doar punctul de plecare

al unei analize care trebuie să se finalizeze cu o monografie lingvistică

Antim Ivireanul Se impune o extindere a cercetării şi asupra celorlalte

lucrări fie scrieri originale tipărite sau rămase icircn manuscris fie tra-

duceri Numai icircn felul acesta vom putea avea o imagine completă a pro-

cesului de icircnsuşire a limbii romacircne icircn varianta literară muntenească de

către Antim Ivireanul a influenţelor pe care celelalte variante literare şi

limba populară le-au impus limbii mitropolitului şi a manierei icircn care

conştient sau nu scriitorul şi traducătorul Antim Ivireanul a folosit

aceste particularităţi lingvistice străine de varianta literară muntenească

propriu-zisă

19

Antim Ivireanul Didahii Postfaţă şi bibliografie de Florin Feifer Bucureşti

Editura Minerva 1983 20

Icircn ILRL2 p 185-191

L i m b a s c r i e r i l o r l u i A n t i m I v i r e a n u l

Antim Ivireanul a icircnvăţat romacircna ca limbă străină1 icircnsuşindu-şi

cu precădere idiomul utilizat icircn Ţara Romacircnească la sficircrşitul secolului

al XVII-lea Graiul muntenesc și norma literară muntenească vor fi fost

asimilate concomitent şi bănuim uneori fără a discerne formele spe-

cifice variantei literare de cele considerate populare Prin cărţile ela-

borate icircn Ardeal sau icircn Moldova şi ajunse la Bucureşti Antim Ivireanul

a putut cunoaşte şi variantele literare de tip nordic dar şi elemente ca-

racteristice graiurilor din zonele respective De asemenea icircnvățarea

unor fapte de limbă nemuntenească icirci putea fi mijlocită și de unele tipă-

rituri care ilustrau cu precădere varianta literară muntenească realizate

icircn decursul secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea care prezentau nu-

meroase trăsături lingvistice nordice din cauze istorice şi culturale

multiple2 Icircn general datorită prestigiului cărţilor bisericeşti traduse şi

1 Nu considerăm necesară reluarea unor informații privind viața lui Antim

Ivireanul și icircmprejurările venirii sale icircn Țara Romacircnească icircn timpul primilor

ani ai domniei lui Constantin Bracircncoveanu Biografia celui care avea să

rămicircnă icircn cultura noastră ca mitropolitul Antim Ivireanul a făcut obiectul mai

multor studii printre care se numără excelenta monografie a lui Gabriel

Ștrempel Antim Ivireanul București Editura Academiei 1997 Menționăm

aici și cartea noastră Proiectul cultural al mitropolitului Antim Ivireanul

Timișoara Editura Marineasa 2007 2 Analiza lingvistică a literaturii romacircnești din epoca veche relevă faptul că

traducătorii diortositorii de texte și ceva mai ticircrziu scriitorii originali au

intuit valoarea unor fapte de limbă comune tuturor romacircnilor sau cel puţin

unor icircntinse arii lingvistice şi le-au folosit icircn textele lor icircn defavoarea unor

elemente strict regionale De exemplu icircn procesul realizării Paliei de la

Orăştie cel mai reprezentativ text redactat icircn varianta literară bănăţeană-

hunedoreană din secolul al XVI-lea traducătorii bdquoau putut considera drept

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 20

scrise de Dosoftei icircn romacircnă şi ca urmare a activității cicirctorva cărturari

şi tipografi care s-au ocupat de apariţia unor scrieri romacircneşti icircn

necesară eliminarea unor fonetisme de circulaţie strict bănăţeană [caltă

bdquocautărdquo luva bdquoluardquo scamn bdquoscaunrdquo nn] care ar fi putut icircngreuna icircnţelegerea

şi implicit difuzarea cărţii dincolo de graniţele provinciei natalerdquo (Ion

Gheţie Rolul textelor coresiene icircn procesul de unificare a limbii romacircne

literare icircn SLLF III Bucureşti Editura Academiei 1974 p 136 vezi și

Alexandru Gafton Palia de la Orăştie ca traducere icircn PO II p 19) Icircn

secolul următor predoslovia lui Simion Ştefan la Noul Testament de la

Bălgrad pune icircn evidență pe de o parte icircnțelegerea de către cărturar a

diferenţelor lingvistice la vorbitorii de limba romacircnă din diferite regiuni ale

ţării şi pe de altă parte strădania (icircncepută de Silvestru) de a găsi o soluţie de

a face accesibil textul şi romacircnilor din alt spaţiu decicirct cel ardelenesc Unele

fragmente din Codex Sturdzanus demonstrează tendinţa copiştilor de a

renunţa la particularităţile variantei literare nord-transilvănene căreia icirci

aparţineau icircn favoarea altora specifice variantei literare munteneşti bdquoicircntr-o

primă şi singulară icircncercare de instituire a unei norme unice supradialectalerdquo

(Gh Chivu Normă şi grai icircn Codex Sturdzanus icircn LR XXXVII 1988 nr 3

p 273 şi 277)

Influenţele icircntre variantele literare specifice unor regiuni diferite apar icircn timp

subtil datorită utilizării textelor icircn alte regiuni decicirct icircn locul unde au fost

elaborate şi icircn felul acesta ca urmare a diversificării mijloacelor de

exprimare a cărturarilor grămăticilor și copiștilor

Modificările icircn norma literară pot reprezenta şi un reflex al evoluţiei la

nivelul-suport al variantei literare graiul după cum afirmă Ion Gheţie bdquoAşa

cum este ilustrată de tipăriturile bălgrădene de la jumătatea secolului al

XVII-lea varianta literară sud-vest ardeleană ne apare picircnă la un punct ca

un compromis icircntre varianta literară munteană şi cea moldoveană [] Nu

este vorba cum s-ar crede la o examinare superficială de un amestec

conştient de fonetisme şi forme sudice (munteneşti) şi nordice (moldo-

veneşti) pentru a obţine un fel de laquonormă medieraquo supradialectală ci de

reflexul normal (mijlocit uneori prin tradiţie) al graiurilor din părţile sud-

vestice ale Transilvaniei (zona Mureşului mijlociu) cu foarte puţine şi icircn

general discutabile icircnricircuriri din afarărdquo (Ion Gheţie Evoluţia normelor

literare icircn tipăriturile ardeleneşti de la sficircrşitul secolului al XVII-lea icircn LR

XXII 1975 nr 5 p 444)

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 21

Muntenia varianta literară moldovenească exercita icircn a doua jumătate a

secolului al XVII-lea o puternică influenţă asupra celei munteneşti

influenţă ce avea să se diminueze icircn primii ani ai secolului următor Icircn

aceeaşi perioadă s-a conturat şi o tendinţă de acceptare icircn sistemul nor-

mativ al limbii cultivate din toate regiunile şi forme ale vorbirii

populare fenomen cu multiple cauze sociale şi politice3

Icircn aceste condiţii idiomul pe care a putut să şi-l icircnsuşească Antim

Ivireanul era unul mai diversificat decicirct varianta literară muntenească

propriu-zisă Concretizarea și dinamica acestuia icircn textele cărturarului

muntean nu poate face decicirct obiectul unei investigații minuțioase care să

treacă dincolo de aprecierile generale formulate picircnă acum

Lucrarea de faţă este consacrată icircn mod special trăsăturilor

fonetice şi morfologice fundamentale ale limbii din textele lui Antim

Ivireanul O analiză a sintaxei propoziţiei şi frazei precum şi o pre-

zentare amănunțită a vocabularului folosit de cărturar icircn scrierile

originale traduceri şi didahii vor face obiectul unei viitoare lucrări

Materialul lingvistic care ne-a permis să facem observaţiile din

paginile următoare a fost excerptat din următoarele texte

- cele trei lucrări originale ale lui Antim tipărite icircn timpul vieţii

sale Icircnvăţătură pre scurt pentru taina pocăinţii Ricircmnic 1705 Icircnvă-

ţătura bisericească Ticircrgovişte 1710 Capete de poruncă Ticircrgovişte

1714

- două texte originale păstrate icircn manuscris Chipurile Vechiului

şi Noului Testament sau Cronograful ilustrat 1 iulie 1709 Aşezămicircntul

mănăstirii Antim 24 aprilie 1713

- o carte a cărei traducere a fost elaborată de mitropolit

Ceasoslov Ticircrgovişte 1715

- o lucrare polemică de dogmatică tipărită de Antim Carte sau

lumină cu dreacutepte dovediri Snagov 1699

3 Ivănescu ILR 2000 p 619 vezi şi Ivănescu Problemele capitale p 372-373

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 22

- textele romacircneşti de scurtă icircntindere care icircnsoţesc cicircteva dintre

cărţile religioase la care Antim Ivireanul a lucrat icircntr-un fel sau altul

Postfaţa la Evanghelia greco-romacircnă Bucureşti 1693 Predoslovia la

Psaltirea slavonă Bucureşti 1694 Dedicaţia din Psaltirea romacircnă

Bucureşti 1694 Dedicaţia din Noul Testament Bucureşti 1703

Dedicaţia din Ceaslov Ticircrgovişte 1715 şi Dedicaţia manuscrisă de pe

exmplarele Evangheliei georgiene Tiflis 1709

- didahiile ţinute icircn perioada 1708-1716 şi cele două scrisori de

apărare trimise lui Constantin Bracircncoveanu icircn 1712

Am utilizat textul stabilit de Gabriel Ştrempel icircn ediţia Antim

Ivireanul Opere Bucureşti Editura Minerva 1972 considericircnd că

editorul a ralizat o transcriere interpretativă corectă a manuscriselor şi

cărţilor originale pe care le-a editat icircn volum Acolo unde am avut dubii

icircn această pivinţă am menţionat poziţia noastră bazicircndu-ne pe consta-

tările de natură lingvistică făcute prin parcurgerea nemijlocită a textelor

needitate picircnă icircn prezent Carte sau lumină cu dreacutepte dovediri Snagov

1699 (exemplarul aflat icircn colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare

bdquoMihai Eminescurdquo din Timișoara cota 601046) Ceasoslov Ticircrgovişte

1715 (exemplarul aflat icircn aceeași instituție Colecţii speciale cota

94665) şi Predoslovia la Psaltirea slavonă Bucureşti 1694 (exemplar

unicat aflat icircn colecţia de patrimoniu a Bibliotecii Judeţene Timiş

număr de inventar CRV I 204)

4 Vezi Anexa

I

F O N E T I C A

I0 Icircn secolul al XVI-lea constituirea unei norme literare se raportează

de obicei la norma lingvistică a graiului din regiunea respectivă Icircn

secolele următoare aderarea la o anumită normă literară se face prin

raportare bidirecţională la norma graiului ce se află la bază (deoarece

varianta literară nu se desparte niciodată definitiv de graiul care a

generat-o1) şi la configuraţia respectivei variante literare icircn epoca pre-

cedentă Astfel icircn cărţile secolului al XVII-lea şi de la icircnceputul

secolului al XVIII-lea se observă pe de o parte o modificare a normei

faţă de perioada anterioară datorată evoluţiei naturale a graiurilor şi

pe de altă parte o rezistenţă la unele modificări din norma lingvistică a

unităţilor sintopice ale limbii populare datorată tendinţei de respectare

a tradiţiei literare Oscilaţia este firească icircn limba veche2 Cele două

realităţi sicircnt vizibile mai ales dacă se urmăreşte icircn paralel situaţia

normei literare icircn textele laice (receptive la evoluţia graiurilor) şi icircn cele

ecleziastice (mai conservatoare) Icircn secolul al XVII-lea limba literară

nu mai porneşte doar de la realitatea lingvistică dialectală aşa cum s-a

icircnticircmplat icircn veacul precedent Mai ales icircn cazul textelor religioase este

evidentă o continuare a normei locale impuse mai icircnainte şi icircn planul

al doilea o evoluţie icircn ton cu dinamica graiului din zona respectivă

I1 Vocale

1 [a]

I111 Vocala [a] etimologică protonică este menținută icircn

cuvinte care şi-au păstrat forma originară şi icircn limba romacircnă literară

modernă cazanie (lt vsl kazanije) DO 9 16 41 47 56 psaltire

1 Posibilitatea ca norma unui grai sau uzul lingvistic să intervină icircn norma

limbii literare există oricicircnd chiar dacă situaţiile icircn care un fapt de limbă

populară accede la statutul de normă literară icircn epoca modernă a exprimării

culte romacircneşti sicircnt destul de rare 2 Eugen Pavel Mihai Iştvanovici şi normele limbii romacircne literare III

Observaţii asupra limbii Chiriacodromionului de la Bălgrad icircn LR XLIV

(1995) nr 5-6 p 218

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 26

(lt vsl iumlntildeagraveeumlograveegraveethuacute) Pred 1694 ftl 3v psaltirea Pred 1694 4

v (icircn)

zadar (lt vsl za daragrave) DO 102 161 229 etc

Acest fapt de limbă este specific normei literare munteneşti icircn se-

colele al XVI-lea ndash al XVIII-lea icircn timp ce icircn texte provenind din

Moldova Transilvania şi Oltenia (deopotrivă laice şi bisericeşti) se

icircnregistrează mai frecvent forma cu [a] gt [ă]3

Am consemnat fonetismul nordic icircn cuvinte de acest tip numai icircn

măhramă (lt tc mahrama) AMAO 337 339

Discutăm aici şi cazul lui balaur (et nec cf alb boljeuml sb

bla(v)or blavur DER) deşi necunoaşterea etimonului face imposibilă

aprecierea certă a vocalei [a] protonice ca reflex al unui [a] identic icircn

forma originară a cuvicircntului Termenul apare la Antim numai cu

fonetismul nordic bălaurul DO 95 bălauri CVNTO 255 CL 2r

bălaurii C 48v bălaurilor DO 69

Mitropolitul s-a putut familiariza cu fonetismul nou din textele

nordice intrate icircn circuitul cultural muntenesc şi icircn cazul unor cuvinte

din Biblia de la Bucureşti unde diortositorii au omis să corecteze după

norma sudică ori să icircnlocuiască icircn Cartea lui Iov4 de pildă

substantivul bălaur (7 12) bălaurul (40 20) bălaurilor (4 10 20 16

38 39)

I112 Vocala [a] protonică etimologică este păstrată icircn maslin

(derivat regresiv din maslină lt vsl maslina lt vsl maslinŭ Rosetti

ILR 1978 p 322) DO 63 70 187 209 CVNTO 243 267

bdquoMuntele Maslinilorrdquo DO 183 Norma este generală icircn epoca veche a

romacircnei literare5 fiind consemnată şi mai ticircrziu icircn secolul al XIX-lea

6

Abaterile de la normă cu [a] gt [ă] (icircn măslin şi derivatele sale formă

ce s-a impus ulterior icircn romacircna literară modernă) sicircnt sporadice icircn

3 Gheţie BD p 96 ILRL 1997 p 293 vezi şi Manea Dosoftei VPS p 97

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 792 4 Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 5 vezi şi MLDV 32 33 bdquomănia

bălaurilorrdquo 5 Densusianu ILR II p 54

6 Vezi DLR sv măslină

Fonetica 27

această perioadă Fonetismul nou este folosit icircn ms 4389 (Facerea 8

11 Deuteronomi 6 11) icircnsă este abandonat icircn textul Bibliei din 1688

ceea ce dovedeşte reticenţa diortositorilor faţă de inovaţia pornită

probabil din vorbirea populară

I113 Vocala [a] posttonică etimologică se păstrează icircn dascal

(lt vsl daskalŭ cf bg scr daskal ngr ) CL 4v 7

r DO

154 dascali CVNTO 306 DO 63 118 151 171 212 dascalii

IcircPTPO 350 355 AMAO 334 DO 92 91 151 Forma etimologică

este generală icircn toată epoca veche a romacircnei icircn toate variantele

literare7 deşi se icircnticirclnesc peste tot şi icircncălcări ale normei

Evoluţia lui [a] neaccentuat la [ă] este consemnată la Antim

Ivireanul icircn dascălul DO 9 51 53 184 dascălului DO 51 54 138

dascălilor DO 34 94

I114 Icircn cazul adverbului măcar (lt ngr 8) apare numai

forma cu [a] neaccentuat etimologic gt [ă]9 ca icircn romacircna literară

modernă IcircBO 375 383 DO 14 44 icircn locuţiunea conjuncţională

măcar că DO 6 16 19 20 23 34 37 40 43 şa Fonetismul

etimologic fusese general icircn perioada precedentă10

dar icircn secolul al

XVII-lea după 1640 forma veche alternează cu cea nouă icircn grade

7 Vezi ILRL 1997 p 293 Manea Dosoftei VPS p 98 Arvinte STLFAC

p 88 8 Provenienţa lui directă din neogreacă icircn limba romacircnă este discutabilă vezi

Mihăescu Influenţa grecească p 156 bdquo[măcar] exista probabil icircn limba

noastră icircncă din veacul al XV-lea după cum ne arată reflexul makar din

documentele slavo-romacircne Cuvicircntul apare pe o arie icircntinsă găsindu-se icircn

bulgară (makaacuter) sicircrbocroată (maacutekar) aromacircnă şi meglenoromacircnă (măcar)

neogreacă () turcă (meacuteger) şi italiană (makari magari) La noi s-a

răspicircndit prin slavi care l-au luat probabil de la bizantini iar aceştia de la

persanirdquo 9 Forma cu [a] nu este considerată de Ov Densusianu ca etimologică ci

obţinută prin asimilaţie regresivă vezi ILR II p 69 10

ILRL 1997 p 293

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 28

diferite icircn texte de provenienţă diversă Varianta literară muntenească

adoptă icircn a doua jumătate a secolului al XVII-lea inovaţia fonetică fapt

evidenţiat prin preferinţa pentru fonetismul nou icircn Pravila de la 1652

Biblia de la Bucureşti11

etc Textele literare de tip nordic păstrează mai

multă vreme norma veche12

I115 Vocala [a] neaccentuată se păstrează icircn adjectivul

arianesc (lt arian (lt vsl arijanŭ) + suf -esc) DO 116 Varianta care

s-a impus ulterior icircn limba literară arienesc (cf arienie) apare icircn ms

524 C şi 549 B ale didahiilor ambele realizate la sficircrşitul secolului al

XVIII-lea13

cu intervenţii icircn text ale copiştilor

2 [ă]

I121 Vocala [ă] neaccentuată se păstrează icircn nădejde (lt vsl

nadežda) şi icircn derivatele sale icircn concordanţă cu norma literară

muntenească nădeacutejde Postf 1693O 397 IcircPTPO 354 IcircBO 369

AMAO 341 DO 23 24 36 37 56 73 75 93 226 etc nădeacutejdea

IcircBO 377 CVNTO 289 DO 8 23 197 nădeacutejdia IcircBO 376 DO

21 23 38 nădiajde DO 25 deznădăjduire DO 36 37 bdquoaş putea

nădăjduirdquo IcircBO 366 nădăjduesc CPO 387 Ded 1715O 411

nădăjduiaşte DO 23 24 nu nădăjdueşti CVNTO 241 nădăjduim

CPO 394 DO 21 nu vă năjduiţi (sic) DO 24 să nu să

deznădăjduiască IcircBO 377 DO 23 75 nădăjduite IcircBO 376

Nu am icircnregistat icircn niciunul dintre textele lui Antim Ivireanul

forme cu ne-

Pe de o parte Antim Ivireanul icircşi edifică exprimarea literară icircntr-un

spaţiu lingvistic icircn care apariţia vocalei [e] icircn locul velarei [ă]

(reflexul romacircnesc normal pentru complexul sonor din etimonul

slavon) nu se produce icircn graiuri şi nu este consemnată icircn textele

11

ILRL 1997 p 293 Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 6 12

Vezi Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 792 13

Vezi Gabriel Ştrempel Copişti de manuscrise romacircneşti picircnă la 1800

Bucureşti Editura Academiei 1959 p 48 vezi şi idem Introducere la

Antim Ivireanul O p LXI

Fonetica 29

culte14

Este aşadar o normă veche statornică şi clară icircn

varianta literară muntenească15

Pe de altă parte icircmprejurările icircn

care Antim a icircnvăţat romacircneşte erau de natură să icircl pună icircn

contact cu acest fenomen prezent icircn texte literare (importante

pentru uzul bisericesc icircn general) din Transilvania şi Moldova

icircn secolele al XVI-lea şi al XVII-lea16

inclusiv icircn Biblia de la

Bucureşti unde din totalul de 23 de forme consemnate pentru

nădejde 10 prezintă fonetismul [e]17

I122 Respecticircnd norma literară generală icircn epoca veche [ă]

medial protonic se păstrează icircn cuvinte de tipul arăta (lt lat

arrectare) DO 25 arătaţi DO 6 ai arătat CVNTO 242 să

14

Consemnarea formelor de tipul nedejde icircn loc de nădejde icircn documente

scrise icircn nordul Moldovei şi al Transilvaniei icircn secolele al XVI-lea şi al

XVII-lea precum şi icircn graiurile actuale din Banat din nordul Moldovei şi din

Transilvania de la nord de Mureş (vezi ALR II SN vol IV h 1655) icirci

determină pe Ion Gheţie şi pe Alexandru Mareş să considere că fenomenul

este o inovaţie a acestor graiuri intrată icircn variantele literare din zonele

respective [ă] ndash [e (ę)] gt [e] ndash [e (ę)] (vezi Gheţie BD p 100 şi Gheţie-

Mareş Graiurile p 78) Această realitate poate avea icircnsă o altă explicaţie

decicirct cea a evoluţiei spontane sugerate de cei doi lingvişti bucureşteni

anume hipercorectitudinea (sau hiperliterarizarea vezi Arvinte Normele

limbii literare icircn BB p XVIII cf Fracircncu 1974 p 58-59) Acest punct de

vedere este argumentat pe larg de Alexandru Gafton (Hipercorectitudinea p

53 şi urm) care observă şi că bdquonu se pot atribui aceste modificări unor arii

compacte fenomenul icircnregistricircndu-se icircn mai multe zone aparţinicircnd unor

dialecte literare diferiterdquo (idem p 134) ca reacţie la velarizare 15

Notăm pentru ilustrarea forţei uzului literar muntenesc icircn privinţa acestui

fapt de limbă că icircn bdquoreeditareardquo de la Dealu (1644) niciuna dintre cele 30 de

atestări ale fenomenului [ă] gt [e] din Cazania lui Varlaam (1643) nu este

păstrată (Fracircncu 1974 p 58-59) 16

Vezi Densusianu II p 70 Gh Chivu Vechi psalmi romacircneşti din secolul al

XVII-lea icircn LR XXI (1972) nr 2 p 147 Fracircncu 1974 p 58 Mirela

Teodorescu Normă şi grai icircn scrierile lui Varlaam icircn SLLF III p 187-188

Manea Dosoftei VPS p 110 şi 314 etc 17

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 9

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 30

arăta DO 10 etc bărbat (lt lat barbatus) DO 98 197 198 235

bărbaţii CVNTO 293 bătricircn (lt lat betranus) IcircPTPO 357 etc

icircmpărat (lt lat imperator) Pred 1694 2v icircmpăratul DO 3 28 41

etc icircmpăratului Pred 1694 ftl şi 3v icircmpărăţiia Pred 1694 5

r păcat

(lt lat peccatum) IcircPTPO 353 şa sănătate (lt lat sanitatis) Pred

1694 5r CPO 387 vrăjmaş (et ns cf vrajbă MDA) DO 33

vrăjmaşi 2v vrăjmaşii DO 8 vrăjmaşului DO 3 7 36 etc

Unele texte nordice din secolul al XVI-lea prezintă pentru astfel

de cuvinte evoluţia lui [ă] la [a] ca fenomen preluat din graiuri18

şi

explicabil prin asimilare vocalică ([ă] ndash [aacute] gt [a] ndash [aacute]) sau numai prin

acţiunea accentului din silaba următoare19

Icircn secolul al XVII-lea feno-

menul apare icircn continuare icircn cărţi religioase şi laice icircnsă cu o pondere

mai scăzută decicirct icircn perioada precedentă Noi l-am identificat o dată icircn

textele lui Antim Ivireanul vrajmaşul IcircBO 369

18

G Ivănescu (ILR 2000 p 562) este de părere că inovaţia a apărut mai icircnticirci icircn

Maramureş iar de acolo bdquoprin migraţii fenomenul a fost dus şi icircn Moldova de

nord (inclusiv Bucovina) Muntenia şi Olteniardquo 19

Vezi explicaţiile icircn detaliu la Puşcariu LR II p 375-381 şi Nandris

Phoneacutetique p 50-51 cf Candrea PS Critica textelor p XXXVI şi CXLIII

care este de părere că icircn aceste situaţii fenomenul presupune dimpotrivă o

păstrare a lui [a] netrecut la [ă]

Icircntre teoriile lingviştilor despre fenomenul trecerii vocalei [ă] protonice la

[a] una aparte susţine Iorgu Iordan icircn Un fenomen fonetic romacircnesc

dialectal ă neaccentuat gt a icircn bdquoRevista filologicărdquo I (1927) nr 1-2

(februarie-iunie) Număr omagial pentru Sextil Pușcariu p 117-154 (punct

de vedere combătut de altfel de Octave Nandris op cit p 50) care icirci

formulează o dublă explicație icircn funcție de tipul fonetic al cuvintelor icircn care

apare bdquoicircnaintea și din cauza unui aacuterdquo (p 137 tipul bărbat ndash barbat) ndash

asimilare vocalică produsă bdquoicircn conformitate cu spiritul limbii noastrerdquo (p

141) sau doar icircn poziție protonică icircn lipsa unui aacute icircn silaba următoare (tipul

bătricircn ndash batricircn) ndash prefacere necondiționată de origine bdquoheteroglosărdquo apărută

icircn vorbirea minorităţilor ce utilizau romacircna ca a doua limbă dar icircn ale căror

sisteme fonetice nu exista un asemenea sunet velar de aici transformarea

trecicircnd şi icircn pronunţia romacircnilor (p 144 și urm)

Fonetica 31

I123 Vocala [ă] neaccentuată apare netrecută la [a] icircn

cuvintele din familia lui pahar (lt magh pohaacuter20

) păharul IcircBO 373

păharnic IcircPTPO 349 păharnicului CVNTO 236 Icircn epoca lui Antim

Ivireanul fonetismul [ă] din păhar şi derivatele acestuia este normă icircn

toate variantele literare continuicircnd situaţia din secolul al XVI-lea Tre-

cerea lui [ă] protonic la [a] sub influenţa vocalei accentuate [a] din silaba

următoare icircn păhar gt pahar a apărut ca o inovaţie icircn Muntenia şi pe alo-

curi icircn Moldova la icircnceputul secolului al XVII-lea21

fără a se impune icircn

perioada imediat următoare ca normă generală a textelor literare Icircn

secolul al XVII-lea forma cu [a] apare sporadic icircn Transilvania (NT 5v

unde se explică prin originea muntenească a primului traducător

Silvestru) şi icircn Ţara Romacircnească (MLD I40 11 13)

I124 Vocala [ă] este păstrată icircn fămeacutee (lt lat familia) CL 20r

DO 235 fămeacuteia DO 44 fămeia DO 44 235 fămeii DO 215

Trecerea lui [ă] la [e] prin asimilare vocalică este atestată icircn

documente icircncă din secolul al XVI-lea şi icircnregistrează o frecvenţă

icircnsemnată mai ales icircn textele din Moldova dar apare şi icircn scrieri

munteneşti şi din Crişana22

Icircn scrierile lui Antim Ivireanul am con-

semnat inovaţia o singură dată icircn derivatul femeesc DO 190 Nu

avem certitudinea că el aparţine discursului iniţial este posibil ca forma

să se datoreze lui Efrem primul copist al predicilor Dintre copiile ulte-

rioare ms 549 B (executat după copia lui Efrem) şi ms N refac forma

veche a cuvicircntului fămeesc respectiv fămesc Icircn ansamblu la copiştii

didahiilor norma oscilează icircntrucicirct icircn versiunile manuscrise ticircrzii ale

didahiilor apare aticirct fonetismul literar actual cicirct şi cel literar icircn perioada

aceea Inovaţia este impusă ca normă a limbii literare abia la icircnceputul

20

Ion Gheţie aduce icircn discuţie şi o altă origine bdquoprobabil din scr pehar cu e gt

ă după o labială icircn poziţie laquotareraquordquo icircn BD p 98 vezi şi Gafton

Hipercorectitudinea p 106 nota 284 care introduce ideea unei etimologii

multiple 21

Gheţie BD p 98 22

ILRL 1997 p 294 vezi şi Gheţie ndash Mareş Graiurile p 44

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 32

secolului al XX-lea icircn 190423

şi este reiterată de icircndreptarul ortografic

din 193224

I125 Păstrarea vocalei neaccentuate [ă] este consemnată şi icircn

alte cuvinte moştenite din latină şi icircn derivate ale acestora pentru care

limba literară modernă a acceptat formele cu [ă] gt [e] fermeca (lt lat

pharmacāre) icircnveli (lt icircn- + -văli lt vsl valiti DLRM) pereche (lt lat

paric(u)la) perete (lt lat par(i)etem) a se speria (lt lat expavorare sau

expavorere CADE)

La Antim Ivireanul ocurenţa acestor termeni este slabă

fărmăcătoare DO 235 fărmăcătoriu CL 1v s-au icircnvălit DO 225

păreche DO 31 păreacuteche CL 8r DO 180 păreţilor

25 DO 58 să

se spară DO 107 şi spăriindu-se DO 107

Momentul atestărilor cu [ă] gt [e] (prin falsă regresiune

vocalică26

) este diferit de la un termen la altul De exemplu pentru

pereche atestarea acestei forme este foarte ticircrzie de pe la mijlocul

secolului al XVIII-lea icircn timp ce speria apare icircn limba cultă din

Muntenia la cronicari cu vreo cincizeci de ani mai devreme27

Inovaţia

din graiurile sudice s-a impus ca normă a limbii literare abia icircn primele

decenii ale secolului al XX-lea Dacă pentru femeie norma modernă

23

Regule ortografice stabilite de Academia Romacircnă icircn anul 1904 Sibiu 1904

p 23 24

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 116 25

Icircn afara ocurenței din didahii termenul părete mai apare icircn manuscrisul de

la mănăstirea Cernica al lucrării Chipurile Vechiului şi Noului Testament

unde textul este modificat faţă de originalul păstrat la Kiev (care a stat la baza

ediţiilor critice ale operei lui Antim Ivireanul din 1962 şi 1972) bdquoA 6-lea

pentru stricarea Vavilonului ticirclcuind scrisoarea ce văzuse icircn părete la ospăţi

ce zicea Mani Thakel Faresrdquo (sn) CVNTCO 298 icircn note vs bdquoA șasia

videnie au văzut iară icircn vreacutemea acestui Valtasar pentru stricarea Vavilonului

cum că va fi prin Chir și prin Darie ticirclcuind scrisoarea ceacuteia ce s-au văzut

ospăticircndu-să Valtasar careacute zicea Mani Thekel Faresrdquo icircn text 26

Hristea Probleme p 312 Gafton Hipercorectitudinea p 127 27

ILRL 1997 p 294

Fonetica 33

este stabilită icircncă din 1904 icircn ceea ce priveşte pe icircnveli şi pereche

S Puşcariu şi Teodor A Naum consemnează bdquoAlături de icircnveli şi

pereche [hellip] se icircntrebuinţează şi formele icircnvăli şi părecherdquo28

şi nu

recomandă una sau alta dintre ele La Antim Ivireanul nu apar decicirct

formele cu [ă]

I126 Prepoziţia către (lt lat contra) este folosită de Antim

Ivireanul cu forma etimologică cătră Pref 1639O 397 Pred 1694 3v

Ded 1694O 399 Ded 1703O 406 IcircPTPO 351 353 354 etc IcircBO

368 369 372 CVNTO 247 249 251 253 etc AMAO 327 etc DO

6 7 14 21 22 27 30 31 34 36 41 43 45 46 47 48 50 etc

Am icircnregistrat rar icircn textele cercetate varianta cu [-e] deşi ea re-

prezintă o inovaţie a graiurilor munteneşti (produsă bdquofie printr-o disi-

milare vocalică fie ca urmare a rostirii moi a lui rrdquo29

fie printr-un

fenomen de fonetică sintactică30

) bdquoMachedoniia o au stăpicircnit Filip [hellip]

către amiazănoapte [] iar icircn Asia cătră apus au icircmpărăţit Antiohrdquo

CVNTO 308 Inovaţia apare constant icircn textele literare laice anticipicircnd

modificarea normei literare din epoca modernă Bazicircndu-se pe rostirea

generală icircn dacoromacircna de odinioară forma etimologică a prepoziţiei

este deosebit de bine reprezentată icircn limba cultă din secolele al

XVI-lea al XVII-lea şi al XVIII-lea31

icircnsă nici mai ticircrziu cătră nu icircşi

pierde icircn totalitate prestigiul astfel icircncicirct Sextil Puşcariu constată că

pentru vorbitorul cult de la mijlocul veacului trecut bdquocătre e [] mai

literar (sn) decicirct cătrărdquo32

deci cătră nu este perceput ca abatere fla-

grantă de la norma literară contemporană

28

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 18 29

Gheţie BD p 176 30

După Puşcariu LR II p 182 către s-a dezvoltat din cătră bdquola icircnceput

numai cicircnd urma un cuvicircnt care forma poziţie moale (către mine dar cătră

casă) Tot aşa se va fi scris odinioară pă masă dar pe mese me vede (forma e

obişnuită icircn Codicele Voroneţean) dar să mă vadărdquo 31

De exemplu icircn Vulgata de la Blaj 1760-1761 cătră este general (vezi

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 793) 32

Puşcariu LR II p 184

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 34

I127 Vocala [ă] se păstrează icircn verbele rădica (lt lat

eradicāre) şi răsipi (lt vsl rasypati) DO 67 rădicăm DO 82 am

rădicat C 32v ai rădicat C 5

v au rădicat DO 45 59 61 75 Ded

1715O 411 s-au rădicat CVNTO 308 DO 48 va rădica DO 66

să (se) rădice CPO 391 DO 45 186 rădicaţ DO 21 etc

răsipeşte DO 74 răsipeacuteşte DO 214 să răsipească DO 60 215

etc

Antim Ivireanul respectă de obicei această normă care fusese

generală icircn secolul al XVI-lea33

dar am consemnat icircn textele sale şi

exemple cu [ă] trecut la [i] m-ai ridicat C 33v

(scris ethegraveaumliacuteecircagraveograve) să

ridicăm CPO 390 Fenomenul trecerii lui [ă] la [i] prin stadiul [icirc]

este o inovaţie a graiurilor din Muntenia şi Transilvania de sud iar sta-

diul intermediar a fost consemnat şi icircn cicircteva puncte din Moldova34

Fonetismul apare icircn texte după mijlocul secolului al XVII-lea mai ales

icircn documente laice dar icircn număr mai redus decicirct forma veche Acesta

continuă să aibă statut de normă literară unică la icircnceput apoi icircn

concurenţă cu cea nouă picircnă ticircrziu35

I128 La substantivul nisip (lt bg nasip DLR) nu am con-

semnat trecerea lui [ă] etimologic la [i] inovaţie a graiurilor munteneşti

(posibil printr-o fază intermediară cu [icirc]36

) De altfel prezenţa

cuvicircntului e slabă apăricircnd doar de două ori icircn textele cercetate

bdquonăsipul măriirdquo DO 6 56 Forma etimologică a cuvicircntului se icircnca-

drează icircn norma generală a vechii romacircne literare şi deocamdată nu se

vede icircn texte tendinţa de a adopta fonetismul nou Acesta apare foarte

rar icircn textele munteneşti literare este atestat icircn ms 4389 cartea

Facerea bdquoŞi va fi seminţiia ta ca nisipul pămicircntuluirdquo (MLDI Facerea

2814) acolo unde icircn textul tipărit al Bibliei din 1688 este prezent

fonetismul tradiţional bdquonăsipul pămicircntuluirdquo Vasile Arvinte icircn studiul

33

Rosetti ILR 1978 p 503 34

Gheţie BD p 100 35

Abia lucrarea normativă din 1932 face precizarea bdquose rosteşte cu i nu cu ă

[hellip] ridicrdquo Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 20 şi 164 36

Arvinte STLFAC p 65

Fonetica 35

lingvistic al acestei cărţi indică icircncă un pasaj37

icircn care ms 4389 conţine

forma nisipul dar textul propriu-zis icircn ediţia MLDI apare astfel bdquoŞi

stricircnse Ioacutesif gricircu mult foarte ca năsipul mării erardquo (Facerea 4149) Şi

Ion Gheţie trimite la forma nouă icircn Biblia din 168838

icircnsă Vasile

Arvinte atrage atenţia că icircn locul indicat de lingvistul bucureştean

(precum şi icircn celelalte pasaje unde apare) cuvicircntul păstrează fonetismul

etimologic39

fapt observat şi de noi Nu am consemnat cuvicircntul cu

forma nouă nici icircn celelalte cărţi ale Vechiului Testament ediţia MLD

Aşadar ocurenţa formei cu [ă] gt [i] icircn textele literare de la sficircrşitul

veacului al XVII-lea este chiar mai slabă decicirct a părut picircnă acum

Un stadiu intermediar cu [e] (cum s-a petrecut cu prăvi gt previ gt

privi) nu a existat pentru cuvicircntul nisip după cum afirmă Ion Gheţie40

Icircn copia didahiilor lui Antim executată de Grigorie Deleanu la 1781

apare totuşi nesipul o singură dată (ms 524 CDO 6) acolo unde icircn

textul cel mai timpuriu al predicilor este scris năsipul Deoarece alte

exemple lipsesc ocurenţa lui nesip aici este suspectă cu aticirct mai mult

cu cicirct icircn această perioadă (sficircrşitul epocii vechi a romacircnei literare)

varianta cultă muntenească impunea forma cu [i] iar cea cu [ă]

caracteriza numai textele redactate icircn varianta moldovenească şi

transilvăneană-bănăţeană41

I129 Vocala [ă] etimologică se păstrează icircn verbul lăcui

(lt magh lakni) DO 42 lăcuesc DO 189 190 lăcueşte C 15r

lăcuia CVNTO 290 296 DO 4 lăcuiră CVNTO 310 au lăcuit

CVNTO 253 256 DO 42 43 va lăcui DO 102 să lăcuieşti DO

45 să lăcuiască IcircBO 374 AMAO 330 337 DO 21 să lăcuiţi

CPO 388 lăcuind CVNTO 257 260 270 299 precum şi icircn

derivatele sale lăcuitori AMAO 329 lăcuitorii DO 118 158 159

lăcuitoriu DO 181 195 lăcuinţa IcircPTPO 353 Aceeaşi situaţie am

37

Ibidem p 65 38

Gheţie BD p 335 ILRL 1997 p 295 39

Arvinte STLFAC p 65 40

ILRL 1997 p 295 vezi şi Iacob Limbajul biblic romacircnesc I p 68 41

Iacob II p 9

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 36

icircnregistrat icircn cazul substantivului săbor (lt vsl sŭborŭ) săborul CL

1r DO 86 116 165 171 săborului DO 138 la fel şi la derivate

săbornicească CL 1r IcircBO 371 săborniceasca IcircBO 375

săborniceştii IcircBO 371

Antim Ivireanul respectă norma impusă de textele culte din

secolul al XVI-lea42

Nu am icircnregistrat forme cu [ă] gt [o] prin asi-

milare parţială sau totală pentru aceste cuvinte deşi evoluţia unui [ă]

etimologic icircn cuvinte icircmprumutate icircn aceeaşi poziţie se produsese icircn

graiurile de tip sudic iar norma literară muntenească icircnregistrase

inovaţia

I1210 Potrivit normei literare din epoca veche [ă] este păstrat

icircn verbul mulţămi (lt (la) mulţi ani cf gr DLR)

mulţămesc C 5v mulţămim C 15

v n-au mulţămit IcircPTPO 360

precum şi icircn familia sa lexicală mulţămirea IcircPTPO 354 mulţămiri

C 55v mulţămitori CL 2

v nemulţămitor IcircPTPO 351 Icircn ansamblul

textelor lui Antim Ivireanul icircnsă aceste forme sicircnt puţine Mult mai

frecvente sicircnt cele icircn care [ă] gt [e] (evoluţie insuficient explicată pentru

toate ariile icircn care apare icircn texte43

) să mulţemim DO 72 126 200

mulţemire C 3r mulţemiri DO 201 mulţemit DO 52 87 232 233

mulţemita CVNTO 242 (cu) mulţemită DO 21 37 142 191 192

CPO 389 mulţemite DO 113 mulţemitor CVNTO 242

mulţemitoriu CVNTO 242 CPO 388 mulţemiţi AMAO 330

nemulţemitor DO 57

Inovaţia din graiurile sudice cu [ă] gt [u] prin asimilare vocalică

apare de trei ori şi numai icircn predici mulţumescu-ţ DO 144

nemulţumirii DO 57 şi nemulţumitoarea DO 203 Icircn ciuda suspi-

ciunilor de intervenţie icircn text este posibil ca forma păstrată icircn cea mai

veche copie manuscrisă a didahiilor (executată de Efrem grămăticul icircn

42

ILRL 1997 p 88 Densusianu ILR II p 65 71 43

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 172 cf Densusianu ILR II p 53 bdquopoate

trebuie să presupunem că ă a devenit e mai icircnticirci icircn formele de ind prez

amăgesc mulţămesc etc unde e putea să-l asimileze pe ă precedentrdquo

Fonetica 37

anii 1722-1725) să reproducă forma utilizată de Antim Ivireanul icircnsuşi

icircntrucicirct chiar dacă ea este rară icircn limba cultă a epocii apare şi la alţi

cărturari (de pildă icircn Istoria Ţăracirci Rumacircneşti mulţemită 6v16 şi

mulţemite 2r12

44) Icircn ms 549 (cel de la Căldăruşani realizat după

exemplarul din 1722-1725) şi icircn ms 524 (din 1781) icircn două din cele

trei ocurenţe cuvicircntul este corectat după norma tradiţională

nemulţămirii şi nemulţămitoarea45

La fel au procedat copiştii şi icircn

cazul cicirctorva dintre formele cu [e] punicircnd icircn evidenţă astfel vitalitatea

normei literare vechi De altfel inovaţia care a impus trecerea lui [ă] la

[u] icircn mulţumi a devenit normă unică pentru limba literară abia din

193246

după ce icircn 1904 ortografia accepta norma dublă mulţumi ndash

mulţămi

I1211 Dacă icircn părete păreche spăria şa [ă] etimologic icircşi

menţine poziţia de fonetism literar icircn textele religioase din Ţara

Romacircnească deci şi la Antim Ivireanul icircn cazul altor cuvinte cu [ă] icircn

aceeaşi poziţie am constatat icircn scrierile mitropolitului muntean pre-

ferinţa pentru varianta nouă necaz (lt vsl nakazu) DO 75 159

necazul DO 61 necazului DO 159 necazuri DO 61 82 151

186 necazurile CVNTO 244 DO 158 163 228 (ne-)am necăjit

AMAO 334 DO 160 Cuvicircntul este rar folosit cu fonetismul etimo-

logic năcazurile Ded 1703O 407

Inovaţia s-a produs icircn Ţara Romacircnească probabil mai icircnticirci ca

disimilare vocalică [ă] ndash [ă] gt [e] ndash [ă] icircn verbul a necăji extinsă apoi

şi la substantivul necaz determinicircnd o modificare icircn configuraţia

exprimării culte dacoromacircne varianta cu [e] devine normă a

44

Istoria Ţăracirci Rumacircneşti atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino

Ediţie critică studiu lingvistic glosar şi indice de nume proprii de Otilia

Dragomir Bucureşti Editura Academiei 2006 Cf Ion Gheţie BD p 102 şi

ILRL 1997 p 295 care semnalează inovaţia icircn documente munteneşti abia

după 1750 iar icircn textele literare ale epocii o singură dată icircn Evanghelia din

1760 45

Vezi DO 57 203 notele de subsol 46

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 23

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 38

dialectului literar muntenesc (se găseşte la cronicari icircn Biblia din

1688 icircn documente etc) faţă de aria dialectală nordică unde apare

constant picircnă icircn secolul al XIX-lea forma etimologică (la 1757

Dimitrie Eustatievici Braşoveanul foloseşte numai forma cu [ă]47

tot

astfel icircn Vulgata de la Blaj 1760-1761 bdquofonetismul mai apropiat de

etimon este cvasigeneralrdquo48

iar icircn veacul următor scriitorii ardeleni şi

moldoveni păstrează icircn operele lor forma arhaică49

)

Aceeaşi realitate lingvistică se constată şi icircn cazul lui blestem şi

blestema (lt lat blasphemare) Antim Ivireanul foloseşte icircn exclusivitate

forme cu [e] şi [ecirca] blestem IcircBO 367 AMAO 334 336 340 343

DO 100 120 blestemul CVNTO 247 a blestema CVNTO 259

DO 81 91 bleacutestemă CL 1r blestemă CVNTO 252 blestemăm DO

26 s-au blestemat DO 62 să blesteme CVNTO 259 blestemată

IcircBO 367 DO 24 82 96 100 173 blestemicircnd CVNTO 245 266

DO 53 blestematul DO 38 205 blestemaţilor IcircPTPO 354

Forma etimologică rămicircne normă a variantelor literare nordice

icircn timp ce [ă] gt [e] icircn dialectul literar muntenesc din a doua jumătate a

secolului al XVII-lea pornind de la o inovaţie a vorbirii populare50

Prezenţa formei vechi la sficircrşitul secolului al XVII-lea icircn texte diferite

din Ţara Romacircnească se explică fie ca o reminiscenţă a normei generale

odinioară icircn dacoromacircna populară şi icircn varianta ei cultă fie ca influenţă

a textelor nordice care stau la baza unor realizări tipografice munteneşti

(icircn Biblia din 1688 de pildă)

I1212 Icircn cuvacircntul biserică (lt lat basĭlica) şi icircn derivate

norma literară generală icircn a doua jumătate a secolului al XVII-lea

oglindea al doilea stadiu de evoluţie a vocalei protonice de la latină icircn

limba romacircnă şi anume pronunţia cu [e] protonic După Al Rosetti

fenomenul este icircnregistrat la scară largă icircncă din secolul al XVI-lea

47

Mariana Costinescu Normă şi dialect icircn primele gramatici romacircneşti icircn

SLLF II 1972 p 12 48

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 793 49

Vezi referiri la scriitori din secolul al XIX-lea la Frăţilă Tacircrnave p 38 50

ILRL 1997 p 294 Gheţie BD p 98

Fonetica 39

cicircnd bdquoforma asimilată besěrecă [] este generalărdquo51

Totuşi icircn cele

mai multe texte din prima etapă a romacircnei literare cele două forme

alternează Chiar dacă icircn veacul al XVI-lea [e] protonic icircn acest cuvicircnt

reprezenta un fapt nou icircncă el s-a impus repede icircn limba textelor

bisericeşti ajungicircnd ca icircn vremea lui Antim Ivireanul să constituie un

fenomen bdquoclasicrdquo cu o pondere mult superioară icircn texte faţă de aspectul

arhaic cu [ă] Icircn literatura de specialitate păstrarea lui [ă] etimologic icircn

cuvicircntul discutat este considerată normă şi icircn ultima perioadă a vechii

romacircne literare icircn toate ariile culturale52

icircnsă ponderea fonetismului

arhaic infirmă acest lucru De pildă la Dosoftei icircn Viaţa şi petreacerea

svinţilor bdquoă este păstrat icircn cuvicircntul băsearică (lt lat basilica) icircntr-o

singură ocurenţă nov 144v18 celelalte atestări semnalează trecerea lui

ă la erdquo53

Prin urmare norma nu mai poate fi cea arhaică icircntrucicirct uzul

icircn cele mai multe texte literare s-a orientat spre inovaţie Atestările

termenului icircn discuţie icircn textele munteneşti icircncepicircnd cu mijlocul

secolului al XVII-lea indică icircnsă o nouă tendinţă de rostire şi scriere a

sa cu [i] icircn prima silabă deşi nu se poate vorbi icircncă ţinicircnd cont de

numărul formelor cu [i] icircn detrimentul celor cu [e] de o schimbare a

normei literare sudice

Icircn orice moment al activităţii sale Antim Ivireanul scrie sau pune

sub tipar forme cu [e] Pred 1694 beseacuterecii beseacutericească (4v) CL

1699 beseacuterica (3v4

r 20

v 21

v 22

v 24

r 25

r 25

v 26

r 26

v 27

r 28

r)

beseacuterică (23v 24

v 25

r 27

r) beseacuterici (21

v) beseacutericii (ftl

r 20

v 22

r 26

r

26v 27

r 28

r) beseacutericilor (22

r) etc Ded 1703 beseacuterica (O 407)

besericeşti (O 407) IcircPTP 1705 beseacuterica (O 353 355 358) beseacuterecă

(O 360) beseacuterecii (O 350 355 358) beseacutericii (O 361) CVNT 1709

beseacuterica (O 245 277 279 280 297 300 301) beseacuterică (O 262 283

286) beseacutericei (O 294) beseacuterici (O 254) beseacutericii (O 286 288 289

291 297) etc IcircB 1710 beserecesc (O 378) beseacuterică (O 371 376

379 382) besericească (O 365) besericeşti (O 382) beseacuterici (O 372

51

Rosetti ILR 1978 p 502 cf Munteanu ndash Ţacircra ILRL 1983 p 72 52

Manea Dosoftei VPS p 463 53

Ibidem p 111

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 40

375) beseacutericii (O 365 367 375 376) AMA 1713 beseacuterica (O 327

330) beseacuterică (O 326 327 330) besericească (O 328) beseacuterici (O

326) beseacutericii (O 325 326 328 329 331) etc CP 1714 beseacuterica (O

388) beseacuterică (O 387 389 394) beseacutericii (O 388 394) besericească

(O 387 390) besericeşti (O 390 392) Ded 1715 beseacuterica (O 410)

beseacutericii (O 409) besericeşti (O 409)

Pe licircngă acestea icircn textele lui Antim Ivireanul apar şi forme cu

fonetismul nou muntenesc cu [e] protonic gt [i] Ded 1694 biseacuterică

(O 399) CL 1699 bisearica (20v) bisearicii (20

v) IcircB 1710 biseacuterica

(O 382) C 1715 bisearecă (13r) biseacuterica (21

v 51

r) Frecvenţa

situaţiilor icircn care este icircncălcată norma literară este mult inferioară celei

a situaţiilor cicircnd se respectă norma Constatăm de asemenea că

inovaţia icircnsoţeşte norma pe tot parcursul activităţii lui Antim fără o

modificare a ponderii formei populare de la o etapă la alta Aceste două

fapte indică la Antim Ivireanul asimilare concomitentă a celor două

modalităţi de pronunţie şi de scriere a cuvicircntului Cu toate că există

posibilitatea ca unele dintre formele cu [i] descoperite icircn textele lui

Antim icircn forma păstrată picircnă la noi să nu aparţină autorului (faptul că

apar aticirct de rar şi cu precădere icircn texte tipărite de altcineva ndash Gheorghe

Radovici este tipograful lucrărilor din 1710 şi 1715 ndash icircndreptăţeşte o

atitudine circumspectă cu aticirct mai mult cu cicirct dedicaţia din 1715 text

cu siguranţă mai atent aşezat icircn tipar prezintă numai forme cu [e] pe

cicircnd icircn cuprinsul ceaslovului apare şi varianta cu [i]) ocurenţele din

Ded 1694 şi cele din CL 1699 demonstrează cele afirmate anterior

despre limba deprinsă şi utilizată de acesta

Icircn predici norma literară este respectată prin notarea constantă a

vocalei [e] protonice icircn beseacuterica (O 6 42 51 57 62 85 86 88 108

110 111 112 124 136 146 165 173 204 231) beseacuterică (O 6 31

32 41 43 45 46 62 63 65 68 73 85 90 101 103 108 129 193

203 223 227 231) besericească (O 116 193 230) besericesc (O

124 202 231) beseacutericeşte (O 28) besericeşti (O 28 30 82 99 210

226 233) beseacuterici (O 34 72 117 192 204) beseacutericii (O 31 32 35

42 45 50 57 58 72 82 86 91 94 105 116 135 151 170 172 199

204 231 233) beseacutericilor (O 117)

Fonetica 41

Pe licircngă aceste forme copia din 1722-1725 a didahiilor prezintă

cicircteva ocurenţe ale formei noi munteneşti cu [i] biseacuterică (O 6 20 31

125) bisericesc (O 125) bisericească (O 188) biseacuterici (O 23 26 99)

biseacutericii (O 31 94 148 188)

I1213 Vocala [ă] protonică neaccentuată gt [o] icircn folos (lt ngr

) noroc (lt vsl narokŭ) norod (lt vsl narodŭ) zăbovi (lt vsl

za-baviti) şi icircn derivatele lor folos Ded 1694O 399 IcircPTPO 349

351 AMAO 327 341 DO 7 19 22 23 24 29 34 39 68 etc

folosul Pred 1694 3v Ded 1694O 399 AMAO 328 336 342 343

DO 7 22 35 63 72 folosi DO 72 nu folosesc DO 55 s-au

folosit DO 36 59 vom folosi DO 36 să folosiţi DO 34

folositoare Pred 1694 3v folositori DO 63 folosinţă Pred 1694

4v DO 63 etc norocie Ded 1715O 411 norocire Ded 1709O

411 DO 63 norocită Pred 1694 5r DO 126 139 191 201

norociţ DO 87 norociţilor Pred 1694 4r norod CL 31

v IcircPTPO

357 IcircBO 376 CPO 389 394 Ded 1715O 410 DO 21 22 78

86 norodul DO 28 42 60 63 69 75 norodului IcircBO 367 CPO

389 390 DO 7 21 32 41 45 63 Ded 1715O 411 noroadele

DO 51 67 noroadelor DO 5 66 etc zăboveşte DO 102 au

zăbovit DO 75 zăbovind DO 196

Trecerea lui [ă] la [o] prin asimilare vocalică [ă] ndash [o] gt [o] ndash [o]

icircn cuvinte ca folos noroc şi norod şi prin disimilare vocalică [ă] ndash [ă] gt

[ă] ndash [o] icircn zăbovi este o inovaţie destul de timpurie icircn unele graiuri

dacoromacircne54

cu atestări icircn textele literare chiar icircn perioada de picircnă la

164055

Tendinţa este aceea de impunere a inovaţiei (fonetismul nou se

icircnticirclneşte icircn texte din Moldova Banat-Hunedoara Ardeal şi Ţara

Romacircnească) deşi unii autori privilegiază fonetismul vechi (de pildă la

Dosoftei icircn Viaţa şi petreacerea svinţilor bdquotoţi aceşti termeni [noroc

54

Gheţie BD 101-102 55

ILRL 1997 p 89 Rosetti ILR 1978 p 503 şi 540 cf Densusinau ILR II

p 53 70

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 42

norod noroi] apar cu fonetismul etimologicrdquo56

) ori icircl folosesc icircn

alternanţă cu cel nou Icircn cazul lui zăbăvi ndash zăbovi alternanţa s-a

manifestat picircnă ticircrziu icircn epoca premodernă

Antim Ivireanul respectă norma curentă icircn varianta literară din

vremea sa dar foloseşte de cicircteva ori numai icircn cazul lui norod şi

fonetismul etimologic (mai prezent icircn textele literare nordice) nărod

CL 8v 31

v Ded 1694O 399 nărodului CPO 388

I1214 Vocala [ă] accentuată (lt lat aacute + n + voc) gt [icirc] icircn

ficircnticircnă (lt lat fontana) icircnticirci (lt lat antaneus) micircnă (lt lat manus)

după norma literară a vremii ficircnticircnă CVNTO 260 DO 20 ficircnticircni

DO 260 icircnticirci Postf 1693O 397 IcircPTPO 351 352 255 CVNTO

253 255 256 257 258 262 DO 17 23 25 30 35 38 46 47 48

56 59 etc bdquoicircnticirce pricinirdquo Ded 1694O 398 micircnă CVNTO 295

296 AMAO 330 CPO 393 DO 21 86 117 136 144 225 micircna

DO 170 Fenomenul se recunoaşte icircn toate cuvintele moştenite din

latină cu un [aacute] latinesc icircn aceeaşi poziţie57

Nu am consemnat la

Antim Ivireanul forme cu stadiul [ă] (cf fontaacutena gt fontŠnă gt făntŠnă

gt fănticircnă gt ficircnticircnă58

ori manus gt mănu gt micircnă) care fuseseră active icircn

majoritatea textelor din secolul al XVI-lea59

şi care mai apăreau icircn

vremea cărturarului muntean icircn varianta literară nordică (la Dosoftei60

icircn ms 45 al Bibliei din 168861

etc) Ceea ce fusese la icircnceput o inovaţie

a graiurilor munteneşti s-a extins şi la nivelul altor graiuri a intrat icircn

variantele literare corespunzătoare şi a rămas icircn norma literară

modernă

56

Manea Dosoftei VPS p 114 57

Rosetti ILR 1978 p 251 bdquoCa o urmare a acţiunii lui n asupra vocalei

precedente [] a latin accentuat a trecut icircn romacircnă mai icircnticirci la ă şi apoi la icirc

lat canis gt căne gt cicircne (cf tosc qen romacircna a mers deci mai departe pe

calea icircnchiderii prin crearea timbrului icirc)rdquo 58

Arvinte STLNM p 2 vezi şi Ivănescu ILR 2000 p 208 59

Rosetti ILR 1978 p 544-545 60

Manea Dosoftei VPS p 112-113 61

Arvinte STLNM p 2

Fonetica 43

3 [e]

I131 Vocala [e] medială atonă etimologică s-a păstrat icircn

cuvinte ca adevăr (lt lat ad de verum) AMAO 344 346 adevărul

DO 36 45 51 adevărului DO 4 7 8 etc adevărat Pred 1694 2r

2v IcircPTPO 349 351 352 DO 8 11 15 19 23 30 32 33 42 44 51

etc adeverinţă Pred 1694 4v bdquosă adevăra şi leacutegea postuluirdquo DO

35 aşijderea (lt a(c)şi (lt lat eccum + sic) + vsl (tako)rsquode + -re

DA) Pred 1694 2v DO 7 18 22 24 37 75 88 93 97 101 111

121 124 137 etc IcircPTPO 351 358 IcircBO 378 382 CVNTO 318

AMAO 337 341 345 CPO 392 foamete (lt fămetos gt fometos bdquocu

ă gt o sub influenţa consoanelor labialerdquo62

) CVNTO 274 284

foametea DO 61 pretutindenea (lt lat per + totum + inde + re gt dr

pretutindere gt pretutindene(a)) CL 17r CVNTO 295 DO 58 și

petutindenea (sic) DO 202 prieten (lt bg prijaten) şi derivatele sale

priiaten DO 55 182 priiateni Pred 1694 3v CL 16

r 16

v 25

r 29

r

DO 81 123 164 165 181 bdquoicirci prieteneacuteşte cu Dumnezeurdquo DO 167

bdquovă icircmprietenesc cu Dumnezeurdquo DO 172 ucenic (lt vsl učenikŭ)

Pred 1694 3r DO 38 54 101 etc ucenici CL 6

r DO 54 56 79

80 etc ucenicilor CL 6v DO 9 10 11 58 etc veni (lt lat venire)

veni (perf s III sg) CVNTO 293 bdquonu ne venim icircn firerdquo DO 25 am

venit DO 22 au venit DO 30 61 66 CVNTO 280 281 294

venind CVNTO 263 279 290 venirea DO 4 32 46 CVNTO 298

Pe licircngă norma literară din Muntenia (care s-a impus ulterior ca

normă a romacircnei literare moderne) icircn textele lui Antim Ivireanul apar

şi cicircteva exemple cu [e] gt [i] dar nu la toate cuvintele menţionate mai

sus şi destul de rar aşijdirea IcircBO 379 380 381 driptatea C 7r pre-

tutindinea CL 16v C 6

v ucinici CL 4

v ucinicii DO 5 ucinicilor

C 5v DO 5 Fenomenul trecerii lui [e] la [i] icircn acest tip de context

fonetic bdquoeste caracteristic textelor scrise icircn zonele unde se vorbea

subdialectul nordicrdquo63

icircn secolul al XVII-lea dar tendinţa generală

(pusă icircn evidenţă de ocurenţa exemplelor cu [e] gt [i] icircn textele laice şi

62

Rosetti ILR 1978 p 109 63

ILRL 1997 p 297

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 44

religioase din veacurile al XVII-lea şi al XVIII-lea cu deosebire după

1750) este aceea de slăbire a fenomenului la nivelul limbii culte Totuşi

pentru unele cuvinte oscilaţia icircntre norma literară generală şi

icircnchiderea lui [e] rămicircne un fapt real icircn aspectul cultivat al limbii

romacircne picircnă ticircrziu icircn epoca modernă Astfel la icircnceputul secolului

trecut icircn limba literară era consemnată perechea prieten ndash prietin dar

se recomanda forma cu [e] icircn cazul lui aşişderea (aşijderea)64

I132 Vocala [e] medială atonă etimologică s-a păstrat şi icircn

situaţiile icircn care ea este urmată icircn silaba finală de un [e] (mai ales icircn

formele de singular cu articol hotăricirct şi icircn construcţia pluralului

articulat la unele substantive feminine şi neutre) apele DO 65 175

180 185 209 aproapele DO 48 51 52 53 54 cugetele DO 46

73 203 jărtvele DO 153 jirtvele DO 5 mirele DO 113

păcatele DO 11 26 36 46 49 64 65 66 70 71 91 92 93 95

98 99 100 etc părintele IcircPTPO 350 351 DO 17 45 48 83 86

112 125 133 150 200 205 229 etc sufletele IcircBO 382 DO 5

12 22 28 42 81 91 92 106 116 etc umbletele C 1715 21v etc

Fenomenul trecerii lui [e] la [i] icircn aceste contexte a fost

consemnat icircn secolul al XVI-lea icircn documente de pe teritoriile nordice

ale dacoromacircnei (Moldova Transilvania şi Banat) şi mai puţin din sud

(Oltenia) Icircn secolul următor aria sa de răspicircndire se lărgeşte

cuprinzicircnd şi Muntenia şi de asemenea accede icircn textele literare laice

şi religioase dar fără a constitui icircn general normă a vreunei variante

literare Nici măcar la Dosoftei care este unul dintre cărturarii cei mai

receptivi la faptele de limbă populare bdquofenomenul trecerii lui e

neaccentuat icircn poziţie medială şi finală la i nu este caracteristic (sn)

[] Dovadă sicircnt formele duble dintre care icircn anumite cazuri mitro-

politul a preferat pe cele care ulterior au devenit literarerdquo65

De altfel

secolul al XVII-lea reprezintă apogeul acestui fenomen la nivelul

textelor literare numărul ocurenţelor scăzicircnd icircn secolul al XVIII-lea şi

64

Regule ortografice 1904 p 26 şi 19 65

Laura Manea Dosoftei VPS p 129

Fonetica 45

mai ales după 1750 cicircnd icircn textele religioase tipărite se generalizează

varianta literară muntenească cu [e]

La Antim Ivireanul fonetismul literar este uneori icircnsoţit de cel

popular Cazurile icircn care se constată icircnchiderea lui [e] la [i] icircn acest

context fonetic sicircnt chiar mai numeroase decicirct cele icircn care evoluţia s-a

produs icircn situaţia descrisă la punctul I131 cugetile C 14r

cumpenile CVNTO 247 ferestrile CVNTO 287 mirile C 13v

numerile CL 9r picircntecile IcircBO 370 CVNTO 283 razile DO 10

simbetile AMAO 335 sufletile C 14r 54

v umbletile C 1715 21

v

Aceste forme ar fi putut să-i fie sugerate lui Antim Ivireanul de

uzul lingvistic al mentorului său din primii ani ai şederii sale icircn Ţara

Romacircnească moldoveanul Mitrofan Tot el ca diortositor intervenise

şi asupra Bibliei de la Bucureşti deoarece icircn textul din 1688 există

cicircteva locuri icircn care apar forme cu [i] acolo unde icircn traducerea lui

Milescu şi icircn varianta muntenească ms 4389 este icircntrebuinţată forma

literară braţile (BB) ndash braţele (ms 45) MLDI 2716 dobitoacile

(BB) ndash dobitoacele (ms 45 ms 4389) MLDI 345 hainilor (BB) ndash

hainelor (ms 45 ms 4389) MLDI 2727 hiclişug (BB) ndash vicleşug

(ms 45) MLDI 2735 icircngirii (BB) ndash icircngerii (ms 45 ms 4389)

viniră (BB) ndash veniră (ms 45 ms 4389) MLDI 3735 etc

Pe de altă parte prezenţa formelor cu [i] icircn copiile din secolul al

XVIII-lea ale didahiilor (ms 549 B ms 524 C ms 67 N) acolo unde

icircn cea mai veche variantă manuscrisă păstrată (ms 3460 a lui Efrem

grămăticul 1722-1725) există fonetismul etimologic demonstrează

icircntrebuinţarea constantă a inovaţiei la nivel popular (poate ca normă

secundară) icircn Muntenia capetile Dms 524 CO 27 hainile Dms

524 CO 70 74 76 84 164 202 211 219 mirile Dms 549 B ms

67 NO 113 păcatile Dms 549 BO 203 razile Dms 524 CO 19

52 58 etc De altfel icircn ceea ce priveşte răspicircndirea teritorială a

formelor cu [i] astăzi hărţile atlaselor lingvistice indică Banatul vestul

Crişanei Moldova şi icircntreaga Muntenie

I133 [-e] final aton apare netrecut la [-i] anume AMAO 243

310 CPO 394 bate DO 34 IcircPTPO 359 va bate DO 55 cine

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 46

DO 9 11 12 21 26 30 etc cuvinte Pred 1694 4v IcircPTPO 361

haine DO 49 107 192 CVNTO 265 AMAO 346 hrisoave

AMAO 339 mare CVNTO 298 noapte Pred 1694 4r nume

CVNTO 244 269 292 311 AMAO 331 333 354 DO 8 18 27

53 82 87 88 114 sicircnge CVNTO 301 suspine DO 110 să

suspine DO 219 toate DO 5 6 7 8 9 să veacutede Pred 1694 2r etc

Fără a se ridica la statutul de normă literară icircnchiderea lui [-e]

final la [-i] se icircnticirclneşte pe tot parcursul epocii vechi cu precădere icircn

textele elaborate icircn Moldova sau datorate unor moldoveni ori unor

texte de bază moldoveneşti Icircn regiunile sudice ale Dacoromaniei apare

sporadic icircn documentele din Oltenia icircncă din secolul al XVI-lea iar icircn

jumătatea estică a Munteniei după 1600 ca reflex al situaţiei existente

icircn graiurile de acolo icircn acea epocă66

I134 Icircn prepoziţiile de pe şi compusele de la de pe etc [-e]

se păstrează nealterat după norma impusă de tradiţia literară

bisericească icircncă din secolul al XVI-lea Nu am consemnat nicăieri la

Antim Ivireanul fonetismul popular specific graiului moldovenesc di

pi etc (şi care apare sporadic şi icircn alte regiuni nordice67

) deşi el apare

(e adevărat rar) icircn texte religioase munteneşti din epoca lui Antim

Ivireanul68

Icircn istoria limbii romacircne literare icircn ciuda relativ frecventelor

ocurenţe icircn texte religioase şi laice (mai ales din Moldova) icircnchiderea

lui [e] neaccentuat medial şi final (ori a lui [e] din cuvinte atone icircn

frază) la [i] nu a funcţionat ca normă a exprimării culte O icircncercare de

revigorare a fonetismului popular icircn direcţie cultă se icircnregistrează icircnsă

la icircnceputul secolului al XIX-lea icircn Moldova icircn cărţile realizate icircn

tipografia bdquoAlbineirdquo bdquocunoscută fiind tendinţa lui Gr Asachi de a

66

Ion Gheţie Graiurile dacoromacircne icircn secolele al XIII-lea ndash al XVI-lea (pacircnă

la 1521) Bucureşti Editura Academiei 2000 p 17 67

Gheţie BD p 109 vezi şi Densusianu Ţara Haţegului p 25 şi 51

Uriţescu Nordul Banatului p 59 Botoşineanu Valea superioară a

Someşului Mare p 72-73 68

ILRL 1997 p 298

Fonetica 47

repune icircn drepturi unele norme dialectale moldoveneştirdquo69

icircn timp ce icircn

Ţara Romacircnească Ion Heliade Rădulescu recomanda fonetismul de

pentru că bdquoeste mai clasicrdquo70

I135 Cuvicircntul străin (lt lat exterrenus sau exterrinus71

) şi

derivatele lui apar cu fonetismul etimologic [e] aton strein-ă IcircPTPO

360 IcircBO 377 AMAO 341 DO 33 103 124 147 153 171 231

streinul DO 148 streini C 2r 24

r CVNTO 244 etc AMAO 326

icircnstreinat C 22v icircnstreineacuteze AMAO 336 streinătatea DO 6 etc

Vocala icircn discuţie a cunoscut icircn istoria limbii romacircne două

evoluţii Cea mai timpurie este [e] gt [i] prin asimilare vocalică re-

gresivă atestată icircn secolul al XVI-lea icircn textele rotacizante la Coresi

şi icircn Palia de la Orăştie Cealaltă [e] gt [ă] se explică fie prin analogia

termenilor formaţi cu stră- fie prin velarizarea lui [e] după consoana

[r]72

este specifică nordului dacoromacircnesc şi după atestările icircn textele

literare şi icircn documente apare icircn secolul al XVI-lea dar se manifestă

mai pregnant icircn veacul următor Icircn textele lui Antim Ivireanul am

consemnat ambele forme de inovaţie populară icircnsă rar striin IcircPTPO

360 DO 124 striini CVNTO 276 DO 6 străin-nă IcircPTPO 359

IcircBO 380

Fonetismul etimologic [e] icircşi păstrează statutul de normă literară

icircn toată epoca veche folosit icircn primele gramatici romacircneşti (a lui

69

Iacob Limbajul biblic romacircnesc I p 69 70

Heliade Scrieri lingvistice p 105 71

Etimologia lui străin reprezintă icircn continuare o problemă neelucidată Icircn

articolul Icircn legătură cu etimologia lui străin icircn SCL XXVI 1975 nr 2

p 175-182 Ion Gheţie a analizat critic soluţiile propuse şi argumentate de-a

lungul timpului pentru etimonul lui străin şi a ajuns la concluzia că bdquoforma cu e

(strein) pare a fi cea mai veche icircn domeniul dacoromacircnesc şi se plasează icircn

consecinţă cel mai aproape de etimonul latinrdquo (p 179) lt lat exterrenus sau

exterrinus Noi am pornit icircn analiza noastră de la acest punct de vedere Vezi

şi Densusianu ILR II p 72 72

Densusianu ibidem II p 72 respectiv Ion Gheţie Icircn legătură cu

etimologia p 179

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 48

Eustatievici Braşoveanul la 1757 şi a lui Macarie cca 1772 aici

alături de străin73

) şi la icircnceputul epocii moderne dar spre sficircrşitul

secolului al XIX-lea concurenţa formei mai noi cu [ă] icircl face să cadă icircn

desuetudine Ortografia din 1904 icircl prezintă ca a doua opţiune icircn norma

oscilantă străin ndash strein74

Icircndreptarul din 1932 recomandă doar

varianta străin75

dar autorii precizează că bdquoalături de străin se

icircntrebuinţează şi forma streinrdquo76

Icircn privinţa surselor de unde cele două forme populare au pătruns

icircn scrierile lui Antim Ivireanul deducem că străin reprezintă o infiltrare

a unui fapt de limbă popular nordic preluat probabil prin intermediul

vreunui text literar icircn timp ce striin a putut pătrunde direct din vorbirea

populară specifică tuturor locurilor icircn care Antim a activat Ricircmnic

Snagov Ticircrgovişte şi Bucureşti

Hărţile lingvistice actuale (vezi ALR SN V h 1355) evidenţiază

faptul că pe teritoriul care ne interesează forma strein se

icircntrebuinţează astăzi icircn nordul şi estul Munteniei iar striin icircn

vestul Munteniei Oltenia cunoaşte varianta strin mai nouă

obţinută prin contragerea celor doi [i] din striin Icircn mod cert

această configuraţie dialectală nu reflectă şi starea de acum trei

sute de ani Au intervenit modificări a existat o evoluţie

Comenticircnd existenţa lui striin icircntr-un document scris icircn regiunea

Bucureştiului de la icircnceputul secolului al XVIII-lea I Gheţie şi

Al Mareş afirmă că este posibil ca aria lui striin să fi fost icircn acea

perioadă mai largă decicirct icircn zilele noastre extinzicircndu-se spre

est77

Deşi argumentul este precar (icircntrucicirct documentul putea fi

scris de un vorbitor al graiurilor din vestul Munteniei sau din

73

Vezi Mariana Costinescu Normă şi dialect icircn primele gramatici romacircneşti

icircn SLLF II 1972 p 14 şi 21 74

Regule ortografice 1904 p 28 75

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 175 76

Ibidem p 15 77

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 86 87 Ion Gheţie art cit p 179

Fonetica 49

Oltenia78

) el trebuie luat icircn considerare mai ales că este sprijinit

şi de alte constatări după cum va fi arătat icircn cele ce urmează

Icircn textele propriu-zis ale lui Antim Ivireanul am consemnat

ambele forme de inovaţie populară specifice epocii icircnsă rar

Abaterile de la norma literară sicircnt rare şi la Efrem grămăticul icircn

copia din 1722-1725 a didahiilor lui Antim Ocurenţele formelor

cu [ii] din aceste texte nu permit formularea unei concluzii

privind extinderea ariei lui striin faţă de cea a lui strein icircn

vorbirea necultivată din secolul al XVIII-lea icircn Ţara

Romacircnească Pe de o parte sicircnt prea puţine pe de altă parte

Antim Ivireanul ar fi putut prelua varianta striin din graiul

oltenesc din preajma Ricircmnicului şi să o folosească şi mai ticircrziu

accidental cicircnd a activat la Tacircrgovişte şi la Bucureşti fără ca ea

să fie obişnuită şi icircn limba vorbită icircn aceste regiuni din aria

estică a Ţării Romacircneşti

Nu acelaşi lucru putem spune despre versiunilor copiate ale

didahiilor mitropolitului muntean de după 1725 Ne referim la

ms 549 al predicilor realizat icircntre anii 1730-1740 de către un

copist necunoscut79

După cum demonstrează Gabriel Ştrempel

exemplarul a fost lucrat destul de neglijent după manuscrisul

grămăticului Efrem80

Pe licircngă greşelile de transcriere (omiterea

unor litere repetarea vreunei silabe etc) autorul ms 549 a

realizat unele modificări ce vizează aspectul lingvistic al

textului Ne interesează aici icircn mod special opţiunea copistului

pentru formele strein şi striin Icircn textul lui Efrem din cele 30 de

ocurenţe ale cuvicircntului 28 respectă norma literară a vremii

(icircnstreinare DO 218 icircnstreinat DO 144 icircnstreinaţi DO

13 strein DO 33 103 124 ndash de două ori 147 153 231 ndash de

două ori streină DO 171 streinătatea DO 6 streine DO

124 135 136 168 206 streini DO 60 73 109 151 203

231 streinilor DO 13 38 streinul DO 148 streinului DO

13 ) iar 2 prezintă forma necultivată Autorul ms 549 notează

de 14 ori forme cu fonetismul [ei] (DO ms 549 13 ndash de două

78

Ion Gheţie art cit p 179 Gheţie ndash Mareş Graiurile p 87 79

Vezi prezentarea pe larg la Gabriel Ştrempel Introducere la Antim

Ivireanul Predici Bucureşti Editura Academiei 1962 p 42-47 80

Ibidem p 46-47

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 50

ori 38 124 ndash de două ori 144 147 148 151 153 168 171

231) şi de 16 ori cu [ii] (DO ms 549 6 ndash de două ori 13 33

60 73 103 109 124 ndash de două ori 135 136 203 206 218

231) modificicircnd textul de 14 ori icircn favoarea lui striin Icircn mod

cert copistul anonim al didahiilor era familiarizat cu această

formă iar utilizarea ei icircn scris este reflexul unei obişnuinţe icircn

rostire o alegere spontană icircn detrimentul variantei literare pe

care o găsea icircn textul de copiat Acest personaj misterios este

dintr-o zonă sudică icircn care [e] gt [i] icircn striin şi icircn derivatele

sale Este posibil chiar să fi realizat manuscrisul icircntr-o

asemenea zonă Credem că nu este vorba de Oltenia sau de

vestul Munteniei deoarece nu găsim icircn versiunea didahiilor

executată de copistul anonim fapte de limbă care să se

găsească numai icircn Oltenia şi icircn vestul Munteniei şi pe care

acesta să le fi notat icircn locul formelor specifice variantei

literare munteneşti din manuscrisul lui Efrem Or dacă

originea oltenească sau vest-muntenească l-ar fi determinat

să icircnlocuiască de aticirctea ori pe strein cu striin fără prea mare

grijă pentru exprimarea literară atunci ne-am fi aşteptat să

găsim constant icircn scrisul său şi alte forme obişnuite icircn

documentele din vestul Munteniei sau din Oltenia acelei

vremi Situaţia este icircnsă alta81

Pe baza ocurenţelor din ms 549

al didahiilor lui Antim Ivireanul şi a rarităţii formelor specifice

Olteniei sau regiunii munteneşti icircnvecinate de vest putem

afirma că aria lui striin icircngloba cel puţin icircn prima jumătate a

secolului al XVIII-lea şi o regiune mai estică incluzicircnd poate

şi Bucureştiul

I136 Vocala [e] atonă se păstrează icircn verbe de origine slavonă

şi icircn cuvinte din familia acestora prestevi (lt vsl prěstaviti (sja))

prestevit DO 224 propovedui (lt vsl propovědati) CL 5r DO 7

109 propoveduia DO 93 149 să propoveduesc DO 30 131 au

81

Vezi şi articolul nostru Adina Chirilă Contribuţie la delimitarea ariei

sudice a lui striin icircn secolul al XVIII-lea icircn AUT Seria ştiinţe filologice

XLV (2007) p 99-106

Fonetica 51

propoveduit CVNTO 258 propoveduind DO 6 propoveduirea

CL 5r DO 65 88 94 148 propoveduitori DO 5

Forme cu [e] gt [ă] apar rar icircn didahii să propovăduiască DO

88 şi propovăduirea DO 98

I137 Vocala [e] atonă etimologică medială nu a trecut la [i] icircn

verbul icircmpiedeca (lt lat impĕdĭcare) potrivit normei literare generale

icircn epoca veche Termenul este rar la Antim Ivireanul icircmpiedecat DO

112 icircmpiedecări DO 146 153 Fonetismul etimologic a rezistat ca

normă a limbii culte picircnă ticircrziu icircn epoca modernă astfel icircncicirct icircn primele

sisteme de norme unitare fixate icircn secolul al XX-lea formele cu [i] sicircnt

respinse Icircn 1932 singura formă acceptată este icircncă cea etimologică

icircmpiedec82

Icircn copia de la 1781 a didahiilor lui Antim Ivireanul cea a

arhimandritului Grigorie Deleanu ms 524 C forma este bdquocorectatărdquo icircn

cele trei ocurenţe icircmpiedicat respectiv icircmpiedicări faptul acesta

demonstrează existenţa uzului cu [i] impus icircnsă mult mai ticircrziu ca

normă a romacircnei literare unitare

I138 Icircn cuvintele adică (et nec) aacuteripă (lt lat aacutelĭpa83

) citi

(lt vsl čĭtati) şi primeni (lt vsl prěměniti) vocala [e] medială apare

constant potrivit normei tradiţionale adecă este general Ded 1694O

399 IcircPTPO 355 357 358 359 361 IcircBO 369 371 372 373 etc

CVNTO 268 269 270 273 274 etc CPO 389 DO 11 12 14 17

18 21 23 30 etc arepi DO 167 arepile DO 106 arepilor C 56r

am cetit DO 229 au cetit CVNTO 304 308 cetiţ DO 144 161

nu cetiţi CL 36r să cetim IcircPTPO 350 355 să nu să cetească IcircBO

375 cetitori Postf 1693O 397 să vor premeni DO 218 (de două

ori) şi 219 premeneală DO 220

82

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 17 bdquoCuvintele terminate icircn -ec -ecă deşi se

pronunţă de unii cu -ic -ică vor păstra formele dintacirci duminecă icircntunerec

[] icircmpiedec rdquo vezi şi 112 83

Cf Frăţilă Etimologii p 17 idem Tacircrnave p 45

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 52

Forma cu [e] gt [i] se icircnticirclneşte sporadic să citească IcircPTPO 350

şi CPO 390 să citiţi IcircPTPO 359 Cicircteva ocurenţe există şi icircn didahii

bdquocititoriu de steacutelerdquo DO 235 să citească şi va citi DO 236

Icircn cazul altor cuvinte cu [e] etimologic icircn aceeaşi poziţie se

constată la Antim Ivireanul tendinţa de adoptare a fonetismului nou cu

[i] deşi norma tradiţională icircşi păstra graţie ocurenţei majoritare din

textele literare nordice şi sudice caracterul de fapt lingvistic cult

Astfel icircn adverbul nicăieri (nicăiurea lt lat nec-aliubi-re) [e]

alternează cu [i] necăiri CL 4v nicăiri CVNTO 249 DO 88 187

De asemenea icircn verbul pricepe (lt lat percipere) şi icircn derivate [e] se

află icircn alternanţă cu [i] cu predominarea fonetismului din urmă

preceput-aţ DO 224 au preceput DO 222 precepicircnd DO 104

neprecepută DO 20 183 faţă de priceacutepe IcircPTPO 350 DO 15 35

pricepe DO 34 198 269 nu mă pricep DO 57 am priceput

IcircPTPO 355 să pricepem DO 65 142 voiu pricepe DO 34 să

pricepeţ DO 68 priceacutepere DO 32 35 40 priceperea DO 31 35

nepriceperea DO 57 125 nepriceputa-ul IcircPTPO 350 352 Şi

verbul sprijini (lt sprijin cf vsl suacuteprjaženŭ) apare cu fonetism

alternant sprejenitoriul C 11r 23

v ndash sprijenitor AMAO 337

sprijinitori DO 164 sprijenitoriu Ded 1715O 409

Icircn cazul acestor cuvinte formele cu [i] reprezintă icircncă la

icircnceputul secolul al XVIII-lea o icircncălcare a normei literare deşi mo-

dificarea se produsese icircncă din prima perioadă a vechii romacircne literare

şi se icircntărise după 1640 cu precădere icircn textele munteneşti84

Norma

arhaică a rezistat totuşi pentru unele cuvinte picircnă ticircrziu icircn secolul al

XX-lea graţie prestigiului de care s-a bucurat icircn primul veac al limbii

literare moderne cultura din Moldova o arie literară mai conservatoare

icircn privinţa acestui aspect lingvistic De exemplu pentru citi se reco-

manda icircn 1904 forma ceti85

abia după 1932 fiind stabilită ca normă va-

rianta cu [i] pentru aripi citi sprijini86

şi nicăieri87

84

ILRL 1997 p 297 85

Regule ortografice 1904 p 20 86

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 82 87 97 174 87

Mic dicţionar ortografic Bucureşti Editura Academiei 1953 p 135

Fonetica 53

I139 Vocala [-e] finală neaccentuată din nice (lt lat nĕque)

apare de cicircteva ori păstrată icircn cuvicircnt după norma literară tradiţională icircn

epocă (Dosoftei o respectă fără abatere icircn Viaţa şi petreacerea

svinţilor88

icircn Biblia de la Bucureşti Facerea apare constant iar

excepţiile sicircnt rare etc) IcircPTPO 352 353 356 358 360 IcircB379 DO

65 100 197

Icircn scrierile lui Antim Ivireanul este mult mai des icircntrebuinţată

varianta cu [i] adverb nici Pred 1694 2v DO 3 4 5 6 10 11 14

(de şase ori) 15 etc pronumele negativ sau adjectivul pronominal

negativ nici unul nici una nici un nici o CVNTO 264 269

AMAO 328 338 345 346 CPO 380 390 391 DO 14 29 33 43

52 59 68 80 84 87 92 94 95 101 109 113 115 etc

I1310 Vocala [e] neaccentuată icircn poziţie nazală (e + n + voc

şi e + n m + cons) apare constant icircn scrierile lui Antim Ivireanul icircntr-o

dublă ipostază păstrată şi icircnchisă la [i]

Calitatea de arhaism grafic sau de realitate lingvistică icircncă activă

icircn limba literară din secolul al XVII-lea a lui [e] neaccentuat icircn această

poziţie icircntr-o serie de cuvinte reprezintă o chestiune nerezolvată pe

deplin Părerile specialiştilor s-au formulat aproape icircntotdeauna

pornindu-se de la un grup de cuvinte neaccentuate icircn frază cu

icircntrebuinţare deosebit de frecventă aticirct icircn rostire cicirct şi icircn scriere pre-

poziţiile compuse den pren dentru şi prentru apărute icircn epoca de

formare a limbii romacircne şi a compuselor denainte denapoi denticirci

Dincolo de apariţia lor icircn romacircna veche icircn privinţa acestor cuvinte

interesează momentul icircn care [e] etimologic gt [i] la nivelul graiurilor

gradul de receptare a inovaţiei icircn textele literare din secolul al XVI-lea

şi al XVII-lea şi temeiul pe care se sprijină apariţia ambelor forme icircn

textele culte

După Al Rosetti89

icircn secolul al XVI-lea icircnchiderea lui [e] la [i]

sub accent sau aton avea deja o oarecare vechime icircn limba romacircnă şi icircn

88

Manea Dosoftei VPS p 124 89

Vezi icircntreaga argumentaţie la Rosetti ILR 1978 p 506-509 şi 735-736

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 54

consecinţă prezenţa lui [e] icircn cuvinte ca den denainte dentru pren icircn

textele de după 1521 bdquotrebuie să aibă o cauză grafică nu foneticărdquo90

Pronunţia nouă se generalizase nu icircnsă şi scrierea care amintea de o

perioadă cicircnd vorbitorul percepuse caracterul compus al acestui tip de

cuvinte dar care nu mai avea suport din partea limbii icircn acţiune Aşadar

icircn textele din icircntreaga epocă veche e trebuie analizat doar ca grafem

bdquoprovenit din analiza vorbitorului a prepoziţiilor compuse cu de şi prerdquo91

Pe de altă parte prezenţa consecventă a fonemului icircn texte

variate din secolul al XVI-lea picircnă icircn secolul al XVIII-lea

icircndreptăţeşte un alt punct de vedere acela al considerării lui [e] ca

fonem bdquoviurdquo eventual icircn raport de variaţie liberă cu [i] icircn exemplele

discutate Icircn privinţa apariţiei inovaţiei Andrei Avram consideră că bdquoicircn

compusele cu prepoziţiile de pre spre schimbarea en

gt in s-a petrecut

icircn unele graiuri dacoromacircne la o dată posterioară icircnceputurilor scrisului

icircn limba romacircnărdquo92

Un argument icircn favoarea faptului că trecerea lui [e]

la [i] icircn den pren etc nu s-a produs concomitent icircn toate unităţile

sintopice ale romacircnei şi nici icircnainte de apariţia scrisului icircn limba

romacircnă este distribuţia formelor sub raport geografic Icircn secolul al

XVI-lea textele bănăţene şi cele ce ţin de arealul sudic prezintă forma

cu -en icircn număr mult mai mare decicirct cea cu -in textele moldoveneşti

sicircnt caracterizate de situaţia inversă iar excepţiile de la această regulă

sicircnt rare (Glosele Bogdan prezintă numai cazuri cu [e] icircn prepoziţia den

şi compusele sale)93

Este neverosimil ca traducătorii diortositorii ori

copiştii să se fi grupat icircn preferinţa pentru una sau alta dintre forme aticirct

de riguros geografic icircn condiţiile icircn care evoluţia fonetică ar fi avut loc

mult mai devreme iar e ar fi fost icircn secolul al XVI-lea doar reflexul

unei analize intuitive a formei interne a cuvicircntului Aşadar icircn urma

evoluţiei mai timpurii a lui [e] neaccentuat sau icircn cuvinte atone icircn frază

90

Ibidem p 509 91

Ibidem p 735 92

Avram Nazalitatea şi rotacismul p 47 93

ILRL 1997 p 92

Fonetica 55

la [i] icircn graiurile moldoveneşti94

şi norma literară din această regiune a

promovat fonetismul nou mai repede La nivelul icircntregului dialect

dacoromacircn ambele variante consemnate icircn scris aveau suport icircn

pronunţie icircn secolele al XVI-lea şi al XVII-lea

Icircn epoca lui Antim Ivireanul norma literară de pretutindeni

impunea (icircncă) după tradiţie scrierea şi pronunţia cu [e] icircn den pren şi

alte cuvinte compuse cu ele deci şi icircn varianta literară muntenească

Icircn scrierile mitropolitului situaţia este următoarea

a) den Pred 1694 2v 5

r CL 1

r 4

r 14

r Postf 1693O 397

Ded 1694O 398 (de şapte ori) Ded 1703O 407 IcircPTPO 350 (de

patru ori) 351 (de trei ori) 354 356 (de cinci ori) AMAO 326 345

346 DO 21 37 140 209 226 235

Forma cu [i] este mult mai frecventă Pred 1694 5r IcircPTPO

352 353 (de patru ori) 354 (de două ori) 355 IcircBO 366 (de două ori)

368 (de trei ori) 369 (de două ori) 370 etc CVNTO 241 242 243

245 (de patru ori) 246 247 etc AMAO 327 328 329 330 332 333

334 335 etc CPO 387 (de patru ori) 388 (de două ori) 389 (de şapte

ori) 390 (de patru ori) 381 (de două ori) 392 (de opt ori) 393 394

DO 3 4 (de patru ori) 7 (de două ori) 8 (de două ori) 9 10 (de trei

ori şi o dată dinn) 11 (de trei ori) 12 13 14 15 17 20 (de două ori)

21 23 (de două ori) 24 25 (de două ori) 26 27 (de patru ori) 28 (de

patru ori) 30 31 etc

b) denainte Ded 1694O 399 DO 112 226 denapoia DO 9

Icircn cazul acestor compuse nu am găsit alte utilizări aşadar nicio

ocurenţă cu [e] gt [i]

94

Preluicircnd o idee a lui I Pătruţ Grigore Rusu consideră că fenomenul [e] gt [i]

(aici dar şi icircn alte contexte fonetice de gt dcurren pe gt pcurren de exemplu) bdquoeste stricircns

legat de afonizarea vocalelor neeacentuate aticirct icircn interiorul cuvicircntului cicirct şi

icircn silaba finală Această afonizare este condiţionată la ricircndul ei de accent

care icircn subdialectul moldovean ar fi mai puternic decicirct icircn celelalte

subdialecterdquo icircn Structura fonologică a graiurilor dacoromacircne Bucureşti

Editura Științifică și Enciclopedică 1983 p 33

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 56

c) dinlăuntru AMAO 328 dinafară AMAO 328 Acestea

reprezintă singurele ocurenţe la Antim Ivireanul icircn textele cercetate

Nu am consemnat variantele tradiţionale

d) denticirci IcircPTPO 351 (de două ori) 354 AMAO 326 denticirciu

IcircPTPO 354

Icircn schimb dinticirci IcircBO 368 373 374 CVNTO 259 260 263

266 285 303 319 AMAO 329 345 (de două ori) CPO 388 DO 3

(de două ori) 41 42 (de două ori) 52 53 57 61 68 (de două ori) 70

(de două ori) 86 90 91 (de două ori) 99 101 121 (de două ori) 123

127 136 142 143 145 148 151 etc

e) (cu) denadins(ul) IcircPTPO 355 CVNTO 308 AMAO 341

344 DO 40 151 172 186

Apare şi forma nouă dar mai rar (cu) dinadins(ul) DO 122 224

232 233 234

f) dentre nu este folosit ci numai dintre IcircBO 382 CVNTO

318 DO 9 39 68 194 225

g) dentr(u) CL 9v IcircPTPO 355 (de două ori) 358 AMAO

330 (de două ori) 331 334 DO 189 237

Mai frecvent apare dintr(u) Postf 1693O 397 Ded 1709O

411 CVNTO 241 243 244 245 246 250 253 254 255 256 259

262 267 269 271 etc DO 8 9 11 13 14 15 20 21 22 27 32 34

35 40 43 47 49 50 58 59 60 64 etc

h) pren Postf 1693O 397 Pred 1694 2v 4

v Ded 1694O

399 Ded 1703O 407 IcircPTPO 351 CL 4v şi pen (cu disimilarea

totală a lui [-r-]) C 55v

Aceste forme alternează cu prin Pred 1694 2v Ded 1703O

407 (de două ori) DO 4 14 15 26 17 18 20 21 23 26 27 30 33

35 36 40 43 44 45 46 48 51 etc şi printr(e) CVNTO 281 302

DO 15 48 107 175 184 186 220

Urmărind proporţia dintre formele cu [e] şi cele cu [i] icircn cazul lui

den şi pren şi al compuselor lor constatăm la Antim Ivireanul orien-

tarea clară spre norma nouă Numai pentru denainte şi denapoi(a) nu

am icircnregistrat alte forme icircn afara celor patru ocurenţe cu fonetismul

vechi dar acest lucru nu şubrezeşte concluzia că mitropolitului i-au fost

Fonetica 57

mai la icircndemicircnă variantele noi ale cuvintelor Prin opţiunea sa Antim

Ivireanul se alătură scrisului cronicăresc din Muntenia din acea pe-

rioadă (căci alternanţele den ndash din etc sicircnt numeroase icircn opera lui

Constantin Cantacuzino Radu Popescu etc) icircndepărticircndu-se de norma

păzită icircncă icircn textele religioase icircn Biblia de la Bucureşti de exemplu

unde prepoziţia den cunoaşte bdquosute de ocurenţe icircn timp ce varianta cu

-i- din apare abia de 12 ori [] Icircn compuse ca denainte den(n)apoi

dencătroo den(n)afară dendărătul denpreună denticirci-denticirci nu apare

niciodată vreo variantă cu -i- Iar icircn cazul lui dentr(u) celor 45 de

ocurenţe din BB Fac li se opune o singură atestare cu -i- dintru (17

16) după cum forma dintre este atestată numai o singură dată (BB

Facerea 42 24)rdquo95

Inovaţia a icircnlăturat treptat icircn secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea

fonetismul vechi De exemplu icircn Biblia Vulgata de la Blaj (1760-

1761) din şi compusele cu acesta nu apar decicirct icircn forma cu [i] (lt [e])96

iar mai ticircrziu icircn Moldova icircn intervalul 1800-1830 Doina Marta Bejan

nu consemnează nicio ocurenţă a lui den icircn tipărituri97

Icircn schimb

formele tradiţionale sicircnt semnalate de Al Rosetti la M Kogălniceanu

Mihai Eminescu B P Hasdeu etc şi sicircnt explicate de lingvistul

bucureștean icircn concordanţă cu opinia sa despre notarea lui [e] icircn aceste

cuvinte icircncă din secolul al XVI-lea este vorba de o tradiţie grafică

icircntrucicirct icircn secolul al XIX-lea bdquofireşte nu mai poate fi vorba de

menţinerea pronunţării cu erdquo98

Recunoscută fiind propensiunea au-

torilor citaţi pentru valorile culturale ale trecutului şi chiar proiectele

unora din ei de creare a unei limbi literare pe temeiuri tradiţionale este

normal ca icircn unele contexte să fi folosit variata tradiţională icircn scris

chiar dacă ea nu mai avea suport icircn pronunţia locală şi probabil nici icircn

discursul literar oral

95

Arvinte STLFAC p 52 96

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 794 97

Doina Marta Bejan Limba romacircnă literară icircn tipăriturile moldoveneşti

dintre anii 1800-1830 Bucureşti EDP 2004 p 16 98

Rosetti ILR 1978 p 736

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 58

Inovaţia este consemnată icircn norma limbii literare unice icircn 193299

Icircn unele regiuni [i] (lt [e]) gt [icirc] icircn dicircn dicircntre etc fiind vorba de

fapt de durificarea lui d notată icircn bdquoMuntenia propriu-zisă răsăritul

Olteniei şi colţul sud-estic al Transilvaniei (Braşov) şi icircn Banat Crişana

sudică şi centralărdquo100

Des icircnticirclnită icircn scrierile laice munteneşti ale

vremii această inovaţie populară apare rar la Antim Ivireanul dicircnticirci

CVNTO 262 DO 56

I1311 Icircncă şi mai evidentă este tendinţa de renunţare la

formele arhaice cu [e] neaccentuat pentru cuvinte ca nimeni (lt lat

nemĭnem) şi nimic nimica (lt lat nec-mīca) folosite de Antim Ivireanul

cu fonetismul [i] care a devenit normă icircn romacircna literară modernă

nimeni DO 34 43 etc nimenea DO 4 20 28 29 30 35 80 etc

nimănui CVNTO 270 DO 17 39 43 80 85 nimărui DO 80

nimic DO 37 43 nimica DO 80 81

Aceeaşi situaţie se vede şi icircn cazul altor substantive cu [e] aton

inemă (lt lat anima) premejdie (lt vsl prĕmersquodije) preveghea (lt lat

pervigilare) secriu (lt magh szekreacuteny) Icircn textele cercetate am icircnticirclnit

aproape icircn exclusivitate formele noi

inima Pred 1694 5r DO 5 7 23 28 inimă DO 16 21 22

inimii DO 15 17 21 inimile DO 5 8 10 16 27 29 34 36 etc

foarte rar apare forma mai apropiată de etimon inema Postf 1693O

397 IcircPTPO 355 inemii IcircPTPO 351

primejdie DO 36 49 223 AMAO 340 primejdiia DO 61

primejdii DO 164 primejdiile DO 22 38 49 101 163

priveghez DO 7 priveghiază DO 22 să priveghem IcircBO

365 nu priveghiia DO 52 priveghind DO 108

sicriu şi sicriiul DO 30

Uzul cult cel mai răspicircndit icircn epocă oglindea menţinerea

fonetismului etimologic icircn cazul cuvintelor de mai sus Inovaţia

populară pătrundea icircnsă icircn textele literare din orice parte a ţării (cu o

99

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 147 100

Gheţie BD p 132

Fonetica 59

tendinţă ceva mai accentuată icircn sud) avicircnd curs mai mult sau mai

puţin icircn funcţie de cuvicircnt Astfel icircn cazul pronumelui negativ nimeni

alternanţa dintre forma veche şi cea nouă nu este sporadică la un

scriitor precum Dosoftei icircn timp ce icircn cazul lui nimic icircn aceeaşi

scriere mitropolitul moldovean preferă fonetismul etimologic101

Icircn

Biblia de la Bucureşti pentru nimic este folosită consecvent forma

nemică (mai puţin nemic) care corectează de cicircteva ori pe nimic din

ms 45102

Pentru inimă la Dosoftei găsim numai forme cu [e] icircn Viaţa

şi petreacerea svinţilor dar aticirct [e] cicirct şi [i] icircn tepsia ndash tipsia103

icircn

Biblia de la Bucureşti icircn Facerea cele trei ocurenţe ale acestui

substantiv se icircmpart icircn una cu [e] şi două cu [i] etc Această stare a

lucrurilor indică faptul că inovaţia forţează icircn mod natural pătrunderea

icircn variantele literare din diverse regiuni şi că nu există o regulă privind

natura cuvintelor asupra cărora ea are mai repede cicircştig de cauză sicircnt

aticirct cuvinte des icircntrebuinţate icircn discursul religios cicirct şi termeni mai rari

(sticlă tipsie etc)

I1312 Vocala [e] neaccentuată etimologică gt [a] icircn dator

(lt lat debitorius) şi derivatele sale DO 100 182 datori Ded

1694O 399 datorie DO 7 22 23 90 98 105 145 160 etc

datoriu CVNTO 242 AMAO 337 DO 124 137 231 datornici

DO 233 am icircndatorit DO 231 Norma este specifică variantei

literare sudice şi celei moldoveneşti icircn epoca lui Antim Ivireanul şi se

impune din ce icircn ce mai mult icircn uzul literar după 1700104

Din punct de

vedere dialectal este o inovaţie din graiurile munteneşti şi moldo-

veneşti sub influenţa lui [a] din diverse forme ale verbului a da Nu am

icircnregistrat la Antim Ivireanul fonetismul etimologic (mai rezistent icircn

101

Manea Dosoftei VPS p 123-124 102

Vezi Arvinte STLFAC p 53 idem STLEX p 4 103

Manea Dosoftei VPS p 133 şi 125 104

ILRL 1997 p 296

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 60

vorbirea din Transilvania şi icircn consecinţă icircn textele literare elaborate

acolo105

) şi nici varianta cu [ă]

I1313 Vocala [e] etimologică gt [i] icircn neşte (lt lat nescio quid)

nişte DO 5 10 23 25 26 27 28 36 43 50 60 63 etc Antim

Ivireanul respectă o singură dată norma literară tradiţională scriind

neşte IcircPTPO 361

Forma nişte reprezintă o inovaţie populară consemnată de

timpuriu icircn documente din Ţara Romacircnească şi Moldova icircn secolul al

XVI-lea care devine din ce icircn ce mai frecventă icircn veacul următor şi

după 1700 Numai icircn Ardeal forma veche este mai rezistentă şi la nivel

popular căci documentele din epoca veche conţin doar forme cu [e]106

Din uzul popular icircnchiderea lui [e] la [i] icircn acest cuvicircnt a trecut icircn texte

literare nordice (moldoveneşti) şi sudice dar cu mai multă consecvenţă

icircn Ţara Romacircnească Deducem din modul icircn care este utilizat cuvicircntul

la Antim Ivireanul şi icircn alte texte reprezentative pentru cultura

muntenească (icircn Biblia din 1688 icircn Facerea termenul este icircntrebuinţat

de două ori şi numai cu fonetismul vechi MLDI 3 5 şi 31 26 la fel

apare şi icircn ms 4389 ndash muntenesc şi icircn ms 45 ndash moldovenesc icircn lo-

curile respective icircn schimb icircn Cartea lui Iov bdquoforma nişte este

cvasigeneralărdquo107

etc) că norma literară muntenească se găseşte icircn plină

transformare icircn privinţa lui [e] etimologic din neşte Icircn timp ce icircn

varianta literară ardelenească neşte este considerată formă corectă şi la

1757 (cf Gramatica lui Eustatievici Braşoveanul108

) icircn textele mun-

teneşti fenomenul [e] gt [i] afectează şi un cuvicircnt ca pronumele neştine

105

Ion Gheţie icircn ILRL 1997 p 296 afirmă că icircn unele texte ardeleneşti

bdquodetoriu şi derivatele apar redate cu h (dĕtoriu) ceea ce presupune o rostire

cu [secta] sau [˜]rdquo Icircntrucicirct [secta] sau [˜] mai vechi corespund doar unui [e]

accentuat dacă icircn silaba următoare există [e] notaţia cu h icircn acest cuvicircnt nu

presupune o rostire cu diftong ori cu vocală deschisă ci doar o notare grafică

slova chirilică noticircnd aici un [e] obişnuit 106

Ibidem p 108 107

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 12 108

Mariana Costinescu art cit p 13

Fonetica 61

(lt lat nescio quem) care apare niştine de cicircteva ori MLDI 33 10 III

25 26 etc Fonetismul nou icircn nişte pătrunde mai ticircrziu icircn Transilvania

dar ajunge să fie folosit consecvent de Samuil Micu icircn Biblia de la

Blaj din 1795109

I1314 Am lăsat la urmă problema lui [e] neaccentuat icircn poziţie

nazală icircn cuvicircntul semenţie deoarece prezenţa sa a fost explicată diferit

de către lingvişti După Ion Gheţie icircn seminţie avem de-a face cu feno-

menul icircnchiderii lui [e] neaccentuat la [i] icircn poziţie nazală cu aceeaşi

situaţie din punct de vedere istoric şi literar ca icircn cazul lui cuvinte

minte etc110

semenţie gt seminţie Vasile Arvinte icircnsă consideră că

forma cu [i] este bdquonormală deoarece cuvicircntul este un derivat de la

sămicircnţă pl seminţe icircn care icircnchiderea a putut avea loc mai icircnainterdquo111

cu [e] sub accent sămenţe gt semenţe (prin asimilare vocalică [ă] ndash [e]

gt [e] ndash [e]) gt seminţe

Icircn scrierile lui Antim Ivireanul exemplele cu [i] şi [e] alternează

cu preponderenţa celor din urmă seminţie CVNTO 262 seminţiia

DO 8 CVNTO 254 seminţii CVNTO 266 faţă de semenţie

CVNTO 315 semenţiei DO 126 semenţiia CVNTO 247 262

264 266 272 DO 44 semenţii CVNTO 266 Este o situaţie aparte

icircn opţiunea lingvistică a cărturarului muntean avicircnd icircn vedere că icircn

toate situaţiile care implicau alegerea fonetismului nou icircn detrimentul

celui vechi ([i] nu [e]) am consemnat de cele mai multe ori privile-

gierea inovaţiei chiar dacă acest lucru venea icircn contradicţie cu norma

literară muntenească Prin urmare la Antim Ivireanul nu se poate vorbi

icircn general despre o tendinţă de arhaizare a exprimării similară celei pe

care o constată Vasile Arvinte icircn Biblia din 1688 luicircnd icircn discuţie

printre altele şi ocurenţa lui semenţie icircn acest text112

Dar este posibil

ca Antim Ivireanul să fi fost influenţat de realitatea lingvistică din acest

text religios iar bdquoarhaizareardquo să se fi produs involuntar

109

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 12 110

ILRL 1997 p 298 111

Arvinte STLFAC p 52 112

Ibidem p 52

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 62

I1315 Vocala [e] accentuată + n + voc sau + nm + cons

apare constant icircnchisă la [i]113

aminte IcircPTPO 354 356 361

CVNTO 247 268 DO 14 36 71 82 96 111 113 133 135 160

182 226 234 236 237 credinţă (lt lat credentia) DO 6 9 15 23

24 25 etc necredinţa DO 27 buna-credinţă DO 4 cuvinte (cuvicircnt

lt lat conventum) şi cuvintele DO 3 9 12 15 16 17 18 23 25 28

29 34 35 37 41 44 45 46 48 58 etc a cumineca114

(lt lat

commĭnĭcare) te cumineci DO 55 să (nu) (sesă) cuminece

IcircPTPO 356 IcircBO 375 379 380 381 AMAO 338 344 DO 90

148 238 (şi icircn varianta cu [e] medial posttonic gt [i] să se cuminice

DO 103) duminecă (lt lat dominica) CVNTO 317 AMAO 332

DO 90 203 206 226 238 dumineca IcircPTPO 358 AMAO 331

DO 22 34 89 90 97 105 108 139 140 183 202 205 232

dumineci AMAO 331 332 duminecile IcircPTPO 360 AMAO 342

DO 27 72 (şi cu [e] neaccentuat posttonic gt [i] Duminica Thomei

CPO 388 duminicile IcircBO 379) minte (lt lat mentem) DO 5 7 8

9 16 17 19 29 31 37 38 48 56 57 etc pluralul substantivului

veşmicircnt (lt lat vestimentum) veşminte DO 86 veşmintele DO 10

135 187 188 veşmintelor DO 10 (de trei ori icircn acelaşi loc am

consemnat şi pluralul refăcut după singular veşmicircntele DO 209)

vineri (lt lat veneris) AMAO 334 vinerea DO 95 236 237 238

Scrierea lui [i] icircn acest context reprezintă norma limbii culte din

epoca lui Antim Ivireanul icircn toate zonele ţării şi oglindeşte evoluţia

care avusese loc icircn aproape toate graiurile romacircneşti Prezenţa formelor

vechi icircn textele din prima perioadă a romacircnei culte (sicircnt destul de

numeroase icircn textele rotacizante şi prin acestea icircn tipăriturile lui

Coresi şa) demonstrează totuşi că inovaţia era destul de recentă pentru

unele graiuri iar icircn cazul altora ea nu avusese icircncă loc atunci cicircnd icircn

silaba următoare din cuvicircnt exista un [e] De pildă icircn unele graiuri de la

113

Avram Nazalitatea şi rotacismul p 39-44 114

Fenomenul apare şi cicircnd [e] este neaccentuat icircn flexiunea verbală şi icircn

derivate va cumineca IcircBO 378 ne vom cumineca DO 94 să ne

cuminecăm DO 94 cuminecătură DO 26 IcircBO 381 Foarte rar apare şi

forma etimologică s-au cumenecat IcircPTPO 358

Fonetica 63

nord de Mureş momentul [e] [e] gt [i] [e] (mene gt mine mente gt

minte) nu poate fi stabilit mai icircnainte de secolul al XVI-lea iar icircn unele

puncte dialectale din Ardeal (Ţelna jud Alba) nici azi nu este

cunoscută prefacerea lui -ene icircn -ine115

astfel icircncicirct are dreptate H

Tiktin cicircnd afirmă că pe teritoriul dacoromacircnesc icircn secolul al XVII-lea

se spunea mente şi minte cuvente şi cuvinte etc116

După 1640 numai icircn scrierile lui Varlaam există exemple mai

numeroase cu fonetismul vechi icircnsă nici la el forma aceasta nu este

exclusivă117

O uşoară tendinţă arhaizantă se poate observa şi la

Dosoftei dar exemplele cu [e] sicircnt mai puţine decicirct cele cu [i] icircn

cuvintele luate icircn discuţie118

Icircn Biblia de la Bucureşti [e] apare

sporadic icircn cuvintele amintite şi nu are corespondent icircn ms 45

moldovenesc nici icircn ms 4389 Icircn acest text revenirea la o normă

lingvistică ce nu mai avea suport icircn rostirea contemporană şi nici icircn mo-

delul altor texte literare este pusă de Vasile Arvinte pe seama diortositorilor

munteni instruiţi icircn general icircn spiritul respectării tradiţiei119

I1316 [e] ([macre]) gt [i] icircn mira (lt lat mīrare gt dr mera)

mirare DO 204 mă mir DO 41 134 179 192 202 222 ne mirăm

DO 27 să miră DO 16 151

Fonetismul etimologic [e] icircn acest cuvicircnt (sau forma la care s-a

ajuns prin diftongare ca icircn mmacreracutee frecventă icircn graiuri de tip nordic)

mai era folosit icircn vremea lui Antim Ivireanul de către scriitorii

moldoveni icircnsă exemplele sicircnt foarte puţine120

Şi la aceştia este

evidentă tendinţa de adoptare a formei noi create prin contaminarea lui

115

Ivănescu ILR p 409 116

H Tiktin Studien zur rumaumlnischen Philologie Leipzig Erster Teil 1884

p 56 apud Manea Dosoftei VPS p 120 vezi şi Avram Nazalitatea şi

rotacismul p 47 117

ILRL 1997 p 298 118

Manea Dosoftei VPS p 118 119

Arvinte STLFAC p 52 120

ILRL 1997 p 297

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 64

mera cu mir121

bdquomult mă mirrdquo (MCNM5) bdquomultă mirarerdquo se miră

bdquode mirat esterdquo (MCNMO 15) etc

I1317 Icircn situaţiile icircn care este păstrată o formă mai apropiată

de etimonul latinesc vocala [e] etimologică neaccentuată apare la

Antim Ivireanul numai trecută la [i] prin disimilare vocalică icircn dirept

(lt lat directus) IcircPTPO 350 352 355 358 360 direptul IcircPTPO

359 DO 112 215 221 direpţi CL 9v direptate CL 14

v 20

v 33

v

IcircPTPO 354 359 direptatea CL 8r direptăţii Pred 1694 4

v

nedireptăţi IcircPTPO 350 icircndirepta IcircPTPO 353 355 icircndireptează C

14r nu să vor icircndirepta IcircPTPO 353 să icircndirepteze IcircPTPO 357

neicircndireptat IcircPTPO 360 icircndireptare IcircPTPO 355 361

Păstrarea fonetismului etimologic ([e] sau [i]) icircn textele literare

de după 1700 este o reminiscenţă a normei culte din secolul al XVI-lea

deoarece tendinţa icircn toate scrierile din a doua perioadă a epocii vechi

este adoptarea unei forme noi cu [e] (sau [i]) sincopat

Calificarea fenomenului de sincopare a vocalei protonice drept

bdquonourdquo icircn aceste cuvinte icircn istoria limbii romacircne se impune a fi dis-

cutată G Ivănescu icircl integrează cu certitudine icircn categoria faptelor

care au produs diferenţierea dialectală icircncă din epoca latinei populare

bdquoAstfel e cazul cu unele forme care caracterizează numai dialectul

moldovenesc şi pe cel muntenesc icircn raport cu cele de la nord şi vest de

Carpaţi şi din sudul Dunării drept dreptate şi a drege icircn raport cu

dirept direptate şi a direge [] Forma mold şi munt drept merge cu

zona continentală a Romaniei [] forma dirept din Banat şi Ardeal şi

direptu din sudul Dunării unde se găseşte şi dreptu merge cu Romania

mediteraneanărdquo122

Fenomenul nu ar fi aşadar o inovaţie icircn secolul al

XVI-lea

Vechimea fenomenului icircn unităţile diatopice romacircneşti nu se

reflectă icircnsă icircn cele mai timpurii documente icircn limba romacircnă scrisorile

zapisele de vicircnzare şi icircnsemnările din secolul al XVI-lea din Ţara

121

Densusianu ILR II p 59 122

Ivănescu ILR p 117

Fonetica 65

Romacircnească Moldova şi Transilvania conţin aproape icircn exclusivitate

forme vechi123

Chiar şi după 1700 ele continuă să apară ceea ce de-

monstrează că momentul sincopării lui [e] ([i]) trebuie plasat mai aproape

de primele consemnări ale romacircnei icircn scris Numărul lor se icircmpuţinează

treptat icircncepicircnd cu mijlocul secolului al XVII-lea mai repede icircn

Muntenia propriu-zisă şi apoi icircn Moldova Cel mai conservator spaţiu

lingvistic icircn privinţa fonetismului etimologic este aria ce cuprinde

Banatul şi Transilvania dar şi aici icircn unele texte norma cu sincoparea

lui [e] sau [i] se impune după jumătatea secolului al XVIII-lea124

Inovaţia graiurilor munteneşti ([e] ([i]) gt Oslash) s-a icircnregistrat spo-

radic icircn secolul al XVI-lea icircn textele literare icircn schimb după 1640

formele noi apar consecvent mai ales icircn scrierile munteneşti (căci icircn

Moldova la Dosoftei de exemplu este clară preferinţa pentru fone-

tismului arhaic125

) dar fără a elimina deocamdată fonetismul vechi126

Tendinţa de icircnnoire este evidentă la Antim Ivireanul icircn textele căruia

este folosită foarte des forma sincopată drept (şi icircn drept

aceacuteiaaceiaacela bdquode aceeardquo) CVNTO 242 243 247 248 252 DO

10 13 14 15 16 23 29 31 34 35 36 38 40 41 46 etc dreacutepte CL

ftlr drepte DO 8 34 38 etc dreptate CVNTO 248 258 264 306

etc DO 17 33 35 44 etc dreptatea IcircBO 368 Ded 1715O 410

DO 15 etc dreptul DO 51 icircndreptează DO 29 (s-)au icircndreptat

CVNTO 265 etc DO 16 30 31 să (ne) icircndrepteze IcircBO 366 DO

16 29 icircndrepticircndu-vă DO 7 nedreptate C 9v 22

r nedreptăţii DO

33 38 39 icircndreptătoriu Ded 1715O 409

123

Vezi DIcircR ndash sec XVI passim cf Rosetti ILR 1978 p 499 care

consemnează forma cu [e] sincopat icircn trei ocurenţe 124

Vezi Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 794 125

Vezi Manea Dosoftei VPS p 134 126

Arvinte icircn STLFAC p 53 semnalează că bdquoicircn BB Fac apar 9 ocurenţe

ale formei icircnderepta şi o singură dată icircndirepta (39 23) Se constată aşadar

o tendinţă arhaizantă căci icircn textul care a servit ca punct de plecare Bibliei de

la Bucureşti apar icircn cazul acestui verb numai formele sincopaterdquo vezi şi

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 14

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 66

Icircn privinţa lui drege (lt lat dīrigĕre) nu am consemnat decicirct

forma cu [e] ([i]) sincopat dreacutege AMAO 340 să dreg DO 194

Deja la icircnceputul epocii moderne forma muntenească devenise

normă a tipăriturilor moldoveneşti căci icircntre 1800 şi 1830 nu se con-

semnează decicirct fonetismul evoluat127

şi icircn textele literare din

Transilvania avea o bună reprezentare prin Biblia de la Blaj (1795) deşi

Samuil Micu datorită direcţiei generale de emancipare a limbii pe care o

promova manifesta o anumită predilecţie pentru formele etimologice128

4 [i]

I141 Vocala [i] accentuată se păstrează icircn zi (lt lat dies)

CVNTO 321 AMAO 346 CPO 392 DO 62 93 176 zioa DO 7

12 19 63 90 107 108 113 138 143 etc zile DO 3 30 35 56 etc

Rar este icircntrebuinţată icircnsă şi forma zua IcircPTPO 354

Existenţa lui [u] icircn locul lui [i] icircn această situaţie ţine de o rostire

regională dură a consoanei dentale [z] dziIgravea gt dzicircIgravea gt dzuIgravea129

(zuIgravea gt

zua) Icircn general pronunţia dură a consoanelor [s] [z] ([dz]) [ţ] este

specifică zonelor nordice ale dacoromacircnei şi apare icircn texte icircn secolul al

XVI-lea şi al XVII-lea dar nicicicircnd şi niciunde ca normă Dimpotrivă

icircn prima perioadă a epocii vechi rostirea dură a acestor consoane

alternează icircn texte cu rostirea moale icircn toate variantele literare nordice

cu predominarea celei din urmă130

Icircn secolul următor apropierea unor

variante literare de graiurile locale determină apariţia icircn texte a unui

număr mai mare de exemple cu durificarea consoanelor icircn discuţie (icircn

Moldova de pildă) icircnsă fără ca acest lucru să atragă după sine

eliminarea din normă a pronunţiei moi131

Cazurile de hiperliterarizare

127

Doina Marta Bejan op cit p 16 128

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 14 129

Arvinte STLFAC 53 vezi şi Gheţie BD p 137 Cf Ivănescu ILR p

338 bdquoIcircn unele dialecte (macedoromacircn meglenoromacircn crişan maramure-

şean) icirc din cuvicircntul atildeicircœă s-a asimilat la œ devenind u atildeuœărdquo 130

ILRL 1997 p 234 235 131

ILRL 1997 p 444-445 (Tabelul nr 3) p 448-449 (Tabelul nr 5) şi p 452-453

(Tabelul nr 7)

Fonetica 67

icircnticirclnite deseori icircn scrierile moldoveneşti demonstrează reticenţa cărtu-

rarilor faţă de un fonetism pe care icircl percepeau drept popular o dovadă

a lipsei de rafinament lingvistic Cel mult se poate vorbi icircn această

perioadă pentru textele nordice de acţiunea unei norme duble icircn timp

ce varianta literară muntenească acceptă numai variante cu [s] [z] [ţ]

rostite moale (+ [e] [i] [secta]) pronunţie ce se va impune după mijlocul

secolului al XVIII-lea icircn toate tipăriturile romacircneşti G Ivănescu

vorbeşte icircnsă despre o normă al cărei conţinut era tocmai amestecul

formelor velarizate şi nevelarizate născută icircn secolul al XVI-lea care bdquoa

persistat şi icircn veacurile următoarerdquo132

Icircn sudul Dacoromaniei cazuri de

trecere a lui [e] la [ă] a lui [i] la [icirc] şi a lui [secta] la [a] după [s] [z]

([dz]) [ţ] există icircn cărţile scrise ori tipărite icircn Oltenia justificate de

rostirea dură a acestor consoane icircn limba populară Icircn Muntenia

propriu-zisă fenomenul se datorează influenţelor livreşti nordice

Pentru zi varianta cu [u] apare rar icircn textele literare munteneşti

contemporane lui Antim Ivireanul (icircn primele cinci cărţi ale Bibliei din

1688 nu se găseşte nicio ocurenţă a ei icircn ciuda faptului că icircn ms 45

este mult icircntrebuinţată) ceea ce face dificilă detectarea sursei de unde a

putut să o cunoască Antim

I142 Vocala [i] din verbul a cerşi bdquocererdquo (lt aor cerşiiu part

cerşit ale vb cere ndash cer ceşii ceşit lt lat quaerere ndash quaero

quaesīvi quaesītum DA) gt [u] la anumite moduri şi timpuri sub

influenţa formelor cu [u] ale verbului a cere133

am cerşut DO 159

au cerşut CL 6v CVNTO 300 DO 157 158 161 cerşut CVNTO

272 Verbul mai apare o dată la gerunziu cu fonetismul [i] care

implică o pronunţie muiată a consoanei fricative prepalatale [ş] (icircnainte

de vocală icircn poziţie tare) după norma literară generală cerşind(u-o)

CVNTO 261

132

Ivănescu Problemele capitale p 269 133

Densusianu ILR II p 155

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 68

I143 Vocala [i] accentuată apare icircn loc de [icirc] (sicircmbătă lt vsl

ntildeaacuteicircograveagrave) icircn simbete AMAO 331 şi simbetile AMAO 335

Celelalte ocurenţe icircl conţin pe [icirc] sicircmbătă DO 238 sicircmbăta

CVNTO 307 AMAO 331 DO 33 90 101

Fonetismul icircn discuţie poate fi analizat şi din perspectivă con-

sonantică icircntrucicirct ţine de rostirea dură sau moale a consoanei precedente

La Antim Ivireanul cele două exemple contravin aticirct normei literare

munteneşti care nu admite rostirea cu [i] adică rostirea moale a fricativei

icircn această situaţie cicirct şi normei variantelor literare nordice care prezintă

o anumită preferinţă pentru rostirea dură a dentalelor fricative şi africate

Cu toate acestea fonetismul este consemnat icircn texte nordice şi sudice icircn

toată perioada romacircnei literare vechi mai icircnticirci icircn scrierile elaborate icircn

regiunile nordice propagat apoi icircn scrieri munteneşti134

Apariţia lui icircn

texte scrise icircn regiuni unde se consemnează rostirea dură a consoanelor

amintite (Oltenia Banat-Hunedoara Transilvania de nord-est şi

Moldova) comportă mai multe posibile explicaţii ndash eliminate icircnsă de I

Gheţie şi Al Mareş care sicircnt de părere că icircn cazul lui [s] + [i] icircn cuvinte

de tipul simbătă singe sinteţi etc este vorba de hipercorectitudine

(hiperliterarizare135

sau cel puţin icircn cazul unora dintre aceste cuvinte

bdquofalsă regresiunerdquo136

) orală sau grafică apărută la unii scriitori care

percepeau rostirea dură a consoanelor [s] [z] ([dz]) şi [ţ] ca neliterară

pentru că aveau fenomenul icircn grai137

La Antim Ivireanul astfel de variante cu [i] pentru cuvinte care

cunosc norma cu velarizarea consoanei sicircnt rare (cu o singură excepţie

vezi I145) şi au caracter de abatere de la norma muntenească icircn

general Icircn textele mitropolitului muntean ar fi putut pătrunde din mai

multe surse Tradiţia literară din Ţara Romacircnească a cunoscut o etapă

134

ILRL 1997 p 104 şi 310 135

Ivănescu ILR 2000 p 583 136

Gafton Hipercorectitudinea p 130 131 137

Vezi opiniile emise de lingvişti icircn această problemă printre care G Ivănescu

Al Rosetti O Densusianu prezentate şi combătute de I Gheţie şi Al Mareş

precum şi concluziile formulate la Gheţie ndash Mareş Graiurile p 170-173 şi

Gheţie BD 139 şi 140

Fonetica 69

icircn care forme cu [i] apăreau destul de frecvent icircn prima jumătate a se-

colului al XVII-lea icircn textele elaborate icircn Oltenia singe (LM 2233)

sinul (LM 1648) sintem (CMM117r) etc dar şi icircn textele moldo-

veneşti fenomenul este folosit icircn a doua jumătate a veacului al XVII-lea

(Dosoftei Miron Costin şa) iar din textele care circulau şi icircn zona cul-

turală sudică putea fi icircmprumutat de cărturarul muntean Icircn sficircrşit

Biblia de la Bucureşti conţine destul de multe exemple de hiper-

literarizare răserit (MLDIV 23 7) se bdquosărdquo (MLDV 17 8) simbete

(MLDV 5 14) simburi (MLDIV 6 4) etc Icircn privinţa acestui text

remarcăm că de cele mai multe ori variantele din ms 45 şi ms 4389 sicircnt

cele corecte cu [ă] respectiv [icirc] aşadar cu pronunţie dură a consoanei

precedente Prin urmare apariţia formelor cu [i] sau [e] nu se datorează

icircntotdeauna modelului originalului moldovenesc Ea poate fi pusă pe

seama tipografilor moldoveni care necunoscicircnd foarte bine norma

literară muntenească icircn această situaţie (icircn general icircn varianta sudică a

limbii romacircne velarizarea nu este aticirct de frecventă ca icircn graiul moldo-

venesc) au presupus că velarizarea aparţine unei rostiri inculte şi au

intervenit icircn text Există şi situaţia inversă icircn care forma hiperliterarizată

din ms 45 a fost icircndreptată după norma literară muntenească zămisli

(MLDI 16 4 18 10 etc) zămislind (MLDI 4 1 17 25 etc) şa

Reticenţa faţă de notarea pronunţiei dure a consoanelor [r] [s]

[z] ([dz]) [ţ] se recunoaşte la scriitorii moldoveni şi icircn veacurile

următoare picircnă după 1800 Doina Marta Bejan consemnează icircntre 1800

şi 1830 cicircteva exemple cu [i] icircn loc de [icirc] icircn sufixul gramatical

gerunzial la verbele de conjugarea I şi a IV-a şi icircn cuvinte de tipul sinul

zimbire138

Limba literară a păstrat pronunţia dură icircn aceste cuvinte lucrarea

normativă din 1932 precizicircnd diferenţiat că bdquoRostirea literară este i

nu icirc după s z ţ ş j st str deci afurisit frasin [] dar se zise sicircn

sicircnge zicircmbet aţicircţardquo139

138

Doina Marta Bejan op cit p 16-17 139

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 18-19 vezi şi p 162 (ţacircţă -ţe)

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 70

I144 Icircn cazul verbului a icircnticircmpina (lt icircn- + ticircmpină ticircmpană

bdquodairea tobă darabanărdquo lt vsl ograveiumlagraveiacuteuacute) şi a substantivului

icircnticircmpinare apariţia lui [i] icircn loc de [icirc] accentuat sau neaccentuat icircn

formele flexionare ale verbului şi la substantiv se datorează probabil

aceluiaşi mecanism psiholingvistic de hipercorectitudine140

care a

determinat icircnlocuirea lui [icirc] normal din simbătă (cf şi zicircmbi zicircmbire

zimbi zimbire) icircn acest caz explicaţia folosirii formei la mitropolitul

muntean coincide cu cea dată pentru simbătă (vezi I143)

Spre deosebire de simbătă icircnsă (cu ocurenţe mai puţine icircn text

decicirct forma sicircmbătă) a icircnticircmpina este folosit aproape exclusiv cu

fonetismul [i] icircntimpină DO 140 ai icircntimpinat C 2r 27

v au

icircntimpinat DO 112 187 icircntimpinatu-m-au DO 214 vrea icircntimpina

DO 170 să icircntimpini C 13v icircntimpinare DO 187 188

icircntimpinarea DO 140 203 209 Formele cu [icirc] sicircnt rare

icircnticircmpinarea CVNTO 261 DO 141

Ne icircntrebăm dacă nu cumva fonetismul cu [i] era norma

percepută sau preferată de Antim Ivireanul pentru icircntimpina

icircntimpinare Răspunsul pozitiv este susţinut de două argumente care se

completează Textele contemporane lui Antim conţineau destule forme

de acest tip suficiente pentru a susţine ideea bdquonormalităţiirdquo icircntr-o

exprimare cultă141

Icircn al doilea ricircnd trebuie să luăm icircn considerare

propensiunea mitropolitului spre limba greacă etimonul grecesc-

bizantin al cuvicircntului bază este forma cu [i] avicircnd aşadar

sprijin icircn modelul grecesc ceea ce icirci justifica statutul de fapt lingvistic

elevat cult icircn conştiinţa utilizatorului său

I145 Vocala [i] etimologică accentuată sau neaccentuată apare

după modelul etimonului icircn neologisme care s-au impus mai ticircrziu icircn

140

Aceasta este explicaţia pe care şi Laura Manea o dă formei cu [i] icircn textele

lui Dosoftei icircn Dosoftei VPS p 314 vezi Rosetti ILR 1978 p 346 cf

Arvinte STLEX p 13-14 141

De pildă spre deosebire de situaţia altor cuvinte care prezintă alternanţa [icirc]

ndash [i] icircn textul Bibliei de la Bucureşti predomină varianta cu [i] pentru

termenul icircntimpina (vezi indicele de cuvinte la MLDI II IV V)

Fonetica 71

limba literară cu alte forme alliluia (lt gr ) DO 186

ellin (lt gr ) DO 175 magnit (magnitului) (lt gr )

DO 5 ritor (ritori) (lt gr ) DO 4 ritorilor DO 29 bdquovorbe

ritoriceştirdquo DO 84 videnie (lt vsl acircegraveaumlhiacute~) CVNTO 297 298

videniei DO 153

5 [icirc]

I151 Vocala [icirc] accentuată etimologică este păstrată icircn

adverbul curicircnd (lt lat currĕndo) icircn puţinele ocurenţe ale termenului

DO 181 190 Fonetismul originar este specific variantei literare de tip

sudic icircn timp ce textele nordice aticirct icircn prima perioadă a epocii vechi

cicirct şi după 1640 prezintă fonetismul [u] prin asimilare vocalică [u] ndash

[icirc] gt [u] ndash [u] ca reflex al inovaţiei din graiurile locale (din Banat

Transilvania şi Moldova)142

Inovaţia apare din ce icircn ce mai rar icircn

textele literare nordice din secolul al XVIII-lea143

lăsicircnd loc formei

primare ce va deveni normă a limbii literare unitare

I152 Verbul intra (lt lat ĭntro -āre) apare icircn scrierile lui

Antim Ivireanul cu [icirc] iniţial etimologic (ĭ lat accentuat + n + cons gt icirc

lat ĭntro gt eacutentru gt ăntru gt icircntru144

) icircntra DO 220 nu icircntră DO

42 icircntrase DO 69 am icircntrat DO 99 au icircntrat CVNTO 252 DO

43 94 179 183 să icircntru DO 150 să nu icircntri C 32v să icircntre

IcircPTPO 351 372 C 12v DO 41 63 90 181 220 222 să icircntrăm C

15v icircntricircnd CVNTO 305 etc Aceasta este norma icircn toate variantele

literare din epoca veche păstrată picircnă la icircnceputul secolului al XX-lea

Fonetismul etimologic nu este exclusiv la mitropolitul muntean De mai

puţine ori apare icircn conjugarea verbului moştenit din latină şi fonetismul

evoluat cu [i] intră DO 8 au intrat CVNTO 251 316 să intri

142

Ivănescu ILR 2000 p 582 ILRL 1997 p 93 300 143

Icircn limba Vulgatei bdquosunt de departe mai frecvente formele cu [icirc]rdquo vezi

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 794 144

Arvinte STLFAC p 53

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 72

DO 45 nu intra DO 70 intricircnd CVNTO 277 intrarea DO 41

intrării DO 113

Evoluţia [icirc] gt [i] este populară specifică teritoriului sudic al

Dacoromaniei Ea poate fi explicată fie ca rezultat al unui proces de

asimilare (cu [i] din silaba următoare la indicativ prezent sau conjunctiv

prezent persoana a doua singular (să) icircntri gt (să) intri145

) ori de disi-

milare (icircn forma de gerunziu icircntricircnd gt intricircnd) fie ca urmare a tendinţei

de evitare icircn limba romacircnă a vocalelor neutre icircn poziţie iniţială

accentuată după cum susţine Andrei Avram146

Icircn textele lui Antim Ivireanul raportul dintre fonetismul vechi şi

cel nou icircn formele icircntra şi intra indică o rezervă icircn adoptarea inovaţiei

De altfel ea pare să fie de dată recentă icircntrucicirct chiar şi la cărturarii

laici (mai receptivi icircn general la schimbările din vorbirea populară)

ocurenţele formelor evoluate din conjugarea verbului intra sicircnt destul

de puţine Chiar şi mai ticircrziu copiştii textelor lui Antim icircn speţă ai pre-

dicilor ignoră rostirea populară şi corectează icircn două locuri forma cu

[i] consemnată icircn versiunea din 1722-1725 icircntrarea ms 524 CDO

41 şi să icircntri ms 524 CDO 45

I153 [icirc] etimologic iniţial (lt lat aacute + n + voc) gt [i] icircn inimă (lt

lat anima) La Antim Ivireanul fonetismul nou este general inimă

DO 16 21 22 36 37 44 45 inima Pred 1694 5r DO 5 7 23 28

43 47 48 50 inimii DO 15 17 21 51 inimile DO 5 8 10 16

27 29 34 46 etc

Trecerea vocalei [icirc] la [i] icircn inimă este timpurie probabil pre-

literară deoarece este consemnată icircn primele traduceri de cărţi

religioase icircn alternanţă cu fonetismul etimologic Explicaţia simplă a

apariţiei acestui fenomen este analogia cu inimos cuvicircnt icircn care vocala

iniţială nu mai este accentuată deci poate suferi influenţa lui [i] din

145

Icircn unele graiuri asimilarea vocalică s-a produs faţă de vocala [u] icircntru ndash

untru formă atestată icircn epoca modernă de D Şandru icircn Bihor citat de

Octave Nandris icircn op cit p 55 146

Icircn Cu privire la tendinţa limbii romacircne de a evita vocalele neutre icircn poziţie

iniţială accentuată icircn SCL XIX (1968) nr 6 p 586-587

Fonetica 73

silaba următoare147

([icirc] ndash [i] gt [i] ndash [i] icircnimos gt inimos) O altă pers-

pectivă asupra fenomenului a propus icircnsă Andrei Avram care vede icircn

apariţia lui [i] accentuat iniţial o urmare a denazalizării primei silabe

din construcţia bdquo nimieirdquo148

Inovaţia se generalizează icircn a doua pe-

rioadă a epocii vechi astfel icircncicirct Biblia de la Bucureşti (text repre-

zentativ pentru aspectul limbii literare romacircneşti icircn general la sficircrşitul

secolului al XVII-lea) prezintă consecvent norma cu [i]

I154 Vocala [icirc] accentuată etimologică icircn poziţie nazală (lt lat

aacute + m + cons) gt [u] icircn cuvicircntul icircmblu (lt lat ambŭlo) gt umblu umblă

DO 27 185 umblăm DO 82 am umblat DO 226 au umblat DO

88 209 va umbla CPO 389 să umblu CVNTO 259 să umble

DO 153 212 să umblăm DO 187 umblicircnd DO 9 şi icircn

substantivul umblet DO 211 umbletul DO 177 199

Aceeaşi transformare a suferit şi [icirc] (lt lat i + m + cons) icircn

icircmplu (lt lat ĭmpleo) gt umplu a umplea DO 39 am umplut DO

181 (s-)au umplut DO 11 75 89 126 127 196 umpleţ DO 81

umplicircnd DO 199 şi cu prefixul ne- neumplicircnd DO 6

La fel [icirc] (lt lat i + n + cons) a evoluat la [u] icircn icircnfla (lt lat

inflare) gt umfla umflă DO 158 să umfla DO 3 4

Am consemnat extrem de rar abaterea de la această normă să

icircmfla DO 93

Fenomenul trecerii lui [icirc] la [u] icircn situaţiile prezentate este o

inovaţie muntenească ce a pătruns icircn textele de tip sudic icircncă din primul

veac al consemnării romacircnei icircn scris149

Avicircnd susţinerea graiului local

inovaţia s-a impus icircn secolul următor ca normă a variantei literare

munteneşti icircn timp ce restul ariilor lingvistice a conservat fonetismul eti-

mologic aticirct la nivelul graiurilor cicirct şi icircn variantele literare cores-

punzătoare Icircn textele literare nordice se puteau icircnticirclni forme etimologice

147

Rosetti ILR 1978 p 504 vezi şi Sala Contribuţii la fonetica istorică p 153 148

Andrei Avram Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte

romacircneşti V icircn SCL XV (1964) nr 5 p 599 cf lat mamma gt

icirc(m)măicircnmă gt dr mumă ar imă icircn idem Nazalitatea şi rotacismul p 65 149

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 106

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 74

utilizate consecvent chiar şi icircn primele decenii ale secolului al XIX-lea150

şi poate chiar după această dată căci icircn lucrarea normativă din 1932

Sextil Puşcariu şi T A Naum simt nevoia unei sublinieri bdquou sau icirc Se

scrie gutuiu (gutuie) porunci umbla umfla umpleardquo151

I155 Vocala [icirc] este notată de obicei icircn ticircnăr după norma

literară sudică şi nordică IcircPTPO 360 DO 141 145 161 173 190

200 ticircnărul C 1715 7v DO 61 ticircnărului DO 136 ticircnără DO 196

Foarte rar termenul este scris cu vocala accentuată [i] tinăr C

1715 21v (icircn textul corespunzător psalmului 67 v 29 bdquoVeniamin cel

mai tinăr icircntru uimirerdquo cf textul corespunzător psalmului 118 v 9

bdquoicircntru ce va icircndrepta ticircnărul calea sardquo C 1715 7v)

Icircn epoca lui Antim Ivireanul forma tinăr era o particularitate a

graiurilor de sud-vest şi din centrul Transilvaniei icircn timp ce restul

graiurilor cunoşteau varianta cu [icirc] Fonetismul [i] icircn tinăr a fost

explicat de Al Rosetti ca reflex normal al lui cent latinesc lat tcentner gt

tenăr gt tinăr gt ticircnăr bdquocu icirc provocat la o etapă posterioară de ă prin

asimilare (căci icirc nu e romacircn comun)rdquo152

tot despre o păstrare a lui [i]

icircn acest cuvicircnt vorbeşte şi Sextil Puşcariu153

Icircn cazul acesta Banatul

Oltenia centrul şi sud-vestul Transilvaniei ar conserva un stadiu arhaic

al cuvicircntului (ca şi dialectele meglenoromacircn istroromacircn şi aromacircn)154

spre deosebire de celelalte regiuni unde am avea de-a face cu o evo-

luţie fonetică Un alt punct de vedere este cel potrivit căruia [i] icircn

singularul tinăr a apărut bdquosub influenţa pluralului tineri unde i s-a

păstrat din cauza poziţiei moi următoarerdquo155

fiind deci un caz de bdquonor-

malizare internă morfologicărdquo156

150

Vezi Doina Marta Bejan op cit p 17 151

Puşcaru ndash Naum Icircndreptar p 22 vezi şi p 166 152

Rosetti ILR 1978 p 366 vezi şi Sala Contribuţii la fonetica istorică p 68 153

Icircn LR II p 319 154

ALRM I vol II h 253 155

Puşcariu LR II p 383 Nandris Phoneacutetique p 56 156

Puşcariu LR II p 383

Fonetica 75

Dată fiind regiunea icircn care avea curs fonetismul [i] icircn tinăr el

apare icircn epoca veche constant numai icircn texte bănăţene-hunedoarene şi

sud-vest ardeleneşti Icircn Ţara Romacircnească după 1600 picircnă către mijlocul

secolului al XVII-lea icircn perioada icircn care producţia culturală munte-

nească icircşi are centrul icircn Oltenia cărturarii introduc icircn scrierile lor şi astfel

de forme abandonate icircnsă mai ticircrziu cicircnd centrul vieţii culturale se mută

mai la est şi se revine icircn parte la norma impusă de Coresi

La Antim Ivireanul forma apare icircntr-o carte tradusă icircn jurul anului

1715 icircntr-o epocă şi icircntr-un spaţiu din afara influenţei graiurilor olteneşti

Raritatea ei indică faptul că este vorba de un bdquoicircmprumutrdquo accidental

6 [o]

I16 Vocala [o] neaccentuată se păstrează icircn cocon (lt gr

bg kokona) DO 199 coconul CVNTO 318 coconi

CVNTO 264 294 295 297 DO 43 66 201 coconii CVNTO

315 318 coconilor DO 159 318 Norma este specifică variantei

literare munteneşti

Varianta literară moldovenească a adoptat inovaţia din graiuri

(semnalată deja icircn documente din secolul al XVI-lea157

) cu [o] gt [u]

prin disimilare vocalică şi a menţinut-o pe tot parcursul epocii vechi Icircn

celelalte arii culturale utilizarea formei noi este rară şi se datorează

tipografilor sau icircn general icircnvăţaţilor originari din Moldova care au

contribuit la apariţia cărţilor respective O singură dată am consemnat

forma moldovenească icircntr-una din copiile manuscrise ale didahiilor lui

Antim Ivireanul cuconi ms 549 BDO 43

7 [u]

I171 Vocala [u] neaccentuată etimologică este păstrată icircn

cuprinde (lt lat comprendere) cuprind DO 111 cuprinde IcircPTPO

351 358 IcircBO 369 CVNTO 297 DO 18 31 32 nu cuprinde

CPO 392 să cuprind (ref) IcircBO 382 cuprindea DO 198 va fi

cuprins DO 198

157

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 108

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 76

Rar Antim Ivireanul foloseşte şi forme icircn care apare [u] gt [o]

coprindea CVNTO 296 au coprins C 56r să coprind (ref)

AMAO 325 Fonetismul cu [o] este o inovaţie a graiurilor munteneşti

apărută icircn cuvintele derivate ca urmare a unui proces de asimilare [u] ndash

[o] gt [o] ndash [o] (cuprinzător ndash coprinzător) sau de disimilare vocalică

[u] ndash [u] gt [o] ndash [u] (cuprinsul ndash coprinsul) şi extinsă apoi la formele

flexionare ale verbului158

Această inovaţie este atestată icircn textele

redactate icircn Ţara Romacircnească după 1640159

şi icircnregistrează o frecvenţă

icircn creştere de-a lungul celei de-a doua jumătăţi a epocii vechi Am con-

semnat-o frecvent icircn copia din 1781 a didahiilor fapt ce icircnseamnă că

pe tot parcursul secolului al XVIII-lea s-a manifestat tendinţa de

ridicare a fenomenului popular la statutul de normă ms 524 CDO

18 31 32 111 198

Inovaţia nu a pătruns icircn limba literară dar uzul frecvent chiar şi

la icircnceputul secolului al XX-lea a impus sublinierea normei de către

Sextil Puşcariu şi A T Naum bdquoDeşi pronunţarea cu o icircn formele

batjocori coprinde (sn) [] se aude des totuşi sicircnt de preferat

batjocuri cuprinde (sn)rdquo160

I172 Vocala [u] neaccentuată apare icircn rumacircn (lt lat romanus)

AMAO 340 CPO 394 rumacircnul CPO 394 şi icircn derivate rumacircncă

CPO 394 (Ţara) Rumacircnească Pred 1694 ftlr C 1

r 4

r CL ftl

r

CVNTO 241 CPO 387 DO 28 rumacircneacuteşte AMAO 330

rumacircneşti Pred 1694 ftlr să rumacircnească CPO 394 etc

Forma cu [u] apare constant icircn cărţile romacircneşti din secolul al

XVI-lea (la Coresi de pildă) icircnsă este concurată de fonetismul cu

[o]161

Alternanţa s-a icircnregistrat icircn limba literară romacircnească icircn diverse

158

Gheţie BD p 118 159

Vezi Gheţie BD p 280 384 444 160

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 22 161

Relaţia dintre cele două forme este controversată Cei mai mulţi lingvişti

consideră că rumacircn reprezintă forma etimologică (lt lat romanus) iar romacircn

este o formaţiune savantă după modelul cuvicircntului latinesc vezi Densusianu

ILR II p 61 Rosetti ILR 1978 p 447-448 Puşcariu LR II p 380 etc

Fonetica 77

variante literare picircnă ticircrziu icircn epoca modernă De exemplu icircn textele

moldoveneşti din intervalul 1800 ndash 1830 fonetismul [u] predomină dar

apar şi formele cu [o]162

Icircn Ţara Romacircnească Ion Heliade Rădulescu

recomandicircnd adaptarea neologismelor la structura limbii romacircne

spunea bdquoVorbele streine trebuie să se icircnfăţoşeze icircn haine rumacircneşti şi

cu mască de rumacircn (sn) icircnaintea noastrărdquo163

dar vorbeşte despre

bdquolimba romacircnă (sn) iar nu muntenască sau moldoveneascărdquo164

icircntr-o

scrisoare către C Negruzzi Abia mai ticircrziu forma cu [o] a devenit

normă literară unică

Icircn epoca veche romacircn are o frecvenţă mai ridicată icircn textele

nordice iar rumacircn icircn sud165

Situaţia descoperită icircn opera lui Antim

Ivireanul icircntăreşte această observaţie icircntrucicirct numai o singură dată am

consemnat vocala [o] icircn toponimul Ţara Romacircnească DO 231

I173 Alte cuvinte cu [o] originar icircn aceeaşi poziţie sicircnt con-

semnate numai de cicircteva ori cu trecerea normală a lui [o] neaccentuat la

[u] dubicircnzi C 12v ruşala DO 91 ruşalele DO 99 au ruşit

CVNTO 291 usebeacuteşte C 21r să se usibească DO 61

De mult mai multe ori sicircnt folosite formele cu [o] refăcut icircn

cuvicircntul-bază sau icircn derivate dobicircndă DO 197 207 224 AMAO

344 dobicircndim DO 56 128 ai dobicircndit DO 128 să dobicircndească

DO 97 osebi bdquoa (se) despărţi a (se) separardquo DO 238 să osebească

CPO 391 osebind CVBTO 250 osebit AMAO 346 osebite

CPO 388

I174 Icircn sficircrşit alte cuvinte sicircnt utilizate numai cu fonetismul

refăcut Cuvintele latineşti addormire dormire şi hospitium au cunoscut

Alţii printre care şi Vasile Arvinte cred că ambele forme sicircnt reflexul

popular al etimonului latinesc icircntrebuinţate oricicircnd icircn dacoromacircnă pe

teritorii diferite vezi Arvinte Romacircn p 46 şi urm 162

Doina Marta Bejan op cit p 18 163

Heliade Scrieri lingvistice p 51 164

Apud Arvinte Romacircn p 49 165

Ibidem p 47

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 78

icircn romacircneşte forme cu trecerea lui [o] neaccentuat la [u] adurmi durmi

şi uspăţ Fonetismul acesta era cunoscut icircn prima parte a epocii vechi

pe tot teritoriul ţării şi era consemnat icircn texte de diverse provenienţe

icircnsă tendinţa era aceea de abandonare a lui icircn favoarea formelor cu

[o]166

Către sficircrşitul secolului al XVII-lea cele două fonetisme alter-

nează icircn texte ilustricircnd toate variantele literare icircn unele dintre ele cu

preponderenţa covicircrşitoare a formelor cu [o] sau chiar cu generalizarea

acestora cum se icircnticircmplă icircn opera lui Dosoftei Viaţa şi petreacerea

svinţilor unde este consemnată icircn exclusivitate vocala [o] icircn flexiunea

verbului a dormi167

Icircn textele lui Antim Ivireanul am găsit adormi CVNTO 245

nu vor adormi DO 78 adormit CVNTO 277 neadormit IcircPTPO

350 neadormita DO 114 adormire DO 129 188 189 adormirea

DO 16 21 129 189 190 dormim IcircPTPO 350 dormiia DO 157

173 177 au dormit DO 178 191 dormind DO 177 ospăţ DO

194 AMAO 342 ospăţul DO 194 CVNTO 306 ospeţe AMAO

342 ospeţele DO 12 s-au ospătat DO 192 CVNTO 283 vor

ospăta DO 194 să ospetez DO 34 ospăticircndu-să CVNTO 298

Asemenea forme sicircnt obişnuite icircn varianta literară muntenească şi devin

normă a limbii literare unitare consemnate explicit icircn 1932 bdquoSe scrie

cu o nu cu u adormi articol [] cocoş dormirdquo168

I175 Icircn cuvicircntul preot şi icircn derivatele sale rostirea cu [o] este

generală preot DO 45 55 56 69 etc preotul DO 43 preotului

IcircBO 374 DO 13 43 preote DO 45 preoteasa CPO 390 preoţ

DO 26 preoţie CVNTO 263 266 274 309 DO 165 170

Deşi trecerea lui [u] la [o] (prin disimulare [u] ndash [u] gt [o] ndash [u]

preutului ndash preotului sau prin tendinţa de deschidere a lui [u]) pare să

fi fost cunoscută icircn secolul al XVI-lea icircn graiul din unele zone din Ţara

Romacircnească şi Moldova169

textele prezintă icircn această perioadă cu pre-

166

ILRL 1997 p 93-94 167

Vezi Laura Manea op cit p 138-139 168

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 20 169

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 111

Fonetica 79

cădere exemple cu [u] etimologic păstrat (puţinele cazuri cicircnd inovaţia

este acceptată se icircnregistrează mai ales icircn textele munteneşti) Icircn

secolele următoare fonetismul nou icircşi găseşte loc icircn lucrările elaborate

icircn Ţara Romacircnească şi mai rar icircn Moldova170

Icircn Moldova forma cu

[u] apare constant şi icircn secolul al XIX-lea dar nu mai este normă

unică171

ci este concurată de fonetismul specific Munteniei ce avea să

devină normă a limbii literare unitare

Analizicircnd situaţiile expuse mai sus la punctele I172 I173 şi

I174 I175 constatăm că opera lui Antim Ivireanul

oglindeşte tendinţa limbii romacircne de la icircnceputul secolului al

XVIII-lea de a reveni la pronunţia cu vocală deschisă ori de a

crea astfel de forme Mai receptivă la această tendinţă este limba

literară icircn procesul de modernizare icircn timp ce bdquoles parlers pop

manifestent plus de constance dans lrsquoeacutevolution o gt u que la

langue litt dans laquelle la restitution savante et lrsquoanalogie

agissent davantagerdquo172

Rezistenţa fenomenului de icircnchidere a lui

[o] neaccentuat fenomen pe care Octave Nandris icircl consideră

bdquoune des tendances geacuteneacuterales du vocalisme roumainrdquo173

se vede

din structura fonetică pe care o primesc unele neologisme174

la

nivel dialectal la unii vorbitori avucat (lt fr avocat lat

advocatus) etc

Pe de altă parte icircn graiurile contemporane poate fi sesizată şi o

uşoară tendinţă de abandonare a fonetismului arhaic poate sub

influenţa şcolii Cu prilejul anchetei dialectale icircn Oltenia

Valeriu Rusu constată bdquoFonetismul cu u icircn durmim deşi a fost

icircnregistrat icircntr-o arie compactă are o situaţie precară fapt care

rezultă din frecvenţa coexistenţei acestei forme cu cea literară icircn

pct 953 955 963 forma durmim a fost dată după cea literară

informatorul corecticircndu-se icircn acest fel iar icircn pct 956 962

170

ILRL 1997 p 301 171

Vezi Doina Marta Bejan op cit p 18 172

Nandris Phoneacutetique p 37 173

Ibidem p 36 174

Rusu Nord-vestul Olteniei p 56 Uriţescu Nordul Banatului p 70

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 80

informatorii au precizat că icircn opoziţie cu dormim forma

durmim caracterizează vorbirea generaţiei icircn vicircrstărdquo175

I176 Icircn secvenţa consoană prepalatală + [u] ([ču]) [u] gt [i]

icircn mincinos (lt minciună [lt lat mentionem] + -os)176

DO 25 54 72

etc mincinoasă DO 24 51 mincinoase DO 71 şi icircn derivate

nemincinosul DO 8 Forma este generală la Antim Ivireanul res-

pecticircnd norma literară sudică impusă icircncă din prima perioadă a epocii

vechi ce avea la bază o inovaţie a graiurilor din Ţara Romacircnească Icircn

epoca mitropolitului inovaţia era cunoscută şi utilizată icircn scrisul cult şi

pe teritoriile nordice manifesticircnd tendinţa de a se impune ca normă ge-

nerală Totuşi fonetismul etimologic mai apare sporadic icircn scrieri

moldoveneşti şi ardeleneşti177

I177 Aproape toate textele vechii romacircne literare indică o in-

consecvenţă icircn notarea lui [-u] icircn cuvinte de origine latină şi de altă

provenienţă după o consoană simplă sau un grup de consoane

Comparativ o frecvenţă mai ridicată a prezenţei lui [-u] se icircnregistrează

icircn textele nordice şi icircn manuscrise faţă de scrierile tipărite sau de

lucrările elaborate icircn Ţara Romacircnească

Valoarea lui [-u] este controversată grafică sau fonologică iar

pentru susţinerea unuia sau altuia dintre punctele de vedere s-au invocat

cauze precum originea cuvintelor icircn care este notat [-u] frecvenţa cu

care apare icircn texte dintr-o anumită arie dialectală corelaţia de timbru

175

Rusu op cit p 59 176

Am optat pentru analiza fonologică aplicată de Ion Gheţie (ILRL 1997 p 94)

deşi icircn lucrările de specialitate şi chiar la Ion Gheţie icircn BD p 121 se

vorbeşte icircn această situaţie de diftongul [macru] care a evoluat la [i] vezi şi

Densusianu ILR II p 65 cf şi Rosetti ILR 1978 p 370 bdquoPrimul element

al diftongului yu accentuat sau nu provenit din i icircn hiat + u a fost absorbit de

consoana precedentă aticirct icircn dacoromacircnă cicirct şi icircn aromacircnă dr minciună ar

minčunerdquo 177

ILRL 1997 p 300-301

Fonetica 81

vocalic a consoanelor finale rostite exploziv etc178

Probabil că icircn unele

din textele icircn care apare constant [-u] reda pronunţia reală (plenisonă

sau afonică) din graiul respectiv (fie ca rostire arhaică ce marca vocala

devenită finală prin căderea consoanelor finale din latină fie ca feno-

men analogic icircn cuvinte icircmprumutate) icircn timp ce icircn textele provenind

din zone icircn care [-u] nu mai avea acoperire icircn rostire apariţia sa

respecta o tradiţie grafică179

Textele lui Antim Ivireanul consemnează oscilaţia icircntre

notarea lui [-u] şi absenţa acestuia180

adevăratu C 17v daru C 16

v

domnu Pred 1694 2r 3

v icircngerescu Pred 1694 4

r mărturisescu C

13r să nu osicircndescu C 14

v plicircngu IcircPTPO 353 au stinsu Pred

1694 2v sufletescu Pred 1694 3

v vicircrfu Pred 1694 3

v să văzu C

14v predomină icircnsă formele fără [-u] acest DO 9 10 12 13 15 etc

adevărat Pred 1694 2r DO 231 238 CVNTO 243 285 IcircPTPO

349 351 etc au ajuns DO 100 118 157 222 CVNTO 260 270

etc dar (subs) DO 13 17 18 22 46 etc CVNTO 252 domn

DO 11 22 64 78 etc au fost Pred 1694 2v icircnalt Pred 1694 2

r au

icircnchis Pred 1694 2v icircndelung DO 30 147 162 215 227 IcircPTPO

353 om Pred 1694 2r au omoricirct CVNTO 289 orb IcircPTPO 355

pămicircnt Pred 1694 2v plăcut Pred 1694 2

r plicircng IcircPTPO 353 s-au

rugat Pred 1694 2v untedelemn IcircBO 374 etc

178

Vezi expunerea teoriilor şi contraargumentele la Rosetti ILR 1978 p 711-733

vezi şi P Neiescu O problemă de fonetică istorică Originea lui bdquou finalrdquo icircn

limba romacircnă icircn CL II (1957) p 159-179 179

ILRL 1997 p 95-96 vezi şi nota 24 Ion Gheţie U final la Neculce icircn LR

XX (1971) nr 5 p 496 cf Rosetti ILR 1978 p 511-514 care afirmă că [-u]

notat icircn textele secolelor al XVI-lea ndash al XVIII-lea nu redă pronunţia reală ci

reprezintă o manieră tradiţională de a scrie cu foarte puţine excepţii bdquografiile

din CV nu ne autorizează să semnalăm pronunţia cu -u icircn secolul al XVI-lea

decicirct icircn cazuri ca fiiu sau vekiiurdquo (ILR 1978 p 514) 180

Icircn transcrierea noastră aplicată textelor pe care le-am citit icircn original u

final a fost indicat numai dacă icircn cuvicircntul scris cu litere chirilice apare u icircn

această poziţie La fel a procedat şi editorul Gabriel Ştrempel vezi Nota

asupra ediţiei icircn AIO p LXIII

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 82

Icircn aria literară sudică notarea lui [-u] era deja la sficircrşitul

secolului al XVII-lea reminiscenţa unei tradiţii grafice şi apărea rar

Cele două texte ample aflate icircn legătură cu Vechiul Testament din

Biblia de la Bucureşti sicircnt edificatoare pentru tendinţele din variantele

literare de tip nordic şi sudic icircn ms 45 moldovenesc notarea lui [-u]

este frecventă oglindind un spaţiu lingvistic mai conservator icircn timp

ce ms 4389 muntenesc bdquonu apare niciodată u final (icircn poziţie finală

absolută)rdquo181

Textul Bibliei propriu-zise icircl consemnează de cicircteva ori

ca scăpări ale diortositorilor Aşadar nici la Antim Ivireanul prezenţa

lui [-u] după o consoană sau grup de consoane nu găseşte justificare icircn

interiorul normei literare munteneşti Ceva mai rezistent a fost feno-

menul icircn scrierile literare din Moldova182

icircnsă nici aici nu toţi autorii icircl

agreează De pildă icircn secolul al XVII-lea bdquoDosoftei evită pe cacirct

posibil notarea lui -u exemplele cu acest fonetism fiind reduse ca

număr de apariţii faţă de aceleaşi cuvinte icircn care -u nu este notat []

Variantele cu -u (final) nu icirci apăreau lui Dosoftei ca laquoliterareraquordquo183

Icircn istoria limbii romacircne ca regulă bdquoen cette position u latin a

subi lrsquoapocope 1) apregraves cons explos (sic) lupu gt lup rogo gt rogu gt

rog homo gt omu gt om [] etc 2) apregraves un groupe de cons (sic) dont

la derniegravere nrsquoest pas l ou r ursu gt urs orbu gt orb []rdquo184

Icircn pronunţia

regională icircnsă cei mai mulţi lingvişti consideră că vocala [u] finală s-a

menţinut de cele mai multe ori ca [u] final şoptit185

icircn graiuri de tip

181

Arvinte STLFAC p 54 182

Doina Marta Bejan icircl consemnează sporadic la scriitorii din intervalul 1800-

1830 icircn op cit p 19-20 183

Manea Dosoftei VPS p 148 184

Nandris Phoneacutetique p 42 185

Cf Rosetti ILR 1978 p 716 bdquomai există un fapt pe care icircl considerăm

decisiv pentru confirmarea tezei noastre că -u e un fenomen recent legat de

tratamentul special al consoanei finale Anume icircn localitatea Drăguş (jud

Braşov) Mihai Pop a icircnregistrat icircn cursul unei anchete (1932) faptele

următoare 1) generaţia veche nu cunoaşte pe -u 2) icircn graiul generaţiei

mijlocii (30-40 de ani) -u apare icircn graiul bărbaţilor pe cicircnd graiul femeilor

Fonetica 83

nordic Ov Densusianu G Ivănescu Sextil Puşcariu P Neiescu T

Teaha Valeriu Rusu Vasile Frăţilă V D Ţacircra186

etc Icircn unele regiuni

afonizarea nu s-a produs icircncă la unele substantive icircn Maramureş

Crişana nord-vestul Olteniei187

icircn altele [u] plenison s-a păstrat icircn

legături sintactice de tipul aacuteltu luacutecru aacuteltu omEacute cicirctu-macr cumu-macr188

I178 [-u] apare notat constant icircn cuvinte (substantive

adjective numerale adverbe) bdquoterminaterdquo icircn [macr] sau [agrave] dinticirciu denticirciu

CL 5v 8

r DO 33 41 165 192 gunoiu DO 75 221 228 CVNTO

227 icircnticirciu CL ftlr 3

r 4

v graiu DO 57 131 143 neascultoiu DO 217

obiceacuteiu CL 17r ochiu DO 92 raiu CVNTO 245 249 253 285 DO

35 99 225 IcircPTPO 354 războiu CVNTO 276 277 279 282 294 300

307 309 314 DO 98 114 temeiu Pred 1694 4r CL 8

v traiu DO 36

101 vechiu (m sg) DO 32 70 185 186 187 188 195 200

Zevedeiu CL 5r

Formele fără [-u] sicircnt mai numeroase numai icircn cazul numeralelor

ordinale dinticirci IcircPTPO 356 etc Ded 1709O 411 IcircBO 366 373

etc CVNTO 241 250 251 252 etc AMAO 329 345 CPO 388

DO 3 41 42 52 53 57 61 68 70 86 90 91 99 101 121 123

127 136 142 143 144 145 148 151 etc şi icircnticirci Postf 1693O 397

IcircPTPO 351 352 355 357 etc IcircBO 368 372 etc CVNTO p 241

242 247 248 250 etc AMAO 327 332 CPO 388 390 391 392 etc

DO 17 23 25 30 35 38 46 47 47 48 56 59 61 etc

cunoaşte numai pe -ŭ 3) u final apare constant icircn graiul copiilor şi al

adulţilorrdquo 186

Ivănescu ILR 2000 p 339 Puşcariu LR II p 26 P Neiescu op cit p

166-168 169 Teaha Valea Crişului Negru p 53 Rusu Nord-vestul Olteniei

p 65 Frăţilă Tacircrnave p 49 Ţacircra Valea superioară a Şieului p 50 187

Ivănescu ILR 2000 p 339 Papahagi Maramureş p LVI-LVII Rusu

Nord-vestul Olteniei p 65 188

Frăţilă Tacircrnave p 50 Ţacircra Valea superioară a Şieului p 60 cf Uriţescu

Nordul Banatului p 98 bdquoicircn forme ca [aacuteltu Igraveom] [aacuteltu fiegraveIacutesup1r] etc nu avem a

face cu [-u] final plenison păstrat ci cu forma articulată a adjectivului

pronominal nehotăracirctrdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 84

Rar am consemnat terminaţia fără [-u] la celelalte cuvinte

Andrei CL 5v război DO 36 Zevedei CL 5

r Ignorarea consecventă

a formei arhaice la numeralele ordinale dinticirci şi icircnticirci constituie o dovadă

că notarea lui [-u] era icircn cazul cuvintelor de acest tip tradiţională

icircntrucicirct tendinţa normală icircn limba romacircnă este aceea de pierdere a lui

[-u] icircn acest context fonetic bdquo2) [i] ne srsquoarticule pas si i este deacutejagrave

eacuteleacutement descendant de diphtongue calcaneu gt călcacirciu cuneu gt cuiu

malleu gt maiu cleiu laquocolleraquo raiu laquoparadisraquo etc 3) il nrsquoest pas non

plus prononceacute apregraves un i qui ne forme pas centre cyllabique veclu gt

vechiu angulu gt unghiu []rdquo189

Notarea tradiţională a lui [-u] icircncepea să-şi piardă din forţă sub

presiunea pronunţiei reale Totuşi o revigorare a ei poate fi presupusă

icircn a doua jumătate a secolului al XVIII-lea cicircnd autorii copiilor după

textele lui Antim Ivireanul corectează de regulă formele dinticirci şi icircnticirci

prin adăugarea lui [-u] ms 524 CD3 ms 549 B ms 524 CD41 ms

549 B42 etc

Ortografia romacircnească modernă prin lucrarea lui S Puşcariu şi

T Naum menţine picircnă icircn secolul al XX-lea tradiţia cu un amendament

privind adverbul bdquou final se păstrează icircn scriere [sn] la singularul

substantivelor şi adjectivelor masculine şi ambigene care au icircn ultima

silabă un i biciu cuiu noroiu ochiu paiu dibaciu vechiu [] Ca

adverbe icircnticirci şi dinticirci nu primesc pe u final (se va scrie deci şi cel dinticirci

unde dinticirci este propriu-zis o formă adverbială) U final se icircnseamnă

[sn] icircnsă la singularul lui icircnticirciu cicircnd este de genul masculin ricircndul

icircnticirciurdquo190

Observicircnd tratamentul neologismelor de tipul edificiu elogiu

serviciu pentru care norma literară actuală prevede păstrarea lui [-u]

silabic şi icircn consecinţă notarea lui Iorgu Iordan a constat că bdquoplus un

mot tend agrave devenir populaire plus il est enclin agrave perdre son -urdquo191

Pe de

altă parte există regiuni icircn care bdquou final n-a amuţit icircncă cu totul prafEacute

189

Nandris Phoneacutetique p 43 190

Icircn Icircndreptar p 21 şi 22 191

Apud Nandris Phoneacutetique p 43

Fonetica 85

nasEacute buboiEacuterdquo192

fapt favorizat icircn unele cazuri de nevoia de a evita

aglomerările de consoane (cf caacuteldu meumli193

)

I179 Icircn conjugarea unor verbe este icircntrebuinţată frecvent

terminaţia [-u] la unele moduri şi timpuri la persoana I singular

formele iotacizate de indicativ prezent şi conjunctiv prezent puiu DO

134 227 IcircBO 366 să puiu DO 97 110 CPO 393 spuiu DO 25

să spuiu DO 32 47 48 70 161 indicativul perfect simplu al

verbului vedea văzuiu DO 85 auxiliarul de la indicativul viitor voiu

DO 3 5 8 16 17 19 23 27 28 31 34 41 47 48 51 etc Există şi

forma fără [-u] icircnsă rar voi zice DO 17 (corectată de altfel icircn ms

549 B şi 524 C)

Pentru indicativul prezent persoana I singular norma a rămas

aceeaşi picircnă icircn secolul al XX-lea (excepticircnd formele iotacizate inco-

recte icircn romacircna modernă) tot astfel s-a păstrat norma ortografică şi

pentru auxiliarul voiu la indicativul viitor icircn schimb perfectul simplu

a icircncetat să se noteze cu [-u] bdquoSe pune u şi după i de la persoana I

singular a indicativului prezent de la unele verbe ca atribuiu moiu

taiu tot aşa la auxiliarul voiu Se scriu icircnsă fără -u formele de la perf

simplu pers I sg ascultai făcui pusei auziirdquo194

I2 Diftongi

1 [secta]

I211 Diftongul [secta] medial icircn poziţie moale se păstrează icircn

scrierile lui Antim Ivireanul

Icircn dacoromacircnă [secta] medial este rezultatul diftongării lui [e]

accentuat latinesc dar şi icircn cuvinte de altă origine intrate de timpuriu

icircn limbă dacă exista un [e] icircn silaba următoare lat vĭdere gt rom

vedeare Ulterior icircn situaţiile cicircnd centrul silabei următoare era un [e]

192

Puşcariu LR II p 57 193

Botoşineanu Valea superioară a Someşului Mare p 86 194

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 21

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 86

diftongul s-a redus icircn dacoromacircnă la [e] leage gt lege vedeare gt

vedere

Este dificil de stabilit pe baza textelor din epoca veche momentul

icircn care procesul reducerii diftongului la [e] este considerat icircncheiat icircn

limba romacircnă195

Icircn secolul al XVI-lea sicircnt consemnate pentru acest tip

de cuvinte grafii cu h şi ceea ce ar putea indica o pronunţie reală cu

diftong Al Rosetti este icircnsă de părere că bdquoicircncă din secolul al XV-lea

secta a fost redus la erdquo196

icircn cuvinte ca alege lege mele etc Prin urmare

fenomenul ar fi avut suficient timp să se generalizeze picircnă icircn secolul al

XVI-lea197

de cicircnd datează primele noastre texte astfel icircncicirct slovele h

şi să fie icircntrebuinţate nu pentru redarea pronunţiei uzuale cu diftong

(cum se icircnticircmplase icircntr-o epocă mai veche) ci icircn virtutea unei tradiţii

grafice Astfel perechea bdquode dreptrdquo fonem ndash grafem era reprezentată de

g ndash [e] (eventual [ę] icircn regiunile unde ca astăzi se cunoştea acest

stadiu intermediar) rar consemnată icircnsă icircn prima perioadă a epocii

vechi După 1640 frecvenţa notării lui g creşte dar apar constant şi

celelalte două slove

Credem că icircntrebuinţarea tradiţională a slovei h nu poate fi

negată icircn ansamblul epocii vechi dar icircn condiţiile icircn care diftongul s-a

conservat icircn unele părţi ale Olteniei şi Munteniei picircnă la sficircrşitul secolului

al XVIII-lea198

(şi icircn unele graiuri periferice chiar picircnă astăzi199

) putem

195

Vezi discuţia opiniilor icircn legătură cu această transformare fonetică la

Ivănescu Problemele capitale p 216-228 196

Rosetti ILR 1978 p 408 462 197

Cf Ivănescu Problemele capitale p 229 bdquoFenomenul nostru n-a fost icircnsă

general dacoromacircnesc [] căci nu apare icircn Codicele voroneţean adică icircntr-o

regiune icircn care şi astăzi el nu este realizat [] Eu cred aşadar că fenomenul

nu era realizat icircn secolul al XVI-lea decicirct icircn aceleaşi graiuri ndash rămase pe loc

sau migrate ndash icircn care el se găseşte realizat şi astăzi şi că prezenţa lui g icircn

locul vechiului diftong ea urmat de e dovedeşte că diftongul ajunsese la e

numai cicircnd e vorba de aceste graiurirdquo 198

Ion Gheţie Contribuţii la istoria trecerii lui ea la e (leage gt lege) icircn LR

XVII (1968) nr 6 p 506 şi 507 vezi şi Ivănescu Problemele capitale p

233 N A Ursu Problema interpretării grafiei chirilice romacircneşti din jurul

Fonetica 87

afirma că slovele h şi redau icircn secolele al XVI-lea ndash al XVIII-lea un

[secta] un [ę] sau un [e] icircn funcţie de regiune iar g pe [e] sau [ę]

Muntenia propriu-zisă face parte dintre teritoriile unde astăzi apare [e]

şi cei mai mulţi lingvişti consideră că aceasta este o realitate lingvistică

foarte veche (după G Ivănescu fenomenul caracterizează Muntenia

icircncă icircnainte de secolul al XV-lea200

) Andrei Avram a arătat icircnsă pe

baza ocurenţelor grafiei cu h icircn cuvinte de tipul leacutege (faţă de g icircn

meşter) că situaţia putea fi alta la sficircrşitul secolului al XVII-lea şi

anume că slova h reda un [secta] sau un [ę] nicidecum un [e]201

Referindu-se la aceeaşi problemă icircn textul Bibliei din 1688 Ion Gheţie

afirmă bdquofiind constatată existenţa lui ea icircn preajma Bucureştilor la icircn-

ceputul secolul al XVIII-lea pare probabil [] ca autorii Bibliei apărute

icircn acest oraş la 1688 să fi scris ea (h ) nu icircn virtutea unei convenţii

grafice ci pentru că aşa pronunţaurdquo202

Circumstanţele activităţii literare a lui Antim Ivireanul (icircnvă-

ţarea ticircrzie a limbii romacircne din diverse surse activarea icircntr-o regiune

icircn care este posibil să fi avut curs icircn epocă rostirea cu diftong) ne

icircndreaptă spre concluzia că h era icircntrebuinţat de mitropolit pentru a

reda pronunţia cu diftong

Astfel notăm aseacutemenea203

Pred 1694 2v bătricircneacuteţe Pred

1694 5r beseacuterică IcircBO 374 ceacutele Pred 1694 3

v 4

r fărădeleacutege

anului 1800 icircn LR IX (1960) nr 3 p 41 bdquopicircnă icircn prima jumătate a secolului

al XIXlea litera h era folosită aticirct cu valoare de e cicirct şi cu valoare de ea (sau

ia)rdquo 199

Ion Gheţie Noi contribuţii la problema trecerii lui ea la e leage gt lege icircn

SCL XXVIII (1977) nr 1 p 86 200

Ivănescu Problemele capitale p 233 201

Andrei Avram art cit I p 33 202

Ion Gheţie Contribuţii la istoria trecerii lui ea la e (leage gt lege) icircn LR

XVII (1968) nr 6 p 507 203

Editorii textelor literare vechi transcriu slova h (uneori ) prin ea atunci

cicircnd ea acoperă un diftong păstrat icircn limba literară contemporană şi prin eacute

sau ĕ cicircnd ea corespunde unui [e] contemporan avicircnd reţineri icircn a-i atribui

slovei chirilice valoare de diftong sau de vocală simplă icircn anumite situaţii

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 88

CVNTO 284 287 IcircPTPO 358 feacutetele DO 75 CVNTO 284

găteacuteşte DO 75 izbăveacuteşte Pred 1694 3r izgoneacuteşte Pred 1694 3

v

icircnceacuteperea Pred 1694 4v icircndeletniceacuteşte Pred 1694 3

r icircntuneacuterece

DO 4 icircnţeleacutegerea IcircBO 376 să-i icircnveacuteţe CL 9r icircnvredniceacuteşte Pred

1694 3v leacutege DO 17 leacuteneşului Pred 1694 3

v CVNTO 262 265

290 316 leacutemne DO 69 neicircnţeleacutegerea CVNTO 306 petreacutece Pred

1694 4r pomeneacuteşte Pred 1694 4

r CVNTO 249 proroceacuteşte Pred

1694 4r puteacutere Pred 1694 2

v DO 4 reacutelele CVNTO 284 seacutete DO

4 sfeacutetnicul DO 69 şteacuterge IcircPTPO 353 usebeacuteşte C 21r veacuteche Pred

1694 2r veacutecinica IcircPTPO 353 veade Ped 1694 2

r veacutede-să CL 8

v

CVNTO 249 verdeacuteţe Postf 1693O 397 veseleacuteşte DO 75 etc

I212 Păstrarea diftongul etimologic [secta] aflat icircn poziţie finală

sub accent este normă a variantelor literare din epoca veche şi carac-

terizează de asemenea scrisul lui Antim Ivireanul a bea DO 13 19

mea DO 56 etc a vedea DO 11 16 32 va vedea DO 27 etc

I213 Diftongul [secta] se păstrează icircn veacuteci (lt vsl věkŭ) DO

214 veacutecii Pred 1694 5r C 1715 13

r 14

v 15

v veacutecilor Pred 1694 5

r

veacutecinica IcircPTPO 353 veacutecinice Pred 1694 5r veacutecinicii (+ subst fem

GD) DO 214 IcircPTPO 353

I214 De asemenea [secta] apare notat icircn feacuteluri (fel lt magh -feacutele204

)

Pred 1694 2v Ded 1694O 398 399 DO 24 158 194

I215 Icircn sficircrşit diftongul [secta] este notat şi icircn pluralul cu

terminaţia -eani al numelor etnice derivate cu sufixul -ean (lt vsl -

eaninŭ) fapt explicat prin influenţa formelor de singular şi prin analogia

Gabriel Ştrempel a utilizat semnul eacute Deși sicircntem de părere că slova h notează

diftongul [ea] la Antim icircn cuvinte de tipul leage păreate puteare etc icircn a

căror scriere şi pronunţie norma literară actuală impune un e [e] (accentuat icircn

poziţie moale) am optat pentru transcrierea cu eacute a slovei h icircn situația

descrisă pentru consecvență 204

Vezi Arvinte STLFAC 51 şi BB I p V

Fonetica 89

cu aspectul slavon al cuvintelor icircn discuţie205

amoniteacuteni CVNTO 270

efeseacutenilor CL 24v eghipteacutenii DO 185 eghipteacutenilor CVNTO 255

256 israilteacuteni CVNTO 268 israilteacutenilor CVNTO 273 275 290

292 moaviteacuteni CVNTO 279 moaviteacutenilor CVNTO 259 267 268

nineviteacutenii CVNTO 288 DO 158 ricircmleacuteni DO 185 ricircmleacutenilor

CVNTO 315 samarineacuteni CVNTO 287 308 samarineacutenii CVNTO

255 sodomiteacuteni DO 176

Alături de aceste variante apare şi forma cu [e] sodomleni DO

162 Raritatea formelor de acest tip ne obligă să privim cu circumspecţie

existenţa ei de facto icircn manuscrisul didahiilor Ar putea fi vorba de o

inconsecvenă a lui Gabriel Ştrempel icircn transcriera slovei chirilice h ca eacute

2 [icircmacr]

I22 Diftongul descendent [icircmacr] apare constant icircn cicircine (lt lat

canem) micircine (lt lat mane) (şi poimicircine) picircine (lt lat panem) ca

urmare a epentezei lui [macr] Acesta este unul dintre fenomenele pe baza

cărora se disting cele două tipuri fundamentale de variante literare

romacircneşti de nord (unde fonetismul este cel etimologic cu [icirc] cicircne

micircne picircne) şi de sud (care cunoaşte icircn acest context rostirea evoluată

cu diftongul [icircmacr] cicircine micircine picircine) Normă stabilă icircn varianta literară

muntenească ea este folosită de Antim Ivireanul icircn exclusivitate

cicircinele DO 95 cicircinii DO 62 CVNTO 268 cicircinilor C 1715 21v

micircine DO 36 94 98 144 poimicircine DO 54 94 picircine DO 72 160

169 210 AMAO 345 IcircBO 369 picircinea DO 181 225 IcircBO 369

373 picircinei IcircBO 373 picircini DO 16 179 picircinii DO 169 picircinile

CVNTO 277

De regulă alături de aceste cuvinte este discutată şi forma de

plural a substantivului micircnă (lt lat manus) micircini (formă realizată prin

analogie şi anticiparea elementului palatal) literară icircn variantele culte

de tip sudic icircn opoziţie cu micircnu(le) formă etimologică din variantele

literare de tip nordic (mai frecventă icircn perioada 1532-1640) Spre

deosebire de situaţia consemnată icircn privinţa celorlalte substantive icircn

205

Arvinte BB I p V

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 90

textele lui Antim Ivireanul forma cu diftong alternează cu cea fără

diftong micircini IcircBO 366 DO 62 67 140 143 micircinile CL 11r

micircinilor IcircPTPO 352 358 IcircBO 366 370 CVNTO 294 DO 3 5

20 33 36 75 76 83 98 112 117 129 159 162 211 215 216 225

228 micircinelor micircinilor C 53r bdquoatingerea micirciniirdquo DO 145 bdquopunerea

micircineirdquo IcircBO 374 dar şi micircnile CVNTO 266 267 268 269 270

272 273 294 314 DO 86 88 111 131 133 166 167 177 197

198 Formele evoluate sicircnt totuşi mai numeroase decicirct celelalte care

sicircnt specifice icircn epoca lui Antim Ivireanul variantelor literare nordice

Fenomenul anticipării elementului palatal are loc numai icircn

anumite condiţii bdquoil faut que acirc soit accentueacute (dans macircniacutee macircnioacutes

etc i ne se transpose pas) et que n soit suivi de e si la forme este

invariable (macircne ndash macircine) de e au Sg et i au Pl si le mot est variable

(pacircine ndash pacircini cacircine ndash cacircini) [] Seule exception macircnă ndash Pl macircini

cependant lrsquoemploi freacutequent du Pl (două macircni cu macircinile) a pu

favoriser lrsquoextension du pheacutenomegravene agrave ce motrdquo206

Vechimea

fenomenului este discutabilă şi odată cu ea şi cea a localizării După

G Ivănescu icircn primele trei cuvinte inovaţia a apărut icircn epoca

bdquopreliterarărdquo (secolele al X-lea ndash al XIV-lea) bdquoicircn graiul muntean icircn cel

meglenoromacircn şi icircn unele localităţi oltene crişene şi ardelene unde

pare să fi fost adus din sudul Dunăriirdquo207

Prezenţa fenomenului icircn sudul

Dunării icirci sugerează lui Octave Nandris o plasare mai icircndepărtată icircn timp

a acestuia bdquodrsquoailleurs comme cette transposition de i est connue

eacutegalement en aroum [] et en meglr [] il est vraisemblable que le

pheacutenomegravene remonte au protoroum ougrave il aurait eu un caractegravere

dialectalrdquo208

Primele documente romacircneşti din secolul al XVI-lea sur-

prind constant inovaţia icircn Ţara Romacircnească (cu tendinţa de expansiune

icircn Oltenia) icircn alte regiuni atestările nu sicircnt suficiente pentru a trage o

concluzie definitivă privind răspicircndirea sa iniţială209

Icircn secolele urmă-

toare este evidentă tendinţa de impunere a fonetismului nou icircn cicircine

206

Nandris Phoneacutetique p 90 207

Ivănescu ILR 2000 p 412 208

Nandris Phoneacutetique p 90-91 209

Vezi pentru această problemă Gheţie BD p 112-113

Fonetica 91

micircine picircine (cu un apogeu atins la mijlocul veacului al XVIII-lea icircn

textele bisericeşti tipărite) Varlaam Dosoftei şi Cantemir de exemplu

folosesc mai mult sau mai puţin şi formele munteneşti210

Forma de plural micircini are o istorie aparte Generalizarea fone-

tismului nou icircn regiunile sudice este confirmată de documente abia icircn a

doua jumătate a secolului al XVII-lea cu precădere icircn Muntenia

propriu-zisă Icircnticircrzierea cu care s-a aplicat inovaţia icircn acest caz este de-

monstrată de oscilaţia dintre cele două forme icircn scrierile lui Antim

Ivireanul icircn condiţiile icircn care celelalte cuvinte nu cunosc alternanţa

[icirci] ndash [icirc]

Formele etimologice au cunoscut o rezistenţă deosebită la nivelul

limbii literare Ortografia din 1904 acceptă dubletul picircne ndash picircine cu

icircnticircietatea formei etimologice211

iar icircndreptarul din 1932 nu recomandă

icircn indexul de cuvinte decicirct forma cicircne după ce face precizarea că

bdquodintre cei mai buni scriitori unii icircntrebuinţează formele uzuale icircn

Muntenia alţii formele icircntrebuinţate icircn celelalte provincii romacircneştirdquo212

Abia icircn 1953 este stabilită oficial regula că bdquose scrie icirci nu icirc icircn cuvintele

cicircine [hellip] aceste forme fiind tot mai răspicircndite icircn limba literarărdquo213

Pe licircngă termenul picircine apare la Antim și pită (lt ngr bg

pita cf magh pita) bdquosă aibă a-i da [hellip] şi 3 pite să-i fie de

calerdquo AMAO 334 şi icircntr-o formă de genitiv a derivatului pitar

(lt pită + suf -ar) bdquotitlu dat boierului care se ocupa de

210

Cf Ivănescu ILR 2000 p 584 Icircn privinţa sursei formelor cu diftong la

scriitorii moldoveni din secolul al XVII-lea Mirela Teodorescu emite cu

rezerve ipoteza preluării lor din chiar graiul moldovenesc bdquoSe pare deci că

fonetismul avea curs icircn graiurile moldoveneşti din secolul al XVII-lea Cum

icircnsă asupra originii lui dialectale există icircncă incertitudini am preferat să nu-l

grupăm icircn categoria fonetismelor caracteristice graiului moldovenesc

reflectate icircn limba lui Varlaam şi aceasta cu aticirct mai mult cu cicirct ele nu apar

icircn Răspunsul tipărit icircn Munteniardquo icircn Normă şi grai icircn scrierile lui Varlaam

icircn SLLF III 1974 p 203 211

Regule ortografice 1904 p 26 212

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 22 213

Mic dicţionar ortografic 1953 p 34

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 92

aprovizionarea cu picircine a curţii domneşti şi a oştirii şi cu

supravegherea brutarilor domneştirdquo uzual icircn epoca veche icircn

Moldova şi Ţara Romacircnească214

bdquoŞi dezlegicircnd visele a

pitariului şi a păharnicului s-au micircntuit [Iosif]rdquo CVNTO 263

3 [ămacr]

I23 Diftongul descendent [ămacr] este uzual la Antim Ivireanul icircn

formele verbului a se spăimicircnta (lt lat expavīmentare) mă

spăimicircntez DO 41 să spăimicircntară CVNTO 308 s-au spăimicircntat

DO 179 să se spăimicircnteze DO 157

Forma cu [ă] spămicircnta fusese normă generală icircn limba romacircnă

din secolul al XVI-lea şi judecicircnd după ocurenţa lui icircn textele seco-

lului al XVII-lea din nord şi sud el a rămas normă literară şi icircn această

perioadă Astfel icircn Biblia din 1688 (şi icircn ms 45 moldovenesc şi icircn

ms 4389) este folosită constant forma etimologică215

Aceeaşi formă o

găsim şi la Dosoftei Inovaţia care reprezintă o contaminare a verbului

cu formele spaimă216

(cu amacr icircn silaba accentuată) era aşadar de dată

recentă şi probabil de obicircrşie sudică Copiştii munteni ai didahiilor şi

ai lucrării Chipurile Vechiului şi Noului Testament ale lui Antim

Ivireanul nu au intervenit icircn text ceea ce sugerează că fonetismul s-a

impus destul de repede icircn norma literară din sudul ţării Niculina Iacob

o consemnează la sficircrşitul veacului al XVIII-lea icircn Biblia lui Samuil

Micu de la Blaj Prin urmare dacă inovaţia pornise din Muntenia ea a

cicircştigat repede teren la nivelul uzului literar Este icircnsă posibil ca feno-

menul să fi apărut concomitent şi independent icircn mai multe regiuni

4 [macra]

I241 Diftongul [macra] medial icircn poziţie tare şi la final de cuvicircnt

se păstrează nealterat icircn toate variantele literare deci şi icircn textele lui

214

DLRLV p 224 215

Vezi icircn MLDI II III IV V indicele de cuvinte pentru cartea Iov vezi

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 204 216

Arvinte STLLV p 3 vezi şi Densusianu ILR II p 74 Puşcariu LR II

p 330

Fonetica 93

Antim Ivireanul despuiat CVNTO 293 iau DO 10 172 188 să

iau DO 115 să se ispoveduiască AMAO 338 nemicircngicirciată

IcircPTPO 354 (s-)au tăiat DO 128 CVNTO 277 287 296 299 318

Asemenea forme sicircnt exclusive la mitropolitul muntean

Icircncepicircnd cu secolul al XVI-lea icircn textele moldoveneşti sicircnt con-

semnate şi forme cu [macre] ca urmare a inovaţiei regionale Pe la sficircrşitul

secolului al XVII-lea ele apar şi icircn Transilvania Icircn ambele arii cultu-

rale icircnsă fenomenul nu a afectat limba scrierilor bisericeşti tipărite La

modelul acesteia trimite Ion Heliade Rădulescu pentru normarea limbii

moderne icircn privinţa terminaţiilor la participiul verbelor de conjugarea

I bdquoIcircnsă ca să hotăricircm un tip trebuie socotesc icircnticirci ca să dăm numai un

final partiţipelor pasive de icircnticircia conjugare ca să nu avem anomale

multe al doilea să ne luăm după cărţile bisericeşti ce sicircnt priimite de

toţi rumacircnii (sn) şi a treilea să vedem cum pronunţă cea mai mare

parte de rumacircni şi atunci socotesc că cu un glas de obşte vom adopta

toţi finalul cu at ce este şi mai regulat şi care se află şi icircn limbile mumă

şi surori icircn vreme ce cel icircn et este o icircnsuşire numai icircn parte a unui

norodrdquo217

I242 Diftongul [macra] icircn poziţie moale este general icircn textele

tipărite continuicircnd situaţia anterioară anului 1640 Textele lui Antim

Ivireanul nu fac excepţie boiar (lt vsl bojarinŭ) CVNTO 300

CPO 389 DO 173 boiari IcircPTPO 359 AMAO 328 CPO 392

DO 6 24 192 boiarin DO 170 boiariu CL 3v grăiaşte CL 2

v

9r DO 19 93 107 110 162 186 etc iale (pron) CL 9

r DO 70

72 79 81 95 105 137 156 etc să iarte DO 28 29 39 100 166

192 etc IcircPTPO 354 360 IcircBO 369 (nu) iaste Pred 1694 2r 2

v 3

v

4r 4

v DO 3 4 5 6 7 8 9 etc CVNTO 243 AMAO 326

icircntemeiarea DO 57 135 138 AMAO 343 IcircBO 375 C 1715 13r

icircnviare CVNTO 317 icircnviiare CL 5r DO 40 105 109 icircnviiarea

DO 18 140 141 142 143 144 lăcuiaşte C 59v legiuiaşte Pred

1694 4r micircngicirciarea CVNTO 243 AMAO 327338 micircntuiaşte

217

Heliade Scrieri lingvistice p 106

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 94

Pred 1694 3r miluiaşte C 5

r muiare DO 4 36 etc CVNTO 245

IcircPTPO 359 povăţuiaşte CL 69v să pocăiaşte IcircPTPO 351

prăznuiaşte AMAO 346 ricircnduiaşte CPO 391 tăiarea CVNTO

251 tămăduiaşte CVNTO 243

După 1600 evoluţia [macra] gt [macre] a fost semnalată mai icircnticirci icircn

graiurile de tip sudic icircnsă Al Rosetti este de părere că diftongul icircn

discuţie ajunsese la stadiul fonetic [macre] icircncă din secolul al XVI-lea icircn

unele regiuni iar slovele şi nu transcriu neapărat pronunţia reală ci

ele apar icircn textele vechi numai icircn virtutea unei tradiţii grafice218

Forme cu [macra] gt [macre] apar foarte rar icircn textele lui Antim Ivireanul

boierime CPO 388 este CVNTO 245 (de patru ori) 271

icircntemeierea DO 117 Pentru unele dintre cuvintele ce păstrau la

Antim Ivireanul diftongul etimologic copiştii din secolul al XVIII-lea

ai textelor mitropolitului preferă deja fonetismul nou icircnviere ms 524

CDO 40 195 109 icircnvierea ms 534 CDO 18

I243 Icircn unele substantive la finalul lor apare diftongul [macra]

explicabil prin fenomenul de bdquodespicare a vocalelorrdquo219

Avem de-a face

cu un fapt de limbă general icircn epoca veche (care bdquose icircnticirclneşte picircnă azi icircn

limba bisericeascărdquo220

) La Antim Ivireanul există numeroase exemple

dintre care consemnăm bogăţiia C 1715 6v bucuriia DO 17 corabiia

CL 5r deacuteniia CL 11

r 31

v Finichiia CL 1

v frăţiia CL 8

v Ieremiia

DO 7 icircmpărăţiia Pred 1694 5r CL 5

r DO 10 icircncepătoriia CL 6

r

Mariia DO 4 Moldaviia Pred 1694 2r moşiia DO 13 netrebniciia

DO 6 osicircrdiia Ded 1694O 398 prostiia DO 6 sărăciia DO 16

seminţiia DO 8 smereniia C 1715 24r spăseniia DO 6 tipografiia

Pred 1694 3v Ungrovlahiia Pred 1694 3

r Vizantiia CL 1

v vredniciia

DO 3 zavistiia CL 16r etc

218

Rosetti ILR 1978 p 518 219

Arvinte STL EX p 2-3 220

Arvinte STLLV p 2

Fonetica 95

5 [macru]

I25 Diftongul [macru] apare icircn iuşor (lt iu (lt lat levis) + suf -şor

DLR sau lt lat levissiorum) icircnsă rar CL 65r Celelalte ocurenţe ale

cuvicircntului arată utilizarea formei fără elementul semivocalic uşor

DO 102 IcircPTPO 360 uşoară CVNTO 244 uşoare IcircPTPO 359

361 respectiv icircn să uşurăm DO 37 să uşureze DO 160 Acest

termen nu este utilizat frecvent

Pierderea elementului semivocalic al diftongului moştenit din

latină bdquoprintr-o falsă analiză contextuală icircn fonetica sintacticărdquo221

(maiucirciuşor gt mai uşor) este o inovaţie a graiurilor munteneşti

Vechimea ei nu se poate stabili cu certitudine Faptul că nu apare con-

semnată icircn documentele din secolele al XVI-lea nu icircnseamnă neapărat

că forma nu era cunoscută deja icircn această perioadă Ion Gheţie po-

meneşte de existenţa unui antroponim Uşurel la 1649 icircntr-un document

slavo-romacircn222

ceea ce ar putea indica faptul că pronunţia populară

dintr-o anumită regiune cunoştea şi varianta fără diftong sau numai

varianta aceasta pe la icircnceputul secolului al XVII-lea

Uzul din graiul muntenesc a determinat pătrunderea inovaţiei şi

icircn textele literare din această regiune ducicircnd cu timpul la o schimbare

a normei223

Prefericircnd fonetismul nou Antim Ivireanul se icircnscrie icircn

această tendinţă Niciunul dintre copiştii textelor mitropolitului pe tot

parcursul veacului al XVIII-lea nu a revenit asupra formei Norma era

aşadar impusă utilizatorului cult al limbii din Ţara Romacircnească icircncă

din această epocă

Varianta literară moldovenească icircn aceeaşi perioadă păstrează

icircncă fonetismul vechi Icircl icircnticirclnim la Dosoftei Miron Costin etc dar

sporadic el este dublat de inovaţie Găsind fonetismul nou la Dosoftei o

221

Gheţie BD p 121 222

Ibidem p 121 223

Icircn unele texte din Ţara Romacircnească icircn prima jumătate a secolului al XVII-

lea mai apare forma veche (cf bdquosă le iuşureacuteze macircncărurilerdquo CMM16r vezi

şi Gheţie BD p 280 336) dar devine din ce icircn ce mai rară spre sfacircrşitul

perioadei

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 96

singură dată icircn Viaţa şi petrecerea svinţilor Laura Manea emite

ipoteza că bdquouşura şi uşor aveau circulaţie icircn limba vorbită Se poate

presupune că Dosoftei cunoscicircnd-o a scris-o involuntar abăticircndu-se

astfel de la tradiţia grafică a scrierii cu -iurdquo224

6 [Acirca]

I26 Se păstrează fonetismul vechi etimologic şi literar icircn epoca

veche cu diftongul [Acirca] icircn doao DO 6 18 42 53 etc CVNTO 242

CL 19r a doaoa DO 37 de doao ori DO 52 amicircndoao DO 15

31 noao (adj) Pred 1693 2r DO 4 12 30 31 33 etc CVNTO

242 (pron pers) DO 9 26 33 etc C 1715 17r să nu ploao Pred

1964 2v roao DO 197 zaoa DO 36 zioa C 1715 16

r 16

v 24

v

Icircn cazul numeralelor ordinale a doua şi a noua fonetismul

popular cu [oo] icircn a dooa şi a nooa ([Acirca] gt [oacute] urmat de diftongul [Igraveă]

sau [Igraveo] [o] doaacuteuă gt doaacuteuo gt doacuteo225

) este utilizat cu o frecvenţă

apropiată de cea a formei etimologice CVNTO 242 etc DO 18 24

33 41 42 60 67 etc a nooa CVNTO 298 AMAO 331 334 339

CPO 390 DO 33 Pentru adjectivul feminin singular nouă şi pentru

forma omonimă a pronumelui personal nu am consemnat alte forme icircn

afara celor cu [Acirca]

Formele literare astăzi apar sporadic icircn textele lui Antim

Ivireanul a doua DO 42 122

7 [i]-[macra]

I271 Pentru substantivul viaţă transcrierea operată de Gabriel

Ștrempel indică utilizarea de către Antim de multe ori a formei viiaţă

(lat pop vīvĭtia gt vimacreacutetmacra gt vimacreacuteţmacră gt vimacrsectaacuteţă gt vimacraacuteţă226

) IcircBO

365 DO 4 7 8 14 56 etc viiaţa IcircPTPO 361 IcircBO 365 382

DO 22

224

Manea Dosoftei VPS p 196 225

Ivănescu ILR 2000 p 478 226

Arvinte STLEX p 3

Fonetica 97

Icircn textele cercetate de noi icircn original cuvicircntul icircn discuție este

scris cu - a- icircn care trebuie interpretat ca semn pentru vocala silabică

[i] nu drept corespondent grafic al unui sunet palatal nesilabic

(semivocală icircn diftongul ascendent [macra] ca icircn norma de azi) iar agrave ca

echivalent perfect al lui sau icircn privinţa pronunţiei227

Alternanţa

grafică (- - ndash - a- ) este obişnuită icircn textele din secolele al XVI-lea şi

al XVII-lea iar cicircnd diortositorii Bibliei de la Bucureşti notează - a-

acolo unde icircn ms 45 apare - - sau - - raţiunea este aceea de a

simplifica redarea nu aceea de a marca opţiunea pentru o formă

neliterară cu diftong neprecedat de [i] silabic

La Antim Ivireanul grafiile acirc aoumlagrave şi acirc aoumluacute redau pronunţia

trisilabică a cuvicircntului cu cons labiodentală + [i] + [(macr)a] vi(i)aţa

Pred 1694 4v CL 1

v C 1715 13

r 14

r 17

5 24

r respectiv vi(i)aţă

Pred 1694 5r C 1715 6

v 13

r 16

r 16

v 17

r 20

r Probabil icircn acelaşi

mod trebuie interpretată şi varianta scrisă cu acirc aoumla vi(i)aţa CL 6v

Prezența icircn transcrierile realizate de Gabriel Ștrempel aticirct a

formei viiață cicirct și a variantei viață sugerează faptul că distinsul editor

a luat icircn considerare o distincție clară icircntre fonetismul lui - - (așadar

[i-macra]) și al lui - a- (așadar [macra]) viaţa CVNTO 241 279 etc DO

15 18 36 47 61 82 102 103 110 112 113 115 127 139 141 144

145 151 170 171 173 175 182 184 186 191 192 193 194 200

201 207 213 214 216 218 227 236 viaţă CVNTO 241 etc DO

19 32 38 40 73 82 83 101 105 109 126 127 134 139 167 171

172 173 179 181 201 213 214 217 223 225

Copiştii din secolul al XVIII-lea ai textelor lui Antim Ivireanul

au perceput grafiile cu -agrave- ale acestui cuvicircnt fie ca redări icircn scris ale

unei pronunţii neliterare fie ca variantă grafică ambiguă pentru rostire

astfel icircncicirct de multe ori au revenit la grafiile clare şi clarificatoare cu

sau viiaţa ms 549 B şi ms 524 CDO 61 102 103 etc ms

227

Densusianu ILR II p 35 bdquoExplicaţia trebuie căutată icircntr-o regulă

ortografică sicircrbă şi bulgară după care un a avea valoare de ori de cicircte ori era

precedat de un rdquo Cf Andrei Avram Interpretarea grafiei chirilice SCL

XVI (1964) nr 4 p 478

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 98

MCVNTO 279 viiaţă ms 549 BDO 15 ms 524 CDO 73 101

ms 549 B şi ms 524 CDO 82 83 105 109 Opţiunea lor

demonstrează vitalitatea normei păstrată de altfel picircnă la icircnceputul

secolului al XX-lea icircn limba literară228

I272 O problemă similară apare şi icircn cazul substantivului

piatră (lat pĕtra gt pmacreacutetră gt pmacrsectaacutetră gt pmacrmacraacutetră gt piumlmacraacutetră229

) Icircn CL

1699 (text icircn care pe parcursul mai multor capitole se dezbate

fundamentul teologic al supremaţiei papale pornind de la versetul

biblic bdquoŞi eu zic ţie că tu eşti Peacutetăr şi pre aceasta piatră (sn) voiu zidi

beseareca meardquo BB 1688 Matei 16 18) grafia cuvicircntului conţine de

cele mai multe ori secvenţa - agrave- ceea ce indică o pronunţie cu [i]

vocalic + diftong [macra] fie o rostire cu hiat icircntre [i] şi [a] pi(i)atra CL

13v 14

r 14

v 24

r 25

r 25

v 26

r 28

r pi(i)atră 14

r 24

r 25

v 26

r 27

v 28

r

28v De cicircteva ori am consemnat grafia cu - agrave- CL 14

r 26

r 26

v

Icircn acelaşi text apare şi varianta cu - - rară icircnsă230

piatra CL

1699 25v

Ca şi icircn cazul transcrierii viaţa viaţă operate de Gabriel

Ştrempel sicircntem rezervaţi şi icircn privinţa interpretării piatra piatră date

de editorul bucureştean tuturor secvenţelor grafice pentru realitatea

extralingvistică icircn discuţie piatra IcircBO 371 CVNTO 268 274 295

296 DO 5 148 195 221 şi piatră CVNTO 250 269 295

AMAO 345 DO 16 50 (de trei ori) 143 147 (de trei ori) 148

Icircntocmai ca icircn situaţia prezentată la punctul anterior copiştii

textelor lui Antim Ivireanul icircnlocuiesc uneori forma grafică ce indică

diftongul bdquosimplurdquo cu cea care redă secvenţa sonoră [i-macraacute] piiatră ms

549 BDO 50 143 147 etc

228

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 169 229

Arvinte STLEX p 3 230

Prin comparaţie la Dosoftei piatră apare icircn VS numai icircn varianta cu - -

vezi Manea Dosoftei VPS p 186

Fonetica 99

I273 Pentru verbul a chema (lt lat clamo -are) grafiile cu - agrave-

şi - g- redau pronunţia cu [imacra] (apărută sub influenţa oclusivei palatale

[agrave]) şi cu [imacre] chi(i)amă CL 8r 8

v chi(i)emi C 1715 14

r au

chi(i)emat CL 8v Exemplele acestea se alătură celor transcrise de

Gabriel Ştrempel să chiiamă (ref) DO 235 să chiiame DO 51

AMAO 344 IcircBO 380 (cf chiamă DO 78 113 122 124 125 127

128 159 196 203 208 209 220 235 CVNTO 248 256 288 294

IcircBO 379 etc

Apar icircnsă şi forme de tipul [agraveem] [agraveamă] au chemat CL 5v 8

r

ar fi chemat CL 6r chemare CL 5

v chemarea CL 4

v 5

v 8

r 8

r

Din nou forma cu [imacra] este folosită uneori de copişti bdquocorecticircndrdquo

opţiunea lui Antim Ivireanul (ori a grămăticului Efrem primul copist al

didahiilor) ms 549 B ms 67 NDO 113 122 124 etc

I274 Un alt caz de bdquodespicare a vocalelorrdquo apare icircn cuvicircntul

miere (lt lat mcentlem) atestat la Antim Ivireanul cu - - icircn miiarea C

1715 10v şi miiare CVNTO 276 DO 66

I275 Acelaşi fenomen fonetic apare şi icircn ocirc pg fiiare (lt lat

fcentle) C 1715 23r bdquohiiare de peacuteşterdquo CVNTO 293 otilde puacuteeumlg

hiiarăle (fiară lt lat fĕra) C 1715 21v (cf fiară DO 181 şi

CVNTO 297)

Ca şi icircn alt situaţii copiştii didahiilor au modificat forma astfel

icircncicirct bdquofiară sălbatecerdquo devine icircn ms 549 BDO 181 bdquohiiară

sălbatecerdquo iar icircn ms 67 NDO bdquofiiară sălbaticerdquo

I276 Icircn formele verbelor a fierbe (lt lat fĕrvo -ĕre) şi a pierde

(lt lat pĕrdo -ĕre) [imacra] apare constant cicircnd icircn silaba următoare exisă

[e] fiiarbem DO 231 a piiarde DO 189 piiarde DO 49 52 72

213 214 IcircPTPO 350 356 IcircBO 380 piiarde-mă DO 134

piiardem DO 33 va piiarde DO 122 nu vei piiarde DO 104 să

va piiarde DO 126

La cojunctiv prezent persoana a III-a sg şi pl verbul a pierde

prezintă o formă interpretată de editor ca variantă cu diftong să piarză

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 100

DO 51 76 99 134 135 146 151 167 215 216 Credem icircnsă că

norma epocii cel puţin icircn Muntenia era cea cu pronunţie trisilabică

icircntrucicirct asemenea forme apar frecvent icircn textele muntenilor231

şi pe de

altă parte forma interpretabilă ca bisilabică este aproape peste tot

corectată de copiştii didahiilor să piiarză ms 549 B sauşi ms 524 C

şisau ms 67 NDO 51 76 99 134 etc

I3 Triftongi

[macreacuteIgrave] şi [macreacutemacr]

Se păstrează triftongul [macreacuteIgrave] icircn mieu (lt lat meus) CL 14r

CVNTO 244 etc DO 6 14 15 25 32 41 48 54 55 62 64 etc

Pluralul obişnuit la Antim Ivireanul este miei CL 6v DO 5 6 32 40

55 90 91 92 96 134

Reducerea triftongului după modelul pronumelui posesiv la fe-

minin (mea - mele) este consemnată icircn texte icircncă din secolul al XVI-lea

dar pe tot parcursul romacircnei literare vechi fonetismul etimologic are o

prezenţă constantă icircn toate textele şi icircn toate regiunile Antim Ivireanul

nu o foloseşte decicirct arareori la singular meu DO 77 IcircPTPO 353

354 CPO 392 nu am consemnat pluralul cu diftong al pronumelui

sau adjectivului posesiv

I4 Vocale icircn hiat

1 [i]-[i]

I41 Grupul vocalic [i]-[i] icircn hiat apare conservat icircn diverse

forme gramaticale ale verbului primi (lt vsl priimati) şi icircn derivate

priimim DO 81 priimia DO 43 am priimit CL 6v DO 65 l-ai

priimit C 1715 19r au priimit DO 14 43 va priimi DO 65 să

priimeşti Pred 1694 4v să (nu) priimim 14 36 46 100 piimitor

DO 52 etc Aceste forme sicircnt majoritare la Antim Ivireanul conform

231

Vezi Arvinte STLEX p 3 situaţia din ms 4389 al BB

Fonetica 101

normei exprimării culte icircn toată epoca veche chiar şi icircntr-o perioadă de

la icircnceputul epocii moderne icircn toate variantele literare

Contragerea celor doi [i] icircn hiat a apărut ca inovaţie icircn graiurile

transilvănene de nord şi a fost consemnată mai icircnticirci pe la mijlocul

secolului al XVII-lea După 1700 ea este semnalată şi icircn Moldova

Bazicircndu-se pe ocurenţa formelor cu un singur [i] icircn documentele mun-

teneşti Ion Gheţie ajunge la concluzia că fenomenul este cunoscut icircn

graiurile din Ţara Romacircnească abia spre sficircrşitul secolului al XVIII-lea232

Dată fiind noutatea formei (icircn orice zonă dialectală a ţării icircn secolul al

XVII-lea şi la icircnceputul secolului al XVIII-lea) textele culte icircn care se

strecoară aceasta sicircnt foarte rare233

Biblia de la Bucureşti de pildă text

realizat aproape de perioada icircn care a activat Antim Ivireanul şi de care

mitropolitul se slujea constant prezintă inovaţia extrem de rar icircn

Pentateuc există o singură ocurenţă cu [i] (icircn MLDV 33 11)

Icircn scrierile lui Antim Ivireanul există cicircteva ocurenţe cu [i]

simplu primi (perf s) CVNTO 307 au primit DO 79 109 206

CVNTO 308 voiu primi DO 181 să fie primit (conj perf) DO

115 primită CPO 393 primite DO 51 Este posibil ca Antim

Ivireanul să fi cunoscut asemenea forme dintr-un text de provenienţă

direct nordică dar este puţin probabil ca rarele ocurenţe de acolo să fi

marcat uzul lingvistic al lui Antim Ivireanul fără sprijinul textelor

munteneşti ori al graiului de aici

Formele contrase persistă şi icircn copiile didahiilor din secolul

al XVIII-lea icircn speţă icircn versiunile ms 549 B de la Căldăruşani şi icircn

ms 67 N de la Craiova Autorul copiei de la Căldăruşani (care a lucrat

direct după copia grămăticului Efrem) nu a modificat decicirct icircntr-un

singur loc forma găsită icircn predici să fie priimit icircn loc de să fie primit

ms 549 BDO 115 Versiunea următoare ms 67 N de pe la mijlocul

secolului al XVIII-lea realizată icircn şcoala de copişti de la Bucureşti

după versiunea B nu prezintă alte diferenţe icircn privinţa formei discutate

Ceea ce icircnseamnă că fonetismul cu [i] era cunoscut icircn Muntenia icircnainte

232

Gheţie BD p 111 233

ILRL 1997 p 303

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 102

de 1780 icircnainte de primele atestări pe care le oferă Ion Gheţie poate

chiar din vremea lui Antim Ivireanul

Limba literară modernă a adoptat inovaţia dar bdquofonetismul

[arhaic] se regăseşte icircn textele religioase chiar icircn secolul al XX-leardquo234

2 [ă]-[u]

I42 Fonetismul apropiat de etimon cu hiatul [ă]-[u] este

general icircn cazul cuvicircntului lăuntru (lt lat illac-intro) DO 52 180

204 218 etc şi icircn icircnlăuntru DO 115 etc şi pe dinlăuntru DO 135

AMAO 328 etc Norma a fost constantă icircn romacircna literară veche

bazată pe fonetismul odinioară general icircn romacircna populară şi s-a

menţinut icircn limba literară modernă icircn formele icircnăuntru şi dinăuntru

3 [u]-[ă]

I43 Hiatul etimologic [u]-[ă] din nuăr (lt lat nūbĭlum) nu s-a

păstrat icircn graiurile de tip sudic şi icircn consecinţă nu caracterizează

varianta literară muntenească Icircn scrierile lui Antim Ivireanul am

consemnat numai formele specifice sudului cu [o] (contragere) lt [o]-

[o] (asimilare vocalică) lt [u]-[o] (acomodare vocalică) lt [u]-[ă]

existente constant şi icircn Biblia de la Bucureşti (unde se corectează

variantele cu [u]-[ă] din ms 45 moldovenesc) Uneori textul tipărit al

Bibliei oglindeşte faza intermediară cu [o]-[o] noor (MLDII 13 21)

noorului (MLDO 13 22 10 19) Aproape de epoca lui Antim

Ivireanul varianta literară nordică prin Dosoftei prezenta fonetismul

etimologic (nuăr nuăraş) şi mai frecvent forma cu [ă] gt [o] nuor235

Forma specifică variantei literare munteneşti a devenit normă a

limbii romacircne literare unitare icircn ciuda concurenţei cu forma moldo-

venească nour (la care s-a ajuns prin disimilare bdquospre a evita ca prin

contracţia celor doi o din noor caracterul silabic şi ritmul trohaic al

234

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 15 235

Manea Dosoftei VPS p 152

Fonetica 103

cuvacircntului să se piardărdquo236

[o]-[o] gt [o]-[u] noor gt nour) frecventă la

scriitorii moldoveni din secolul al XIX-lea şi al XX-lea

4 [u]-[o]

I44 Icircn conjugarea verbului a lua la indicativ prez şi conjunctiv

prez pers I pl la indicativul perf simplu pers a III-a sg precum şi la

viitorul cu să pers I pl apare constant hiatul [u]-[o] luom DO 33

48 80 164 să luom DO 27 36 96 98 100 104 158 să nu luom

DO 33 IcircBO 376 luo DO 120 CVNTO 242 245 259 279 293

313 vom să luom DO 27 De două ori am notat hiatul literar azi să

luă DO 17 şi să luăm IcircBO 380

Asemenea forme sicircnt frecvente icircn epocă icircn textele sudice Icircn

Biblia din 1688 icircn cartea Facerea de exemplu [u]-[o] este general la

modurile şi timpurile amintite luom MLDI 34 21 luo MLDI 2 15

2 21 8 19 8 9 8 20 etc Icircn ms 45 sicircnt folosite formele cu [u]-[ă] icircn

timp ce icircn versiunea ms 4389 muntenească apare de obicei

complexul vocalic [u]-[Acircă] luoăm ms 4389Facerea 34 21 luoă

ms 4389Facerea 2 21 4 19 8 9 11 31 etc

I5 Consoane

1 Consoane labiale [p] [b] [m] [f] [v]

I511 Consoanele [p] [b] [m] şi [v] urmate de iot nu se pala-

talizează niciodată icircn textele lui Antim Ivireanul

a) [p] piatră CVNTO 250 269 CPO 388 DO 50 143 147

148 au perit CVNTO 250 282 perite CL 4r pierzicircnd CVNTO

273 răpiri IcircPTPO 352 răpitor AMAO 329

b) [b] bine Pred 1694 4r DO 3 8 14 17 21 fierbinteala

CL 16v

236

Puşcariu LR II p 114

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 104

c) [m] luminate Pred 1694 2r 5

r lumină DO 49 57 60 mic

Pred 1694 5r minuni Pred 1694 2

r nimic DO 10 12 13

pătimitoriu Pred 1694 2r

d) [v] au lovit DO 69 138 blagoslovit DO 110 129 etc

Aceasta este o normă generală icircn epoca veche a limbii culte

avicircnd curs aşadar aticirct icircn aria literară sudică unde coincidea cu norma

graiurilor cicirct şi icircn ariile literare nordice unde icircn unele regiuni venea

icircn contradicţie cu pronunţia populară Situaţia din urmă este cunoscută

icircn Moldova unde graiurile locale se caracterizează prin pronunţia

palatalizată dar varianta literară prevede utilizarea consoanelor [p] [b]

[m] [v] nealterate Palatalizarea labialelor apare totuşi icircn textele de

aici mai ales icircn cele laice mai frecvent icircn a doua parte a epocii vechi

I512 Consoana labiodentală [f] + iot se păstrează intactă ca şi

celelalte labiale icircn aceeaşi poziţie ar fi DO 22 să fiu DO 22 223

229 230 să fie DO 4 9 14 15 16 19 23 să fim DO 25 64 79

155 CVNTO 297 fier CVNTO 250 281 289 DO 95 fierbinte

CL 17r DO 9 61 77 242 243 fierbinteala CL 16

v 18

v

icircnfierbinteala CL 17v bdquoamărăciunea fieriirdquo DO 59 fiiarbem DO

231 fiiul C 1r CL 14

r fiul DO 17 91 93 fire DO 10 18 20

serafimii DO 167 etc

Dintre consoanele labiale icircn ciuda normei literare generale [f]

apare palatalizată mai des şi cu deosebire icircn textele din Moldova chiar

şi la autorii care incriminează explicit fenomenul (la Dimitrie Cantemir

de exemplu) Motivul nu este clar deşi la prima vedere s-ar putea

explica237

prin observaţia lui Ov Densusianu cu privire la acest

fenomen bdquoCicircnd alterarea labialelor ducea la un fonetism prea depărtat

de sunetele primitive un asemenea fonetism icirci punea icircn oarecare

icircncurcătură pe cei ce scriau şi ei căutau să-l icircndepărteze din scriere a

spune chiatră ghine icircn loc de piatră bine putea să pară prea icircndrăzneţ

Dacă dimpotrivă diferenţa dintre formele alterate şi formele primitive

nu era aticirct de izbitoare se făceau mai uşor concesii fonetismului dia-

237

Vezi de pildă Manea Dosoftei VPS p 201

Fonetica 105

lectal cum era cazul pentru f gt h deoarece hi etc se icircndepărta de fi mai

puţin decicirct chiatră ghine de piatră bine nu era o dificultate ca el să fie

scris icircn acest felrdquo238

Ion Gheţie are o altă explicaţie bdquoFrecvenţa mai

ridicată icircn texte a rostirii alterate a lui f constituie un indiciu că evoluţia

lui f la THORN s-a produs mai de timpuriu şi anume icircntr-o perioadă icircn care

constituirea normei literare nu era pe deplin icircncheiată ceea ce a dus la

acceptarea drept normă icircn unele regiuni ale Dacoromaniei a variaţiei

libere a celor două consoane (f şi THORN) cu predominarea netă a celei

dinticircirdquo239

Decalajul icircn modificarea consoanelor ar infirma icircnsă prin-

cipiul formulat de G Ivănescu bdquoFenomenul trebuie să se fi petrecut

aşa cum se petrec toate fenomenele fonetice ale sunetelor icircnrudite icircn

acelaşi timp şi la toată seria labialelor (sn)rdquo240

Palatalizarea lui [f] este consemnată icircn secolul al XVII-lea şi icircn

texte munteneşti dar mult mai rar decicirct icircn Moldova Putea fi aici un

fenomen icircmprumutat din cărţile nordice sau de la cărturarii moldoveni

ori un reflex al unor graiuri sudice din nord-estul Olteniei regiunea

Ticircrgovişte241

care cunoşteau icircn secolul al XVII-lea palatalizarea lui

[f] Icircn Biblia de la Bucureşti norma literară muntenească alternează cu

fonetismul [THORN] fapt uşor de explicat prin bdquoinfluenţa variantei

moldoveneştirdquo242

dacă şi icircn textul-bază apar aceleaşi forme Uneori icircnsă

icircn ms 45 al Vechiului Testament nu apare palatalizarea lui [f] acolo

unde icircn textul tipărit se consemnează consoana alterată iar Vasile

Arvinte nu iese din perimetrul ipotezelor cicircnd se referă la acest fapt

calificicircndu-l drept bdquosurprinzătorrdquo243

La fel de bdquosurprinzătoarerdquo este şi

238

Densusianu ILR II p 74 cf Ivănescu Problemele capitale p 179-180 239

Gheţie Dialectologia istorică p 87 240

Ivănescu Problemele capitale p 176 241

Gheţie Dialectologia istorică p 87 242

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 20 243

Arvinte STLFAC p 54 bdquoSau poate copistul ms 45 a icircnlăturat formele

cu h- din acest text iar varianta milesciană avută la icircndemicircnă de cărturarii

bucureşteni conţinea forma cu labio-dentală alterată A pune icircnsă aceste

fenomene numai pe seama tipografilor care se pare că erau moldoveni sau a

le atribui numai lui Mitrofan moldovean şi el fără a lua icircn consideraţie

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 106

prezenţa bdquocorectărilorrdquo din copiile B şi C ale didahiilor lui Antim

Ivireanul (executate la Bucureşti) hier ms 549 BDO 95 hiiară ms

549 DO 181 şi herbinte ms524 CDO 77 pentru formele fier fiară

respectiv fierbinte din versiunea grămăticului Efrem Corectările nu se

fac niciodată icircn direcţia normei literare generale semn că icircn secolul al

XVIII-lea icircn preajma Bucureştiului palatalizarea lui [f] era cunoscută de

cărturari

Icircn textele lui Antim Ivireanul apar forme palatalizate numai icircn

cazul unor cuvinte fiară (lat fĕra) hiară (sg) DO 65 218 219

CVNTO 298 (pl) DO 19 97 CVNTO 254 hiara DO 219

hiarăle DO 137 170 218 CVNTO 298 hiiarăle C 1715 21v

hiarălor DO 186 fier (lt lat ferum) hier DO 3 97 CVNTO 255

hierul DO 5 fiere (lt lat fcentle) hiiare CVNTO 293 fierbinţeală

(fierbinte + -eală) herbinteala CL 17v Bazicircndu-ne pe faptele consta-

tate infirmăm concluzia lui Al Rosetti B Cazacu şi L Onu care

sugerează la Antim Ivireanul o superioritate numerică a formelor cu

palatalizare bdquoAlături de f palatalizat icircn cuvinte ca o hiară [] sg hier

bdquoarmerdquo (propriu bdquofierrdquo) icircnticirclnim sporadic (sn) uneori icircn aceeaşi

frază forme cu labiala nealteratărdquo244

Numai icircn raportul fiară ndash hiară

este preferată a doua formă pentru fier ndash hier şi fiere ndash hiere nu se

constată o preferinţă icircn privinţa celorlalte cuvinte cu fricativa [f] icircn

poziţie palatalizantă este clară respectarea normei literare generale

I513 Consoana [f] (lt [h]) dintr-o serie de cuvinte de origine

slavă este păstrată icircn uzul lui Antim Ivireanul Norma acceptă icircn epocă

oscilaţia icircntre [f] şi [h] originar icircn cele mai multe dintre regiunile ţării

Puţinele atestări icircn textele lui Antim Ivireanul nu icircngăduie să ne formăm

o părere privind o eventuală opţiune a cărturarului muntean pentru una

sau alta dintre forme Totuşi cicircnd sicircnt utilizate asemenea cuvinte ele

apar cu fonetismul [f] vicircrf CL 19 zăduf zăduful DO 195

controlul exercitat de cărturarii bucureşteni (fraţii Greceanu) este iarăşi greu

de admisrdquo 244

Rosetti Cazacu Onu ILRL2 p 185-186

Fonetica 107

Nu am icircnregistrat fenomenul sonorizării lui [f] (gt [v]) care apare

icircn a doua perioadă a epocii vechi icircn texte din Banat-Hunedoara Moldova

şi Transilvania de nord

I514 Cuvicircntul movilă apare numai cu această formă245

icircn

CVNTO 261 şi cu pluralul movile DO 93

I515 Pentru cuvintele viclean (lt magh hitlen) vicleşug (lt magh

hitlenseacuteg) şi derivatul romacircnesc a vicleni am consemnat la Antim

Ivireanul forme cu [v] [h] şi [f] cu predominarea celor cu fricativă

sonoră viclean DO 82 83 98 vicleană DO 187 CVNTO 298

vicleanul DO 130 vicleşug DO 7 35 38 43 68 93 155 206 212

227 CVNTO 266 282 286 287 289 290 291 296 305 vicleşugul

DO 36 52 59 CVNTO 277 vicleşugului CVNTO 277 a vicleni

DO 91 viclenea CVNTO 266 au viclenit DO 5 CVNTO 247

268 viclenind CVNTO 301 etc dar şi hicleşug CVNTO 270 311

au hiclenit CVNTO 271 precum şi ficlene CPO 389 şi ficleşug

CL 16r 18

r 30

v CPO 394

Cei mai mulţi lingvişti văd icircn forma cu [v] un fonetism

hiperliterarizat la care s-a ajuns pentru evitarea a ceea ce vorbitorii

culţi percepeau ca fiind palatalizare icircn cuvacircntul romacircnesc hitlean

provenit din etimonul maghiar246

De la icircnvăţaţii moldoveni el s-ar fi

propagat icircn textele culte din celelalte regiuni ale ţării ajungicircnd normă

literară unică preluată ulterior de romacircna literară modernă Andrei

Avram respinge icircnsă această interpretare şi afirmă la capătul unei de-

monstraţii minuţioase că bdquolabiodentala sonoră din viclean este conti-

nuatoarea directă a laringalei fie din magh hitlen fie din rom hitleanrdquo

şi bdquodacă ficlean provine din [hiklsectan] (sau direct din magh hitlen) nu

245

Vezi icircntreaga prezentare a problemei la Avram Probleme de etimologie

p 83-92 şi 95-96 Ivănescu Problemele capitale p 213 şi ILR 2000 p 495

şi 510 246

Vezi de pildă Nandris Phoneacutetique p 227 244 Kiraacutely Contacte

lingvistice p 173 (vezi şi nota 72) şi Arvinte STLFAC p 6 cf Gafton

Hipercorectitudinea p 70-72

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 108

din [THORNiklsectan] icircnseamnă că apariţia variantei cu [f] nu este ndash sau cel

puţin nu este icircn mod necesar ndash legată de palatalizarea labialelor

respectiv de tendinţa de a se evita un fonetism socotit a fi efectul

acestui fenomenrdquo247

şi conchide bdquoLa labiodentala din viclean s-a

putut ajunge de la laringala originară fie icircn momentul icircn care cuvicircntul

a fost icircmprumutat din maghiară fie ulterior pe terenul limbii romacircne

hiclean gt viclean Unui fenomen de hipercorectitudine i s-ar putea

datora cel mult varianta (rară) ficlean este totuşi mai probabil că nici

icircn acest caz nu avem a face cu un fonetism hipercorect legat de pala-

talizarea labialelorrdquo248

Mitropolitul Munteniei utilizează consecvent forma cu [v]

icircnscriindu-se icircn tendinţa literară generală249

şi numai sporadic celelate

forme Muntenia cunoştea icircnsă şi celelalte variante de pildă autorii

locali ai ms 4389 al Bibliei folosesc constant fonetismul cu [h] acolo

unde icircn ms 45 exista [v]250

ceea ce denotă o bună cunoaştere a formei

cu [h] Pe de altă parte viabilitatea icircn Ţara Romacircnească a pronunţiei cu

fricativa surdă [f] este demonstrată de faptul că popa Flor dascălul de

slovenie de la biserica Sf Gheorghe Vechi din Bucureşti autorul copiei

de pe la 1760 a Chipurilor Vechiului şi Noului Testament (ms M)251

icircnlocuieşte de cicircteva ori formele cu [v] sau cu [h] cu ficleşug ms MO

277 305 ficlenea ms MO 266 au ficlenit ms MO 271 ficlenind

ms MO 301 Icircntr-un alt loc au ficlenit apare icircn loc de au zavistuit din

original ms MCVNTO 247

I516 Consoanele bilabiale [p] [b] [m] şi labiodentala [v] se

rostesc moale icircnaintea vocalei [e] sau [i] accentuată sau neaccentuată şi

a diftongului [secta] cicircnd icircn silaba următoare sau icircn imediata apropiere nu

247

Avram Probleme de etimologie p 93 şi 93-94 248

Ibidem p 96 249

ILRL 1997 p 316 vezi aceeaşi opţiune lingvistică la Dosoftei pusă icircn

evidenţă de Manea Dosoftei VPS p 207-208 250

Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 21 251

Gabriel Ştrempel Copişti de manuscrise romacircneşti picircnă la 1800 I p 69-70

vezi şi idem Introducere la Antim Ivireanul Opere 1972 p LXI-LXII

Fonetica 109

se află [e] [i] sau un sunet muiat potrivit normei literare munteneşti

aceeaşi din perioada precedentă

a) [p] pe DO 4 5 6 etc pentru Pred 1694 2r 3

v DO 3 4

5 etc peste DO 12 32 35 57 58 62 etc să se risipească C 20v

să răsipească DO 60 215 va să se topească DO 68 trupesc DO

9 219 AMAO 341 IcircPTPO 358 trupească Pred 1694 2r IcircBO

375 CPO 393 DO 9 23 64 115 140 183 204 222 223 230

b) [b] curcubeul CVNTO 252 iubesc DO 24 48 61 111

210 IcircBO 372 377 să iubească DO 53 74 77 174 IcircPTPO 358

icircmpodobesc DO 140 orbesc DO 159 să păgubească DO 103 să

se păgubească DO 50 să nu robească CVNTO 289 sărbează

CVNTO 306 să osebească CPO 390 să se usibească DO 61

vorbesc DO 31 57 229 etc

c) [m] egumen AMAO 325 egumenul AMAO 326 328

329 etc lumesc DO 14 lumească DO 204 au mers DO 5 67

69 89 144 152 etc mergicircnd DO 153 192 213 226 CVNTO 263

275 285 etc mergătoriul DO 64 IcircPTPO 356 să primească IcircBO

377 să se primească AMAO 345 tocmeală CPO 394 au trimis

DO 4 5 6 7 58 59 65 70 109 110 183 etc CVNTO 307 317

IcircPTPO 354 urmează DO 87 152 186 212 218 IcircBO 370 373

vameş IcircBO 371 vameşul DO 24 30 etc

d) [v] să blagoslovească DO 8 81 211 să curvească

IcircPTPO 359 isprăvesc IcircBO 379 să isprăvească DO 53 89 CPO

388 jidovesc DO 66 69 75 137 207 jidovească DO 115

preacurvească (adj) DO 171 să nu preacurvească IcircPTPO 359

privesc DO 110 111 să privească CVNTO 260 să (refl)

potrivesc CVNTO 249 slăvesc DO 140 să slăvească DO 151

169 200 IcircBO 368 veac DO 128 160 179 veacului DO 26 36

98 CVNTO 250 251 veşmicircnt DO 209 etc

La Antim Ivireanul rostirea dură a labialelor icircn acelaşi context

apare extrem de rar Am consemnat fenomenul ca abatere de la normă

icircn forma verbală au trimăs de două ori CVNTO 292 317 O situaţie

aparte cunoaşte substantivul pescar (lt lat pĭscarius) folosit de Antim

Ivireanul numai cu forma care presupune velarizarea lui [e] după con-

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 110

soana bilabială [p] rostită dur252

păscar DO 97 păscari CL 5r DO

3 5 păscariul DO 59 97

Este sigur că evoluţia lui [e] originar la [ă] după labiale icircn cu-

vintele moştenite din latină sau icircn termenii pătrunşi de timpuriu icircn

romacircnă este un fenomen vechi icircn dacoromacircnă apărut cu mult icircnainte

de perioada literară descris de Octave Nandris ca bdquoune eacutevolution

spontaneacutee favoriseacutee seulement par la labiale preacuteceacutedente ele srsquoexplique

par le caracteacutere veacutelarisant de la langue roumainerdquo253

Aria pe care s-a

manifestat icircnsă reprezintă o problemă neelucidată Astfel G Ivănescu

şi Vasile Arvinte consideră că schimbarea nu a afectat toate zonele

dialectale şi nici nu s-a aplicat tuturor cuvintelor254

pe de altă parte Ion

Gheţie şi Al Mareş icircl consideră fenomen general icircn dacoromacircnă cu

caracter de lege fonetică255

Icircn momentul primelor consemnări ale

romacircnei icircn scris deja există diferenţierea regională ca urmare a

inovaţiei ce impusese rostirea moale a labialelor icircn graiurile de tip

sudic cu tendinţa de expansiune256

Normele dialectale regionale au

devenit automat norme ale variantelor literare astfel icircncicirct icircn toată

epoca veche rostirea arhaică dură a labialelor este un fenomen ce

caracterizează scrisul literar din Ardealul nordic şi central şi mai ales

cel din Moldova257

iar pronunţia muiată nouă este caracteristică

variantelor culte de tip sudic Tendinţa de pronunţie distinctă s-a

aplicat de la sine şi icircn neologisme

Cu excepţia textelor elaborate icircn Oltenia la icircnceputul secolului al

XVII-lea (unde forme cu velarizarea lui [e] [i] sau [secta] pot reflecta

pronunţia reală din graiul local) icircn scrierile din Muntenia propriu-zisă

icircn acest secol şi icircn următoarele fonetismul dur (de altfel rar icircnticirclnit)

252

Vezi Frăţilă Etimologii p 73 253

Nandris Phoneacutetique p 19 254

Ivănescu ILR 2000 p 337 Arvinte STLFAC p 59 255

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 130 256

Vezi expansiunea celor două tratamente ale consoanelor labiale icircnainte de [e]

[i] şi [secta] pe parcursul epocii vechi icircn icircntregime la Gheţie BD p 125-129 257

Ion Gheţie Biblia de la Bucureşti şi unificarea limbii romacircne literare icircn

SLLF II 1972 p 56

Fonetica 111

este un icircmprumut din lucrări nordice ori de la cărturari originari din

Moldova Explicarea puţinelor apariţii cu [m] dur la Antim Ivireanul

comportă unele nuanţe Pentru verbul a trimite este sigur că norma

cunoscută de mitropolit este cea cu pronunţia muiată fapt demonstrat

de apariţia de nenumărate ori a fonetismului [m] + [e] sau [m] + [secta]

Icircn privinţa cuvicircntului păscar numărul ocurenţelor nu ne icircngăduie să

stabilim cu certitudine norma bdquopersonalărdquo a cărturarului care a icircnvăţat

romacircneşte ticircrziu şi din diverse surse

Limba literară modernă a adoptat fonetismul muntenesc con-

semnat explicit icircn 1932 bdquodupă labiale (p b m f v) limba literară pre-

feră uneori scrierea cu e icircn cazuri cicircnd rostirea regională este ă galben

gemen egumen merg mulţumesc pometrdquo258

I517 Numărul ocurenţelor cu labială dură creşte dacă luăm icircn

considerare formele cu păstrarea vocalei [ă] etimologică icircn cuvinte de

tipul fămeie fărmeca păreche părete spăria după norma literară a

vremii respectată de Antim Ivireanul (vezi mai sus I123 I124 şi

I125)

I518 Din lat mĕdulla prin transformări succesive (mĕdulla gt

măduIacuteă gt măduwă) s-a ajuns icircn dacoromacircnă la măduvă Prin cicircmpul

semantic căruia icirci aparţine termenul este rar icircn textele literare din

epoca veche preponderent religioase (mai frecvent este cuvicircntul icircnrudit

cu el mădular din lat medullaris) Icircn Biblia din 1688 text de referinţă

pentru limba literară din secolul al XVII-lea apare icircntrebuinţat cu for-

mele măduacutea MLDI 45 18 (icircn ms 45 măduha) măduga259

măduha

MLDIV 24 8 (icircn ms 45 şi ms 4389 există alte expresii) aşadar aticirct

icircn varianta apropiată de etimon cicirct şi cu două din formele ce evită

hiatul ([g] lt [h] probabil printr-o asimilare) La Antim Ivireanul l-am

consemnat o singură dată cu forma măduhă C 20r

258

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 15 259

Sala Aventurile p 177

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 112

I519 Consoana [v] nu trece la [h] icircn vorbă vulpe vultur

conform uzului popular şi literar muntenesc vorbă DO 12 etc

vulpilor CVNTO 271 vulturi DO 236 CVNTO 299

Transformarea fricativei sonore icircn laringală este o particularitate

a graiurilor de tip moldovenesc care se icircnticirclneşte destul de frecvent icircn

textele literare moldoveneşti

I5110 Icircn scrierea cuvicircntului pohfală (lt vsl pochvala) norma

oscilează icircntre scrierea cu [v] etimologic şi cea cu [f] cu predominarea

celei din urmă păhvală DO 63 dar păhfală DO 30 41 183 194

pohfale DO 117 O dată apare forma cu [h] sincopat pofală DO 45

Icircn 1781 icircn copia sa după didahiile lui Antim arhimandritul Gregorie

Deleanu a revenit la forma etimologică aproape peste tot ms 524

CDO 30 41 45 183 194

I5111 Consoana fricativă sonoră [v] nu apare trecută la [f] icircn

pronumele nehotăricirct vreunul vreuna icircn adjectivul pronominal vreun

vreo ori icircn compuse adverbiale cu aceste cuvinte Asemenea forme sicircnt

generale la Antim Ivireanul vreunul IcircPTPO 355 IcircBO 380 AMAO

328 330 331 340 DO 52 87 94 123 140 164 165 etc vreuna

AMAO 336 337 339 CPO 394 DO 137 vreun IcircPTPO 355

356 358 360 etc CVNTO 275 AMAO 329 331 336 337 340

341 344 345 DO 16 17 24 39 44 50 53 65 82 90 97 103 104

143 170 etc vreo IcircPTPO 357 359 IcircBO 378 AMAO 326 328

329 331 335 338 340 342 344 CPO 389 394 DO 204 212 227

231 235 238 vreodată DO 235 vreodinioară DO 211

Icircn aceste cuvinte apariţia lui [f] reprezintă o inovaţie populară

muntenească daticircnd probabil de la sficircrşitul secolului al XVI-lea

icircnceputul secolului al XVII-lea icircntrucicirct lipsesc atestările anterioare anului

1600260

Icircn textele literare inovaţia nu este folosită decicirct foarte rar

260

Gheţie Dialectologia istorică p 159

Fonetica 113

2 Consoane dentale [t] [d] [n]

I521 Consoanele dentalele [t] [d] şi [n] urmate de [e] [i] şi

[secta] nu se palatalizează icircn stadiile [t] [deg] [euml] şi nici nu se africatizează

icircn variantele [ć] [đ] icircn textele lui Antim Ivireanul Iată cicircteva exemple

icircn ordine apariţiei lor icircn două texte Pred 1694 blagocistivului 2r să

cicircnte 4r iaste 2

r 4

r temeiu 4

r am tipărit 3

v priiateni 3

v adevărat 2

r

aşijderea 2v de 2

r 2

v 3

r 3

v 4

r demonilor 4

r pre icircndemicircnă 3

v

icircndemnicircndu-mă 3v să nu cădeţi 3

r şade 2

v vedem 2

r vindecare 4

r

bunelor 4r cineva 4

r dumnezăiască 3

v şi icircn D meşteşugului patima

pătimeacuteşte hrănitoare patimile icircnşălăciunile au socotit dinticirci vredniciia

de din puterile stihiilor necredinţii cuvinte cereşti O 3 etc

Păstrarea nealterată a dentalelor icircnainte de [e] [i] sau [secta] este

norma literară generală icircn epoca veche cu puţine abateri consemnate icircn

texte261

O frecvenţă mai ridicată a formelor cu dentale palatalizate

există totuşi icircn unele lucrări ardeleneşti şi bănăţene scrise cu alfabet

latin şi ortografie maghiară care dispunea de semne necesare notării

consoanelor palatale [micro] (ty) [deg] (dy) şi [euml] (ny)262

I522 Oclusiva dentală surdă [t] cunoaşte timbrul bdquomoalerdquo icircn

scrierile lui Antim Ivireanul cicircnd este urmat de [e] [i] şi [secta] potrivit

normei literare munteneşti aşteaptă DO 112 icircn paradigma verbului a

blestema DO 81 icircn iaste Pred 1694 2r 2

v 3

v 4

r 4

v sfintele Pred

1694 4v stejariul CVNTO 261 262 stinge DO 36 sterpi DO

43 sterpiciunea DO 43 44 sufletească Pred 1694 3r etc

Varianta cu pronunţie dură cu [ă] respectiv [a] după [t] icircn

aceste cuvinte caracterizează dialectele literare de tip nordic icircn epoca

veche fiind bine reprezentată icircn texte din Banat-Hunedoara nordul

261

ILRL 1997 p 307-308 262

Vezi situaţia din Psalterium Hungaricum şi comparaţia cu alte texte

romacircneşti vechi scrise cu alfabet latin la Pantaleoni Psalterium

Hungaricum p 68-70

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 114

Ardealului Moldova şi chiar din Oltenia dar este concurată icircn

aceleaşi texte de varianta sudică263

Icircn teritoriul sudic la nivelul variantelor sintopice Ion Gheţie şi

Al Mareş au consemnat pronunţia dură a lui [t] icircn secolul al XVI-lea

icircn jumătatea vestică bdquopoate icircn Olteniardquo264

Din graiul unor cărturari de

origine oltenească fonetismul dur a putut ajunge icircn textele literare ale

vremii cum este cazul atestării lui sticircng bdquostingrdquo la grămăticul Staicu icircn

Lexiconul slavo-romacircn265

Alte ocurenţe icircn textele literare munteneşti

ale pronunţiei dure se explică prin influenţa livrescă nordică

Foarte rar fenomenul apare şi la Antim Ivireanul stăjarul

CVNTO 257 (icircn opoziţie cu cele două ocurenţe ale variantei stejariul

menţionate mai sus) Un indiciu pentru explicarea prezenţei acestei

forme icircn textul ivirean l-ar putea oferi contextul icircn care apare termenul

icircn Chipurile Vechiului şi Noului Testament Este vorba de icircntoarcerea

lui Avraam din Egipt şi stabilirea familiei sale licircngă stejarul lui

Mamvri icircn Hebron locul unde i s-au arătat mai ticircrziu icircngerii vestitori

ai naşterii lui Isac bdquoDeci icircntorcicircndu-să de la Egipet icircntru care fiind au

zis pentru muiarea lui cum că-i iaste soră de frica icircmpăratului faraon şi

lăcuind la stăjarul lui Mamvri au văzut 3 icircngeri aseacutemenea ca cum ar fi

3 fraţirdquo (CVNTO 257) Fragmentul este icircn mod cert inspirat de Biblie

icircnsă icircn versiunea tipărită din 1688 icircn pasajele ce cuprind faptele men-

ţionate (Facerea 1318 şi 181) apare forma stejariul Fonetismul [ă]

este consemnat icircn ms 45 pentru 13 18 (textul lipseşte din ms 4389) şi

aticirct icircn ms 45 cicirct şi icircn ms 4389 pentru 181 Este posibil aşadar ca

mitropolitul muntean să fi consultat icircn vederea rezumării faptelor

versiunea manuscrisă muntenească Ideea este susţinută de un alt fapt

lingvistic locul poposirii familiei lui Avraam este indicat icircn Biblia de la

Bucureşti (şi icircn ms 45) icircn ambele ocurenţe prin expresia bdquostejariul de

la Mamvrirdquo cu un atribut substantival prepoziţional dar icircn ms 4389

există o construcţie genitivală ca icircn textul lui Antim bdquostăjariul

263

ILRL 1997 p 102 308 vezi pentru Dosoftei de pildă Manea Dosoftei VPS

p 310-312 264

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 146 265

Apud ILRL 1997 p 308

Fonetica 115

Mamvrieirdquo (18 1) Pe de altă parte icircnsă stăjar mai apare şi icircn alte

locuri din ms 4389 muntenesc unde icircn textele corespondente din ms

45 şi BB este utilizată forma cu [e] sau altă expresie (MLDI 35 8

MLDV 11 30 etc) ceea ce ar putea indica o vehiculare a formei la

unii reprezentanţi ai mediului cărturăresc din Muntenia de la care putea

fi auzită de mitropolit

I523 Icircn scrierile lui Antim Ivireanul oclusiva dentală sonoră

[d] este icircndeobşte bdquomoalerdquo icircn prepoziţiile de şi din icircn cuvintele

formate cu prefixul des- (dez-) precum şi icircn alte cuvinte icircn care [d] este

urmat de vocale anterioare de Pred 1694 2r 2

v 3

r 3

v 4

r DO 3 etc

deasupra DO 120 CVNTO 307 de obşte DO 143 CVNTO 277

AMAO 345 IcircBO 365 CPO 387 depărată DO 121 deplin DO

81 AMAO 346 IcircPTPO 360 CPO 387 391 392 393 deschiderea

CVNTO 252 să deschide DO 29 au descoperit CVNTO 298

desfătarea IcircPTPO 350 desfătări DO 145 bdquoGrădina desfătăriirdquo

CVNTO 244 249 despărţiţ DO 25 despre DO 108 deşărt CPO

390 să dezleacutege CL 14r de vreacuteme ce CL 1

v din IcircBO 374 378 dinticirci

DO 3 bdquovreo icircndemicircnărdquo DO 24 dintru Pred 1694 3v icircndemicircnă

Pred 1694 3v m-am icircndemnat Pred 1694 3

v etc

Norma este generală icircn toate textele romacircneşti tipărite indiferent

de regiune dar icircn a doua parte a epocii vechi ea este dublată icircn unele

texte de rostirea dură (explicată de Emil Petrovici ca fiind o

bdquodepalatalizare completărdquo a lui [d] + [e]266

)

Icircn a doua perioadă a epocii vechi cazurile cu velarizarea lui [e]

şi [i] neaccentuaţi sau icircn cuvinte atone icircn frază sicircnt frecvente icircn

manuscrise şi icircn documente laice din Muntenia dar apar şi icircn regiunea

Banat-Hunedoara sud-vestul Transilvaniei şi icircn Moldova (icircn cărţile din

aceste zone fiind icircmprumuturi din textele sudice ori datoricircndu-se

tipografilor de origine muntenească)267

Această tendinţă de modificare

266

Emil Petrovici bdquoDepalatalizareardquo consoanelor icircnainte de e icircn Muntenia

sud-estul Transilvaniei şi icircn dialectul istroromacircn icircn CL V (1960) nr 1-2 p

20 vezi şi Victor Iancu op cit p 44 267

ILRL 1997 p 308 452 (Tabelul 7) Munteanu ndash Ţacircra ILRL 1983 p 101

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 116

a normei icircn literatura laică şi manuscrisă din Ţara Romacircnească este

rezultatul unei inovaţii a graiului muntenesc atestată deja icircn secolul al

XVI-lea şi icircn progres constant spre sficircrşitul epocii vechi astfel icircncicirct la

unii cronicari munteni de la sficircrşitul secolului al XVII-lea şi icircnceputul

celui următor alternanţa icircn aceeaşi propoziţie a celor două forme nu

este un lucru rar (la stolnicul Constantin Cantacuzino de pildă) uneori

fiind vizibilă chiar preferinţa pentru inovaţie Am constatat acelaşi

lucru urmărind opţiunea lingvistică icircn una dintre copiile executate după

didahiile lui Antim Ivireanul Arhimandritul Grigorie Deleanu la 1781

modifică foarte des forma din textul pe care icircl avea de transcris (fără să

fie aceasta norma versiunii lui) astfel găsim dă obşte ms 524

CDO 143 dăpărtată ms 524 CDO 121 dăpărtează ms 524

CDO 37 dăsfătări ms 524 CDO 145 dăspărţitoarea ms 524

CDO 42 dăspărţitură ms 524 CDO p 41 dăşărt ms 524 CDO

48 dăşărte ms 524 CDO 87 etc icircn locurile icircn care versiunea din 1722-

1725 apare [d] bdquomoalerdquo

Laicizarea culturii romacircneşti icircn secolul al XVIII-lea şi prestigiul

zonei culturale din preajma Bucureştiului puteau să determine pro-

movarea pronunţiei dure a dentalei oclusive sonore [d] la statutul de

normă literară supradialectală icircnsă principiul bdquolatinităţii formelorrdquo

susţinut de Ion Heliade Rădulescu a impus pentru epoca modernă norma

rostirii muiate icircn de des etc bdquoNoi zicem dă dăs ceilalţi rumacircni de des

[] icircn vreme ce după a mea părere este mai clasic de şi desrdquo268

Icircn ciuda normei la Antim Ivireanul apare sporadic şi fonetismul

cu [ă] bdquobinevoi Dumnezeu dă dăzlegărdquo DO 44 dăspărţită C 26r dă

vreacuteme ce CL 7r dăşărt C 30

r dăşărtăciune C 8

v dăşărtăciunile

DO 118 dăznădăjduire C 15v dicircnticirci DO 56 CVNTO 262

I524 Un icircmprumut din variantele literare nordice icircn textele lui

Antim Ivireanul este propagarea lui [n] icircn cuvicircntul genunchi (lt lat

genŭc(ŭ)lum) genunche DO 236 genunchele DO 170 şi ge-

268

Heliade Scrieri lingvistice p 105

Fonetica 117

nunchiul DO 18 31 Fenomenul reprezintă o inovaţie nordică269

consemnată icircn texte literare din aceste regiuni icircncă din secolul al XVI-

lea270

Icircn textele culte munteneşti din epoca veche forma cu [n] pro-

pagat se datoreşte influenţei scrierilor nordice cum se icircnticircmplă icircn

Biblia de la Bucureşti271

Antim Ivireanul utilizează o dată şi forma etimologică proprie

scrisului cult muntenesc genuchiul IcircBO 369 Icircn lipsa altor ocurenţe

ale cuvicircntului nu putem să răspundem la icircntrebarea dacă mitropolitul

muntean cunoscicircnd inovaţia prin intermediul cărţilor ori direct de la

cărturarii moldoveni pe care i-a avut icircn preajmă (ca Mitrofan) a

preferat forma nouă sau doar a utilizat-o icircnticircmplător alte substantive

funingine (lt lat fulīgŏ -inem) mănunchi (lt lat manŭclus) păianjen

(lt sl pajažina272

) şa cu aceeaşi problemă de fonetică nu sicircnt

consemnate pentru a veni icircn sprijinul vreunei ipoteze

3 Consoane dentale fricative [s] [z] şi africate [ţ]

I531 Consoanele dentale fricative [s] [z] şi africata [ţ] se

rostesc moale (+[e] [i] [secta]) icircn cuvinte de tipul asemicircna IcircPTPO 358

să folosească IcircBO 382 hirotonisit CL 10v icircnfricircmseţare Pred 1694

4r să pedepsească AMAO 336 seamă CVNTO 283 CPO 388

seceriş CL 9r semn CVNTO 252 CPO 389 singur Pred 1694

4v Vasilie Pred 1694 4

r dumnezeeşti CVNTO 243 C 1

v

dumnezeiasca CVNTO 242 CL 32v Dumnezeu C 1

r 1

v CL 7

r

17v 22

v (să) icircmblicircnzeacuteşte AMAO 327 să (se) păzească CVNTO

283 AMAO 330 337 346 IcircPTPO 351 zeacutestre CPO 394 să-m

zică CL 3r zice Pred 1694 2

v 4

r să zicem Pred 1694 4

v au zidit

CVNTO 283 zioa C 31r CVNTO 295 IcircBO 365 curăţeacuteşte C 5

r

curăţitoriu CL 3r icircnţeleacutege CL 20

r icircnţelepciunea Pred 1694 2

v

icircnţelepciunii Pred 1694 4v norociţilor Pred 1694 4

r părinţeacutescă

269

Gheţie BD p 136 270

ILRL 1997 p 103 271

Vezi comparaţia cu ms 45 la Arvinte STLFAC p 69 272

G Mihăilă Icircmprumuturi vechi sud-slave icircn limba romacircnă Bucureşti Editura

Academiei 1960 p 93-94

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 118

CL 8r preaicircnţeleptului Pred 1694 4

v preoţească CPO 388 ţinea

CVNTO 248 Aceasta era norma tradiţională icircn textele din a doua

perioadă a epocii vechi a romacircnei literare perpetuată din secolul al

XVI-lea Icircn veacul al XVII-lea icircnsă prin introducerea din ce icircn ce mai

frecventă icircn texte a fonetismului dur (de provenineţă populară

moldovenească şi ardelenească) se creează premisele discutării unui

raport dintre [s] [z] [ţ] moi şi [s] [z] [ţ] ([dz]) duri

La Antim Ivireanul consoanele dentale [s] [z] [ţ] apar dure icircn

să asamicircnă IcircPTPO 350 asămănare C 2v 26

r icircnsămicircnăm CPO

394 icircnsămnicircnd CVNTO 288 sara IcircPTPO 360 săcerişul CL 8v

sărbează CVNTO 306 sicircngur Pred 1694 3v dumnezăescul CL

16v dumnezăeşti Pred 1694 4

v dumnezăiască Pred 1694 3

v

Dumnezău Pred 1694 2r 3

v 4

v 5

r CL 1

v 16

v 22

r 24

r IcircPTPO 352

zua IcircPTPO 354 agonisicircţ AMAO 338 icircnţălepţeacuteşte-mă C 8v cicircţva

DO 62 etc

Textele munteneşti au consemnat oricicircnd acest fenomen icircn

număr mai mare spre sficircrşitul secolului al XVII-lea (sub influenţa

cărţilor religioase moldoveneşti ori a cărturarilor de origine

moldovenească) şi mai rar după 1700 Numeroasele situaţii consemnate

de noi icircnsă icircn opera lui Antim Ivireanul vădesc o puternică icircnricircurire

nordică icircn opţiunea lingvistică a cărturarului muntean273

Icircn exprimarea cultă oscilaţia dintre rostirea moale şi dură a celor

trei consoane s-a păstrat picircnă icircn epoca modernă a romacircnei ortografia

din 1904 acceptă ambele forme cu icircnticircietatea fonetismului dur samă ndash

seamă ţapă ndash ţeapă ţastă ndash ţeastă zamă ndash zeamă dar ţeavă274

Abia

icircndreptarul din 1932 elimină din limba literară formele cu [s] [z] [ţ]

duri bdquorostirea literară e [e] nu [ă] după [s] [z] [ş] [ţ]rdquo275

Totuşi

prestigiul tradiţiei literare moldoveneşti se simte icircncă icircn limba literară

icircn 1960 Emil Petrovici remarca bdquoIcircn limba romacircnă literară coexistă

aşadar două siteme fonologice cel oficial consfinţit de normele

273

Cf ILRL 1997 p 332 274

Regule ortografice 1904 p 27 28 29 28 275

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 18

Fonetica 119

ortografice şi ortoepice avicircnd la bază sistemul fonologic al graiului

muntean şi cel moldovenesc neoficial dar admis tacit de cei ce vorbesc

limba literară după normele oficialerdquo276

I532 Obișnuită este icircn epocă rostirea moale a dentalei africate

[ţ] (+ [i]) la sficircrşit de cuvicircnt icircn formele verbale de indicativ şi

conjunctiv prezent persoana a II-a singular şi plural la imperativ

persoana a II-a plural la formele de auxiliar la perfectul compus şi

viitor persoana a II-a plural la formele de plural ale substantivelor

adjectivelor pronumelor participiilor adjectivale şi adverbelor Icircn

textele lui Antim Ivireanul -ţi (cu i scris icircn ricircnd -egrave ouml + chendima [ ]

sau ouml + eric [ ]277

ndash situaţii frecvente icircn CL 1699) este notat de regulă

imp aflaţi CL 3v ind prez arătaţi DO 6 arăţi CVNTO 242 imp

ascultaţi DO 15 (v-)aţi răscumpărat DO 7 ind prez aveţi CL

10r bărbaţi CVNTO 242 ind prez beacuteţi IcircPTPO 350 vă bucuraţi

DO 15 bunătăţi CVNTO 243 244 să nu cauţi Pred 1694 5r să

nu cădeţi Pred 1694 3r cărţi Pred 1694 4

v cicircţi CL 12

r ceialalţi

CL 4r 13

r celoralalţi CL 4

r AMAO 335 cetăţi CVNTO 247 să

cinstiţi CL 7v imp creşteţi CVNTO 247 să cunoaşteţi CL 3

v 7

r

veţi să-i daţi CL 7v drepţi DO 5 CVNTO 242 ind prez faceţi

CL 7v 7

v DO 7 fericiţi CVNTO 242 fierbinţi IcircPTPO 351 fraţi

DO 6 CL 5r 18

r bdquodragostea acei frumuseţirdquo DO 14 part adj

hirotoniţi CL 10r iscusiţi Postf 1693O 397 icircmpăraţi DO 4

CVNTO 242 part adj icircmpresuraţi DO 6 part adj icircncungiuraţi

DO 6 part adj icircngrădiţi DO 6 part adj icircnstreinaţi DO 13

icircnsuţi CVNTO 243 C 15r să icircnţeleacutegeţi CL 3

v icircnţelepţi CL 9

v

28v Postf 1693O 397 imp bdquoluaţi aminterdquo CL 17

r imp lucraţi

DO 5 luminaţi CL 2v marţi AMAO 334 minunaţi CVNTO 242

243 morţi DO 9 mulţi DO 5 imp mutaţi DO 5 necăjiţi CL

276

E Petrovici art cit p 21 277

Ericul icircnsoţeşte frecvent icircn aceleaşi texte și un divide m sau oslash final cu

aceeaşi valoare vezi Emil Vicircrtosu Paleografia romacircno-chirilică Bucureşti

Editura Ştiinţifică 1968 p 122

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 120

70r nedireptăţi IcircPTPO 350 part adj nesocotiţi DO 4 părinţi

DO 7 părţi IcircPTPO 351 C 14v preoţi CL 4

r 11

r prevegheaţi

Pred 1694 3r să priciţi CL 15

r imp propoveduiţi CL 10

v răutăţi

CVNTO 292 imp vă rugaţi Pred 1694 3r sicircnteţi CL 9

v toţi CL

1r 7

v 11

v 12

r 12

v 13

v DO 4 6 8 17 CVNTO 242 adj văzuţi

DO 8 imp veniţi C 1715 6v part adj vestiţi CVNTO 241 242

243 bdquostrălucirile unei vieţirdquo DO 6 ziceţi CL 6v 7

r etc

De cicircteva ori icircn textele parcurse icircn grafie chirilică am icircnticirclnit

secvenţa finală ouml + icircn locul erului pe care o interpretăm tot ca

variantă muiată278

bdquo ouml daurdquo icircţi CL 9v iumlicircacircuacuteoumluegraveoumluuml povăţuiţi C 14

r

Adăugăm acestor exemple şi cuvintele icircn care slova ouml din ultima

silabă este suprascrisă situaţie care impune după Emil Vicircrtosu279

interpretarea consoanei finale ca fonem cu timbru muiat urmaţi CL

6v fraţi CL 8

r etc

Icircn cicircteva ricircnduri am consemnat icircn CL utilizarea paiericului

suprascris ( ) la sficircrşit de cuvicircnt după ouml (ca şi după oslash şi divide de altfel) Icircn

această situaţie interpretarea secvenţei finale ca fonem dur sau muiat

nu este certă Din cauza prezenţei paiericului icircn cuvinte precum ecircuacutedivide

[căci] (CL 25r cf ecircuacutedivide [căci] idem) i s-ar putea da slovei chirilice

valoarea ericului icircn cazul acesta puticircnd fi vorba despre o utilizare a

paiericului icircn locul erului icircn cuvintele vizate cu aceeaşi valoare

ntildeiacute gouml [sicircnteţi] CL 25r (cf ciacute gouml [sicircnteţi] CL 26

r) cunoaşteţi

CL 25v (cf ecircuiacuteicircagravemgouml [cunoaşteţi] idem)

Pe de altă parte icircnsă paiericul apare de multe ori (cu o frecvenţă

mult mai ridicată decicirct a ericului icircn aceeaşi poziţie şi cu aceeaşi funcţie)

ca simplă icircnfloritură grafică la final de cuvicircnt au aiumluecirca [au apucat]

CL 18r fericit CL 18

r au luat CL 24

v singur CL 23

r etc ndash fapt

care ar sugera că paiericul nu alterează caracterul dur al consoanei icircn

cazul lui ouml280

278

Cf situaţia lui n-auzi scris iacuteagraveu uuml iacuteagraveu şi iacuteagraveu CL 64v

279 Vezi Suprascrierea slovelor chirilice icircn LR XIII (1964) nr 2 p 134-135

Cf Arvinte SLLEX p 11 280

Vezi Arvinte STLEX p 12

Fonetica 121

Fonetismul dur apare clar icircn forme atone de tipul aumlagraveoumlacircicircthorn ouml g

[da-ţ-voiu ţie] CL 15r bdquonu ţ-au descoperit ţierdquo CL 14

r

Prin urmare există icircn textele lui Antim Ivireanul notări ale

pronunţiei dure a lui [ţ] final alături de forma considerată normă icircn

varianta literară muntenească Ponderea acestora este icircnsă discutabilă

Din transcrierea interpretativă operată de Gabriel Ştrempel icircn vederea

editării textelor lui Antim Ivireanul reiese că cel puţin icircn didahii

norma literară a fost icircncălcată semnificativ imp ascultaţ DO 14 15

bunătăţ DO 16 AMAO 327 cicircţ AMAO 335 cetăţ DO 4 part

adj cinstiţ DO 4 veţ cunoaşte DO 7 ind prez faceţ DO 7 să

faceţ DO 7 8 15 fraţ DO 8 part adj iubiţ DO 8 12 imp

icircntindeţ DO 4 part adj lepădaţ DO 14 part adj luminaţ DO 12

nedechisiţ DO 4 part adj nenumăraţ DO 4 part adj nevăzuţ

DO 8 ind prez păziţ DO 6 să petreacuteceţ DO 8 preoţ AMAO

338 să priimiţ DO 7 13 nu puteţ DO 15 imp slujiţ DO 15 toţ

DO 8 17 AMAO 334 343 imp trimiteţ DO 4 bdquonu-ţ fierdquo DO 9

imp vicircnaţ DO 4 imp veniţ DO 4 etc

Se constată aşadar o distribuţie inegală a formelor cu [ţ] final

dur la nivelul icircntregii opere icircn didahii norma literară este icircncălcată icircn

timp ce icircn restul scrierilor abaterea de la normă reprezintă mai degrabă

un accident Dacă Efrem grămăticul la 1722-1725 a transcris fidel

nişte ciorne autografe ale mitropolitului ori chiar un manuscris pregătit

pentru tipar icircnseamnă că autorul fusese mai puţin preocupat de normă

icircn conceperea discursurilor orale decicirct icircn scrierea celorlalte texte Nu

se pune problema unei modificări icircn timp a opţiunii lingvistice a lui

Antim icircntrucicirct finalizat icircn 1709 textul Chipurile Vechiului şi Noului

Testament urmează cu fidelitate regula rostirii muiate a lui [ţ] final dar

icircn aproximativ aceeaşi perioadă predicile ţinute abundă icircn forme dure

I533 Consoana fricativă [s] cunoaşte o normă dublă icircn privinţa

velarizării vocalei următoare icircn pronumele reflexiv se Potrivit normei

generale a rostirii dentalelor [s] [z] [ţ] vocala [e] apare icircn pronumele

reflexiv icircn numeroase cazuri să se amestece DO 12 să se arate

DO 4 bucura-se-vor C 7r chiemicircndu-se DO 61 să se

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 122

chivernisească AMAO 328 să se ducă DO 14 să se facă DO 4

AMAO 325 327 făcicircndu-se DO 57 fericindu-se CL 23r gătindu-se

DO 14 să se grăiască DO 12 icircmplinindu-se DO 44 icircngropicircndu-se

CVNTO 317 icircntorcicircndu-se DO 14 lăsicircndu-se DO 38 să se

micircntuiască DO 4 23 să se mute DO 4 să se nască DO 4 să se

păzească AMAO 346 CVNTO 275 să se roage DO 21 sculicircndu-

se CVNTO 290 să se uite AMAO 328 vorbindu-se DO 14 etc

Pe de altă parte velarizarea lui [e] icircn pronumele reflexiv să este

un fenomen general icircn dacoromacircnă281

icircnticirclnit icircn toate variantele literare

din epoca veche inclusiv icircn Muntenia unde fenomenul s-ar putea

datora unei asimilări vocalice icircn fonetica sintactică (să se facă gt să să

facă)282

Icircn consecinţă la Antim Ivireanul am icircnticirclnit să află Pred

1694 2v aflicircndu-să IcircPTPO 247 apropiindu-să DO 202 să arăta

DO 10 bucura-să-va C 7r bucuricircndu-să DO 61 121 să să

canonească DO 237 să să călugărească DO 238 să să dea

AMAO 344 IcircPTPO 358 IcircBO 365 să nu să deznădăjduiască

IcircBO 374 fericindu-să CL 22v să să ispoveduiască DO 234 să

izbăveacuteşte Pred 1694 3r să să icircmbrace AMAO 333 nu să icircnălţa

CL 3v să icircndeletniceacuteşte Pred 1694 2

v icircntărindu-să DO 185

icircntorcicircndu-să DO 46 lăuda-să-vor C 48v să să laude CL 2

r să

micircntuiaşte Pred 1694 3r să naşte Pred 1694 4

v să să părăsească

DO 236 pornindu-să DO 187 să nu să pue AMAO 340 puindu-

să DO 97 răstignicircndu-să CVNTO 317 să să roage Pred 1694 4r

să nu să tipărească CL 2r să umfla DO 3 să veacutede Pred 1694 2

r etc

Urmărind distribuţia icircn timp a celor două forme283

se constată că

icircn primele scrieri de mică icircntindere din 1693-1694 cărturarul muntean

utilizează icircn exclusivitate varianta să Icircn următoarele traduceri şi scrieri

originale (ample care oferă spaţiu pentru alternarea semnificativă a

celor două forme) se şi să sicircnt icircn variaţie liberă Numărul formelor ce

redau pronunţia dură a consoanei este mai mare decicirct al celor cu vocala

281

Vezi ALR SN vol VI h 1627 1639 282

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 164 283

Vezi Adina Chirilă Evoluția limbii icircn textele lui Antim Ivireanul II

Consonantismul icircn AUT Seria Științe filologice XLVIII (2010) p 122-125

Fonetica 123

anterioară nevelarizată Antim Ivireanul icircnscriindu-se icircn tendinţa epocii

de generalizare a formei să

I534 [z] (lt [dz] (lt lat d+cent ī i flexionar] d+ e i icircn hiat după

accent) este general auzi DO 11 Dumnezău Pred 1694 2r 2

v 3

v

4v 5

r dumnezăiască Pred 1694 3

v Dumnezeu C 1

r 1

v CL 7

r 17

v

22v dumnezeeşti CVNTO 243 C 1

v miezul DO 196 nevăzuţii

Pred 1694 3r să-m zică CL 3

r razele DO 19 văz DO 59

verzelor DO 102 zăcea DO 58 zeacutece CL 5v zice Pred 1694 2

v

3r 4

r 4

v etc Nu am icircnticirclnit la Antim Ivireanul exemple cu fonetismul

etimologic [dz]

Evoluţia lui [dz] la [z] este un element distinctiv icircntre graiurile

de tip sudic şi cele de tip nordic ridicat la rangul de normă a variantei

literare munteneşti consemnat astfel icircn primele texte elaborate icircn

Muntenia ndash Transilvania de sud-est icircn secolul al XVI-lea Scrisoarea

lui Neacşu tipăriturile coresiene Inovaţia muntenească a icircnaintat şi

spre teritorii nordice icircnsă diferenţierea graiurilor prin opoziţia [dz] ndash

[z] se menţine picircnă astăzi după Octave Nandris bdquole domaine

linguistique roumain est partageacute en deux aires lrsquoune englobant le

Banat le Maramureş la Bucovine le Nord de la Moldavie et Basarabie

[] conserve lrsquoancienne affriqueacutee dz [] Par contre en roumain

litteacuteraire en roumain commune et dialectalement (dans les autres

parties du domaine linguistique roumain) lrsquoaffriqueacutee dz srsquoest reacuteduite

par la comppression de lrsquoocclusion agrave la constrictive z zac zi zecerdquo284

4 Consoane lichide [r] [l]

I541 Caracterul forte al consoanei lichide vibrante [r] ([igrave]

intervocalic [igrave-] sau consoană + [igrave] icircn cuvinte latineşti sau

284

Icircn Phoneacutetique p 135 vezi pentru răspicircndirea teritorială de azi şi Gheţie

BD p 146 şi trimiterile la hărţile dialectale Densusianu Ţara Haţegului p

34 Teaha Valea Crişului Negru p 67 68 Papahagi Maramureş p LXI

Uriţescu Nordul Banatului p 114 Botoşineanu Valea superioară a

Someşului Mare p 113 Rusu Nord-vestul Olteniei p 89

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 124

icircmprumuturi vechi285

slave şi maghiare286

) este pus icircn evidenţă de

prezenţa vocalelor velare următoare [ă] şi [icirc] icircn crăpa (lt lat crepo -are)

crăpicircnd DO 176 CVNTO 297 omoricirc (lt vsl umoriti) au omoricirct

CVNTO 250 răbda (lt lat rigĭdare) DO 10 13 rău (lt lat reum)

DO 26 35 ricircnd (lt vsl rendŭ) DO 171 stricircnge (lt lat stringo -ere)

să se stricircngă DO 156 Norma este comună tuturor variantelor literare

din epoca lui Antim Ivireanul după ce icircn prima perioadă a epocii

vechi ea caracterizase fără să fie concurată de rostirea moale numai

varianta literară muntenească

I542 Pentru cuvicircntul stricircmt (lt lat strĭnctus) am consemnat

forme cu [i] obişnuite icircn Muntenia strimtă AMAO 345 şi icircn

derivate strimtorime DO 180 strimtorimi DO 209

I543 Consoana [r] este dură icircnainte de [sectaacute] (gt [a]) cicircnd icircn

silaba următaore există un [e] icircn textele lui Antim Ivireanul conform

normei literare munteneşti amăraşte DO 202 picircraşte DO 103 să

ticircraşte IcircPTPO 353 uraşte DO 54 nu uraşte DO 30

Icircn graiurile de tip nordic precum şi icircn variantele culte ale

acestora are curs pronunţia muiată ([r] + [secta] [e]) sau cea cu [ă]

(rezultat din velarizarea lui [e] lt [secta]) ureaşte ndash ureşte ndash urăşte

Antim Ivireanul nu utilizează astfel de forme decicirct accidental

măscăreacuteşte (DO 26) urăşte DO 25 Formele specifice Munteniei au

devenit graţie circulaţiei cărţilor bisericeşti sudice icircn toate regiunile

ţării icircn jurul lui 1750 normă generală icircn limba cultă ecleziastică

Norma literară modernă icircnsă a adoptat fonetismul moldovenesc cu [ă]

I544 Icircn cuvintele formate cu sufixele -ar şi -tor icircn unele

cuvinte moştenite din latină (cu etimonul icircn -arius -orium) precum şi

icircn alte cuvinte (cer lt lat caelum prin analogie gt ceriu spor tipar)

este redat de obicei timbrul palatal al vibrantei [r] ajutoriul Pred

285

Sala Contribuţii la fonetica istorică p 44-45 51 286

Kiraacutely Contacte lingvistice p 189

Fonetica 125

1694 3v 4

v DO 15 28 boiariu CL 3

v botezătoriu CL 14

r

călătoriu IcircPTPO 360 bdquo[om] cărturari au necărturarirdquo IcircPTPO 360

ceriu DO 4 12 18 19 20 21 ceriul Pred 1694 2v ceriuri CL 3

v

14r ceriurilor Pred 1694 5

r cetitoriu Postf 1693O 397 chesariul

DO 196 chivernisitoriu IcircPTPO 350 cuptoriul CVNTO 297

curăţitoriu CL 3v făcătoriul DO 25 31 33 fărmăcătoriu CL 1

v

folositoriu Postf 1693O 397 gonitoriu CL 70r iubitoriu DO 8

14 icircncepătoriu CL 3v bdquocelalalt era zilotis adecă icircntăritori aceştii

legirdquo DO 11 icircnvăţătoriu DO 22 icircnvrăjbitoriu CL 70r

judecătoriu IcircBO 367 C 15v lepădătoriu CL 68

v micircngicircitoriu

DO 15 micircntuitoriu IcircPTPO 349 mijlocitoriu DO 21

nesimţitoriu DO 34 oblăduitoriu Pred 1694 2r 3

v C 1

r

osicircrditoriu CL 5v păscariu CL 5

v păstoriu DO 27 28

pătimitoriu Pred 1694 2v pitariului CVNTO 263 plugariu

CVNTO 247 prepuitoriu DO 17 pricinuitoriul CL 1v puitoriu

DO 11 răscumpărătoriul DO 13 ricircvnitoriu Ded 1694O 398

roditoriu CVNTO 243 rugătoriu Pred 1694 5r sărindariu DO

39 AMAO 326 scriitoriu DO 278 sporiu Ded 1703O 408

socotitoriu stăpicircnitoriu CL 3v strălicitoriu DO 19 tămăduitoriu

IcircPTPO 349 ticirclhariul DO 113 temătoriu DO 24 turburătoriu

CL 70r vestitoriul CVNTO 278 etc Antim Ivireanul respectă

norma impusă de tipăriturile braşovene şi de textele nordice valabilă

icircncă icircn secolul al XVII-lea icircn exprimarea cultă din toate regiunile

ţării mai ales icircn textele bisericeşti

Icircn Muntenia consoana [r] icircn aceeaşi poziţie se rostea dur

icircncepicircnd probabil cu secolul al XV-lea287

iar documentele munteneşti

şi textele literare laice de după 1600 consemnează frecvent inovaţia

spre deosebire de regiunile nordice (Moldova Transilvania Banat) şi

Oltenia unde timbrul palatal al consoanei era păstrat icircn rostire La Antim

Ivireanul formele care reflectă vorbirea populară muntenească şi uzul

287

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 209

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 126

cult laic din regiune cu [r] dur apar după 1708288

dar nu se apropie de

numărul celor tradiţionale aflător CVNTO 255 ajutor CVNTO

273 278 284 289 309 313 ajutorul IcircBO 368 biruitor CVNTO

270 cerului IcircBO 369 cuvicircntător IcircBO 370 dator CPO 391 392

făcător IcircBO 370 iubitor CVNTO 306 icircncepător CVNTO 250

258 judecător CVNTO 270 274 micircntuitor CVNTO 316 muritor

IcircBO 368 năpăstuitor AMAO 328 ostenitor AMAO 341 păstor

AMAO 337 IcircBO 365 păzitor AMAO 337 purtător CVNTO

243 280 răpitor AMAO 329 ricircvnitor CVNTO 242 sărindar

CPO 388 scriitor CVNTO 278 sprijenitor AMAO 337

stăpicircnitor CVNTO 254 262 263 267 270 318 319 stricător

CVNTO 278) vicircnător CVNTO 259 vestitor CVNTO 278 320

Amestecul de forme apare şi icircn didahii Deşi cea mai veche

versiune păstrată a predicilor respectă norma tradiţională (zeci de

apariţii o dovedesc cu prisosinţă) există icircn cuprinsul ei o serie de

ocurenţe cu [-r] dur ajutor DO 47 52 75 76 77 90 157 194

asămicircnător O 60 62 cer O 18 dator O 100 182 dătător O 77

făcător O 8 52 102 128 ispititor O 65 iubitor O 114 115 232

iubitorul O 40 icircncepător O 185 icircndemnător O 38 icircnvăţător O

288

Trebuie să menţionăm totuşi că există două cuvinte cu [r] dur (ajutor DO

139 şi păstor DO 134 139) icircntr-o predică ce ar fi putut fi rostită icircnainte de

1708 icircn perioada icircn care Antim fusese episcop la Ricircmnic Emil Nedelescu icircn

Contribuţia lui Antim Ivireanul la restaurarea şi icircnfrumuseţarea sfintelor

locaşuri din eparhia Ricircmnicului şi Noului Severin icircn MO XVIII (1966)

nr 9-10 p 820-824 este de părere că fragmentul bdquoŞi pentru această puţinică

osteneală şi cheltuială trecătoare ce au făcut icircntru lauda lui Dumnezeu şi icircntru

cinstea sficircntului de au icircmpodobit această sficircntă casă după viaţa a mulţi ani

fericiţ să-i facă odihnă la icircmpărăţiia ceriului şi să-i dăruiască bunătăţile ceacutele

veacutecinice şi de-a pururea stătătoarerdquo din Icircnvăţătură la sficircntul părintele nostru

Nicolae (DO 139) se referă la donaţia făcută de Constantin Bracircncoveanu

pentru unele reparaţii la Episcopia Ricircmnicului icircnainte de 1708 Cu toate

acestea icircn absenţa unei datări certe şi a autografului Antim Ivireanul care să ne

permită să renunţăm la suspiciunea intervenţiei lui Efrem icircn text nu putem

emite concluzia fermă că Antim a folosit forme cu [r] dur populare munteneşti

icircnainte de 1708

Fonetica 127

77 icircnvăţătorului O 23 luminător O 62 micircntuitor O 154

micircntuitorul O 32 109 mijlocitor O 74 moştenitor O 119

nemulţemitor O 57 păstor O 6 22 păzitor O 100 pierzător O 55

purtător O 85 117 216 răbdător O 61 ricircvnitor O 77 ricircvnitorul O

78 rugător O 6 234 simţitor O 59 stăpicircnitor O 118 strălucitor O

10 temător O 65 următor O 115 vicircnzător O 55 vrăjitorul O 59

Este posibil ca unele dintre acestea să se datoreze intervenţiei icircn text a

grămăticului Efrem icircnsă consemnarea icircn scris a pronunţiei munteneşti cu

[-r] dur icircn textele care ni s-au transmis direct de sub micircna lui Antim

Ivireanul ne obligă să acceptăm prezenţa formelor de acest tip şi icircn

didahii dubiul stăruind numai icircn privinţa numărului lor

Aceste forme icircn textele lui Antim Ivireanul pun icircn lumină tendinţa

de schimbare a normei munteneşti şi icircn privinţa limbii bisericeşti cu

toate că ele nu se apropie ca frecvenţă de cele tradiţionale

Mult mai rezistentă este norma veche icircn regiunile nordice Icircn

Biblia de la Blaj din 1795 este respectată redarea pronunţiei pala-

talizate a consoanei vibrante [r]289

şi tot astfel icircn textele moldoveneşti

din prima jumătate a secolul al XIX-lea (dar aici icircn alternanţă cu fone-

tismul dur)290

Icircn aceste teritorii grafia cu i are acoperire icircn pronunţie

I545 [r] se păstrează icircn verbul turbura (lt lat turbulare) şi icircn

derivate să turbură DO 144 ne turburăm DO 80 bdquojidovii să

turburardquo DO 76 turburat-a CL 3v s-au turburat CVNTO 285

turburată DO 16 82 turburare DO 38 56 101 CL 13v

turburăciunii DO 97 etc Fonetismul etimologic este general icircn

scrierile lui Antim Ivireanul icircn conformitate cu norma literară generală

Trecerea lui [r] la [l] prin disimilare ([r] ndash [r] gt [l] ndash [r] [r] ndash

[l] sărăriţă gt sălăriţă gre(ie)ruş gt gre(ie)luş) este o inovaţie a

graiurilor nordice atestată icircn a doua jumătate a secolului al XVII-lea icircn

ms 45 moldovenesc291

al BB 1688

289

Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 29 290

Doina Marta Bejan op cit p 30 291

Arvinte STLFAC p 68 cf Gheţie BD p 155 şi 401 care indică prima

atestare icircntr-un document nordic cu o sută de ani mai ticircrziu

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 128

I546 Cuvintele nostru vostru şi fereastră icircl conservă pe [r] icircn

toate formele flexionare nostru Pred 1694 3r 5

r DO 8 9 22 23

29 noastră DO 11 22 26 27 noştri DO 16 23 27 noastre DO

27 28 32 vostru DO 63 64 118 voastră DO 125 126 146

voştri DO 7 22 148 voastre DO 7 8 22 fereastra CVNTO

288 ferestrile CVNTO 287

Norma literară din toate dialectele literare nu a fost niciodată

ameninţată serios de inovaţia cu disimilarea totală a lui [r] icircn aceste

cuvinte specifică graiurilor din Transilvania Moldova şi pe alocuri

din Oltenia şi Banat deşi sporadic icircn textele literare din aceste regiuni

sicircnt consemnate forme fără [r] Ion Gheţie292

găseşte surprinzătoare

apariţia inovaţiei icircn Molitvenic de-nţăles 1681 la Dosoftei şi se

icircntreabă dacă nu cumva este vorba de o greşeală de tipar Laura Manea

identifică icircnsă şi icircn Viaţa şi petreacerea svinţilor un astfel de fonetism

(fereastă febr 71v32)

293 ceea ce sporeşte şansele ca el să reprezinte o

pătrundere a fenomenului popular moldovenesc icircn limba lui Dosoftei icircn

ciuda faptului că lingvistul bucureştean nu consemnează inovaţia icircn

Moldova mai devreme de secolul al XVIII-lea ferăşti (Iaşi 1761)294

I547 Ca icircn multe alte texte literare din epoca veche295

şi icircn

scrierile lui Antim Ivireanul formele pre şi preste (mai apropiate de

etimoanele lor latineşti per respectiv per-extra) şi formele populare pe şi

peste (cu [r] dispărut prin disimilare totală) alternează Antim variază

formele icircn primul său text icircn limba romacircnă dar foloseşte mai des

varianta fonetică literară tradiţională Postf 1693 pre O 397 de trei ori

şi pe O 397 o singură dată

Urmărind ponderea lui pre faţă de pe icircn scrierile ulterioare

constatăm fie notarea mai frecventă a variantei pre (ca icircn IcircPTP ndash peste

40 de ocurenţe ale lui pre O 349 350 352 353 354 355 356 357

358 359 360 361 faţă de doar 4 ale lui pe O 350 352 353 şi 357

292

ILRL 1997 p 312 293

Vezi Manea Dosoftei VPS p 162-163 294

Gheţie BD p 155 295

Rosetti ILR p 534-535 vezi şi Densusianu ILR II p 180

Fonetica 129

CVNT ndash cu pre de peste 30 de ori pe primele zece pagini O 241 242

243 244 245 246 247 248 249 250 faţă de doar 4 utilizări ale lui

pe O 241 245 249 251 IcircB ndash peste 60 de ocurenţe ale lui pre O 366

367 368 369 370 371 372 373 374 375 376 377 378 380 381

382 faţă de 3 ocurenţe ale lui pe O 366 378 379 AMA ndash cu pre de 43

de ori faţă de 29 de prezenţe ale formei pe) fie utilizarea exclusivă a

acesteia (ca icircn Pred 1694 2v 3

r 3

v 4

v şi ca icircn Ded 1715 de 18 ori O

410 411)

O singură carte nu respectă regula conţinicircnd mai multe ocurenţe

ale formei populare pe CP ndash de 11 ori O 387 388 390 392 393 394

faţă de numai 8 prezenţe ale lui pre O 387 388 391 393 394

Icircn privinţa perechii preste ndash peste tabloul este asemănător cu

toate că prepoziţia este folosită mult mai rar decicirct cea discutată mai sus

De exemplu icircn CVNT preste apare de peste 20 de ori pe primele zece

pagini O 273 276 278 280 281 282 286 287 292 293 296 300

301 303 309 319 icircn timp ce varianta peste este folosită de aproximativ

10 ori O 254 267 268 278 284 285 299 321 iar icircn Pred 1694

preste este unica formă 2r 3

v Urmărind situaţia şi icircn alte texte ivirene

constatăm că norma tradiţională este mai bine reprezentată decicirct inovaţia

populară

Totuşi icircn unul din textele cercetate peste este icircntrebuinţat

exclusiv AMA O 325 332 334 335 339 342

Icircn ultima carte a lui Antim Ivireanul (ceaslovul cunoscut ca

traducere a mitropolitului) apar ambele forme pentru fiecare pereche

Numai că pre şi preste sicircnt specifice Ceaslovului propriu-zis textului

sacru (C 1715 1r 1

v 2

r 2

v şi urm) iar pe şi peste apar icircn pinax

(bdquoSveacutetilnile pe 8 glasurirdquo bdquoPolunojniţa de peste toate zilelerdquo bdquoSynaxariul

peste tot anulrdquo bdquoTroparele peste toată săptămicircnardquo) şi icircn titlul uneia dintre

secţiunile cărţii (bdquoTroparele peste toată săptămicircnardquo identic cu notarea din

cuprins)

Constatăm că acest ultim text nu confirmă o ipotetică tendinţă de

icircnnoire (şi cu aticirct mai mult de clarificare) a uzului icircn cazul celor două

prepoziţii icircn ultimii cinci ani ai activităţii lui Antim Ivireanul

Progresul numeric al ocurenţelor formei pe de la textul din 1710 la

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 130

cel din 1714 este practic anulat de exclusivitatea folosirii lui pre icircn

dedicaţia ceaslovului din 1715 şi icircn texul propriu-zis al acestuia

Preferinţa pentru peste icircn AMA ndash text necanonic icircn care putem bănui o

autocenzură a autorului mai slabă icircn privinţa normei ndash coroborată cu

folosirea formei populare icircn segmentele ce nu aparţin scrierii sacre icircn

C 1715 poate sugera ideea că cel puţin icircn discursul personal

necanonic Antim Ivireanul utiliza la sficircrşitul vieţii sale varianta

populară a prepoziţiei Nu avem icircnsă certitudinea că pinaxul ultimei

cărţi nu a fost realizat de altcineva eventual de tipograful Gheorghe

Radovici Dacă el a alcătuit cuprinsul ne rămicircne ca dovadă a limbii lui

Antim din 1715 numai textul propriu-zis al ceaslovului cu preste ca

normă a exprimării culte religioase Aceasta cel puţin icircn discursul

literar religios scris icircntrucicirct dată fiind vechimea inovaţiei şi frecvenţa

cu care aceste cuvinte apăreau icircn comunicarea de orice tip este posibil

ca icircn epoca lui Antim Ivireanul icircn regiunile unde icircn graiuri avea curs

fonetismul fără [r] (deci şi icircn Ţara Romacircnească) forme de tipul pre

preste să marcheze numai o tradiţie grafică nu pronunţia reală296

I548 Substantivul romacircnesc provenit din magh feacutele este

icircntrebuinţat de Antim Ivireanul cu [acirc] şi [l] cu predominarea formei

palatalizate feacuteliu CL 6v feacuteliul CL 6

r feliu DO 61 97 100 104

107 136 187 203 236 CVNTO 309 feliul DO 128 197 202

IcircBO 369 feacuteliuri Pred 1694 2v feliuri DO 3 16 19 24 27 59

103 108 136 138 139 142 148 158 165 194 210 218 CVNTO

243 244 251 311 IcircPTPO 350 feliurile DO 211 altfeliu IcircPTPO

355 Pe de altă parte fonetismul dur apare icircn fel DO 6 12 25 39

54 92 94 107 113 132 136 148 209 210 220 CVNTO 278

AMAO 328 330 332 335 343 344 345 346 IcircBO 366 aşadar

numai la singular cicircnd nu este articulat cu articol hotăricirct

Icircn etimonul maghiar feacutele nu există un acirc (muiat)297

astfel icircncicirct el

nu a impus automat o pronunţie palatalizată icircn limba romacircnă Kiraacutely

296

ILRL 1997 p 312 297

Arvinte STLFAC p 67

Fonetica 131

Francisc indică pentru [l] (l sau ll298

) icircnainte de [e] sau icircn poziţie

intervocalică rezultatul romacircnesc [l] lepedő gt lepedeu bdquocearşafrdquo ellen

gt alean fedeles gt fedeleş etc Pe de altă parte icircn unele regiuni [e]

final din cuvicircntul maghiar a dus la apariţia timbrului palatal al

consoanei precedente Vorbind despre apariţia diftongului ascendent

[macru] icircn unele cuvinte Octave Nandris aduce icircn discuţie timbrul palatal

al acesteia ca element favorizator al apariţiei elementului vocalic [i]

care bdquose combinant avec -u- de lrsquoarticle deacutefini ou avec un u interne

forme diftonguerdquo299

feliul ştiudentul grajdiul prieteşiugul etc

Credem că icircn unele graiuri romacircneşti (acelea icircn care de regulă [l] +

[e] [i] gt [acirc]) forma romacircnească a lui feacutele a cunoscut un [l] muiat iar icircn

altele un [l] dur Nu este exclus ca icircn regiunile care au cunoscut iniţial

fonetismul palatalizat să se fi produs ulterior o durificare a consoanei

icircn discuţie Aşa după cum susţine şi Vasile Arvinte icircnsă la nivelul

icircntregului dialect dacoromacircn opoziţia dintre cele două rostiri se explică

printr-un fenomen bdquode adaptare bruscă a cuvicircntului maghiar la

particularităţile de rostire din diferite graiuri romacircneştirdquo300

Alternanţa dintre cele două forme caracterizează texte literare din

toate perioadele icircn toate regiunile Situaţia din textele lui Antim

Ivireanul impune observaţii distincte asupra fenomenului icircn funcţie de

categoria numărului la substantiv La singular Antim Ivireanul

foloseşte cu precădere fonetismul dur fapt pus icircn evidenţă uneori chiar

icircn aceeaşi frază bdquoCă precum icircmpăraţii cu alt feliu de haine cicircnd merg la

vicircnat cu alt fel cicircnd merg la icircngropăciuni şi cu alt fel de haine cicircnd

merg la nunte aşa şi Dumnezeu după vremi să icircnfrumuşăţazărdquo DO

107 Icircn schimb icircn formele de plural nu apare decicirct rostirea muiată

298

bdquoCa şi icircn cazul celorlalte consoane romacircna nu distinge nici de data aceasta

consoana cu durată obişnuită (l) de cea lungă (ll)rdquo icircn Kiraacutely Contacte

lingvistice p 177 299

Nandris Phoneacutetique p 73 207 300

Arvinte STLFAC p 67

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 132

5 Consoane fricative prepalatale [ş] [j]

I551 Consoanele fricative prepalatale [ş] şi [j] mai ales icircn

poziţie tare se rostesc muiat icircnainte de [e] şi [i] respecticircnd norma

comună icircn dialectele literare din epoca veche a aşeza DO 228 au

aşezat CVNTO 291 aşezată CL ftlr catastişe AMAO 341 ind

prez pers a III-a pl covicircrşesc DO 56 deşert DO 108 153

CVNTO 305 311 deşertăciuni IcircPTPO 350 IcircBO 367 greşesc

IcircBO 369 grije DO 63 AMAO 326 328 336 339 au ieşit DO

209 au icircnşelat CVNTO 260 jefuind CVNTO 283 să jefuiască

CVNTO 284 jertvuia CVNTO 293 jertvuind CVNTO 273

jidovi DO 4 jirtvă IcircPTPO 351 necăjesc C 22v necăjit C 56

r

patriarşi CL 4r păzesc păzitorii DO 161 să păzesc DO 50

ruşine CL 1v au ruşinat DO 5 slujim DO 68 92 185 au slujit

DO 195 să slujim DO 5 strămoşesc DO 46 64 IcircBO 372 373

şirurile DO 143 ind prez pers I pl ticăloşesc DO 16 29 etc

Pe licircngă norma cultă icircn toate variantele literare am consemnat la

Antim Ivireanul şi exemple cu [ş] şi [j] duri icircn aceeaşi poziţie icircncă din

perioada 1693-1694 s-au icircnşălat Ded 1694O 398 Icircn textele ulterioare

se observă o creştere constantă a ocurenţelor fonetismului de provenienţă

populară aşăzată CVNTO 241 am aşăzat AMAO 328

aşăzămicircnturile AMAO 339 catastişăle AMAO 341 dăşărtăciune

C 8v icircn dăşărt C 30

r să nu greşăsc C 7

v greşăsc CL 69

v nu

greşăşti CL 68r icircnşălăciunea DO 6 icircnşălicircnd CVNTO 260 IcircBO

382 mişăl C 23v oraşăle CL 8

v şădea CVNTO 254 şăzi

CVNTO 321 dojănire CL 6v m-am jăfuit C 22

r jărtvă CVNTO

247 260 jărtve AMAO 327 jărtvuiesc CVNTO 293 să (să)

jărtvuiască CVNTO 275 IcircBO 373 va jărtvui CVNTO 293

jărtvenic CPO 387 jicircdovii CL 2r jicircrtva C 27

r necăjăsc C 22

v 28

v

Aşadar cele două norme alternează icircn aproape toate textele lui

Antim Ivireanul inclusiv icircn didahii (excepţie făcicircnd doar scrierea de

mică icircntindere din 1703 unde se află doar credincioşilor Ded 1703O

Fonetica 133

408 desăvicircrşit desăvicircrşită ruşinăm ticăloşiile Ded 1703O 407)

fiecare cunoscicircnd un număr mare de ocurenţe301

Fonetismul dur apare icircn epocă icircn texte provenind din toate zonele

ţării reflecticircnd o inovaţie care iniţial caracterizase cicircteva graiuri din

Ţara Romacircnească şi Banat-Hunedoara302

icircn secolele al XV-lea ndash al

XVI-lea Fenomenul s-a extins treptat asupra ariilor nordice (excepticircnd

Crişana) astfel icircncicirct deja icircn cursul secolului al XVII-lea (dar mai pregnant

spre sficircrşitul acestui veac şi la icircnceputul celui următor) grafii de tipul

sau jăluit (sic) Miclăuşăni etc din documente moldoveneşti redau

pronunţia reală din grai punicircnd icircn evidenţă dualismul lingvistic popular

ndash literar303

al Moldovei Prin urmare icircn epoca lui Antim Ivireanul exista

o neconcordanţă icircntre norma literară tradiţională şi grai icircn cazul rostirii

consoanelor [ş] şi [j] icircn poziţia amintită icircn aproape toate regiunile

ţării Forţa inovaţiei munteneşti propagate şi icircn arealul nordic este

pusă icircn evidenţă icircnsă de abundenţa formelor cu [ş] şi [j] duri la nivelul

variantelor literare din aceste regiuni Astfel consemnicircnd tocmai

frecvenţa formelor dure icircn opera mitropolitului muntean (considerată

concludentă pentru evoluţia variantei literare de tip sudic la sficircrşitul

secolului al XVII-lea şi la icircnceputul secolului al XVIII-lea) Ion Gheţie

crede că cel puţin pentru această perioadă putem vorbi despre o normă

dublă icircn ceea ce priveşte regimul fricativelor prepalatale urmate de [e]

301

Vezi Adina Chirilă Evoluția limbii icircn textele lui Antim Ivireanul II

Consonantismul icircn AUT Seria Științe filologice XLVIII (2010) p 129-130 302

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 179-181 Vasile Arvinte icircn seria de studii la

primele cărţi ale Bibliei din 1688 susţine că icircn istoria graiurilor dacoromacircne

s-au petrecut două bdquovelarizărirdquo prima icircn secolele al VII-lea ndash al VIII-lea icircn

graiul muntenesc (STLFAC p 56) iar a doua icircn secolele al XIII-lea ndash al

XIV-lea icircn graiurile moldovenesc şi ardelenesc concomitent cu această a

doua velarizare icircn unele graiuri munteneşti a apărut rostirea muiată a

consoanelor [ş] şi [j] Prin urmare adevărata inovaţie muntenească din

perioada primelor consemnări icircn documente şi texte literare este bdquoicircnmuierea

şuierătoarelorrdquo (STLEX p 7) Vezi şi Philippide Originea romicircnilor II p

48 şi Ivănescu ILR p 336 303

Ivănescu Problemele capitale p 243-244

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 134

şi [i] icircn Ţara Romacircnească304

Aceeaşi situaţie este icircnregistrată şi icircn

Moldova Transilvania de sud-vest şi Banat-Hunedoara

Prefacerea timbrului fricativelor [ş] şi [j] este unul dintre cele

mai dinamice procese ale foneticii dacoromacircne Urmărirea diacronică a

fenomenului pune icircn evidenţă mai icircnticirci extinderea şi apoi retragerea sa

din zona care l-a iniţiat A Philippide constată bdquofaptul curios că pe

vremea cicircnd moldovenii ziceau cum zic astăzi muntenii şi lt sic mun-

tenii ziceau şicirc iar cicircnd au icircnceput să zică moldovenii şicirc muntenii au

icircnceput să zică şirdquo305

I552 Ca şi icircn cazul dentalei africate [ţ] norma literară impune

rostirea moale a consoanei fricative [ş] la sficircrşit de cuvicircnt Aşadar [-i]

asilabic se păstrează după [ş] icircn textele lui Antim Ivireanul (cu i scris icircn

ricircnd -egrave oslash + chendima [ ] sau oslash + eric [ ]) la indicativul perfect

simplu făcuşi IcircPTPO 353 pluralul unor substantive ostaşi

CVNTO 285 patriiarşi CL 2r 4

r părtaşi DO 109 118 172 181

IcircBO 375 păcătoşi C 12r vrăjmaşi Pred 1694 3

r CVNTO 270

309 C 4v participii şi adjective aprinşi DO 187 cuprinşi DO

107 icircnchişi 326 necredincioşi C 7r supuşi CVNTO 266 308

trimişi DO 208 ucişi CVNTO 269 pronumele adjectivele

pronominale şi adverbele care se compun cu pronumele reflexiv icircşi şi

cu particula de icircntărire -şi acestaşi CL 5r DO 42 185 222 iarăşi

Pred 1694 3r CL 12

r 20

r C 13

r icircncăşi CL 7

r 21

v 64

v DO 14 41

IcircPTPO 358 IcircBO 379 380 pronumele de icircntărire icircnsăşi CL 20r

DO 167 CPO 392 icircnsuşi DO 8 31 65 117 173 C 6v AMAO

338 IcircBO 370 371 372 pronumele reflexiv icircşi (-şi) arăticircndu-şi

CVNTO 317 icircşi aduce aminte CVNTO 247 icircşi va aduce aminte

IcircPTPO 356 să-şi cunoască IcircPTPO 354 icircşi face DO 97 CVNTO

251 icircşi izbicircndi CVNTO 309 a-şi icircntoarce DO 173 icircşi luo

CVNTO 259 313 pierzicircndu-şi CVNTO 270 icircşi va lua CPO 389

304

Icircn ILRL 1997 p 449 305

Philippide Originea romicircnilor II p 46

Fonetica 135

puindu-şi (icircn citat) CL 5r icircşi uda IcircPTPO 361 icircşi vine la locul său

CVNTO 251 bdquounde-şi zideacuteşterdquo CL 25r etc

Pronunţia muiată se vădeşte şi icircn cazul suprascrierii slovei oslash icircn

bdquoşi-şi cicircrpiia mrejilerdquo CL 5r

Icircn textele parcurse icircn grafie chirilică am icircnticirclnit şi secvenţa finală

oslash + icircn locul erului pe care o interpretăm tot ca redare grafică a

pronunţie cu [i] final asilabic bdquototuna şi aceacuteiaşirdquo CL 3v bdquoicircntr-acestaşi

chiprdquo C 6r

Mai dificilă este aprecierea valorii paiericului suprascris ( ) [oslash]

(cf corbul C 4v fericit CL 20

v) sau [-i] asilabic (cu paiericul

suprascris icircn locul ericului suprascris) icircn cuvinte ca aceacutesteacuteş(oslashi) CL

13r acelaş(oslashi) CL 1

v acestaş(oslashi) CL 13

r 14

r iarăş(oslashi) CL 7

r

11v bdquoicircnde eiş(oslashi)rdquo CL 5

r bdquoaceacutestaş(oslashi) pildărdquo CL 7

r Distribuţia

formelor de acest tip nu este omogenă dacă icircn CL 1699 ele apar destul

de frecvent icircn C 1715 sicircnt cu totul sporadice

Situaţiile icircn care am consemnat cu certitudine rostirea dură la

final de cuvicircnt a consoanei icircn discuţie sicircnt cele icircn care apare pronumele

reflexiv cu formă conjunctă bdquoicircntru ce-ş va icircndrepta ticircnărul cărarea sardquo

C 7v [i] bdquofinalrdquo asilabic este suprimat şi cicircnd reflexivul se combină cu

auxiliarul perfectului compus ş-au micircncat CL 2r ş-au luat CL 3

r

ş-au icircmpăcat CL 25r

Parcurgicircnd ediţia lui Gabriel Ştrempel pentru textele lui Antim

constatăm existenţa mai multor exemple cu [-ş] dur Picircnă la

confruntarea transcrierii operate de editorul bucureştean cu originalele

acestor texte ne menţinem suspiciunea icircn privinţa redării corecte a

caracterului consoanei finale icircn acestaş DO 11 57 116 120 131

141 169 201 223 CVNTO 244 325 IcircBO 368 altcevaş DO 52

98 cevaş DO 90 100 iarăş DO 189 icircncăş DO 16 22 28 43

46 60 67 87 129 142 176 177 221 230 CVNTO 247 275

AMAO 329 339 340 343 346 IcircPTPO 361 icircnsuş DO 10 15 30

35 48 51 75 84 85 88 92 107 109 bdquoicircş dărdquo DO 20 bdquoicircş deschiderdquo

DO 189 bdquoicircş va dezmierdardquo DO 218 bdquoicircş va fi pierdutrdquo DO 222 bdquoicircş

pleca genunchelerdquo DO 170 bdquoicircş punerdquo DO 230 bdquoicircş zicerdquo DO 110

bdquocunoscicircndu-şrdquo DO 12 21 bdquonu-ş aducea aminterdquo DO 14 bdquobăticircndu-şrdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 136

DO 24 bdquode sine uiticircndu-şrdquo DO 14 bdquosă-ş icircntoarcărdquo DO 22 luiş

DO 44 209 bdquonişte ostaşrdquo DO 36 98 bdquonu vor lipsi ostaşrdquo DO

139 bdquosă ne facă părtaşrdquo IcircPTPO 361 bdquorămicircnem părtaşrdquo DO 124

suppuş DO 87 undevaş DO 106 bdquonişte vrăjmaşrdquo DO 62 bdquo5

vrăjmaşrdquo DO 184 bdquovrăjmaş nemilostivirdquo DO 185 bdquovrăjmaş fiind

ne-am icircmpăcatrdquo DO 175

Este demn de remarcat că icircn majoritatea cazurilor copiştii

didahiilor şi ai lucrării Chipurile Vechiului şi Noului Testament refac

norma literară Am consemnat icircnsă şi situaţii icircn care aceştia schimbă

varianta corectă a textului cu una populară

I553 Consoana [ş] se rosteşte dur icircn cuvintele lăcaş (lt magh

lakaacutes) şi sălaş (magh szaacutellaacutes) lăcaş DO 19 45 50 209 225

AMAO 327 339 342 343 346 IcircPTPO 353 sălaş DO 113

Icircntr-un singur caz am icircnregistrat o formă hiperliterarizată cu pronunţia

muiată a consoanei finale bdquofac pre suflet lăcaşi diavoluluirdquo DO 218

I554 După [ş] şi [j] diftongul ascendent [secta] trece la [a] cicircnd

icircn silaba următoare există un [e] să(-l) aşaze AMAO 340 covicircrşaşte

DO 8 20 31 46 58 199 greşalele C 5v greşaşte DO 122 172

CL 21r jale DO 12 14 jalea DO 191 194 săvicircrşaşte CL 9

r

DO 168 214 IcircBO 374 să săvicircrşaşte AMAO 330 IcircBO 373 să

sficircrşaşte CVNTO 251 297 319 slujaşte DO 64 65 75 81

CVNTO 269 CL 7r şade Pred 1694 2

v şapte DO 99 218

CVNTO 314 al şaptelea DO 70 123 CVNTO 248 252 303

319 şarpe DO 36 şarpele DO 122 195 CVNTO 290 IcircPTPO

353 Fenomenul este specific ariei sudice a Dacoromaniei şi icircn

consecinţă variantei literare munteneşti (dar apare icircn epocă şi icircn Banat-

Hunedoara şi icircn sud-vestul Ardealului alături de rostirile cu [ş] şi [j] +

[secta] sau [e]) Celorlalte regiuni şi variantelor literare aferente le este

specific fonetismul vechi muiat Icircn unele din aceste zone diftongul

Fonetica 137

[secta] s-a redus la [e] ([ę]) iar acesta a evoluat ulterior la [ă] sau la un

sunet intermediar icircntre [e] şi [ă]306

Foarte rar forme de tip nordic apar icircn textele lui Antim Ivireanul

să săvicircrşeşte DO 191 198 să sficircrşeşte CVNTO 279

I555 [j] (lt [ğ] lt lat [macr] + [o] [u] [d] + [i] + [o] [u]

accentuate) este general ajuta (lt lat adiutare) ajutor CVNTO 273

ajutoriul Pred 1694 3v 4

v ajutoriului Pred 1694 4

r batjocurească

CVNTO 272 judeca (lt lat iudicare) să judece DO 107 joc (lt lat

iocum) DO 56 jocuri IcircBO 376 jos (lt lat deorsum) DO 20 31

43 jug (lt lat iugum) DO 28 jurămicircnt (lt lat juramentum) CPO

390 etc Antim Ivireanul respectă icircntotdeauna norma literară specifică

Munteniei icircn opoziţie cu cea nordică unde limba cultă păstra

fonetismul etimologic

I556 Norma literară punea icircn evidenţă icircn toate variantele

culte păstrarea fonetismului etimologic [ş] icircn verbul deşchide (lt lat

discludere) Antim Ivireanul este consecvent icircn respectarea normei

literare care icircn acest caz se suprapune pe norma lingvistică a limbii

populare deşchide C 5v DO 189 să deşchide DO 29 am deşchis

C 11v au deşchis CL27

v va deşchide DO 15 să ne deşchidem

DO 92 să deşchideţi DO 98 bdquodeşchide-ţi ochii sufletul meurdquo

IcircPTPO 353 deşchideţi-vă DO 68 deşchiderea DO 175 200

CVNTO 252

Trecerea lui [ş] la [s] prin bdquodiferenţiere consonanticărdquo307

s-a

impus icircn dacoromacircnă abia icircn secolul al XIX-lea icircn graiuri şi icircn limba

literară dar complexul sonor diferit de al etimonului apare deosebit de

rar icircn texte provenind din diverse arii culturale icircncă din veacul al XVI-lea

Ion Gheţie icircl semnalează icircn Psaltirea Hurmuzaki şi icircn Apostolul

diaconului Coresi308

Laura Manea icircl identifică la Dosoftei309

icircn secolul

306

Vezi Densusianu Ţara Haţegului p 20 307

Philippide Originea romicircnilor II p 220-221 308

Gheţie BD p 236 şi 250

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 138

al XVII-lea La icircnceputul veacului următor icircn Muntenia apare la

Antim Ivireanul de două ori a deschide DO 45 şi deschide DO

214310

Există o continuitate aşadar a apariţiei formelor cu [s] din

secolul al XVI-lea picircnă icircn al XVIII-lea dar cu puţine ocurenţe Foarte

rarele atestări din perioada veche (picircnă la icircnceputul secolul al XVIII-

lea) icircn texte literare şi lipsa lor din documente nu sprijină ideea că

icircnceputul unei modificări icircn normă se plasează atunci Credem că avem

de-a face mai degrabă cu utilizări accidentale la Antim Ivireanul sau

la copistul Efrem Independent de versiunea manuscrisă din 1722-1725

a didahiilor copistul din 1781 introduce de două ori fonetismul nou

acolo unde prima versiune păstrată a didahiilor consemnează forma

etimologică ms 524 CDO 29 şi 92 icircn alt loc DO 45 forma nouă

este corectată potrivit normei literare vechi icircn acelaşi ms 524 C ceea

ce ar putea indica o uşoară tendinţă de modificare a normei fricircnată icircnsă

tocmai de noutatea fenomenului Nici icircn alte regiuni nu se constată o

mai accentuată dinamică a normei icircn Biblia de la Blaj (1795) icircn

Cartea lui Iov fonetismul nou apare o singură dată iar icircn textele

literare moldoveneşti dintre 1800 şi 1830 nu a fost consemnat311

Abia ticircrziu icircn secolul al XIX-lea inovaţia s-a impus icircn graiuri şi

a fost preluată de limba literară

6 Consoane prepalatale africate [č] [ğ]

I561 Africata prepalatală [č] alternează cu fricativa prepalatală

[ş] icircn veacutecinica (IcircPTPO 349) veacuteşnicilor (IcircPTPO 349) dar este

exclusivă icircn obicinuiaşte-te DO 102 s-au obicinuit DO 143 145

să obicinuesc CPO 390 obicinuită (CVNTO 308) obicinuite DO

95 CPO 391 392 obicinuiţi DO 104 neobicinuit DO 102

neobicinuită DO 140

309

Manea Dosoftei VPS p 323 310

Cf Gheţie BD p 146 bdquode menţionat că icircn textele literare munteneşti s

apare abia icircn secolul al XIX-leardquo 311

Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc p 42 şi Doina Marta Bejan op cit

p 32-33

Fonetica 139

I562 [ğ] (lt lat [g] + [i]) se păstrează icircn congiura (lt lat

congiro MDA) icircncungeră (IcircPTPO 354) icircncungiura (C 59r)

icircncungiură (CVNTO 245) icircncungiurări (C 57v) dar şi icircncunjurături

(CVNTO 251) cu [ğ] gt [j]

7 Consoane palatale [agrave] [Yacute]

I57 Oclusivele palatale [agrave] şi [Yacute] nu prezintă situaţii deosebite

faţă de limba literară contemporană Varianta literară muntenească

impune păstrarea nealterată a celor două consoane (icircn cuvinte moştenite

din latină sau icircn cuvinte icircmprumutate) spre deosebire de uzul din unele

regiuni nordice La Antim Ivireanul sicircnt generale forme precum

chiar (lt lat clarus) DO 30 a chema (lt lat clamare) să chiamă

CVNTO 248 chip (lt magh keacutep) DO 10 17 25 chiparos (lt ngr

) DO 20 a icircnchina (lt lat inclinare) CVNTO 269

icircnchin Pred 1694 4v icircnchinăciuni Pred 1694 2

r au icircnchis Pred

1694 2v icircngheţate (gheaţă lt lat glacia) DO 196 junghia (lt lat

iugulare) junghie DO 66 junghiiare CVNTO 320 priveghea (lt

lat pervigilare) prevegheaţi Pred 1694 3r priveghiază DO 22

unghi (lt lat anglus) unghiurile DO 58 etc

8 Consoana laringală [h]

I58 Icircn cuvintele poftă (lt vsl pohotĭ) şi a pofti (lt vsl

pohotĕti) [h] şi [f] alternează cu predominarea netă a formelor mai

apropiate de etimon pohtă DO 14 32 36 pohta DO 5 22 34 38

44 53 56 pohtesc DO 29 43 47 55 IcircPTPO 351 pohteacuteşte CL

3v pohteacuteşte DO 54 AMAO 327 pohtim DO 23 AMAO 329 au

pohtit DO 13 să pohtească CL 23r să nu pohtim DO 33 imp

pohtiţi DO 42 pohtind CVNTO 286 nepohtindu-ne DO 25

pohtoresc şi pohtorim CL 28v etc

Mult mai puţine sicircnt formele cu fricativa surdă poftă DO 134

pofta DO 17 89 108 pofte DO 102 a pofti DO 4 pofteşte DO

14 81 poftiia DO 12 14 voiu pofti DO 89 Norma oscilantă

caracterizează toate textele literare din a doua perioadă a epocii

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 140

vechi312

Fonetismul etimologic este icircnsă mai frecvent icircn varianta lite-

rară muntenească faţă de varianta literară din Moldova care la sficircrşitul

secolului al XVII-lea adoptase inovaţia din graiuri

Constaticircnd ocurenţa constantă a formelor etimologice icircn textele

literare şi icircn documentele din Ţara Romacircnească Ion Gheţie afirmă că

norma muntenească a rămas neschimbată icircn privinţa perechii pohtă ndash a

pohti picircnă la icircnceputul secolului al XIX-lea313

Icircntărim această idee prin

cele observate icircn textul lui Antim Ivireanul dacă mitropolitul preferă

la icircnceputul secolul al XVIII-lea varianta veche a cuvicircntului la fel

procedează şi copiştii didahiilor Icircn copiile din a doua jumătate a se-

colului al XVIII-lea aproape toate formele cu [f] sicircnt corectate după

norma arhaică ms 549 BDO 81 89 102 şi ms 524 CDO 4 14 17

81 89 102

9 Grupuri de consoane

I591 Grupul consonantic [mp] se păstrează icircn rumpe au

rumpt C 51v rumpicircnd CVNTO 282 rumpicircndu-se CVNTO 295

rumpturi (CVNTO 282 etc Norma este generală icircn epoca lui Antim

Ivireanul deşi reducerea grupului consonantic la [p] este atestată

icircnainte de 1640 icircn scrieri din Ţara Romacircnească şi din Banat-

Hunedoara314

I592 Prezenţa grupului consonantic [sf] icircn sficircnt (lt vsl

ntildeacircograveuacute) DO 18 sficircnta DO 12 preasficircnta DO 12 etc este normă

icircn textele lui Antim Ivireanul icircn concordanţă cu norma literară mun-

tenească Fonetismul cu [v] se icircnticirclneşte icircn epocă numai icircn texte scrise

icircn Moldova Transilvania şi Banat-Hunedoara315

312

Al Rosetti consemnează sporadic alternanţa pohtă ndash poftă icircncă de la

sficircrşitul secolului al XVI-lea vezi ILR 1978 p 526 313

Gheţie BD p 157 vezi şi Gheţie ndash Mareş Graiurile p 219 314

ILRL 1997 p 317 315

Idem p 317

Fonetica 141

I593 Grupul consonantic [şsup3] (lt lat sci sce) apare neevoluat la

la [şt] icircn mişce AMAO 337 formă construită prin analogie cu mişca

mişc316

Exemplele sicircnt rare la Antim Ivireanul Nu am consemnat

inovaţia care avea să se impună ca normă icircn limba literară modernă

I6 Accidente fonetice

Proteza

[a]

Icircn textele lui Antim Ivireanul am icircnregistrat de cicircteva ori

proteza lui [a] la verbul pipăi a apipăi DO 198 am apipăit DO 32

apipăeri DO 3

Fenomenul protezei la unele cuvinte cunoaşte o mare răspicircndire

icircn dacoromacircnă Sextil Puşcariu fiind chiar de părere că bdquoproteza unui a

neicircnsemnător se găseşte după cum se poate constata acum din hărţile

Atlasului lingvistic icircn măsură cu mult mai mare decicirct se admitea de

obicei Proteza lui a e pe alocuri un fenomen icircn plină evoluţie [] dar re-

partizarea lui e neregulată şi schimbătoare pentru diferite cuvinterdquo317

Caracterul de accident fonetic al fenomenului318

este susţinut de tendinţa

de aplicare selectivă a lui la un număr redus de cuvinte (uneori numai

unul) icircntr-o anumită regiune (spre deosebire de situaţia din aromacircnă

unde fenomenul este regulă fonetică generală icircnainte de [igrave] şi [n] silabic)

asudoacuterreg ascoacutet amńiros agasŠsc asicircmţŠsc bdquoastfrac14njim vaacuterurdquo ańimiacuteca

ajeacuteminę icircn zona Crişurilor acufundos ascrumat a(macr)est icircn Maramureş

ańiros (ańiroacuteş ańirfrac34să) asudfrac34re icircn regiunea Ticircrnavelor agrijIcirc amirosIcirc

aĉipăi icircn regiunea Năsăudului etc319

316

Densusianu ILR II p 83 317

Icircn LR II p 366 318

Cf Manea Dosoftei VPS p 108 319

Teaha Valea Crişului Negru p 76 Papahagi Maramureş p LVII Frăţilă

Tacircrnave p 82 Botoşineanu Valea superioară a Someşului Mare p 129 vezi

şi Puşcariu LR II h 50

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 142

Manifesticircndu-se oricicircnd dialectal astfel de cuvinte au putut

pătrunde din graiuri sporadic icircn textele cărturarilor din epoca veche ori

au putut determina apariţia unor creaţii lexicale inedite la unii dintre ei320

Existenţa fenomenului de proteză vocalică icircn textele lui Antim

Ivireanul demonstrează că el era cunoscut cărturarului muntean poate

din vremea cicircnd fusese episcop la Racircmnic

Icircn ansamblu norma fonetică a textelor lui Antim Ivireanul este

cea a variantei literare munteneşti Abaterile de la norma muntenească

sau de la norma comună tuturor variantelor literare la icircnceputul secolului

al XVIII-lea se grupează icircn fenomene specifice variantelor literare

nordice şi fenomene regionale care nu au statut de normă icircn nicio va-

riantă literară Dar este de presupus că cele două tipuri de forme (fie

literare fie populare) i-au fost furnizate mai ales de surse literare

pătrunzicircnd icircn conştiinţa lingvistică a cărturarului muntean ca posibilităţi

de expresie egal valabile icircn limba romacircnă Numai icircn cazul fenomenelor

specifice graiurilor din Ţara Romacircnească putem presupune şi o influenţă

directă constantă alături de cea mijlocită de textele literare

320

Vezi chestiunea inovaţiilor lexicale prin proteză icircn opera lui Dosoftei la

Manea Dosoftei VPS p 108-109

II

M O R F O L O G I A

II1 Substantivul

II11 Declinarea

II111 Icircn general icircn a doua perioadă a epocii vechi se

icircnregistrează o tendinţă de stabilire a două arii literare icircn privinţa

declinării substantivelor feminine de tipul aramă grindină marmură

peşteră soartă o arie literară nordică unde acest tip de substantive icircşi

păstrează icircncadrarea icircn declinarea a III-a cu terminaţia -e la singular

nominativ nearticulat arame grindine etc şi una sudică icircn care

substantivele icircn discuţie primesc terminaţia -ă (a unui singular refăcut1)

şi intră astfel icircn declinarea I2 Antim Ivireanul se icircncadrează icircn această

tendinţă utilizicircnd numai forme cu -ă o aramă DO 55 de-aramă

DO 123 CVNTO 250 290 marmură CVNTO 254 peşteră DO

68 177 IcircPTPO 353 (cf soarta DO 89)

Icircn Chipurile Vechiului şi Noului Testament apare o formă icircn -e a

substantivului peşteră bdquos-au ascuns icircn munţi şi icircn peştererdquo CVNTO

307 Transcriind textul la sficircrşitul secolului al XVIII-lea popa Flor re-

cunoaşte icircn această formă un plural şi modifică expresia astfel bdquos-au

ascuns icircn peşterile munţilorrdquo MCVNTO 307 Icircn schimb C Petrescu

icircn copia executată după versiunea lui Flor icircn 18473 utilizează o formă

de singular bdquos-au ascuns icircntr-o peştererdquo CCVNTO p 307 ceea ce

nu icircnseamnă icircnsă că originalul lui Antim şi versiunea lui C Petrescu se

icircnticirclnesc chiar şi involuntar icircn privinţa valorii formei cu -e icircn această

situaţie Credem (bazicircndu-ne pe contextul icircn care mai apare un plural ndash

munţi) că la mitropolitul muntean este vorba de pluralul vechi icircn -e

corect interpretat de primul copist

II112 Rostirea muiată sau dură a consoanelor fricative

prepalatale [ş] şi [j] are consecinţe asupra declinării unor substantive

1 Rosetti ILR 1978 p 139

2 ILRL 1997 p 320

3 Gabriel Ştrempel NoteO p 446 nota 101

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 146

Astfel icircn scrierile lui Antim Ivireanul substantive precum cămaşă

(AMAO 333) şi cenuşă (DO 110 215 216) sicircnt de declinarea I din

cauza pronunţiei dure a lui [ş] icircn schimb grijă (DO 3 7 67 71 94

134 etc) alternează cu grije (DO 63 AMAO 326 328 336 339)

oscilicircnd icircntre declinarea I şi a III-a

II113 Substantivul soră (lt lat soror) este utilizat de Antim

Ivireanul aticirct cu forma mai nouă de declinarea I cicirct şi cu cea arhaică

soră CVNTO 257 259 260 sora CVNTO 263 dar şi bdquoerai scaun

icircnţelepciunii sor icircngerilor şi moştnean veacutecinicii fericirirdquo IcircPTPO 353

precum şi icircn combinaţie cu pronumele posesiv soru-sa CVNTO 279

Forma veche bdquocorecteazărdquo o dată varianta cu -ă icircn copia lui Flor

MCVNTO 260

Alternanţa consemnată icircn textele lui Antim Ivireanul confirmă

observaţia generală făcută de Vasile Arvinte icircn urma constatării uzului

oscilant sor ndash soră icircn textul Bibliei de la 1688 precum şi icircn ms 45 şi

ms 4389 bdquoicircncadrarea la declinarea I a substantivului soră [] nu este

complet realizatărdquo4 Cu toate că forma etimologică apare icircn texte pe tot

parcursul secolului al XVIII-lea şi la icircnceputul celui următor5

vitalitatea formei etimologice icircn exprimarea cultă se diminuează treptat

iar norma literară modernă adoptă forma analogică cu -ă

Substantivul noră (lt lat norus6) care prezintă aceeaşi problemă

a icircncadrării la declinarea I ori a păstrării formei etimologice din

declinarea a IV-a latinească este foarte rar utilizat L-am consemnat icircn

textele cercetate o singură dată cu terminaţia -ă noră CVNTO 264

iar icircn copia M a lui Flor icircn acelaşi loc cu aspectul noru

II114 Substantivul năpastă bdquonenorocirerdquo este utilizat numai cu

forma etimologică fiind icircncadrat la declinarea a III-a năpaste (lt vsl

napastĭ) DO 28 235 năpastea CVNTO 299

4 Icircn STLFAC p 69

5 Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 47 Doina Marta Bejan op cit

p 36 6 Rosetti ILR 1978 p 143 cf Ivănescu ILR 2000 p 123 nŭrus

Morfologia 147

II115 Norma literară generală din epoca veche impunea

folosirea substantivului picircntece (lt lat panticem) cu această formă la

declinarea a III-a Cuvicircntul este frecvent icircn textele lui Antim Ivireanul

şi apare cu forma aceasta picircntece CVNTO 258 265 273 316 320

DO 38 126 132 picircntecele DO 42 44 46 58 61 CVNTO 271

296 picircntecelui DO 43 45 198 Aceeaşi normă se aplica şi lui

berbeacutece (lt lat berbecem) CVNTO 298

Formele de singular refăcut cu terminaţie consonantică sicircnt aticirct

de rare icircn textele culte din perioada veche icircncicirct C Fracircncu nu identifică

niciuna icircn scrierile avute icircn vedere7 Mitropolitul Antim foloseşte o dată

o formă populară de genitiv a substantivului de declinarea a II-a picircntec

bdquoboala picircnteculuirdquo CVNTO 284

II12 Genul

II121 Repartizarea cuvicircntului slugă (lt vsl sluga) icircn una din

categoriile de gen ale substantivelor romacircneşti a reprezentat icircn

ansamblul epocii vechi o problemă cu soluţie oscilantă8 icircn funcţie de

intuiţia lingvistică a utilizatorului Tendinţa generală icircnsă icircnregistrată

icircncă din prima perioadă a epocii vechi este aceea de fixare a cuvicircntului

icircn categoria substantivelor feminine după criteriul formal Icircn aceasta se

icircnscrie şi Antim Ivireanul care foloseşte substantivul cu precădere la

genul feminin dedus din context bdquoo credincioasă slugărdquo Pred 1694

4v bdquoslugă bunărdquo DO 8 bdquoosicircnda slugii cei viclenerdquo DO 29 bdquosluga

tardquo DO 55 bdquoslugilor noastrerdquo DO 96 bdquosluga streinărdquo DO 171

bdquosluga cea credincioasărdquo DO 204 bdquoo slugă leneşărdquo AMAO 329

bdquoslugile cicircte ne-au slujitrdquo AMAO 334 Icircncadrarea la genul masculin a

fost consemnată rar bdquonişte slugi ai lui Dumnezeurdquo IcircBO 375

Genul natural al cuvicircntului este cel masculin vizibil din

combinarea semnului lingvistic cu alte substantive masculine ori cu

nume proprii de bărbaţi bdquosluga ta sau argatul tăurdquo DO 55 bdquoHam

feciorul slugă va fi fraţilor luirdquo DO 173 bdquoEliezer sluga lui Avraamrdquo

7 ILRL 1997 p 320

8 Densusianu ILR II p 93

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 148

CVNTO 259 bdquoslugile cicircte ne-au slujit icircn viaţă aticirct mireni cicirct şi

călugărirdquo AMAO 334 La fel reiese şi din contextul mai larg de la

sficircrşitul Pred 1694 bdquorugicircndu-mă ca o credincioasă slugă să o priimeşti

cu dragoste şi să nu cauţi la micşorarea ei ce la cea din tot sufletul şi

den toată inima a mea voie şi osicircrdie [] Al măriei tale mai mic

rugătoriu smeritul icircntru ieromonahi Anthim Ivireanul tipografulrdquo (4v- 5

r)

Prin natura sa generalizatoare discursul religios face rareori

distincţie icircntre genurile naturale Icircn cazul substantivelor care alcătuiesc

perechi diferenţiate ca gen raportate la distincţiile de sex limbajul

biblic foloseşte cu precădere masculinul cu valoare generalizatoare

frate bdquoDe va zice cineva că iubeacuteşte pre Dumnezeu şi pre fratele lui icircl

uraşte mincinos iasterdquo DO 54 creştin ucenic bdquoŞi daca vom păzi

aceacutestia cicircte am zis atunce vom fi creştini buni şi adevăraţ ucenicirdquo

DO 56 fiu prieten bdquoiar [dragostea] cea firească iaste ceacuteia ce iubesc

părinţii pre fii şi fiii pre părinţi şi fieştecare pe ruda sa şi pe priiatenii

săirdquo DO 24 păcătos bdquolaquoCi mare bucurie se face icircn ceriu pentru un

păcătos ce să căiaşteraquo şi iarăş prin rostul prorocului zice Dumnezeu

laquoCă nu voesc moartea păcătosului precum pohtesc să se icircntoarcă şi să

fie viuraquordquo DO 98 rob bdquoşi noi ca nişte robi adevăraţi şi icircnţelepţi să

slujim taina cu inimă curatărdquo DO 65 etc Se icircntrebuinţează de ase-

menea substantive epicene icircncadrate icircntr-o singură clasă de gen om

bdquoDară nu-ţ iai seama că tu eşti om şi micircine poimicircine vei să morirdquo DO

54 rudă bdquonoi de nu vărsăm lacrămi niciodată cicircnd ruda sau priiatenul

doarme ci mai vicircrtos liniştimrdquo DO 190 Urmicircnd acelaşi principiu

substantivul feminin slugă denumeşte nediferenţiat animate de ambele

sexe bdquo[pre săraci] nu-i numeacuteşte slugi nici priiateni ci-i numeacuteşte icircn

Evanghelie fraţrdquo DO 165 Acoperirea ambelor genuri este sugerată de

repetarea determinantului credincios la mică distanţă cu forme diferite

de gen bdquoSlugă bună şi credincioasă preste puţin ai fost credincios pre

mai multe te voiu punerdquo DO 8 (vezi şi IcircBO 367)

Icircn mod specific icircn legătură cu un referent extralingvistic

femeiesc Antim Ivireanul icircntrebuinţează de puţine ori substantivul

slujnică (servitoarersquo) icircn discursul propriu bdquosă cunoştea pre sine a fi şi

mumă şi slujnicărdquo DO 198 bdquonici să pue pe preoteasa lui să vicircnză vin

Morfologia 149

sau pe slujnica luirdquo CPO 390 Termenul apare o dată şi icircntr-un

fragment preluat dintr-o pericopă evanghelică (Luca 1 48) unde

traduce cuvicircntul grecesc δούλη ης ἡ cu acelaşi sens denotativ9 bdquoCă

căută spre smereniia slujnicii sale că iată de acum mă vor ferici toate

neamurilerdquo10

DO 129

II122 Substantivul veac (lt vsl věkŭ) este icircntrebuinţat de Antim

Ivireanul mai frecvent cu forma de plural veacuteci ceea ce conferă cuvicircntului

genul masculin bdquoicircn veacutecii veacutecilorrdquo Pred 1694 5r bdquoicircn veacutecirdquo IcircBO 369

CPO 388 CVNTO 319 DO 73 74 83 94 96 97 173 189 194

230 bdquoicircn veacutecii veacutecilorrdquo DO 105 bdquoviaţă de veacutecirdquo DO 127 bdquomai nainte

de toţi veacuteciirdquo IcircBO 370 etc Pluralul formei de neutru veacuri apare

mai rar şi nu icircn structuri fixe specifice discursului religios bdquoCade-să a şti

cum că veacurile nu să zic pentru numărul anilor precum vor unii ci

pentru niscare minuni carele să fac la icircnceputurile veacurilorrdquo CVNTO

250 bdquoAceacutestia sicircnt veacurile celor viirdquo CVNTO 252 bdquoIisus Hristos iaste

făcător tuturor lucrurilor şi veacurilorrdquo IcircBO 370

Limba literară a preluat forma de neutru a pluralului Pluralul

masculin caracterizează şi astăzi limba bisericească des icircntrebuinţat icircn

expresii şi locuţiuni icircntocmai ca icircn epoca veche icircn veci icircn vecii

vecilor icircn veci de veci viaţă de veci

II123 Substantivul cicircmp (lt lat campus) are la plural forma

cicircmpuri CVNTO 293 de neutru Este singura ocurenţă icircn textele lui

Antim Ivireanul Altă dată mitropolitul foloseşte femininul cicircmpie

CVNTO 253 254

9 Vezi FRIBERG sv δούλη bdquoliterally female slave maidservant slave

womanrdquo 10

Fragmentul apare icircn BB II Iaşi 202 p 1108 cu o punctuaţie diferită şi

credem noi corectă [46

Şi zise Maacuteriam laquoMăreaşte sufletul mieu pre Domnul 47

Şi să bucură sufletul mieu preste Dumnezău Micircntuitoriul mieu] 48

Că căută

spre smereniia slujnicei sale Că iată de acum mă vor ferici toate

neamurileraquordquo (cf ὅηη ἐπέβιεςελ ἐπὶ ηὴλ ηαπείλσζηλ ηῆο δούλης αὐηνῦ ἰδνὺ

γὰξ ἀπὸ ηνῦ λῦλ καθαξηνῦζίλ κε πᾶζαη αἱ γελεαί Luca 1 48 icircn N-A)

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 150

II124 Cuvicircntul buruiană (lt sl bur(u)janŭ) prezintă la singular

aspectul de masculin buruian bdquoprecum să veacutede la al patrulea cap al lui

Daniil laquoCu hiarăle partea lui icircn buruianul pămicircntuluiraquordquo DO 21811

II125 Substantivul organ (lt slv icircethuacuteatildeagraveiacuteuacute) este icircncadrat icircn

clasa femininelor organă Pred 1694 4v sub influenţa genului feminin

al obiectului pe care icircl desemnează metaforic icircn Predoslovia lui Antim

Ivireanul la Psaltirea slavonă din 1694 bdquopre această besearicească

organă cu dumnezăieşti dulci cuvinte de cicircntări (adecă psaltirea)rdquo

II126 Substantivul soroc (lt slv cuacutepoecircuacute) este de genul

feminin icircn bdquoPricina pentru care am pus toată voroava picircnă icircn soroaca

aceasta a sfintului Pavel iasterdquo CL 25r bdquonici o soroacărdquo CL 60

v

Icircntr-un alt loc termenul apare icircntrebuinţat cu forma de neutru icircn

bdquoicircmplinindu-se sorocul sfatului lui Dumnezeurdquo DO 44

II13 Numărul

II131 Substantivele copac (cf alb kopač) şi melc (cf bg

melčo) icircşi păstrează la singular forma originară un copaci DO 53

CVNTO 296 bdquocopaci marerdquo CVNTO 246 bdquosă se spicircnzure de

copaci ca Andreirdquo DO 88 copaciul CVNTO 296 297 melciul

AMAO 325 Omonimia morfologică icircntre singular şi plural (bdquocopaci

mai icircnalţirdquo DO 19) la aceste cuvinte este normă icircn epoca veche Ea a

fost eliminată mai ticircrziu prin apariţia formei copac respectiv melc

refăcută prin analogie cu drac ndash draci sac ndash saci sărac ndash săraci12

II132 Substantivele neutre cu radicalul icircn -r prezintă la plural

desinenţa -ă după norma literară a epocii vechi cară DO 32 106

carăle DO 106 fiară DO 181 CVNTO 297 hotară CVNTO

11

Cf bdquoşi icircn roua ceriului va micircnea şi cu hiarăle partea lui icircn buruianul

pămicircntuluirdquo Daniel 412 icircn BB II Iaşi 2002 p 807 12

Rosetti ILR 1978 p 276 Puşcariu LR II p 271 Sala Aventurile p 57 122

Morfologia 151

247 hotarăle DO 65 CVNTO 291 izvoară CL 1r 37

r C 11

v

izvoarăle C 21v CVNTO 251 odoarăle CVNTO 297 304

Apariţia terminaţiei de plural icircn -ă reprezintă una dintre

problemele controversate ale istoriei limbii romacircne explicaţiile oscilicircnd

icircntre fapt lingvistic moştenit din latină (cară lt lat carra fiară lt lat

fĕrra)13

evoluţie fonetică a vocalei finale sub influenţa lui [igrave] precedent

(carre gt carră)14

sau analogie15

Faptul acceptat de majoritatea

lingviştilor icircnsă este că bdquola un moment dat -ă era răspicircndit icircn aproape

toată Dacoromania -e s-a putut menţine vreme mai icircndelungată icircn ariile

care conservau rostirea moale a lui r Desinenţa actuală -e a fost resta-

bilită foarte probabil icircn urma asimilării lui ă la e carăle gt carelerdquo16

Aceasta din urmă se icircnticirclneşte foarte rar icircn textele epocii vechi a

romacircnei literare cu o incidenţă ceva mai ridicată icircn Moldova

Rostirea cu -e (care implică bdquodepalatalizareardquo lui [r]17

) caracte-

rizează astăzi un teritoriu vast aproape icircntreaga jumătate sud-estică a

ţării cuprinzicircnd Oltenia Muntenia Dobrogea sudul Transilvaniei şi al

Moldovei18

Judecicircnd după acest aspect I Gheţie crede că pluralele

moderne icircn -e bdquosicircnt o inovaţie a graiurilor sudice aflate icircn expansiune

spre nordrdquo19

Nu am icircnregistrat niciodată forme de acest tip la Antim

Ivireanul icircn textele cercetate nici icircn copiile executate după unele din

textele sale icircn cursul veacului al XVIII-lea şi icircn prima jumătate a celui

următor

Norma literară veche a fost icircnlocuită de cea cu -e icircn epoca

romacircnei literare moderne Icircn icircndreptarul lui Sextil Puşcariu şi T

13

Gheţie Dialectologia istorică p 116 14

Densusianu ILR II p 105 Sala Contribuţii la fonetica istorică p 42

Arvinte STLFAC p 70 15

Densusianu ILR II p 105 Gheţie BD p 159 16

Gheţie Dialectologia istorică p 116 Frăţilă Contribuţii lingvistice p 27 17

Victor Iancu op cit p 57 18

ALR SN vol III h 888 cf Densusianu Ţara Haţegului p 45 Papahagi

Maramureş p LXV Teaha Valea Crişului Negru p 89-90 etc 19

Gheţie Dialectologia istorică p 117

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 152

Naum se precizează că bdquopluralele covoare fiare izvoare

ogoare popoare topoare sicircnt literare (formele cu -ră fiind mai

mult vechi şi populare)rdquo20

Se simte icircnsă o uşoară ezitare a

instrumentului normativ prin formularea bdquomai mult vechi şi

popularerdquo o concesie făcută uzului cu desinenţa -ă ca o

recunoaştere a prestigiul de care se bucura forma bdquoneliterarărdquo

prin statutul de normă generală pe care icircl avusese icircn scrierile

bisericeşti şi laice din primele secole ale culturii noastre

II133 Norma privind pluralul substantivelor feminine de tipul

boală ndash boaleboli patimă ndash patimepatimi este icircn plin proces de

clarificare icircn epoca lui Antim Ivireanul Stadiul generalizării formei noi

variază de la un grup de substantive la altul şi de la o arie lingvistică la

alta De exemplu unele substantive cu radicalul icircn c g r ca luncă

rugă seară sicircnt notate constant la plural cu desinenţa -i icircncă din se-

colul al XVI-lea21

icircn timp ce dumineci şi duminece pricini şi pricine

alternează icircn texte din diverse variante literare Pe de altă parte textele

de tip nordic sicircnt mai deschise inovaţiei decicirct cele munteneşti datorită

tendinţei particulare de icircnchidere a lui [e] aton la [i]

Scrierile lui Antim Ivireanul nu dezmint icircn general bdquonormardquo

formelor duble icircn exprimarea cultă dar icircn unele situaţii am consemnat

icircn exclusivitate pluralul vechi icircn altele doar pluralul nou iar dubletul

apare numai icircn cicircteva cazuri Astfel

boală este utilizat numai cu desinenţa de plural -e CL 9r DO

27 102 (de două ori) 136 boalele DO 172

coadă este cuvicircnt rar utilizat la plural o singură dată cu forma

coadele (bdquolegicircnd foc icircn coadele vulpilorrdquo) CVNTO 271

dovadă este şi el puţin icircntrebuinţat l-am consemnat cu pluralul icircn -

e doveacutede DO 91

duminică apare cu pluralul nou dumineci AMAO 331 332

duminecile DO 27 72 AMAO 342 IcircPTPO 360

20

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 15 21

ILRL 1997 p 119

Morfologia 153

greşeală este utilizat la plural cu desinenţa tradiţională -e

greşale DO 100 171 greşalele IcircBO 369 378 DO 13 39 98

172 186 206 236

inimă are la plural desinenţa -i inemile DO 5 8 10 16 27 29

34 46 etc CVNTO 249 etc de asemenea genitivul singular trimite

spre un plural te tip nou inemii IcircPTPO 351 inimii DO 15 17 21

43 etc

lacrimă cunoaşte ambele forme de plural cu predominarea

inovaţiei lacrăme DO 215 IcircPTPO 361 lacrămele DO 191 şi

lacrămi DO 43 44 45 92 138 144 145 157 161 188 190 etc

lacrămile DO 59 64 168 lacrimi DO 44 51 61 lacrimile

IcircPTPO 351

nuntă apare cu pluralul nunte DO 107 IcircBO 376 am

consemnat icircnsă de cicircteva ori genitivul nunţii IcircBO 374 (de două ori) şi

381 explicabil printr-un plural nunţi

peşteră este rar cu pluralul peştere CVNTO 307

rană este folosit la plural cu desinenţa -e rane DO 6 75 166

167 ranele DO 105 156 166 167 178 CVNTO 317 ranelor CL

28r

rugăciune cunoaşte forma dublă de plural cu preponderenţa celei

noi icircn -i folosite icircn scrierile lui Antim Ivireanul icircncă de la icircnceputul

activităţii sale şi constant rugăciuni Pred 1694 3r 4

v IcircPTPO 358

IcircBO 375 DO 37 44 45 89 94 101 113 117 etc CPO 388

rugăciunile IcircPTPO 361 IcircBO 376 DO 8 21 24 111 119 129

133 138 etc CPO 389 şi rugăciunele IcircBO 373 374 379 383

ţigancă apare la plural o dată cu forma ţigance AMAO 338

Observăm aşadar că procesul de adoptare a noii terminaţii la plu-

ralul acestui tip de substantive este neomogen şi icircn textele lui Antim

Ivireanul

Ulterior norma literară unitară a impus pluralul icircn -i

recomandat printre primii de Samuil Micu icircn Elementa linguae

daco-romanae sive valachicae substantivele feminine bdquodacă

denumesc fiinţe sau fructe de asemenea cuvintele apă laquoaquaraquo

oală laquoollaraquo cismă laquocothurnusraquo icircmpreună cu acelea care ţin de

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 154

icircmbrăcămintea femeilor mai ales schimbă pe ă de la nominativ

singular icircn e la nominativ plural [] Celelalte substantive care

se termină icircn ă formează pluralul schimbicircnd pe ă de la singular

icircn i (sn) de ex lună bdquolunardquo luni limbă bdquolinguardquo limbi

cămeşă bdquocamisiardquo cămăşirdquo22

II134 Substantivul piatră apare mai ales cu pluralul avicircnd

desinenţa -i ca icircn textele epocii anterioare23

şi ca icircn mai multe dintre

lucrările secolului al XVIII-lea nordice şi sudice24

pietri CL 36r 36

v

37r etc DO 62 DO 62 65 85 88 117 148 CVNTO 254 265

266 286 AMAO 345 pietrile DO 60 148 Foarte rar apare şi

forma de plural cu desinenţa -e pietre CVNTO 261

II135 Substantivul evanghelist frecvent icircntrebuinţat de Antim

Ivireanul cu forma de singular articulat cu articol hotăricirct (evanghelistul

DO 77 112 126 etc CVNTO 269 279 284 303 etc) apare de puţine

ori la plural Am consemnat o dată forma veche evanghelistii CL 6v şi

de cicircteva ori varianta mai nouă cu [şt] evanghelişti DO 67 141

Norma este oscilantă icircn vremea lui Antim Ivireanul şi şi-a men-

ţinut acest caracter picircnă icircn epoca modernă De exemplu icircn textele

literare de după 1800 din Moldova bdquonu se produce la plural alternanţa

stşt evanghelistirdquo25

II136 Pentru substantivul nume forma etimologică de plural

numere (lt lat nomina) icircşi pierde statutul de normă literară generală icircn

perioada a doua a epocii vechi Toate textele oscilează icircntre forma

veche şi cea nouă nume cu o uşoară tendinţă de a favoriza deo-

camdată varianta numere icircn aria culturală nordică icircn varianta literară

22

S Micu Gh Şincai Elementa linguae daco-romanae sive valachicae

Studiu introductiv traducerea textelor şi note de Mircea Zdrenghea Cluj-

Napoca Editura Dacia 1980 p 31 23

Vezi Densusianu ILR II p 98 24

Vezi Ivănescu ILR 2000 p 582 Arvinte STLFAC p 53 25

Doina Marta Bejan op cit p 45

Morfologia 155

sudică forma nume este mai răspicircndită Antim Ivireanul se situează

prin opţiunea lingvistică icircn acest caz pe direcţia icircnnoirii icircntrucicirct textele

sale prezintă omonimia singular ndash plural a substantivului nume bdquotoate

numelerdquo DO 18 bdquoopt numerdquo DO 127 bdquoaceste numerdquo DO 129

CVNTO 292 bdquocelialalte numerdquo DO 194 bdquoa cărora nume sicircntrdquo

CVNTO 269 bdquoaceste 5 numerdquo AMAO 331 333 etc

Foarte rar se icircnticirclneşte forma etimologică de plural bdquoaceste

numere de laudă ce-l numeaşte sfintul Zlataoust pre Petrurdquo CL 32v

bdquonumerile celor 12 apostolirdquo CL 37r bdquoluați și numerile carele am eu

după ființărdquo CL 48v

II137 Potrivit normei literare munteneşti pluralul substantivului

micircnă este micircini icircn textele lui Antim Ivireanul IcircBO 366 DO 62 67

140 143 145 etc micircinile IcircPTPO 352 358 IcircBO 366 370 DO 3 5

20 33 36 75 76 83 98 112 117 129 etc CVNTO 294 Şi forma

micircni este destul de frecventă micircnile DO 86 88 111 131 166 167

177 197 etc CVNTO 266 267 268 270 272 273 294 314 etc

Mitropolitul nu foloseşte niciodată forma etimologică de plural micircnule

frecventă icircncă icircn zonele culturale nordice şi care mai putea fi icircnticirclnită icircn

prima jumătate a secolului al XVII-lea icircn texte tipărite icircn Ţara

Romacircnească la Govora26

De altfel icircn privinţa acestui substantiv ariile

culturale sicircnt foarte bine delimitate icircn a doua jumătate a secolului al

XVII-lea micircnule este exclusiv nordic icircn timp ce bdquoicircn textele sudice forma

micirc(i)nile este generală chiar icircn cele tributare unor originale

moldoveneştirdquo27

26

De pildă Ceaslovul tipărit icircn 1640 (vezi Ştefan Paşca Studiu istoric literar

şi de limbă la O tipăritură munteană necunoscută din secolul al XVII-lea cel

mai vechi ceaslov romacircnesc Bucureşti Monitorul Oficial și Imprimeriile

Statului 1939 p 11) conţine cicircteva ocurenţe ale pluralului etimologic CG

10v 11

v 13

v

27 ILRL 1997 p 323 vezi şi idem Limba Cazaniei lui Varlaam icircn comparaţie

cu celelalte cazanii din secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea icircn SLLF III

1975 p 54 Arvinte STLLV p 29 33 idem STLNM p 5 Iacob

Limbajul biblic romacircnesc II p 46-47

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 156

II138 Pluralul substantivului ajutor bdquopersoană care ajută pe

cineva icircntr-o activitaterdquo este ajutori icircn bdquoarhiereii sicircnt slugi şi ajutori şi

lucrătorirdquo CL 60v

II139 Antim Ivireanul foloseşte adesea singularul cu valoare

de plural (analizabil sub raport retorico-stilistic ca metonimie) obişnuit

icircn epoca veche icircn combinaţie cu un adjectiv pronominal nehotăricirct

bdquotoată nevoia şi supărarea sufletească şi trupeascărdquo Pred 1694 3r

toată cicircntarea şi rugăciunea Pred 1694 4r bdquosiliţi icircn tot chipul cu pohtă

şi cu dragoste pentru spăseniia noroduluirdquo IcircBO 367 bdquodupe cum zice

Pavel icircn 2 capete cătră filipiseacuteni laquoicircntru numele lui Iisus Hristos tot

genuchiul să va pleca cereştilor şi al celor de sub pămicircntraquordquo bdquodupă cum

la Matheiu cap 4 zice laquoNu numai cu picircine va trăi omul ce cu tot

cuvicircntul ce iase din rostul lui Dumnezeuraquordquo bdquosă izgonească de la noi tot

vrăjmaşul sufletescrdquo IcircBO 369 bdquotot omul credinciosrdquo DO 101 bdquocăci

aciasta iaste icircn tot omulrdquo DO 104 bdquoi-au dăruit lui nume care este

preste tot numelerdquo DO 18 bdquomai preus decicirct tot numelerdquo DO 127

bdquosă o priceapă toată limba pămicircnteascărdquo DO 56 bdquoNorodul şi mul-

ţimea [] şi toată vicircrsta icircl cinsteacuteşte cu lauderdquo DO 140 bdquofulgerile ce

orbesc ochii tunetile ce icircnfricoşază toată inima viteazărdquo DO 158 bdquoo

bucurie mare careacute stinge [] toată lacrăma de pe faţa pămicircntuluirdquo

DO 194 bdquoŞi au murit tot trupul cel ce mişca pre pămicircnt şi toate cicircte au

suflare de viaţărdquo CVNTO 251 bdquoVoiu vărsa din duhul mieu peste tot

trupul CVNTO 321 bdquosă supue supt picioarele lui pre tot vrăjmaşul şi

pizmaşulrdquo CPO 388 Singularul cu valoare de plural este una din

construcţiile cu maximă expresivitate din textele vechi prin efectul de

absolutizare pe care icircl conferă acţiunii exprimate prin verb Acelaşi

efect intensificator se regăseşte astăzi şi icircn limba populară icircn unele

graiuri

II1310 Icircn cicircteva situaţii substantivele susceptibile de a avea

numai valoarea de singular apar şi cu forme de plural

Morfologia 157

II13101 Este vorba icircn primul ricircnd de substantivele abstracte

care pot desemna icircn unele situaţii manifestări concrete28

a) Icircntre acestea menţionăm fericire icircn bdquode s-au şi pedepsit

icircntr-această lume puţin [] iară cu mari bunătăţi şi fericiri s-au dăruitrdquo

DO 79 bdquosă se facă părtaşi cereştilor bucurii şi fericirilor celor de

purureardquo DO 118 bdquoSue-te la icircnălţimea dumnezeeştilor fericirirdquo DO

119 Contextele mai largi icircn care este folosit de fiecare dată pluralul

revelează şi sensul dobicircndit de acesta astfel icircn primul exemplu fericiri

se referă la avantaje obţinute icircn urma unui trai creştinesc după precepte

biblice Icircn celelalte fragmente termenul trimite la elementele care

compun icircn imaginarul creştin raiul Icircn sficircrşit icircntr-o altă situaţie plu-

ralul desemnează un fragment din Evanghelia după Matei (5 3-11)

bdquoatunce vom fi şi noi miluiţ de Dumnezeu după cum zice la ceacutele zeacutece

fericirirdquo DO 38

b) Substantivul icircndurare cunoaşte pluralul icircndurări frecvent icircn

expresiile bdquomulţimea icircndurărilorrdquo DO 15 34 83 131 176 bdquopărinte

al milelor şi al icircndurărilorrdquo DO 91 CPO 387 bdquoTatăl icircndurărilorrdquo

AMAO 346 Ca şi icircn situaţia precedentă forma de plural con-

cretizează conţinutul semnului lingvistic aducicircndu-l icircn sfera mani-

festărilor perceptibile la nivel uman ale bunătăţii divine29

c) Substantivul abstract milă este utilizat de mitropolit destul de

frecvent la plural icircn aceste situaţii cuvicircntului i se atribuie o nuanţă

concretă a actului manifestării milei ori chiar un conţinut semantic

palpabil al darului sau ajutorului oferit cuiva bdquopărinte al milelorrdquo

DO 91 bdquomilele talerdquo DO111 bdquoricircnduiala milelorrdquo AMAO 325

326 342 bdquomilele ce ar face creştiniirdquo AMAO 340 bdquocicircte mile sicircnt

ricircnduite [] să se facărdquo AMAO 346 bdquomilele şi sărindarele ce las să se

dea deplinrdquo CPO 392

28

Fracircncu Gramatica p 260 29

Vezi şi Paula Diaconescu Structură şi evoluţie icircn morfologia substantivului

romacircnesc Bucureşti EA 1970 p 114-115

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 158

II13102 Icircn al doilea ricircnd apar cu forme de plural cicircteva

substantive concrete singularia tantum nume de materie

a) Prin sinecdocă aramă desemnează icircn textul biblic un obiect

făcut din acest material un instrument muzical un clopot sau un

gong30

Antim Ivireanul icircl foloseşte de mai multe ori cu forma de

singular fie cicircnd citează sau se referă la fragmente din textul sacru (de

pildă bdquoicirci iaste cerbicea lui vicircnă de hier şi fruntea lui de aramă după

cum zice Isaia icircn 48 de capeterdquo DO 123) ndash actualizicircnd sensul de

bdquometal de culoare roşiaticărdquo fie cicircnd citează fragmentul din I Corinteni

13 1 sau cicircnd dezvoltă ideea cuprinsă icircn locul respectiv (ca icircn bdquoPavel

apostolul zice la 13 capete cătră corintheacuteni laquoDe voiu grăi cu limbile

oamenilor şi ale icircngerilor şi dragoste să nu aibu făcutu-m-am ca o

aramă răsunătoare sau ca o tobă băcăindraquordquo DO 55) ndash cu sensul

figurat

De cicircteva ori aramă apare icircnsă şi cu o formă de plural desemnicircnd

mai multe feluri de vase confecţionate din aramă vase ritualice din

templul mozaic bdquoCă ştiia că nici preoţilor nu era slobod a să atinge de

lada legii careacute era ca o umbră icircnaintea aceştii taine şi ştiia a fi scris ca să

se curăţească cei ce purta vasele Domnului Şi de pohtiia arămurile

beseacutericii aticircta curăţie cu cicirct mai vicircrtos pohteacuteşte acesta curăţiia carele iaste

icircncepătoriul şi izvorul curăţieirdquo DO 198-199 şi vase de uz casnic

bdquoVerice lucru să vor icircndura părinţii să dea fetei lor au scule de argint au

de aur au arămuri au haine au dobitoace au verice alt asemenea

acestora să se pue preţul a fieştecăruiardquo CPO 393

b) Icircn cazul substantivului carne contextul icircn care este utilizată

forma de plural icircndeamnă la reflecție icircn privinţa modalităţii icircn care se

construieşte sensul expresiei Termenul apare icircn C 11r icircntr-un fragment

ce reprezintă v 120 al psalmului 118 bdquoPătrunde cu frica ta cărnurile

30

Vezi I Corinteni 13 1 bdquoDe-aş grăi icircn limbile oamenilor şi ale icircngerilor dar

dacă nam iubire făcutu-mam aramă sunătoare şi chimval zăngănitorrdquo (B

Anania 2001) Cf fragmentul corespunzător din N-A Ἐὰλ ηαῖο γιώζζαηο

ηῶλ ἀλζξώπσλ ιαιῶ θαὶ ηῶλ ἀγγέισλ ἀγάπελ δὲ κὴ ἔρσ γέγνλα ραιθὸο

ἠρῶλ ἢ θύκβαινλ ἀιαιάδνλ Vezi şi explicaţia termenului gr χαλκός οῦ ὁ

icircn FRIBERG sv (2) bdquoas anything made of this metal such as gongrdquo

Morfologia 159

meale că de judecăţile tale m-am temutrdquo ndash unde este reluat motivul

temerii pe care credinciosul trebuie să o simtă cu toată făptura sa icircn

faţa lui Dumnezeu Sensul pe care icircl are cărnuri pare să fie identic cu

acela primit de carne prin sinecdocă corpul trupul (eventual icircn

opoziţie cu spiritul) (cf DLR sv 30) Icircn acest caz pluralul acestui

singulare tantum nu mai desemnează mai multe sorturi din aceeaşi

categorie31

ci are acelaşi conţinut semantic ca al singularului icircntr-un

raport de sinonimie sui generis cauzată de fidelitatea traducătorului

textului sacru faţă de original32

cărnuri ndash ζάξθαο f pl Ac al lui

ζάξμ ζαξθόο ἡ din bdquoθαζήισζνλ ἐθ ηνῦ θόβνπ ζνπ ηὰο σάρκας κνπ

ἀπὸ γὰξ ηῶλ θξηκάησλ ζνπ ἐθνβήζελrdquo (LXT Ps 118 120)

Considerăm mai puţin plauzibilă ideea că pluralul cărnuri

reprezintă icircn acest context centrul unei expresii menite să

impresioneze prin sugerări anatomice de detaliu33

Sub aspect semantic

forma de plural cărnuri nu se diferențiază aici de pluralul mai vechi

31

Cf Fracircncu Gramatica p 260 Totuși precizăm că punctul de vedere al

profesorului ieșean este mai nuanțat decicirct lasă să se vadă prezentarea sintetică

pe care o face acestei probleme icircn Gramatica p 28-29 și 260 Apariția

desinenței -uri la pluralul unor substantive feminine a fost pe larg discutată

de C Fracircncu icircn Vechimea și difuziunea lexicală a unei inovații comune

dialectelor limbii romacircne desinența -uri la pluralul femininelor publicat icircn

LR XXXI (1982) nr 3 p 199-212 Icircn cadrul studiului (p 199-201)

profesorul ieșean a arătat că o serie de texte romacircnești din secolul al XVII-lea

mai ales de la icircnceputul perioadei icircnsă și de mai ticircrziu prezintă o alternanță a

formelor cărni ndash cărnuri fără opoziția semantică bdquocarnea unei singure ființerdquo

ndash bdquosoiuri de carne provenite de la ființe diferiterdquo ce icircncepuse să se producă

dar era departe de a se fi generalizat 32

Cf Ps 119 119 icircn BB II Iaşi 2002 p 596 Vezi identitatea cărnuri ndash

ζάξθαο şi icircn A Icircmpărăţiei 4 9 36 bdquoIcircn partea Iezraeacutelii vor micircnca cicircinii

cărnurile Eisaveacuteliirdquo (BB I Iaşi 2001 p 393) ndash ἐλ ηῇ κεξίδη Ιεδξαει

θαηαθάγνληαη νἱ θύλεο ηὰο σάρκας Ιεδαβει (LXT loc cit) 33

Vezi şi Dosoftei bdquoSă apropiagrave asupra mea făcătorii de rău icircntru să mănacircnce

cărnile mealerdquo apud DLR Tomul I Partea II C sv carne

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 160

cu desinența -i cărni amicircndouă desemnicircnd bdquocarnea unei singure ființe

văzută sub aspectul pluraluluirdquo34

c) Şi pluralul sicircngiuri are cicircteva ocurenţe icircn textele lui Antim

Ivireanul alături de mult mai frecvent icircntrebuinţata formă de singular

sicircnge

Icircn C 7r sicircngiuri este folosit icircn cadrul psalmului 50 v 14

bdquoIzbăveaşte-mă de sicircngiuri Dumnezeulerdquo ndash un psalm atribuit regelui

David Din nou pluralul din versiunea romacircnească a textului biblic35

reflectă aspectul morfologic al termenului din originalul grecesc

αἱκάησλ n pl G al lui αἷκα αηνο ηό din bdquoῥῦζαί κε ἐμ αἱκάησλ ὁ

ζεὸο ὁ ζεὸο ηῆο ζσηεξίαο κνπ ἀγαιιηάζεηαη ἡ γιῶζζά κνπ ηὴλ

δηθαηνζύλελ ζνπrdquo (LXT Ps 50 16)

Icircn limba greacă prin metonimie termenul cunoaşte sensul de

bdquocrimă vărsare de sicircngerdquo atestat cu acest sens la ambele valori de

număr36

Icircnţelesul se regăseşte şi icircn rom sicircnge (vezi DO 92 bdquoŞi el să

făgăduiaşte că ruşalele cele mai mari ce ar avea păcatele noastre carele

sicircnt ale sicircngelui adecă uciderile el le va albi şi le va curaţirdquo sn) şi

este conţinut şi de forma sicircngiuri folosită cu această accepţiune icircn mai

multe texte romacircneşti (vezi DLR sv 2) Contextul din ps 50

sugerează acelaşi conţinut semantic pentru sicircngiuri David imploră

iertarea lui Dumnezeu pentru o anumită crimă (pricinuise moartea lui

Urie bărbatul preafrumoasei Batşeba)37

Sicircntem de părere că aceeaşi explicaţie aticirct icircn privinţa formei cicirct

şi a icircnţelesului trebuie dată şi pluralului din fragmentul bdquopre bărbatul

sicircngiurilor şi viclean uraşte Domnulrdquo C 52r o reluare din psalmul 5 7

(gr bdquoἄλδξα αἱκάησλ θαὶ δόιηνλ βδειύζζεηαη θύξηνοrdquo LXT)

34

Iorgu Iordan Valeria Guțu Romalo Al Niculescu Structura morfologică a

limbii romacircne contemporane București Editura Științifică 1967 p 85 35

Cf Ps 50 15 icircn BB II Iaşi 2002 p 563 bdquoIzbăveaşte-mă de sicircngiuri

Dumnezăulerdquo 36

lsquo(4) by metonymy of anothers murderrsquo FRIBERG sv II lsquobloodshed

murderrsquo LIDDELL ndash SCOTT sv 37

Vezi 2 Regi 11 2-17 Vezi şi B Anania 2001 Psalmul 50 nota a

Morfologia 161

Un alt sens conţine pluralul sicircngiuri icircn bdquoLumea pute de

icircmpuţiciunea sicircngiurilor şi să strică cu jirtvele ceacutele stricăcioaserdquo DO

5 Fragmentul face parte dintr-un discurs pe care Antim i-l atribuie lui

Isus dezvolticircnd chemarea ucenicilor din Matei 4 19 (bdquoVeniţi după

mine şi voiu face pre voi păscari de oamenirdquo DO 5) Pledoaria se

construieşte icircn jurul temei biblice a idolatriei şi a ritualurilor specifice

icircn speţă a celui de purificare prin sacrificarea (esangvinare şi ardere)

unor animale ndash practică ofensatoare şi inutilă icircn lumina noii credinţe

propovăduite de Isus Forma sicircngiuri icircn acest context desemnează nu

aticirct varietatea jertfelor (a sicircngelui de la diverse specii de animale deși

nu o respinge) aduse pe altarele păgicircne (şi evreieşti) ci ubicuitatea

ritualului

Icircn sficircrşit o altă ocureţă a lui sicircngiuri se află icircn DO 131 la

icircnceputul elogiului adresat Mariei bdquoDrept aceacuteia pentru ca să păzească

Dumnezeu dreptatea să face om luicircnd trup din preacuratele sicircngiuri

ale preasfintei Fecioareirdquo Sensul figurat este ca şi icircn cazul lui cărnuri

acela de bdquotruprdquo sau poate specific acela de bdquopicircntecerdquo (cf DO 132

bdquoO picircntece sficircnt şi vas dumnezeesc Icircntru tine cu adevărat s-au spart

zapisul păcatului Icircn tine s-au făcut Dumnezeu om fără de a-ş schimba

dumnezeireardquo sn etc)

II13103 Alte substantive utilizate icircn aceeaşi manieră sicircnt

beznă bdquoicircntru numele lui Iisus să pleacă tot genunchiul celor cereşti şi

celor pămacircicircnteşti şi celor de supt beznerdquo DO 18 bdquobeznele iaduluirdquo

DO 44 goană bdquoAmicircndoi cu bucurie au răbdat lanţurile bătăile

icircnchisorile goanelerdquo DO 61 icircntuneric bdquos-au făcut decicirct toate

negreacuteţele şi decicirct toate icircntunerecile mai negrurdquo DO 49 odihnă bdquosă de

besearicii lui odihnerdquo 64v linişte bdquoaticirctea odihne şi linişterdquo CL 70

r

etc38

Expresii de felul acestora sicircnt astăzi mărci ale limbajului

bisericesc care traduce un anumit mod de a percepe realitatea icircn-

38

Vezi Eugen Negrici op cit p 255

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 162

conjurătoare ca rezultat direct concret al implicării lui Dumnezeu icircn

viaţa pămicircntească

II1311 Cu formă de plural este icircntrebuinţat un substantiv

singulare tantum din categoria abstractelor formate cu sufixul -e(a)ţe

(lt lat itiem) bătricircneaţe icircn bdquopicircnă la adicircnci bătricircneaţerdquo Pred 1694 5r

II14 Cazul

II141 Potrivit normei literare munteneşti morfemul genitivului

sintetic cazual39

la substantive este variabil după cum urmează

al bdquoIacov al Domnului apostolrdquo Pred 1694 2v bdquoPavel marele

apostol al Domnuluirdquo Pred 1694 3r bdquoo icircnchin preaicircnţeleptului suflet

al măriei talerdquo Pred 1694 4v bdquoAl măriei tale mai mic rugătoriurdquo Pred

1694 5r bdquopreaicircnălţatul doftor al sufletelor şi al trupurilor noastrerdquo

DO 3 bdquopăcatul neascultării al strămoşului Adamrdquo DO 3 bdquofecior al

patriarhului Iacovrdquo DO 7 bdquoadicircncul cel nemăsurat al bunătăţiirdquo DO

8 bdquosoare al dreptăţiirdquo DO 10 bdquoobiditul rugător al măriei-talerdquo DO

234 bdquoAntim al Ungrovlahieirdquo DO 234 bdquovestitul oraş al Ticircrgovişteirdquo

CVNTO 241 bdquoprealuminatul neam al Băsărăbeştilorrdquo CVNTO 243

bdquoMesiia al jidovilorrdquo CVNTO 291

a bdquocea preste măsură puteare a sfintei rugăciunirdquo bdquoicircnfricoşarea a

leaneşului robrdquo bdquopsaltire a proroculuirdquo Pred 1694 3v bdquovisterie de

opşte a tuturor bunelor icircnvăţăturirdquo Pred 1694 4r bdquomicircntuirea oamenilor

şi a neamului omenescrdquo DO 3 bdquomare vrednicie a arhierieirdquo DO 6

bdquoadicircncimea cea nehotăricirctă a bunii icircndurărirdquo DO 8 bdquodragostea cea

fierbinte a lui Dumnezeurdquo DO 9 bdquoicircmpărăteasă a lumiirdquo DO 18

bdquoicircnviiarea cea trupească a lui Lazărrdquo DO 140 bdquoaceastă greşeală a

Ezechieirdquo CVNTO 295 bdquoun copaci foarte icircnalt a căruia icircnălţime

39

Icircn Gramatica limbii romacircne din 2005 al este analizat ca morfem

suplimentar de marcare a relaţiei de posesie ori mai nuanţat formant icircn

structura posesivului (icircn structuri de tipul Un vis al meu s-a icircmplinit) şi

pronume demonstrativ semiindependent (icircn structuri de tipul Al meu s-a

icircmplinit al tău nu) icircn GALR 2005 I p 234-236 247-248

Morfologia 163

ajungia picircnă icircn ceriurdquo CVNTO 296 bdquocu ştirea egumenilor şi a

epitropilorrdquo AMAO 335

ai bdquoochii cei slabi ai ucenicilorrdquo DO 10 bdquopărinţi şi proroci ai

legiirdquo DO 11 bdquoochii sufletului şi ai trupuluirdquo DO 15 bdquoostaş viteji ai

lui Hristosrdquo DO 36 bdquocei doi fileacuteri ai văduveirdquo DO 52 bdquonorii cei

icircntunecaţi ai icircnşălăciuniirdquo DO 57 bdquodascăli mari ai lumiirdquo DO 63

bdquo3 feciori ai lui Noerdquo CVNTO 254 bdquo75 de ani ai vieţii luirdquo

CVNTO 257 bdquode va fi avicircnd niscai bani ai luirdquo AMAO 338 bdquopatru

patriarşi ai lumiirdquo AMAO 339

ale bdquoicircnfricoşate porunci ale meşteşugului doftorescrdquo DO 3

bdquovorbe ale ucenicilorrdquo DO 9 bdquocelialalte zidiri ale lui Dumnezeurdquo

CVNTO 245 bdquocele 5 cetăţi ale Sodomuluirdquo CVNTO 258 bdquoporţile cele

sfăricircmate ale beseacutericiirdquo CVNTO 286 bdquozidurile surpate ale cetăţii

Sionuluirdquo CVNTO 310 bdquofapte vrednice ale pocăinţeirdquo IcircPTPO 356 etc

Icircn opoziţie cu varianta literară muntenească icircn variantele literare

de tip nordic cărțile relevă utilizarea invariabilă a formantului din struc-

tura genitivelor ori a pronumelui semiindependent omonim adică a

formei de feminin singular a Norma nordică apare rar icircn textele sudice

dar icircn general ea poate fi icircnticirclnită icircn aproape toate textele sub in-

fluenţa textelor nordice ori a cărturarilor originari de acolo şi care se

implică icircntr-un fel sau altul icircn realizarea cărţilor munteneşti Nici

Antim Ivireanul nu reprezintă excepţia de la regulă astfel icircncicirct icircn

textele sale există cicircteva ocurenţe ale normei morfologice bdquostrăinerdquo

care putea fi preluată din texte moldoveneşti din diverse texte mun-

teneşti ori deprinse de la maestrul tipograf Mitrofan bdquoceacutele 2 voi a

dumnezeirii şi a omeniriirdquo DO 31 bdquogicircndul cel de taină a ceştii

icircnvierirdquo DO 140 bdquoicircmpărat ce iaste al ceriului şi al pămicircntului şi a

tuturor adicircncurilorrdquo DO 201 bdquovisele a pitarului şi a paharniculuirdquo

CVNTO 263 bdquohotarăle midiilor şi a perşilorrdquo CVNTO 291 bdquoal

treilea an a icircmpărăţieirdquo CVNTO 294 bdquoaşezămicircntul tuturor lucrurilor

şi a ricircnduialelorrdquo AMAO 327

Regimul diferenţiat al normei oglindeşte icircn epoca veche icircn limba

cultă situaţia la care se ajunsese icircn graiuri la sficircrşitul secolului al XVI-lea

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 164

şi icircnceputul celui următor după ce uzul nordic determinase reducerea

paradigmei la forma unică a40

Accidental Antim Ivireanul icircntrebuinţează o formă de plural a

morfemului pe licircngă un substantiv feminin singular (probabil sub

influenţa aspectului pe care icircl are genitivul cuvicircntului următor) bdquomare

cuviinţă ai vitejiii sufleteştirdquo Pred 1694 4v Tot icircn afara tradiţiei

literare de orice tip apare şi forma de masculin icircnsoţind un substantiv

feminin icircn bdquoicircnţelepciune al veaculuirdquo CL 1r şi icircn bdquocurăţenie beseacutericii

şi al credinţiirdquo DO 31

Cele două aspecte ale normei caracterizează icircn opoziţie

principalele unităţi sintopice ale limbii romacircne literare picircnă icircn

secolul al XIX-lea (la Blaj Biblia Vulgata din 1760-1761 şi

Biblia din 1795 consemnează utilizarea alternativă liberă a celor

două norme şi acelaşi lucru se constată şi icircn textele

moldoveneşti de după 180041

) Desigur că picircnă la cuprinderea

explicită a normei munteneşti icircn gramatica limbii romacircne de

către icircnvăţaţi din afara Ţării Romacircneşti (icircn ediţia a doua a cărţii

Elementa linguae daco-romanae sive valachicae S Micu şi Gh

Şincai impun bdquoCicircnd [pronumele posesive] sicircnt puse icircnainte

după a care este iniţial cu regularitate primesc articolul numelui

la care se referă de ex almeu părinte laquomeus genitorraquo aimei

părinţi laquomei genitoresraquo atăa soră laquotua sororraquo aletale surorirdquo

laquotuae sororesraquordquo42

C D Loga icircn Gramatică romanească pentru

icircndreptarea tinerilor Buda 1922 printre alte norme

unificatoare adoptă formele diferenţiate ale articolului posesiv

genitival43

) nu se poate vorbi despre un act conştient de ridicare

a normei regionale la statutul de regulă supradialectală dar

adoptarea regimului sudic al formantului din structura

genitivului şi a posesivului ca normă unică se manifestă ca

tendinţă icircncă de la mijlocul secolului al XVIII-lea favorizată icircn

40

Gheţie BD p 161 41

Vezi Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 818 idem Limbajul biblic romacircnesc

II p 80-81 Doina Marta Bejan op cit p 52-53 42

S Micu Gh Şincai Elementa linguae daco-romanae sive valachicae p 153 43

Vezi Munteanu ndash Ţacircra ILRL 1983 p 150

Morfologia 165

primul ricircnd de contextul cultural din jurul anului 1750 dar şi de

peregrinările unor cărturari munteni icircn spaţiul nordic (este cazul

gramaticii din Moldova a munteanului Macarie ce cuprindea

implicit norma muntenească44

)

II142 Genitiv-dativul flexionar al substantivelor feminine cu

desinenţa -ă-e la singular şi -e-i la plural se construieşte cu -ei -ii

beseacuterecii Pred 1694 4v beseacutericii C 1715 1

r 2

r etc casei DO 136

CVNTO 286 AMA 325 etc şi mai rar casii AMAO 345 CPO

389 C 19r cetăţii DO 118 CVNTO 254 etc credinţei DO 68 şi

credinţii CL 40v IcircPTPO 355 DO 88 116 etc creştinătăţii C

1715 1r dejghinării CL 1

v direptăţii Pred 1694 4

v dragostii C

1715 14v fecioarei IcircPTPO 361 IcircBO 370 DO 16 17 31 41 45

126 etc şi mai rar fecioarii DO 131 132 fiinţii CL 3r foameţii

CVNTO 261 bdquoboiarii Iudiirdquo C 1715 21v bdquocetăţile Iudeiirdquo C 1715

23v icircntoarcerii CL 39

r icircnţelepciunii Pred 1694 4

v laudii C 20

r

lepădării CL 39r lumii DO 5 bdquoadicircncul măriirdquo C 1715 19

v

bdquoţărmurile măriirdquo CVNTO 288 mărirei C 1715 14r şi măririi C

1715 13v milii C 1715 15

v bdquosă nu te dai morţiirdquo C 1715 13

v naşterii

CVNTO 299 nopţii C 1715 1r nedreptăţii DO 38 păcii Pred 1694

4r pocăinţei IcircPTPO 349 etc IcircBO 374 DO 70 213 şi pocăinţii

IcircPTPO 349 351 354 356 DO 64 90 etc politicii Pred 1694 4r

bdquoaripile porunbiţiirdquo C 1715 21r Preacutecistei IcircBO 379 şi Preacutecistii IcircBO

375 rugăciunii C 1715 20r scripturii CL 1

r DO 159 IcircPTPO 355

stăpicircnirii CL 38r bdquoduhul tricircndăviriirdquo C 1715 14

v vieţii Pred 1694 4

r

zilei DO 31 52 183 şi zilii DO 12 57 C 1r etc

La substanivele feminine cu nominativ-acuzativul singular icircn -ie

şi cu desinenţa de plural -i genitiv-dativul are icircn mod frecvent forma

icircn -iei afurisaniei AMAO 339 avuţiei DO 4 curăţeniei C 1715

14v domniei DO 233 CVNTO 244 CPO 388 blagosloviei DO

5 Evangheliei CL 39v DO 5 bucuriei DO 10 fecioriei DO 29

icircmpărăţiei DO 38 71 78 etc CVNTO 244 255 282 etc C 1715

16v micircniei DO 37 39 micircndriei CL 39

r DO 37 pravosloviei CL

44

Vezi Mariana Costinescu art cit 19 şi 22

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 166

ftlr robiei DO 7 sfinţeniei DO 19 trestiei C 1715 21

v urgiei

DO 37 zavistiei DO 37 CVNO 308

Structura de genitiv feminin icircn -iii apare mult mai rar vitejiii

Pred 1694 4v bdquovin al beţiiirdquo IcircPTPO 350 Icircn schimb copiile făcute

după textele lui Antim Ivireanul icircn cursul veacului al XVIII-lea prezintă

cu prisosinţă construcţia aceasta45

Asthinei CVNTO 306 ndash Astiniii M

bdquomeşteşugul făurieirdquo CVNTO 250 ndash flueriii () M Isaiei DO 60 ndash

Isaiii ms 524 C bdquoizvorul miliirdquo DO 197 ndash miliii ms 524 C

prorociei DO 45 46 CVNTO 294 ndash prorociii ms 549 B şi M a

Salomi CVNTO 317 ndash Salomiii M Samariei DO 213 ndash Samariii

ms 524 C urgiei DO 215 ndash urgiii ms 549 B veseliei DO 110 ndash

veseliii ms 524 C bdquoCorectareardquo afectează inclusiv adjectivul

pronominal dezvoltat din bdquoani ai mieirdquo CVNTO 252 253 ndashbdquoani ai

miiirdquo M

II143 Genitivul şi dativul substantivelor feminine terminate icircn

-că -gă şi ale masculinelor de tipul vlădică apar icircn textele lui Antim

Ivireanul aticirct cu terminaţia literară icircn epocă -cii (-cei) -gii cicirct şi cu

-căi -găi cu predominarea primelor forme bdquos-au dat fiiceirdquo CPO

394 bdquopicircntecele maicii DO 58 bdquosă facă Maicii sale stricăciunerdquo DO

198 poruncii DO 28 31 35 36 bdquoosicircnda slugiirdquo DO 29 bdquoaltă

icircnfruntare trebue stăpicircnului şi alta slugiirdquo DO 136 dar bdquoprin mijlocul

maicăi lorrdquo CL 6r bdquoale Maicăi Preacutecistiirdquo DO 27 IcircBO 375 379

bdquopoclonul vlădicăirdquo AMAO 327 337

II144 Formele analitice cu prepoziţiile de şi la (+ Ac) pentru

dativ şi genitiv frecvente icircn prima perioadă a epocii vechi apar mai rar

icircn textele lui Antim Ivireanul icircn raport cu numărul formelor de genitiv

şi dativ sintetice bdquode suflete folositoare psaltirerdquo Pred 1694 3r bdquode

aticircta mulţime de credincioşi purtător de grijărdquo CVNTO 243

bdquoNăscătoarea de Dumnezeurdquo DO 4 bdquounul era nomothetis adecă

puitoriu de leacutege iară celalalt era zilotis adecă icircntăritori aceştii legirdquo

45

Vezi ILRL 1997 p 325

Morfologia 167

DO 11 bdquovăzătoriul de Dumnezeurdquo DO 67 bdquosă propoveduiască la

oamenirdquo DO 4 bdquoau dat cu prorocie numire la toaterdquo CVNTO 245

bdquofacerile de bine ce să fac la săraci şi la sfintele beseacuterecirdquo AMAO

326

Mai frecvente sicircnt icircnsă construcșiile sintetice de genitiv şi dativ ca

icircn limba literară modernă bdquorugăciunile marelui mucenic Dimitrierdquo DO

163 bdquoslujba egumenuluirdquo AMAO 329 bdquostejariul Thavoruluirdquo

CVNTO 261 bdquoo am icircnchinat [] marelui Dumnezeu şi micircntuitoriuluirdquo

AMAO 324 bdquosă ne icircnchinăm naşterii luirdquo DO 201 bdquonu s-au supus

dreptăţiirdquo AMAO bdquoau răspuns icircmpăratului pentru vinrdquo CVNTO 299

etc

Nu am icircnticirclnit icircn textele studiate construcţia prepoziţională cu a

(+ Ac) echivalentă cu genitivul şi dativul

II145 Icircntre construcţiile cu la + tot + substantiv icircn acuzativ cu

rol de genitiv se icircnscrie şi expresia bdquoicircmpotrivă la toată socotealardquo (CL

56v) alcătuită cu prepoziţia genitivală icircmpotriva (icircntr-o variantă fără

particula finală -a)

II146 Apare frecvent icircn textele lui Antim Ivireanul construcţia

analitică a (prepoziţie) + multtot (adjectiv pronominal nehotăricirct) +

substantiv icircn acuzativ cu funcţie de genitiv-dativ bdquomorţi a mulţi den cei

de ai sfatului boiarirdquo CL 2r bdquopărinte a multe neamurirdquo DO 17

bdquopreaslăvitului domnu şi oblăduitoriu a toată Moldaviiardquo Pred 1694

2r bdquocheltuiala prealuminatului domnu şi oblăduitoriu a toată

Ungrovlahiiardquo Pred 1694 3v bdquoCarea iaste vicircrfu şi temeiu a toată

cicircntareardquo Pred 1694 3v-4

r bdquosficircrşitul a tot cuvicircntulrdquo DO 104

bdquo[rugăciunile] a tot cinul bisericescrdquo DO 202 bdquostăpicircnul a toată

făpturardquo DO 32 bdquoziditoriul a toată făpturardquo DO 46 bdquoicircntărirea

trebuincioasei chivernisiri a toată lumeardquo DO 57 bdquoDumnezeul a

toată micircngicirciareardquo AMAO 346 bdquooblăduitoriu a toată Ţara

Rumacircneascardquo CPO 386 De cicircteva ori tot toată sicircnt folosite ca

pronume nehotăricircte bdquoDomnul a toaterdquo DO 19 bdquostăpicircn a toaterdquo

AMAO 324

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 168

Se remarcă faptul că icircn combinaţie cu prepoziţia icircnaintea icircn

construcţia bdquoicircnaintea a tot soboruluirdquo (DO 138) substantivul primeşte

el icircnsuşi terminaţia de genitiv realizicircndu-se icircn acest fel un cumul de

semnificaţi pentru aceeaşi categorie gramaticală a tot + art hot gen -

lui Fenomenul nu se produce icircntotdeauna icircn construcţia bdquoicircnaintea a

mult norodrdquo DO 229 substantivul icircşi păstrează forma de acuzativ

Icircn unele situaţii adjectivul toată ce icircnsoţeşte substantivul se

foloseşte cu forma flexionară de genitiv-dativ acordicircndu-se icircn caz cu

substantivul regent bdquostăpicircn a toatei lumirdquo DO 88 bdquoobşte a toatei

politieirdquo DO 138 bdquoviaţa a toatei lumirdquo DO 182 bdquoclevetirea a

toatei lumirdquo DO 233

Icircn ciuda frecvenţei construcţiei cu a + tot după model grecesc46

norma textelor lui Antim Ivireanul este totuşi cea cu genitivul marcat

morfologic la substantiv (sau la pronumele nehotăricirct) şi la

determinantul acestuia bdquoicircn mijlocul cetăţii şi icircn vederia tuturor

oamenilorrdquo DO 143 bdquomicircntuirea tuturorrdquo DO 147 bdquoicircnaintea

tuturorrdquo DO 151 bdquolăcaşul tuturor bunătăţilor şi vasul tuturor

darurilorrdquo DO 151 bdquorădăcina tuturor păcatelorrdquo DO 152

bdquo[izvorul] tuturor bunătăţilorrdquo DO 152 bdquonădejdea tuturor vecilorrdquo

DO 197 bdquoobrazele tuturor strămoşilorrdquo CVNTO 242 bdquocoroana

tuturor domnilorrdquo CVNTO 243 bdquocinstea tuturor sfinţilorrdquo AMAO

325 etc

II147 Substantivul icircn dativ cu funcţie sintactică de atribut

(dativul adnominal) are icircncă statut de normă literară icircn epoca lui Antim

Ivireanul şi prin urmare apare frecvent icircn opera mitropolitului

muntean bdquoCicircntarea iaste [hellip] aducere ajutoriului icircngerescurdquo Pred

1694 4r bdquocare socoteală a odrăslirii au numit-o Stravon odrăslire

pruncilorrdquo CVNTO 247 bdquoicircncepător lucrului băilor de fierrdquo

CVNTO 250 bdquopropoveduitori Evanghelieirdquo DO 5 bdquopropoveduitori

veniriirdquo DO 4 bdquopovăţuitori icircntuneacutereculuirdquo CL 2r bdquofăcător tuturor

46

Arvinte STLFAC p 71

Morfologia 169

lucrurilor şi veacurilorrdquo IcircBO 370 bdquoiubitoriu bunătăţii şi gonaci

răutăţiirdquo Ded 1715O 411 etc

Mai frecvent apare icircn construcţii ce vizează grade de rudenie sau

ranguri şi funcţii sociale bdquofecior unii văduverdquo CVNTO 287 bdquoau fost

moş lui Voozrdquo CVNTO 269 bdquoHaver era slugă lui Sisarardquo CVNTO

268 bdquoiaste fecior lui Ierovaalrdquo CVNTO 267 bdquoicircl propoveduesc icircmpă-

rat lui Israilrdquo DO 140 (cf bdquocel ce vine icircn numele Domnului icircmpă-ratul lui

Israilrdquo DO 140) bdquoNahor feciorul Tharei şi frate lui Avraamrdquo CVNTO 256

Icircn afară de aceste contexte icircnticirclnite şi astăzi dativul adnominal

apare icircn primele secole ale culturii noastre şi icircn structuri de tipul bdquocum

că Petru iaste epitrop celoralalţi apostolirdquo CL 16r bdquodascal lumiirdquo

CL 47r bdquoicircn ce chip să cheamă apostolii şi episcopii capete beseacutericiirdquo

CL 42v bdquomoşneacuteni icircmpărăţieirdquo DO 109 bdquoVenit-au drept aceacuteia

robilor răscumpărare morţilor icircnviiare şi viaţă bolnavilor vraci

rătăciţilor cale dreaptărdquo DO 109 [Psaltirea este] Tinerilor

icircnfricircmseţare bătricircnilor micircngicirciarerdquo bdquovindecare bolnavilor micircngicirciare

scicircrbiţilor cicircntare norociţilorrdquo Pred 1694 4r bdquopurtători de grijă

noroduluirdquo CVNTO 299

Icircntr-o altă siuaţie dativul subordonat unui regent nominal este

impus de un nume de acţiune care păstrează regimul cazual al verbului

din care provine (icircn cazul de faţă a supune + D) bdquote roagă lui tu cel

vreacutednic pentru noi cei nevreacutednici [] pentru [] nesupunerea

poruncilor luirdquo DO 182

II148 Nu am consemnat genitivul numelor topice construit cu

forma de nominativ-acuzativ a toponimului precedată de prepoziţia de ca

icircn slavonă47

de tipul bdquocetatea de Samariardquo (CT 18v) bdquovicircrhul muntelui de

Sinaiardquo (CC1 141v) bdquomănăstirea de Hurezirdquo (CM II32) Construcţiile

sicircnt cele normale şi astăzi din ce icircn ce mai numeroase icircn textele literare

ale secolului al XVIII-lea bdquocetatea Nazaretuluirdquo DO 196 bdquocetatea

Samarieirdquo DO 213 bdquocetatea Vavilonuluirdquo CVNTO 255 bdquocetatea

Ierusalimuluirdquo CVNTO 303 bdquoicircmpărăţiei Asiriilorrdquo CVNTO 293

47

Densusianu ILR II p 94

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 170

bdquoicircmpărăţia Vavilonuluirdquo CVNTO 299 Formele cu raport apoziţional icircn

care substantivul comun şi cel propriu sicircnt aşezate alături (icircntr-o

independenţă formală)48

sicircnt rare cetatea Nain DO 141

II149 Construcţiile prepoziţielocuţiune prepoziţională +

substantivpronume icircn genitiv reprezintă norma icircn textele lui Antim

Ivireanul bdquoicircmprejurul vicircntuluirdquo DO 156 bdquoicircmprejurul cetăţiirdquo

CVNTO 265 bdquoicircmprejurul cortuluirdquo CVNTO 269 bdquoicircn mijlocul

cetăţiirdquo DO 143 bdquoicircn mijlocul măriirdquo DO 156 bdquoicircn mijlocul foculuirdquo

CVNTO 320 bdquoprin mijlocul apeirdquo DO 69 Construcţia apare şi cicircnd

are sensul lsquoprin intermediulrsquo lsquoprin mijlocirearsquo lsquograţiersquo bdquoprin mijlocul

vorbelor meacutelerdquo DO 16 bdquoprin mijlocul icircngeruluirdquo DO 17 bdquoprin mij-

locul ochianurilorrdquo DO 59 etc

Ca icircn limba literară actuală prepoziţiile şi locuţiunile pre-

poziţionale de acest tip pot fi icircnsoţite de forme pronominale clitice de

dativ exemplele sicircnt rare icircnsă bdquocăruia Vavilon lăţimea zidului era de

200 de coţi iară icircncunjurarea de 3000 de stadii icircntărindu-l cu 100 de

porţi de fier Şi curgea prin mijlocu-i ricircul lui Efratrdquo CVNTO 255

Nu am icircnticirclnit icircn scrierile cercetate formele cu din mijlocicircn

mijloc prin mijloc de + substantiv sau pronume icircn acuzativ frecvente

icircn epoca anterioară de tipul bdquoşi aşa Pavel eşi de icircn mijloc de eirdquo (CLA

17 33) bdquosă-l repească el de icircn mijloc de eirdquo (CLA 23 10) bdquose rapă elu

din mijloc de eirdquo CB 23 10) etc (cf bdquoDe-aci Pavel eşi din mijlocul

lorrdquo CB 17 33)

II1410 Substantivul cu funcţie sintactică de complement

indirect icircn dativ apare uneori icircn construcţii eliptice din care cuvicircntul

regent (adjectivul participial sau verbul) lipseşte bdquodar poate fi recuperat

din contextrdquo49

bdquolui Dumnezeu laudărdquo IcircPTPO 361 IcircBO 383 (= lui

Dumnezeu icirci a d u c e m laudă)

48

Eugen Cacircmpeanu Substantivul Studiu stilistic Bucureşti Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică 1975 p 159 49

GALR 2005 II p 414

Morfologia 171

II1411 Substantivele masculine prezintă norma oscilantă icircn

privinţa realizării vocativului Antim Ivireanul utilizează pe de o parte

icircn mod tradiţional vocativul icircn -e (etimologic sau analogic)

bdquoblagocistive şi luminate doamnerdquo Pred 1694 2r bdquoPotopeaşte

Doamne şi icircmparţi limbile lorrdquo C 1715 59r bdquoHristoaserdquo DO 78 bdquoŞi

gicircndeşti o oame [] că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeurdquo

DO 171 bdquoPriimeşte preote a lui Dumnezeu pre această cocoanărdquo

DO 45 bdquostăpicircne Hristoaserdquo DO 83 bdquodeşchide-ţi ochii sufletul meu

ticăloaserdquo şi bdquoplicircnge dar sufletul mieu ticăloase şi te ticircnguiaşterdquo

IcircPTPO 353 bdquotu mă botează stăpicircnerdquo DO 67 Pe de altă parte

urmicircnd modelul lingvistic mai nou apare constant şi vocativul construit

cu -ule bdquoLazare icircngropatule icircn groapa nesimţirei eşi afarărdquo DO

147 bdquoDară afli tu latinule cum că Petru iaste păstoriu apostolilorrdquo

CL 37v bdquotu mă curăţeacuteşte de tina păcatului micircntuitoriulerdquo DO 67

bdquoIată tu omule cel icircntocma la sufletrdquo C 59r bdquoDe nu poţi crede

omule [] cunoaşterdquo DO 199 bdquoUnde ţi-ai pus păcătosule sufletul

tău cel iscusitrdquo DO 146 bdquodeşchide-ţi ochii sufletul meu ticăloaserdquo

IcircPTPO 353

II15 Icircn didahii apare de multe ori o construcţie alcătuită din

substantiv + de + substantiv pronume (de tipul neasticircmpăratul de

copil) icircn care primul termen este de fapt un adjectiv substantivizat

care primeşte o determinare atributivă prepoziţională50

blestematul de

smochin DO 205 nemulţumitoarea de cetate DO 203 păgicircnul de

Maxentie DO 114 bdquoacea săracă de casărdquo DO 52 bdquosmeritul acesta

de pămicircntrdquo DO 211 bdquoacel ticălos de tatărdquo DO 51 bdquoaceastă

ticăloasă de ţarărdquo DO 161 231 bdquoticălosul acela de păcătosrdquo DO

168 ticăloşii de noi DO 39 bdquoturbaţii aceia de oamenirdquo DO 181

Structura avută icircn vedere face parte dintr-un elaborat sistem de

calificare51

Faţă de valoarea pe care o are adjectivul icircn construcţia de

50

DD Draşoveanu Teze şi antiteze icircn sintaxa limbii romacircne Cluj Editura

Clusium 1997 p 54-55 51

Cf Eugen Negrici op cit p 209-217

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 172

bază (substantiv + adjectiv smochin blestemat pămicircnt smerit şcl)

icircnsuşirea exprimată de substantivul obţinut prin conversiune primeşte

gradul superlativ prezenticircnd hiperbolic o particularitate de obicei

negativă

II2 Articolul

II21 Articolul hotăricirct -l este notat constant la substantivele

masculine şi neutre la singular potrivit normei literare din epoca

veche52

ajutoriul Pred 1694 3v 4

v apostolul Pred 1694 4

r

arhiereul CPO 389 capul CL 58r ceriul Pred 1694 2

v chipul

Ded 1694O 398 corhorul Postf 1693O 397 Domnul DO 9

duhovnicul DO 101 făcătoriul DO 35 folosul Pred 1694 3v

glasul Pred 1694 4r Ivireanul Pred 1694 5

r fiiul Ded 1715O

409 lucrul DO 121 năravul DO 96 norodul DO 160 obrazul

DO 186 păcatul IcircPTPO 352 pămicircntul Ded 1709O 411

prorocul Pred 1694 2v ricircul Ded 1709O 411 rodul DO 198

sufletul DO 20 tipograful Ded 1694O 399 trupul IcircPTPO 353

ucenicul CVNTO 253 vasul IcircPTPO 353 etc

Articolul este omis de cicircteva ori bdquoAceastă undiţă a cuvintelor şi

cu mărturiile Duhului Sficircnt prind pre om dintru adicircncu păcatelor ca pre

peacuteştele dintru adicircncul apeirdquo DO 97 bdquosufletu carele iaste partea cea

mai aleasărdquo DO 141 bdquocu daru acestuia i să iartă păcatelerdquo DO 214

bdquostăpicircnu săurdquo CPO 394 bdquoeşti fiiul cel ales al beseacutericii icircndreptătoriu

cel lăudat al politieirdquo Ded 1715O 409

Icircntrucicirct există unele fapte de limbă care susţin ipoteza că icircncă

din secolul al XVI-lea bdquo-l icircncepuse să nu mai fie pronunţatrdquo53

este

posibil ca exemplele din textele lui Antim Ivireanul să trădeze ca icircn

zilele noastre uzul oral comun Icircn aceste situaţii funcţia articolului este

transferată lui -u

52

Vezi Rosetti ILR 1978 p 550-551 ILRL 1997 p 124 327 53

Densusianu ILR II p 109

Morfologia 173

II22 Articolul hotăricirct -le este notat constant la substantivele fe-

minine şi neutre determinate de adjectivul pronominal nehotăricirct toate

bdquotoate bunătăţilerdquo DO 16 bdquotoate ceacutererilerdquo DO 17 bdquotoate chipurilerdquo

Ded 1694O 398 bdquotoate făpturilerdquo DO 8 bdquotoate greşalelerdquo DO 13

bdquotoate icircmpărăţiilerdquo DO 5 bdquotoate laudelerdquo DO 15 bdquotoate lucrurilerdquo

DO 14 bdquotoate neamurilerdquo DO 11 bdquotoate numelerdquo DO 18 bdquotoate

păsărilerdquo CVNTO 296 bdquotoate spurcăciunilerdquo DO 6 bdquotoate zilelerdquo

DO 169 etc

Icircn general norma literară specifică perioadei anterioare (cu subs-

tantivul nearticulat după toate) este abandonată spre sficircrşitul secolului

al XVII-lea icircn cărţile munteneşti54

Antim Ivireanul o include de cicircteva

ori (foarte rar de altfel) icircn opera sa bdquoicircn toate zilerdquo DO 169 bdquoEgipetul

iaste lumea aceasta neascultătoare şi vicleană [] unde să omor toate

icircnticirci născute adecă sufletele ceacutele cuvicircntătoarerdquo DO 207 Icircn asemenea

situaţii opţiunea lingvistică a mitropolitului este posibil să se fi aflat

sub influenţa cărţilor mai vechi ori a celor venite din Moldova (regiune

unde norma veche s-a menţinut picircnă la sficircrşitul secolului al XVIII-lea)

II23 Articolul hotăricirct de genitiv şi dativ al substantivelor comune

masculine care denumesc demnităţi şi ranguri unice este utilizat aticirct

proclitic cicirct şi enclitic fapt obişnuit icircn exprimarea cultă din epoca veche

Icircn prima situaţie articularea proclitică a substantivului comun are urmări

asupra conotaţiei cuvicircntului substantivul se comportă asemeni unui

substantiv propriu nume de persoană identificicircnd icircn mod absolut

referentul bdquorobia lui faraonrdquo DO 207 bdquorăspunzicircnd Iacov lui faraonrdquo

CVNTO 261 bdquos-au supus Ierusalimul lui faraonrdquo CVNTO 294 bdquodicircnd

lui faraon birrdquo CVNTO 294 Cu aceeaşi icircncărcătură conotativă de

substantiv propriu apare şi icircn cazul nominativ cicircnd nu este articulat bdquocă

faraon măcar că s-au mărturisit zicicircnd laquoGreşit-am Domnuluiraquo iar n-au

folosit nimic căci nu gicircndiia a să părăsi de răutăţ şi pentru aceia au şi

peritrdquo DO 37

54

ILRL 1997 p 332

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 174

Icircn cea de-a doua situaţie articolul hotăricirct enclitic generalizează

cu aticirct mai mult cu cicirct substantivul apare icircntr-o expresie cu valoare de

axiomă bdquodaţi ale chesariului chesariului şi ale lui Dumnezeu lui

Dumnezeurdquo IcircBO 367

II24 La genitiv-dativul numelor proprii masculine este generală

forma lui (lt lat illui55

) a articolului hotăricirct proclitic bdquonumele lui

Hristosrdquo DO 6 bdquoacea ascultare ce o faceţi mie o faceț lui Hristosrdquo

DO 7 bdquosă făcu semn cu tunet lui Samuilrdquo CVNTO 273 bdquoiată fiiu să

naşte casei lui Davidrdquo CVNTO 293

Articolul hotăricirct proclitic se aplică genitiv-dativului numelui

Dumnezeu ca icircn cazul substantivelor proprii masculine bdquoplăcut lucru

lui Dumnezău iasterdquo Pred 1694 2r bdquofrica lui Dumnezăurdquo şi bdquoajutoriul

lui Dumnezăurdquo Pred 1694 4v bdquolui Dumnezeu laudărdquo IcircBO 383

II3 Adjectivul

II31 Adjectivele şi locuţiunile adjectivale postpuse sicircnt frecvent

icircnsoţite de morfemul emfatic cel cea cei cele56

Acesta are la

femininul singular de genitiv-dativ forma etimologică cei (ceii) normă

generală icircn epoca veche dat fiind faptul că forma analogică după

plural celei apare ca inovaţie ticircrzie a unor graiuri moldoveneşti

(atestată icircn documente abia după 1780) şi este acceptată icircn exprimarea

literară (destul de greu icircnsă57

) icircn secolul al XIX-lea58

55

Rosetti ILR p 144 vezi şi Gheţie ndash Mareş Graiurile p 229 cf I

Coteanu Morfologia numelui icircn protoromacircnă (Romacircna comună) Bucureşti

Editura Academiei 1969 p 118 care consideră că varianta lui s-a format

ulterior pronumelui lu prin analogie cu pronumele demonstrative acelui

acestui ori cu pronumele personal lui sau ca urmare a unei false analize de

fonetică sintactică 56

Vezi GALR 2005 I p 167 gramatica tradiţională le consideră articole

adjectivale 57

Textele literare moldoveneşti din perioada 1800-1830 menţin icircncă icircn

circulaţie forma arhaică vezi Doina Marta Bejan icircn op cit p 53

Morfologia 175

Icircn textele lui Antim Ivireanul am consemnat bdquoaciastă de

bogoslovie cu patru strune şi cu toată alcătuirea de dulcele glas alăută a

ceii icircn trei staturi dumnezăiri capul ceii fără prihană ai nostre credinţărdquo

Postf 1693O 397 bdquolocuri ale Scripturei cei vechirdquo IcircPTPO 355

bdquoScripturile legii cei vechirdquo IcircBO 371 bdquoricircnduiala dumnezeiască a

tainei cei simţitoarerdquo IcircBO 373 bdquoicircncetarea pohtei cei trupeştirdquo IcircBO

374 bdquotaina nunţii cei pre legerdquo IcircBO 374 bdquopărtaşi vieţii cei de vecirdquo

IcircBO 375 bdquodeasupra mării cei neicircnsufleţiterdquo DO 5 bdquoscicircrbele robiei

cei vaviloneştirdquo DO 7 bdquonădejdea vieţii cei de veacutecirdquo DO 8 bdquoca să

poată face răsplătire mărirei cei dumnezeeştirdquo DO 11 bdquocuvicircntul

bucuriei ceii adevăraterdquo DO 17 bdquoau şi născut icircntre mărăcinii

nenorocirii ceii de obşterdquo DO 20 bdquoosicircnda slugii cei vicleacutenerdquo DO

29 bdquosă propoveduesc adunării cei bisericeştirdquo DO 30 bdquodarurile milii

cei noaordquo DO 30 bdquotrupul firii noastre cei slaberdquo DO 34 bdquoFost-au

lătrat de Elima vrăjitoriul carele din strălucirile lunii noastre cei de

taină lui Pavel au rămas orbrdquo DO 62 bdquoluminători mari tăriei cei de

susrdquo DO 63 bdquosă se icircmpărtăşască bucuriei cei nespuse a icircmpărăţiei

ceriuluirdquo DO 114 bdquopetrecania cetăţii cei de susrdquo DO 118 bdquorodurile

credinţii tale cei peste măsurărdquo DO 119 bdquoicircntemeiarea credinţii cei de

obşterdquo DO 181 bdquostrălucirile luminii cei neapropiaterdquo DO 189

bdquoicircnceputul vieţii cei fericiterdquo DO 190 bdquovreacutemea legii cei fireştirdquo

CVNTO 263 bdquovenirea zilii ceii străluciterdquo C 15r

II32 Adjectivul mare este utilizat cu forme diferite la singular

şi plural obişnuite icircn toate variantele literare la sficircrşitul secolului al

XVII-lea

sg bdquoprimi pre ei icircmpăratul Ptolemeu cu cinste marerdquo CVNTO

307

pl bdquopentru ruşinata aceasta neicircnvăţătură facem aticirctea şi mari

răutăţi şi păcate de moarterdquo IcircPTPO 350 bdquoaceştia era din toţi părinţii

legii vechi mai aleş şi mai marirdquo DO 11 bdquocuvintele cele mari şi de

58

C Fracircncu Din istoria demonstrativelor romacircneşti formele (a)celei(a)

aceleiaşi (a)celeilalte (a)cestei(a) icircn SLLF II 1972 p 32-33

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 176

veselierdquo DO 12 bdquo6 taini mari şi preste firerdquo DO 18 bdquocarele stinge

cu lumina lui toate ceacutelialalte lumini şi ceriuri mai mari şi mai largi icircn

rotocolimerdquo DO 19 bdquobunătăţi marirdquo DO 24 bdquofecerile cele mari de

binerdquo DO 57 bdquoluminători marirdquo DO 63 bdquocu mari icircnfricoşări ş-au

schimbat viaţa spre bunătăţirdquo CVNTO 291 bdquodaruri marirdquo CVNTO

305 etc

Forma invariabilă este rară icircn epoca lui Antim Ivireanul dar apare

ca mărturie a normei vechi icircn unele texte mai ales icircn cele nordice59

şi icircn

scrieri ale unor cărturari munteni (la stolnicul Constantin Cantacuzino de

exemplu bdquoau avut mare ajutoare şi folosurirdquo CMI 46)

II33 Termenul gol (lt sl golŭ) nu apare de multe ori icircn textele

lui Antim Ivireanul De obicei este icircntrebuinţat la masculin singular

bdquode-au venit vreun strein călătoriu şi nu l-au priimit la casa lui să să

odihnească sau gol n-au icircmbrăcatrdquo IcircPTPO 360 bdquocuvicircntul cel golrdquo

DO 70 bdquogol am fost şi m-aţi icircmbrăcatrdquo DO 103 bdquosă culcă pe

pămicircntul golrdquo DO 164 bdquoeşit-au gol pentru ca să ne icircmbrace pre noirdquo

DO 197 La masculin plural este icircntrebuinţat cu forma normală icircn

epoca veche goli cu păstrarea lui [l] bdquoicircmbrăcămintele celor golirdquo

AMAO 326 bdquoau icircmbrăcat pre cei golirdquo AMAO 327

II34 Potrivit uzului din epoca veche adjectivul nou are la

feminin plural forma etimologică noao identică cu cea de singular bdquoau

icircnflorit ceacutele noao care nu se mai icircnvechescrdquo DO 30 bdquoiată s-au făcut

toate noaordquo DO 30 bdquoca să se icircmpreune cele vechi cu cele noaordquo

DO 31 bdquotainelor celor noaordquo DO 32 La genitivul singular

adjectivul cunoaşte aceeaşi formă bdquodarurile milii cei noaordquo DO 30

II35 Icircn textele lui Antim Ivireanul superlativul absolut se

construieşte mai ales prin procedee gramaticalizate asocierea formei de

pozitiv a adjectivului cu foarte prea sau mult antepus după cum

urmează

59

ILRL 1997 p 328

Morfologia 177

foarte bdquoFoarte mare cu adevărat şi icircnalt şi plăcut lucru lui

Dumnezău iaste şi să veacutede rugăciuneardquo Pred 1694 2r bdquo[canon] nice

foarte greu nice foarte uşorrdquo IcircPTPO 360 bdquoau fost foarte vreacutednicărdquo

DO 13 bdquofoarte frumoasă fărrsquo de nici o hulărdquo DO 14 bdquoera foarte

drepţi şi bunirdquo DO 44 bdquocunoscicircndu-mă pre mine foarte sărac de fapte

bunerdquo DO 83 bdquoun lucru foarte iubitrdquo DO 110 bdquotaina foarte marerdquo

DO 126 bdquovăzicircnd urgiia lui Dumnezeu că era foarte mare şi

groaznicărdquo DO 133 bdquosă fie foarte folositoarerdquo DO 150 bdquoaceastă

poruncă iaste foarte tainicărdquo DO 151 bdquocicircrmaci foarte icircnvăţatrdquo DO

181 bdquoera numai icircnsuş Hristos foarte icircnvăţat icircntru călătoriia cetăţii cei

cereştirdquo DO 181 bdquoom foarte chibzuitrdquo CVNTO 275 bdquoavicircnd

dragoste foarte mare cu Ionathanrdquo CVNTO 277 bdquoacest Avsalom era

foarte frumosrdquo CVNTO 279 bdquocinste foarte marerdquo CVNTO 280

bdquoun copaci foarte icircnaltrdquo CVNTO 296

prea bdquonumele tău cel prea slăvitrdquo DO 34 bdquoaceastă rudă prea

curvarerdquo DO 80 bdquo[Pavel] au stătut prea minunatrdquo DO 84 bdquofiind el

prea bogat făcea comoară icircn ceriurirdquo DO 118 bdquoIcircnfăţişicircnd drept

aceacuteia un lucru prea de jos cu un lucru prea icircnalt cum nu te vei

cutremura de minunerdquo DO 199 bdquoai amăricirct pre cel prea bunrdquo

IcircPTPO 352 şi bdquoprealuminatului şi preaslăvitului domnurdquo Pred 1694

2r bdquoprealuminatului domnrdquo Pred 1694 3

v bdquopreaicircnţeleptului sufletrdquo

Pred 1694 4v etc

Icircn general superlativele construite cu prea nu cunosc semni-

ficaţia de prezenţă icircn exces a calităţii ca icircn limba literară contempo-

rană60

Totuşi icircn unele contexte prea poate să confere discursului o

asemenea nuanţă bdquoMăcar de i-ar fi venitul de zeacutece bani icircncă să pue un

ban pentru ca să se afle pururea acei bani la vremi de primejdie şi la

vreun păs prea mare al casei carele să nu să poată chivernisi nici cu un

mijloc dintr-altă parte şi atunce să scoaţă dintr-acei bani să

cheltuiascărdquo AMAO 340

mult icircnsoţeşte de obicei un adjectiv articulat bdquoeu nevrednicul şi

mult păcătosul robul tăurdquo DO 21 40 bdquomult pătimaşul acela [Iov]rdquo

60

Vezi GALR 2005 I p 161

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 178

DO 75 bdquomult milostivul şi icircndurătoriul Dumnezeurdquo DO 89 bdquoOmul

precum are inimă iscusită aşa o are şi mult pohtitoarerdquo DO 218

Distribuţia construcţiilor cu cele trei morfeme de superlativ la

Antim Ivireanul confirmă observaţiile formulate de lingvişti cu privire

la frecvenţa lor icircn general icircn textele literare vechi superlativul cu

foarte este cel mai răspicircndit şi tinde să devină normă generală De

altfel icircn 1838 icircn contextul discuţiilor despre normarea limbii după

principii obiective I H Rădulescu spunea icircn Scrisoare la D

Caminarul C Negruţi bdquoNoi zicem foarte sau prea icircncet foarte sau

prea moale şi dumneavoastră tare icircncet tare moale şi gicircndesc că e

mai bine cum zicem noi căci nici icircn cărţile bisericeşti nu se găseşte

tare moalerdquo61

Pentru a caracteriza obiectul morfemul superlativului icircnsoţeşte

de cicircteva ori o locuţiune adjectivală bdquofiind el prea de neam bunrdquo DO

118 bdquoun lucru prea de josrdquo DO 119 bdquoo vreme prea de mare nevoierdquo

AMAO 341 bdquo[icircnvăţături] foarte pre icircnţelesrdquo IcircBO 366

Cu toate că o trăsătură a normei epocii este postpunerea lui foarte

faţă de adjectiv Antim Ivireanul nu folosește decicirct foarte rar acest

mijloc suplimentar de augmentare a expresivităţii bdquoau fost primiţi

foarte de Hristosrdquo DO 52 bdquoau fost viteaz foarterdquo CVNTO 268

Icircn afara procedeelor gramaticalizate de redare a superlativului

ideea de superlativ se realizează şi prin alte mijloace icircnsă nu frecvent

a) prin construcţii de tipul adverb + de + adjectiv (aticirct de + adj

aşa de + adj cicirct de + adj) bdquosuflete aticirct de curate şi flori aşa de

frumoaserdquo DO 51 bdquonu era nimic aşa de săracrdquo DO 106 bdquoiară de

veţi fi şi cu aceacutestia aşa de nesimţitori cicirct să nu vă puteţi dumerirdquo IcircBO

366 bdquon-au făcut vreo vorbă măcar cicirct de micărdquo DO 14 bdquomăcar de ar

fi fost de neam cicirct de marerdquo DO 43 bdquo[un păstor singur] de ar fi cicirct de

procopsit icircntru politierdquo IcircBO 365-366

b) prin structuri repetitive cu genitivul ca instrument al

superlativului bdquos-au icircnvrednicit a lăcui icircntr-icircnsa 12 ani sficircnta sfintelor

cea adevărată adecă sficircnta Fecioarărdquo DO 42 unde icircntregul mecanism

61

Heliade Scrieri lingvistice p 105

Morfologia 179

implică substantivizarea adjectivului şi bdquoNu iaste minune minunilorrdquo

DO 118 Icircn structura repetitivă al doilea element se subordonează

primului celui icircn nominativ asiguricircndu-i acestuia poziţia de

superioritate icircn grupul referenţilor exprimat la nivel sintactic prin

genitiv62

II36 Adjectivele cu tema icircn -c -g care icircn limba literară mo-

dernă aparţin clasei adjectivelor cu trei forme flexionare (cu omonimia

formelor de plural la masculin şi feminin) prezintă şi icircn textele lui

Antim Ivireanul pluralul icircn -i la feminin şi neutru bdquopicircnă la adicircnci

bătricircneacuteţerdquo Pred 1694 5r bdquoprăpastiile cele mai adicircncirdquo DO 185

bdquocicircnd sicircnt minţile omului icircntregirdquo CPO 391 bdquostelele cele mai micirdquo

DO 52 bdquo[ceruri] mai largirdquo DO 19 bdquodaruri micirdquo CVNTO 242

Genitivul feminin singular din exemplul următor trimite spre acelaşi tip

de plural bdquoslava icircndelungii răbdării salerdquo DO 162

Formele cu desinenţa -e care apar icircn unele texte din perioada

precedentă sicircnt din ce icircn ce mai rare spre sficircrşitul epocii vechi iar icircn

textele icircn care sicircnt utilizate ele devin mărci ale unui stil arhaizant63

II4 Pronumele

II41 Pronumele personal

II411 Potrivit uzului general din toată epoca veche norma este

oscilantă icircn privinţa dublării pronumelor personale icircn acuzativ sau

dativ icircn textele lui Antim Ivireanul Formele atone ale pronumelui

personal anticipează sau reiau complemente icircn exemple ca bdquopre

icircnţelepciunea [] o au cicircştigatrdquo Pred 1694 2v bdquopre nevăzuţii vrăjmaşi

icirci izgoneacuteşterdquo Pred 1694 3r bdquopre această besearicească organă [] o

aduc şi o icircnchinrdquo Pred 1694 4v bdquoo au scris şi o au tipărit şi o au

icircndreptat pre iardquo CL 2v bdquoacopere-l-voiu pre elrdquo C 60

r bdquopre fratele

lui icircl urăşterdquo DO 25 bdquoi-au dat Avraam lui zeciuialărdquo CVNTO 257

62

Eugen Cacircmpeanu op cit p 160 63

Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 85

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 180

bdquon-am vrut să-i lipsim pre acei preoţirdquo AMAO 330 bdquonu ne duce pre

noi icircn ispitărdquo IcircBO 369 bdquoCine icircmi zic mie oamenii a firdquo DO 9 bdquoNu

cei ce-m zic mie Doamnerdquo DO 27 54 bdquosă-m dea şi mie putererdquo

DO 41 bdquoţi s-ar erta ţie cugetulrdquo DO 59 bdquoţi să va face ţie uşorrdquo DO

102 bdquoşi-ţ voi da ţie viaţărdquo DO 181 etc

Asemenea construcţii apar icircn alternanţă cu cele fără dublarea

complementului bdquoicircnvăţicircnd pre sfinţii lui ucenicirdquo Pred 1694 3r

bdquoizbăveacuteşte [] pre ceiardquo Pred 1694 3r bdquopre Dumnezeu icircnjurămrdquo

DO 25 bdquode va zice cineva că iubeşte pre Dumnezeurdquo DO 25 bdquonu

iubeşte pre fratele luirdquo DO 25 bdquojidovi carii s-au blestemat ei singuri

pre sine nici să mănacircnce nici să bea pacircnă nu vor ucide pre Pavelrdquo

DO 62 bdquocă nu pre icircngeri cicircndva au luatrdquo DO 119 bdquovoiu asculta pre

elrdquo DO 159 bdquoau omoricirct haldeii pre fiiu-săurdquo CVNTO 257 bdquoau

omoricirct pre elrdquo CVNTO 262 bdquoau uns pre el Samuilrdquo CVNTO 276

bdquoizbăveacuteşte pre noi de cel răurdquo IcircBO 369 bdquovoinice ţie zicrdquo DO 144

bdquo[Isus] vine ţie blicircndrdquo DO 186 etc

Se observă la Antim Ivireanul tendinţa de dublare a comple-

mentului icircn dativ puţine fiind construcţiile fără anticiparea pronumelui

personal prin forma atonă corespunzătoare Icircn schimb icircn privinţa pro-

numelor personale icircn acuzativ opţiunea lingvistică a mitropolitului este

oscilantă

II412 Pronumele personale de persoana I şi a II-a plural au la

dativ formele accentuate cu diftong obişnuite icircn toată epoca veche

noao respectiv voao bdquoLăsaţi şi vi să va lăsa voaordquo IcircBO 369 bdquoCicircnd

va veni micircngicircitoriul pre carele eu voiu trimite voao de la Tatălrdquo IcircBO

371 bdquosă arate mărirea sa noaordquo DO 9 bdquonoao ne pare bine şi ricircdemrdquo

DO 26 bdquosă ne arate noaordquo DO 33 35 bdquone luminează noao minţilerdquo

DO 34 bdquoproroc va rădica noao domnulrdquo DO 66 bdquonumai apostolilor

să fie zis să-l asculte au şi noaordquo DO 79 bdquonu iaste de folos voaordquo

DO 7 bdquova deschide voao cale de micircntuirerdquo DO 15 bdquocu crucea va

face voao scară spre icircmpărăţia ceriuluirdquo DO 15 bdquopacea mea o dau

voaordquo DO 80 bdquoadevăr zic voaordquo DO 110 bdquoVoao cucernicilor preoţi

Morfologia 181

[] vă rugăm milă pace sănătaterdquo CPO 387 bdquofecere de bine careacute

s-au făcut voaordquo CPO 388 etc

II413 Pronumele personale icircns(ul) icircnsa icircnşii icircnsele (forme

derivate din lat ipse64

) nu apar decicirct icircn compuse cu dintr- icircntr- printr-

la acuzativ dintr-icircnsul IcircBO 375 dintr-icircnsa CVNTO 269 273 315

dintr-icircnşii DO 112 229 dintr-icircnsele DO 34 121 icircntr-icircnsul DO

39 45 69 92 134 185 icircntr-icircnsa DO 19 30 36 42 45 184 196

203 205 214 CVNTO 251 AMAO 336 338 CPO 390

icircntr-icircnsele DO 95 IcircPTPO 358 printr-icircnsul DO 15 48 107 175

printr-icircnsa DO 186 Icircn felul acesta icircn scrierile lui Antim Ivireanul nu

se icircnregistrează concurenţa dintre formele el ea ei ele şi icircnsu icircnsa

icircnşii icircnsele din epoca anterioară şi din alte texte literare contemporane

lui icircn special nordice65

II414 Sicircnt frecvente pronumele compus cu prepoziţia de66

dicircnsul dicircnsa dicircnşii dicircnsele la nominativ şi acuzativ

Icircn unele contexte pronumele din paradigma lui dicircnsul primesc o

nuanţă reverenţială ca icircn bdquoŞi Ioan Zlatoust pentru rugăciune zice Nu

numai cicirct izbăveaşte de toată nevoia şi supărarea sufletească şi trupească

pre ceia ce să nevoiescu cu dicircnsa ce icircncă şi priiateni cu sicircngur Dumnezău

icirci face şi a vorovirea cu dicircnsul icirci icircnvredniceacuteşterdquo Pred 1694 3r-v

Icircn alte contexte icircnsă pronumele dicircnsul dicircnsa etc sicircnt sinonime

ale formelor din paradigma lui el aşadar nu au nuanţă de politeţe sau de

reverenţă (fiind substitute ale numelor proprii şi comune deopotrivă

animate umane animale şi inanimate vezi de pildă bdquocăzicircnd elefantul

mort preste dicircnsul muri şi el [Eleazar]rdquo CVNTO 309 bdquoşi luicircnd-o pre

dicircnsa o făcură icircntocma cu pămicircntul [cetatea Ierihonului]rdquo CVNTO

64

Densusianu ILR II p 117 cf Rosetti ILR 1978 p 146 65

Vezi ILRL 1997 p 329 C Fracircncu Limba Cazaniei lui Varlaam icircn SLLF III

1974 p 65 66

Vezi discuţia despre etimologia pronumelor de tipul dicircnsul la Al Niculescu

şi Al Roceric Pronumele dicircnsul icircn limba romacircnă icircn SCL VIII (1957) nr

3 p 315-317

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 182

265 bdquoce iaste păpistăşiia sau ce zice papa pentru dicircnsa că iasterdquo CL

3v bdquoi-au suit pre dicircnşii icircntr-un munte icircnaltrdquo DO 8 bdquoci să facem cum

face ariciul că după ce merge la vie icircnticirci să satură el de struguri şi apoi

scutură viţa de cad broboanele jos şi să tăvăleşte pre dicircnsele de să icircnfig

icircn ghimpii lui şi duce şi puilorrdquo DO 73

II415 Icircn privinţa concurenţei dintre pronumele personale din

paradigma lui el şi a celor de tipul dicircnsul nu am remarcat o situaţie

deosebită de cea comună icircn limba literară la sficircrşitul secolului al XVII-lea67

Icircn predici numărul ocurenţelor formei el şi al aparițiilor formei dicircnsul este

foarte apropiat icircnregistricircndu-se 91 pentru el şi 99 pentru dicircnsul icircn

Chipurile Vechiului şi Noului Testament diferenţa este ceva mai mare

dar nu suficientă pentru a se putea vorbi despre preferinţa pentru una

dintre forme aici icircnregistricircndu-se 37 de ocurenţe ale pronumelui el şi

23 ale formei dicircnsul Aşadar textele lui Antim Ivireanul nu pun icircn

evidenţă icircnceputul impunerii formelor el ea ei ele icircn detrimentul celor

cu prepoziţie + urmaşele lui ipse fapt ce se va petrece pe parcursul

secolului al XVIII-lea68

icircn majoritatea ariilor culturale romacircneşti

Numai textele literare din Moldova privilegiază mai multă vreme for-

mele pronominale din seria dicircnsul69

De asemenea nu am consemnat

utilizarea pronumelui dicircnsul la nominativ ci numai icircn cazul acuzativ

cu prepoziţie potrivit uzului din epoca veche70

II416 Antepunerea formei atone a pronumelui personal de

persoana a III-a feminin singular acuzativ faţă de verbul auxiliar din

structura perfectului compus (ori a mai mult ca perfectului perifrastic)

este frecventă icircn textele lui Antim Ivireanul fapt obişnuit de altfel icircn

epoca veche icircn toate variantele literare bdquoo au cicircştigatrdquo Pred 1694 2v

67

Vezi raportul dintre el şi dacircnsul icircn Biblia de la Bucureşti Facerea pus icircn

evidenţă de Vasile Arvinte icircn STLFAC p 74 68

Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 90-93 idem Limba şi stilul

Vulgatei p 822 69

Vezi Doina Marta Bejan op cit p 57-58 70

Al Niculescu şi Al Roceric op cit p 324

Morfologia 183

bdquocu mult mai vicircrtos [] o ai roditrdquo bdquoo ai scos la lumină şi o ai

icircmpodobitrdquo bdquomi-ai poruncit mărie-ta de o am tipăritrdquo Ded 1694 p

399 bdquoo au scris şi o au tipărit şi o au icircndreptatrdquo CL 2v cu Evangheliia

Pavel au smerit micircndriia Romei şi icircntr-icircnsa o au icircntemeiat Ded

1703O 407 bdquonu o au cunoscutrdquo CVNTO 264 bdquonu o au datrdquo

IcircPTPO 359 bdquonu o au putut cicircştigardquo DO 44 bdquoo am alesrdquo DO 19 bdquoo

am cicircştigatrdquo DO 45 bdquoo am datrdquo AMAO 327 bdquoo am făgăduitrdquo DO

45 bdquoo am icircmpărţitrdquo IcircBO 366 bdquoo am icircnchinatrdquo DO 45 AMAO

327 bdquoo am pierdutrdquo DO 209 bdquoo am supusrdquo AMAO 328 bdquoo am

zisrdquo DO 3 bdquoo au adusrdquo CVNTO 259 bdquoo au alesrdquo DO 19 bdquoo au

arătatrdquo DO 9 bdquoo au biruitrdquo CVNTO 312 bdquoo au datrdquo CVNTO 300

307 313 bdquoo au dusrdquo DO 70 bdquoo au făcutrdquo CVNTO 287 bdquoo au fost

biruitrdquo DO 131 bdquoo au fost datrdquo CVNTO 307 bdquoo au jărtvuitrdquo

CVNTO 270 bdquoo au omoricirctrdquo CVNTO 286 bdquoo au potolitrdquo DO 106

bdquoo au sfăricircmatrdquo CVNTO 266 bdquoo au sficircrşitrdquo CVNTO 251 bdquoo au

sfinţitrdquo CVNTO 303 bdquoo au spurcatrdquo CVNTO 309 bdquoo au stăpicircnitrdquo

CVNTO 308 bdquoo au ţinutrdquo CVNTO 314 bdquoo au văzutrdquo DO 45

CVNTO 279 bdquoo au zisrdquo DO 60 bdquovremea care icircn deşărt o am

pierdutrdquo DO 209 bdquoAceastă sficircntă beseacuterică [] o am dat şi o am

icircnchinat [] marelui Dumnezeu [] şi o am supusrdquo AMAO 327-328

bdquoPre această Hetură Avraam o au luatu muiarerdquo CVNTO 258

bdquorăsturnicircndu-le capiştea o au făcut staul de gunoiurdquo CVNTO 287

Numărul acestor construcţii nu depăşeşte icircnsă cu mult numărul

ocurenţelor cu structura literară astăzi cu postpunerea pronumelui

personal (forma atonă) faţă de participiul din structura perfectului

compus bdquopentru spăseniia aceştii turme cuvicircntătoare carea au dat-o

Dumnezeu icircn micircinile noastrerdquo IcircBO 366 bdquoAflat-au Hristos pre acea

oae rătăcită şi au luat-o pre umerile salerdquo DO 121 bdquoau apucat-o de

micircnă şi s-au sculat fatardquo DO 144 bdquoau rupt-o şi au băgat-o icircnsuş icircn

focrdquo DO 171 bdquostau de mă mir pentru ce nu zice pre moartea am

chiemat-o să-m fie micircntuire ce zice pre moartea am chiemat-o să-mi

fie tatărdquo DO 222 bdquodicircnd pre Tliamar muiare lui Or şi după moartea lui

Or nefăcicircnd copii cu dicircnsul au dat-o lui Avnanrdquo CVNTO 267 bdquocu

multele osteneli şi cu sudoarea făţei mele am săvicircrşit-o şi am

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 184

icircnfrumoseţat-o precum să veacutederdquo AMAO 327 bdquosă nu afle nimenea

pricină să zică că au pierdut-o sau au ars icircn casa lui sau i-au furat-o

cinevardquo CPO 390 bdquoau icircnchipuit-ordquo DO 45 bdquoau icircnfipt-ordquo DO 182

bdquoau luat-ordquo DO 121 205 bdquoau omoricirct-ordquo DO 185 bdquoau numit-ordquo

CVNTO 247 bdquoau rădicat-ordquo DO 152 bdquoau ricircnduit-ordquo DO 212bdquoau

sfăricircmat-ordquo DO 195 bdquoau ticirclcuit-ordquo CVNTO 271 bdquoau văzut-ordquo

DO 20 bdquoau veselit-ordquo DO 195 bdquon-am luat-ordquo DO 228 bdquon-au

cicircştigat-ordquo DO 112 bdquon-au făcut-ordquo DO 99

Distribuţia celor două construcţii este uniformă pe parcursul

icircntregii activităţi a lui Antim Ivireanul cu precizarea că icircn textele de

mică icircntindere prefeţe dedicaţii postfeţe forma care apare este cea cu

pronumele personal antepus auxiliarului de la perfect compus

Mai rar a fost icircnticirclnit pronumele o aticirct icircnaintea auxiliarului cicirct şi

reluat după participiul verbului din structura timpului perfect compus

bdquoicircnsă aceasta o au iscoditu-ordquo DO 59 bdquonici mănăstirea Sneagovului o

am luat-o cu de-a silardquo DO 227

Structurile diferite se pot succeda icircn interiorul aceluiaşi fragment

cum este cazul pasajului următor din Cazanie la adormirea Preasfintei

Născătoarei de Dumnezeu

bdquoPre aceasta au văzutu-o Moisi icircn muntele Sinaei ca un rug

aprins şi nu ardea

Pre aceasta au văzut-o Aaron ca un toiag icircnflorit şi plin de roadă

Pre aceasta au văzut-o Iacov ca o scară icircntărită din pămicircnt picircnă

icircn ceriu şi icircngerii lui Dumnezeu să suiia şi să pogoricircia pre dicircnsa

Pre aceasta o au văzutu-o Iezechiil ca o uşă icircncuiată prin careacute

nimenea n-au trecut

Pre aceasta o au văzutu-o Ghedeon ca o licircnă Avvacum ca o

dumbravă umbroasă Daniil ca un munte şi Solomon ca un patrdquo DO 20

II42 Pronumele de reverenţă

Categoria gramaticală a pronumelui de reverenţă este bine

reprezentată icircn dedicaţiile cărţilor icircn cele două scrisori de apărare ale

lui Antim către Constantin Bracircncoveanu şi icircn predici prin forme de

persoana a II-a şi a III-a singular şi plural

Morfologia 185

Icircn dedicaţii şi prefeţe elogierea directă a domnitorului impune

previzibil utilizarea locuţiunilor care conţin referirea la poziţia ocupată

icircn dregătoria ţării icircnălţimea ta măria ta mărimea ta bdquoo icircnchină ceii de

Dumnezeu cinstită icircnălţimei-talerdquo Ded 1715O 411 bdquocu icircnchinăciune

să aduce icircnălţimii-talerdquo Ded 1709O 411 bdquopreaicircnţeleptului suflet al

măriei talerdquo Pred 1694 4v bdquosă trăieşti măria ta [] icircntru cinstit

scaunul măriei talerdquo şi bdquoAl măriei tale mic rugătoriurdquo Pred 1694 5r

bdquomi-ai poruncit mărie tardquo Ded 1694O 399 bdquodentru ale mării tale

cheltuialerdquo Ded 1703O 407 bdquola icircnălţimea cea de Demnezeu cinstită a

mărimei-talerdquo Ded 1715O 409 bdquova rămicircne măriei-tale şi slavardquo

Ded 1709O 412

Aceleaşi forme apar şi icircn cuprinsul discursului omiletic

elogiindu-l ocazional pe domnitorul ţării bdquopreaicircnălţat scaunul mării-

salerdquo bdquoluminată casa măriei-salerdquo bdquosă supue pre toţi vrăjmaşii []

podnojie picioarilor mării-salerdquo DO 8 bdquomă rog şi eu [] ca să te

păzească pre măriia ta icircncununat cu slavă şi cu cinstea icircntreg şi

sănătos icircn mulţi ani cu multă fericirerdquo DO 89 La fel ele sicircnt

normale icircn pledoariile adresate lui Constantin Bracircncoveanu icircn 1712 şi

icircn introducerea care o icircnsoţeşte pe prima bdquofiind măriia-sa icircndemnatrdquo

bdquoscoate den inima mării-tale acel ghimprdquo DO 226 bdquoicircnaintea

făcătorului mieu de bine carele eşti măriia-tardquo DO 227 bdquoeu pohtesc

să fac voia măriei-talerdquo DO 230 etc

Adresicircndu-se auditoriului obişnuit icircn predici Antim utilizează

de obicei pronumele personale apar icircnsă şi forme ale pronumelui de

politeţe cu precădere icircn cuvicircntarea rostită la icircnscăunarea ca mitropolit

şi mai rar icircn celelalte bdquom-au ricircnduit şi pre mine Dumnezeu şi m-au

pus om mic fiind şi smerit păstor mic la mica turmă la

dumneavoastră pre carii eu nu vă am nici vă ţiu turma mică ci mare şi

icircnaltărdquo DO 8 bdquoŞi m-au trimis la dumneavoastră să vă fiiu păstor

părinte sufletesc rugător cătră Dumnezeu pentru buna sănătatea şi

spăseniia dumneavoastră şi a cinstitelor dumneavoastră case purtători

de grijă la cele ce ar fi spre folosul micircntuinţiirdquo DO 6-7 bdquodimpreună

cu dumneavoastră să pătimescrdquo bdquodumneavoastră icircncă aveţi datorie []

pentru folosul cel sufletesc al dumneavoastrărdquo DO 7 bdquosă vă

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 186

icircntărească şi pe dumneavoastră de la mic picircnă la mare icircmpreună cu

toţi ai dumneavoastră icircntru credinţa cea bunărdquo DO 8 bdquodumnea-

voastră iară de pe aceasta vă veţi arăta cum sicircnteţi adevăraţii fii

sufleteştirdquo DO 89 bdquopre dumneavoastră vă pohtesc să ascultaţ cu

dragosterdquo DO 121 bdquodumneavoastră celor ce sicircnteţi de faţă şi celor ce

lipsesc tuturor să vă dea sănătaterdquo DO 139

Pronumele de politeţe este utilizat şi cicircnd situaţia de discurs

impune adresarea directă către un alocutor specific cum este cazul unor

pasaje din cuvicircntările de icircnmormicircntare bdquoaşa zic şi eu [] cătră

dumneata (cutarele) şi cătră ceacutelialalte iubite rudeniirdquo DO 188 bdquozic şi

eu [] cătră dumneata (cutarele) şi cătră ceacutelialalte iubite rudenii să

icircncetaţi icircntristareardquo DO 193

De asemenea este folosit constant pronumele de politeţe cu

referire la persoane identificate anterior icircn discurs bdquoŞi să aibă datorie

dumnealor71

să cerceteze cu tot denadinsul să vază face egumenul acea

milă necontenit precum s-au hotăricirct au bardquo şi bdquoicirci pohtim pe dumnealor

ca pe nişte fii iubiţi să facă această ostenealărdquo AMAO 329 bdquoicircncăş icirci

pohtesc pe dumnealor să le fie milă de această casă şi pururea să se

nevoiască pentru sporul ei şi să nu icircndrăznească nimenea din dumnealor

să strice careacutecumva vreuna din obiceaele [] ce s-au făcutrdquo AMA 339

Icircn categoria onorificelor utilizate de Antim se includ şi cicircteva

locuţiuni cu baze de formare substantive abstracte ce exprimă

bdquoicircnsuşireardquo72

icircnţelepţie bdquodragostea ce am de-a pururea cătră icircnţelepţiia

voastrărdquo DO 34 bdquopohtesc pre icircnţelepţiia voastră să-mi daţ puţinică

ascultarerdquo DO 74 bdquodatoriia cea părintească ce am cătră icircnţelepţiia

voastră mă icircndeamnărdquo DO 89 smerenie bdquoPentru aceasta dară şi

smerenia noastră [] sicircnt datoriu nu numai să mă rog lui Dumnezeu

pentru fericita sănătate şi buna icircntărire icircntru luminat scaunul măriei-

tale ce şi veri cu ce alt mijloc aşi putea să mă arăt cătră măriia-ta

71

bdquo5 epitropi din ceata neguţătorească pre carii i-am ales noi icircnşine de

bunăvoia noastră şi i-am aşăzat Şi sicircnt aceştea jupan Neacşul biv staroste

jupan Nica zaraful jupan Manul al lui Apostoli jupan Gheorghe abagiul sicircn

Vasilie şi jupan Şerban sicircn Groziirdquo AMAO 328 72

Vezi GALR 2005 I p 63

Morfologia 187

mulţemitoriurdquo CVNTO 242 bdquoAşăzămicircntul tuturor lucrurilor [] ce

va smereniia noastră să se facă [] la beserica noastrărdquo AMO 327

bdquoCap osebit carele smereniia noastră acum l-am aşăzat la leat 7224rdquo

AMAO 346 bdquoCucernicilor preoţi [] de la atotputeacuternicul Dumnezeu

va rugăm milă [] iară dela smereniia noastră molitvărdquo IcircBO 365

bdquoTuturor de obşte de la preaputernicul Dumnezeu vă rugăm milă []

iar de la smereniia noastră molitvărdquo CPO 387

II43 Pronumele şi adjectivul pronominal de icircntărire

II431 Norma literară generală din epoca veche permite ata-

şarea particulei de icircntărire -şi la pronumele personal dicircndu-i acestuia

valoarea unui pronume de icircntărire eluşi eişi luişi loruşi noişi mieişi

dicircnseişi73

etc Dintre acestea icircn scrierile lui Antim Ivireanul apare

forma de persoana a III-a singular masculin icircn cazul dativ luişi (luiş)

a cărui structură semantică este [pronume personal] + [emfază] (şi care

de altfel este şi cel mai frecvent utilizat icircn epoca veche74

) bdquoşi-ş găti

luiş ceriu icircnsufleţit cel ce au icircntărit ceriurile cu icircnţelepciunea sardquo DO

44 bdquoDumnezeu i-au ispitit pre dicircnşii şi i-au aflat luişi vreacutednici ca aurul

icircn ulcea i-au lămurit pre eirdquo DO 79 bdquos-au născut noao cel ce luiş

erardquo DO 200 bdquoluiş stăpicircneacuteşte şi noao celor credincioşrdquo DO 200

bdquoiaste cu putinţă să se afle cineva aticircta de vrăjmaş luiş cicirct să lase să

treacă şi aceste trei zile şi să rămicirce nepocăitrdquo DO 209 Icircn ms 429 C al

didahiilor din 1781 este utilizat o singură dată şi eişi icircntr-un punct icircn

care versiunea din 1722-1725 prezintă numai pronumele reflexiv şie

DO 109

II432 Discursul emfatic religios mai ales icircn cuprinsul pre-

dicilor favorizează utilizarea pronumelui şi a adjectivului pronominal

de icircntărire Aşa se face că icircn scrierile mitropolitului Antim Ivireanul

apar foarte multe forme de icircntărire aticirct cu uz pronominal (o carac-

teristică a limbii vechi) cicirct şi cu uz adjectival (structură normală şi icircn

73

Vezi Arvinte STLFAC p 74 74

Densusianu ILR II p 118

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 188

limba literară modernă) Pronumele de icircntărire utilizat fără determinant

este icircnticirclnit mai frecvent şi nu de puţine ori dislocat faţă de verbul

determinat bdquoicircnsuţi stăpicircne sfinţeşte untuldelemn acestardquo IcircBO 375

bdquoPentru că măriia-ta [] icircnsuţi ai odrăslit ca o odraslă cu străluciri de

aurrdquo CVNTO 243 bdquoPrimeacuteşte ca un milostiv de să pune icircn braţele

dreptului Simeon cela ce iaste numai icircnsuşi drept [] Duce poclon

lucru carat cela ce iaste numai icircnsuşi curatrdquo DO 31 bdquoVenit-au (pre-

cum icircnsuşi zice) ca să caute şi să micircntuiascărdquo DO 109 bdquoprecum icircnsuşi

la Ioann icircn 17 capete zicerdquo IcircBO 370 bdquoprecum icircnsuşi la Mathei cap 25

zicerdquo IcircBO 371 bdquone batjocorim icircnşine leacutegiardquo DO 26 bdquonu icircndrăznesc

[] să facem paretisis icircnşine noi de voia noastrărdquo75

DO 230

Uzul adjectival este evident icircn structuri cu un substantiv ori un

substitut al acestuia precum bdquoPre cei ce sicircnt pricina răutăţii icirci ştiu cine

sicircnt ca cum mă ştiu icircnsumi pre minerdquo DO 229 bdquosă iubeşti pre

domnul Dumnezeul tău [] şi pre aproapele tău ca icircnsuţi pre tinerdquo

DO 53 bdquoau doară la fel faci tu icircnsuţirdquo DO 235 bdquomăriia-ta icircntre

prealuminatul neam al Băsărăbeştilor dintru carii s-au arătat domni

vrednici şi creştini icircnsuţi ai odrăslit ca o odraslă cu străluciri de aur şi

ai icircnflorit ca o floare cu bun mirosrdquo CVNTO 243 bdquoicircnsuşi Ioann ca

un rob slujaşterdquo DO 65 bdquoicircnsuş Dumnezeurdquo DO 109 170 bdquoicircnsuşi

arhiereulrdquo DO 117 bdquo[el] pune supt datorie cu cuvintele lui şi cu

rugăciunea lui pre soarele cel de taină al dreptăţii pre icircnsuş unul născut

fiiul lui Dumnezeurdquo DO 168 bdquoiar cel ce sudue pe preot pre icircnsuşi

Domnul nostru sudue şi necinsteacuteşterdquo DO 173 bdquoel icircnsuşi va cunoaşterdquo

AMAO 338 bdquoicircnsuşi Hristos la Marco cap 17 zicerdquo IcircBO 371

bdquoicircnsăşi preacurata stăpicircnă Maica lui Dumnezeurdquo DO 167 bdquone

omoricircm icircnşine pre noirdquo DO 33 bdquopicircricircndu-ne icircnşine pre noirdquo DO 36

bdquode vom iubi pre vecinii noştri ca icircnşine pre noirdquo DO 39 bdquonumai

pre noi icircnşine [] ne facem mai icircnţelepţi şi decicirct Dumnezeurdquo DO 80

75

Pronumele personal noi funcţionează ca apoziţie pe licircngă pronumele de

icircntărire icircnşine luicircnd icircn considerare punctuaţia stabilită de editor icircn cadrul

fragmentului

Morfologia 189

bdquone icircnşelăm noi icircnşinerdquo DO 95 bdquopentru ce nu clevetiţ icircnşivă pre voirdquo

DO 171

Icircn cadrul unor construcţii ample apariţia elementului emfatic la

mare distanţă de posibilul determinat face nesigură identificarea lui ca

pronume (deci fără un determinat) sau adjectiv pronominal de icircntărire

dislocat bdquoIar Dumnezeul cel mare şi icircnalt carele iaste icircnchinat de toate

făpturile izvorul preaicircnţelepciunii adicircncul cel neurmat al bunătăţii

icircntru adevărat şi adicircncimea cea nehotăricirctă a bunii icircndurări icircnsuşi ca un

stăpicircn şi iubitoriu de oameni să trimită darul Duhului Sficircnt pre cinstit şi

cel de Dumnezeu icircncununat cap al prealuminatului domnului şi al

nostru de obşte de mult bine făcătorrdquo DO 8

Cazurile de icircntrebuinţări incorecte cu dezacorduri icircn gen număr

şi persoană nu sicircnt frecvente bdquoicircnticircmplarea cea viitoare iaste nevăzută şi

icircnsăşi icircngerilor necunoscută pentru că numai la Dumnezeu toate sicircnt

cunoscuterdquo CPO 392 ndash dezacord provocat probabil de genul

substantivului care este centrul nominal al propoziţiei

II433 Valoare de pronume sau adjectiv pronominal de icircntărire

primeşte icircn unele contexte și termenul singur bdquoDintru carea noi

luminicircndu-ne pren dumnezăeștii și ai duhului propoveacutednici apostoli și

sicircnguri văzători a icircnfricoșatelor a Domnului taine [] am cunoascut

pre Tatăl nenăscutrdquo Postf 1693O 397 bdquoDintr-aceasta să naşte mare

cuviinţă ai vitejiii sufleteşti adeverinţa direptăţii plinirea icircnţelepciunii

precum zice singur icircnceacuteperea icircnţelepciunii frica lui Dumnezăurdquo Pred

1694 4v bdquoNu numai cicirct izbăveacuteşte de toată nevoia şi supărarea

sufletească şi trupească pre ceia ce să nevoiescu cu dicircnsa ce icircncă şi

priiateni cu sicircngur Dumnezău icirci facerdquo Pred 1694 3r-v

bdquosă nu facă

ucidere sau el singur sau puind pre altul sau icircndemnicircnd şi sfătuindrdquo

IcircPTPO 359 bdquoCare botez l-au arătat singur domnul Hristos poruncind

şi apostolilor să-1 săvicircrşasă precum scrie la Matheirdquo IcircBO 372 bdquocă el

singur ne-au arătat şi ne-au icircnvăţat aceacuteste tainirdquo DO 26 bdquocare

dragoste singur Hristos o adeverează la 22 capete ale lui Matheirdquo DO

48 bdquopăcatul cel dinticirci [] iaste macircndria careacute o au izvodit şi au născut

singur satana carele era icircnger şi să numiia Luceafăr pentru multa

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 190

lumină ce aveardquo DO 49 bdquobunătatea smereniei [] au făcut pre singur

Dumnezeu carele iaste făcătoriul Luceafărului [] de s-au pogoricirct pre

pămacircnt şi s-au făcut omrdquo DO 49 bdquocum ne icircnvaţă singur Hristosrdquo

DO 5276

bdquos-au blestemat ei singuri pre sine nici să mănicircnce nici să

beardquo DO 62 bdquoBucură-te drept aceacuteia că tu singură ai prorocit că te

vor ferici toate neamurilerdquo DO 132

II44 Pronumele reflexiv

II441 Ca icircn limba literară modernă Antim Ivireanul utilizează

pronumele reflexiv cu formă accentuată de acuzativ icircn două situaţii

a) pentru dublarea reflexivului clitic din componenţa verbului la

diateza reflexivă icircn structuri emfatice bdquoduce aceacutele 2 păsări ca să facă

preoţii jărtvă arăticircnd cu aceasta jărtva ceacuteia ce era să se facă pre sine

tatălui pentru noirdquo DO 31 bdquofieştecare om să iubeşte pre sine mai

vicircrtos decicirct toate lucrurilerdquo DO 53 bdquochemicircndu-se pre sine mai micrdquo

DO 61 bdquosă mărturisiia pre sine icircnticirci şi mai mare păcătosrdquo DO 61

bdquoCei ce să cunosc pre sine avuţ aceacuteia pot să dea daruri vreacutednice unui

76

Fragmentul mai amplu care ne permite să icircncadrăm termenul singur icircn clasa

adjectivelor pronominale de icircntărire este icircn manuscrisul copistului Efrem

(1722-1725) bdquoCă de am face cu acest mijloc bine vecinilor noştri cum au

făcut sfinţii şi cum ne icircnvaţă sfintele Scripturi sau mai vicircrtos să zic cum ne

icircnvaţă singur Hristos carele este icircnceputul şi sficircrşitul tuturor oare ce bine

socotiţ că am aveardquo Fragmentul analog din ms 524 C 1781 nu mai conține

determinantul numelui Hristos bdquoCă de am face cu acest mijloc bine vecinilor

noştri cum au făcut sfinţii şi cum ne icircnvaţă sfintele Scripturi sau mai vicircrtos

să zic cum ne icircnvaţă Hristos carele este icircnceputul şi sficircrşitul tuturor

oare ce bine socotiţ că am aveardquo Icircn prima versiune progresia spre climaxul

secvenţei discursive este redată prin cumul de procedee aticirct explicit prin

propoziţia incidentă [bdquosau mai vicircrtos să zicrdquo] cicirct şi implicit prin

determinantul emfatic singur (bdquoicircnsuşirdquo) deosebit de bogat sub raport

conotativ Icircn versiunea a doua omiterea lui singur lasă conotaţia ultimului

element din seria sfinţi ndash Scriptură ndash Hristos să se sprijine numai pe expresia

explicită simplifică discursul şi icircn consecinţă diminuează forţa

argumentaţiei

Morfologia 191

icircmpărat şi cei ce să cunosc pre sine icircnvăţaţ aceia pot să-i facă şi căzuta

laudărdquo DO 83 bdquopăzitu-s-au pre sine după putinţă curat şi

nevinovatrdquo DO 94 bdquosă fac pre sine cum că sicircnt sfinţi şi drepţirdquo DO

135 bdquofăcicircndu-se pre sine ascultătoriu picircnă la moarterdquo DO 152 bdquosă

cunoştea pre sine a fi şi mumă şi slujnicărdquo DO 198 bdquose face pre sine

robrdquo DO 219 bdquos-au dat pre sine-ş icircn micircinile lui Navuhodonosorrdquo

CVNTO 294 bdquopre sine să să facă vinovatrdquo IcircPTPO 356

b) după o prepoziţie icircn contexte icircn care poate fi icircnlocuit de

pronumele personal bdquoau tras la sine Hristos mulţimeardquo DO 4 bdquoau

gonit de la sine o moarte ca aceastardquo DO 11 bdquoicircncă şi de sine uiticircndu-ş

fiindrdquo DO 14 bdquoicircntru care nume Miriam [] icircnţeleacutegem cum că

cuprinde icircn sine trei lucrurirdquo DO 18 bdquol-au iubit [] ca icircnsuşi pre

sinerdquo DO 51 bdquodreptatea noastră icircnaintea lui Dumnezeu iaste ca cicircrpa

muierii ce are pre sinerdquo DO 96 bdquologodnica chiamă cătră sine pre

iubitul mirerdquo DO 113 bdquocicirct iaste de iubitor pre sine omulrdquo DO 115

bdquoau luat spre sine firea lui cea căzutărdquo DO 120 bdquoau luat Dumnezeu

spre sine firea omeneascărdquo DO 121 bdquoau greşit din slăbiciune avicircnd

pre sine truprdquo DO 122 bdquoPrecum un tată din ceşti pămicircnteşti fiind din

sine bune (sic) şi dreptrdquo DO 174 bdquosă se lepede de sinerdquo DO 206

bdquola sine adună florile bunătăţiirdquo CVNTO 242 bdquotrage la sine toate

materiilerdquo CVNTO 243 bdquotrage pre toţi cătră sinerdquo CVNTO 243 bdquoo

parte cuprinde icircn sine cicircte se cuvin a face cel ce să pocăiaşterdquo IcircPTPO

351 bdquocele 12 alcătuiri ce cuprinde icircn sine sficircntul Simvolrdquo IcircPTPO 358

Pronumele reflexiv sine apare cu rol emfatic şi pe licircngă reflexivul

clitic de persoana I bdquosă ne cunoaştem pre sinerdquo DO 104

Gravitatea situaţiei de comunicat impune icircn unele cazuri

cumulul de elemente cu rol emfatic Icircn fragmentul bdquoFost-au lătrat la

cea mai de pe urmă de cicircţva jidovi carii s-au blestemat ei singuri pre

sine nici să mănicircnce nici să bea pănă nu vor ucide pre Pavelrdquo (DO

62) pronumele clitic din structura verbului la diateza reflexivă (s-) este

bdquocuvicircntulrdquo cu rol denotativ icircn comunicare suficient pentru transmiterea

obiectivă a informaţiei Oratorul amplifică discursul creicircnd ad-hoc bdquoo

serie sinonimicărdquo ale cărei elemente trimit spre acelaşi referent extra-

lingvistic ei ndash singuri bdquoicircnşişirdquo ndash pre sine şi icircn felul acesta imprimă

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 192

situaţiei descrise caracterul de absurditate de gest icircmpotriva firii cu aticirct

mai condamnabil

II442 Apar icircn textele lui Antim şi construcţii cu forma accentuată

a pronumelui reflexiv icircn dativ icircnsă distribuţia lor este foarte redusă bdquonu-1

omoară ci-1 face şie-ş fiiu şi moştean icircn casa sardquo DO 109

II45 Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv

II451 Pentru a evoca icircn cadrul discursului cea de-a treia

instanţă discursivă icircn calitate de posesor (singular) al unui obiect

Antim Ivireanul utilizează icircn alternanţă posesivul77

său sa săi sale şi

pronumele personal lui ei Exemplele sicircnt numeroase pentru ambele

opţiuni lingvistice

a) posesiv său bdquoal săurdquo AMAO 335 338 bdquoaproapele săurdquo

DO 48 54 bdquoau urmat dascălului şi icircnvăţătorului săurdquo DO 51

bdquoduhovnicul săurdquo DO 101 bdquofăcătoriul său de binerdquo CPO 388

bdquoFiiul săurdquo DO 107 150 195 bdquofratele săurdquo IcircPTPO 358 bdquoicircnălţimea

lăcaşului săurdquo DO 22 bdquonorodul săurdquo DO 160 184 bdquopohtele

sufletului săurdquo DO 95 bdquoscăldarea nepreţuitului său sicircngerdquo DO 14

bdquosicircngele săurdquo DO 71 149 IcircBO 370 bdquovecinului săurdquo IcircPTPO 359

sa bdquoa sa bunătaterdquo DO 130 bdquoa sa creştinătaterdquo DO 89 bdquoa sa pildărdquo

DO 89 118 bdquofiinţa sardquo DO 112 bdquolucrarea sardquo DO 121 bdquolumina

sardquo DO 111 bdquomărirea sardquo DO 9 bdquomila sardquo DO 13 15 22

77

Din perspectiva celor mai noi abordări icircn gramatica limbii romacircne posesivul

ridică probleme de icircncadrare morfologică Astfel bdquoca trăsătură tipic

adjectivală posesivul a păstrat din latină acordul icircn gen număr şi caz cu

nominalul determinat [] Acordacircnd prioritate acestei trăsături posesivul

poate fi interpretat icircn toate ocurenţele ca adjectiv posesiv (sn) determinacircnd

un nominal direct (caietul meu) sau indirect prin intermediul elementului al

(un caiet al meu) sau determinacircnd un pronume semiindependent (Al meu a

dispărut)rdquo vezi GALR 2005 I p 236 icircn acelaşi timp icircnsă posesivul

manifestă şi trăsături pronominale ceea ce icircnseamnă că acesta bdquopoate fi

interpretat ca formă de genitiv a pronumelui personal (sn)rdquo vezi ibidem p

236-237

Morfologia 193

bdquoproniia sardquo DO 22 bdquoruda sardquo DO 24 bdquoroada sardquo DO 53 bdquovicircrsta

sardquo DO 136 bdquovoia sardquo DO 10 bdquovremea sardquo DO 53 bdquozidirea sardquo

DO 198 săi bdquoicircngerii săirdquo DO 8 120 bdquoucenicii săirdquo DO 9

bdquoucenicilor săirdquo DO 9 bdquovrăjmaşii săirdquo DO 109 sale bdquomicircinile

salerdquo DO 197 198 bdquoplata creştinătăţii salerdquo DO 88 bdquomaicii salerdquo

DO 198 222

b) pronume personal lui bdquodragostea luirdquo DO 10 bdquofeciorii luirdquo

DO 160 CVNTO 271 bdquofratele luirdquo DO 9 bdquolumina dumnezeirii luirdquo

DO 4 bdquomuiarea luirdquo IcircPTPO 359 bdquoobrazul luirdquo DO 10 bdquoochii luirdquo

DO 210 bdquoputeacuterea luirdquo DO 11 bdquosufletul luirdquo IcircPTPO 358 bdquovenirea

luirdquo DO 4 bdquovrăjmaşul luirdquo CVNTO 277 ei bdquoalsăurile eirdquo DO 130

bdquocinstea eirdquo DO 46 bdquoFiiului eirdquo DO 18 20 bdquonumele eirdquo DO 18

bdquopicircntecele eirdquo DO 42 46 bdquoprealuminatelor ei darurirdquo DO 16

bdquosufletul eirdquo DO 20 bdquotrupul eirdquo DO 20 116 bdquovorba eirdquo DO 24

Icircn general icircn scrierile din a doua parte a epocii vechi se remarcă

tendinţa de privilegiere a exprimării posesiei prin formele cores-

punzătoare ale pronumelui personal bdquodatorită clarităţii lor privind genul

posesoruluirdquo78

Icircn textele mitropolitului nu am remarcat icircnsă preferinţa

pentru una sau alta dintre construcţii ca urmare a nevoii de lămurire a

textului Icircn schimb Antim Ivireanul utilizează alternativ posesivul şi pro-

numele personal pentru a evita redundanţa şi pentru a asigura dinamismul

expresiei icircn mod special icircn discursul oratoric bdquoŞi mă rog bunătăţii lui şi

iubirii sale de oameni să-mi lumineze mintea ca să poci propovedui

cuvicircntul adevărului şi să-mi icircntărească inima icircntru frica lui ca să pociu

păstori cuvicircntătoarea turma lui cea aleasă careacute o au răscumpărat cu

preascump sicircngele său din micircna vrăjmaşuluirdquo DO 7 bdquolas să laude

alţii lucrurile lui ceacutele slăvite alţii să povestească cea preste firea

omenească bărbăţiia sufletului săurdquo DO 156 bdquoŞi acela ce nu face un

icircmpărat cu norodul său şi un tată cu feciorii lui fără de rugăciune

vltrgteţ să o facă Dumnezeu cu noi netreacutebnicii din voinţa sa fără de a

ne ruga luirdquo DO 160 etc

78

ILRL 1997 p 330 vezi şi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 99

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 194

De asemenea ambele tipuri de construcţii sicircnt folosite pentru

exprimarea aticirct a posesiei icircn legătură cu subiectul propoziţiei (de

exemplu bdquoDomnul nostru icircnvăţicircnd pre sfinţii lui ucenici le ziceardquo

Pred 1694 3r bdquoDe va vrea cineva din iubitorii de Hristos creştini []

ca să lase la sficircrşitul vieţii lui niscare banirdquo AMAO 344 ndash bdquodintru

care [bani nn] să ricircnduiască obrazul acela ce-i lasă să se facă vreun

feacutel de milostenie [] pentru micircntuirea sufletului săurdquo AMAO 344

bdquopicircnă nu vor aduce scrisoare fieştecarele de la stăpicircnul său IcircBO

381) cicirct şi atunci cicircnd relaţia de posesie vizează un alt element al

enunţului (de exemplu bdquofolosul sufletescu ce iau pravoslavnicii creştini

dintru ajutoriul eirdquo [al rugăciunii nn] Pred 1694 3v bdquopentru răutăţile

lui [ale lui Ioahaz nn] l-au luat faraon şi l-au dus la Eghipetrdquo

CVNTO 294 ndash bdquoalţii să povestească cea preste firea omenească

bărbăţiia sufletului săurdquo [a lui Dimitrie] DO 156 bdquoaşa cere şi

Dumnezeu de la creştini [] credinţi şi fapte bune [] de la

fieştecarele după putinţa sardquo [a fiecăruia nn] IcircBO 367)

II452 Substantivele care desemnează relaţiile de rudenie sicircnt

icircnsoţite aticirct de posesiv cicirct şi de pronumele personal cu preponderenţa

primei structuri bdquocumnată-sardquo CVNTO 315 bdquofie-sardquo CVNTO 261

300 bdquofiică-sardquo CVNTO 270 307 bdquofiiu-săurdquo CVNTO 255 bdquofiiu-

săurdquo CVNTO 252 bdquofrate-săurdquo CVNTO 248 311 bdquofrăţini-săurdquo

CVNTO 256 bdquomaică-sardquo DO 66 73 CVNTO 271 319 bdquomicircne-sardquo

CVNTO 264 bdquomumă-sardquo DO 123 CVNTO 280 311 IcircPTPO 358

bdquonepoată-sardquo CVNTO 305 bdquosoru-sardquo CVNTO 279 bdquotată-săurdquo

CVNTO 275 281 286 bdquotăticircne-săurdquo CVNTO 252 280 281 şi

bdquodicircndu-ş fata lui domnului perşilorrdquo CVNTO 255 bdquoIacov şi Ioann

fratele luirdquo DO 9 bdquole aduce trei marturi vrednici de crezut pre

Moisi pre Ilie şi pre Tatăl lui cel cerescrdquo DO 77 bdquomurind acolo şi

Thara tatăl luirdquo CVNTO 256 bdquopre fratele lui icircl urăşterdquo DO 25 54

bdquopre Ioann şi pre Iacov fratele luirdquo DO 74

II453 Icircn cazul icircn care posesorul este plural Antim Ivireanul

utilizează frecvent pronumele personal lor bdquocredinţa lorrdquo DO 24

Morfologia 195

bdquodascălul lorrdquo DO 9 bdquofaţa lorrdquo DO 15 bdquoinima lorrdquo DO 5 bdquolumina

lorrdquo DO 10 bdquomicircinile lorrdquo DO 5 bdquomoşiia lorrdquo DO 13 etc

Foarte rar am consemnat şi posesivul său cu referire la instanţa

discursivă la plural bdquoMulte şi alese lucruri trebuesc a le săvicircrşi

icircmpăraţii cei buni şi vrednici iar mai vicircrtos au datorie să păzească pre

norodul său de armele şi de stricăciunile vrăjmaşilorrdquo DO 184 Este o

normă arhaică concurată de cea cu lor icircncă din prima perioadă a scri-

sului literar romacircnesc şi care spre sficircrşitul epocii vechi devine foarte

rară79

Motivul schimbării este tot nevoia de claritate

II454 La fel ca icircn structura atributelor substantivale genitivale

al a ai ale este formant variabil şi icircn structura posesivului (bdquoun coleg

al meurdquo bdquoo idee a meardquo bdquoaceşti prieteni ai meirdquo bdquonişte poezii ale

mele80

) după norma variantei literare munteneşti

al bdquoăst fiu al săurdquo DO 198 bdquoşi fieştecare pre al său bărbat să-l

aibărdquo IcircBO 374 bdquoal nostru de obşte de mult bine făcător Io Costandin

Basarab voevodrdquo DO 8 bdquoacest lucru mare al vostrurdquo IcircBO 366

a bdquodupă a mea proastă socotealărdquo DO 18 bdquoaceastă puţinică a

mea cucernică scrisoarerdquo DO 232 bdquoEu (cutarele) cu a mea micircnă am

iscălit şi-am icircntărit această a mea diată şi cu a mea pecete am pecetluitrdquo

CPO 393 bdquopentru multa a noastră micircndrierdquo DO 104 bdquocu aciastă

scrisoare a noastrărdquo CPO 388 bdquocea deşartă viiaţă a voastrărdquo DO 7

ai bdquo100 de ani ai mieirdquo CVNTO 252 bdquoaceşti fraţi ai mieirdquo

AMAO 339 bdquoaceşti moştenitori ai mieirdquo CPO 392

ale bdquoaflări ale melerdquo DO 215 bdquoneputinţe şi nevoi ale noastrerdquo

DO 72

79

ILRL 1997 p 330 80

Interpretate ca adjective pronominale dezvoltate icircn tradiţia gramaticii

romacircneşti

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 196

II46 Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ

II461 Pronumele şi adjectivul demonstrativ de apropiere este

utilizat icircn textele lui Antim Ivireanul icircn conformitate cu norma literară

generală icircn epoca veche (cu formele etimologic compuse de origine

maramureşeană81

care au intrat şi icircn limba literară modernă ori cu cele

care prezintă encliza particulei -ş(i))

m sg N-Ac acesta ndash acest acesta C 1v bdquoacesta iaste lucrul cel

dinticircirdquo DO 3 bdquoacest ceasoslovrdquo C 1r bdquoacest Osie au fost icircmpăratrdquo

CVNTO 290 bdquoicircntr-acestaş chiprdquo AMAO 325 bdquoacestaşi

evanghelistrdquo CL 5r

f sg N-Ac aceasta ndash această bdquoicircn leagea veacuteche şi icircntr-această

noaordquo Pred 1694 2r bdquoaceasta [] au adunat mai multă folosinţărdquo şi

bdquopre această besearicească organărdquo Pred 1694 4v bdquosă trăieşti []

icircntr-această viaţărdquo Pred 1694 5r bdquoAceasta o am zis cicircnd m-am făcut

mitropolitrdquo DO 3 această C 1v bdquoaceastă stepănărdquo DO 6

m pl N-Ac aceştia ndash aceşti bdquoaceştia era din toţi părinţii legii

vechi mai ales şi mai marirdquo DO 11 bdquocopii aceştia să fie din cei ce

icircnvaţă cu mila beseacutericiirdquo AMAO 344 bdquodupă cum pohtesc oamenii

aceştirdquo DO 43 bdquoau cinstit pre aceşti 2 prorocirdquo DO 78 bdquoAceacutestia

voesc să facă aceşti moştenitori ai mieirdquo CPO 392

f pl N-Ac acestea ndash aceste bdquoau tras la sine Hristos mulţimea cu

unele ca aceacutesteardquo DO 4 bdquoaceacutesteacutea (sic) sicircnt temeacuteele creştinătăţiirdquo DO

23 bdquoaşa precepicircnd cuvintele aceacutesteardquo DO 104 bdquoaceacuteste bunătăţ ale

sufletuluirdquo DO 47 aceacutestia CL 6r

m sg G-D acestuia ndash acestui bdquope vremea acestuia să ade-

verează să fie murit Adamrdquo CVNTO 249 bdquosă suppue voinţa lor supt

voia acestuia unuia singurrdquo DO 151 bdquodragostea micircntuitorului

acestuiardquo DO 11 bdquocu setia acestui pahar să lucra micircntuirea sufle-

telorrdquo DO 13 bdquoumbra acestui soarerdquo DO 58 bdquoaducerea moaştelor

acestui sficircntrdquo CPO 388 bdquoicircn scaunul domniei acestuia de Dumnezeu

păzit pămicircntrdquo C 1715 2r

81

Ivănescu Problemele capitale p 319-320

Morfologia 197

m f pl G-D acestora ndash acestor bdquoIcircmpotriva acestora hiara are

pururea aceacuteiaş inimărdquo DO 219 bdquoŞapte faceri de bine icircmpotriva

acestorardquo IcircBO 377 bdquoticirclcul acestor cuvinterdquo DO 34 bdquoicircn urma

acestor icircmpăraţi n-au mai fost alt icircmpărat la Eghipet fără numai

Cleopatra careacute biruindu-să de Antonie s-au mutat icircmpărăţiia

Eghipetului la Romardquo CVNTO 307

Antim Ivireanul nu utilizează formele etimologic simple ăsta

asta ăştia astea ăstuia ăsteia ăstora deşi ele caracterizează şi icircn

epoca aceea graiurile munteneşti (pe licircngă cele din Banat şi Ardeal)

Reticenţa faţă de aceste forme nu este evidentă numai la cărturarul

muntean cele mai multe texte literare din epoca veche nu conţin acest

fapt de limbă şi chiar şi icircn documente (scrieri considerate neliterare)

pronumele sau adjectivul demonstrativ simplu este ocolit82

II462 Pentru pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ

de apropiere la femininul singular de G-D forma normală icircn epocă (pe

tot teritoriul romacircnesc poate cu excepţia Maramureşului zona icircn care a

fost elaborat Manuscrisul de la Ieud icircn care este atestată pentru prima

dată forma analogică cu [st] acestei83

) este cea etimologică cu [şt] şi

apare firesc şi la Antim Ivireanul84

aceştiia ndash aceştii bdquoscicircrbele robiei

cei vaviloneşti a lumii aceştiiardquo DO 7 bdquofierbinţeala dragostei

aceştiiardquo DO 9 bdquoarătarea aceştii faceri de binerdquo DO 107 bdquomărirea

aceştii icircnfricoşate icircnfrumuseţărirdquo DO 150

82

Gheţie BD p 162 83

C Fracircncu Din istoria demonstrativelor romacircneşti p 37 84

Forma aceacutesteia din textul din DO 113 reprezintă o grafie greşită a

demonstrativului feminin plural icircn N-Ac bdquoDe aici lesne iaste a icircnţeleacutege ce

pohteacuteşte de la noi pricina aceştii sfinte vremi pohteacuteşte nevoinţa sfintelor

rugăciuni laude dumnezeeşti mulţemite pentru binele ce am luat de la

Dumnezeu icircmpărţirea milosteniei posturi icircmpreunare adeacutese cu preasfintele

taine curăţeniia sufletului carele aceacutesteia toate gătesc sălaş icircntru inimile

noastre spre venirea Domnului şi ne icircndeamnă spre faceri de binerdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 198

Din graiurile nordice prin intermediul unor scriitori ardeleni şi

moldoveni forma analogică85

a intrat icircn limba literară mai icircnticirci icircn Ţara

Romacircnească (graţie concepţiei lui Ion Heliade Rădulescu) şi mai ticircrziu

icircn Moldova şi Transilvania Procesul generalizării formei analogice este

considerat icircncheiat pe la mijlocul secolului al XIX-lea icircn toate

provinciile fapt susţinut de prevederile gramaticilor romacircneşti de după

185086

II463 Pronumele şi adjectivul demonstrativ de depărtare este

utilizat de către Antim Ivireanul cu formele etimologic compuse

m sg N-Ac acela ndash acel bdquoFericit dară adevărat iaste acela

carelerdquo Pred 1694 2v bdquocel ce are dragoste cătră aproapele său şi-i

pohteacuteşte binele acela face toate poruncile lui Dumnezeurdquo DO 54 bdquocu

gicircnd ca acelardquo DO 39 bdquogreul acelardquo DO 28 bdquoacel vestitorrdquo

CVNTO 278 bdquonoi am hotăricirct acel venit al casei să fie al săracilorrdquo

AMAO 329

f sg N-Ac aceea ndash acea bdquoAceasta este Raav curva aceacuteia careacute

au scăpat din pierzarea Ierihonuluirdquo CVNTO 271 bdquobeseacuterica aceacuteia era

icircnchipuirea ceriuluirdquo DO 42 bdquova rămicircnea picircnă icircn sficircrşit icircntru aceea

predeapsă (sic)rdquo CPO 389 bdquoacea puţină vreacutemerdquo DO 13

m pl N-Ac aceia ndash acei bdquocei ce să cunosc pre sine icircnvăţaţ

aceia pot să-i facă şi căzuta laudărdquo DO 83 bdquoce doriia sfinţii aceia

părinţi noi avemrdquo DO 112 bdquoi să socotesc lui şi acei ani icircn canonrdquo

DO 237 bdquopetrecicircndu-să acei icircmpăraţi s-au rădicat chivernisitori

Ricircmului ipaţrdquo CVNTO 315

f pl N-Ac acelea ndash acele bdquoŞi carele dintr-aceacutelea icircţ va da

icircndemicircnă fă că aceacuteia iaste milostenierdquo DO 103 bdquosufletele aceacuteliardquo

DO 12 bdquoaceacutelea stihiirdquo DO 68

m sg G-D aceluia ndash acelui bdquoAcela adevărat nu iaste preot ci

iaste singur Iuda şi vicircnzător lui Hristos şi nu i să va erta nici popei nici

85

Vezi explicaţia apariţiei acestei forme la C Fracircncu Din istoria

demonstrativelor romacircneşti p 45-49 86

Ibidem p 44

Morfologia 199

aceluiardquo DO 55 bdquocu darul aceluia vei biruirdquo DO 86 bdquoomului

aceluia nu-i iartă Dumnezeu lesne păcatulrdquo DO 122 bdquorămicircnem şi noi

părtaş 5 acelui păcatrdquo DO 124

m f pl G-D acelora ndash acelor bdquosă plătească preţul acelorardquo

AMAO 337 bdquoistoriile vremilor acelorardquo CVNTO 250 bdquostăpicircnii

acelor ţiganirdquo IcircBO 381

Formele din seria etimologic simplă (ăla aia ăia alea) obiş-

nuite icircn vorbirea din Ţara Romacircnească nu apar icircn textele mitropolitului

muntean

II464 Ca şi icircn cazul demonstrativelor de apropiere pentru

genitivul şi dativul pronumelui demonstrativ de depărtare la feminin

singular se utilizează conform normei generale forma etimologică

aceiia ndash aceii bdquotaina aceasta [] iaste ca un aravon aceii măriri ai

icircmpărăţiei ceriuluirdquo DO 78 bdquosocoteala aceii osicircnderdquo DO 224

bdquopomenirea micircntuirii aceiiardquo CVNTO 306

II465 Potrivit normei literare sudice icircn textele lui Antim

Ivireanul pronumele demonstrativ semiindependent87

are forme variabile

după gen şi număr al a ai ale după cum urmează

al bdquosuspină vecinul pentru căci icirci ţine al său şi nu ascultărdquo DO

143 bdquoIară de vei vrea să faci şi anul luminii icircntocma cu al soareluirdquo

CVNTO 251 bdquoiaste volnic pre al săurdquo DO 228 bdquode va vrea el să

lase al său de bunăvoia lui caseirdquo AMAO 335 bdquosă aibă voie să facă

cu al său ce va vreardquo AMAO 338 bdquosă lase la Mitropolie dintre al

săurdquo AMAO 338 bdquounul iaste chiar al nostru carele-l facem noi

icircnşine iar altul iaste păcatul cel striinrdquo DO 124

a bdquoşi nu numai singură mărirea lui Hristos veseliia ochii uce-

nicilor ce şi a lui Moisi şi a lui Ilierdquo DO 11

87

Icircn GALR 2005 I 234-236 247-248

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 200

ai bdquosă vă icircntărească şi pe dumneavoastră de la mic picircnă la mare

icircmpreună cu toţi ai dumneavoastrărdquo DO 8 bdquoŞi icircntorcicircndu-să icircndată la

ai lui au plecat asupra vrăjmaşilorrdquo CVNTO 270

ale bdquocareacute legiuiaşte ale vieţii şi arată ale politiciirdquo Pred 1694

4r bdquocuvintele aceacutestea sicircnt ale

88 sfintei Evangheliirdquo DO 9 legicircnd cu

funii pre moaviteacuteni pre idumei şi pre filistiimi i-au aruncat icircn ocne de

sare şi ce-au fost ale lor le-au icircmpărţit la ai lui CVNTO 279 bdquosă

amestecă icircntru ale noastrerdquo DO 28

Foarte rar pronumele semiindependent apare cu forma nordică in-

variabilă a bdquocu cinstit sicircnge ca a unui mielrdquo DO 7 bdquocapetele şerpilor

adecă a dracilorrdquo DO 68

II466 Pronumele demonstrativ semiindependent89

feminin cea

are la genitiv-dativ forma etimologică cei (ceii) (lt lat ecce + illaei)

singura cunoscută icircn epoca veche bdquoicircmpăratul tău vine la tine blicircnd şi

şezicircnd pre asin şi pre micircnz fiiul cei de supt jugrdquo DO 106 (şi DO 183)

II467 Morfemul celcea este folosit frecvent cu rol emfatic şi

de individualizare bdquomă arătu şi eu [] cătră cei meşteri şi iscusiţi şi

icircnţelepţi şi nevoitori tipografirdquo Posft 1693O 397 bdquoicircnţelepciunea cea

ce şade icircntr-un scaun cu Dumnezăurdquo şi bdquocei 3 prunci au stinsu putearea

foculuirdquo Pred 1694 2v bdquode ceacutele viitoare năpăşti să micircntuiaşterdquo Pred

1694 3r bdquocunoscicircnd cea preste măsură puteacutere a sfintei rugăciunirdquo

Pred 1694 3v bdquoproroceacuteşte ceale fiitoarerdquo şi bdquoarmă icircnfricoşărilor celor

de noapterdquo Pred 1694 4r bdquoviaţa cea cereascărdquo Pred 1694 4

v bdquocea

din tot sufletul şi den toată inima a mea voie şi osicircrdierdquo Pred 1694 5r

bdquoToată zidirea [] cicirctă s-au făcut de cea adicircncă a lui Dumnezău

icircnţelepciunerdquo Ded 1694O 398 etc

88

Icircn structuri de acest tip valoarea morfologică a lui al a ai ale este

interpretabilă pronume semiindependent substitut al nominalului elidat sau

element relaţional vezi GALR 2005 I p 235-236 89

GALR 2005 I p 245-246

Morfologia 201

II47 Pronumele de cuantificare

Din categoria pronumelor cu statut de cuantificatori adică a pro-

numelor bdquocare exprimă raportul parte ndash icircntregrdquo90

fac parte două tipuri

pronominale pronumele nehotăricirct şi pronumele negativ

II471 Pronumele şi adjectivul pronominal nehotăricirct

II4711 Pronumele nehotăricirct cineva este normă icircn textele lui

Antim Ivireanul după norma literară sudică din a doua perioadă a

epocii vechi bdquoPătimeacuteşte cineva rău să să roage Petreacutece cineva bine să

cicircnterdquo Pred 1694 4r bdquocineva să scrie vricircnd să răspunză pentru

adevărulrdquo CL 2r vezi și CVNTO 267 276 DO 11 23 24 25 26

31 33 38 39 43 54 etc AMAO 328 330 331 336 etc

Alături de forma literară icircn Muntenia icircn secolul al XVII-lea

apare şi forma veche al cărei teritoriu de icircntrebuinţare literară tindea să

se restricircngă spre nord neştine (lt lat nescio quem) bdquocu ce gură va putea

neştine să grăiascărdquo DO 11 bdquonu iaste cu putinţă nu zic să socotească

ce nici cu mintea să gicircndească neştinerdquo DO 19 bdquonu iaste cu putinţă a

trăi neştine pre pămicircnt fără de hranărdquo DO 23 bdquoDe mă iubeşte neştine

cuvicircntul mieu va păzirdquo DO 25 bdquoicircnticirci iaste să crează neştine icircn

Dumnezeurdquo DO 25 bdquomai rea moarte decicirct a fi neştine prin păcat

despărţit de Dumnezeu nu iaste altardquo DO 35 bdquode ar face neştine toate

bunătăţile lumii şi smerenie să nu aibă toate-s pierduterdquo DO 48 bdquoDe

nu să va naşte neştine din apă şi din duhrdquo DO 90 Fără să integrăm

cuvicircntul icircn fragmentele icircn care este folosit precizăm că pronumele

nehotăricirct neştine mai apare icircn didahii la DO 92 99 113 123 135

209 222 (de două ori) 224 Icircn alte texte am consemnat cuvicircntul icircn bdquoDe

s-ar icircnticircmpla să-m zică neştinerdquo CL 3r bdquoa face neştine fapte vreacutednice

ale pocăinţiirdquo IcircPTPO 356 icircntr-un citat icircn IcircBO 362 bdquoDe nu să va

naşte neştine din apă şi din duh nu va putea să icircntre icircntru icircmpărăţia lui

Dumnezeurdquo bdquode va lăsa neştine vreo milărdquo AMAO 326 372

90

GALR 2005 I p 253

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 202

La Antim Ivireanul cineva şi neştine formează o serie sinonimică

icircndreptăţită icircn conştiinţa lingvistică a cărturarului de alternanţa lor icircn

unele texte religioase şi ale cronicarilor Biblia de la Bucureşti fiind un

bun exemplu pentru acest fapt91

Uzul obişnuit al vremii impunea icircnsă

varianta cineva fapt dovedit de ocurenţele exclusive ale acesteia icircn ms

4389 versiunea muntenească manuscrisă a textului biblic

II4712 Paradigma pronumelui nehotăricirct este completată de

formele pronominale şi ale adjectivului pronominal fieştecare CL 13v

DO 18 23 24 53 58 89 97 101 105 etc fieştecarele 8 14 35 45

90 115 etc fieştecăruia CVNTO 241 şi de pronumele fieştecine

CL 18v DO 73 98 124 196 226 231

Nu am icircnregistrat forma literară astăzi fiecare De asemenea

Antim Ivireanul nu utilizează nici pronumele careşi şi cineşi

(bdquofiecarerdquo) cicircndva literare dar care mai erau utilizate icircn vremea sa cu o

oarecare consecvenţă icircn Moldova

II4713 Formele mai vechi ale pronumelui nehotăricirct vericine şi

formele verice vericare şi vericicirct cu utilizare pronominală şi

adjectivală au o frecvenţă icircnsemnată

vericine CPO 389

verice DO 23 28 33 48 61 189 AMAO 345 IcircPTPO 355

IcircBO 376 378 379 380 381 CPO 392 393 veri ce AMAO 334

336 343 344 345 IcircBO 377 verce DO 80 ver ce DO 132

vericare IcircBO 379 CPO 389 vericarele CPO 391 vericari

IcircBO 381

vericicircte IcircPTPO 354

Cicircnd structura sintactică icircn care apare pronumele sau adjectivul

nehotăricirct se realizează cu o prepoziţie aceasta apare icircntre elementele

componente ale unităţii pronominale punicircndu-i icircn evidenţă forma

91

Vezi Indicele de cuvinte pentru Facerea Ieşirea etc vezi şi Arvinte

STLFAC p 76 idem STLEX p 21 etc Iacob Limbajul biblic

romacircnesc II p 106

Morfologia 203

internă şi demonstricircnd (ca şi icircn cazul compuselor cu ori din alte texte

vechi) că bdquoelementele constitutive nu icircşi pierduseră definitiv autonomia

lexicală şi gramaticalărdquo92

[ver(i) (lt lat velis (ind prez pers a II-a a

verbului volere)93

+ pronume] bdquoicircndată să tămăduia ver de ce boală ar

fi fostrdquo DO 24 bdquosă ne ferim veri cu ce mijloc am putea de păcaterdquo

DO 101 bdquoveri cu ce mijloc voiu eşirdquo DO 233 bdquoveri cu ce mijloc ar

puteardquo AMAO 338 bdquoveri cu ce mijloc s-ar puteardquo IcircBO 382 veri cu

ce alt mijloc CVNTO 242) bdquocei ce vor milui această beseacuterică [] au

veri cu ce feacutel de milărdquo AMAO 335 bdquoicircndată să tămăduia ver de ce

boală ar fi fostrdquo DO 24 bdquosă se micircntuiască veri de ce nevoerdquo IcircBO

376 bdquoDin cicircţi bani să vor lua veri de pe ce venit al beseacutereciirdquo

AMAO 340 bdquopentru ca să nu stea banii fără spor veri din care răfet

sau breaslă vor vrea să ia cu dobicircndă [] să se dea cu zapisrdquo AMAO

344 bdquoceacutelialalte să le vicircnză neapărat veri din ce ar fi şi ar aveardquo CPO

389 bdquoacea scrisoare să o ţineţi foarte cu seamă bună la voi veri la

carele s-ar icircnticircmplardquo IcircBO 381 bdquoSă nu ne trufim icircntru inimile noastre

veri pentru ce bine am facerdquo DO 72

Formele cu ori- sicircnt puţine icircn textele lui Antim Ivireanul bdquoorice

vei facerdquo DO 236 bdquooricare din moştenitorii mieirdquo CPO 392 bdquotot

oricarele va chiema numele Domnului să va micircntuirdquo DO 178

Remarcăm icircn ultimul exemplu combinarea (bizară) a doi cuantificatori

universali tot şi oricarele procedeu ce are ca afect sublinierea ideii de

aplicare universală a principiului biblic (bdquoTot omulFiecare omToţi

(cei) care vavor chema numele Domnuluirdquo)

II4714 Pronumele şi adjectivele pronominale compuse cu

oare (lt lat volet) de tipul oarecine oarece oarecare sicircnt de

asemenea icircn număr mare

oarecine bdquoacest Antipatru picircricircndu-1 oarecine cătră icircmpăratulrdquo

CVNTO 317

92

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 828 93

Cf Ivănescu ILR 2000 p 241 Philippide Originea romicircnilor II p 40

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 204

oarece bdquoCă icircnălţimea feacuteţelor icircnălţat lucru oarece icircntreba şi

veseliia măririi veacutesel oarece şi frumos lucru poftiiardquo DO 12 bdquooarece

dulceaţărdquo DO 38

oarecare (şi cu forme variabile) bdquooarecare zilerdquo DO 3 bdquoo

bucurie oarecareacuterdquo DO 10 bdquooarecare omrdquo DO 58 bdquooarecare

icircntinăciunirdquo DO 59 bdquoaltă oarecare zidirerdquo DO 61 (icircntr-un citat)

bdquooarecare lucrurdquo DO 107 bdquooarecare podoabărdquo DO 175 bdquode ar fi

icircnceput puţin oarece cutremurulrdquo DO 177 bdquovreo soţie oarecarerdquo

DO 187 bdquooarecare darurirdquo CVNTO 242 bdquooarecare ajutoriurdquo

AMAO 327 bdquooarecare spurcate gurirdquo IcircPTPO 352 bdquoalte oarecare

cuvinterdquo IcircPTPO 375 bdquoalte oarecare mojiceşti icircnvăţăturirdquo IcircPTPO

361 bdquoo frumuseacuteţe oarecareacuterdquo DO 10 bdquoaltă slavă oareacutecarea mai

marerdquo DO 107 bdquoVedeţ dară ce soţii aleacutese are şi cum să aseamănă icircn

oarecarelerdquo DO 77 bdquoun om oarecarelerdquo DO 128 bdquoun preot

oarecarelerdquo DO 168 bdquooarecari despărţelirdquo şi bdquooarecari seacutemnerdquo DO

141 bdquoaducicircnd oarecarii o scrisoarerdquo DO 171

Antim Ivireanul nu foloseşte variantele v(o)arecine v(o)arece

v(o)arecare rare de altfel icircn general icircn secolul al XVII-lea

II4715 Termenul cutare (lt lat eccum talis) este utilizat

frecvent ca marcă a discursului icircn stilul administrativ icircn Izvodul dieţii

CPO 392 şi 393 bdquoeu (cutarele) feciorul (cutăruia din cutare loc) am

socotitrdquo bdquosă-şi ia soţia mea cea după leacutege (cutarea) zeacutestrelerdquo bdquosă

plătească datoriile ce sicircnt dator (cutăruia şi cutăruia cu zapise ori fără

zapise)rdquo bdquofiii şi moştenitorii miei cei adevăraţi (cutare cutare şi

cutare) să icircmpartă toată aveacuteria meardquo bdquo(cutare) să-şi ia partea lui iată ce

şi iată ce Şi (cutarele) iată ce şi iată ce Şi (cutarele) iată ce şi iată cerdquo

bdquoert pe credincios robul meu (cutarele) din robie şi pe credincioasa

roaba mea (cutarea)rdquo bdquodăruesc (cutăruia)rdquo bdquomicircna mea au scris

icircnaintea acestor mărturii vrednice de credinţă carii s-au aflat de faţă

(cutare cutare cutare cutare cutare cutare cutare)rdquo bdquoeu (cutarele)rdquo

bdquoeu (cutarele)rdquo bdquoFăcutu-se-au această foiţă de zeacutestre ce s-au dat fiicei

noastre (cutăriia)rdquo CPO 394

Morfologia 205

Icircn indicaţiile tipiconale de slujbă este de asemenea folosit bdquoŞi

aşa zic şi eu [] cătră dumneata (cutarele) şi cătră ceacutelialalte rudeniirdquo

DO 188 (cf DO 193) bdquofericit fratele (cutarele) ce au muritrdquo DO

223 225 bdquofratele nostru (cutarele) s-au dezbrăcatrdquo DO 225 bdquosă se

pomenească la toate slujbele cu glas mare icircntr-acesta chip (Icircncă ne

rugăm pentru [] lăsarea păcatelor robilor lui Dumnezeu cutare şi

cutare [])rdquo AMAO 342

II4716 Pronumele şi adjectivele pronominale nehotăricircte de

tipul unul altul au icircn general forma articulată după norma literară

generală icircn epoca veche bdquoau tras la sine Hristos mulţimea cu unele ca

acesteardquo DO 4 bdquode la mine va să vă ceară pre toţ iar nu de la alţiirdquo

DO 28 bdquocu une cuvinte chiamă pre unul şi cu altele pre altulrdquo CL 8v

Rar apare şi forma nearticulată ca icircn exemplul din CL 8v bdquocu

une cuvinte chiamărdquo Icircn prima perioadă a epocii vechi asemenea forme

se icircnticirclniseră ceva mai frecvent icircnsă au fost icircntotdeauna inferioare din

punct de vedere numeric celor articulate Icircn vremea lui Antim Ivireanul

ele se icircnticirclnesc mai ales icircn textele moldoveneşti dar nici acolo nu cons-

tituie norma dominantă94

Au totuşi o rezistenţă deosebită icircn această arie

culturală icircntrucicirct apar şi după 180095

II472 Pronumele şi adjectivul pronominal negativ

Norma literară muntenească a vremii impunea utilizarea

pronumelui negativ nimeni cu această formă ori cu elementul deictic

adverbial -a iar aceasta este şi cea mai frecventă formă din textele lui

Antim Ivireanul

nimeni IcircBO 379 380 CPO 389 394 DO 28 29 30 35 38

43 47 69 103 125 128 161 162 165 168 172 181 192 193 200

204 205 206

94

ILRL 1997 p 129 331 95

Vezi Doina Marta Bejan op cit p 70

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 206

nimeneacute CL 3v DO 4 20 41 42 80 90 104 145 205 206

207 227 228 229 CVNTO 265 AMAO 334 339 IcircPTPO 356

IcircBO 382 CPO 390

Pe licircngă formele de mai sus am notat şi forma nimeacute CL 1r

atestată icircn epoca veche icircn documente din toate regiunile ţării inclusiv

din Ţara Romacircnească dar cu precădere icircn Moldova (unele zone) icircn

Banat-Hunedoara şi icircn Oltenia96

Icircntr-un caz apariţia uneia sau a alteia dintre forme este discu-

tabilă Icircn cuprinsul didahiilor editorul Gabriel Ştrempel este indecis cu

privire la forma utilizată de către mitropolit icircn originalul astăzi pierdut

Avicircnd ca text de bază copia din 1722-1725 a grămăticului Efrem

realizatorul ediţiei din 1962 notează icircn Cuvicircnt de icircnvăţătură la

dumineca lăsatului secului de bricircnză p 170 r 21 bdquocă nu s-au făcut

nimea icircnvăţatrdquo iar la subsolul paginii dă forma din copiile ulterioare

nimeni ms 549 B şi ms 524 C Icircn schimb icircn ediţia din 1972 care are

la bază tot manuscrisul lui Efrem97

apare pronumele literar nimeni

după copiile ticircrzii la subsol este trecută icircnsă şi varianta nime98

Probabil

că realizatorul ediţiei din 1972 a considerat imposibilă apariţia formei

nimea proprie mai degrabă zonelor nordice icircn limba mitropolitului

muntean a considerat-o o intervenţie a copistului Efrem şi a icircnlocuit-o

cu termenul muntenesc de drept literar validat de copiştii din secolul al

XVIII-lea Pronumele nimea din discursul oral al lui Antim nu ar fi icircnsă

unica apariţie icircn textele care au legătură cu mitropolitul căci şi icircn Carte

sau lumină există această formă Nu avem date certe care să-l indice

pe traducătorul (e posibil ca acesta să fi fost Antim Ivireanul icircnsuşi) sau

pe diortositorul acelui text deci pe cel care a introdus termenul dar

tipograful este bdquosmeritul icircntru ieromonahi Anthim Ivireanulrdquo (CL ftl)

care a păstrat forma la tipar Acest lucru coroborat cu faptul că după

informaţia lui Ion Gheţie şi Al Mareş nimea era utilizat şi icircn Oltenia şi

Muntenia ne icircndreptăţeşte să credem că Antim cunoştea forma deşi

96

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 240 97

Vezi Gabriel Ştrempel Notă asupra ediţieiO LXI 98

Vezi DO 101 r 23

Morfologia 207

aceasta nu făcea parte din obișnuința sa lingvistică şi că icircn originalul

predicilor sale a utilizat accidental varianta nimea icircn locul asupra

căruia Gabriel Ştrempel a revenit icircn realizarea ediţiei din 1972

Precizăm aici că pronumele negativ apare icircn exprimarea cărtu-

rarului muntean icircn construcţii cu dublă negaţie Icircn secolul al XVII-lea

aceasta este norma respectată de cele mai multe texte literare romacircneşti

bisericeşti şi laice99

Totuşi icircn vremea lui Antim Ivireanul mai sicircnt con-

semnate structuri cu negaţie simplă explicabile prin prisma calităţii

textului de traducere sau scriere originală şi de asemenea din pers-

pectiva autorului lor Icircn textele bisericeşti100

icircn general lipsa cumulului

de negaţii este reflexul situaţiei impuse icircn limba primelor traduceri

cultice din slavonă limbă icircn care existau bdquoşi asemenea construcţii (pe

licircngă cele cu dublă negaţie) şi care sicircnt de cele mai multe ori calcuri

după greacărdquo101

Icircn texte laice102

precum cele ale lui Constantin

99

ILRL 1997 p 374 100

Vezi de exemplu bdquonimeni cu noi iasterdquo MLD I3144 bdquoştiind pentr-icircnsul

nemicărdquo MLD I3923 101

I Rizescu Cu privire la dubla negaţie icircn limba romacircnă icircn SCL XIV (1963)

nr 4 p 477 Densusianu ILR II p 254 cf Georgeta Ciompec Observaţii

asupra exprimării negaţiei icircn limba romacircnă din secolele al XVI-lea ndash al

XVIII-lea icircn SCL XX (1969) nr 2 p 203 care consideră că bdquoaceastă

modalitate de a exprima negaţia a fost moştenită din latină şi că textul slavon

a contribuit doar la laquofixarearaquo ei icircn anumite cazuri fără a-i fi model

exclusivrdquo 102

De pildă bdquonici cum nici de nici o parte ajutor iaste nici ştiinţă de la alţii

sau pomenire măcară să aflărdquo CM I3 bdquonici o ţară nici un pămicircnt au putut

sta icircmpotriva lorrdquo CM I12 bdquoCă nici un rod osebit de oameni icircn veacuteci poate

rămicircnea icircn lume nici feliurile limbilor icircn mii de ani tot aceacutelea neschimbate şi

nemutate pot sta Că nimic supt soare iaste stătătoriu ci toate cicircte sicircnt icircn

curgere şi icircn mutări sicircnt zidite de veacutecinica lui Dumnezeu icircnţelepciune şi

puteacutererdquo CM I53-54 bdquoca cum nici ar fi fostrdquo CM I75 bdquonimica inimii ş-au

izbicircnditrdquo CM II57 bdquonimini den cicircţi auziia a să milostivi spre dicircnşii erardquo

CM II59 bdquonimini den creştini poate zicerdquo CM II59

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 208

Cantacuzino şi Radu Greceanu negaţia simplă este de provenienţă la-

tină şi ceea ce este posibil pentru Constantin Cantacuzino italiană103

La mitropolitul muntean de regulă nimeni este icircnsoţit de

aspectul negativ al verbului bdquonimeni să nu socoteascărdquo DO 28 bdquode

n-au fost nimeni să vă icircnveţerdquo DO 28 bdquonu va putea nimeni să auză

nimic de folosrdquo DO 29 bdquoAcest sicriiu pre nimeni nu uraşte pre

nimeni nu goneacuteşte de nimeni nu să scicircrbeacuteşte nici să fereşte a duce

ceacutele micircntuitoare şi pre nimeni nu face părtaş stricăciuniirdquo DO 30

bdquonimeni să nu-1 stricerdquo DO 35 bdquonu s-au făcut nimeni ucenic bună-

tăţilor din cei ce s-au icircndestulat icircn micircncărirdquo DO 38 bdquoa face rău

n-avem icircndemnător pre nimenirdquo DO 38 bdquonimeni nu micircnca cu elrdquo

DO 43 bdquonu s-au udat nimenirdquo DO 69 bdquonu s-au făcut nimeni

icircnvăţat sau icircnţelept din cei ce s-au răsfăţat icircn micircncărirdquo DO 101 etc

bdquosă nu ia nimenea nimic din prada Ierihonuluirdquo CVNTO 265 bdquode

nu va avea pre nimeneardquo AMAO 334 bdquosă nu icircndrăznească nimenea

din dumnealor să stricerdquo AMAO 339 bdquofărrsquo de voia duhovnicului lui

să nu cuteze nimenea să să cuminecerdquo IcircPTPO 356 bdquonimeni din voi

din preoţi să nu icircndrăzniţi a despărţi bărbat de muiarerdquo IcircBO 379 bdquoŞi

mai icircn scurt preot străin nimeni nicidecum să nu-1 priimească fără

de cartea noastrărdquo IcircBO 380 bdquonimenea din voi să nu icircndrăznească să

facă beseacuterică undeva picircnă nu veţi lua blagoslovenie de la arhiereul

loculuirdquo IcircBO 382 bdquoicircntr-alt chip nu să va putea hirotoni nimenirdquo

CPO 389 bdquosă nu afle nimenea pricină să zică că au pierdut-ordquo CPO

390 bdquodupă preoţie cicircţi copii va face să nu mai fie volnic nimeni să-i

rumacircnească că sicircnt slobozirdquo CPO 394

II48 Pronumele relativ

II481 Pronumele relativ care apare aticirct cu forme articulate la

nominativ şi acuzativ oglindind norma textelor literare din secolul al

XVI-lea şi al XVII-lea cicirct şi cu forma invariabilă

103

Mioara Avram Particularităţi sintactice neromacircneşti icircn diferite momente ale

evoluţiei limbii romacircne literare icircn SCL XXVI (1975) nr 5 p 460

Morfologia 209

m sg carele bdquoDavid icircmpărat şi prorocul carele şi nici să află

den multe feacuteliuri de nevoi şi supărări s-au izbăvitrdquo Pred 1694 2v

bdquoFericit [hellip] iaste acela carele de pururi se icircndeletniceacuteşte cu sfintele

scripturirdquo Pred 1694 2v-3

r bdquoDomnul şi micircntuitoriul lor de carele mult

prorociserdquo DO 11 bdquoau sădit lemnul acela la mormicircntul lui Adam

despre cap carele s-au făcut copaci marerdquo CVNTO 246 bdquofeciorul lui

Mathusala carele era al şaptelea după Adamrdquo CVNTO 248 bdquoCade-să

a şti că anul iaste icircn doao feliuri iaste anul soarelui carele icircn 12 luni icircşi

face călătoriia sa şi acestui an urmăm noi ltşigt iaste şi anul lunii carele

cu 12 icircncunjurături ale ei icircşi vine la locul săurdquo CVNTO 251

bdquoegumenul carele va fi după vremirdquo AMAO 344 bdquocarele eşti fiiul ce

ale al beseareciirdquo C 1r etc dar care bdquopre care cuvicircntrdquo CL 36

r

bdquoDomnul Iisus de care ei mult doriiardquo DO 11 bdquoStăpicircnul Ţării

Rumacircneşti mulţi ani să aibă Care la sine adună florile bunătăţiirdquo

CVNTO 242 bdquoau micircntuit pre cei trei coconi din cuptiorul care-i

aruncase Navuhodonosorrdquo CVNTO 297 bdquopre lemnul care să gătiserdquo

CVNTO 305 bdquolocul acela icircntru care era caselerdquo CVNTO 316

bdquopreotul care nu va face aceacutele liturghiirdquo AMAO 331 bdquoAcest

Ceasoslov [] care iaste ricircnduiala slujbeirdquo C 1715 1r

f sg carea bdquotipografia careacute cu cheltuiala prealuminatului

domnu [hellip] s-au făcutrdquo Pred 1694 3v bdquopsaltire [hellip] careacute iaste vicircrfu

şi temeiu a toată cicircntarea şi rugăciunea careacute proroceacuteşte ceacutele fiitoare şi

pomeneacuteşte istoriile careacute legiuiaşte ale vieţiirdquo Pred 1694 3v-4

r

bdquopricina pentru careacute le pohteacuteşte aceacutesteardquo CL 3v bdquomulţemita cea

adevărată careacute care să face din inima cea călduroasărdquo CVNTO 242

bdquoMariamna fata lui Ircanos prin careacute au luat şi icircmpărăţiiardquo CVNTO

317 bdquosă se dea unii feacutete sărace carea va vrea să se măriterdquo AMAO 332

bdquofiind beseacuterica de lemn icircn carea să prăznuiardquo AMAO 333 bdquohrana cea

preste fire a sufletului carea iaste cuvicircntulrdquo IcircBO 369 dar care bdquosă-i ia

preotul acela la care beseacuterică se va icircngropa acel săracrdquo AMAO 331 bdquoo

ungere care să face cu untdelemnrdquo IcircBO 374

m pl carii bdquoNu vă nădăjduiţ pre boiari pre fiii oamenilor la

carii nu iaste micircntuirerdquo DO 24 bdquopre carii să vor arăta semeţi [] icirci

vom pedepsirdquo DO 28 bdquoEleazar au trimis pre cei 70 ticirclcuitori la

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 210

Eghipet pre carii [] i-au dăruit Ptolemeu Filadelful icircmpăratul

Eghipetului cu daruri marirdquo CVNTO 305 bdquodoi ieromonaş greci carii

să fie icircn strana cea marerdquo AMAO 329 bdquocarii vor fi a patra nuntă nice

cum să nu icircndrăzniţi a-i cununardquo IcircBO 379 bdquoicircnaintea acestor mărturii

vreacutednice de credinţă carii sicircnt iscăliţi mai josrdquo CPO 393 dar care

bdquocare vor fi bolnavirdquo IcircBO 375

f pl carele bdquoniscare minuni carele să fac la icircnceputurile

veacurilorrdquo CVNTO 250 bdquoPăsul ce scriem icircntr-acest cap şi vremea cea

de mare nevoe icircnţelegem (să ferească Dumnezeu) cutremurul focul

vijeliia şi altele asemene acestora carele pot să aducă mare pagubă şi

stricăciunerdquo AMAO 340 dar care bdquosufletele aceacutelia care era icircnchise icircn

sicircnul lui Avramrdquo DO 12 bdquoaceacuteste doao icircmpărăţii care au zisrdquo CVNTO

239 bdquopentru ceacutele 4 vicircnturi şi pentru ceacutele 4 fiară care au văzut eşind din

marerdquo CVNTO 297 bdquocelelalte multe şi nenumărate daruri care ne-au

dăruitrdquo AMAO 349 bdquoam socotit mai nainte picircnă a nu mă cuprinde

sficircrşitul vieţii mele şi picircnă icircmi sicircnt minţile icircntregi şi sănătoase să fac

diată şi să dovedesc gicircndul mieu cătră moştenitorii miei cei aleşi cu

care voesc să chivernisească ei averea mea mutătoare şi nemutătoare

după petrecerea mea din viaţărdquo CPO 392

Forma populară nediferenţiată a devenit normă literară generală a

romacircnei moderne prin selectarea ei de către unii cărturari din epoca

primei normări deliberate a limbii104

pe baza uzului practic generalizat

la sficircrşitul secolului al XVIII-lea

II482 Pronumele relativ invariabil de nu este utilizat frecvent Icircn

icircntregul corpus al didahiilor am icircnregistrat numai trei ocurenţe bdquopentru

tine au făcut Solomon cu icircnţelepciunea de i-au dat Dumnezeu acest

lăcaşrdquo DO 45 (fragmentul face parte dintr-un discurs mai amplu preluat

ca citare din textul apocrif Evanghelia lui Iacov) bdquonu s-au udat nimeni

pentru că icircntrase 12 preoţ de ţinea chivotul pre spatele lor şi apa să dedeacutese

104

Ivănescu ILR 2000 p 661 695 Iorgu Iordan Limba romacircnă actuală O

gramatică a bdquogreşelilorrdquo Bucureşti Editura Socec amp Co SAR [1943]

p 120

Morfologia 211

icircnapoi din porunca dumnezeiascărdquo DO 69 şi bdquoSicircnt mulţi icircn lume de să

numesc că sicircnt păstori şi zic cum că poartă grijă de oirdquo DO 134

Icircn fragmentul bdquoicircntre celelalte scicircrbe ce am de mă rănesc la

inimă iaste aceastardquo (IcircBO 366) de poate fi interpetat tot ca pronume

relativ dacă se consideră că verbul rănesc este utilizat la persoana a

treia plural Totuşi existenţa icircn text icircn imediata vecinătate a

construcţiei bdquo[icircntre celelalte scicircrbe ce am] [] iaste aceasta cea mai

grea de mă icircntristez şi mă micirchnesc mai mult că văz icircntre preoţii miei

aticircta prostierdquo sugerează posibilitatea ca propoziţia bdquode mă rănesc la

inimărdquo să fie o circumstanţială consecutivă cu de conjuncţie sinonimă

cu icircncicirct icircntocmai ca icircn bdquode mă icircntristez şi mă micirchnesc mai multrdquo unde

verbele apar la persoana icircnticirci singular

II5 Numeralul

II51 Numeralul cardinal

II511 Numeralul icircntunerec bdquozece mii număr nedefinitrdquo (calc

după termenul vechi slav tĭma tŭma bdquoicircntuneric număr infinit mii

zece miirdquo105

) frecvent icircn literatura veche şi icircn epoca lui Antim

Ivireanul mai cu seamă icircn textele nordice apare la cărturarul muntean

icircn diverse contexte Singur este icircntrebuinţat icircn bdquocicircnd au luat Ţarigradul

au făcut icircntuneacuterece de nevoi şi goniri şi apucărirdquo CL 1v Icircn alte

situaţii numeralul apare icircntr-o construcţie icircn care mai sicircnt folosite

forma de plural mii şi două adjective care subliniază icircnsăşi ideea

conţinută de numeralele propriu-zise bdquon-au pogoricirct din ceriuri

icircntuneacuterece şi mulţime de icircngeri ce are pe licircngă dicircnsul mii de mii

nesocotiţi şi nenumăraţirdquo DO 4

Pentru exprimarea cantităţii nemăsurabile sau nedefinite se

foloseşte forma de numeral mii singură sau repetată după cum se vede

din exemplul anterior precum şi din cele ce urmează bdquoIoan al optulea

papă al Ricircmului au fost muiare mărturisită de mii de istorici eleni şi

latinirdquo CL 1v bdquoCă aticircta doriia de paharul acesta a-l bea cicirct acea puţină

105

Rosetti ILR 1978 p 326 555

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 212

vreacuteme ce mai era să treacă picircnă a-l bea icirci părea că sicircnt mii de anirdquo

DO 13

Nici numeralul o mie nu desemnează icircntotdeauna o cantitate

cunoscută De pildă fragmentul bdquoOpresc şi pe alţii cu o mie de

mijloace să nu le ţierdquo din manuscrisul lui Efrem grămăticul (DO

135) este copiat icircntocmai de copistul ms B acesta adăugicircnd icircnsă

marginal o precizare bdquolămuritoarerdquo cu mii de mijlociri (vezi DO 135

nota la r 25)

Icircntr-o altă situaţie aproximarea unui număr foarte mare se face

prin asocierea numeralului zece mii cu o grupare ce conţine o pre-

poziţie106

bdquoicircmpreună cu Iehonia s-au mutat ca la 10 mii de oamenirdquo

CVNTO 294

II512 Numeralul mie (lt lat milia) este utilizat cu forma mii la

plural inovaţie apărută icircncă din secolul al XVI-lea care tindea să se

impună ca normă unică icircn epoca lui Antim Ivireanul Notăm pe licircngă

exemplele de la punctul II511 alte situaţii icircn care există pluralul mii

bdquoau junghiat 14 mii de coconirdquo DO 66 bdquosă icircntoarseră la al doilea an al

icircmpărăţiei lui 50 de mii de oamenirdquo CVNTO 301 bdquos-au aflat de 90 de

ori cicircte 380 de miirdquo CVNTO 319

Mitropolitul nu foloseşte pentru exprimarea pluralului forma

veche etimologică omonimă cu cea de singular mie

II52 Numeralul ordinal

II521 Cicircnd determină un substantiv şi este postpus faţă de

acesta numeralul ordinal icircnticirci este folosit de Antim Ivireanul mai

frecvent cu forma neacordată după cum se vede din puţinele exemple icircn

care numeralul determină un substantiv feminin bdquoaceastă chemare nu

iaste icircnticirciurdquo CL 5v bdquoepistoliia icircnticircirdquo CL 9

v bdquoprecum scrie la icircmpărăţia

icircnticircirdquo CVNTO 275 şi probabil bdquoau cumpărat preoţiia icircnticirci de la

Antiohrdquo CVNTO 305 (dacă nu cumva icircnticirci este aici adverb)

106

GALR 2005 I p 300

Morfologia 213

Aceeaşi normă pare că este respectată şi icircn cicircteva situaţii cicircnd

numeralul este utilizat fără substantivul pe care ar trebui să icircl determine

bdquoicircnticirci Macaveilorrdquo CVNTO 310 312 şi 313107

Am icircnregistrat şi forma acordată (mai nouă populară de origine

moldovenească108

) bdquodovada icircnticirciardquo CL 4v bdquonaşterea icircnticirciardquo CVNTO

246109

Mult mai numeroase sicircnt structurile cu numeralul antepus

situaţie icircn care acesta este acordat cu substantivul feminin potrivit

normei bdquoicircnticircia chemarerdquo CL 5v bdquoicircnticircia carterdquo DO 148 CVNTO

307 bdquoicircnticircia icircmpărăţierdquo CVNTO 274 (de două ori) 276 278 etc

bdquoicircnticircia nuntărdquo IcircBO 379 bdquoicircnticircia şi a doua icircnvăţăturărdquo CPO 389

II522 Nu am consemnat alternanţa icircn cazul numeralului

compus cu de Forma dinticirci(u) este generală bdquochemarea denticirciurdquo CL

5v bdquoicircntrebăciunea dinticircirdquo DO 68 bdquodespărţitura cea dinticircirdquo DO 42

bdquostihiia cea dinticircirdquo DO 68 bdquodespărţitura cea dinticirciurdquo DO 41 bdquoporunca

cea dinticirciurdquo DO 33 53 etc bdquovremea cea dinticircirdquo CVNTO 303 bdquocurtea

dinticircirdquo AMAO 329 bdquocurtea cea dinticircirdquo AMAO 345

II523 Icircn general alternanţa terminaţiilor -le-lea la numeralele

ordinale se mai poate icircnticirclni icircn varianta literară muntenească la

icircnceputul secolului al XVII-lea (bdquoal doile Zevs al treile Aris [] al

cincile Afrodit al şasele Ermiardquo CMM6r bdquoal doilerdquo LM 319 bdquoal

unsprăzěcele časrdquo CG 25v)

110 dar tendinţa este aceea de icircnlăturare a

107

Editorul a notat de fiecare dată bdquoicircnticircilta Carte agt Macaveilorrdquo folosind

croşete pentru completările bdquoimpuse de structura defectuoasă a frazeirdquo vezi

Gabriel Ştrempel Nota asupra ediţiei icircn Antim Ivireanul Opere p LXII 108

C Fracircncu Vechimea şi răspicircndirea numeralului articulat icircn construcţii de

tipul partea icircnticircia icircn SCL XXXI (1980) nr 2 p 214 109

Cf ibidem p 214 bdquotextele provenind din graiurile sudice aticirct literare cicirct şi

neliterare (documente icircnsemnări inscripţii) nu cunosc forma articulată icircn

construcţii cu numeralul postpus (cartea icircnticircia) icircn toată epoca vecherdquo 110

Cf Gheţie BD p 165 referindu-se la documente bdquoDupă 1600 icircn

Muntenia formele cu -lea sicircnt singurele folositerdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 214

primei forme111

mai veche decicirct cea cu -lea112

Mitropolitul muntean

probează lucrul acesta icircntrucicirct utilizează constant formele icircn -lea bdquoal

doilea numerdquo DO 87 bdquoal doilea chiprdquo DO 122 bdquoal cincilea botezrdquo

DO 70 bdquofeciorul lui Mathisala carele era al şaptelea după Adamrdquo

CVNTO 248 bdquoal optulea caprdquo DO 91 bdquoal noaolea ceasrdquo DO 228

bdquoal unsprăzeacutecelea ceasrdquo DO 228 etc

II53 Numeralul colectiv

II531 Pentru nemeralul colectiv amicircndoiamicircndouă am icircnregis-

trat la nominativ şi acuzativ formele amicircndoi CL 5v etc IcircPTPO

355 357 IcircBO 374 CVNTO 241 245 248 etc DO 44 61 216

etc amicircndoao IcircBO 370 381 CVNTO 258 AMAO 341 DO15 31

120 ec CPO 393 La genitiv şi dativ formele sicircnt amicircnduror CL 5v

etc bdquovoinţa a amicircndurori obrazelorrdquo CPO 393 şi amicircndurora CL 5v

II532 Numeralele care exprimă colectivităţi de cicircte trei sau mai

multe lucruri se construiec cu cicircte bdquoLa 3 lucruri trebuia mare ajutor

apostolilor [] Deci la aceacuteste cicircte treacutele să veacutede astăzi cum că au dat

Hristos cu schimbarea feţii lui mare ajutor apostolilorrdquo DO 77 bdquocare

dar să fie cel mai mare şi mai ales cu carele icircn cicircte patru părţi ale lumii

s-au arătat [Pavel] minunat şi vestitrdquo DO 84 bdquoHristos afară din

Lazar au icircnviiat şi pe alţi 2 morţi [] Icircnsă cicircte trei morţii nu sicircnt

icircnchipuiri numai unuia singur păcătos ci a multor feacuteliuri de păcătoşirdquo

DO 141-142 bdquoVăz 4 bărbaţi icircn mijlocul focului şi chipul a cicircte 4 iaste

aseacutemenea cu Fiiul lui Dumnzeurdquo CVNTO 320 bdquopre aceşti copii [trei

nn] să aibă datorie unul dintr-acei doi preoţ de mir [] să-i icircnveţe carte

[] şi pentru osteneala lui să i să dea din casă pentru cicircte trei copii

taleri 20rdquo AMAO 331 bdquovom să se facă icircn toţi anii nestrămutat cu

cinste slujbele celor patru sfinţi din icoana [] Drept aceia s-au aşăzat

cicircte patru sfinţii aceştea să aibă fieştecare slujba sa cu cinste la vremea

sardquo AMAO 333-334 bdquosă nu cază icircn blestemul şi icircn legătura

111

ILRL 1997 p 333 112

Ivănescu ILR 2000 p 229

Morfologia 215

afurisaniei ce s-au făcut cu hrisoave a cicircte patru patriarşi a-i (sic) lumii

şi al nostrurdquo AMAO 339

II54 Numeralul multiplicativ

Numeralul multiplicativ este reprezentat de icircndoit (bdquoiaste omul

făcut de Dumnezeu icircndoit de suflet cuvicircntătoriu şi de trup simţitoriu

are şi bunătăţ icircndoite sufleteşti şi trupeştirdquo DO 47 etc) icircntreit (bdquoau

icircnmulţit talantul ce i s-au icircncredinţat nu icircndoit ci icircntreitrdquo DO 138)

icircnşeptit (bdquogreşind cu aceasta icircnşeptit [] bdquofu pedepsit icircnşeptitrdquo

CVNTO 247) icircnsutit (bdquoicircnsutit au luat roadărdquo CVNTO 260)

II55 Numeralul fracţionar

Numeralul fracţionar este exprimat prin substantive jumătate

DO 238 CVNTO 290 318 CPO 389 etc zeciuială DO 203

zeciuiala AMAO 326 340 341 zeciuialele CVNTO 260 şi sintag-

me de tipul a treia parte (bdquosă n-aibă volnicie bărbatul să cheltuiască la

moartea ei mai mult decicirct a treia parte din zeacutestrele eirdquo CPO 393) a

patra parte (bdquostăpicircnea a patra parte din Galileardquo CVNTO 315)

II56 Numeralul adverbial

Numeralul adverbial apare icircn enumerări fără substantivul ricircnd

fapt obişnuit icircn epoca veche icircnticirci bdquoicircn primul ricircndrdquo icircn bdquoŞi icircnticirciu să

vedem chemarea apostolilorrdquo CL 4v bdquoicircnticirci voiu zice puţine cuvinterdquo

DO 23 bdquoicircnticirci voiu să vă spuiu foarte pe scurtrdquo DO 47 bdquoicircnticirci zic cum

că luna iaste podoaba nopţiirdquo DO 59 etc

II57 Numeralul distributiv

Acest tip de numeral format din cicircte + numeralul cardinal este

bine reprezentat bdquoare fieştecare icircnjugare cicircte 2 sloverdquo DO 18 bdquoau cicircte

doi duhovnicirdquo DO 94 bdquosă li să dea cicircte şase bani de zirdquo AMA 330

bdquosă ia simbrie fieştecarele de an [] cicircte şase chile de picircinerdquo AMAO

330 bdquosă-i icircnsemneze pre toţi săracii icircntr-o foiţă şi să-i hotărască cicircte 13

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 216

să vie icircntr-o duminecă să-ş ia banulrdquo AMAO 332 bdquosă le dea cicircte doi

galbeni de aurrdquo AMAO 342

De mai multe ori icircntre elementele componente ale numeralului sicircnt

intercalate fie o prepoziţie fie substantivul determinat fie amicircndouă

aceste elemente bdquoserafimii cei cicircte cu 6 aripirdquo DO 167 bdquosă ia simbrie

fieştecarele de an cicircte taleri 20rdquo AMAO 330 bdquoSă aibă datorie egumenul

să le facă icircntr-un an doao ospeacuteţe cicircte de taleri 5rdquo AMAO 342

Numeralul distributiv apare uneori cu forma dublată bdquonici cicircte

unul cicircte unul nici strein chiamă Ci cicircte doi cicircte doi şi fraţirdquo CL 8r

II58 Exprimarea datei

Pentru precizarea anului Antim foloseşte de obicei modelul

vechi influenţat de slavonă cu menţionarea văleatului Cele mai multe

exemple se găsesc firesc icircn Chipurile Vechiului şi Noului Testament

dar aceeaşi structură este folosită şi icircn alte locuri Leat 3184 CVNTO

257 Leat 3879 CVNTO 268 etc leat 7218 Ded 1709O 412

Datarea primei scrisori de apărare se face după acelaşi tipic bdquola leat

7220rdquo DO 226

Uneori icircn loc de leat apare construcţia (la) anul de la zidirea

lumii CVNTO 241 244 IcircBO 383

Precizarea anilor se face şi prin raportare la naşterea lui Isus cu

sintagmele anul de la Hristos IcircPTPO 349 IcircBO 365 la anul

micircntuirii lumii CL ftlr icircn anii de la Hristos (Psaltirea slavonă

Bucureşti 1694 ftlr) leatul de la Hristos 1710 CPO 390

Ordinea icircn care sicircnt menţionate elementele din componenţa datei

este anul luna ziua bdquoanul de la zidirea lumii 7219 noembrie 8rdquo IcircBO

383 bdquoleat 7220 icircn luna ghenarie icircn 13 zilerdquo DO 226 bdquoanul de de la

zidirea lumii 7217 meseţicirc iulicircie 1rdquo CVNTO 241 bdquoleat 7221 aprilie

24rdquo AMAO 325 bdquoleat 7224 martie 15 dnirdquo AMAO 346 şi doar

luna şi ziua bdquola fevruarie 3 zilerdquo DO 232 bdquocuvacircnt de icircnvăţătură la

octomvrie 26rdquo DO 156

Morfologia 217

Precizacircnd data Antim foloseşte uneori termenii slavoni

consacraţi pentru lună şi zi bdquomeseţicirc iulicircierdquo CVNTO 241 bdquomartie 15

dni113

rdquo AMAO 346

II6 Verbul

II61 Pentru sensurile bdquoa curgerdquo114

şi bdquocurgererdquo norma tuturor

variantelor literare din epoca lui Antim Ivireanul era cea cu utilizarea

verbului a cure (lt lat currĕre) şi a substantivului derivat din infinitivul

lung curere forme care picircnă la sficircrşitul secolului al XVI-lea fuseseră

singurele icircntrebuinţate icircn limba romacircnă Icircn graiurile din Muntenia şi

Moldova centrală şi de sud au apărut icircnsă variantele a curge (creată

prin analogie cu a merge115

etc) şi curgere atestate sporadic icircn do-

cumente şi texte literare din aceste regiuni icircncepicircnd cu prima jumătate a

secolului al XVII-lea La graniţa dintre veacurile al XVII-lea şi al

113

Termenul nu apare deloc icircn manuscrisul grămăticului Efrem al didahiilor

Icircn celelalte copii icircnsă bdquotitlurilerdquo predicilor sicircnt icircnsoţite uneori şi de data la

care au fost rostite iar aceasta este exprimată cu ajutorul cuvicircntului slavon

bdquoCuvicircnt la cea după trup tăerea icircmprejur a domnului nostru Iisus Hristos la

ghenarie 1 dnirdquo ndash ms C DO 126 note (vezi şi pentru urm) bdquoAl doilea

cuvicircnt la zioa sficircntului ierarh Nicolae Dechemvrie 6 dnirdquo ndash ms C DO 133

bdquoCuvicircnt icircn zioa sficircntului şi marelui mucenic Dimitrie izvoricirctoriul de mir

asupra cutremurului la octomvrie 26 dnirdquo ndash ms C DO 156 114

Uneori şi bdquoa mergerdquo cf a mere formă analogică a lui a merge (lt lat

mergere) după a cure (icircn Ardeal vezi ALR SN vol VII h 1934 şi icircn

dialectul istroromacircn la sud-vest de muntele Učka vezi şi Richard Sacircrbu

Vasile Frăţilă Dialectul istroromacircn Texte şi glosar Timişoara Editura

Amarcord 1998 p 22 męre) 115

Cauzele care au determinat această schimbare au putut fi omonimia dintre

unele forme din conjugarea verbelor a cure şi a cura (lt lat curare) bdquoa curăţi

a icircngrijirdquo şi una de natură estetică ndash omonimia supărătoare dintre prezentul

indicativ persoana I singular al verbului a cure şi reflexul romacircnesc al lat

culum (vezi C Fracircncu Vechimea şi răspicircndirea unei inovaţii morfologice

verbul a curge icircn LL 1981 III p 337)

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 218

XVIII-lea inovaţia reprezenta icircncă un fapt de limbă populară cu

apariţii izolate accidentale icircn textele literare

După 1700 se conturează icircn Muntenia Oltenia centrul şi sudul

Moldovei tendinţa de modificare a normei fapt ce s-a realizat către

1800116

Icircntre scriitorii şi cărţile din aceste regiuni care au contribuit la

impunerea schimbării C Fracircncu icircl indică şi pe Antim Ivireanul

bdquocurgea prin mijlocu-i ricircul lui Efratrdquo CVNTO 255 Natura textelor

cărturarului muntean nu oferă multe situaţii discursive icircn care să se

manifeste semnificatul bdquoa curgerdquo De aceea pe baza ocurenţei din

Chipurile Vechiului şi Noului Testament nu putem preciza dacă mitro-

politul prefera varianta nouă sau forma veche icircn flexiunea verbală Un

argument icircn favoarea primei opţiuni ar fi utilizarea mai frecventă a

substantivului curgere bdquocurgerile apelorrdquo CVNTO 260 bdquocurgerile

cereştilor bunătăţrdquo DO 20 bdquoIordanul curgerile sale ceacutele reacutepede spre

fugă li-au icircntorsrdquo DO 195 icircnsă icircl emitem cu toată rezerva icircntrucicirct icircn

general icircn epoca veche istoria impunerii inovaţiei icircn cazul celor două

cuvinte nu este identică substantivul cu formă nouă este atestat mai

devreme decicirct verbul şi s-a impus mai repede icircn uzul cult de pildă la

Dimitrie Cantemir apare constant curgere faţă de cure117

şi tot astfel

icircn Biblia de la Bucureşti118

II62 Verbele de conjugarea a II-a a III-a şi a IV-a cu radicalul

icircn -d -t şi -n prezintă forme iotacizate la indicativ prezent persoana I

singular şi la conjunctiv prezent persoana I şi a III-a singular şi persoana

a III-a plural (şi la viitorul cu să) conform normei generale icircncă icircn epoca

lui Antim Ivireanul să arză CVNTO 265 crez IcircBO 369 să icircmparţă

AMAO 333 să pue CL 14r să rămicirce CVNTO 250 să răspunză

CL 18v să scoaţă CL 3

v să trimiţă AMAO 338 vă trimiţ CL 28

v

să tunză CVNTO 265 nu ţiu CVNTO 247 să vază CVNTO 242

va să vie C 13r etc

116

Ibidem p 334 117

Ibidem 118

Vezi Arvinte STLLV p 16

Morfologia 219

După numărul formelor cu dentala refăcută icircn documentele

provenind din toate ariile lingvistice romacircneşti din secolele al XVI-lea

ndash al XVIII-lea se poate trage concluzia că inovaţia a apărut icircn Banat şi

nordul Moldovei iar apoi s-a propagat foarte lent spre sud119

Icircn

general se admite că picircnă la sficircrşitul secolului al XVIII-lea producţiile

literare din Ţara Romacircnească nu au cunoscut inovaţia de tip nordic120

Icircn aceste condiţii unica formă cu dentala refăcută din scrierile lui

Antim Ivireanul este suspectă icircn ediţia lui Gabriel Ştrempel (1972)

mai ales că apare icircntr-o structură aproape identică cu una ce prezintă

forma literară la vremea aceea bdquoAlexandru Machedon cel Mare

biruind pre Darie şi muticircnd icircmpărăţiia perşilor la Machedonia şi

supuind Tirul şi Gaza supt biruinţa lui au purces asupra Ierusalimului

cu micircnie mare pentru că fiind supuşi lui jidovii nu vrea să-i trimiţă

dejdea cea obicinuită Şi apropiindu-să de Ierusalim cu oştile să

spăimicircntară jidovii foarte şi au eşit icircnaintea lui alţi preoţi cinstiţi de

l-au primit cu cinste mare Iar ceialalţi preoţi carii nu vrea să-i trimită

dejdea s-au ascunsrdquo CVNTO 308 Prin urmare nu-l putem considera

pe Antim Ivireanul un precursor al icircnnoirii limbii literare icircn privinţa

acestei norme

De altfel norma iotacizării verbelor din epoca veche este una

dintre cele mai longevive icircn exprimarea cultă romacircnească deşi i-a fost

discutată legitimitatea pe parcursul secolului al XIX-lea Criteriul

latinităţii formelor icircn selectarea faptelor de limbă ce urmau să contureze

norma limbii literare moderne icircl determină pe Ion Heliade Rădulescu să

recomande generalizarea uzului popular nordic bdquoNoi zicem văz auz

pui şcl dumneavoastră şi ungurenii văd aud pun şi e mai bine şi

mai clasic cu toate că icircn cărţile bisericeşti aveţi ca şi la noi văz auz

puirdquo121

Formele iotacizate au fost tolerate icircnsă icircn exprimarea cultă

picircnă pe la mijlocul secolului al XX-lea Astfel ortografia din 1904

accepta icircncă forma rămicircie122

iar icircndreptarul din 1932 constată că

119

Gheţie Dialectologia istorică p 122 vezi şi Fracircncu Gramatica p 299 120

ILRL 1997 p 335 vezi şi Arvinte STLFAC p 77 121

Heliade Scrieri lingvistice p 104 122

Regule ortografice 1904 p 27

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 220

formele iotacizate se icircntrebuinţau icircncă pe scară largă şi şovăie icircn

impunerea normei spunicircnd că bdquoformele literare sicircnt mai mult (sn)rdquo

cele cu dentala refăcută123

Abia dicţionarul din 1953 elimină din limba

literară categoric formele vechi124

II63 Verbul de conjugarea a III-a a cere (care apare uneori cu

forme iotacizate icircn textele vremii125

) este folosit de Antim Ivireanul cu

forme refăcute să ceacuterem DO 161 163 bdquode gicirctul mieu spicircnzură

sufletele voastre şi de la mine va să vă ceară pre toţrdquo DO 28 să

ceară DO 157 167 186 204 CVNTO 289 AMAO 331 CPO

390 394

II64 Formele de indicativ prezent voi vei va vom veţi vor

apar şi cu funcţie predicativă pe licircngă cea de auxiliar icircn formarea

indicativului viitor

voi bdquovoi să zic icircn scurt mijlocul pocăinţiirdquo IcircPTPO 351 bdquope

aceacuteste patru bunătăţ ca pe 4 temelii nemişcate voiu să-m icircntemeez

vorba ce voiu să fac astăzirdquo bdquoicircnticirci voiu să vă spuiu foarte pe scurt a

fieştecăriia bunătaterdquo bdquopentru ca să se priceapă mai lesne celia ce voiu

să grăescrdquo DO 47 bdquovă pohtesc să ascultaţ cu dragoste ceacutelia ce voiu să

zicrdquo DO 90 etc126

vei bdquoIaste semn că nu vei să fii măcar că sileşti să fii nefiind cu

adevărat nameastnic lui Petrurdquo CL 65r bdquostăpicircnu-tău Hristos icircţ

porunceşte să iubeşti pre vrăjmaşii tăi şi să le faci bine şi tu icirci stai

icircmpotrivă şi nu vei să-1 asculţirdquo DO 54 bdquotu căci urăşti pre fratele tău

aticircta cicirct nici icircn ochi nu vei să-1 vezirdquo DO 55 bdquoMie trebue să mă botez

de tine sau să mărturisesc alt botez pentru numele tău şi tu vei să te

botez eurdquo DO 67

123

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 62 şi urm 124

Mic dicţionar ortografic p 167 125

Vezi exemple la Fracircncu Gramatica p 298 126

Exemplele culese precum şi celelalte ocurenţe ale lui voi icircn acest tip de

context pot fi interprtate şi ca forme de viitor

Morfologia 221

va bdquooricine va să fie mai mare icircntre voi să fie mai micrdquo CL 6r

bdquoŞi de iaste Ricircmul şi va să fie maică besearicilor pentru moartea lui

Petru dară cu cicirct mai vicircrtos să cade să fie Ierusalimul [] pentru

moartea lui Hristosrdquo CL 12r bdquoaşezămicircntul ce va smereniia noastră să

se facărdquo AMAO 327 bdquoArhelau [] icircnălţicircndu-se cu gicircnd a să numi

icircmpărat fu picircricirct cătră Chesar cum că va să icircmpărăţească Şi

micircniindu-să Chesar l-au izgonit la Vienardquo CVNTO 319 bdquoŞi iaste

nădejdia de 2 feacuteliuri una bună şi alta rea Bună iaste aceacuteia cicircnd

nădăjduiaşte cineva la Dumnezeu să se micircntuiasca sau alt bine ce va să

petreacărdquo DO 23

vom bdquovom să fie slobodărdquo AMAO 328 bdquoDoi preoţi de mir vom

să fie la beseacutericărdquo AMAO 330 bdquoHotăricircm şi vom să se facă icircn toţi anii

nestrămutat cu cinste slujbele celor patru sfinţirdquo AMAO 333

veţi bdquoveţi să ziceţi că iaste Petrurdquo CL 53r bdquode dicircnsul nu vă iaste

milă nici icirci veţi binele luirdquo CL 69v bdquoIară de veţi fi şi cu aceştia aşa de

nesimţitori cicirct să nu vă puteţi dumeri nici să vă puteţi icircndrepta fiind aşa

de puţinele şi foarte pre icircnţeles şi prosteacuteşte atuncea să va cunoaşte că nu

veţi să vă nevoiţi pentru dragostea lui Hristosrdquo IcircBO 366-367

vor bdquo la trei copii săraci ce vor să icircnveacuteţe carte să li să dea cicircte

şase bani de zi de micircncarerdquo AMAO 330

G Ivănescu consideră că fenomenul este vechi muntenesc127

Uneori cicircnd voi vei va etc se combină cu un conjunctiv prezent

de aceeaşi persoană calitatea de formant al viitorului sau de verb pre-

dicativ este ambiguă ca icircn fraza bdquoCel ce va să se ispoveduiască să-1

aducă să stea icircnaintea icoanei domnului nostru Iisus Hristosrdquo DO 234

unde va din prima propoziţie poate fi interpretat ca vrea (= bdquo[Pe] cel ce

vreardquo) ori ca auxiliar al viitorului cu modul conjunctiv (= bdquo[Pe] cel ce

se va spovedirdquo)

127

G Ivănescu Ortografia şi limba lui Iancu Văcărescu din Poezii alese

[Bucureşti] 1830 icircn Contribuţii la istoria limbii romacircne literare icircn secolul al

XVIII-lea II Bucureşti Editura Academiei 1958 p 64

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 222

Icircn alte situaţii contextul mai larg şi tema biblică impun o anu-

mită interpretare De pildă icircntr-un fragment ce evocă un episod din

istoria evreilor preluat din Cartea a treia a Macabeilor capitolul 3 va

trebuie interpretat ca verb predicativ calitate dedusă din contextul

biblic original bdquoAcest Ptolemeu feciorul Iui Lagos fiind icircmpărat Eghi-

petului şi cu vicleşug icircntricircnd icircn Ierusalim zicicircnd cum că va să

jărtvuiască pre mulţi din jidovi au robit şi i-au vicircndutrdquo CVNTO 305

(cf B Anania 2001 loc cit cap 3)

Pe de altă parte vei trebuie interpretat ca verb auxiliar icircn bdquoDară

unde vei să te ascunzi ticăloase dinnaintea lui Dumnezeu că de te vei

sui icircn ceriu el acolea iaste lăcuitoriu de te vei pogoricirc icircn iad iaste de

faţă de te vei duce la marginea mării icirci ajunge micircnardquo DO 100 (=

bdquoUnde te vei ascunde [cicircnd Dumnezeu va judeca lumea]rdquo)

II65 Potrivit normei literare generale imperfectul prezintă icircn

textele lui Antim Ivireanul forma unică la persoana a III-a singular şi

plural Astfel sg bdquos-au răstignit de Pilat (carele era din Pont)rdquo IcircBO

370 bdquopocăinţa lui David era pocăinţă adevăratărdquo DO 217 etc şi pl

bdquo[Petru şi Andrei] era păscarirdquo [Iacov şi Ioann] şi-ş cicircrpiia mrejile lorrdquo

CL 5r bdquoera nepriimite de Dumnezeu darurile luirdquo CVNTO 247 bdquol-au

zavistuit Saul pentru lauda ce-i făcea fecioarelerdquo CVNTO 277 bdquosupt

el lăcuia toate hiarăle sălbaticerdquo CVNTO 296 bdquozicea muerile din

Vithleemrdquo CVNTO 272 etc

Imperfectul icircn -u la persoana a III-a plural (formă icircnticirclnită icircn

epocă icircn textele literare din Banat-Hunedoara128

şi care reflectă inovaţia

din graiurile bănăţene-hunedorene) este consemnată foarte rar la Antim

Ivireanul bdquoicircntru aceacuteste cetăţi scăpau cei răi carii ucidea pre cineva fărrsquo

de vinărdquo CVNTO 269 bdquoZerethi şi Ferethi carii erau păzitori capului

icircmpăratuluirdquo CVNTO 278 Raritatea formelor de acest tip la mitro-

128

Ion Ştefan Răspicircndirea desinenţei -u la persoana a III-a plural a

imperfectului indicativ icircn limba literară icircn LR XXVII (1978) nr 1 p 43

Ion Gheţie Mirela Teodorescu Asupra desinenţei -u a pers 3 pl a

indicativului imperfect Noi contribuţii icircn SCL XVII (1966) nr 2 p 180-181

cf situaţia din documentele bănăţene vezi Gheţie BD p 170

Morfologia 223

politul muntean este icircncă un argument pentru faptul că icircn epoca lui

Antim Ivireanul norma care reflecta diferenţa icircntre singularul şi pluralul

imperfectului la persoana a III-a nu pătrunsese icircn conştiinţa literară a

cărturarilor din afara spaţiului bănăţean129

Imperfectul modern nu apare icircn predicile lui Antim Ceea ce Al

Rosetti şi B Cazacu130

dau ca exemple din textul didahiilor sicircnt forme

bdquocorectaterdquo de PV Haneş131

Forma diferenţiată se propagă la scară largă icircn Muntenia şi

Moldova prin intermediul scriitorilor minori prin dascălii bănăţeni iti-

neranţi şi ca urmare a valorificării proiectelor Şcolii Ardelene (icircntrucicirct

Paul Iorgovici132

şi C D Loga133

sicircnt primii care au folosit acest fapt de

limbă ca normă literară) Totuşi ea nu a reuşit să se impună icircn va-

riantele literare din aceste zone icircn ciuda observaţiilor favorabile ale lui

Ion Heliade Rădulescu134

decicirct după mijlocul secolului al XIX-lea135

129

Forme difenţiate apar probabil şi la alţi scriitori munteni ai vremii C

Fracircncu precizează că prima atestare a formei cu -u icircntr-un text muntenesc

este icircn Istoriile domnilor Ţării Romacircneşti a lui Radu Popescu după cum

reiese din versiunea care a stat la baza ediţiei din 1963 a cronicii realizată de

Const Grecescu bdquoMoldoveanii icircncă făceau jalbă dă jafurile ce-i jefuea

tătariirdquo apud Fracircncu Gramatica p 304-305 cf Radu Popescu Istoriile

domnilor Ţării Romacircneşti CM I p 355 bdquoMoldoveacutenii icircncă făcea jalbă dă

jafurile ce-i jăfuia tătaricircirdquo 130

Icircn ILRL1 p 162-163 cf Rosetti Cazacu Onu ILRL 1971 p 186 unde

exemplul bdquoerau foarte drepţi şi buni icircnaintea lui Dumnezeurdquo (cf DO 44)

din ediţia din 1961 lipseşte 131

Vezi şi Ion Gheţie Mirela Teodorescu Icircn legătură cu desinenţa -u a pers 3

pl a indicativului imperfect icircn SCL XVI (1965) nr 1 p 89 132

Ivănescu ILR 2000 p 628 133

Acesta avea icircn vedere totuşi numai verbele auxiliare vezi Munteanu ndash

Ţacircra ILRL 1983 p 150-151 134

Heliade Scrieri lingvistice p 105 bdquoRumacircnii icircndeobşte cum şi cărţile lor

zic oamenii cicircnta şi bănăţenii icircn parte zic oamenii cicircntau vorbeau şi

gramaticeşte zic mai binerdquo 135

I Gheţie Mirela Teodorescu Icircn legătură cu desinenţa -u a pers 3 pl a

indicativului imperfect p 101

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 224

II66 Antim Ivireanul utilizează imperfectul verbelor a da şi a

sta cu formele etimologice icircn concordanţă cu norma literară generală

aceeaşi din prima perioadă a epocii vechi bdquopentru care moarte să da

streinilor icircntoarcere la moşiia lorrdquo DO 13 bdquoicirci da aticircta icircndrăzneală

fericitul Pavelrdquo DO 181 bdquoau micircntuit cu hrisov domnesc toată ciata

preoţească de sarcina dărilor ce da de ricircnd cu ţarardquo CPO 388 bdquosta

mulţimea noroduluirdquo DO 41 bdquosta arhiereii şi preoţiirdquo DO 41 42

bdquosta norodulrdquo DO 42 bdquofecioare carele sta icircn cumpănărdquo DO 51

bdquoIlie şi Samuil sta icircnaintea noroduluirdquo CVNTO 274

Imperfectul de tipul dede stete dădea stătea (cu reduplicare

analogică după perfectul simplu ori sub influenţa timpurilor trecute care

conţin forma de participiu stătut136

) este extrem de rar icircn epocă avicircnd

statut de formă populară Prima atestare pare a fi cea din predicile lui

Antim Ivireanul semnalată de altfel de C Fracircncu137

bdquocela ce au fost din

picircntecele maicii lui olog carele stătea icircnaintea uşii beseacutericiirdquo DO 58

II67 Cu valoare de imperfect apare şi o formă perifrastică

alcătuită din perfectul compus al auxiliarului a fi şi gerunziul verbului

bdquo[Petru] au fost hirotonisind şi aiurilea ca un apostol a toată lumeardquo

CL 11r bdquoşi prin pistritura toiagelor carele puseacutese la curgerile apelor

unde au fost bicircnd dobitoacele s-au icircmbogăţit foarterdquo CVNTO 260

bdquoIrod [] carele au fost avicircnd muiare pre Miriamnardquo CVNTO 317

II68 Perfectul simplu nu este frecvent icircntrebuinţat icircn textele lui

Antim Ivireanul Relativ puţinele ocureţe ale acestui timp verbal pun icircn

136

C Fracircncu Din istoria verbelor neregulate imperfectul verbelor a da şi a

sta icircn LR XXVI (1977) nr 1 p 84 137

Ibidem p 82 cf ILRL 1997 p 337 unde acelaşi autor vorbeşte despre

bdquosingurul exemplu cu formă analogică reduplicatărdquo de la icircnceputul secolului

al XVIII-lea indicicircnd forma bdquostătea (AP 58)rdquo După cum reiese din lista

izvoarelor de la icircnceputul cărţii abrevierea bdquoAPrdquo se referă la bdquoAntim

Ivireanul Psaltire romacircnească Bucureşti 1694rdquo trimiterea este icircnsă la

didahii (predici) pagina 58 icircn ediţia G Ştrempel 1972 folosită de C Fracircncu

şi icircn studiul său din 1977

Morfologia 225

evidenţă respectarea de către cărturar a manierei tradiţionale de utilizare

a perfectului simplu ori icircncadrarea icircn tendinţele generale de icircnnoire a

normei icircn privinţa acestuia

II681 Perfectul simplu al verbului a da la persoana a III-a

plural este dederă din paradigma moştenită din latină cu forme tari

dediu (lt lat dĕdi) dedeşi (lt lat dedĭsti) dede (dete138

) (lt lat dĕdĭt)

dedem (lt lat dĕdĭmus) dedet (lt lat dĕdĭtis) dederă (deteră) (lt lat

dĕdĕrunt)

Cicircteva exemple din textele lui Antim Ivireanul sicircnt bdquoaducicircnd pre

Samuil copil mic părinţii lui [] icircl deacutederă lui Ili preotulrdquo CVNTO

274 bdquosă icircntoarse Tovit şi i să deacutederă toate unialtele cicircte i-au fost luat

Senaherimrdquo CVNTO 293

Nu am icircnregistrat formele analogice după paradigma verbului a

sta care de altfel vor apărea icircn unele texte ardeleneşti pe parcursul

secolului al XVIII-lea

II682 Icircn cazul verbului a face am icircnregistrat pentru perfectul

simplu forme din paradigma slabă fapt ce icircl icircncadrează pe Antim

Ivireanul icircn tendinţa de generalizare a acestei paradigme icircn textele

literare din secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea aticirct laice cicirct şi (cu unele

excepţii) bisericeşti făcuşi IcircPTPO 353 făcu CVNTO 245 258 261

etc DO 39 89 173 etc să făcu CVNTO 250 253 255 etc DO

156 174 177 etc

II683 Verbul a fi apare cu forme asigmatice de perfect simplu

după cum reiese din relativ puţinele situaţii icircnticirclnite icircn textele cercetate şi

care reprezintă persoana a III-a singular şi plural fu CVNTO 247 248

250 etc DO 85 87 106 etc fură DO 185

138

Forma cu -t- este o inovaţie din secolul al XVII-lea la care s-a ajuns prin

analogie cu participiul trecut dat ori prin disimilaţie vezi C Fracircncu Din

istoria verbelor neregulate perfectul simplu şi mai mult ca perfectul verbelor

a da şi a sta icircn LR XXIX (1980) nr 4 p 309

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 226

II684 Forma zisem la persoana I plural (bdquode nu va suferi

acestea care zisem mai sus să plinească toţ anii care am zis mai susrdquo

DO 237) indică respectarea normei fără -ră- analogic icircn cazul formelor

de persoana I şi a II-a plural

II685 Icircntr-un caz o construcţie pare la prima vedere un perfect

simplu perifrasic alcătuit din perfectul simplu al auxiliarului a fi şi

gerunziul verbului cu intercalarea altor elemente bdquoŞi fu drept aceacuteia (zice

evanghelistul) fiind acolo s-au umplut zilele ei să nascărdquo DO 196

Contextul mai larg icircnsă precum şi distribuţia timpurilor verbale icircn

icircntregul fragment impun o altă perspectivă asupra structurii Avem de

fapt de-a face cu două unităţi morfologice distincte perfectul simplu fu

echivalent din punct de vedere semantic cu un reflexiv impersonal bdquose

icircnticircmplă se făcurdquo şi gerunziul fiind ndash un timp verbal folosit şi anterior icircn

discurs (bdquoşi fecioara ticircnără şi ruşinoasă careacute nici din casă nu era

obicinuită a eşi şi fiind aproape de a naşte purceacutede pre o cale grea şi

cu anevoe ca aceasta Şi apropiindu-să de Vithleem doară s-ar fi găsit

vreo casă cuvioasă ca să nască fecioara aceasta icircntr-icircnsa iară icircnsuş

iubitoriul de sărăcie Domnul au pohtit icircntr-o coşare smerită ca să se

nascărdquo) Este aşadar o construcţie cu o subordonată faţă de regentul fu

cu elipsa conjuncţiei subordonatoare

II69 Perfectul compus se construieşte la persoana a III-a

singular numai cu auxiliarul au (lt lat habuit) etimologic cunoscut icircn

epoca veche tuturor variantelor literare şi odinioară icircn icircntregul dialect

dacoromacircn bdquoIlie au fost om pătimitoriu aseamenea cu noi şi cu rugă

s-au rugat să nu ploao şi n-au plooat pre pămicircnt ani 3 şi luni 6 şi iară

s-au rugat şi ceriul ploaie au datrdquo şi bdquoDaniil [] gurile leilor au icircnchisrdquo

Pred 1694 2v bdquos-au apropiiat de voi icircmpărăţia ceriurilorrdquo CL 5

r

[cartea] au ars CPO 390 bdquoau biruit adevărulrdquo CL 2r bdquoau rămas icircn

dăşărt vicleşugulrdquo CVNTO 277 [acest ceaslov] s-au tipărit C 1r

bdquoOhozie s-au turburatrdquo CVNTO 285 bdquoau vrut domnulrdquo CL 2v

bdquoDumnezeu [] au trimis icircn lume proroci să propoveduiască la oameni

venirea lui cea icircnfăţăşată Şi pentru aceasta n-au ales icircmpăraţi şi crai să

Morfologia 227

proroci n-au luat filosofi şi ritori să trimită propoveduitori venirii lui

n-au pogoricirct din ceriu icircntunerece şi mulţime de icircngeri [] ci au trimis

oameni proşti şi mai vicircrtos păstori de oirdquo DO 4 etc Este păstrată

astfel omonimia cu persoana a III-a plural ca icircn epoca precedentă

bdquo[duhovnicii] m-au duhovnicitrdquo AMAO 334

Auxiliarul a (inovaţie sudică analogică după modelul bea ndash

beau ia ndash iau139

) este consemnat de cicircteva ori icircn Ţara Romacircnească icircn

secolul al XVI-lea şi al XVII-lea icircn acte ca reflex al vorbirii

populare140

După 1600 şi mai ales icircncepicircnd cu secolul al XVIII-lea icircn

regiunea lingvistică Banat-Hunedoara icircn Moldova şi Transilvania

apare icircn vorbire şi icircn documente forma cu auxiliarul o141

explicabilă

prin evoluţie fonetică bdquoLrsquoauxiliaire inacc au se reacuteduit par suite drsquoune

assimilasion reacuteciproque dans la langue pop agrave o s-au bătut gt s-o bătut

laquoils se sont battusraquo cette forme srsquoest imposeacutee eacutegalement agrave la IIIe

du

singulier (sn)rdquo142

II610 Textele lui Antim Ivireanul nu prezintă forme pentru

icircntreaga paradigmă a mai mult ca perfectului sintetic Ca principală

caracteristică a uzului acestuia putem identifica icircnsă formarea pluralului

fără -ră- bdquon-au avut ei osebiri ca acestea icircntre dicircnşii nicicum Pentru că

auzise de la Domnul că cela ce va să fie mai mare va să fie slugărdquo CL

7v bdquoo icircnvăţase iscoadele lui Iisusrdquo CVNTO 265 bdquoaducicircnd pre Samuil

[] părinţii lui dupe cum icircl făgăduise lui Dumnezeurdquo CVNTO 274

bdquocu multă urgie i-au gonit icircmpreună cu darurile ce aduseacuteserdquo DO 43

bdquoicircntrase 12 preoţrdquo D 69 etc

II611 Bine reprezentat este mai mult ca perfectul perifrastic

format din perfectul compus al auxiliarului a fi şi participiul trecut al

verbului bdquoIcircncă n-au fost ajuns Petru atuncea icircn Ricircmrdquo CL 11r bdquoacuma

139

Gheţie BD p 170 140

C Fracircncu Formele de persoana a III-a ale auxiliarului de la perfectul

compus Privire istorică icircn SCL XX (1969) nr 3 p 318 141

Gheţie Dialectologia istorică p 125-126 142

Nandris Phoneacutetique p 83

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 228

lăcuesc acolo bălauri şi pasări ce să numesc strutocamili precum au

fost zis mai nainte Isaiardquo CVNTO 255 bdquoluicircnd icircnapoi toate cicircte au fost

prădat ei de la Sodoma foarte fu cinstit de Melhisedecrdquo CVNTO

257 bdquoSalmon ş-au luat muiare pre Raav curva (careacute au fost ascuns

iscoadele lui Iisus [])rdquo CVNTO 269 bdquocele 3 ficircnticircni care au fost

săpat tată-săurdquo CVNTO 259 bdquoSenaherim au omorit pre mulţi din

jidovii carii au fost robit Salmanasarrdquo CVNTO 292 bdquoicircngerul care l-au

scos din groapa leilor cicircnd l-au fost aruncat boiariirdquo CVNTO 298

bdquoscoţicircnd pre el băgă pre ceia ce au fost băgat pre Daniilrdquo CVNTO

301 bdquoomoricirc pre Iuda Macaveul prin Vachid pentru că nu i-au fost

ajutat frate-săurdquo CVNTO 313 bdquopre care fire o au fost biruit

diavolulrdquo DO 131 bdquole-au fost spus proroculrdquo DO 158 bdquoEvdoxiia

icircmpărăteasa lui Arcadie au fost icircnţelesrdquo DO 172 bdquodupă cum au fost

prorocit prorociirdquo IcircBO 371 bdquoicircngerii m-au (sic n-au sn) fost perit

toţ căci că au mai rămas din ei 9 ceacuteterdquo DO 122 bdquoau fost murit un

jidov icircn cetatea Samariei şi [] au rădicat unii trupul mortuluirdquo DO

213 etc

II612 La persoana a II-a singular şi plural indicativul viitor se

construieşte cu auxiliarele vei respectiv veţi forme ce se impun icircn

exprimarea literară de pretutindeni icircn secolul al XVIII-lea icircn locul lui

veri bdquomăriia-ta mai mare plată vei luardquo Ded 1703O 407 bdquode vei

icircndemna pre cineva să facă vreun bine milostenie iaste de vei sfătui

pre cineva la lucrurile cele sufleteşti milostenie iaste de vei micircngicircia

inima vreunui scicircrbit cu cuvinte milostenie iaste şi icircn scurte cuvinte de

vei da un pahar de apă rece cuiva icircn numele lui Hristos adevărat să

ştii că nu-ţ vei piiarde platardquo DO 103-104 bdquoIară de veţi socoti icircn

gicircndul vostru cum că nu le puteţi face aceştia pentru nevoile şi păsurile

ce aveţi cu aceasta nimica nu vă veţi folosi nici veţi putea să vă

icircndreptaţi icircnaintea dreptului judecătoriurdquo IcircBO 367

II613 Antim Ivireanul icircntrebuinţează adesea viitorul construit

din formele auxiliarului voi(u) (cele specifice fiecărei persoane la

Morfologia 229

singular şi plural) şi conjunctivul structură obişnuită icircn toate textele

literare din epoca veche dar aflată icircn regres icircn secolul al XVIII-lea143

voi să bdquocum voiu să iubesc pre vecinul mieu că-m iaste

vrăjmaşrdquo DO 54 bdquoo ştiu eu aceasta de mult cum că acel norod

pleacă mai mult la icircnchinăciunea idolilor dară ce voiu să facrdquo DO

172

vei să bdquotu vei să te numeşti Chifardquo CL 5v bdquosă le spuiu []

cum că ai icircmplinit toate ale legii şi vei să pătimeşti şi vei să te omori

pentru micircntuirea tuturor şi vei să te pogori şi icircn iadrdquo DO 32

va să bdquoviaţa veacului celuia ce va să fierdquo IcircBO 372 bdquode la

mine va să vă cearărdquo DO 28 bdquocicircnd te vor năpădi niscai hoţ vecinul

tău cel de aproape va să vie să-ţ ajuterdquo DO 54

vom să bdquode nu ne vom icircndrepta cu adevărat vom să greşim şi

vom să mergem răuluirdquo DO 82

vor să bdquola judecata cea viitoare vor să se judece vii şi morţii şi vor

să se veseleascărdquo DO 77

II614 Mai rar este utilizat viitorul format din a avea la indicativ

prezent şi conjunctivul verbului de conjugat bdquoDară cicircnd vor fi zilele aceacutelia

icircntru carele au să facă creştinii hotăricircre să schimbe firea []rdquo DO 207

II615 Mai multe construcţii analitice cu viitorul au fie valoare de

prezumtiv prezent (viitorul auxiliarului a fi + gerunziul verbului) fie cu

valoare de prezumtiv perfect (viitorul auxiliarului a fi + participiul

verbului) bdquopoate că vom fi socotind că numai căci ne numim creştini ne

vom spăsi Bardquo DO 27 bdquoca să ia sficircrşit scandilile carele vei fi socotind

măriia-ta că doară să trag de spre minerdquo DO 233 bdquode vei fi furat ceva

să icircntorcirdquo bdquoDe vei fi năpăstuit pre cineva sau năpăstueşti să icircntorcirdquo

D 235 bdquoSau pre posturi miercurea sau vinerea te vei fi spurcatrdquo

DO 236

143

De pildă icircn Biblia Vulgata de la Blaj din 1760-1761 viitorul alcătuit din a

voi + conjunctivul este slab reprezentat vezi Iacob Limba şi stilul Vulgatei

p 842

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 230

II616 Norma literară generală oglindea icircn epoca lui Antim

Ivireanul utilizarea tradiţională a conjunctivului prezent persoana a III-a

pentru verbele a da a lua a sta Mitropolitul muntean o respectă

folosind numai formele etimologice de conjunctiv icircn cazul acestora să

dea DO 7 22 70 76 83 etc să ia DO 167 170 171 218 etc

CVNTO 279 304 312 AMAO 329 330 335 336 să stea

AMAO 337 341 IcircPTPO 357 358 CPO 393

Formele analogice de tipul să deie să ieie să steie apărute icircn

graiurile moldoveneşti prin secolul al XVII-lea nu au statut de normă

icircn nicio variantă literară deşi icircn a doua parte a epocii vechi textele

literare din Transilvania şi Moldova icircnregistrează fenomenul144

II617 Conjunctivul prezent la persoana I şi a II-a singular al

verbului a avea are forme etimologice să aib respectiv să aibi ca icircn

toate variantele literare bdquonu voiu să aib icircncepătorierdquo CL 6v bdquoca să fac

puţin folos sufletului mieu şi să aib pomenirea mea cea de toate zilele şi

icircn viaţă şi după moarterdquo AMAO 327 bdquoŞi de voiu da toată averea mea

şi de-m voiu da trupul mieu să-1 arz şi dragoste să nu aibu nimic nu

folosescrdquo DO 55 (icircntr-un citat) bdquosă aibi minte icircngereascărdquo DO 117

Aceeaşi regulă se aplică icircn epocă şi icircn cazul imperativului

singular icircnsă nu am consemnat exemple la Antim Ivireanul

Formele analogice după indicativul prezent (să am să ai ai)

singurele literare astăzi reprezintă iniţial o inovaţie a graiurilor

munteneşti de după 1750145

II618 Conjunctivul perfect se construieşte cu auxiliarul variabil

după număr şi persoană icircn conformitate cu norma textelor literare de

pretutindeni icircn epoca veche bdquonu să veacutede cum să fie cerşut Petru

icircncepătoriia nici iară Hristos cum să-i fie dat măcar necericircnd elrdquo CL

6r bdquoDară icircn ce chip le-au uitat aceastea toate Hristos şi le-au dat lui

Petru precum ziceţi numai voi singuri fără mărturie Şi de i-ar fi fost

144

ILRL 1997 p 340 vezi şi Iacob p 844 145

ILRL 1997 p 340

Morfologia 231

şi făgăduit sau să-i fie şi dat lui Petru icircncepătoriia el singur s-ar fi

micircniiatrdquo CL 6v bdquozic jidovii cum că acesta să fie izvodit chipuri icircntru

cinstea Iui Dumnezeurdquo CVNTO 248 bdquosă adeverează să fie murit

Adamrdquo CVNTO 249 bdquonici să pomeneacuteşte undeva să se fie mutatrdquo

CVNTO 249 bdquosă zice pentru Adam cum să fie născut 30 de feciorirdquo

CVNTO 245 bdquoNu socotesc să fie certat Hristos stihiilerdquo DO 179

bdquoPentru cutremur spun filozofii ellinilor cum să se fie făcut din

amestecarea stihiilorrdquo DO 175 bdquoputeţ dară zice cum că aceste

cuvinte sfinte să fie fost goalerdquo DO 179 bdquosă fie fost minunilerdquo DO

84 bdquoCine iaste acel drept icircn credinţă şi icircmbunătăţat carele să fie postit

şi sufleteacuteşte şi trupeacuteşte să se fie pocăit de păcatele lui să fie alergat cu

umilinţă adevărată icircn milostivirea lui Dumnezeu şi să ceară ertăciunerdquo

DO 204 bdquomi să pare să fie săltat ceriulrdquo DO 116 bdquosă fie stătut

turburarea măriirdquo DO 156 bdquonumai apostolilor să fie zis să-1 asculte

au şi noaordquo DO 79 bdquoUn lucru minunat să veacutede icircn Sficircnta Sriptură []

zicicircnd cum să se fie icircnticircmplat după moartea prorocului Eliseirdquo DO 213

Forma de conjunctiv perfect cu auxiliarul invariabil reprezintă o

inovaţie a graiurilor sudice146

(din secolul al XVI după C Fracircncu147

mai

recentă după Ion Gheţie148

) folosită icircn documente particulare icircnsă

deosebit de rară icircn textele literare Antim Ivireanul o utilizează o singură

dată icircntr-un enunţ ce conţine şi forma obișnuită a vremii bdquoCe socotiţ

oare să fie primit sfatul acesta iubitoriul de Hristos să se fi apucat de

doftoriia aceasta credinciosul Ba nu s-au apucatrdquo DO 115

Nici icircn acest caz icircn limba scrierilor mitropolitului nu există

suficiente apariţii ale inovaţiei pentru a-l considera un promotor al

acesteia icircn uzul cult acceptată ca normă icircn romacircna literară mult mai

ticircrziu

146

Gheţie Dialectologia istorică p 128 147

ILRL 1997 p 341 148

Gheţie icircn Dialectologia istorică p 128 afirmă că inovaţia nu este mai

veche de secolul al XVIII-lea fiind atestată pentru prima dată icircn 1714 vezi şi

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 136 bdquoFolosirea auxiliarului variabil şi

icircn secolul al XVIII-lea demonstrează că structura din limba actuală cu

auxiliarul invariabil este relativ recentărdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 232

II619 Condiţionalul prezent se realizează analitic cu auxiliarele

literare şi astăzi Icircn cazul persoanei a III-a singular şi plural nu am

icircnregistrat decicirct construcţii cu ar şi infinitivul verbului (nu şi cele cu are)

bdquoorice au vrut sau ce ar vrea să se facărdquo CL 4r bdquolatinii o ar avea de

mare laudărdquo CL 6r bdquooare pohtir-ar icircncepătoriardquo ar ceacutere ar zice CL

13r ar cicircştiga AMAO 336 ar face IcircBO 380 ar veni DO 103 etc

II620 Condiţionalul perfect este reprezentat de forme analitice

din paradigma literară şi astăzi La persoana a III-a singular şi plural

construcţiile cu ar fi şi participiul verbului sicircnt cele obişnuite bdquoca şi cum

ar fi chemat Petru pre Andreirdquo bdquode ar fi avut gicircnd sau ar fi vrut să facă

pre Petru mai mare acestora tuturor le-ar fi zisrdquo CL 6r bdquonu ar fi

strălucit obrazul luirdquo DO 10 bdquode ar fi ascultat Adamrdquo DO 55 bdquode

ar fi vrut ar fi pututrdquo DO 129 bdquoŞi de mine icircncă să fie ertaţi toţi cicircţi icircm

vor fi greşit şi verice rău mi-ar fi făcutrdquo CPO 392 etc

II621 Imperativul verbului a sta este stăi (lt stă lt lat sta + -i de-

sinenţa caracteristică persoanei a II-a singular149

) bdquostăi licircngă minerdquo C 24v

II622 Antim Ivireanul utilizează de puţine ori imperativul

prohibitiv la plural de aceea este dificilă formularea unei concluzii

privind preferinţa sa pentru forma veche icircn -areţi -ereţi -ireţi ori cea

nouă scurtă din ce icircn ce mai frecventă icircn textele literare de după 1700

icircn Ţara Romacircnească şi Moldova150

Am consemnat pe de o parte nu

judecareţ DO 80 şi pe de altă parte nu plicircngeţ DO 188 190 şi nu

plicircngeţi DO 188 Icircntr-un enunţ apar ambele construcţii bdquonu tăceacutereţ şi

nu fiţ muţrdquo DO 111 ceea ce demonstrează aprecierea lor icircn egală

măsură ca fiind corecte

II623 Deşi se găseşte icircntr-o fază de regres din punctul de

vedere al ocurenţelor icircn textele acestei perioade infinitivul lung este

149

Rosetti ILR 1978 p 315 150

ILRL 1997 p 342

Morfologia 233

icircncă utilizat dar din ce icircn ce mai rar icircn toate variantele literare Apare

şi icircn textele legate de numele lui Antim Ivireanul Forma este folosită

mai icircnticirci icircn primul text romacircnesc scris de el icircn Postfaţa la Evanghelia

greco-romacircnă din 1693 cicircnd nu cunoştea bine romacircna bdquoRogu-vă dară

icircndreptarea greşalelorrdquo Postf 1693O 398 Apoi apare o singură

dată icircn prefaţa-dedicaţie a Psaltirii slavone din 1694 bdquopriiateni cu

sicircngur Dumnezău icirci face şi a vorovireacute cu dicircnsul icirci icircnvredniceacuteşterdquo Pred

1694 3v Cicircteva ocurenţe există şi icircn textul tipărit de Antim icircn 1699

Carte sau lumină cu dreacutepte dovediri bdquovreacutednic iaste a să credereacuterdquo

CL 24r bdquosă supune a greşireacuterdquo CL 60

v a lăudareacute CL 33

r bdquolasă de-a

zicereacuterdquo CL 5v 65

r

Icircn creaţia originală de după 1700 forma este rară bdquovă pohtim de

ascultarerdquo DO 23

II624 Participiul verbului a sta apare numai cu forma

reduplicată stătut DO 16 62 78 84 88 133 157 etc

II625 Verbele cu radicalul icircn -n- care cunosc forme iotacizate

la indicativ prezent şi conjunctiv prezent apar la fel şi la gerunziu icircnsă

nu sicircnt generale ca icircn cazul modurilor predicative

Astfel există icircn textele lui Antim Ivireanul ca normă formele

nespuind DO 100 puind(u-) DO 35 59 88 97 128 194

CVNTO 255 264 267 273 289 311 317 318 319 IcircPTPO 349

359 IcircBO 368 379 CPO 391 rămicircind CVNTO 276 spuind(u-)

DO 12 supuind CVNTO 308 310 ţiind CVNTO 259 263 275

316 AMAO 344 viind DO 4 5 8 107 137 204 211

Alături de acestea se icircnticirclnesc şi formele de tip nordic cu

dentala refăcută literare astăzi dar numai pentru unele dintre verbele

menţionate rămicircnicircnd CVNTO 261 venind CVNTO 261 263 279

290 291 321

II626 Formele de reflexiv cu valoare pasivă mai frecvente icircn

textele nordice apar icircn această perioadă şi icircn scrierile sudice La Antim

Ivireanul ocurenţa lor este semnificativă bdquo[Isus] s-au ispitit de

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 234

diiavolulrdquo CL 5r bdquoRovoam [hellip] s-au biruit de Susachinrdquo CVNTO

281 bdquosă se chivernisească mănăstirea [hellip] de singurul egumenul carele

va fi după vremirdquo AMAO 328 bdquo[pe Samuil] l-au dus la Ili preotul

după cum s-au făgăduitrdquo CVNTO 272 bdquocicircnta David icircnaintea lui şi

sălta şi uricircndu-se de muiarea lui Melhola pentru cicircntarea şi săltarea

aceia au rămas ia fără roadă de la Davidrdquo DO 278-279 bdquos-au omoricirct

coconii Vithleemuluirdquo CVNTO 315 bdquo[Ahaz] s-au prădat de Rasin şi

de Facherdquo CVNTO 289 bdquosă strică la coapsă de icircngerulrdquo CVNTO

261 bdquopeste puţine zile să va da legat icircn micircinile jidovilor să se hulească

să se batjocorească să se scuipe să se bată cu palma peste obraz să se

muncească să se rănească şi la cea de apoi să se şi răstignească ca un

făcătoriu de relerdquo DO 76 bdquosă se icircnchiză ca Petru icircn temniţă cu lanţul

de gicirct sa se bată cu toiage ca Pavel să se spicircnzure de copaci ca Andrei

şi să se pedepsească cu de toate feacutelurile de muncirdquo DO 84 etc

Construcţiile cu auxiliarul a fi sicircnt mai puţine bdquoacest Avel fu

iubit de Dumnezeurdquo CVNTO 248) bdquofu omoricirct de Iudithardquo CVNTO

302 bdquoDrept aceacuteia au dat pre ei Dumnezeu icircn micircnile lui Husarsathem

icircmpăratului Mesopotamiei căruia au fost supuşi 8 anirdquo CVNTO 266

bdquomai mult decicirct treiapostoli cari au fost mai iubiţ n-au fost chemaţirdquo

DO 12 bdquocei doi fileacuteri ai văduvei că au fost priimiţ foarte de Hristosrdquo

DO 52

II627 O serie de verbe sau locuţiuni verbale care icircn prima

parte a epocii vechi şi icircn unele texte contemporane apăreau destul de

frecvent construite cu dativul sicircnt icircnsoţite icircn textele lui Antim Ivireanul

de substantive sau substitute ale acestora icircn cazul acuzativ Dăm numai

cicircteva exemple

a se apropia bdquosă nu să apropie de muntele acela nice o hiară

sau vreun dobitocrdquo DO 65 bdquocum mă voiu apropiia de focul cel

nesuferitrdquo DO 67 bdquoapropiindu-să de Ierusalim cu ostile să

spăimicircntară jidovii foarterdquo CVNTO 308 cf bdquoapropiiaţi-vă lu Dumnedzeu şi apropiia-se-va voaordquo CV 64

v12-14

Morfologia 235

a se bucura bdquoaticircta să bucura de aceacutestia cicirct icircn locul bucuriei ce

era icircnaintea lui răbda cruceardquo DO 13 bdquosă cuvine omului a să bucura

de o bunătate marerdquo DO 15 bdquonu ne bucurăm la altceva fărrsquo numai

la lucrurile icircntuneacutericului veacului acestuiardquo DO 26 cf bdquorruşineadze-se depreunră cari se bucură rreului mieurdquo PH 3426

bdquobucură-se limba mea dereptăţiei talerdquo CV 10r12 bdquoLucraţi Domnului cu fricicirc

şi bucuraţi-vă lui cu cutremurirdquo PS 3r

a crede bdquooamenii nicidecum nu-l credeardquo DO 93 bdquocredem

minciunile slugilor noastre mai vicircrtos decicirct adevărul celui ce să

năpăstuiaşterdquo DO 96 bdquosă leapădă de Dumnezeu cu farmecile şi creacutede

pre draculrdquo IcircPTPO 359 cf bdquoporicircncitelor tale credzuiurdquo PH 118 66 bdquoşi urii credea

grăiteloru de Pavelrdquo CV 52r9-10 bdquoCi dară de aceastea ierticircndu-ne Martin

Cromer căce nu-i creacutedem la ceacutele ce mai nainte zice de valahi (adecăte de

rumacircni cum le zicem noi) acum icircnsă mergu cu dicircnsulrdquo CM I33

a iubi bdquoşi creştea Ili pre Samuil şi iubiia pre dicircnsulrdquo CVNTO

274 bdquoPicircnă cicircnd nu uricircm păcatul şi să iubim bunătateardquo IcircPTPO 351

bdquosă cade să iubim şi să cinstim pre Dumnezău mai mult decicirct toate

zidirilerdquo IcircPTPO 352 bdquoiubeşte paguba şi stricăciunea şi necinstea

altuiardquo IcircPTPO 359 bdquoCeacutele ce ochiul n-au văzut şi ureacutechia n-au auzit şi

pre inima omului nu s-au suit carele au gătit Dumnezeu celor ce iubesc

pre elrdquo IcircBO 372 cf bdquoNu iubi hicleanilorrdquo PH 36 1

a icircnvăţa bdquoel singur ne-au arătat şi ne-au icircnvăţat aceacuteste tainirdquo

DO 26 bdquoicircnvăţicircndu-şi şi feciorii pentru leacutege şi pentru războiurdquo

CVNTO 307 bdquonu iubim să cetim şi să icircnvăţăm carterdquo IcircPTPO 350 cf bdquoCalea ta-mi Doamne arrată-mi-o şi cărrarilor tale icircnvaţă-merdquo PH

24 4

a judeca bdquova să judece toată lumeardquo DO 55 bdquon-au trimis

Dumnezeu pre Fiiul său icircn lume ca să judece lumeardquo DO 107 bdquoTu

cine eşti cela ce judeci pre sluga streinărdquo DO 171 bdquoAcest Thola au

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 236

judecat norodul lui Israil ani 24 şi n-au făcut nimica vreacutednic de

povestirerdquo CVNTO 270 cf bdquoGiudecă loru Dzăulerdquo PH 512 bdquova giudeca lumiei icircn dereptaterdquo

PH 9 9 bdquovoi veţi şedě pre scaune de veţi judeca limbilorŭrdquo CG 70v

a lua aminte bdquoLuaţi-vă aminte de proroci mincinoşrdquo DO 135

bdquotu care eşti duhovnic ia aminte şi aceastardquo DO 237 bdquode vei lua

aminte urmarea acestui neamrdquo CVNTO 268-269 cf bdquoia-mi amente sufletului mieurdquo PH 68 19 bdquose nu ia amente

prilăstitorilorrdquo CV 83v8-9

a ponoslui lsquoa ocăricircrsquo bdquonoi icirci grăim de rău şi-i ponosluimrdquo DO 82 cf bdquoicircn deşert ponosluiră sufletului mieurdquo (PH 347) bdquodracul ponoslui

lui Dumnedzeurdquo (PH 73 18)

a ricircde bdquocel ce lăcuiaşte icircn ceriuri va ricircde de dicircnşii şi Domnul va

batjocori pre eirdquo DO 233 cf bdquoCoţovlahi le zic grecii ricirczicircndu-irdquo CM I46

Modelul sintactic străin apare foarte rar L-am consemnat icircntr-o

construcţie originală bdquovom să mergem răuluirdquo DO 82 altă dată

dativul apare icircntr-un citat biblic bdquoCu adevărat nu iaste alta fără numai

ca să ne icircnveacuteţe pre noi aceacuteia ce iaste scris la al doilea Psalom laquoSlujiţ

Domnului cu frică şi vă bucuraţi lui cu cutremurraquo Că să cuvine omului

a să bucura de o bunătate mare şi a să teacuteme şi a să cutremura de o

mărire marerdquo DO 15 (cf BB II Psalmi 211)

Situaţia constatată icircn textele lui Antim Ivireanul este icircn

concordanţă cu uzanțele scriitoricești de la sficircrşitul secolului al

XVII-lea căci icircn ansamblu icircn textele bisericeşti şi laice din această

perioadă numărul construcţiilor cu dativul este redus iar tendinţa este

cea de a evita asemenea structuri sintactice (icircn ciuda uzului unor

cărturari savanţi din Ţara Romacircnească şi din Moldova icircn cărţile cărora

astfel de forme se datorează cunoaşterii şi aprecierii sistemelor

Morfologia 237

sintactice ale latinei şi limbii greceşti151

) De altfel urmărind fenomenul

icircn decursul secolelor al XVI-lea ndash al XVIII-lea Gabriela Pană-

Dindelegan a observat că variaţia liberă icircntre structura sintactică icircn

dativ structura tranzitivă şi construcţia prepoziţională la verbele care

tolerau asemenea realizări bdquose rezolvă icircn sensul generalizării fie a

construcţiei tranzitive fie a construcţiei prepoziţionale şi niciodată a

construcţiei cu dativulrdquo152

II7 Adverbul

II71 Icircn conformitate cu norma literară muntenească forma

acum (lt lat eccuacutem + modo) este cea utilizată de Antim Ivireanul icircn

exclusivitate pentru adverbul de timp cu sensul acesta DO 12 14 25

27 28 30 32 40 42 43 44 48 52 etc Ea este specifică icircn epoca

veche ariei sudice a dialectului dacoromacircn (Muntenia) şi intră icircn

opoziţie cu acmu (lt lat eccum + moacutedo) cunoscută icircn graiurile de tip

nordic şi icircntr-o parte a Olteniei

II72 O situaţie asemănătoare se icircnregistrează şi icircn cazul

adverbului (mai) icircnainte bdquoicircnainte derdquo (lt lat in abante) faţă de mainte

(lt lat magis ante DA sau dr mai + ainte153

) Prima formă reprezintă

norma muntenească respectată de Antim Ivireanul mai icircnainte DO

19 24 45 77 116 150 175 CPO 391 Varianta mai nainte este de

asemenea frecvent icircntrebuinţată (igraveagraveegraveiacuteagraveegraveiacuteograveg) C 1v 13

r DO 17 18

20 31 41 43 44 etc

De cicircteva ori icircn afara normei locale icircn textele ce se leagă de

numele lui Antim Ivireanul este utilizat adverbul mainte caracteristic

graiurilor de tip nordic (icircnticirclnit şi icircn Oltenia) precum şi variantelor

151

Totuşi nu poate fi ignorată posibilitatea ca cel puţin la unele verbe

opţiunea la nivel sintactic să fi fost şi la ei dictată de textele biblice vezi

Todi Elemente de sintaxă p 71 152

Gabriela Pană-Dindelegan Regimul sintactic al verbelor icircn limba romacircnă

veche icircn SCL XIX (1968) nr 3 p 291 153

Rosetti ILR 1978 p 569

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 238

literare din Moldova şi Transilvania icircn epoca veche igraveagraveegraveiacuteograveg CL 4v

6r Apariţia lui se datoreşte probabil traducătorului textului

II73 Adverbul foarte formează singur superlativul pe licircngă un

verb iar topica sa este variabilă icircn raport cu acesta bdquofoarte fu cinstit de

Melhisedecrdquo CVNTO 257 bdquofoarte au micircniat pre Dumnezeurdquo

CVNTO 275 bdquos-au turburat foarterdquo CVNTO 285 bdquofoarte icircl uricircse

norodulrdquo CVNTO 312 bdquomoşiia lor de care foarte doriiardquo DO 13

bdquosa temură foarterdquo DO 15 bdquofoarte mi-au plăcut şi am fericit obiciaiul

acestardquo DO 40 bdquos-au micircniiat foarterdquo DO 65 bdquofoarte mă minunezrdquo

DO 133 bdquosă te păzeşti foarterdquo DO 236 etc

II74 Adverbul cu funcţie metalingvistică adecă adecăte

consemnat din ce icircn ce mai frecvent icircn scrierile vremii ca rolul de a

explica relaţia apozitivă apare frecvent la Antim Ivireanul bdquoaceastă

beseacutericească organă cu dumnezăieşti dulci cuvinte de cicircntări (adecă

Psaltirea)rdquo Pred 1694 4v bdquoicircşi aducea aminte Adam de odrăslirea (adecă

de naşterea) fiilorrdquo CVNTO 247 bdquo[carte făcută] pentru luata bucurie a

drepţilor Adecăte de ş-au luat făgăduinţa deplinrdquo CL 3r bdquosă nu să pue

egumen vreun om strein cu gicirclceavă adecă svetagoreţ au sinait au

ierusalimleanrdquo AMAO 340-341 bdquounul era nomothetis adecă puitoriu

de leacutege iară celalalt era zilotis adecă icircntăritori aceştii legirdquo DO 11

bdquoVorbiia zice Luca la 9 capete pentru patimile Domnului carele era să se

icircmplinească icircn Ierusalim adecă vorbia pentru patimerdquo DO 12 bdquoA

treia poruncă zice să sfinţim sicircmbăta adecă să cinstim şi să ţinem

praznicilerdquo DO 33 bdquoicirci voiu asemicircna cu cei doi luminători mari adecă

cu soarele şi cu lunardquo DO 57 bdquocă fiind omu icircndoit adecă cu trup şi cu

sufletrdquo DO 71

II75 Adverbul deci bdquoapoi pe urmărdquo (lt de ačiĭa) apare icircn

Chipurile Vechiului şi Noului Testament favorizat de funcţia sa

narativă ca icircn alte texte literare de asemenea natură din secolul al

XVII-lea şi din vremea lui Antim Ivireanul bdquoMărindu-se zioa cu starea

lunii şi a soarelui ca la 24 de ceasuri prin rugăciunea lui Iisus deci

Morfologia 239

zidind jărtăvnic la Gheval şi blagoslovind şi blestemicircnd icircnaintea

norodului au icircndemnat pre toţi a striga amin facă-sărdquo CVNTO 266

bdquoAcest Gothoniil au fost fecior lui Chenez [] Acesta au micircntuit pre

Israil din micircnile lui Husarsathem [] Deci murind acesta iară au

greşit Israil şi i-au dat pre ei Dumnezeu icircn micircnile lui Eglonrdquo CVNTO

267 bdquoAcest Aod au fost viteaz foarte carele omoricircnd pre Eglon []

au micircntuit pre Israil şi s-au odihnit pămicircntul ani 80 Deci murind acesta

icircndată s-au pus icircn locul lui Semegarrdquo CVNTO 268 bdquoAcest Semegar

au omoricirct 600 de oameni filistiimi cu cormanul plugului drept aceacuteia fu

pus mai mare peste israilteni Deci murind acesta iar au greşit Israil

icircnaintea lui Dumnezeu şi s-au dat icircn micircnile lui Iavimrdquo CVNTO 268

bdquoŞi icircntorcicircndu-să icircndată la ai lui au plecat asupra vrăjmaşilor Deci cu

scuturarea doniţelor şi cu bucinatul bucinelor spăimicircnticircnd pre vrăjmaşi

au omoricirct 4 icircmpăraţirdquo CVNTO 270 etc

II76 Compusele cu oare (lt lat volet) + adverbele relative

puţin folosite icircn texte literare icircncă din secolul al XVII-lea sicircnt rare şi la

Antim Ivireanul bdquoAcest Avesa au fost om chibzuit şi fiind cu David

au găsit pre Saul oareunde adormitrdquo CVNTO 277

Icircn locul acestora este folosită construcţia cu -va undeva DO

106 CVNTO 249 AMAO 328 340 IcircBO 380 382 şi undevaşi

DO 106 cumva IcircBO 380 cicircndva DO 119 120 (icircntr-un fragment

bdquocitatrdquo din Evrei 2 16 bdquoCă nu pre icircngeri cicircndva au luat ci sămicircnţa lui

Avram au luatrdquo ndash icircn cadrul căruia icircnsă potrivit textului biblic

original154

prezenţa adverbului cicircndva nu se justifică nici icircn literă nici

icircn spirit)

II77 Alte adverbe şi locuţiuni adverbiale sicircnt adevărat bdquocu

adevăratrdquo Pred 1694 2v IcircPTPO 349 DO 32 44 46 etc cu

adevărat Pred 1694 2r CVNTO 243 IcircPTPO 351 DO 15 19 45

154

Vezi loc cit icircn N-A νὐ γὰξ δήπνπ ἀγγέισλ ἐπηιακβάλεηαη ἀιιὰ

ζπέξκαηνο Ἀβξαὰκ ἐπηιακβάλεηαη Cf bdquoCă n-au luat necicum pre icircngeri ce

pre sămicircnţa lui vraam au priimitrdquo (NT 1648) bdquoPentru că nu cu adevărat de

icircngeri să apucă ce de sămicircnţa lui Avraam să apucărdquo (B 1688)

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 240

etc icircntru adevărat DO 8 aiave DO 147 şi aiavea DO 214

aseacutemenea Pred 1694 2v aşijderea Pred 1694 2

v CVNTO 266

301 305 AMAO 337 341 DO 7 18 22 etc cu dreptate lsquope drept

cuvicircnt cu icircndreptăţirersquo C 1715O 410 DO 59 89 170 lsquoicircn mod

corect cum este binersquo DO 164 lsquocu credinţărsquo DO 187 de pururea

lsquoicircntotdeaunarsquo Pred 1694 2v DO 14 16 22 etc icircn pripă DO 95

AMAO 341 icircn scurt lsquope scurtrsquo Pred 1694 4r IcircPTPO 349 351 353

361 IcircBO 380 nici Pred 1694 2v (bdquocarele şi nici să află den multe

fealiuri de nevoi şi supărări s-au izbăvitrdquo) pre icircndemicircnă lsquola icircndemicircnărsquo

Pred 1693 3v tocma lsquochiarrsquo Pred 1694 3

r DO 12 94 104 etc cu

toate acestea DO 141 (bdquoŞi cu toate aceacutestea nici la fata aceacuteia nici la

acest fecior n-au făcut norodul vreo arătarerdquo) DO 160-161 (bdquostăm icircn

cumpănă să perim de nevoi de nenorociri şi cu toate aceacutestia nu ne

smerimrdquo) şa

II78 Aşijderea este icircntrebuinţat frecvent ca element de legătură

transfrastică bdquopentru a asigura continuitatea discursuluirdquo155

bdquoAşijderea

Daniil pren rugăciune gurile leilor au icircnchisrdquo Pred 1694 2v

bdquoAşijderea şi icircn cuvintele cele de bucurie ce i-au zis icircngerul laquoBucura-

teraquordquo DO 18 bdquoAşijderea şi lupii cicircnd nu văd toiag icircn micircna

păstoriului răpesc oilerdquo DO 137

II79 Analizicircnd contextele icircn care apar formele acolea şi acolo

icircn scrierile lui Antim Ivireanul nu am putut deduce icircn uzul său o

distincţie clară icircntre sensurile lui acolea bdquoindicicircnd un loc mai apropiat

şi corespunzicircnd persoanei a douardquo şi acolo bdquoindicicircnd un loc mai

icircndepărtat şi corespunzicircnd persoanei a treiardquo conform cu sistemul

tripartit latinesc156

Icircn exemplele bdquodară unde vei să te ascunzi ticăloase dennaintea

lui Dumnezeu că de te vei sui icircn ceriu el acolea iaste lăcuitoriu de te

vei pogoricirc icircn iad iaste de faţărdquo (DO 100) bdquocă viiarmele ce zace la

155

Fracircncu Gramatica p 412 156

Cf Arvinte icircn BB I 2001 p LIV vezi şi Fracircncu Gramatica p 327

Morfologia 241

rădăcina hreanului de-i va zice cineva să iasă de acolea să meargă la

alte rădăcini mai bune şi mai dulci el zice că mai dulce decicirct hreanul nu

iasterdquo (DO 104) şi bdquoŞi mergicircnd pre cale la locul cel ricircnduit fărrsquo de

veacuteste au eşit dintr-un cricircng ce era acolea aproape nişte ticirclharirdquo (DO

213) alegerea lui acolea pare justificată de nevoia de a marca atent

raporturile spaţiale (depărtare ndash poziţia faţă de narator icircnsă apropiere ndash

poziţia faţă de cel despre care se povesteşte) Icircn alte contexte icircnsă care

pot fi analizate identic din punctul de vedere al raporturilor pe care icircl au

cu locul descris autorul discursului şi protagonistul marcarea prin

deicticul acolea nu mai apare ci este folosită forma acolo ca icircn

următorul fragment ce continuă naraţiunea din DO 213 (vezi supra)

bdquoŞi pentru ca să-ş micircntuiască viaţa lor au aruncat pre mortul icircntr-o

groapă ce s-au aflat acolo şi icircndată au fugitrdquo

Icircn fragmente care nu impun o asemena distincţie sicircnt utilizate

aticirct forma acolea cicirct şi acolo bdquoDeci cine va vrea să isprăvască

desăvicircrşit şi pre cum să cade aceacuteste ce zic aibă icircn loc de pămicircnt

dragostea că acolea să va icircnrădăcina credinţardquo (DO 53) bdquoicircngerul

Domnului l-au luat de l-au dus icircn pustie şi-l hrăniia acolordquo (DO 66)

Pe de altă parte icircn construcţii antitetice formele care intră icircn

opoziţie sicircnt icircntotdauna aici (aicea) şi acolo (nu şi acolea) bdquoAcolo

vrăjitorii cu darurile lor i s-au icircnchinat ca unui Dumnezeu şi icircmpărat

iar aici icircngeri cereşti ca unui Dumnezeu adevărat şi om desavicircrşit icirci

slujesc Acolo era ca un prunc mic icircnfăşat şi pus icircn iasle iar aici ca un

Dumnezeu desavicircrşit şi om desăvicircrşit să botează icircn apa Iordanului []

Acolo icircngerul cel mare Gavriil slujiia cu cucerie iară aicea icircngerul şi

icircnainte mergătoriul Ioann slujaşte tainardquo DO 64 bdquoAcolo Pavel icircn

miazăzi aici Constandin icircn miazăzi acolo Pavel de lisus ce s-au răstig-

nit aici Constandin prin crucea lui lisusrdquo DO 85 bdquode vreme ce aici

după adormirea cea firească să icircntoarce iară omul la osteneli la scicircrbe

la supărări la patemi acolo după adormirea cea de pe urmă [] trece

din scicircrbă la bucurierdquo DO 190

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 242

II8 Prepoziţia

II81 Utilizarea prepoziţiei pre (sau forma pe) ca morfem al

complementului direct exprimat prin nume de persoane substantive

proprii sau comune prin formele accentuate ale pronumelor este icircn

epoca lui Antim Ivireanul normă a limbii literare icircn toate zonele

culturale ale ţării Icircn felul acesta se explică frecvenţa ei deosebită şi icircn

textele cărturarului din Ţara Romacircnească bdquopre nevăzuţii vrăjmaşi icirci

izgoneaşterdquo bdquoDomnul nostru icircnvăţicircnd pre sfinţii lui ucenicirdquo

bdquoizbăveacuteşte [] pre ceia ce să nevoiescurdquo Pred 1694 3r bdquodatori să fie a

ruga pre atotputeacuternicul Dumnezăurdquo Ded 1694O 399 bdquoau pogoricirct şi pe

şarpele cel de aramărdquo CVNTO 290 bdquopre Petru şi pe Andrei pe Iacov

şi pe Ioannrdquo CL 8r bdquoi-au ruşinat pre cei ce i-au văzutrdquo DO 5

bdquopropoveduind pre Hristos şi credinţardquo DO 6 bdquocicircnd icircnjurăm de lege

pre cineva pre Dumnezeu icircnjurămrdquo DO 25 bdquobucurăm pe draculrdquo

DO 26 bdquo[dragostea] cea firească iaste ceia ce iubesc părinţii pre fii şi

fiii pre părinţi şi fieştecare pe ruda sa şi pe priiatenii săirdquo DO 24 bdquopre

păr in ţ i i noştri icirci ocăricircm şi-i batem pre bătricircni icirci necinstim pre domni

şi pre boieri icirci blestemăm pre arhierei nu-i ţinem icircntr-o nimica pre

călugări icirci clevetim pe preoţ icirci ocăricircmrdquo DO 26 bdquoAcest sicriiu pre

nimeni nu uraşte pre nimeni nu goneacuteşterdquo DO 30 bdquocu tunul smereniei

sue pre păcătoşi la ceriurdquo DO 50 bdquoau socotit să chiiame icircn casa lui pe

Afroditardquo DO 51 bdquopăzitu-s-au pre sinerdquo DO 94 bdquoia aminte spre

sufletul mieu şi-l micircntuiaşte pre elrdquo C 22v bdquofericimu-te pre tinerdquo C

16v bdquolaude-l pre dicircnsul ceriurilerdquo C 23

r

Prepoziţia pre apare şi icircnaintea unui complement direct exprimat

printr-un substantiv comun inanimat sau substantiv comun abstract

personificat bdquopre această beseacutericească organă [] cu plecăciune o

aducrdquo Pred 1694 4v bdquoSolomon pre icircnţelepciunea cea ce şade icircntr-un

scaun cu Dumnezău o au cicircştigatrdquo Pred 1694 2v

Icircn epoca lui Antim Ivireanul construcţiile fără prepoziţie (care

icircn secolul al XVI-lea fuseseră obișnuite oglindind modelul slavon

Morfologia 243

sintetic şi totodată vechimea structurii icircn limba romacircnă157

ndash căci forma

cu pre nu e cu mult anterioară acestui secol158

) mai apăreau tradiţional

icircn texte provenind din Moldova nordul Transilvaniei şi Banat159

Icircn

general icircnsă icircncepicircnd cu secolul al XVII-lea norma nu mai este

oscilantă Singura variaţie care se icircnregistrează este cea icircntre pre şi pe

lucru consemnat şi icircn textele lui Antim Ivireanul Cele două forme ale

prepoziţiei sicircnt icircn raport de variaţie liberă

II82 Foarte frecvente sicircnt prepoziţiile cătră şi de cătră utilizate

cu diferite sensuri icircn construcţii cu acuzativul pe licircngă verbe care au

astăzi icircn limba literară un alt regim prepoziţional şisau care impun un

alt caz160

bdquoau acoperit de cătră oameni toate spurcăciunile şi

fărdelegile melerdquo DO 6 bdquopreoţii carii aduceau jărtve cătră Dum-

nezeurdquo CVNTO 262 bdquosupunerea care arătaţi de-a pururea cătră

beseacuterică şi cătră arhiereurdquo DO 6 bdquosă mă arăt cătră măriia-ta

mulţemitoriurdquo CVNTO 242 bdquonimic să nu sfieşti sau să te ruşinezi

nici să te spăimicircntezi şi să ascunzi ceva de cătră minerdquo DO 234

bdquodragostea ce avea cătră dicircnsardquo DO 14 bdquodatoriia cea părintească ce

am cătră dragostea voastrărdquo DO 22 bdquopohta şi dragostea ce am de-a

pururea cătră icircnţelepţiia voastrărdquo DO 34 bdquoavea Ioachim şi Anna

multă jale icircn inima lor pentru uricircciunea şi hula ce avea de cătră toţrdquo

DO 43 bdquosă aibă cucerie cătră preotrdquo DO 169 bdquoAcesta de multe ori

157

Florica Dimitrescu Despre pre la acuzativ icircn limba textelor traduse din

slavă icircn secolul al XVI-lea icircn Contribuţii la istoria limbii romacircne vechi

Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică 1973 p 42-43 158

Rosetti ILR 1978 p 547 cf N Drăganu Morfemele romacircneşti ale

complementului icircn acuzativ şi vechimea lor Un capitol de sintaxă

romacircnească Bucureşti Institutul de Lingvistică Romacircnă 1943 p 129

bdquoExprimarea complementului icircn acuzativ cu p(r)e şi cu acuzativul

substantivului nu poate fi mai nouă decicirct cea cu ajutorul topicei şi cea cu

ajutorul pronumelui conjunct pleonastic care cum am arătat sicircnt străvechirdquo 159

ILRL 1997 p 350 160

Vezi şi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 157 Todi Elemente de

sintaxă p 72

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 244

au micircntuit pre David din moarte dovedind cătră el răutatea tăticircne-său

Iui Saulrdquo CVNTO 275 bdquoAcest Semei blestema pre David fugind de

cătră faţa lui Avelaghionrdquo CVNTO 276 bdquoau numit pre muiarea lui

Reveca soră cătră Avimeleh icircmpăratulrdquo CVNTO 260 bdquonu să ruşina

de cătră faţa Ieremiei proroculuirdquo CVNTO 296 bdquoau strigat cătră

Domnulrdquo DO 159 bdquopreotul Zahariia zise şi cătră părinţirdquo DO 46

bdquosă zicem cătră dicircnsul glasul vameşuluirdquo IcircPTPO 351 bdquonu iaste lupta

noastră spre sicircnge şi trup ci cătră domnii cătră puteri cătră ţiitorii

lumii icircntunericului veacului acestuiardquo DO 36 bdquonemulţămitor sicircntem

cătră micircntuitoriulrdquo IcircPTPO 351 bdquosă plicircngem cu suspinuri şi cu

lacrămi cătră iubitoriu de oameni Dumnezeurdquo IcircPTPO 351 CL 13v

etc

Prepoziţia către poate apărea şi icircn construcţii eliptice ca icircn

exemplul următor cicircnd stă alături de acuzativ icircntr-o situaţie ce impune

icircn limba literară actuală cazul dativ bdquoPavel marele apostol al Domnului

[zicea nn] cătră Soloneani 13 5 laquoNeicircncetat vă rugaţiraquordquo Pred 1694 3r

II83 Prepoziţia icircntru apare deosebit de frecvent icircn toate textele

lui Antim Ivireanul (fapt obişnuit icircn epoca veche) cu diverse valori

a) este sinonimă cu icircn (cu care se află icircn raport de variaţie)

bdquosmeritul pururea icircntru Domnulrdquo Postf 1693O 398 bdquostăpicircnind []

icircntru cinstit scaunul măriei tale [] Iară icircntru icircmpărăţiia ceriurilor să fii

icircncununat cu luminate şi veacutecinice cununi icircntru Hristosrdquo Pred 1694 5r

bdquosă-mi icircntărească inima icircntru frica luirdquo DO 7 bdquosă vă icircntărească şi pe

dumneavoastră [] icircntru credinţa cea bună şi dreaptă icircntru cunoştinţa

adevărului şi icircntru nădejdea vieţii cei de veacutecirdquo DO 8 bdquoOare

omoricirctu-s-au icircntru voi păcatulrdquo DO 148 bdquoCela ce creacutede icircntru mine

nu va muri icircn vecirdquo DO 189 bdquoau fugit la Mesopotamiia icircntru care

rădică sticirclprdquo CVNTO 260 dar bdquoicircn leagea veacuteche şi icircntr-această noao şi

icircntr-alte locurirdquo Pred 1694 2r bdquosă nu cădeţi icircn năpăştirdquo Pred 1694 3

r

bdquoau sămicircnat icircn pămicircntul acelardquo CVNTO 260 bdquosă vă povăţuiască icircn

tot lucrul cel bun şi de folos spre plăcerea lui ferindu-vă icircn toată

vremia şi icircn tot ceasul şi icircn tot locul de vicleşugurile diiavoluluirdquo DO

8 bdquolumina va străluci şi icircn trupurile sfinţilor luirdquo DO 10 bdquoCinstitei de

Morfologia 245

Dumnezeu icircnălţimei-tale icircntru Hristos rugătoriu smeritul mitropolit al

Ungrovlahiei Anthimrdquo Ded 1715O 411 (cf rugăciune icircn [numele

lui] Hristos cf bdquosă nu jure icircn numele lui Dumnezeurdquo IcircPTPO 358)

b) are valoare lui icircntre sau printre bdquosmeritul icircntru ieromonahi

Anthimrdquo Pred 1694 5r bdquoAl măriei-tale mai mic rugătoriu smeritul

icircntru ieromonahirdquo Ded 1694O 399

Prepoziţia icircntru este utilizată frecvent şi cu alt sens icircn contexte

care astăzi (cel puțin icircn uzul laic) cer fie o altă prepoziţie fie un regim

cazual diferit bdquoNu doară că nu sicircnt cuvinte multe şi de multe feliuri de

vorbe a să grăi icircntru lauda mărirei eirdquo DO 16 bdquoaceastă puţinică

osteneală şi cheltuială trecătoare ce au făcut icircntru lauda lui Dumnezeu

şi icircntru cinstea sficircntuluirdquo DO 139 bdquoAceastă scrisoare ce o icircnchin

icircntru icircnţeleaptă socoteala măriei-talerdquo DO 226 bdquoAm ucis bărbat icircntru

rană mie şi tinerel icircntru struncinare mierdquo CVNTO 248 bdquosculicircndu-se

dupe boală au cicircntat cicircntare zicicircnd laquoEu am zis icircntru jumătăţirea zilelor

meleraquordquo CVNTO 290 bdquosă nu jure icircn numele lui Dumnezeu nice

dirept nici stricircmbu la tot cuvicircntul lui şi lucrul nici icircntru sfinţi nici alt

jurămicircntrdquo IcircPTPO 358 bdquoSă nu icircmpărătească păcatul icircn trupul vostru

cel muritor ca să vă supuneţ icircntru pohtele luirdquo IcircBO 368 bdquoDe boleşte

cineva icircntru voi cheme preoţii beseacutericiirdquo IcircBO 375

II84 Conform normei literare din epoca veche prepoziţia supt

(lt lat subtus) este icircntrebuinţată cu această formă de către Antim

Ivireanul bdquosupt jugul cel bun şi supt sarcina lui Hristos cea uşoarărdquo

CVNTO 244 bdquosupt ascultarea şi supt voia luirdquo CL 4r Nu am icircnticirclnit

alte forme (varianta sup ndash atestată de Ov Densusianu icircn textele din

secolul al XVI-lea ori varianta subt care s-a impus ulterior icircn romacircna

literară şi care a avut acest statut picircnă icircn secolul al XX-lea161

)

II85 Prepoziţia după (lt lat de post) apare cu această formă icircn

textele lui Antim Ivireanul respecticircnd norma din toate variantele

literare DO 3 4 5 7 8 12 15 18 19 20 etc CVNTO 245 246

161

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 65 bdquoAlături de subt se scrie şi subrdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 246

247 250 251 etc Icircn afară de această formă mitropolitul muntean

foloseşte şi variantele populare dupe şi dupre (forme a căror realizare a

fost explicată icircn mai multe feluri162

) dupe DO 70 185 CVNTO

249 255 256 258 260 261 264 265 268 274 280 290 IcircBO 369

371 şi dupre DO 65 71 72 CVNTO 236 251 IcircBO 368 371

După Ion Gheţie formele dupe şi dupre sicircnt specifice Munteniei

iar dacă apar icircn texte şi documente nordice ele reprezintă acolo un

muntenism bdquoo simplă influenţă literară muntenească fără cores-

pondenţă icircn graiul localrdquo163

Totuşi bazicircndu-se pe cicircteva ocurenţe ale

formei icircn Letopiseţul Ţării Moldovei bdquoal lui Grigore Urecherdquo icircn unele

documente moldoveneşti şi la C Negruzzi Laura Vasiliu afirmă că este

posibil ca răspicircndirea dialectală a lui dupe bdquodupărdquo să fi depăşit graniţele

Munteniei icircn secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea164

II9 Conjuncţia

Există icircn domeniul conjuncţiei puţine elemente reprezentative

pentru o variantă literară icircn raport cu altele ori cu graiurile contem-

porane De aceea nu ne oprim prea mult asupra acestui aspect Totuşi

remarcăm cicircteva trăsături generale ale utilizării conjuncţiei icircn textele lui

Antim Ivireanul generale și icircn limba cultă a secolului al XVIII-lea

II91 Conjuncţia şi este deosebit de frecvent utilizată icircn realizarea

raportului de coordonare copulativă şi de coordonare interfrastică

bdquolaquoPrevegheaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi icircn năpăştiraquo Şi Pavel marele

apostol al Domnului cătră Soloneani 13 5 laquoNeicircncetat vă rugaţiraquo Şi

iarăş laquoRugaţi-vă pentru noi Rugaţi-vă unii pentru alţiiraquo Şi Ioan

Zlatoust pentru rugăciune zicerdquo Pred 1693 3r bdquoau mai văzut icircn vis un

copaci foarte icircnalt a căruia icircnălţime ajungea picircnă icircn ceriu şi avea frunză

frumoasă şi roadă multă şi ramurile lui coprindea toată lumea şi supt el

162

Vezi Arvinte STLFAC p 82-83 Laura Vasiliu Varianta dupe icircn LR

XXXII (1983) nr 2 p 116-117 163

Gheţie BD p 177 164

Laura Vasiliu art cit p 119

Morfologia 247

lăcuia toate hiarăle sălbatice iar icircn ramurile lui toate păsărilerdquo

CVNTO 296 bdquoŞi puse icircmpăratul Navuhodonosor pre Sedechia fratele

lui Eliachim icircmpărat preste Iuda şi preste Ierusalim Şi era Sedechia de

21 de ani cicircnd au icircnceput a icircmpărăţi Şi icircmpărăţi 11 ani făcicircnd vicleşug

icircnaintea lui Dumnezeu [hellip] Şi trimiţicircnd icircmpăratul Navuhodonosor soli

la Sedechia ca să-şi dea birul precum le-au fost legătura i-au icircntors

icircndărăt la icircmpăratul deşerţi şi icircnfruntaţirdquo CVNTO 296 etc

II92 Icircn realizarea raportului de coordonare disjunctivă sicircnt

folosite icircn mod obișnuit conjuncțiile au veri și sau

II921 Conjuncţia au (lt lat aut) fie singură fie cu o corelativă

are cele mai multe apariții bdquoși nimenea să n-aibă puteare să-i zică au

bine face au răurdquo CL 3v bdquoau dascal au ispravnic au epitrop au

socotitoriurdquo CL 4v bdquoNumai au pre toți icircmpreună i-au trimis au cicircte

doirdquo CL 9v bdquoși fărrsquo de ispovedanie au fărrsquo de voia duhovnicului lui să

nu cunteacuteze nimenea să să cuminecerdquo IcircPTPO 356 bdquopreot au mirean au

monah cărturari au necărturarirdquo IcircPTPO 360 bdquode va icircndrăzni cineva

[] au den ceata besericească au din ceata mirenească să o supue pre

dicircnsa au de-ale ei ceva unul ca acela să fie afurisitrdquo AMAO 328

bdquopentru toți cei ce i-am amăricirct au i-am necăjit au icirci voiu fi năpăstuit

au icirci voiu fi grăit de răurdquo AMAO 334 bdquoși de nu-l va bate cugetul icircn

sine atunce poate că acel om va fi au prea sficircnt și drept icircnaintea lui

Dumnezeu au iaste nesimțitoriurdquo DO 34 bdquode vor naște vreun prunc

au parte bărbătească au parte femeiascărdquo DO 44 bdquoAfle-să și acum

vreunul au din cei bogaț au din cei săracirdquo DO 52 bdquoDe am viclenit

pre măriia-ta au casa măriei-tale au am vreun gicircnd rău să fac [] au

icircn viața măriei au după petrecaniia a mulți ani ai măriei-talerdquo DO

227 bdquoni-au zis au să fac paretisis de bună voia mea și să-mi las

scaunul să es au să mă scoață măriia-sa cu silardquo DO 226

Destul de frecvent au leagă enunțuri avicircnd funcția de conector

discursiv bdquoDară cum faci tu papa lucrul desăvicircrșit o parte Au vei să

faci tu leage icircmpotrivă []rdquo CL 10v bdquoai legat pre bărbat cu fămeacutee

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 248

Au altă legătură pentru vreo boală Au porți niscari baere au erbirdquo

DO 235 etc

II922 Conjuncţia disjunctivă veri (lt lat velis) este

icircntrebuințată de puține ori fapt ce probează caracterul arhaic al ei165

bdquoveri reacutele veri bunerdquo CL 35r bdquoveri Petru veri Andrei veri ceialalţirdquo

CL 13v bdquoPentru căci obrazele cele preoţeşti şi arhiereşti să numesc

slugi ale lui Dumnezeu veri păcătoşi sicircnt veri direpţirdquo IcircPTPO 359

bdquoLas cu mare blestem ca cine va sluji la această casă veri om bun va fi

veri rău nici cu un mijloc să nu i să oprească simbriiardquo AMAO 334

II923 Conjuncția cu aceeași funcție sau (formată pe terenul

limbii romacircne) este icircntrebuințată mai rar decicirct au Se găsesc icircnsă unele

segmente icircn opera lui Antim icircn care au și sau apar icircn variație liberă

ceea ce sugerează o concurență icircntre acestea două Fenomenul se

icircnticirclnește de pildă icircn CL 4v bdquoIară aceasta ce zic latinii cum că

Hltrigtslttosgt au lăsat numai pre Petră asupra apostolilor au dascal au

ispravnic au epitrop au socotitoriu atoată besearica să fie singur sau

săi fie dat ceva ceva mai mult decicirct celoralalți apostoli au mult au

puțin nu să veade nicăirirdquo și 5r bdquoicircntr-acesta chip să va arăta curat și

foarte luminat de au avut Petră sau de au luat ceva mai mult decicirct

ceialalți apostoli Sau de au avut ceva stăpicircnire sau puteare asupra

celoralalți ucenici Au să poruncească au să facă el singur ceva sau să

nu poată ceialalți să facă ceva de nu va zice el cu poruncă și cu

stăpicircnirerdquo icircn Icircncepătură și icircnvățătură pentru ispovedanie (DO 234-

238) icircn IcircPTPO p 360 Contextele sintactice icircn care apare sicircnt identice

cu cele ale conjuncției au bdquoSau să strămute gicircndul sau cuvintele

scripturiirdquo bdquosau mai bine să-i zicem icircnțelepciunea cea icircnșălătoarerdquo CL

1r bdquocela ce scrie sau să icircntreabărdquo CL 3

r bdquonimic să nu sfiești sau să te

rușinezi nici să te spăimicircntezirdquo bdquoai căzut icircn păcatul sodomiei cu

cineva sau cineva cu tinerdquo DO 234 bdquoai căzut cu rudeniile tale sau cu

fină-ta sau cu nașă-ta au ce chipuri au fostrdquo DO 235 bdquoSpune-mi

165

Fracircncu Gramatica p 332

Morfologia 249

fiiule au doară ai micircncat carne mortăcină sau sicircnge de cel oprit sau de

lupi micircncat sau de vulturi omoricirct S-au (sic) te-ai spurcat cu altceva

Sau pre posturi miercurea sau vinerea te vei fi spurcat Au doară ai

icircnchinat pre cineva diiavolului Sau ai hulit sau ai icircnjurat sficircnta leacutege

sau credinţa sau altăceva hulă Sau ai anathimit pre om Sau grăeşti

minciuni şi te juri icircn minciunirdquo DO 236

Icircn unele situații sau este implicată icircntr-o icircnșiruire icircn care

predomină au fără a funcționa drept corelativ al acesteia bdquocicircnd va

cădea cineva icircn boală au de ai casei au măcar şi streinii carii vor fi

mahalagii la această beseacuterică sau şi dintr-altă parterdquo AMAO 338 Icircn

altele icircnsă sau este corelat cu au icircn fragmente ample de discurs la

distanță relativ mare bdquodară aceasta o face au pentru multa icircndrăznire a

lui Petru căci avea o obrăznicie oarecarea și apuca de răspundea mai

nainte decicirct ceialalți sau pentru multă dragoste ce avea Petrurdquo CL 7v

bdquoAu trebuit au să se micircnie asupra lui Petru precum s-au micircniiat și

atunce pre cei doi pentru cearerea icircncepătoriei măcar că Hristos nu li o

au dat ce icircncă le-au zis nu știți ce ceareți sau ar fi făcut icircntre ei price

pentru căci nu i-au fericit și pre eirdquo CL 23r bdquoIar al treilea carele au

icircmbătricircnit icircn păcat [] au rămicircne fărrsquo de căință și moare icircn păcat de

vreacuteme ce după cum zice David laquoDeparte e de păcătoș micircntuirearaquo

pentru căci icircn toată viața lui n-au cercat icircndreptările lui Dumnezeu sau

pentru ca să vie icircn căință trebuiaște un ajutoriu tare de susrdquo DO 145

Perechea conjuncțională sau sau este de asemenea rară bdquoSă

strămute sau sfintele scripturi [] sau cuvintele sfințilorrdquo CL 1r bdquocicircți

episcopi au făcut sau Petru sau alt apostol ori unde i-ar fi făcut toți

pot să se cheame diiadohi apostolilorrdquo CL 12v

II924 Raportul de coordonare disjunctivă este realizat cu totul

sporadic și de alte corelative omogene ba ba icircn bdquoși icircndelungăm

vreacutemea ba astăzi ba micircine ba poimicircine picircnă ne vine ceasul și perim

cu totulrdquo DO 94166

acum acum icircn bdquonu iaste pururea icircntru o stare

acum să preface spre bine şi acum să schimbă spre rău acum pohteacuteşte

166

Semnalat și de Fracircncu Gramatica p 332

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 250

un lucru şi acum icircl uraşte acum iubeacuteşte şi acum vrăjmăşuiaşterdquo DO

219 și cicircnd cicircnd icircn bdquofiind o stihie nestatornică [marea nn] așa icirci

iaste pururea din fice cicircnd să fie lină și cicircnd să se turburerdquo DO 157

II93 Raportul de coordonare adversativă este marcat icircn textele lui

Antim Ivireanul de conjuncțiile specifice dar(ă) icircnsă iar(ă) și ci (ce)

II931 Prima este icircntrebuințată mai ales cu forma veche dară

bdquoPre acest Sith zic unii cum că l-au trimis Adam [] să meargă icircn raiu

să-i aducă din lemnul vieții dară nu i s-au dat voerdquo CVNTO 246

bdquomăcar că eu am fost mai mic [] dară Dumnezeu n-au căutat la

micșorarea și netrebniciia meardquo DO 6 bdquoDe multe ori au stătut icircn so-

coteala mea ca doară aş putea afla ceva nou să zic icircntru cinstea şi lauda

preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea fecioarei Mariei dară

n-am putut afla nimicardquo DO 16 bdquoNumai la greul acela sicircnt şi eu

părtaş şi icircntr-acel jug ce trageţ voi trag şi eu dară n-am puteacutere să zic

nici să gicircndesc aşardquo DO 28 bdquospre micircncare [] ne icircndeamnă

blestematul acesta de picircntece dară a face rău n-avem icircndemnător pre

nimenirdquo DO 38 etc

Dar a fost icircnregistrat icircn IcircBO 366 bdquoajutătorii la acest lucru mare

al vostru sicircnteți voi cucernicilor preoți [] Dar oare ce aș putea

nădăjdui de la voirdquo și icircn DO 25 icircn cadrul unui citat biblic bdquocă zice

Ioann laquoDe va zice cineva că iubeacuteşte pre Dumnezeu şi pre fratele lui icircl

urăşte mincinos iaste că de vreacuteme ce nu iubeacuteşte pre fratele lui că-1

veacutede dar pre Dumnezeu că nu-1 veacutede cumu-l va putea iubiraquordquo

Din punctul de vedere al contextelor sintactice icircn care este

folosită conjuncția dar(ă) cunoaște cel mai frecvent valoarea

prototipică de contrazicere (implicită sau explicită) a așteptărilor

bdquounde ne iaste suppunerea ce arătăm ca niște slugi la domnul nostru

Sluga face voia domnului său dară noi care voe facem acestui domn

alnostrurdquo DO 154 bdquocum dară să va micircntui norodul [] Noi socotim

numai cu puteacuterea noastră și cu icircnțelepciunea noastră [] să chivernisim

norodul și să-l apărăm de reacuteale Dară icircn zadar trudimrdquo DO 161 etc

Unele situații de discurs indică icircnsă spre nuanța de contrast tematic

Morfologia 251

proprie astăzi lui iar(ă) bdquocu cicirctă seacutete au priimit [Isus nn] (nu pentru

sine ci pentru noi viermii cei lepădaț) aticirctea osteneacutele durori patime și

moarte Dară noi acum căci să nu priimim pentru dragostea lui []

vreo scicircrbă măcar cicirct de micărdquo DO 14 Icircn sfacircrșit funcția lui dar(ă)

se apropie de cea a conjuncției adversative de corectare și substituire ci

(ce) ca icircn fragmentul următor unde unitatea gramaticală introdusă de

dară pare să se afle icircn raport de coordonare cu o construcție

subicircnțeleasă (avicircnd un element de negație icircn componență) bdquoStrăluceacutește

icircntr-icircnsa domneasca mare podoabă [ nu numai cea firescă] dară icircnfru-

musețată cu bunătatea faptelor icircnțelepciunea cea politiciască [ ]

dară unită cu ricircvna cea creștinească sfatul cel mare [ ] dară icircnsoțit

cu puteacuterea legilor dreptatea cea cu socotință [ ] dară icircmpreunată cu

blicircndeacutețea și cu icircndelungă răbdareardquo Ded 1715O 410

Frecventă icircn perioada icircn care scrie Antim este folosirea lui dar(ă)

cu funcția de conector discursiv Exemplele sicircnt numeroase mai ales icircn

didahii bdquoŞi nimeni să nu socotească din voi şi să zică icircn inima lui

dară ce treabă are vlădica cu noi nu-ş caută vladiciia lui ci să ameacutesteca

icircntru ale noastrerdquo DO 28 bdquode va zice cineva icircn cugetul său dară

deaca ne ispoveduim preotul ce mai trebuiaște []rdquo DO 99

bdquo[Dumnezeu] stă pururea cu urechile deșchise pentru ca să ne asculte

icircndată ce vom chiema numele lui cel sficircnt Dară ce voiu să zic de ne-

simțirea cea mare a oamenilor acestui veacrdquo DO 160 bdquoVie acum

aici icircmpărații cei mari și puteacuternicii pămicircntului [] Dară ce zic

icircmpărații și puteacuternicii Vie icircngerii raiuluirdquo DO 167 etc bdquoşi domnul

Hristos au zis cătră ucenicii lui laquoDe pe aceasta vor cunoaşte toţi că-mi

sicircnteţ ucenici de veţ avea dragoste icircntre voiraquo Dară acum tu ticăloase

oame te numeşti creştin şi ucenic lui Hristos Dară unde iaste

dragostea ce ai cătră fratele tăurdquo DO 54

Icircn cuprinsul predicilor Antim recurge la o construcție retorică icircn

cadrul căreia conjuncția dar(ă) se apropie de valoarea unui semiadverb

corelativ icircn regenta unei propoziții cauzale bdquoȘi de s-au bucurat Simeon

bătricircnul aticircta [] dară aceștea carii pre acestaș domn icircntru mărire

strălucind l-au văzut ce vor fi făcut și cu ce bucurie să vor fi bucurat

[]rdquo DO 11-12 bdquoDe au adus cuvicircntul acest dulce și micircngicircitoriu al

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 252

lui Dumnezeu aticircta frică dară groaza judecătorului ce va face De

icircngrozeacutește așa icircndemnarea a ținea leacutegia dară cicircnd va lua seama pentru

lenevire celor ce n-au icircmplinit leacutegia ce va lucrardquo DO 15 bdquoCă de

vreacuteme ce cei icircnvățați și pedepsiț icircntru bunătăț stau de să miră de mărirea

ei dară eu cel neicircnvățat și departe de toate bunătățile ce voiu facerdquo

DO 16 bdquode veacuteme ce Moisi văzătoriul de Dumnezeu și marele proroc

nu icircndrăzniia să vază fața ta dară eu cum voiu să mă ating de sficircntul tău

creacuteștet cu micircini păcătoaserdquo DO 67 bdquode vreacuteme ce acea chiemare face

pre Pavel aticirct de minunat cicirct nici apostol nici mucenic nu iaste icircntocma

măririlor lui dară pentru vredniciile de Dumnezeu icircncununatului mieu

Constandin ce voiu putea zicerdquo DO 84 bdquode vreacuteme ce un boiar nu

poate suferi să-i necinstească cineva pe ispravnicul său [] ) (sic) dară

Hristos cum va putea suferirdquo DO 173

II932 Conjuncția disjunctivă icircnsă apare peste tot icircn cuprinsul

operei studiate bdquovăzicircnd eu smeritul adicircncul bogoslovii mă stridiiam a

mă apuca de acest lucru Icircnsă dicircndu-mă pre mine cu credință curată și

cu nădeacutejde cătră dulecele Hristosrdquo Postf 1693O 397 bdquoIcircnsă las de-a

zicerea cum că această chemare [] nu iaste icircnticirciurdquo CL 5v bdquosă cade

adeacutese să ne ispoveduim Icircnsă [] aceasta să cade să facă acela ce va să

să ispoveduiascărdquo IcircPTPO 355 bdquosă se dea [] dumineca la săraci cicircte

13 bani icircnsă săracii să nu vie tot uniirdquo AMAO 331 bdquosă li să dea cicircte

30 de bani icircnsă alții să nu vie peste dicircnșiirdquo AMAO 332 bdquonefiind

păcătos au pătimit icircnsă nu dumnezeireardquo IcircBO 370 bdquodomnul nostru

Iisus Hristos cu puteacuterea dumnezeirii lui s-au sculat din morți icircnsă cu

același truprdquo IcircBO 371 bdquoIcircnsă acest Enoh precum scrie icircn poslaniia

Iudei au izvodit slovelerdquo CVNTO 249 bdquoIcircnsă anul lunii iaste mai mic

cu 11 zile decicirct al soareluirdquo CVNTO 251 bdquoicircl opriia a nu fi icircmpreună

cu dicircnsul icircnsă Sith au lăcuit icircntr-un munte aproape de raiurdquo CVNTO

253bdquoau mers de au lovit pre cei striini de feacuteliu şi i-au biruit Icircnsă fără

ştirea tăticircne-săurdquo CVNTO 276 bdquoli s-au dat de la Dumnezeu dar și

milă icircnsă acoperitrdquo DO 17 bdquoFost-au lătrat [] de cicircțva jidovi []

Icircnsă cu aceacuteste goane scicircrbe și nevoi fărrsquo de frică au urmat calea luirdquo

bdquoPavel au fost stătut luminătoriu mai mic icircnsă asămicircnător soareluirdquo

Morfologia 253

DO 62 bdquoAl patrulea botez este al lui Ioann icircnsă spre pocăință

numairdquo DO 70 bdquoEu icircnsă nu mă minunez nici pentru turburarea

măriirdquo DO 157 bdquoPentru cutremur spun filozofii ellinilor cum să se fie

făcut din amestecarea stihiilor zicicircnd unii icircntr-un chip alţii icircntr-alt

chip fieştecarele după puteacuteria sa scoţicircnd icircnsă de la mijloc pre

Dumnezeu carele iaste pricina cea dinticircirdquo DO 175 etc

După cum se observă din exemplele de mai sus topica lui icircnsă

este liberă icircn interiorul componentului sintactic conectat Această parti-

cularitate a comportamentului său duce uneori la dezintegrarea unei

unități sintactico-semantice de tipul adjectiv pronominal demonstrativ +

substantiv ca icircn următoarele cazuri bdquoNu era mare icircntinăciune cicircnd icircn

grădină fugind au lăsat singur pre dulcele Iisus Aceste icircnsă icircntinături

cu lacrămile [] le-au spălatrdquo și bdquoaceacuteste icircnsă vrednicii cu dreptate să

cuvin vasului celui alesrdquo DO 59

Ca și dar(ă) conjuncția icircnsă se apropie de valori diferite de cea

prototipică de contrazicere a așteptărilor fapt sugerat de exemplu de

semantismul unui co-text mai larg icircn AMAO 330-331

La trei copii săraci ce vor să icircnveacuteţe carte să li să dea cicircte şase

bani de zi de micircncare şi la Paşti cicircte o dulamă de aba de 2 zloţi şi

cicircte un işlic şi cicircte o păreacuteche de cizme Şi aceşti 3 copii să nu fie

mai mici de zeacutece ani nici mai mari de 15 Şi această milă să li să

facă picircnacirc icircn patru ani că icircntr-aticircta vreacuteme poate să icircnveacuteţe şi

sloveneacuteşte şi rumacircneacutește şi apoi să se pue alţii la loc Iară de va

vrea vreunul să se facă călugăr şi va pohti să rămicirce icircn mănăstire

să fie priimit []

Icircnsă pre aceşti copii să aibă datorie unul dintr-acei doi preoț de

mir care va fi mai procopsit să-i icircnveacuteţe carte şi alte ricircnduiale ale

besericii după cum s-au aşăzat icircn foiţa cea de icircnvăţăturărdquo

Deși prevederile mitropolitului se referă icircncă de la icircnceput la

statutul de icircnvățăcei pe licircngă mănăstire al copiilor ajutați financiar din

veniturile acesteia textul aduce icircn continuare detalii care icircndepărtează

atenția cititorului de la acest fapt așa că Antim revine asupra chestiunii

icircnvățării copiilor cu detalii ce ar putea corecta greșita percepție a cuiva

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 254

asupra icircndatoririi pe care o are de icircndeplinit mănăstirea [ nu oricine să

se ocupe de instruirea copiilor și nu oricum]

II933 Icircn ceea ce privește a treia conjuncție adversativă

menționată formele utilizate alternează iară și iar icircn toată opera lui

Antim bdquoStihiile ca niște icircnticirce pricini icircndeamnă pre toate chipurile

neamurilor de-și dau roada sa la vremea lor Iară mai vicircrtos de toate

fericita și mai aleasa și cuvicircntătoarea zidire omul sileacuteşte de aduce nu

numai un feacuteliu de roadărdquo Ded 1694O 398 bdquoNumai pre jumătate zi

adevărul iară nu de plin Lasă să ocărască latinii iară voi vă faceți a

nu auzirdquo CL 2r bdquoIară voi toți ucenicii miei frați vă sicircnteți iară nu

dascali unul altuiardquo CL 7r bdquoMare slavă au luat adevărat și cinste

nemuritoare Ptolemeu icircmpăratul Eghipetului pentru tălmăcirea Bibliei

icircn limba elinească Iară măriia-ta mai mare cinste și plată vei lua icircn

aciastă lume și icircn cia viitoarerdquo Ded 1703O 407 bdquosă icircmparte cuvicircntul

mieu icircn doao părți o parte cuprinde icircn sine cicircte se cuvin a face cel ce să

pocăiaște [] iară ceacuteialaltă icircn ce chip să cade duhovnicul să facă

ispovedaniardquo IcircPTPO 351 bdquocu aceacutele ape ale ricircurilor acelora au odrăslit

pămicircntul roduri stricăcioase și trecătoare iară adăpările tiparelor []

dau pretutindenea stătătoare și veacutecinică rodirerdquo Ded 1709O 412 bdquoam

vrut cu iubire de osteneală de am adunat și am icircnsemnat icircntru această

cărticea chipurile și obrazele tuturor strămoșilor noștri [] și ca un dar

mic și mare să o aduc [] mic zic pentru statul ei [] mare iară pentru

gicircndul căci icircntru această rodoslovie să cuprind obraze de oameni

marirdquo CVNTO 242 bdquoPentru anii lui Mathusala multe păreri sicircnt []

zic unii cum că au trăit după Potop ani 14 [] Iară alții zic să fie murit

mai naintea Potopului Iară Ieronim zice că au murit atunceardquo

CVNTO 249 bdquoȘi icircnțelegicircnd tată-său icircl blestemă iară pre frații lui icirci

blagoslovirdquo CVNTO 252 bdquoun păstor singur măcar că este mare icircn

vrednicie [] iară nu poate să le vază toaterdquo IcircBO 365-366 bdquoAu fost

cei ce mai nainte au stăpicircnit alții luminați pentru numele cel mare al

neamului lor și alții lăudați pentru bunătatea lor cea multă [] Iară

măriia-ta [] ai icircntrecut și ai covicircrșit pre toțirdquo Ded 1715O 410 bdquordquo etc

Morfologia 255

Numeroase ocurențe are și varianta iar care se va impune treptat

icircn scrisul literar pe parcursul secolului al XVIII-lea bdquom-am atins de

acest folositoriu de suflet lucru [] și cheltuialele au fost a prea-

luminatului [] Ioan Constantin Băsărabă voevoda iar tipărită de

minerdquo Postf 1693O 397 bdquoadunicircnd de pre la toți bunătățile [] iar

mai vicircrtos și mai ales de la dulcele mieu Iisusrdquo CVNTO 244 bdquoAdam

s-au făgăduit lui Dumnezu ca să nu să mai icircmpreune cu muiarea lui Iar

Dumnezu [] i-au stricat făgăduialardquo CVNTO 247 bdquoIar precum zic

cei 70 de ticirclcuitori veacutede-să a fi trăit icircnaintea lui Lameh 167rdquo CVNTO

249 bdquode să va face Potopul de apă să rămicirce sticirclpul cel de piatră cu

istoriile iar de să va face de foc să rămicirce sticirclpul cel de pămicircntrdquo

CVNTO 250 bdquoSith au lăcuit icircntr-un munte aproape de raiu iar Cain

icircntr-o cicircmpierdquo CVNTO 253 etc

Nu de puține ori alternanța are loc icircn același context mai larg

bdquoIar la icircnceputul veacului al patrulea fu aflarea icircmpăraţilor iar la

icircnceputul veacului al cincilea fu mutarea norodului lui Dumnezeu icircn

Vavilon Iară la icircnceputul veacului al şaselea fu icircntruparea Fiiului lui

Dumnezeu iară la icircnceputul veacului al şaptelea fu deșchiderea uşilor

ceriurilor iară la icircnceputul veacului al optulea va fi scularea trupurilor

şi răsplătirea celor buni şi celor răi precum zice Avgustinrdquo CVNTO

252 bdquoPorunca cea dinticirciu zice să nu avem alt dumnezeu icircnaintea lui

iară noi avem pre mamonul nedreptății A dooa poruncă zice să nu

luom numele Domnului icircn deşărt iară noi icircl purtăm prin gurile noastre

ca o nimica A treia poruncă zice să sfinţim sicircmbăta [] iară noi

atunce facem lucrurile ceacutele mai multe şi lucrurile ceacutele mai necuvioase

A patra poruncă zice să cinstim pre părinţii noştri iară noi icirci ocăricircm

şi-i şi batem A cincea poruncă zice să nu ucidem iar noi de nu putem

ucide cu băţul sau cu sabiia ucidem cu limbardquo DO 33 etc

Valoarea obișnuită a conjuncției este cea de indicare a unui

contrast fie mai slab ca icircn exemplul bdquola David au fost făgăduința

icircntrupării lui Hristos mai ales Iară la Avraam au fost făgăduinţa pentru

beseacutericardquo CVNTO 278-280 bdquounul era nomothetis adecă puitoriu de

leacutege iară celălalt era zilotis adecă icircntăritori aceștii legirdquo DO 11 fie

mai accentuat ca icircn bdquolaquoLimbile n-au leacutege şi fac ale legiiraquo Iară noi

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 256

avicircnd leacutege facem tot icircmpotriva legiirdquo DO 25 Pe licircngă aceasta icircnsă

iar(ă) primește funcția lui dar de contrazicere a așteptărilor icircn unele

contexte bdquomic iaste de vicircrstă [Isus nn] iară anii nu i să știu Mic

iaste iară iaste peste toate măririle mai mare Mic iaste la vedeacutere iar

iaste mare la priceacutepererdquo DO 32

Iar narativ apare mai ales icircn CVNT icircnsă frecvența lui nu permite

aprecierea lui ca marcă a stilului narativ al autorului bdquoIară după ce au

murit Solomon fu ales icircmpărat de ceacutele 10 neamurirdquo CVNTO 282

bdquoIară Iosif şi Azaria [] s-au biruit de vrăjmaşi perind icircn războiu 1000

de voinici pentru neascultarea lor Iar după aceacuteia s-au icircmpăcat Iuda cu

Efpator icircmpăratul Siriei [] Iar mai pre urmă făcicircnd Iuda pace cu

romanii să omoricirc icircn războiu de Vachidrdquo CVNTO 309 Conjuncția

este folosită icircn același mod și icircn didahii unde predicatorul aduce icircn

atenția ascultătorilor săi evenimente narate icircn cuprinsul Bibliei ca icircn

acest fragment icircn care se vede și tendința lui Antim de a augmenta cu

observații personale discursul personajului biblic bdquocitatrdquo

bdquozicicircndu-le laquoVeniţi după mine şi voiu face pre voi păscari de

oameni Icircncetaţi de a vă trudi deasupra mării cei neicircnsufleţite

Mutaţi pentru dragostea mea meşterşugul cel păscacircresc pre

pămint Acolea pre dicircnsul trimiteţ şi vă icircntindeţ mrejile Vicircnaţ

pentru mine vicircnatul credinţii Veniț după mine Urmaţi-mi mie

ucinicii miei şi icircnvăţătorii lumii Lucraţi pentru dragostea mea

meşterşugul vostru pentru ceriuri

Vărsată iaste ca apa mării pre pămicircnt icircnchinăciunea idolească

Zidirea iaste acoperită cu norul a mulţi dumnezei Adicircncul

necredinţii icircneacă toată lumea oamenii să cufundă de valurile

drăceşti Lumea pute de icircmpuţiciunea sicircngiurilor şi să strică cu

jirtvele ceacutele stricăcioase Voiu pune asupra lor ispravnici şi

doftori pre voi pre păscari Patima aceasta chiiamă meşterşugul

vostru Să slujim cu iarbă micircntuitoare zidirea ce iaste icircn nevoi

veniţi după mineraquo

Iară ei lăsicircnd mrejile meacuterseră după dicircnsul DO 5

Există și situații icircn care semantica propozițiilor conectate indică

un contrast aticirct de slab icircncicirct iar(ă) este foarte aproape de valoarea unei

Morfologia 257

conjuncții copulative Este cazul de obicei al finalurilor de dedicații

unde discursul augural nu se referă la circumstanțe aflate icircn opoziție ci

mai degrabă la stări firești icircn desfășurare succesivă bdquoŞi să trăieşti

măriia ta cu putearea lui Dumnezău icircntr-această viaţă domnind şi

stăpicircnind cu bună sănătate şi cu norocită stăpicircnire icircntru cinstit scaunul

măriei tale picircnă la adicircnci bătricircneaţe Iară icircntru icircmpărăţiia ceriurilor

să fii icircncununat cu luminate şi veacutecinice cununi icircntru Hristosrdquo Pred

1694 5r

II934 Conjuncția adversativă ci și dubletul ei mai vechi ce apar

icircn toate textele Primul text semnat de Antim care conține conjuncția icircn

discuție prezintă forma veche bdquosă nu cauţi la micşorarea ei ce la cea

din tot sufletul şi den toată inima a mea voie şi osicircrdierdquo Pred 1694 5r

De asemenea ce apare și icircn cadrul unei construcții cu un corelativ nu

numai fiind icircnsoțit sau nu de semiadverbul cumulativ și167

icircn alte două

texte scurte din prima parte a activității sale Pred 1694 bdquonu numai de

primejdiile ce-i vin asupra lui să izbăveaşte ce tocma şi pre nevăzuţii

vrăjmaşi icirci izgoneaşterdquo 3r bdquoNu numai cicirct izbăveaşte de toată nevoia

[] ce icircncă şi priiateni cu sicircngur Dumnezău icirci facerdquo 3r-v

și Ded

1694O 398 bdquomai aleasa și cuvicircntătoare zidire omul sileacutește de aduce

nu numai un feacuteliu de roadă ce foarte multe cicircte trupești iară mai multe

sufleteștirdquo Aceeași formă apare și icircn Ded 1715O 411 text de mică

icircntindere dar de la sficircrșitul vieții autorului bdquonu numai că are

slavosloviile celui ce icircn Troiță să proslăveacutește Dumnezeu [] ce

cuprinde și laudele a tuturor sfințilorrdquo

Alte scrieri (fie originale fie traduse) conțin ambele forme

poziția acestora pe locul icircnticirci sau doi din punct de vedere numeric

modificicircndu-se de la un text la altul Icircn CL din 1699 primele zece file

(icircntre 1r și 10

v) sugerează o bdquopreferințărdquo pentru forma arhaică cu

optsprezece icircntrebuințări icircn timp ce ci apare numai de trei ori

bdquonicicum nu sicircnt creștini ce shismatici și lepădațirdquo 4r bdquoveți vicircna nu

167

Vezi GALR 2005 I p 634-635 icircn gramatica tradițională nu numai ci și

este discutată ca locuțiune conjuncțională copulativă

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 258

pești necuvicircntători ce cuvicircntători pre oamenirdquo 5r bdquoCe pre amicircndoi

icircmpreună i-au strigatrdquo 5v bdquoDomnul nici acelora nu o au dat ce le-au

zis că nu știu ce cerrdquo 6r șcl la 6

r 6

v 7

v 8

r 8

v 9

v 10

r 10

v (inclusiv icircn

locuțiunea conjuncțională copulativă) față de bdquon-au zis Hristor ala ci

așardquo 6v bdquonici streini chiamă Ci cicircte doi cicircte doirdquo 8

v bdquocă nu m-au

trimis Hristos să botez ci să propoveduescrdquo 9v Icircn schimb icircntr-un alt

segment de zece file (icircntre 45r și 54

v) numărul aparițiilor lui ce (la 46

r

46v 47

r 47

v 49

r 49

v 50

r 50

v etc) este apropiat de cel al ocurențelor

lui ci (la 45v 46

r 46

v 47

r 49

r 49

v 50

v etc)

Icircn IcircPTP din 1705 ce este mai frecvent bdquoprecum orbul nevăzicircnd

lumina soarelui nu știe unde meacuterge nici ce iaste icircnaintea lui ce de multe

ori icircn gropi și icircn surpături căzicircnd să omoarărdquo O 350 bdquonu ai aceacutele

vrednicii ce te-ai icircntors la ceacutele icircmpotrivărdquo O 353 bdquosă nu pricinuiască

pre un om și pre altul au pre diavolul că au fost vina ce pre sine să să

facă vinovatrdquo O 356 bdquoȘi precum un bolnav nu-i foloseacutește de-ș va arăta

numai boala lui la dohtor ce să mănacircnce și iarba ce-i va da așa și

păcătosul nu să iartă numai cu ispovedania ce să facă și canonul ce-i

va da duhovniculrdquo O 356 bdquoAsupra ispovedanii să nu să rușineacuteze nici

de un om nici fățărie să facă ce numai pre fieștecarele după cum icirci vor

fi păcatele să-l icircndirepteacutezerdquo O 357 bdquosă nu lucreacuteze icircntr-aceacutele zile

nimică lucru trupesc ce numai să să dea la ceacutele sufleteștirdquo O 357 față

de ci icircn bdquosă nu mai păcătuiască ci să urască păcatulrdquo și bdquosă-i dea și

canon după cum să va cuveni nice foarte greu nice foarte ușor ci să

socotească vicircrsta luirdquo O 360

Icircn lucrarea originală terminată patru ani mai ticircrziu CVNT

raportul este inversat ce apare foarte rar (o singură dată conform

ediției de text consultate și icircncă o dată icircn cadrul locuțiunii nu numai

ce și icircn O 242) bdquoa căruia coarnele nu-i erau potrivă ce era unul mai

mare decicirct altulrdquo O 298 forma utilizată constant este ci bdquon-au ţinut cu

putere omenească schiptrul icircmpărăţiei ci numai cu singura nebiruita

puteria icircmpăratului cerescrdquo bdquonu nădăjdueşti a chivernisi trebile domniei

cu ajutoriul şi cu icircnţelepciune omenească ci chemi pururea şi ajutoriul

cel de susrdquo O 244 bdquoveacurile nu să zic pentru numărul anilor precum

vor unii ci pentru niscare minuni carele să fac la icircnceputurile

Morfologia 259

veacurilorrdquo O 250 bdquonu s-au lăsat nici pe aceacuteia ci au plecat asupra

icircmpăratuluirdquo bdquoparte de pămicircnt n-au avut aceștea icircntre neamuri ci

cicircştigul lor era picircrga şi priimeacutelele din toate bucatelerdquo O 262 șcl la p

264 270 272 275 277 285 289 296 299 300 304 310 318

Situația este alta icircn IcircB din 1710 unde ce (O 366 369 376 378

379 380 381 382) și ci (O 369 370 377 378) alternează

Icircn sficircrșit icircn textele din 1713 AMA (O 329 331 332 334 335

337 339 340 345) și 1714 CP (O 389 390) precum și icircn Ded 1703

(O 407 bdquon-au socotit muncile izgonirile și moartea ci mergea bu-

curicircndu-se despre fața adunăriirdquo) nu par să existe decicirct ocurențe ale

formei mai noi a conjuncției coordonatoare adversative ci

Icircn ceea ce privește didahiile se constată că versiunea copiată de

Efrem grămăticul conține aticirct forma veche cicirct și cea nouă ci fiind

totuși mai frecvent

Analizicircnd distribuția celor două forme icircn toată opera lui Antim

Ivireanul este dificil de stabilit dacă la cărturarul din Țara Romacircnească

se poate vorbi de o treptată abandonare a normei vechi fapt constatat la

nivelul icircntregii literaturi de la sficircrșitul secolului al XVII-lea și pe par-

cursul celui următor sau dacă este vorba doar de o alternanță care

sugerează nediferențierea lor icircn planul exprimării elevate

Valoarea adversativă de corectare și substituire a conjuncției ci

(ce) reiese din cele mai multe ocurențe ale sale icircn texte Pe licircngă aceasta

icircnsă așa cum se icircnticircmplă icircn majoritatea scrierilor din epoca veche

elementul la care ne referim funcționează și ca substitut al lui dar

independent așadar de o negație

bdquoPre aceasta dară şi noi cu toţii trebue cu dragoste [] să o

lăudăm ca pre o Maică a lui Dumnezeu şi cu bucurie sufletească

să prăznuim adormirea ei Ce o Maică Fecioară acest norod ce

stă icircnaintea măririi-tale [] nu icircndrăznesc fără de mijlocitoriu

ca să-ţ adcă căzuta icircnchinăciune şi mulţemită pentru multele

faceri de bine şi să se roage ca să te milostiveşti asupra lor

Pentru aceacuteia eu nevreacutednicul şi mult păcătosul robul tău fiindu-

le tată sufletesc ricircnduit de Fiiul tău prin mijlocul mieu să roagă

cu toţiirdquo DO 21

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 260

bdquope aceacuteste patru bunătăţ ca pe 4 temelii nemişcate voiu să-m

icircntemeez vorba ce voiu să fac astăzi cu ajutoriul lui Dumnezeu

icircnaintea dragostii voastre Ce icircnticirci voiu să vă spuiu foarte pe

scurt a fieştecăriia bunătate puteacuterea şi lucrarea ce are pentru ca

să se priceapă mai lesne ceacutelia ce voiu să grăescrdquo DO 47

De asemenea ci (ce) are și rolul de conector discursiv icircn

exemple ca bdquoCe poate că vei pune icircnainte de vei zice cum că Petru au

făcut icircn Ricircm icircn locul lui pe Climent diadoh scaunului luirdquo CL 10v

(aici fragmentul se află la icircnceputul uneui capitol al cărții urmicircnd firul

argumentelor și contraargumentelor icircn chestiunea validității unei

anumite doctrine teologice) bdquoIarăşi vă poruncim şi aceasta că să

icircnticircmplă de fug unii de prin judeacuteţele şi satele lor pentru nevoi şi vin

icircntr-alte judeacuteţe şi sate Ce pentru aceștea dăm voe ca unde s-ar afla şi de

s-ar icircnticircmpla nevoe de moarte [] să-i ispoveduiţirdquo IcircBO 381 bdquode să

va icircnticircmpla unul să boteacuteze pre cineva la vreacutemea căsătoriei celui botezat

poate să-1 cunune altul că biserica nu opreşte Ce pentru aceasta să nu

să facă turburare şi gicirclceavă precum s-au icircnticircmplat la mulţi de-au venit

icircnaintea noastră de s-au judecatrdquo IcircBO 382

II94 Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale cu ajutorul

cărora se realizează raportul de coordonare concluzivă frastică și

interfrastică sicircnt deci dar(ă) deci dar(ă)

II941 Conjuncția deci apare cu o formă identică cu cea a

adverbului deci bdquoapoi pe urmărdquo (acesta foarte frecvent icircn CVNT)

bdquoDeci văzicircnd eu smeritul adicircncul bogoslovii mă stridiiam a mă apuca

de lucrurdquo și bdquoDeci spre-aceacutestia căuticircnd [] m-am atins de acest

folositoriu de suflet lucrurdquo Postf 1693O 397 bdquoaceasta [] au adunat

mai multă folosinţă Deci pre această beseacutericească organă [] o aduc şi

o icircnchinrdquo Pred 1694 4v bdquoPentru că auzise de la Domnul că cela ce va

să fie mai mare va să fie slugă celoralalți Deci voi latinii vricircnd să dați

lui Petru icircncepătoriia care nu i o au dat Hristos icircl faceți slugă

celoralalți și mai mic decicirct toțirdquo CL 7v bdquoDeci pentru aciasta fără

icircndoială adeverez cum că aicea vei să seacuteceri roada acestui binerdquo Ded

Morfologia 261

1704O 407-408 bdquoIrod Antipa ducicircndu-să la Roma s-au făgăduit

Irodiadii [] ca de să va icircntoarce de la Roma cu bine să o ia de

muiare Deci icircntorcicircndu-să icircmpărat al Iudeii o au luatrdquo CVNTO

320 bdquoDeci cu această socoteală și eu smeritul mitropolit [] m-am

apucat de am icircnălțat din temelie acest sficircnt lăcașrdquo AMAO 327

bdquodintr-aceste bunătăţ ale sufletului şi ale trupului nasc alte 4 bunătăţ de

obşte credinţa nădejdia dragostea şi smereniia Deci pe aceste patru

bunătăţ ca pe 4 temelii nemişcate voiu să-m icircntemeez vorba ce voiu să

fac astăzirdquo DO 47 bdquoSă cuvine lui Pavel şi a dooa stapacircnire a lumii

căci iaste asemănătoriu soarelui pentru căci Pavel s-au arătat icircntru toate

desăvacircrşit asămacircnătoriu Iui Petru Deci cu cuviinţă iaste şi putem să

zicem acel cuvicircnt al Isaieirdquo DO 60 bdquoAceastă undiţă a cuvintelor şi

cu mărturiile Duhului Sficircnt prind pre om dintru adacircncu păcatelor ca pre

peacuteştele dintru adacircncul apei şi-l scoate la lumina cunoştinţei de

Dumnezeu Deci pentru aceasta blagosloviţilor creştini [] am datorie

ca un păscar sufletesc ce m-au racircnduit Dumnezeu ca pre un nevreacutednic

să icircntinz mreaja icircnvăţăturii şi să puiu undiţa cuvacircntului icircnaintea

dragostei voastrerdquo DO 97 bdquolaquoVoi sicircnteţi sarea pămicircntuluiraquo deci de să

va strica sarea cu ce să va mai sărardquo DO 125

La icircnceput de frază fiind conjuncția deci corelează uneori un

act de limbaj subicircnțeles (al cărui conținut poate fi dedus din semantica

fragmentului premergător conjuncției) și unul prezent O situație de

acest tip se găsește icircn Ded 1703O 407 unde un amplu discurs este

construit mai icircnticirci icircn jurul ideii de mare valoare pe care o are cartea

bisericească

bdquoDe vreacuteme ce Evangheliia iaste sabiia carea biruiaște toate

armele protivnicului cu aceasta călcăm toate reacutelele răbdăm cu

icircndrăzneală ceacutele icircmpotrivă gonirile ticăloșiile năcazurile și

moartea []

Evanghelia arată pre cel ce pentru noi s-au icircntrupat pătimind și

cu necinste murind [] Prin Evanghelie ne-am icircmpăcat cu

Dumnezeu și den fiii micircniei ne-am icircnvrednicit a-i fi fii prin

botez laquoPrin Evanghelie eu pre voi am născutraquordquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 262

Secvența concluzivă apare sub forma unei interogații după un act

de limbaj asertiv168

subicircnțeles bdquo[Ai poruncit tipărirea acestei cărți aticirct de

valoroase] Deci cicirctă plată socotești prealuminate doamne să iai de la

bogatul dătători și platnicul Dumnezeu pentru tipăritul dumnezeeștii

aceștiia și de suflete folositoarei cărți a Noului Testamentrdquo

II942 Pe licircngă rolul de conjuncție adversativă dar(ă) are

funcție de conjuncție concluzivă icircn bdquoRogu-vă dară icircndreptarea

greșalelorrdquo Postf 1693O 398 bdquoFericit dară adevărat iaste acelardquo

Pred 1694 2v bdquouneori poartă danțul și un om prost [] Icircntr-acesta chip

dară au zis Zlatoust lui Petru verhovnic sau i-au zis verhovnic

apostolilor ca unui icircnticirci apostol icircn oricircnduialărdquo CL 20r bdquoPrimeacutește-o

dară cu ochiu blicircndrdquo Ded 1703O 408 bdquoAceastă icircnfricircngere să icircmparte

icircn doao una iaste pocăința [] și alta o socoteală temeinică și răspuns

adevărat să nu mai fac de-acii păcat [] Icircnticirci dar aceacuteia ce ți să cade să

faci [] iaste să urăști din tot sufletul și să te scicircrbești de păcatele talerdquo

IcircPTPO 351-352 bdquoPlicircnge dară și te ticircnguiaște că nu ai aceacutele vredniciirdquo

IcircPTPO 353 bdquoIată dară că v-am făcut icircnștiințare de cicircte am socotit că

sicircnt trebuincioaserdquo IcircBO 382 etc

II943 Forma deci dar(ă) apare icircn bdquotoate lucrurile cătră chendrul lor să pleacă Deci dară de iaste așa nu iaste nicidecum minune de vreme ce acestui dumnezeesc Testament toate ce sicircnt icircn sicircnul credinciosului iubitoriului de Hristos și creștinescului tău suflet

ca la un chendru firesc aleargărdquo Ded 1703O 406 bdquoDeci dară pentru aceacuteste icircmpodobite bunătăți [] smerenia noastră cu mare dragoste aduce dar aciastă sficircntă carterdquo Ded 1715O 409 bdquoAcolo icircngerul cel mare Gavriil slujiia cu cucerie iară aicea icircngerul și icircnainte mergătoriul Ioann slujaște taina Deci dară decicirct sicircnt lucrurile praznicului de astăzi mai luminate cu aticircta sicircnt și mai mari decicirct ale praznicului ce au

trecutrdquo DO 64 bdquoDeci dară cicircnd doi uniți să vor ruga cicircștigă milardquo DO 163 bdquoUnul ce poate să iarte păcatele oamenilor cu adevărat au

168

Vezi GALR 2005 II 24

Morfologia 263

Dumnezeu iaste au puteacutere dumnezeiască are icircn sine Deci dară de o fac aceasta preoții [] puteț să ziceț cum că acești mici nu sicircnt alți dumnezei icircn lumerdquo DO 166

II95 Conjuncţia deaca apare numai icircn această formă conform

normei literare generale din epoca veche169

CL 37v CVNTO 253 272

IcircBO 382 AMAO 327 341 DO 27 28 45 53 56 67 99 etc Conjuncția este icircntrebuințată cu valoare temporală icircn unele

cazuri bdquola 100 de ani după Potop să născu lui Ham fecior şi chiemă numele lui Hus căruia deaca să făcu de 30 de ani i-au dat daruri şi l-au lăsat pre el icircn pămicircntul lui Ethamrdquo CVNTO 253 bdquoIar deaca s-au

icircntors Noemin zicea muerile din Vithleem laquoS-au icircntors Noemin din călătoriia eiraquordquo CVNTO 272 Icircn alte situații ea apare cu funcția de conjuncție subordonatoare condițională bdquoȘi deaca se va arăta și aceasta icircmpreună cu ceale denticirciu armă slabă cealealalte oricicircte vor zice fără puteare vor firdquo CL 37

v bdquobinele nu iaste bine deaca nu să face binerdquo

AMAO 327 etc

II96 Printre elementele subordonatoare cauzale (conjuncții și

locuțiuni conjuncționale) folosite icircn operele cărturarilor bisericești și laici din secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea Mioara Avram

170 aduce icircn

discuție și forma fiindcă ndash bdquocel mai important dintre elementele noirdquo171

care ar fi atestat pentru prima dată la Antim Ivireanul icircn scrisoarea din

ianuarie 1712 către Constantin Bracircncoveanu Autoarea citează ediția din 1886 a didahiilor realizată de Ioan Bianu după versiunea din 1781 a arhimandritului Grigorie Deleanu (bdquoȘi fiindcă această συνάφεια este duhovnicească am pus osteneli peste osteneli icircntru toaterdquo) După edițiile icircngrijite de Gabriel Ștrempel icircnsă alcătuite pe baza manuscrisului din 1722-1725 al lui Efrem construcția ce pare a fi fost folosită de Antim

169

Cf Arvinte BB I p 83 170

Icircn Evoluția subordonării circumstanțiale cu elemente conjuncționale icircn

limba romacircnă București 1960 p 81 vezi și DLR sv fiindcă cf

Constantin Fracircncu Gramatica p 334 171

Mioara Avram Evoluția p 81

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 264

Ivireanul icircn locul respectiv este alcătuită din gerunziul știind + conjuncția că bdquoȘi știind că această ζπλάθεηα este duhovnicească am pus osteneli peste osteneli icircntru toate și am trudit din zi din noapte să icircnmulțesc talantul Domnuluirdquo DO 228 (vezi și Antim Ivireanul Predici 1962 p 296) Cercetătorul bucureștean nu semnalează icircn notele de subsol vreo

variație a textului icircn manuscrisele ulterioare inclusiv icircn ms 524 C al lui Grigorie

Icircn alte locuri icircn textele cercetate de noi conjuncția fiindcă nu apare O singură dată este folosită ca alternativă pentru redarea locuțiunii de vreacuteme ce (frecventă icircn scrisul lui Antim) icircn versiunea C a manuscrisului CVNT bdquoAcest Alchim făcicircndu-să arhiereu de Dimitrie şi avicircnd vrajbă

totdeauna cu Iuda de vreacuteme ce surpa zidurile beseacutericii şi lucrurile prorocilor fu rănit şi murirdquo vs bdquo[de vreacuteme ce] fiindcă Crdquo O305 r 15 icircn text și icircn note

II97 Conjuncția subordonatoare consecutivă icircncicirct atestată la

sficircrșitul secolului al XVII-lea ndash icircnceputul secolului al XVIII-lea172

apare

și la Antim Ivireanul icircnsă nu frecvent bdquoIcircn zilele acestuia pre ceacute1e 10 neamuri ale lui Israil ce lăcuia icircn Samariia de 3 ori li-au robit Salmanasar icircmpăratul asiriilor icircncicirct au luat si pre Osie icircmpăratul lor robrdquo CVNTO 290

II10 Interjecţia

Opera lui Antim Ivireanul nu conține un bogat inventar de interjecții deși cicircteva părți ale acesteia au un pronunțat caracter oral

II101 Una dintre cele mai des icircntrebuințate este o() cu apariții icircn

Postf 1693O 397 bdquoo iubiților cetitorirdquo icircn IcircPTPO 350 și 353 bdquoO creștinilor o părinților și frațilorrdquo bdquoO și cum nu cade din ceriu foc și trăsnete să-i arzărdquo icircn CVNTO 283 (icircn ceea ce pare a fi un citat biblic) și 321 bdquozicicircnd laquoO Israile nu te teacutemeraquordquo respectiv bdquoFi-voiu ție moarte o

moarte Mușcare voiu fi ție o iadulerdquo și cu cele mai multe ocurențe icircn

172

Vezi Fracircncu Gramatica p 334 cf MDA sv icircncacirct

Morfologia 265

didahii bdquoo minunerdquo O 11 bdquoo dragoste mincinoasă voiu să-ți sfăricircm săgețilerdquo O 51 bdquoO ce bunătaterdquo O 79 șcl la p 115 116 118 119 132 139 147 148 150 168 171 189 225

II102 Cealaltă interjecție cu apariții numeroase este amin

specifică finalurilor discursurilor cu un conținut religios celor augurale ori icircn care se invocă ajutorul lui Dumnezeu pentru icircnfăptuirea unui lucru Cicircteva exemple sicircnt bdquoIară icircntru icircmpărăţiia ceriurilor să fii icircncu-nunat cu luminate şi veacutecinice cununi icircntru Hristos Domnul nostru a căruia e slava icircn veacutecii veacutecilor Aminrdquo Pred 1694 5

r bdquosă poți icircnmulți și

icircntări pravoslaviia ca și marele Constandin cu carele icircmpreună să ți să

dăruiască și cununa slavii icircntru icircmpărăția lui Dumnezău Aminrdquo Ded 1694O 399 vezi și DO 16 29 34 40 56 64 74 93 etc) CVNT O244 266 321 IcircPTPO 361 și IcircBO 368 369 372 373

II103 Exclamația aleluia lsquolăudaţi pe Dumnezeursquo apare cu o formă

ce trimite spre un etimon grecesc173

bdquoşi vei lăsa pre Irod [] ca pre un

mincinos că nu ştie a cacircnta alliluiardquo D233 II104 Alte interjecții icircnticirclnite icircn opera lui Antim Ivireanul sicircnt

iată DO 14 25 48 50 55 etc vai DO 27

173

H Mihăiescu icircl tratează ca icircmprumut indirect din greacă prin intermediul

liturghiei slave vezi H Mihăescu Influenţa grecească asupra limbii romacircne

picircnă icircn secolul al XV-lea Bucureşti EA 1966 p 90 186

Co n s i d e r a ț i i f i n a l e

Icircn cercetarea operei lui Antim Ivireanul ne-am asumat o cale

binecunoscută icircn lingvistica istorică a studierii (cu ambiții de

exhaustivitate) a limbii utilizate icircn crearea unui text ori a unui corpus

mai amplu icircntr-un anumit moment al istoriei acelei limbi Am avut icircnsă

dorința de a depăși stricta abordare descriptivă a limbii cărturarului din

Muntenia și icircn schimb de a corela faptele analizate cu normele literare

ale momentului și cu aspectul popular al dacoromacircnei (așa cum ni se

descoperă acestea din texte religioase și laice documente și diverse

icircnsemnări din a doua perioadă a epocii vechi) Demersul s-a dovedit

anevoios cu aticirct mai mult cu cicirct domeniul investigației noastre lasă de

multe ori loc unor interpretări nesigure

Am găsit sprijin icircntr-o vastă și deosebit de valoroasă bibliografie

de filologie și lingvistică istorică romacircnească dar și prilejuri de pole-

mică asupra unor afirmații cu caracter general privind limba romacircnă

literară din epoca veche icircntemeindu-ne punctul de vedere pe faptele

descoperite icircn corpusul investigat Nutrim speranța că cercetările ulte-

rioare de istorie a limbii vor găsi icircn lucrarea noastră observații utile

pentru icircnțelegerea unor probleme specifice

Vastitatea ariei de studiu ne-a impus deocamdată restricircngerea

atenției asupra foneticii și morfologiei limbii din scrierile lui Antim

Ivireanul dar am adus icircn discuție și aspecte ce țin de sintaxă și lexic

atunci cicircnd asemenea corelări ni s-au părut oportune Celelalte niveluri

ale limbii (cel sintactic și cel lexical și al formării cuvintelor) constituie

teme pe care ne propunem să le cercetăm icircn viitor

La finalul demersului nostru găsim prilejul unor precizări Icircn

aspectele fonetic și morfologic al limbii Antim Ivireanul nu este un

icircnnoitor prin excelență Este adevărat că se icircnscrie icircn curentul natural de

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 268

progres al limbii din a doua jumătate a epocii vechi icircnsă nu se poate

afirma că a optat deliberat și consecvent pentru forme neconsfințite de

uzul cult din secolul al XVII-lea ori că a avut icircn vedere edificarea

aspectului literar al limbii Urmărind forma lingvistică a textelor de la

o etapă a activității sale la alta se constată pe de o parte respectarea

unei tradiții a exprimării culte asimilate prin lectura cărților religioase

romacircnești de picircnă la el și pe de altă parte utilizarea unor elemente de

limbă populară care deveneau obișnuite icircn scrierile laice contemporane

Rareori icircnsă acestea pun icircn umbră fenomenele ce țin de ceea ce se

consideră a fi varianta literară muntenească a cărților bisericești de la

sficircrșitul secolului al XVII-lea și icircnceputul secolului al XVIII-lea Cauza

acestui fapt trebuie pusă icircn legătură cu domeniul predilect al activității

lui Antim Ivireanul Se constată totuși o frecvență mai ridicată a feno-

menelor despre care am vorbit icircn scrierile de după 1700 cicircnd Antim se

va fi familiarizat cu sistemul limbii și cu posibilitățile de exprimare pe

care le oferea acesta

Su r s e

S i g l e ş i a b r e v i e r i

AMA = Icircnvăţături pentru aşezămicircntul cinstitei mănăstiri a Tuturor Sfinţilor

adecă Capete 32 icircntru carele să coprind toată chiverniseala

mănăstirii şi ricircnduiala milelor ce s-au hotăricirct să se facă pre an la

săraci şi la lipsiţi de venitul casei Acum icircntr-acestaş chip aşăzat icircn

zilele prealuminatului şi icircnvăţatului domn Io Constandin

Bltricircncoveanugt Basarab Voevod de noi smeritul mitropolit al

Ungrovlahiei Anthim Ivireanul ctitorul La leat 7221 aprilie 24 icircn

care an s-au icircnceput zidirea beseacutericii icircn O p 325-346

Antim Ivireanul Predici Ediţie icircngrijită şi studiu introductiv de Gabriel

Ştrempel Bucureşti Editura Academiei 1962

Antim Ivireanul Opere Ediţie icircngrijită de Gabriel Ştrempel Bucureşti

Editura Minerva 1997

B Anania 2001 = Biblia sau Sfacircnta Scriptură Ediţie Jubiliară a Sfacircntului

Sinod (hellip) redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania Editura

Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne 2001

BB = Biblia 1688 vol I-II Text stabilit şi icircngrijire editorială de Vasile Arvinte

şi Ioan Caproşu Iaşi Editura Universităţii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo

2001-2002

Biblia = Biblia sau Sficircnta scriptură tipărită sub icircndrumarea şi cu purtarea de

grijă a Preafericitului Părinte Justinian Patriarhul Bisericii Ortodoxe

Romacircne cu aprobarea Sficircntului Sinod Bucureşti Institutul Biblic şi de

Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Romacircne 1968

C = Ceasoslov Ticircrgovişte 1715

Cantemir Dimitrie Descriptio Moldaviae Descrierea Moldovei traducere din

limba latină de Gheorghe Guţu Bucureşti Editura Academiei 1973

CB = Codicele Bratul Ediţie de text de Alexandru Gafton Iaşi Editura

Universităţii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2003

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 270

CCat = Coresi Catehismul [Braşov c 1560] icircn Texte romacircneşti din

secolul al XVI-lea I Catehismul lui Coresi II Pravila lui Coresi III

Fragmentul Todorescu IV Glosele Bogdan V Prefeţe şi Epiloguri

ediţii critice de Emanuela Buză Gheorghe Chivu Magdalena

Georgescu Ion Gheţie Alexandra Roman Moraru Florentina Zgraon

coordonator Ion Gheţie Bucureşti Editura Academiei 1982

CC1 = Coresi Cazania I Ticirclcul evangheliilor şi Molitvenic romacircnesc Ediţie

critică de Vladimir Drimba Cu un studiu introductiv de Ion Gheţie

Bucureşti Editura Academiei 1998

CC2 = Diaconul Coresi Carte cu icircnvăţătură (1581) Publicată de Sextil

Puşcariu şi Alexie Procopovici vol I Textul Bucureşti Atelierele

Grafice SOCEC amp Co 1914

CG = Ceaslov [Govora] c 1640 O tipăritură munteană necunoscută din

secolul al XVII-lea Cel mai vechi ceaslov romacircnesc Studiu istoric

literar şi de limbă de Ştefan Paşca Bucureşti 1939

CL = Carte sau lumină cu dreacutepte dovediri din dogmele beseacutericii răsăritului

asupra dejghinării papistaşilor Snagov 1699

CLA = Lucrul apostolesc ndash Apostolul Tipărit de diaconul Coresi icircn Braşov la

anul 1563 icircn Texte de limbă din secolul XVI Reproduse icircn facsimile

icircngrijite de I Bianu IV Bucureşti 1930

CM = Cronicari munteni Ediţie icircngrijită de Mihail Gregorian Studiu

introductiv de Eugen Stănescu vol I-II Bucureşti Editura Pentru

Literatură 1961

CMM = Cronica lui Mihail Moxa Oltenia 1620 icircn Cuvente den bătricircni

Limba romacircnă vorbită icircntre 1550-1600 Studiu paleografico-lingvistic

de B Petriceicu Hasdeu cu observaţiuni filologice de Hugo

Schuchardt Tomul I Ediţie icircngrijită studiu introductiv şi note de G

Mihăilă Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică 1983

CP = Capete de poruncă la toată ceata besericească pentru ca să păzească

fieştecarele din preoţi şi din diaconi deplin şi cu cinste datoriia

hotarului său Acum icircnticirci tipărite icircn zilele preaicircnălţatului domn şi

oblăduitoriu a toată Ţara Rumacircnească Io Ştefan Cltantacuzinogt

Voevod icircn sficircnta Mitropolie icircn Ticircrgovişte la leat 7222 icircn O p 387-394

CPrav = Coresi Pravilă [Braşov c 1560-1562] icircn Texte romacircneşti din

secolul al XVI-lea I Catehismul lui Coresi II Pravila lui Coresi III

Fragmentul Todorescu IV Glosele Bogdan V Prefeţe şi Epiloguri

Ediţii critice de Emanuela Buză Gheorghe Chivu Magdalena

Surse 271

Georgescu Ion Gheţie Alexandra Roman Moraru Florentina Zgraon

coordonator Ion Gheţie Bucureşti Editura Academiei 1982

CT = Tetraevanghelul tipărit de Coresi Braşov 1560-1561 Comparat cu

Evangheliarul lui Radu de la Măniceşti 1574 Ediţie alcătuită de

Florica Dimitrescu Bucureşti Editura Academiei 1963

CV = Codicele Voroneţean Ediţie critică studiu filologic şi studiu lingvistic

de Mariana Costinescu Bucureşti Minerva 1981

CVNT = Chipurile Vechiului şi Noului Testament adecă obrazele oamenilor

celor vestiţi ce să află icircn bdquoSficircnta Scripturărdquo icircn bdquoBiblie şi icircn

bdquoEvanghelierdquo şi adunare pre scurt istoriilor celor ce s-au făcut pe

vremea lor adeverind a fieştecăruia viaţa şi faptele aticircta a celora ce au

vieţuit cu viaţă bună cicirct şi a celora ce au vieţuit cu viaţă necuvioasă

icircncepicircnd de la Adam şi pogoricircnd picircnă la Hristos acum icircnticirci icircntr-acest

chip alcătuită şi aşăzată prin multă nevoinţă şi osteneala

preasfinţitului mitropolit al Ungrovlahiei chir Anthim Ivireanul şi

icircnchinată cu cucerie spre semn de dragoste adevărată prealuminatului

şi icircnălţatului marelui domn şi oblăduitoriu a toată Ţara Rumacircnească

Ion Constandin Bricircncoveanul Basarab Voevod Dat icircn vestitul oraş al

Ticircrgoviştei la anul de la zidirea lumii 7217 meseţicirc iulicircie 1 icircn O p

241-321

D = Didahii icircn O p 3-238

Ded 1694 = Dedicaţia Psaltirei romacircneşti tipărită la Bucureşti icircn anul 1694

icircn O p 398-399

Ded 1703 = Dedicația din Noul Testament tipărit la București icircn anul 1703

Ded 1709 = Dedicaţia manuscrisă a lui Antim de pe exemplarele Evangheliei

georgiene tipărită la Tiflis icircn anul 1709 icircn O p 411-412

Ded 1715 = Dedicaţia din Ceaslovul tradus de Antim şi tipărit la Ticircrgovişte icircn

anul 1715 icircn O p 409-411

DIcircR ndash sec XVI = Documente şi icircnsemnări romacircneşti din secolul al XVI-lea

Text stabilit şi indice de Gheorghe Chivu Magdalena Georgescu

Magdalena Ioniţă Alexandru Mareş şi Alexandra Roman-Moraru

Introducere de Alexandru Mareş Bucureşti Editura Academiei 1979

Eustatievici Dimitrie Gramatică rumacircnească Ediţie studiu introductiv şi

glosar de N A Ursu Bucureşti Editura Ştiinţifică 1969

Ev 1551-1553 = Evangheliarul slavo-romacircn de la Sibiu 1551-1553 Studiu

introductiv filologic de acad Emil Petrovici studiu istoric de L

Demeacuteny Bucureşti Editura Academiei 1971

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 272

Greceanu Radu logofătul Istoria domniei lui Constantin Basarab

Bracircncoveanu voevod (1688-1714) Studiu introductiv şi ediţie critică de

Aurora Ilieş Bucureşti EA 1970

Istoria Ţăracirci Rumacircneşti atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino Ediţie

critică studiu lingvistic glosar şi indice de nume proprii de Otilia

Dragomir Bucureşti EA 2006

IcircB = Icircnvățătura besericească la ceacutele mai trebuincioase și mai de folos pentru

icircnvățătura preoților acum icircntr-acesta chip tipărită icircn sficircnta Mitropolie

icircn Ticircrgoviște la anul de la Hristos 1710 Să să dea icircn dar preoților icircn

O p 365-383

IcircPTP = Icircnvăţătură pre scurt pentru taina pocăinţii acum icircntr-acesta chip

tocmită şi tipărită icircn zilele prealuminatului domn Io Constantin

Bltricircncoveanugt Bltasarabgt Voevod cu chieltuiala cinstitului de bun

neam a lui Şerban Cantacuzino bicircv vel păharnic şi cu blagosloveniia

preasfinţitului mitropolit chir Theodosie de iubitoriul de Dumnezeu

chir Anthim episcopul Ricircmnicului la anul de la Hristos 1705 icircn O p

349-361

L = Liturghierul lui Coresi Text stabilit studiu introductiv şi indice de Al

Mareş Bucureşti EA 1969

LM = Mardarie Cozianul Lexicon slavo-romacircnesc şi Tacirclcuirea numelor din

1649 Publicate cu studiu note şi indicele cuvintelor romacircneşti de

Grigore Creţu Bucureşti 1900

LXT = Septuaginta SESB Edition 2006 (A Rahlfs amp R Hanhart Ed) (Os

66) Stuttgart Deutsche Bibelgesellschaft

MCNM = Miron Costin De neamul moldovenilor Din ce ţară au eşit

strămoşii lor Ediţie de C Giurescu Bucureşti 1914

Micu S Şincai Gh Elementa linguae daco-romanae sive valachicae Studiu

introductiv traducerea textelor şi note de Mircea Zdrenghea Cluj-

Napoca Dacia 1980

MLD I = Monumenta linguae dacoromanorum Biblia 1688 Pars I Genesis

Iaşi ndash Freiburg 1988

MLD II = Monumenta linguae dacoromanorum Biblia 1688 Pars II Exodus

Iaşi Editura Universităţii bdquoAl I Cuzardquo 1991

MLD III = Monumenta linguae dacoromanorum Biblia 1688 Pars III

Leviticus Iaşi Editura Universităţii bdquoAl I Cuzardquo 1993

MLD IV = Monumenta linguae dacoromanorum Biblia 1688 Pars IV

Numeri Iaşi Editura Universităţii bdquoAl I Cuzardquo 1994

Surse 273

MLD V = Monumenta linguae dacoromanorum Biblia 1688 Pars V

Deuteronomium Iaşi Editura Universităţii bdquoAl I Cuzardquo 1997

N-A = Nestle E Aland K Aland B amp Universitaumlt Muumlnster Institut fuumlr

Neutestamentliche Textforschung (1993 c1979) Novum Testamentum

Graece At head of title Nestle-Aland (27 Aufl rev) (21) Stuttgart

Deutsche Bibelstiftung)

NT = Noul Testament 1648 Reeditat după 340 de ani din iniţiativa şi purtarea

de grijă a prea sfinţitului Emilian episcop al Alba Iuliei Alba Iulia

Editura Episcopiei Ortodoxe Romacircne 1988

O = Antim Ivireanul Opere Ediţie icircngrijită şi studiu introductiv de Gabriel

Ştrempel Bucureşti Editura Minerva 1972

PH = Psaltirea Hurmuzaki Vol I-II Studiu filologic studiu lingvistic şi ediţie

de Ion Gheţie şi Mirela Teodorescu Indice de cuvinte de Rovena

Şenchi Bucureşti EA 2005

PL = Pravila ritorului Lucaci 1581 Text stabilit studiu introductiv şi indice

de I Rizescu Bucureşti EA 1971

PO = Palia de la Orăştie (1582) I Textul Text stabilit şi icircngrijire editorială de

Vasile Arvinte Ioan Caproşu şi Alexandru Gafton II Studii de

Alexandru Gafton şi Vasile Arvinte Indice de Sorin Guia Iaşi Editura

Universităţii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2005

Postf 1693 = Postfaţa bdquoEvanghelieirdquo greco-romacircne tipărită la Bucureşti icircn

anul 1693 icircn O p 397-398

Prav 1640 = Pravila de la Govora 1640

Prav 1646 = Carte romacircnească de icircnvăţătură 1646 ediţie critică icircntocmită de

Colectivul de drept vechi romacircnesc condus de academician Andrei

Rădulescu Bucureşti EA 1961

Prav 1652 = Icircndreptarea legii 1652 Bucureşti Editura Academiei [1962]

Pred 1694 = Predoslovia Psaltirii slavone București 1694

PS = Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec XVI şi XVII

traduse din slavoneşte Vol I-II Ediţie critică de I-A Candrea

Bucureşti 1916

Sfacircntul Antim Ivireanul Scrieri Ediție de Mihail Stanciu și Gabriel Ștrempel

București Editura bdquoBasilicardquo a Patriarhiei Romacircne 2011

ULM = Grigore Ureche Letopiseţul Ţării Moldovei ediţie icircngrijită de P P

Panaitescu Bucureşti 1955

Varlaam Cazania 1643 Bucureşti Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă

1943

B i b l i o g r a f i e

S i g l e ş i a b r e v i e r i

Albala Radu Antim Ivireanul şi vremea lui Bucureşti Editura Tineretului

1962

ALR I = Atlasul lingvistic romacircn Partea I vol I Cluj 1938 vol II Sibiu ndash

Leipzig 1942

ALR II = Atlasul lingvistic romacircn Partea a II-a vol I Sibiu-Leipzig 1940

ALR SN = Atlasul lingvistic romacircn Serie nouă vol I II 1956 vol III 1962

vol IV 1965 vol V 1966 vol VI 1969 vol VII 1972

ALRM I = Micul atlas lingvistic romacircn Partea I vol I Cluj 1938 vol II

Sibiu-Leipzig 1942

ALRM II = Micul atlas lingvistic romacircn Partea a II-a vol I Sibiu-Leipzig

1940

ALRM SN = Micul atlas lingvistic romacircn Serie nouă vol I [Bucureşti]

1956 vol II [Bucureşti] 1967 vol III [Bucureşti] 1967

ALRT II = Emil Petrovici Texte dialectale Supliment la ALR II Sibiu ndash

Leipzig 1943

Andriescu Al Structură şi normă icircn limba literară Noţiunea de limbă

literară icircn Al Andriescu C Dimitriu C Fricircncu D Irimia Ecaterina

Teodorescu P Zugun Prelegeri de limba romacircnă Iaşi Universitatea

bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 1984 p 8-34

Arvinte Normele limbii literare icircn BB = Vasile Arvinte Normele limbii

literare icircn Biblia de la Bucureşti (1688) icircn BB I p I-CLXXXIV

Arvinte Normele limbii literare icircn PO = Vasile Arvinte Normele limbii

literare icircn Palia de la Orăştie (1582) icircn PO II p 5-257

Arvinte Romacircn = Vasile Arvinte Romacircn romacircnesc Romacircnia Studiu

filologic Bacău Editura Egal 2004

Arvinte STLFAC = Vasile Arvinte Studiu lingvistic asupra primei cărţi

(Facerea) din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn comparaţie cu ms 45 şi

cu ms 4389 icircn MLDI p 47-130

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 276

Arvinte STLEX= Vasile Arvinte Studiu lingvistic asupra cărţii a doua

(Ieşirea) din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn comparaţie cu ms 45 şi

cu ms 4389 icircn MLDII p 1-64

Arvinte STLLV = Vasile Arvinte Studiu lingvistic asupra cărţii a treia

(Preoţia) din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn comparaţie cu ms 45 şi

cu ms 4389 icircn MLDIII p 1-63

Arvinte STLNM = Vasile Arvinte Studiu lingvistic asupra cărţii a patra

(Numerii) din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn comparaţie cu ms 45 şi

cu ms 4389 icircn MLDIV p 1-57

Arvinte STLDT = Vasile Arvinte Studiu lingvistic asupra cărţii a cincea

(A doua lege) din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn comparaţie cu ms

45 şi cu ms 4389 icircn MLDIV p 1-88

AUI = bdquoAnalele ştiinţifice ale Universităţii laquoAlexandru Ioan Cuzaraquordquo Secţiunea

III e Lingvistică Iaşi I (1957) şu

AUT = bdquoAnalele Universităţii din Timişoarardquo Seria Știinţe filologice

Timişoara I (1963) şu

Avram Andrei Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte

romacircneşti I icircn SCL XV (1964) nr 1 p 15-37 II icircn nr 2 p 147-167

III icircn nr 3 265-294 IV icircn nr 4 p 471-495 V icircn nr 5 p 575-614

Avram Andrei Cu privire la tendinţa limbii romacircne de a evita vocalele neutre

icircn poziţie iniţială accentuată icircn SCL XIX (1968) nr 6 p 585-587

Avram Nazalitatea şi rotacismul = Andrei Avram Nazalitatea şi rotacismul

icircn limba romacircnă Bucureşti Editura Academiei 1990

Avram Probleme de etimologie = Andrei Avram Probleme de etimologie

Bucureşti Editura Univers Enciclopedic 2000

Avram Mioara Evoluţia subordonării circumstanţiale cu elemente

conjuncţionale icircn limba romacircnă Bucureşti Editura Academiei 1960

Avram Mioara Particularităţi sintactice neromacircneşti icircn diferite momente ale

evoluţiei limbii romacircne literare icircn SCL XXVI (1975) nr 5 p 459-

466

Bejan Doina Marta Limba romacircnă literară icircn tipăriturile moldoveneşti dintre

anii 1800-1830 Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică 2004

Botoşineanu Valea superioară a Someşului Mare = Luminiţa Botoşineanu

Graiul de pe valea superioară a Someşului Mare Iaşi Editura Alfa

2007

BOR = bdquoBiserica ortodoxă romacircnărdquo Buletin al Patriarhiei Romacircne Bucureşti

I (1883) şu

Bibliografie 277

BRV 2004 = Bibliografia romacircnească veche Icircmbogăţită şi actualizată Vol I

(A-C) Elaborată de colectivul bibliografic al Institutului de Memorie

Culturală (CIMEC) Tacircrgovişte 2004

BRV I = I Bianu Nerva Hodoş Bibliografia romacircnească veche (1508-1830)

Tom I 1508 ndash 1716 Bucureşti Editura Academiei Romacircne

Stabilimentul grafic I V Socec 1903

BRV II = Ioan Bianu Nerva Hodoş Bibliografia romacircnească veche (1508-

1830) Tom II 1716-1808 Bucureşti Editura Academiei 1910

BRV IV = Ioan Bianu Dan Simonescu Bibliografia romacircnească veche

(1508-1830) Tom IV Adăugiri şi icircndreptări Bucureşti Editura

Academiei 1944

CADE = I-A Candrea Gh Adamescu Dicţionarul enciclopedic ilustrat Vol

I Dicţionarul limbii romacircne din trecut şi de astăzi Bucureşti Editura

Cartea Romacircnească [1926-1931]

Candrea PS Critica textelor = I-A Candrea Critica textelor icircn Psaltirea

Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec XVI şi XVII traduse

din slavoneşte Vol I-II Ediţie critică de I-A Candrea Bucureşti

1916 I p XV-CXII

Cacircndea Virgil [rec] F Djindjihašvili [fr Anthim drsquoIbeacutere Vie et oeuvre]

Tibilisi 1967 icircn bdquoRevue des eacutetudes sud-est europeacuteennesrdquo Tome VI

1968 nr 1 p 153-156

Cacircmpeanu Eugen Substantivul Studiu stilistic Bucureşti Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică 1975

CCCVR = Catalogul colectiv al cărţii vechi romacircneşti Carte romacircnească

tipărită icircn secolul al XVII-lea coordonator Mariana Iova CIMEC

Institutul de Memorie Culturală Bucureşti 2000 la

wwwcimecroCartecartehtm

CDDE = I-A Candrea Ov Densusianu Dicţionarul etimologic al limbii

romacircne Elementele latine (A ndash Putea) Bucureşti 1914

Cerbuleţ Teodor Antim Ivireanu (1650() - 1716) Bucureşti Editura Cartea

Romacircnească 1939

Chirilă Adina Antim Ivireanul Predoslovia Psaltirii slavone (București

1694) icircn Oana Chelaru-Murăruș Maria Cvasnicirci Cătănescu Claudia

Ene Camelia Ușurelu Rodica Zafiu (editori) Text și discurs Omagiu

Mihaelei Mancaș București Editura Universității din București 2011

p 125-140

Chirilă Adina Contribuţie la delimitarea ariei sudice a lui striin icircn secolul al

XVIII-lea icircn AUT Seria ştiinţe filologice XLV (2007) p 99-106

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 278

Chirilă Adina Evoluţia limbii icircn textele lui Antim Ivireanul Observaţii asupra

vocalismului icircn TDR I (2009) p 213-221

Chirilă Adina Evoluţia limbii icircn textele lui Antim Ivireanul II

Consonantismul icircn AUT Omagiu Prof Ştefan Munteanu XLVIII

(2010) p 118-134

Chirilă Adina Forme neliterare icircn fonetica scrierilor lui Antim Ivireanul icircn

AUT XLII-XLIII (2004-2005) p 127-135

Chirilă Adina Interferenţe dialectale icircn lexicul predicilor lui Antim Ivireanul

icircn AUT XLI (2003) p 43-56

Chirilă Adina Proiectul cultural al mitropolitului Antim Ivireanul Timișoara

Editura Marineasa 2007

Chivu Gh Normă şi grai icircn Codex Sturdzanus icircn LR XXXVII (1988) nr 3

p 273-277

Chivu Gh Vechi psalmi romacircneşti din secolul al XVII-lea icircn LR XXI

(1972) nr 2 p 145-155

CILRL 2000 = Gheorghe Chivu Magdalena Georgescu Ion Gheţie Alexandra

Moraru Emil Suciu Floarea Vicircrban Florentina Zgraon Contribuţii la

istoria limbii romacircne literare Secolul al XVIII-lea (1688-1780)

coordonatori Ion Gheţie şi Gheorghe Chivu Cluj-Napoca Editura

Clusium 2000

Ciompec Georgeta Observaţii asupra exprimării negaţiei icircn limba romacircnă

din secolele al XVI-lea - al XVIII-lea icircn SCL XX (1969) nr 2 p 197-

209

CL = bdquoCercetări de lingvisticărdquo Editura Academiei Romacircne Filiala Cluj Cluj-

Napoca I (1956) şu

Cornoi I Notiţe biografice icircn Antim Ivireanul Din didahiile ţinute la

Mitropolia din Bucureşti Bucureşti Editura Librăriei Socecŭ amp Comp

1895

Costinescu Mariana Normă şi dialect icircn primele gramatici romacircneşti icircn

SLLF II 1972 p 9-24

Costinescu Mariana Studiu filologic şi Studiu lingvistic la Codicele

Voroneţean Ediţie critică studiu filologic şi studiu lingvistic de

Mariana Costinescu Bucureşti Editura Minerva 1981

Coteanu I Morfologia numelui icircn protoromacircnă (Romacircna comună) Bucureşti

Editura Academiei 1969

Coteanu Ion Se condiţional icircn romacircna veche icircn SCL XIV (1994) nr 1-2

p 31-32

Bibliografie 279

Densusianu ILR = Ovid Densusianu Istoria limbii romacircne vol I Originile

vol II Secolul al XVI-lea Ediţie icircngrijită de prof univ J Byck

Bucureşti Editura Ştiinţifică 1961

Densusianu Ţara Haţegului = Ov Densusianu Graiul din Ţara Haţegului

Bucureşti 1915

DER = Ciorănescu Al Dicţionarul etimologic al limbii romacircne Ediţie

icircngrijită şi traducere din limba spaniolă de Tudora Şandru Mehedinţi şi

Magdalena Popescu Marin Bucureşti Editura Saeculum 2001

Diaconescu Paula Structură şi evoluţie icircn morfologia substantivului

romacircnesc Bucureşti Editura Academiei 1970

Dimitrescu Florica Despre pre la acuzativ icircn limba textelor traduse din slavă

icircn secolul al XVI-lea icircn Contribuţii la istoria limbii romacircne vechi

Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică 1973 p 42-43

DIcircL-R = Gheorghe Chivu Emanuela Buză Alexandra Roman Moraru

Dicţionarul icircmprumuturilor latino-romanice icircn limba romacircnă veche

(1421 ndash 1760) Bucureşti Editura Ştiinţifică 1992

Djindjihaşvili Fanny Antim Ivireanul cărturar umanist Iaşi Editura

Junimea 1982

DLR = Dicţionarul limbii romacircne Bucureşti 1913-1949 Dicţionarul limbii

romacircne Serie nouă Bucureşti Editura Academiei 1965-2010

DLRLV = Mariana Costinescu Magdalena Georgescu Florentina Zgraon

Dicţionarul limbii romacircne literare vechi (1640-1780) Termeni

regionali Bucureşti Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică 1987

DLRM = Dicţionarul limbii romacircne moderne Bucureşti Editura Academiei

1958

Dobrescu N Viaţa şi faptele lui Antim Ivireanul mitropolitul Ungrovlahiei

Bucureşti Biblioteca Societăţii bdquoSteauardquo 1910

DOOM2 = Dicţionarul ortografic ortoepic şi morfologic al limbii romacircne

Ediţia a II-a revăzută şi adăugită Bucureşti Editura Univers

Enciclopedic 2005

Dragoş Elena Elemente de sintaxă istorică romacircnească Bucureşti Editura

Didactică şi Pedagogică 1995

Draşoveanu DD Teze şi antiteze icircn sintaxa limbii romacircne Cluj Editura

Clusium 1997

Drăganu Nicolae Morfemele romacircneşti ale complementului icircn acuzativ şi

vechimea lor Un capitol de sintaxă romacircnească Bucureşti Institutul

de Lingvistică Romacircnă 1943

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 280

Elian Al Antim Ivireanul ndash apărător al prerogativelor scaunului mitropolitan

al Ungrovlahiei icircn bdquoStudii teologicerdquo s II XVIII (1966) nr 9-10

p 519-530

Elian Al Legăturile Mitropoliei Ungrovlahiei cu Patriarhia de

Constantinopol şi cu celelalte biserici ortodoxe A De la icircntemeiere

pacircnă la 1800 icircn BOR LXXVII (1959) nr 9-10 p 904-935

Erbiceanu C bdquoAntologiurdquo de Antim Ivireanu icircn BOR XVII (1893-1894)

p 418-427

Erbiceanu C Cel dinticirci Octoih imprimat icircn Valahia icircn romacircneşte icircn BOR

XVI (1892-1893) p 800-804

Erbiceanu C Descoperirea manuscriptelor mitropolitului Antim Ivireanu icircn

BOR XI (1888) p 1019-1030

Erbiceanu C Icircnvăţătură bisericească a vlădicăi Antim I icircn BOR XVI

(1892-1893) p 769-785 II icircn BOR XVII (1893-1894) p 129-146 şi

225-242

Erbiceanu C Maximile şi sentinţele lui Antim Ivireanu icircn BOR XIV (1890-

1891) p 333-355

Erbiceanu C Un document de la mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanu icircn

BOR XV (1891-1892) p 60-64

Faiciuc Ioan Diftongul ea icircn poziţia bdquoerdquo icircn unele graiuri din Banat icircn CL

XXIII (1978) nr 2 p 207-220

Feifer Florin Antim icircntre realitate şi utopie Postfaţa icircn Antim Ivireanul

Didahii Bucureşti Editura Minerva 1983 p 213-239

Frăţilă Contribuţii lingvistice = Vasile Frăţilă Contribuţii lingvistice

Timişoara Editura de Vest 1993

Frăţilă Etimologii = Vasile Frăţilă Etimologii Istoria unor cuvinte Bucureşti

Editura Univers Enciclopedic 2000

Frăţilă Probleme de dialectologie = Vasile Frăţilă Probleme de dialectologie

romacircnă Timişoara Tipografia Universităţii din Timişoara 1987

Frăţilă Studii = Vasile Frăţilă Studii de toponimie şi dialectologie Timişoara

Editura Excelsior Art 2002

Frăţilă Studii lingvistice = Vasile Frăţilă Studii lingvistice Timişoara Editura

Excelsior 1999

Frăţilă Tacircrnave Texte şi glosar = Vasile Frăţilă Graiul de pe Tacircrnave Texte

şi glosar Timişoara Tipografia Universităţii din Timişoara 1986

Frăţilă Tacircrnave = Vasile Frăţilă Graiul de pe Tacircrnave Blaj Editura Astra

2005

Bibliografie 281

Fracircncu C Din istoria demonstrativelor romacircneşti formele (a)celei(a)

aceleiaşi (a)celeilalte (a)cestei(a) icircn SLLF II 1972 p 25-52

Fracircncu C Din istoria perfectului simplu forma de tipul zisei icircn LR XXXI

(1984) nr 5 p 426-436

Fracircncu C Din istoria verbelor neregulate imperfectul verbelor a da şi a sta

icircn LR XXVI (1977) nr 1 p 79-90

Fracircncu C Din istoria verbelor neregulate perfectul simplu şi mai mult ca

perfectul verbelor a da şi a sta icircn LR XXIX (1980) nr 4 p 307-318

Fracircncu Gramatica = Constantin Fracircncu Gramatica limbii romacircne vechi

(1521-1780) Iaşi Casa Editorială bdquoDemiurgrdquo 2009

Fracircncu C Formele de persoana a III-a ale auxiliarului de la perfectul

compus Privire istorică icircn SCL XX (1969) nr 3 p 299-318

Fracircncu C Limba Cazaniei lui Varlaam icircn comparaţie cu celelalte cazanii din

secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea icircn SLLF III 1974 p 47-80

Fracircncu C Vechimea și difuziunea lexicală a unei inovații comune doalectelor

limbii romacircne desinența -uri la pluralul femininelor publicat icircn LR

XXXI (1982) nr 3 p 199-212

Fracircncu C Vechimea şi răspicircndirea numeralului articulat icircn construcţii de tipul

partea icircntacircia icircn SCL XXXI (1980) nr 2 p 213-216

Fracircncu C Vechimea şi răspicircndirea unei inovaţii morfologice verbul a curge

icircn SCL 1981 nr III p 331-337

FRIBERG = Analytical Greek New Testament Greek Text Analyis Edited by

Barbara Friberg and Timothy Friberg [sl] 1994 Electronic edition

Gafton Alexandru Evoluţia limbii romacircne prin traduceri biblice din secolul

al XVI-lea Iaşi Editura Universităţii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2001

Gafton Alexandru Palia de la Orăştie ca traducere icircn PO II p 5-257

Gafton Alexandru Relaţia dintre Noul Testament de la Bălgrad (1648) şi

textul corespunzător din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn BB II p

LV-LXXXVI

Gafton După Luther = Alexandru Gafton După Luther Traducerea vechilor

texte biblice Iaşi Editura Universităţii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2005

Gafton Hipercorectitudinea = Alexandru Gafton Hipercorectitudinea

Abordare fonetico-fonologică din perspectivă diacronică şi cu aplicare

la palatalizarea labialelor şi la velarizare Iaşi Editura Universităţii

bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2000

GALR 2005 = Gramatica limbii romacircne I Cuvacircntul II Enunţul

Coordonator Valeria Guţu Romalo Bucureşti Editura Academiei

2005

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 282

Gheţie BD = Ion Gheţie Baza dialectală a romacircnei literare Bucureşti

Editura Academiei 1975

Gheţie ILRL 1978 = Ion Gheţie Istoria limbii romacircne literare Bucureşti

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică 1978

Gheţie Ion Consideraţii filologice şi lingvistice asupra Evangheliarului din

Petersburg icircn SCL XVII (1966) nr 1 p 47-79

Gheţie Ion Contribuţii la istoria trecerii lui ea la e (leage gt lege) icircn LR

XVII (1968) nr 6 p 501-508

Gheţie Dialectologia istorică = Ion Gheţie Introducere icircn dialectologia

istorică romacircnească Bucureşti Editura Academiei 1994

Gheţie Ion Evoluţia normelor literare icircn tipăriturile ardeleneşti de la sficircrşitul

secolului al XVII-lea icircn LR XXII (1975) nr 5 p 443-452

Gheţie Ion Graiurile dacoromacircne icircn secolele al XIII-lea ndash al XVI-lea (picircnă la

1521) Bucureşti EA 2000

Gheţie Ion Introducere icircn istoria limbii romacircne literare Bucureşti Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică 1982

Gheţie Ion Icircn legătură cu dialectele literare ale limbii romacircne icircn LR

XXXIII (1984) nr 5 p 437-443

Gheţie Ion Icircn legătură cu etimologia lui străin icircn SCL XXVI (1975) nr 2

p 175-182

Gheţie Ion Noi contribuţii la problema trecerii lui ea la e leage gt lege icircn

SCL XXVIII (1977) nr 1 p 79-86

Gheţie Ion Rolul textelor coresiene icircn procesul de unificare a limbii romacircne

literare icircn SLLF III 1974 p 105-139

Gheţie Ion U final la Neculce icircn LR XX (1971) nr 5 p 493-496

Gheţie Ion Mirela Teodorescu Asupra desinenţei -u a pers 3 pl a

indicativului imperfect Noi contribuţii icircn SCL XVII (1966) nr

2 p 175-183

Gheţie Ion Mirela Teodorescu Icircn legătură cu desinenţa -u a pers 3 pl a

indicativului imperfect icircn SCL XVI (1965) nr 1 p 87-101

Gheţie Ion Mirela Teodorescu Studiu filologic la Psaltirea Hurmuzaki vol I-

II Studiu filologic studiu lingvistic şi ediţie de Ion Gheţie şi Mirela

Teodorescu Indice de cuvinte de Rovena Şenchi Bucureşti Editura

Academiei 2005 I p 9-22

Gheţie ndash Mareş Graiurile = Ion Gheţie Alexandru Mareş Graiurile

dacoromacircne icircn secolul al XVI-lea Bucureşti Editura Academiei 1974

Bibliografie 283

Gheţie ndash Mareş Originile scrisului = Ion Gheţie Alexandru Mareş Originile

scrisului icircn limba romacircnă Bucureşti Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică 1985

Graur Al Evoluţia limbii romacircne Privire sintetică Bucureşti Editura

Ştiinţifică 1963

Guţu-Romalo Valeria Din morfologia secolului al XVI-lea perfectul simplu

al verbului a face icircn Omagiu lui Alexandru Rosetti la 70 de ani

Bucureşti Editura Academiei 1965 p 337-340

Haneş Petre V Prefaţă şi Indice de cuvinte la Antim Ivireanul Predici

Bucureşti Editura Minerva 1915

Heliade Scrieri lingvistice = Ion Heliade Rădulescu Scrieri lingvistice Ediţie

studiu introductiv note şi bibliografie de Ion Popescu-Sireteanu

Bucureşti Editura Ştiinţifică 1973

Hristea Probleme = Theodor Hristea Probleme de etimologie Bucureşti

Editura Ştiințifică 1968

Iacob Limbajul biblic = Niculina Iacob Limbajul biblic romacircnesc (1640-

1800) Vol I Aspecte ale evoluţiei limbii romacircne literare pacircnă la 1840

Vol II Biblia de la Blaj ndash text de referinţă icircn tradiţia biblică

romacircnească Suceava Editura Universităţii bdquoŞtefan cel Marerdquo 2001

Iacob Limba şi stilul Vulgatei = Niculina Iacob Limba şi stilul Vulgatei de la

Blaj 1760-1761 Studiu lingvistic la Biblia Vulgata Blaj 1760-1761

vol V Bucureşti Editura Academiei 2005 p 789-909

Iancu Victor Palatalizarea dentalelor icircn limba romacircnă Timişoara Editura

Facla 1975

ILRL 1997 = Gheorghe Chivu Mariana Costinescu Constantin Fracircncu Ion

Gheţie Alexandra Roman Moraru şi Mirela Teodorescu Istoria limbii

romacircne literare Epoca veche (1532-1780) coordonator Ion Gheţie

Bucureşti Editura Academiei 1997

Ionică Ion Noi atestări ale imperativului negativ arhaic icircn Omagiu lui

Alexandru Rosetti Bucureşti Editura Academiei 1965 p 403-407

Iordan Iorgu Limbă literară (Privire generală) icircn LR III (1954) nr 6

p 52-77

Iordan Iorgu Limba romacircnă actuală O gramatică a bdquogreşelilorrdquo Bucureşti

Editura Socec amp Co SAR [1943]

Iordan Iorgu Un fenomen romacircnesc dialectal ă neaccentuat gt a icircn bdquoRevista

filologicărdquo I (1927) nr 1-2 (februarie-iunie) Număr omagial pentru Sextil

pușcariu p 117-154

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 284

Iordan Iorgu Guțu Romalo Valeria Niculescu Al Structura morfologică a

limbii romacircne contemporane București Editura Științifică 1967

Iorga Nicolae Prefață la Predicile ţinute la Mitropolia din Bucureşti de Antim

Ivireanul 1709-1716 Vălenii de Munte Tipografia Neamul Romacircnesc

1911

Ivănescu Problemele capitale = Gheorghe Ivănescu Problemele capitale ale

vechii romacircne literare Iaşi 1948 Extras din bdquoBuletinul Institutului de

Filologie Romacircnărdquo ndash Iaşi Vol XI-XII (1944-1945)

Ivănescu G Studii de istoria limbii romacircne literare Ediţie icircngrijită şi postfaţă

de Al Andriescu Iaşi Editura Junimea 1989

Ivănescu G Ortografia şi limba lui Iancu Văcărescu din Poezii alese

[Bucureşti] 1830 icircn Contribuţii la istoria limbii romacircne literare icircn

secolul al XVIII-lea v II Bucureşti Editura Academiei 1958 p 55-74

Ivănescu ILR 2000 = G Ivănescu Istoria limbii romacircne Iaşi Editura

Junimea 2000

Kiraacutely Contacte lingvistice = Kiraacutely Francisc Contacte lingvistice Adaptarea

fonetică a icircmprumuturilor romacircneşti de origine maghiară Timişoara

Editura Facla 1990

Kiraacutely Francisc Studiu filologic şi Indice de cuvinte icircn Mihail Halici ndash tatăl

Dictionarium valachico-latinum [Anonimus Caransebesiensis] Ediţie

icircngrijită de Alexandru Metea şi Maria Kiraacutely Timişoara Editura First

2003

LIDDELL ndash SCOTT = Henry George Liddell Robert Scott (Compiled by) A

Greek-English Lexicon A New Edition Revised and Augmented

throughout by Sir Henry Stuart Jones Oxford Clarendon Press [1940]

LL = bdquoLimbă şi literaturărdquo Societatea de Ştiinţe Filologice din Romacircnia

Bucureşti I (1955) şu

LR = bdquoLimba romacircnărdquo Editura Academiei Romacircne Bucureşti I (1952) şu

Manea Dosoftei VPS = Laura Manea Dosoftei Viaţa şi petreacerea

svinţilor Studiu lingvistic Partea I Iaşi Editura Universităţii

bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2006

Mareş Alexandru Scriere şi cultură romacircnească veche Bucureşti Editura

Academiei 2005

Mazilu Dan Horia Introducere icircn opera lui Antim Ivireanul Bucureşti

Editura Minerva 1999

MDA = Micul dicţionar academic I (A-C) II (D-H) III (I-Pr) IV (Pr-Z)

Bucureşti Editura Univers Enciclopedic 2002 2003

Mic dicţionar ortografic Bucureşti Editura Academiei 1953

Bibliografie 285

Mihăescu Influenţa grecească = H Mihăescu Influenţa grecească asupra

limbii romacircne picircnă icircn secolul al XV-lea Bucureşti Editura Academiei

1966

Mihăilă G Icircmprumuturi vechi sud-slave icircn limba romacircnă Bucureşti Editura

Academiei 1960

MO = bdquoMitropolia Oltenieirdquo Revista oficială a Arhiepiscopiei Craiovei şi a

Episcopiei Ricircmnicului şi Argeşului Ricircmnicu Vacirclcea I (1948) şu

Moise Ion Aria de răspicircndire a perfectului simplu icircn Oltenia şi Muntenia icircn

LR XXVI (1977) nr 1 p 91-93

Molin Virgil Antim Ivireanul ndash editor şi tipograf la Ricircmnic (1705 ndash 1708) icircn

MO XVIII (1966) nr 9-10 p 825-834

Molin Virgil Contribuţiuni noi la istoricul relaţiilor culturale cu orientul

ortodox (1709-1712) Un ipodiacon Ungrovlah Mihail fiul lui Ştefan

meşter de tipar icircn ţări străine icircn BOR LXXIX (1961) nr 3-4 p 319-338

Munteanu ndash Ţacircra ILRL 1983 = Ştefan Munteanu Vasile D Ţacircra Istoria

limbii romacircne Privire generală (ediţia a II-a revăzută şi adăugită)

Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică 1983

NALR-Olt = Noul Atlas lingvistic romacircn pe regiuni Oltenia icircntocmit sub

conducerea lui Boris Cazacu de Teofil Teaha Ion Ionică şi Valeriu

Rusu vol I Bucureşti 1967 vol II Bucureşti 1971 vol III

Bucureşti 1974 vol IV 1980 vol V 1984

Nandris Phoneacutetique = Octave Nandris Phoneacutetique historique du roumain

Paris Librairie C Klincksieck 1963

Nanu Ion Un monument istoric de artă religioasă ctitoria mitropolitului

Antim Ivireanul icircn BOR LXXIX (1961) nr 3-4 p 223-318

Nedelescu Emil Contribuţia lui Antim Ivireanul la restaurarea şi

icircnfrumuseţarea sfintelor locaşuri din eparhia Ricircmnicului şi Noului

Severin icircn MO XVIII (1966) nr 9-10 p 820-824

Negrici Eugen Antim Logos şi personalitate Bucureşti Editura Minerva

1971

Neiescu P O problemă de fonetică istorică Originea lui bdquou finalrdquo icircn limba

romacircnă icircn CL II (1957) p 159-179

Niculescu Al Al Roceric Pronumele dicircnsul icircn limba romacircnă icircn SCL VIII

(1957) nr 3 p 315-343

Odobescu Al Pseudo-Cynegeticos Bucureşti Editura Eminescu 1972

Pamfil Viorica Elemente regionale icircn lexicul bdquoPaliei de la Orăştierdquo icircn CL

III (1958) p 227-248

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 286

Pană-Dindelegan Gabriela Regimul sintactic al verbelor icircn limba romacircnă

veche icircn SCL XIX (1968) nr 3 p 265-296

Pantaleoni Psalterium Hungaricum = Daniele Pantaleoni Texte romacircneşti

vechi cu alfabet latin Psalterium Hungaricum icircn traducere anonimă

din secolul al XVII-lea Timișoara Editura Universității de Vest 2008

Papahagi Maramureş = Tache Papahagi Graiul şi folklorul Maramureşului

Bucureşti Editura Cultura Naţională 1925

Paşca Ştefan Studiu istoric literar şi de limbă la O tipăritură munteană

necunoscută din secolul al XVII-lea cel mai vechi ceaslov romacircnesc

Bucureşti Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului 1939 p 3-93

Pavel Eugen Mihai Iştvanovici şi normele limbii romacircne literare I icircn LR

XLIII (1994) nr 9-10 p 413-430 II Observaţii asupra limbii

Chiriacodromionului de la Bălgrad icircn LR XLIV (1995) nr 3-4

p 107-123 III icircn LR XLIV (1995) nr 5-6 p 205-219

Petrovici Emil bdquoDepalatalizareardquo consoanelor icircnainte de e icircn Muntenia sud-

estul Transilvaniei şi icircn dialectul istroromacircn icircn CL V (1960) nr 1-2

p 9-22

Philippide Originea romicircnilor II = Alexandru Philippide Originea romicircnilor

vol II Ce spun limbile romicircnă şi albaneză Iaşi Tipografia Viața

Romicircnească 1927

Purdela Maria-Luiza Contribuţie la studiul unui fenomen fonetic romacircnesc

dialectal ă protonic gt a icircn CL XV (1970) nr 2 p 265-269

Predicile ţinute la Mitropolia din Bucureşti de Antim Ivireanul 1709-1716

Prefaţă de N Iorga Vălenii de Munte Tipografia Neamul Romacircnesc

1911

Puşcariu LR = Sextil Puşcariu Limba romacircnă vol I Privire generală vol II

Rostirea Bucureşti Editura Academiei 1940 1959

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar = Sextil Puşcariu Teodor A Naum Icircndreptar şi

vocabular ortografic Bucureşti Editura Cartea Romacircnească [1932]

Rădulescu Maria Observaţii asupra topicii subiectului şi a predicatului icircn

limba romacircnă din secolul al XVI-lea icircn SCL XX (1969) nr 1 p 49-55

Rădulescu Maria Topica atributului adjectival icircn Evanghelia cu icircnvăţătură

a diaconului Coresi icircn SCL XII (1961) nr 2 p 233-258

Rădulescu Maria Topica complementului indirect exprimat prin pronume

personal aton icircn limba romacircnă a secolului al XVI-lea icircn Omagiu

lui Alexandru Rosetti Bucureşti Editura Academiei 1965 p 731-737

Rămureanu I Antim Ivireanul luptător pentru ortodoxie icircn BOR LXXIV

(1956) nr 8-9 p 848-853

Bibliografie 287

Regule ortografice stabilite de Academia Romacircnă icircn anul 1904 Sibiu 1904

Rizescu I Cu privire la dubla negaţie icircn limba romacircnă icircn SCL XIV (1963)

nr 4 p 471-478

Rosetti Cazacu ILRL1 = Al Rosetti B Cazacu Istoria limbii romacircne

literare vol I De la origini picircnă la icircnceputul secolului al XIX-lea

Bucureşti Editura Ştiinţifică 1961

Rosetti Cazacu Onu ILRL2 = Al Rosetti B Cazacu Liviu Onu Istoria

limbii romacircne literare vol I De la origini picircnă la icircnceputul secolului

al XIX-lea ediţia a II-a revăzută şi adăugită Bucureşti Editura

Minerva 1971

Rosetti ILR 1978 = Al Rosetti Istoria limbii romacircne I De la origini picircnă icircn

secolul al XVII-lea Ediţia a doua revăzută şi adăugită Bucureşti

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică 1978

Rusu Grigore Structura fonologică a graiurilor dacoromacircne Bucureşti

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică 1983

Rusu Nord-vestul Olteniei = Valeriu Rusu Graiul din nord-vestul Olteniei

Bucureşti Editura Academiei 1971

Sala Aventurile = Marius Sala Aventurile unor cuvinte romacircneşti Bucureşti

Editura Univers Enciclopedic 2005

Sala Contribuţii la fonetica istorică = Marius Sala Contribuţii la fonetica

istorică a limbii romacircne Bucureşti Editura Academiei 1970

Sacircrbu Richard Vasile Frăţilă Dialectul istroromacircn Texte şi glosar

Timişoara Editura Amarcord 1998

SCL = bdquoStudii şi cercetări lingvisticerdquo Editura Academiei Romacircne Bucureşti

I (1950) şu

SLLF = Studii de limbă literară şi filologie vol I-III Bucureşti Editura

Academiei 1969 1972 1974

Şerbănescu Niculae Antim Ivireanul tipograf icircn BOR LXXIV (1956) nr 8-9

p 690-766

Şerbănescu Niculae Icircncă o carte tipărită de mitropolitul Antim Ivireanul icircn

BOR XCIV (1976) nr 3-4 p 349-355

Şerbănescu Niculae Mitropolitul Antim Ivireanul icircn MO XVIII (1966) nr

9-10 p 771-811

Şerbănescu Niculae I Istoria Micircnăstirii Snagov Bucureşti Institutul de

Istorie Naţională 1944

Ştefan Ion Răspicircndirea desinenţei -u la persoana a III-a plural a

imperfectului indicativ icircn limba literară icircn LR XXVII (1978) nr 1

p 41-50

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 288

Ştrempel Antim Ivireanul = Gabriel Ștrempel Antim Ivireanul Bucureşti

Editura Academiei 1997

Ştrempel Gabriel Copişti de manuscrise romacircneşti picircnă la 1800 vol I

Bucureşti Editura Academiei 1959

Ştrempel Gabriel Introducere icircn Antim Ivireanul Opere Ediţie icircngrijită şi

studiu introductiv de Gabriel Ştrempel Bucureşti Minerva 1972 p V-LX

Ştrempel Gabriel Introducere icircn Antim Ivireanul Predici Ediţie critică

studiu introductiv şi glosar de Gabriel Ştrempel Bucureşti Editura

Academiei 1962 p 5-67

TDR = bdquoText și discurs religiosrdquo I (2009) șu

Teaha Valea Crişului Negru = Teofil Teaha Graiul din Valea Crişului Negru

[Bucureşti] Editura Academiei 1961

Teodorescu Mirela Normă şi grai icircn scrierile lui Varlaam icircn SLLF III 1974

p 185-206

Teodorescu Mirela Probleme de interpretare a grafiei textelor romacircneşti

(secolul al XVII-lea) icircn SCL XXI (1970) nr 2 p 157-170

TEW = Tamaacutes Lajos Etymologisch-historisches Woumlrterbuch der ungarischen

Elemente im Rumaumlnischen unter Beruumlcksichtigung der Mundartwoumlrter

Budapest Akadeacutemiai Kiadoacute 1966

TDRG2 = H Tiktin Rumaumlnisch-Deutsches Woumlrterbuch ed a II-a

uumlberarbeitete und ergaumlnzte Auflage von Paul Miron Band I-III

Wiesbaden Otto Harrassoowitz 1986 1988 1989

Todi Elemente de sintaxă = Aida Todi Elemente de sintaxă romacircnească

veche [Piteşti] Editura Paralela 45 2001

Ţacircra Vasile D Construcţii sintactice icircn graiul de pe valea superioară a

Şieului (Transilvania) icircn Studii de lingvistică Timişoara 1976 p 207-213

Ţacircra Nord-estul Transilvaniei = Vasile D Ţacircra Graiul din nord-estul

Transilvaniei icircn bdquoAnuarul Institutului de Cercetări Etnologice şi

Dialectologicerdquo Seria A 1 Comunicări Bucureşti 1979 p 347-358

Ţacircra Valea superioară a Şieului = Vasile Ţacircra Graiul de pe valea superioară

a Şieului (Transilvania) Teză de doctorat Timişoara 1975

Ursu N A Problema interpretării grafiei chirilice romacircneşti din jurul anului

1800 icircn LR IX (1960) nr 3 p 33-46

Vasiliu Laura Varianta dupe icircn LR XXXII (1983) nr 2 p 116-120

Vicircrtosu Emil Suprascrierea slovelor chirilice icircn LR XIII (1964) nr 2

p 120-148

Vicircrtosu Emil Paleografia romacircno-chirilică Bucureşti Editura Ştiinţifică

1968

Bibliografie 289

WLAD = Gustav Weigand Linguistischer Atlas des dacoromaumlnischen

Sprachgebietes Leipzig 1909

Zgraon Florentina Consideraţii filologice asupra primei traduceri manuscrise

a Scării lui Ioan Sinaitul icircn LR XXV (1976) nr 3 p 275-287

An e x ă

Antim Ivireanul

Predoslovia Psaltirii slavone București 16941

Psaltirea slavonă din 1694 este una din cele cinci cărţi imprimate

de Antim Ivireanul icircn prima etapă a activităţii sale icircn Ţara Romacircnească

la Bucureşti (icircntre 1690 şi 1694) Este singura lucrare icircn limba slavonă

din această perioadă și este dedicată lui Ioan Constantin Duca

domnitorul Moldovei Titlu-l cărţii este notat icircn limba romacircnă

Psalti[re] a prorocul[ui] şi icircmpăratului David cu molitve rumacircneşti la

toate cathizmele şi cu alte micircntuitoare rugi şi pashalii de 46 de ani

carele s-au tipărit icircn zilele blagocistivului domnu a toată Ţara

Rumacircnească Ioan Costandin Bltasarabgt Bltricircncoveanugt voievod

fiind păstoriu turmei lui Hristos preasfinţitul mitropolit chir Theodosie

icircn anii de la Hristos 1694 icircn sficircnta Mitropolie icircn Bucureşti

Icircn reproducerea textului am folosit metoda transcrierii fonetice

interpretative ţinicircnd cont de normele scrisului romacircnesc de la sficircrşitul

secolului al XVII-lea

1 Icircn cele mai multe cazuri slova agrave notează vocala [a] şi a fost

transcrisă prin litera corespunzătoare din alfabetul latin agraventildeuiumlethagrave (3r)

igraveagraveethg (2r) Cicircnd este precedată de la icircnceput de silabă agrave corespunde

diftongului [macra] Deşi icircn asemenea situaţii valoarea lui agrave este aceeaşi cu

1 Textul Predosloviei a fost publicat de noi mai icircnticirci icircn Anexe la Antim

Ivireanul Predoslovia Psaltirii slavone (București 1694) icircn Oana Chelaru-

Murăruș Maria Cvasnicirci Cătănescu Claudia Ene Camelia Ușurelu Rodica

Zafiu (editori) Text și discurs Omagiu Mihaelei Mancaș București Editura

Universității din București 2011 p 125-140

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 292

a slovelor şi slova chirilică icircn discuţie a fost transcrisă tot prin a acirc agraveoumluacute (5r

) 2 Slova g a fost transcrisă prin e cicircnd este precedată de o

consoană ecircethgmegraveiacuteegrave (3v) iumlgiacute ethu (3r

) dar prin ie [macre] cicircnd semnul

chirilic se află la icircnceputul unei silabe acircicircgacircwaumluuml (2r) iumleumlicircagraveg (2v

) 3 Un cuvicircnt a fost notat cu u final numai dacă icircn scrierea lui cu

litere chirilice apare u icircn această poziţie iacutegacircicircgntildeecircu (3r) ntilde egraveiacutentildeu (2v

) 4 Semnul uacute a fost transcris prin ă sau prin icirc (acirc) stabilirea valorii

sale făcicircndu-se de regulă după ortografia actuală iumluacuteethagrave (2v)

igraveuacuteiacute umg (3r)

5 Slova apare icircntotdeauna cu valoarea lui icirc ciacuteatildeueth (3v)

wcethauml g (5r)

6 Erul mic uuml nu are valoare fonetică la final de cuvicircnt Aumlagraveiacute egraveeumluuml (2

v) ecircuiacuteicircntildeecirciacuteaumluuml (3v

) 7 Slova h notează diftongul [secta] după o slovă-consoană icircn

poziţie tare eumlegraveiacuteegravemh (4r) ethuiumlhntildeecircuacute (3

r)

Icircn cuvinte de tipul lege (lt leage lt lat legem) vedere (lt vedeare

lt lat vĭdere) slova h a fost transcrisă prin eacute pentru a fi consecvenți

față de redarea grafemului chirilic icircn situații de acest tip icircn opera deja

editată a lui Antim Ivireanul Sicircntem de părere icircnsă că aceste cuvinte se

rosteau cu diftong icircn vremea şi icircn regiunea icircn care a lucrat Antim eumlh h (2

r) divideheumlg (3

r)

Slova h a fost redată prin ea icircn cadrul numelui etnic Ntildeicirceumlicirciacutehiacuteegrave

(3r) ndash formă justificată prin influenţa formelor de singular terminate icircn -

ean (lt vsl -eaninŭ -ĭaninŭ) (cf ricircmlean lt vsl Rimlĭaninŭ)

8 Slova notează diftongul [macra] la icircnceput de cuvacircnt sau de

silabă ntilde g (2r) iacutegacircicirc (3

r) O singură dată are valoarea diftongului

[secta] după o slovă-consoană icircn poziţie tare Oumlagraveethagrave ETHuigraveuacuteiacutentildeecircuacute (1r)

9 Slova notează diftongul [macra] la icircnceput de cuvicircnt sau de

silabă alternicircnd cu ethuacute (2v) ecircgeuml u eumlagrave (3

v)

10 Semnul chirilic thorn a fost transcris prin iu ethuatildeuacutedividethorniacuteh (2r)

ethuatildeuacute icirceththorn (5r)

Anexă 293

11 Slovei icirci corespunde icirc icircn sau icircm iacuteagraveeuml uuml (2r) ethu (5

r)

iumluacuteethuacuteouml (5r)

12 Slova v apare de două ori (o dată icircn titlu şi o dată icircn text) cu

valoarea i ecircveth (1r) ogravevethicircatildeethagraveocircueuml (5r

) 13 Slova divide urmată de a sau o a fost redată prin ce sau ci după

norma actuală icircn cuvinte de tipul agravedivideagraventildeograveuacute această şi ecircetharingaumlegraveiacutedividewagraventildeuacute credincioasă

14 S-a refăcut icircntre paranteze drepte [ ] finalul a două cuvinte de

pe pagina de titlu păstrată fragmentar

15 Icircntregirea prescurtărilor uzuale pentru cuvintele sacre s-a făcut

tacit Icircn icircntregirea numelui domnitorului s-au folosit croşete lt gt

T e x t u l

2r

2v

3r

3v

Blagocistivului prealuminatului şi preaslăvitului domnu şi oblăduitoriu

a toată Moldaviia Ioan Costandin Duca Voievod plecate icircnchinăciuni

Foarte mare cu adevărat şi icircnalt şi plăcut lucru lui Dumnezău iaste şi să

veacutede rugăciunea curată blagocistive şi luminate doamne căci că vedem

şi icircn leacutegea veacuteche şi icircntr-această noao şi icircntr-alte locuri multe minuni

făr de număr şi lucruri preste fire prin rugăciune făcute că precum

zice Iacov al Domnului apostol 13 51 şi Ilie au fost om pătimitoriu

aseacutemenea cu noi şi cu rugă s-au rugat să nu ploao şi n-au plooat pre

pămicircnt ani 3 şi luni 6 şi iară s-au rugat şi ceriul ploaie au dat Aşijderea

Daniil pren rugăciune gurile leilor au icircnchis şi cei 3 prunci au stinsu

puteacuterea focului Solomon pre icircnţelepciunea cea ce şade icircntr-un scaun cu

Dumnezău o au cicircştigat David icircmpărat şi prorocul carele şi nici să află

den multe feacuteliuri de nevoi şi supărări s-au izbăvit Fericit dară adevărat

iaste acela carele de pururea să icircndelet- niceacuteşte cu sfintele scripturi şi

rugăciuni că nu numai de primejdiile ce-i vin asupra lui să izbăveacuteşte ce

tocma şi pre nevăzuţii vrăjmaşi icirci izgoneacuteşte şi de ceacutele viitoare năpăşti să

micircntuiaşte Precum şi Domnul nostru icircnvăţicircnd pre sfinţii lui ucenici le

zicea bdquoPrevegheaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi icircn năpăştirdquo şi Pavel

marele apostol al Domnului cătră Soloneani 13 52 bdquoNeicircncetat vă

rugaţirdquo şi iarăş bdquoRugaţi-vă pentru noi Rugaţi-vă unii pentru alţiirdquo şi

Ioan Zlatoust pentru rugăciune zice bdquoNu numai cicirct izbăveacuteşte de toată

nevoia şi supărarea sufletească şi trupească pre ceia ce să nevoiescu cu

dicircnsa ce icircncă şi priiateni cu sicircngur Dumnezău icirci face şi a vorovirea cu

dicircnsul icirci icircnvredniceacuteşterdquo pentru aceasta şi eu smeritul cunoscicircnd cea

preste măsură puteacutere a sfintei rugăciuni şi folosul sufletescu ce iau

pravoslavnicii creştini dintru ajutoriul ei de ricircvna dumnezăiască

icircndemnicircndu-mă şi icircnfricoşarea a leaneşului rob temicircndu-mă şi pre

icircndemicircnă avicircnd şi tipografiia careacute cu cheltuiala prealuminatului domnu

1 Trimiterea se face la Iacov 5 17

2 Trimiterea se face la 1 Tesaloniceni 5 17

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 296

4r

4v

5r

şi oblăduitoriu a toată Ungrovlahiia Ioan Costandin Băsărab Voievod s-au

făcut şi cu ştiinţa şi voia măriei sale m-am icircndemnat de am tipărit

această de suflete folositoare psaltire a prorocului şi icircmpăratului David

careacute iaste vicircrfu şi temeiu a toată cicircntarea şi rugăciunea careacute

proroceaşte ceacutele fiitoare şi pomeneacuteşte istoriile careacute legiuiaşte ale vieţii

şi arată ale politicii Şi icircn scurt precum zice marele Vasilie bdquoIaste

visterie de opşte a tuturor bunelor icircnvăţături vindecare bolnavilor

micircngicirciare scicircrbiţilor cicircntare norociţilorrdquo precum zice şi apostolul

Iacov3 bdquoPătimeaşte cineva rău să să roage Petreace cineva bine să

cicircnterdquo şi iară Vasilie bdquoCicircntarea iaste liniştea sufletului dăruirea păcii

izgonirea demonilor aducere ajutoriului icircngerescu armă icircnfricoşărilor

celor de noapte tinerilor icircnfricircmseţare bătricircnilor micircngicirciare glasul

beseacutereciirdquo Cicircntarea iaste viaţa cea cerească Dintr-aceasta să naşte mare

cuviinţă ai vitejiii sufleteşti adeverinţa direptăţii plinirea icircnţelepciunii

precum zice singur bdquoIcircnceacuteperea icircnţelepciunii frica lui Dumnezăurdquo Şi

mai icircn scurt să zicem aceasta decicirct toate sfintele cărţi şi rugăciuni au

adunat mai multă folosinţă Deci pre această beseacutericească organă cu

dumnezăieşti dulci cuvinte de cicircntări (adecă Psaltirea) cu ajutoriul lui

Dumnezău pren multă nevoinţă tipărindu-o cu plecăciune o aduc şi o

icircnchin preaicircnţeleptului suflet al măriei tale rugicircndu-mă ca o

credincioasă slugă să o priimeşti cu dragoste şi să nu cauţi la

micşorarea ei ce la cea din tot sufletul şi den toată inima a mea voie şi

osicircrdie Şi să trăieşti măriia ta cu puteacuterea lui Dumnezău icircntr-această

viaţă domnind şi stăpicircnind cu bună sănătate şi cu norocită stăpicircnire

icircntru cinstit scaunul măriei tale picircnă la adicircnci bătricircneacuteţe Iară icircntru

icircmpărăţiia ceriurilor să fii icircncununat cu luminate şi veacutecinice cununi

icircntru Hristos Domnul nostru a căruia e slava icircn veacii veacilor Amin

Al măriei tale mai mic rugătoriu smeritul icircntru ieromonahi Anthim

Ivireanul tipograful

3 Trimiterea se face la Iacov 5 13

In d i c e d e c u v i n t e

A (la) anul de la zidirea

lumii 216

(la) leat 216

a 162 163195 199 200

a (prep) 167 168

a acoperi de cătră 243

a aduce cătră 243

a arăta cătră 243

a ascunde de cătră 243

a avea cătră 243

a blestema 113

a crede 235

a dooa 96

a doua 96

a dovedi cătră 244

a fi cătră 244

a fugi de cătră 244

a greşireacute 233

a iubi 235

a icircnvăţa 235

a judeca 235

a lăudareacute 233

a lua aminte 236

a multe neamuri 167

a mulţi [] boiari 167

a nooaa 96

a numi cătră 244

a patra parte 215

a piiarde 99

a plicircnge cătră 244

a pofti 139

a ponoslui 236

a ricircde 236

a să bucura de o

bunătate 235

a să credereacute 233

a să ruşina de cătră 244

a se apropia 234

a se bucura 235

a striga cătră 244

a toată 167 168

a toată cicircntarea 167

a toată făptura 167

a toată lumea 167

a toată micircngicirciarea 167

a toată Moldaviia 167

a toată Ţara

Rumacircneasca 167

a toată

Ungrovlahiia 167

a toate 167

a toatei lumi 168

a toatei politiei 168

a tot 167

a tot cinul

bisericesc 167

a tot cuvicircntul 167

a treia parte 215

a vorovireacute 233

a zice cătră părinţi 244

a zicereacute 233

acea 198

aceasta 196

această 196

aceea 198

aceia 198

aceacuteia 198

aceacuteiaşi

(totuna şi ~) 135

aceii 199

aceiia 199

acel 198

acela 198

acelaş(oslashi) 135

acele 198

acelea 198

aceacutelea 198

-aceacutelea 198

aceacutelia 198

acelor 199

acelora 199

acelui 198 199

aceluia 198 199

acest 81 196

acesta 196

acestaş 135 196

acestaş(oslashi) 135

aceacutestaş(oslashi) 135

acestaşi 134 196

acestaşi (icircntr-~ chip) 135

aceste 196

aceacuteste 196

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 298

acestea 196

aceacutestea 196

aceacutesteacutea 196

aceacutesteacuteş(oslashi) 135

aceacutestia 196

acestor 197

acestora 197

acestui 196

acestuia 196

aceşti 196

aceştia 196

aceştii 197

aceştiia 197

acolea 240 241

acolo 240 241

acopere-l-voiu

pre el 179

acum 237

acum acum 249

adecă 51 238

adecăte 238

adevăr 43

adevărat 43 81 113

239

adevăratu 81

adevărul 43

adevărului 43

adeverinţă 43

adicircnci 179

adicircncu păcatelor 172

adormi 78

adormi (nu vor ~) 78

adormire 78

adormirea 78

adormit 78

aducere ajutoriului

168

adunării cei bisericeşti

175

aduseacutese 227

aflaţi 119

aflător 126

aflicircndu-să 122

afurisaniei 165

agonisicircţ 118

ai 163 164 195 199

200

ai miei 166

ai miii 166

aiave 240

aiavea 240

aicea 241

aici 241

ajuns (au ~) 81

ajutor 126

ajutor 126

ajutor 137

ajutori (pl) 156

ajutoriul 124 137 172

ajutoriului 137

ajutorul 126

al 162 163 164 195

199

al cincilea 214

al doilea 214

al noaolea 214

al optulea 214

al şaptelea 214

al unsprăzeacutecelea 214

ale 163 195 199 200

aleluia 265

alliluia 71 265

altcevaş 135

altele 205

altfeliu 130

altul 205

alţii 205

am aşăzat 132

am chiemat-o 183

am icircnfrumoseţat-o 184

am săvicircrşit-o 183

amăraşte 124

amin 265

aminte 62

amicircndoao 96 214

amicircndoi 214

amicircnduror 214

amicircndurora 214

amicircndurori 214

amoniteacuteni 89

Andrei 84

anul de la Hristos 216

anume 45

apele 44

apipăeri 141

apipăi (a ~) 141

apipăit (am ~) 141

apostolul 172

aprinşi 134

aproapele 44

apropiindu-să 122

apropiindu-să de

Ierusalim 234

apucat (au ~) 120

ar avea 232

ar ceacutere 232

ar cicircştiga 232

ar face 232

ar fi ascultat 232

ar fi avut 232

ar fi chemat 232

ar fi făcut 232

ar fi putut 232

Indice de cuvinte 299

ar fi vrut 232

ar fi vrut 232

ar fi zis 232

ar veni 232

ar vrea 232

ar zice 232

aramă 145 158

arămuri 158

arămurile 158

arăta 29

arăta (să ~) 30

arătat (ai ~) 29

arătaţi 29 119

arăticircndu-şi 134

arăţi 119

arepi 51

arepile 51

arepilor 51

argatul 147

arhiereul 172

arianesc 28

arienesc 28

asamicircnă (să ~) 118

asămănare 118

asămicircnător 126

ascultare 233

ascultaţ 121

ascultaţi 119

aseacutemenea 87 240

asemicircna 117

Asthinei 166

Astiniii 166

aşa de 178

așa de frumoase 178

așa de nesimțitori 178

așa de sărac 178

aşaze (să- ~) 136

aşăzată 132

aşăzămicircnturile 132

aşeza (a ~) 132

aşezat (au ~) 132

aşezată 132

a-şi icircntoarce 134

aşijderea 43

aşijderea 113

aşijderea 240

aşijderea 240

aşijdirea 43

aşteaptă 113

aticirct de 178

aticirct de curate 178

ați răscumpărat 119

ați răscumpărat

(v-~ ~) 119

au (conj) 247 248

249

au (vbaux) 226

au apucat-o 183

au ars 226

au băgat-o 183

au biruit 226

au dat 226

au dat-o 183

au dat-o 183

au dormit 78

au duhovnicit 227

au fost 226

au fost aruncat 228

au fost ascuns 228

au fost avicircnd 224

au fost băgat 228

au fost biruit 228

au fost bicircnd 224

au fost hirotonisind

224

au fost icircnţeles 228

au fost mai iubiţ 234

au fost murit 228

au fost prădat 228

au fost priimiţ 234

au fost prorocit 228

au fost robit 228

au fost săpat 228

au fost spus 228

au fost supuşi 234

au fost zis 228

au icircnchipuit-o 184

au icircnchis 139 226

au icircnfipt-o 184

au icircnvăţat aceacuteste taini

235

au judecat norodul 236

au luat-o 183 184

au numit-o 184

au omoricirct [] pre fiiu-

său 180

au omoricirct pre el 180

au omoricirct-o 184

au pierdut-o 184

au rădicat-o 184

au rămas 226

au ricircnduit-o 184

au rumpt 140

au rupt-o 183

au să facă 229

au sfăricircmat-o 184

au ticirclcuit-o 184

au trimis 226 227

au uns pre el 180

au văzut-o 184

au văzutu-o 184

au veselit-o 184

au vrut 226

au au 249

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 300

au sau 249

auzi 123

auzise 227

aveţi 119

avuţiei 165

B

ba ba 249

balaur 26

bate 45

bate (va ~) 45

batjocurească 137

bălaur 26

bălauri 26

bălaurii 26

bălaurilor 26

bălaurul 26

bărbat 30

bărbaţi 119

bărbaţii 30

bătricircn 30

bătricircneaţe 162

bătricircneacuteţe 87

bătricircnilor micircngicirciare

169

bea (a ~) 88

berbeacutece 147

beseacuterecă 39

beserecesc 39

beseacuterecii 39 165

beseacuterica 39 40

beseacuterică 39 40 87

besericească 39 40

beseacutericească 39

beseacutericei 39

besericesc 40

beseacutericeşte 40

besericeşti 39 40

beseacuterici 39 40

beseacutericii 39 40 165

beseacutericilor 39 40

beacuteţi 119

beţiii 166

bezne 161

beznele 161

bine 103

biruitor 126

bisearecă 40

bisearica 40

bisearicii 40

biseacuterica 40

biseacuterică 41

bisericească 41

bisericesc 41

biseacuterici 41

biseacutericii 41

blagocistivului 113

blagoslovească (să ~)

109

blagosloviei 165

blagoslovit 104

blestem 38

blestema (a ~) 38

blestemat (s-au ~) 38

blestemată 38

blestematul 38

blestematul

de smochin 171

blestemaţilor 38

blestemă 38

bleacutestemă 38

blestemăm 38

blesteme (să ~) 38

blestemicircnd 38

blestemul 38

boale 152

boalele 152

bogăţiia 94

boiar 93

boiari 93

boiarin 93

boiariu 93 125

boierime 94

bolnavilor vraci 169

botezătoriu 125

bucura-să-va 122

bucura-se-vor 121

bucuraţi (vă ~) 119

bucuriei 165

bucuriei cei nespuse

175

bucuriei ceii adevărate

175

bucuriia 94

bucuricircndu-să 122

buna-credinţă 62

bunătăţ 121

bunătăţi 119

bunelor 113

buruianul 150

C

ca pre sine 191

capete beseacutericii 169

capetile 45

capul 172

cară (s) 150

carăle 150

care 209 210

careacute 209

carea 209

carele 209 210

carii 209

casei 165

Indice de cuvinte 301

casii 165

catastişăle 132

catastişe 132

cauţi (să nu ~) 119

cazanie 25

că 264

căci 120

cădeţi (să nu ~) 119

călătoriu 125

cămaşă 146

cărnuri 159

cărnurile 158

cărturari (om ~) 125

cărţi 119

cătră 33 243 244

cătră sine 191

către 33

cea 174 200

ceale 200

cei 174 200

cei (ceii) 174 175 200

ceialalţi 119

cel 174 200

cele 174

ceacutele 87

celor 200

celoralalţi 119

cenuşă 146

cer 126

cereşti 113

ceriu 125

ceriul 125 172

ceriuri 125

ceriurilor 125

cerşind(u-) 67

cerşut 67

cerşut (am ~) 67

cerşut (au ~) 67

cerului 126

cetatea

Ierusalimului 169

cetatea Nain 169

cetatea Nazaretului

169

cetatea Samariei 169

cetatea Vavilonului

169

cetăţ 121

cetăţi 119

cetăţii 165

cetăţii cei de sus 175

cetească (să nu să ~)

51

cetim (să ~) 51

cetit (am ~) 51

cetit (au ~) 51

cetitori 51

cetitoriu 125

cetiţ (nu ~) 51

cetiţi (nu ~) 51

cevaş 135

chemare 99

chemarea 99

chemat (ar fi ~) 99

chemat (au ~) 99

chesariul 125

chesariului 174

chi(i)amă 99

chi(i)emat (au ~) 99

chi(i)emi 99

chiar 139

chiemicircndu-se 121

chiiamă (să ~) 99

chiiame (să ~) 99

chip 139

chiparos 139

chipul 172

chipul (icircn tot ~) 156

chivernisitoriu 125

ci (ce) 250 257 258

259 260

cine 45

cineva 113 201 202

cinstiţ 121

cinstiţi (să ~) 119

citească (să ~) 52

citi (va ~) 52

cititoriu 52

citiţi (să ~) 52

cicircinele 89

cicircinii 89

cicircinilor 89

cicircmpie 149

cicircmpuri 149

cicircnd cicircnd 250

cicircndva 239

cicircntare norociţilor 169

cicircntarea (toată ~) 156

cicircnte (să ~) 113

cicircrpiia 222

cicirct de 178

cicirct de mare 178

cicirct de mică 178

cicirct de procopsit 178

cicircte 13 215

cicircte 2 slove 215

cicircte 4 214

cicircte cu 6 aripi 216

cicircte de taleri 5 216

cicircte doi cicircte doi 216

cicircte doi duhovnici 215

cicircte doi galbeni 216

cicircte patru 214 215

cicircte şase bani 215

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 302

cicircte şase chile 215

cicircte taleri 20 216

cicircte trei 214

cicircte treacutele 214

cicircte unul cicircte unul 216

cicircţ 121

cicircţi 119

cicircţva 118

coadele 152

cocon 75

coconi 75

coconii 75

coconilor 75

coconul 75

copac 150

copaci 150

copaciul 150

coprind (să ~) 76

coprindea 76

coprins (au ~) 76

corabiia 94

corbul 135

corhorul 172

covicircrşaşte 136

covicircrşesc 132

crăpicircnd 124

creacutede pre dracul 235

credem minciunile 235

credincioşilor 132

credinţă 62

credinţei 165

credinţii 165

credinţii cei

de obşte 175

credinţii tale cei peste

măsură 175

creşteţi 119

creştinătăţii 165

creştini 148

crez 218

cu adevărat 239

cu dreptate 240

cu toate aceacutestea 240

cu toate aceacutestia 240

cuconi 75

cugetele 44

cugetile 45

cuminece

(să nu săse ~) 62

cuminece (să săse ~)

62

cumpenile 45

cumva 239

cunoaşteţi 120

cunoaşteţi (să ~) 119

cuprind 75

cuprind (să ~) 75

cuprinde 75

cuprinde (nu ~) 75

cuprindea 75

cuprins (va fi ~) 75

cuprinşi 134

cuptoriul 125

curăţeniei 165

curăţeacuteşte 117

curăţitoriu 117 125

curcubeul 109

curgea 218

curgerile 218

curicircnd 71

curvească (să ~) 109

cutare 204 205

cutarea 204

cutarele 204 205

cutăriia 204

cutăruia 204

cuvinte 46 62 113

cuvintele 62

cuvicircntător 126

cuvicircntul (tot ~) 156

D

da (vb) 224

dar (conj) 259

dar (s) 81

dar(ă) 250 251 252

253 256

dar(ă) 260 262

daru 81

daru acestuia 172

dascal 27

dascal lumii 169

dascali 27

dascalii 27

dascălilor 27

dascălul 27

dascălului 27

dator 59 126

datori 59

datorie 59

datoriu 59

datornici 59

daţi (veți să- ~) 119

dă 116

dă obşte 116

dă vreacuteme ce 116

dăpărtată 116

dăpărtează 116

dăsfătări 116

dăspărţită 116

dăspărţitoarea 116

dăspărţitură 116

dăşărt 116

dăşărtăciune 116 132

Indice de cuvinte 303

dăşărtăciunile 116

dăşărte 116

dătător 126

dăzlegă 116

dăznădăjduire 116

de 46 113 115 166

167 169 171 181

de (conj) 211

de (pron) 210 211

de acolea 241

de aticircta mulţime (~

purtător de grijă 166

de cătră 243 244

de doao ori 96

de Dumnezeu (Născă-

toarea ~) 166

de Dumnezeu

(văzătoriul ~) 167

de la sine 191

de leacutege (puitoriu ~)

166

de obşte 115

de pururea 240

de sine 191

de suflete

(~ folositoare) 166

de vreacuteme ce 115 264

deaca 263

deasupra 115

deci 238 239 260 261

deci dar(ă) 260 262

263

deacutederă 225

dejghinării 165

demonilor 113

den 55

denadins 56

denadins (cu ~) 56

denadinsul 56

denadinsul (cu ~) 56

denainte 55 56

denapoia 55 56

deacuteniia 94

denticirci 56

denticirciu 56 83

dentr(u) 56

depărată 115

deplin 115

desăvicircrşit 133

desăvicircrşită 133

deschide 138

deschide (a ~) 138

deschide (să ~) 115

deschiderea 115

descoperit (au ~) 115

desfătarea 115

desfătări 115

desfătării 115

despărţiţ 115

despre 115

despuiat 93

deşărt 115

deşchide 137

deşchide (să ~) 137

deşchide (va ~) 137

deşchidem (să ne ~)

137

deşchiderea 137

deşchide-ți (~ ochii)

137

deşchideţi (să ~) 137

deşchideţi-vă 137

deşchis (am ~) 137

deşchis (au ~) 137

deşert 132

deşertăciuni 132

dezleacutege (să ~) 115

deznădăjduiască (să nu

să ~) 28

deznădăjduire 28

din 55 113 115

din sine 191

dinafară 56

dinlăuntru 56

dinlăuntru (pe ~) 102

dinn 55

dinticirci 56 83 113 115

213

dinticirciu 83 213

dintr- 181

dintr(u) 56 115

dintre 56

dintr-icircnsa 181

dintr-icircnsele 181

dintr-icircnsul 181

dintr-icircnşii 181

dirept 64

direptate 64

direptatea 64

direptăţii 64 165

direptul 64

direpţi 64

dicircnsa 181 182

dicircnseişi 187

dicircnsele 181 182

dicircnsul 181 182

dicircnşii 181 182

dicircnticirci 58 116

dni 217

Doamne 171

doamne (V) 171

doao 96

doaoa (a ~) 96

dobicircndă 77

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 304

dobicircndească (să ~) 77

dobicircndim 77

dobicircndit (ai ~) 77

dojănire 132

domn 81

domniei 165

domnu 81

Domnul 172

dormiia 78

dormim 78

dormind 78

doveacutede 152

dragostii 165

dreacutege 66

drept 65

dreptate 65

dreptatea 65

dreptăţii (nu s-au

supus ~) 167

drepte 65

dreacutepte 65

dreptul 65

drepţi 119

driptatea 43

dubicircnzi 77

duhovnicul 172

dumineca 62

duminecă 62

dumineci 62 152

duminecile 62 152

Duminica Thomei 62

duminicile 62

dumnealor 186

dumneata 186

dumneavoastră 185

186

dumnezăescul 118

dumnezăeşti 118

dumnezăiască 113 118

123

Dumnezău 118 123

dumnezeeşti 117 123

dumnezeiasca 117

Dumnezeu 117 123

după 245

dupe 246

dupre 246

E

ea 181

efeseacutenilor 89

eghipteacutenii 89

eghipteacutenilor 89

egumen 109

egumenul 109

ei 181 191 193 194

eiş(oslashi) (icircnde ~) 135

eişi 187

eişi 187

el 181 182

ele 181

ellin 71

eluşi 187

epitrop celoralalţi

apostoli 169

era 222

erau 222

este 94

Evangheliei 165

evanghelistii 154

evanghelistul 154

evanghelişti 154

F

faceţ 121

faceţ (să ~) 121

faceţi 119

făcător 126

făcător tuturor

lucrurilor 168

făcătoriul 125 172

făcea 222

făcicircndu-se 122

făcuşi 134 225

făgăduise 227

fămeacutee 31

fămeesc 31

fămeia 31

fămeacuteia 31

fămeie 111

fămeii 31

fămesc 31

fărădeleacutege 87

fărmăcătoare 32

fărmăcătoriu 32 125

fărmeca 111

făuriei 166

fecioarei 165

fecioarii 165

fecior lui Ierovaal 169

fecior unii văduve 169

fecioriei 165

fel 130 131

feliu 130 131

feacuteliu 130

feliul 130

feacuteliul 130

feliuri 130

feacuteliuri 130

feliurile 130

feacuteluri 88

femeesc 31

fereastra 128

ferestrile 45

Indice de cuvinte 305

ferestrile 128

fericindu-să 122

fericindu-se 122

fericire 157

fericiri 157

fericirilor 157

fericit 120 135

fericiţi 119

feacutetele 88

fi (ar ~) 104

fiară 99 106

fiară (pl) 150

ficlene 107

ficlenea 108

ficlenind 108

ficlenit (au ~) 108

ficleşug 107 108

fie (să ~) 104

fie primit 231

fier 104 106

fierbinte 104 106

fierbinteala 103 104

fierbinţi 119

fierii

(amărăciunuea ~ ) 104

fieştecare 202

fieştecarele 202

fieştecăruia 202

fieştecine 202

fii 148

fiiară 99

fiiarbem 99 104

fiiare 99

fiicei 166

fiii 148

fiind 226

fiindcă 263 264

fiinţii 165

fiiul 104 172

fim (să ~) 104

Finichiia 94

fire 104

firii noastre cei slabe

175

fiu (să ~) 104

fiul 104

ficircnticircnă 42

ficircnticircni 42

flueriii (sic) 166

foamete 43

foametea 43

foameţii 165

foarte 177 178 238

foarte au micircniat 238

foarte chibzuit 177

foarte doriia 238

foarte drepți 177

foarte folositoare 177

foarte frumos-asă 177

foarte fu cinstit 238

foarte greu 177

foarte iubit 177

foarte icircl uricircse

norodul 238

foarte icircnalt 177

foarte icircnvățat 177

foarte mare 177

foarte mă minunez 238

foarte mi-au plăcut

238

foarte pre icircnțeles 178

foarte sărac 177

foarte tainică 177

foarte ușor 177

foarte vreacutednică 177

folos 41

folosească (să ~) 117

folosesc (nu ~) 41

folosi 41

folosi (vom ~) 41

folosinţă 41

folosit (s-au ~) 41

folositoare 41

folositori 41

folositoriu 125

folosiţi (să ~) 41

folosul 41 172

fost (au ~) 81

frate lui Avraam 169

fratele 148

fraţ 121

fraţi 119 120

frăţiia 94

frumuseţi (acei ~) 119

fu 225 226

fu iubit 234

fu omoricirct 234

fu [] fiind 226

fură 225

G

găteacuteşte 88

gătindu-se 122

genuchiul 117

genuchiul (tot ~) 156

genunche 116

genunchele 116

genunchiul 117

glasul 172

goanele 161

gol 176

goli 176

gonaci răutăţii 169

gonitoriu 125

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 306

graiu 83

grăiaşte 93

greşalele 136 153

greşaşte 136

greşăsc 132

greşăsc (să nu ~) 132

greşăşti (nu ~) 132

greşesc 132

grijă 146

grije 132 146

gunoiu 83

H

haine 46

hainile 45

herbinte 106

herbinteala 106

hiara 106

hiară 106

hiarăle 106

hiarălor 106

hiclenit (au ~) 107

hicleşug 107

hier 106

hierul 106

hiiară 99 106

hiiarăle 99 106

hiiare 99 106

hirotonisit 117

hirotoniţi 119

hotară 150

hotarăle 151

hrănitoare 113

hrisoave 46

Hristoase 171

I

i- 179

-i 180

-i ponosluim 236

ia aminte şi aceasta

236

iale 93

iar(ă) 250 251 254

255 256 257

iarăş(oslashi) 134 135

iaste 113

iaste (nu ~) 93

iată 265

iau 93

iau (să ~) 93

i-au dat [] lui 179

i-au furat-o cineva 184

Ieremiia 94

ieşit (au ~) 132

inema 58

inemii 58 153

inemile 153

inima 58 72

inima (toată ~) 156

inimă 58 72

inimii 58 72 153

inimile 58 72

intra (nu ~) 72

intrarea 72

intrat (au ~) 71

intră 71

intrării 72

intri (să ~) 71

intricircnd 72

Isaiei 166

Isaiii 166

iscusiţi 119

ispititor 126

ispoveduiască

(să se ~) 93

isprăvească (să ~) 109

isprăvesc 109

israilteacuteni 89

israilteacutenilor 89

iubească (să ~) 109

iubesc 109

iubesc pre el 235

iubeşte paguba 235

iubeşte pre

Dumnezeu 180

iubiia pre dicircnsul 235

iubitor 126

iubitoriu 125

iubitoriu bunătăţii 169

iubitorul 126

iubiţ 121

Iudeii 165

Iudii 165

iuşor 95

Ivireanul 172

izbăveacuteşte 88

izbăveacuteşte [] pre ceia

180

izbăveacuteşte pre noi 180

izgoneacuteşte 88

izvoară 151

izvoarăle 151

Icirc

icirci 179

icircl 179

icircmblicircnzeacuteşte 117

icircmblicircnzeacuteşte (să ~) 117

icircmfla (să ~) 73

icircmi 180

icircmi zic mie 180

icircmpărat 30

icircmpărat lui Israil 169

Indice de cuvinte 307

icircmpăratul 30

icircmpăratului 30

Icircmpăratului (au

răspuns ~) 167

icircmpăraţi 119

icircmpărăţia Vavilonului

169

icircmpărăţiei 165

icircmpărăţiei Asiriilor

169

icircmpărăţiia 30 94

icircmpiedecat 51

icircmpiedecări 51

icircmplinindu-se 122

icircmpodobesc 109

icircmpotriva 167

icircmpotrivă la toată

socoteala 167

icircmprejurul cetăţii 170

icircmprejurul cortului 170

icircmprejurul vicircntului 170

icircmpresuraţi 119

icircmprietenesc 43

icircn 244 245

icircn anii de la Hristos

216

icircn dăşărt 132

icircn mijlocul cetăţii 170

icircn mijlocul focului 170

icircn mijlocul mării 170

icircn numele 245

icircn pripă 240

icircn scurt 240

icircn sine 191

icircn toate zile 173

icircn veci 149

icircn veci de veci 149

icircn vecii vecilor 149

icircnaintea 168

icircnaintea a mult

norod 168

icircnaintea a tot

soborului 168

icircnalt 81

icircnălţimea ta 184

icircnălţimei-tale 185

icircnălţimii-tale 185

icircncăş 135

icircncăşi 134

icircncepător 126

icircncepător lucrului 168

icircncepătoriia 94

icircncepătoriu 125

icircnceacuteperea 88

icircnchin 139

icircnchina 139

icircnchinăciuni 139

icircnchis (au ~) 81

icircnchişi 134

icircncicirct 264

icircncungeră 139

icircncungiura 139

icircncungiuraţi 119

icircncungiură 139

icircncungiurări 139

icircncunjurături 139

icircndatorit (am ~) 59

icircndeletniceacuteşte 88

icircndelung 81

icircndelungii 179

icircndemicircnă 115

icircndemicircnă (pre ~) 113

icircndemnat (m-am ~)

115

icircndemnător 126

icircndemnicircndu-mă 113

icircndirepta 64

icircndirepta

(nu să vor ~) 64

icircndireptare 64

icircndireptează 64

icircndirepteze (să ~) 64

icircndoit 215

icircndoite 215

icircndreptarea 233

icircndreptat (s-au ~) 65

icircndreptătoriu 65

icircndreptătoriu cel

lăudat 172

icircndreptează 65

icircndrepteze (să ~) 65

icircndrepticircndu-vă 65

icircndurare 157

icircndurări 157

icircndurărilor 157

icircnfierbinteala 104

icircnfricircmseţare 117

icircngerescu 81

icircngheţate 139

icircngrădiţi 119

icircngropatule 171

icircngropicircndu-se 122

icircnlăuntru 102

icircns(ul) 181

icircnsa 181

icircnsă 250 252 253

icircnsămicircnăm 118

icircnsămnicircnd 118

icircnsăşi 134 188 189

icircnsele 181

icircnstreinare 49

icircnstreinat 47 49

icircnstreinați 49 119

icircnstreineacuteze 47

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 308

icircnsu 181

icircnsumi 188

icircnsuş 135 188

icircnsuşi 134 188 189

icircnsutit 215

icircnsuţi 119 188

icircnşălat (s-au ~) 132

icircnşălăciunea 132

icircnşălăciunile 113

icircnşălicircnd 132

icircnşelat (au ~) 132

icircnşeptit 215

icircnşii 181

icircnşine 188 189

icircnşivă 189

icircntărindu-să 122

icircntăritori

(zilotis adecă ~) 125

icircntemeiarea 93

icircntemeierea 94

icircntimpina (vrea ~) 70

icircntimpinare 70

icircntimpinarea 70

icircntimpinat (ai ~) 70

icircntimpinat (au ~) 70

icircntimpinatu-m-au 70

icircntimpină 70

icircntimpini (să ~) 70

icircntindeţ 121

icircnticirce 42

icircnticirci 42 83 212 213

215

icircnticircia 213

icircnticirciu 83 212 215

icircnticircmpinarea 70

icircntoarcerii 165

icircntorcicircndu-să 122

icircntorcicircndu-se 122

icircntr- 181

icircntra 71

icircntrarea 72

icircntrase 71 227

icircntrat (am ~) 71

icircntrat (au ~) 71

icircntră (nu ~) 71

icircntrăm (să ~) 71

icircntre 245

icircntre (să ~) 71

icircntregi 179

icircntreit 215

icircntri (să ~) 72

icircntri (să nu ~) 71

icircntricircnd 71

icircntr-icircnsa 181

icircntr-icircnsele 181

icircntr-icircnsul 181

icircntru 244 245

icircntru (să ~) 71

icircntru adevărat 240

icircntuneacuterece 88 211

icircntunerecile 161

icircnţălepţeacuteşte 118

icircnţeleacutege 117

icircnţeleacutegerea 88

icircnţeleacutegeţi (să ~) 119

icircnţelepciunea 117

icircnţelepciunii 117 165

icircnţelepţi 119

icircnţelepţie 186

icircnţelepţiia voastră 186

icircnvălit (s-au ~) 32

icircnvăţase 227

icircnvăţător 126

icircnvăţătoriu 125

icircnvăţătorului 127

icircnvăţicircnd pre []

ucenici 180

icircnvăţicircndu-şi şi

feciorii

pentru leacutege 235

icircnveacuteţe (să- ~) 88

icircnviare 93

icircnviere 94

icircnvierea 94

icircnviiare 93

icircnviiarea 93

icircnvrăjbitoriu 125

icircnvredniceacuteşte 88

icircş (~ dă etc) 135

icircşi 134

icircşi aduce aminte 134

icircşi face 134

icircşi izbicircndi 134

icircşi luo 134

icircşi uda 135

icircşi va aduce aminte

134

icircşi va lua 134

icircşi vine la locul său

135

icircţi (~ dau) 120

J

jale 136

jalea 136

jăfuit (m-am ~) 132

jărtvă 132

jărtve 132

jărtvele 44

jărtvenic 132

jărtvuiască (să ~) 132

jărtvuiască (să să ~)

132

Indice de cuvinte 309

jărtvuiesc 132

jefuiască (să ~) 132

jefuind 132

jertvuia 132

jertvuind 132

jidovească 109

jidovesc 109

jidovi 132

jirtvă 132

jirtvele 44

jicircdovii 132

jicircrtva 132

joc 137

jocuri 137

jos 137

judecător 126

judecătoriu 125

judece (să ~) 137

judeci pre sluga 235

jug 137

jumătate 215

junghie 139

junghiiare 139

jurămicircnt 137

L

-l- 179

-l (arthot)-Oslash 172

la 167

la anul micircntuirii lumii

216

la oameni (să

propovedu-iască ~)

167

la săraci (să fac ~) 167

la sfintele beseacutereci ([să

fac] ~) 167

la sine 191

la toate (au dat []

numire ~) 167

lacrăma (toată ~) 156

lacrăme 153

lacrămele 153

lacrămi 153

lacrămile 153

lacrimi 153

lacrimile 153

largi 179

latinule 171

laudii 165

lăcaş 136

lăcuesc 35

lăcueşte 35

lăcui 35

lăcui (va ~) 35

lăcuia 35 222

lăcuiască (să ~) 35

lăcuiaşte 93

lăcuieşti (să ~) 35

lăcuind 35

lăcuinţa 35

lăcuiră 35

lăcuit (au ~) 35

lăcuitori 35

lăcuitorii 35

lăcuitoriu 35

lăcuiţi (să ~) 35

lăsicircndu-se 122

lăuda-să-vor 122

lăuntru 102

-le (arthot)-Oslash 173

leatul de la Hristos 216

leacutege 88

legii cei fireşti 175

legii cei vechi 175

legiuiaşte 93

leacutemne 88

leacuteneşului 88

lepădaţ 121

lepădării 165

lepădătoriu 125

limba (toată ~) 156

linişte 161

lor 194 195

loruşi 187

lovit (au ~) 104

luat (au ~) 120

luaţi (~ aminte) 119

luaţi-vă aminte de

proroci 236

luă (să ~) 103

luăm (să ~) 103

lucraţi 119

lucrul 172

lui 193 194

lui (arthot proclitic)

174

lui David 174

lui Dumnezău 174

lui Dumnezeu 174

lui Dumnezeu laudă

170

lui Hristos 174

lui Samuil 174

luiOslash faraon 173

luiş 136 187

luişi 187

lumească 109

lumesc 109

lumii 165

luminate 104

luminaţ 121

luminaţi 119

lumină 104

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 310

luminător 127

luminii cei

neapropiate 175

lunii noastre

cei de taină 175

luo 103

luom 103

luom (să ~) 103

luom (să nu ~) 103

luom (vom să ~) 103

M

-m 180

-m zic mie 180

magnit 71

magnitului 71

mai icircnainte 237

mai nainte 237

maicăi 166

maicii 166

mare (adj) 175 176

mare (s) 46

marelui Dumnezeu (am

icircnchinat ~) 167

mari 175 176

Mariia 94

marmură 145

marţi 119

maslin 26

maslină 26

Maslinilor

(Muntele ~) 26

m-au (sic) fost perit

228

mă voiu apropiia de

focul 234

măcar 27

măcar că 27

măduhă 111

măhramă 26

măria ta 185

mărie ta 185

măriei tale 185

măriei-sale 185

măriei-tale 185

mării 165

mării cei

neicircnsufleţite 175

mării tale 185

măriia ta 185

măriia-sa 185

măriia-ta 185

mării-sale 185

mării-tale 185

mărimea ta 185

mărimei-tale 185

mărirei 165

mărirei cei

dumnezeeşti 175

măririi 165

mărturisescu 81

măscăreacuteşte 124

măslin 26

mea 88

melciul 150

mergătoriul 109

mergicircnd 109

mers (au ~) 109

meseţicirc 217

meşteşugului 113

meu 100

mic 104

mici 179

mie (o ~) 212

miei 100

mieişi 187

mieu 100

miezul 123

mii 211 212

mii (ca la 10 ~) 212

mii (zece ~) 212

mii de mii 211

mii de mijlociri 212

miiare 99

miiarea 99

mijlocitor 127

mijlocitoriu 125

milă 157

mile 157

milele 157

milelor 157

milii 165 166

milii cei noao 175

miliii 166

miluiaște 94

mincinoasă 80

mincinoase 80

mincinos 80

minte 62

minunaţi 119

minune minunilor 179

minuni 104

mir (mă ~) 63

mirare 63

miră (să ~) 63

mirăm (ne ~) 63

mirele 44

mirile 45

mişăl 132

mişce 141

micircine 89

micircinei 90

micircinelor 90

micircini 90 155

Indice de cuvinte 311

micircinii 90

micircinile 155

micircinilor 90

micircna 42

micircnă 42

micircndriei 165

micircngicirciare scicircrbiţilor

169

micircngicirciarea 93

micircngicircitoriu 125

micircniei 165

micircnile 155

micircntuiaşte 93

micircntuitor 127

micircntuitoriu 125

micircntuitoriule 171

micircntuitoriului ([am

icircnchinat] ~) 167

micircntuitorul 127

moaviteacuteni 89

moaviteacutenilor 89

Moldaviia 94

morţi 119

morţii 165

morţilor icircnviiare 169

moş lui Vooz 169

moşiia 94

moşneacuteni icircmpărăţiei

169

moştenitor 127

movilă 107

movile 107

mult 177 178

mult milostivul 178

mult păcătosul 177

mult pătimașul 177

mult pohtitoare 178

mulţămesc 36

mulţămim 36

mulţămirea 36

mulţămiri 36

mulţămit (n-au ~) 36

mulţămitori 36

mulţemim (să ~) 36

mulţemire 36

mulţemiri 36

mulţemit 36

mulţemita 36

mulţemită 36

mulțemită (cu ~) 36

mulţemite 36

mulţemitor 36

mulţemitoriu 36

mulţemiţi 36

mulţi 119

mulţumescu-ţ 36

muritor 126

mutaţi 119

N

n-am luat-o 184

naşterii 165

naşterii (să ne icircchinăm

~) 167

n-au cicircştigat-o 184

n-au făcut-o 184

n-au fost ajuns 227

n-au fost chemaţi 234

n-au luat 227

n-au plooat 226

n-au pogoricirct 227

năcazurile 37

nădăjduesc 28

nădăjdui 28

nădăjduiaşte 28

nădăjduim 28

nădăjduite 28

nădejde 29

nădeacutejde 28

nădeacutejdea 28

nădeacutejdia 28

nădiajde 28

năpaste 146

năpastea 146

năpăstuitor 126

năravul 172

nărod 42

nărodului 42

năsipul 34

ne 180

neadormit 78

neadormita 78

neascultoiu 83

necaz 37

necazul 37

necazului 37

necazuri 37

necazurile 37

necăiri 52

necăjăsc 132

necăjesc 132

necăjit 132

necăjit (am ~) 37

necăjit (ne-am ~) 37

necăjiţi 119

necărturari ([om] ~)

125

necredincioşi 134

necredinţa 62

necredinţii 113

nedechisiţ 121

nedireptăţi 120

nedreptate 65

nedreptăţii 65 165

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 312

neicircndireptat 64

neicircnţeleacutegerea 88

nemincinosul 80

nemicircngicirciată 93

nemulţămitor 36

nemulţemitor 127

nemulţumirii 36

nemulţumitoarea 36

nemulţumitoarea de

cetate 171

nenorocirii ceii

de obşte 175

nenumăraţ 121

neobicinuit 138

neobicinuită 138

nepohtindu-ne 139

neprecepută 52

nepriceperea 52

nepriceputa-ul 52

nesimţitoriu 125

nesipul 35

nesocotiţi 120

nespuind 233

nesupunerea

poruncilor 169

neşte 60

neştine 201 202

netrebniciia 94

neumplicircnd 73

nevăzuţ 121

nevăzuţii 123

nevoia (toată ~) 156

nicăiri 52

nice 53

nici 53 240

nici o 53

nici un 53

nici una 53

nici unul 53

nimănui 58

nimărui 58

nime 206

nimeacute 206

nimea 206 207

nimeneacute 206

nimenea 58

nimeni 58 205 206

208

nimeni (să) nu 208

nimic 58 104

nimica 58

nineviteacutenii 89

nişte 60

noao (adj) 96 176

noao (pron) 96 180

noapte 46

noastră 128

noastre 128

noişi 187

nopţii 165

noră 146

noroadele 41

noroadelor 41

norocie 41

norocire 41

norocită 41

norociţ 41

norociţilor 41 117

norod 41

norodul 41 172

norodului 41

noru 146

nostru 128

noştri 128

nou 176

nu ar fi strălucit 232

nu au fost ajutat 228

nu fiţ muţ 232

nu iubeşte pre fratele

180

nu judecareţ 232

nu nădăjdueşti 28

nu ne bucurăm la

altceva 235

nu ne duce pre noi 180

nu numai 257

nu numai ce și 257

258

nu o au cunoscut 183

nu o au dat 183

nu o au putut cicircştiga

183

nu plicircngeţ 232

nu plicircngeţi 232

nu pre icircngeri [] au

luat 180

nu tăceacutereţ 232

nu ţiu 218

nu vă năjduiţi 28

nu vei să asculţi 220

nu vei să fii 220

nu vei să vezi 220

nu veţi folosi 228

nu vor ucide

pre Pavel 180

nu nimeni 208

nuăr 102

nu-l credea 235

nume 46

nume (pl) 155

numele (pl) 155

numele (tot ~) 156

numere 155

numerile 45 155

Indice de cuvinte 313

nunte 153

nunţi 153

nunţii 153

nunţii cei pre lege 175

O

-o 183 184

o (interj) 264 265

o (pron) 179 182 183

o ai icircmpodobit 183

o ai rodit 183

o ai scos 183

o am ales 183

o am cicircştigat 183

o am dat 183

o am făgăduit 183

o am icircmpărţit 183

o am icircnchinat 183

o am luat-o 184

o am pierdut 183

o am supus 183

o am tipărit 183

o am zis 183

o au adus 183

o au ales 183

o au arătat 183

o au biruit 183

o au cicircştigat 182 183

o au dat 183

o au dus 183

o au iscoditu-o 184

o au icircndreptat 183

o au icircndreptat pre ia

179

o au icircntemeiat 183

o au scris 183

o au tipărit 183

o au văzutu-o 184

oame 171

oare 203

oarecare 204

oarecareacute 204

oareacutecarea 204

oarecarele 204

oarecari 204

oarecarii 204

oarece 204

oarecine 203

oareunde 239

obiceacuteiu 83

obicinuesc (să ~) 138

obicinuiaşte-te 138

obicinuit (s-au ~) 138

obicinuită 138

obicinuite 138

obicinuiţi 138

oblăduitoriu 125

obrazul 172

ochiu 83

odihnă 161

odihne 161

odoarăle 151

odrăslire pruncilor 168

om 81 148

omoricirct (au ~) 81

omoricirct (au ~) 124

omul (tot ~) 156

omule 171

oraşăle 132

orb 81

orbesc 109

organă 150

oricare 203

oricarele 203

orice 203

osebească (să ~) 77

osebească (să ~) 109

osebi 77

osebind 77

osebit 77

osebite 77

osicircndescu (să nu ~) 81

osicircrdiia 94

osicircrditoriu 125

ospăta (vor ~) 78

ospătat (s-au ~) 78

ospăticircndu-să 78

ospăţ 78

ospăţul 78

ospetez (să ~) 78

ospeţe 78

ospeţele 78

ostaş (pl) 136

ostaşi 134

ostenitor 126

P

patima 113

patimile 113

patriarşi 132

patriiarşi 134

păcat 30

păcatele 44

păcatile 45

păcatul 172

păcătos 148

păcătosule 171

păcătosului 148

păcătoşi 134

păcii 165

păgicircnul de Maxentie

171

păgubească (să ~) 109

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 314

păgubească (să se ~)

109

păharnic 31

păharnicului 31

păharul 31

păhfală 112

păhvală 112

pămicircnt 81

pămicircntul 172

păreche 32 111

păreacuteche 32

părete 111

păreţilor 32

părintele 44

părinţeacutescă 117

părinţi 120

părtaş (pl) 136

părtaşi 134

părţi 120

păscar 110

păscari 110

păscariu 125

păscariul 110

păstor 126 127

păstoriu 125

pătimeacuteşte 113

pătimitoriu 104 125

păzească ( să ~) 117

păzească (să se ~) 117

păzesc 132

păzesc (să ~) 132

păzitor 126 127

păzitorii 132

păziţ 121

pe 46 109 128 129

242 243

pen 56

pentru 109

perit (au ~) 103

perite 103

peste 109 128 129

peşteră 145

peştere 153

peștere (o ~) 145

peşterile

(~ munților) 145

petreacutece 88

petreacuteceţ (să ~) 121

petutindenea 43

pi(i)atra 98

pi(i)atră 98

piarză (să ~) 99

piatra 98

piatră 98 103

pierzător 127

pierzicircnd 103

pierzicircndu-şi 134

pietre 154

pietri 154

pietrile 154

piiarde 99

piiarde (nu vei ~) 99

piiarde (să va ~) 99

piiarde (va ~) 99

piiardem 99

piiarde-mă 99

piiarză (să ~) 100

piiatră 98

piimitor 100

pitariului 92 125

pită 91

pizmaşul ([tot] ~) 156

picircine 89

picircinea 89

picircinei 89

picircini 89

picircinii 89

picircinile 89

picircntece 147 161

picircntecele 147

picircntecelui 147

picircntecile 45

picircntecului 147

picircraşte 124

plăcut 81

plicircng 81

plicircngu 81

ploao (să nu ~) 96

plugariu 125

pocăiaşte (să ~) 94

pocăinţei 165

pocăinţii 165

pofală 112

pofta 139

poftă 139

pofte 139

pofteşte 139

poftiia 139

pohfale 112

pohta 139

pohtă 139

pohtească (să ~) 139

pohtei cei trupeşti 175

pohtesc 139

pohteacuteşte 139

pohteacuteşte 139

pohtim 139

pohtim (să nu ~) 139

pohtind 139

pohtir-ar 232

pohtit (au ~) 139

pohtiţ 139

pohtoresc 139

pohtorim 139

Indice de cuvinte 315

poimicircine 89

politicii 165

pomeneacuteşte 88

pornindu-să 122

porunbiţii 165

poruncii 166

potrivesc (să ~) 109

povăţuiaşte 94

povăţuitori

icircntuneacuterecului 168

povăţuiţi 120

pravosloviei 165

prăznuiaşte 94

pre 128 129 130 179

242 243

pre Dumnezeu

icircnjură 180

pre fratele icircl urăște 179

pre icircndemicircnă 240

pre icircnţelepciunea o au

cicircștigat 179

pre organă o aduc și o

icircnchin 179

pre sine 190

pre sine 191

pre sine 191

pre sine 191

pre vrăjmaşi icirci

izgoneacutește 179

prea 177 178

prea- 177

prea bogat 177

prea bun 177

prea curvare 177

prea de jos 178

prea de mare nevoie

178

prea de neam bun 178

prea icircnalt 177

prea mare 177

prea minunat 177

prea slăvit 177

preacurvească 109

preacurvească

(să nu ~) 109

preaicircnţeleptului 118

preaicircnțeleptului 177

prealuminatului 177

preasficircnta 140

preaslăvitului 177

precepicircnd 52

preceput (au ~) 52

preceput-aţ 52

Preacutecistei 165

Preacutecistii 165

premeneală 51

premeni (să vor ~) 51

pren 56

preot 78

preote 78 171

preoteasa 78

preotul 78

preotului 78

preoţ 78 121

preoţească 118

preoţi 120

preoţie 78

prepuitoriu 125

preste 128 129 130

prestevit 50

pretutindenea 43

pretutindinea 43

prevegheaţi 120 139

pricep (nu mă ~) 52

pricepe 52

priceacutepe 52

pricepe (voiu ) 52

pricepem (să ~) 52

priceacutepere 52

priceperea 52

pricepeţ (să ) 52

priceput (am ~) 52

pricinuitoriul 125

prieteneacuteşte (vb) 43

priiaten 43

priiateni 43 113

priiatenii 148

priimeşti (să ~) 100

priimi (va ~) 100

priimia 100

priimim 100

priimim (să ~) 100

priimim (să nu ~) 100

priimit (-ai ~) 100

priimit (am ~) 100

priimit (au ~) 100

priimit (să fie ~) 101

priimiţ (să ~) 121

primească (să ~) 109

primească (să se ~)

109

primejdie 58

primejdii 58

primejdiia 58

primejdiile 58

primi 101

primi (voiu ~) 101

primit (au ~) 101

primit (să fie ~) 101

primită 101

primite 101

primiți foarte 178

prin 56

prin mijlocu-i 170

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 316

prin mijlocul apei 170

prin mijlocul

icircngerului 170

prin mijlocul

ochianurilor 170

prin mijlocul vorbelor

meacutele 170

printr- 181

printr(e) 56 245

printr-icircnsa 181

printr-icircnsul 181

privească (să ~) 109

priveghea 139

priveghem (să ~) 58

priveghez 58

priveghiază 58 139

priveghiia (nu ~) 58

priveghind 58

privesc 109

propovăduiască

(să ~) 51

propovăduirea 51

propoveduesc (să ~) 50

propovedui 50

propoveduia 50

propoveduind 51

propoveduirea 51

propoveduit (au ~) 51

propoveduitori 51

propoveduitori

Evanghe-liei 168

propoveduitori

venirii 168

propoveduiţi 120

proroceacuteşte 88

prorociei 166

prorociii 166

prorocul 172

prostiia 94

psaltire 26

psaltirea 26

puind(u-) 233

puindu-să 122

puindu-şi 135

puitoriu 125

puiu 85

puiu (să ~) 85

purtător 126 127

purtători de grijă

norodului 169

puteacutere 88

puterile 113

puteţ (nu ~) 121

R

raiu 83

rane 153

ranele 153

ranelor 153

razele 123

razile 45

răbda 124

răbdător 127

rădica 34

rădica (va ~) 34

rădicat (ai ~) 34

rădicat (am ~) 34

rădicat (au ~) 34

rădicat (s-au ~) 34

rădicaţ 34

rădicăm 34

rădice (să ~) 34

rădice (să se ~) 34

rămicircind 233

rămicircnicircnd 233

răpiri 103

răpitor 103 126

răscumpărătoriul 125

răsipească (să ~) 34

109

răsipeşte 34

răsipeacuteşte 34

răsipi 34

răstignicircndu-să 122

rătăciţilor cale

dreaptă 169

rău 124

răutăţi 120

război 84

războiu 83

reacutelele 88

ridicat (m-ai ~) 34

ridicăm (să ~) 34

risipească (să se ~)

109

ritor 71

ritori 71

ritoriceşti 71

ritorilor 71

ricircmleacuteni 89

ricircmleacutenilor 89

ricircnd 124

ricircnduiaşte 94

ricircul 172

ricircvnitor 126 127

ricircvnitoriu 125

ricircvnitorul 127

roao 96

robească (să nu ~) 109

robi 148

robiei 166

robiei cei vaviloneşti

175

Indice de cuvinte 317

robilor

răscumpărare 169

roditoriu 125

rodul 172

Romacircnească (Țara ~)

77

ruda 148

rugat (s-au ~) 81

rugaţi (vă ~) 120

rugăciunea ([toată] ~)

156

rugăciunele 153

rugăciuni 153

rugăciunii 165

rugăciunile 153

rugător 127

rugătoriu 125

rumacircn 76

rumacircncă 76

rumacircnească (să ~) 76

Rumacircnească (Țara ~)

76

rumacircneacuteşte 76

rumacircneşti 76

rumacircnul 76

rumpicircnd 140

rumpicircndu-se 140

rumpturi 140

ruşala 77

ruşalele 77

ruşinat (au ~) 132

ruşinăm 133

ruşine 132

ruşit (au ~) 77

S

s- 191

-s- 191

sa 192 193 194

-sa 194

-sa 194

sa se bată 234

sale 193

sale 193

Salomi 166

Salomiii 166

Samariei 166

Samariii 166

samarineacuteni 89

samarineacutenii 89

sara 118

sau 247 248 249

s-au apropiiat 226

s-au biruit (de) 234

s-au făgăduit 234

s-au ispitit (de) 233

s-au micircniiat foarte 238

s-au omoricirct 234

s-au prădat (de) 234

s-au rugat 226

s-au tipărit 226

s-au turburat 226

s-au turburat foarte

238

sau sau 249

-să 122

-să- 122

să (pronrefl) 122

123 190

să adevăra 43

să află 122

să aib 230

să aibi 230

să aibi 230

să arăta 122

să arză 218

să bucura

de aceacutestia 235

să ceară 220

să ceacuterem 220

să chiamă 139

să dea 230

să dreg 66

să făcu 225

să fie alergat 231

să fie cerşut 230

să fie certat 231

să fie dat 230 231

să fie fost 231

să fie izvodit 231

să fie murit 231

să fie născut 231

să fie postit 231

să fie săltat 231

să fie stătut 231

să fie zis 231

să ia 230

să iarte (să ~) 93

să iubim [] pre

Dumne-zău 235

să iubim bunătatea 235

să izbăveacuteşte 122

să icircmparţă 218

să icircnălţa (nu ~) 122

să icircndeletniceacuteşte 122

să icircnvăţăm carte 235

să judece lumea 235

să micircntuiaşte 122

să naşte 122

să ne cunoaştem

pre sine 191

să nu aibu 230

să nu cădeţi

(să nu ~) 113

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 318

să nu să apropie

de muntele 234

să nu să

deznădăjduiască 122

să nu să pue 122

să nu

să tipărească 122

să nu nimeni 208

să pedepsească 117

să priciţi 120

să pue 218

să rămicirce 218

să răspunză 218

să să canonească 122

să să călugărească 122

să să dea 122

să să ispoveduiască

122

să să icircmbrace 122

să să laude 122

să să părăsească 122

să să roage 122

să scoaţă 218

să se amestece 121

să se arate 121

să se bată 234

să se batjocorească

234

să se chivernisească

122

să se chivernisească

234

să se cuminice 62

să se ducă 122

să se facă 122

să se fi apucat 231

să se fie făcut 231

să se fie icircnticircmplat 231

să se fie mutat 231

să se fie pocăit 231

să se grăiască 122

să se hulească 234

să se icircnchiză 234

să se micircntuiască 122

să se muncească 234

să se mute 122

să se nască 122

să se păzească 122

să se pedepsească 234

să se rănească 234

să se roage 122

să se scuipe 234

să se spicircnzure 234

să se şi răstignească

234

să se uite 122

să slujim (să ~) 132

să stea 230

să strică [] de 234

să te păzeşti foarte 238

să temură foarte 238

să trimită 219

să trimiţă 218 219

să tunză 218

să umfla 122

să va da 234

să vază 218

să veacutede 122

săborniceasca 36

săborniceştii 36

săborul 36

săborului 36

săcerişul 118

săi 193

să-i lipsim pre acei

preoţi 180

sălaş 136

să-m dea şi mie 180

sănătate 30

săracă de casă 171

sărăciia 94

sărbează 109 118

sărindar 126

sărindariu 125

să-şi cunoască 134

său 192 193 194 195

-său 194

săvicircrşaşte 136

săvicircrşaşte (să ~) 136

săvicircrşeşte (să ~) 137

scăpau 222

scriitor 126

scriitoriu 125

Scripturei cei vechi

175

scripturii 165

sculicircndu-se 122

-se 121

-se 190

-se- 121

se (pron refl) 121

122 190

seamă 117

seceriş 117

semenţie 61

semenţiei 61

semenţii 61

semenţiia 61

seminţie 61

seminţii 61

seminţiia 61 64

semn 117

serafimii 104

seacutete 88

Indice de cuvinte 319

sfeacutetnicul 88

sfintele 113

sfinţeniei 166

sficircnt 140

sficircnta 140

sficircnta sfintelor 178

sficircrşaşte (să ~) 136

sficircrşeşte (să ~) 137

sicriiul 58

sicriu 58

simbete 68

simbetile 45

simbetile 68

simţitor 127

sine 191

singur 117 120 189

190

singură 190

singuri 190 191

sicircmbăta 68

sicircmbătă 68

sicircnge 46 160

sicircngelui 160

sicircngiuri 160 161

sicircngiurilor 160 161

sicircngur 118 189

sicircnguri 189

sicircnteţi 120

slăvească (să ~) 109

slăvesc 109

sluga 147

slugă 147 148

slugă lui Sisara 169

slugi 147 148

slugii 147 166

slugii cei vicleacutene 175

slugile 147 148

slugilor 147

slujaşte 136

slujim 132

slujit (au ~) 132

slujiţ 121

slujnica 149

slujnică 148

slujnicii 149

smerenia noastră 186

smerenie 186

smereniia 94

smereniia noastră 187

smeritul acesta de

pămicircnt 171

soarta 145

socotit (au ~) 113

socotitoriu 125

sodomiteacuteni 89

sor 146

sora 146

soră 146

soroaca 150

soroacă 150

sorocul 150

soru-sa 146

spară (să se ~) 32

spăimicircntară (să ~) 92

spăimicircntat (s-au ~) 92

spăimicircntez (mă ~) 92

spăimicircnteze

(să se ~) 92

spăria 111

spăriindu-se 32

spăseniia 94

sporiu 125

spre sine 191

sprejenitoriul 52

sprijenitor 52 126

sprijenitoriu 52

sprijinitori 52

spuind(u-) 233

spuiu 85

spuiu (să ~) 85

sta 224

stăi 232

stăjarul 114

stăpicircne (V) 171

stăpicircnirii 165

stăpicircnitor 126 127

stăpicircnitoriu 125

stăpicircnu său 172

stătea 224

stătut 233

stejariul 113 114

sterpi 113

sterpiciunea 113

stihiilor 113

stinge 113

stinsu (au ~) 81

străin-ă 47

strălicitoriu 125

strălucitor 127

strămoşesc 132

streină 47 49

streinătatea 47 49

streine 49

streini 47 49

streinilor 49

streinul 47 49

streinului 49

stricător 126

striin 47

striin 49

striin 49

striini 47

strimtă 124

strimtorime 124

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 320

strimtorimi 124

stricircngă (să se ~) 124

sufletească 113

sufletele 44

sufletescu 81

sufletile 45

sufletu carele iaste

partea 172

sufletul 171 172

supărarea ([toată] ~)

156

suppuş 136

supt 245

supuind 233

supuşi 134

suspine 46

suspine (să ~) 46

Ș

ş- (~ au micircncat) 135

-ş (~ va icircndrepta) 135

136

-ş (cunoscicircndu-~) 135

136

-ş(i) 196

şade 113 136

şapte 136

şaptelea (al ~) 136

şarpe 136

şarpele 136

şădea 132

şăzi 132

şi 246 247

-şi 134

și (semiadv) 257

-şi cicircrpiia (și-~) 135

-şi zideacuteşte (unde-~ ~)

135

şie 187 192

şirurile 132

şteacuterge 88

știind că 264

T

tainei cei simţitoare

175

tăiarea 94

tăiat (au ~) 93

tăiat (s-au ~) 93

tămăduiaşte 94

tămăduitoriu 125

tăriei cei de sus 175

te cumineci 62

te vei fi spurcat 229

temător 127

temătoriu 125

temeiu 113

Thavorului (stejariul

~) 167

ticăloasă de ţară 171

ticăloase (V) 171

ticălos de tată 171

ticălosul acela de

păcătos 171

ticăloşesc 132

ticăloşii de noi 171

ticăloşiile 133

tinăr 74

tinerilor icircnfricircmseţare

169

tipărit (am ~) 113

tipografiia 94

tipograful 172

ticirclhariul 125

ticircnăr 74

ticircnără 74

ticircnărul 74

ticircnărului 74

ticircraşte (să ~) 124

toată 167 168

toate 46 173

toate bunătăţile 173

toate ceacutererile 173

toate chipurile 173

toate făpturile 173

toate greşalele 173

toate icircmpărăţiile 173

toate icircnticirci născute 173

toate laudele 173

toate lucrurile 173

toate neamurile 173

toate numele 173

toate păsările 173

toate spurcăciunile 173

toate zilele 173

tocma 240

tocmeală 109

topească

(va să se ~) 109

tot 167

tot oricarele 203

toţ 121

toţi 120

traiu 83

trestiei 166

trimăs (au ~) 109

trimis (au ~) 109

trimişi 134

trimiteţ 121

tricircndăvirii 165

trupească 109

trupesc 109

trupul 172

trupul (tot ~) 156

Indice de cuvinte 321

turbaţii aceia

de oameni 171

turbura (să ~) 127

turburare 127

turburat (s-au ~) 127

turburat-a 127

turburată 127

turbură (să ~) 127

turburăciunii 127

turburăm (ne ~) 127

turburătoriu 125

tuturor 168

tuturor bunătăţilor 168

tuturor bunătăţilor 168

tuturor darurilor 168

tuturor domnilor 168

tuturor oamenilor 168

tuturor păcatelor 168

tuturor sfinţilor 168

tuturor strămoşilor 168

tuturor vecilor 168

Ț

-ț- (da-ţ-voiu ţie) 121

ț- (nu ţ-au descoperit

ţie) 121

-ț (nu-ţ fie) 121

-ţ voi da ţie 180

-ț(i) 180

ți 180

ţi s-ar erta ţie 180

ţi să va face ţie 180

ţie zic 180

ţigance 153

ţiind 233

ţinea 118

U

ucenic 43

ucenici 43 148

ucenicilor 43

ucenicul 172

ucinici 43

ucinicii 43

ucinicilor 43

ucişi 134

umbla (va ~) 73

umblat (am ~) 73

umblat (au ~) 73

umblă 73

umblăm 73

umblăm (să ~) 73

umble (să ~) 73

umblet 73

umbletele 44

umbletile 45

umbletul 73

umblicircnd 73

umblu (să ~) 73

umfla (să ~) 73

umflă 73

umplea (a ~) 73

umpleţ 73

umplicircnd 73

umplut (am ~) 73

umplut (au ~) 73

umplut (s-au ~) 73

undeva 239

undevaş 136

undevaşi 239

une 205

unele 205

unghiurile 139

Ungrovlahiia 94

untedelemn 81

unul 205

uraşte 124

uraşte (nu ~) 124

urăşte 124

urgiei 166

urgiii 166

uricircndu-se (de) 234

urmaţi 120

următor 127

urmează 109

usebeacuteşte 77 88

usibească

(să se ~) 77 109

uşoară 95

uşoare 95

uşor 95

uşurăm (să ~) 95

uşureze (să ~) 95

V

va (smereniia noastră)

să se facă 221

va (vb aux) 221

va (vb pred) 220 221

222

va jărtvui 132

va ricircde de dicircnşii 236

va să 229

va să ceară 220

va să ceară 229

va să fie 221

va să fie 229

va să icircmpărăţească

221

va să jărtvuiască 222

va să judece

toată lumea 235

va să petreacă 221

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 322

va să se

ispoveduiască 221

va să vie 218

va să vie 229

vai 265

vameş 109

vameşul 109

Vasilie 117

vasul 172

vă bucuraţi lui 236

vă trimiţ 218

văz 123

văzu (să ~) 81

văzuiu 85

văzuţi 120

veac 109

veacului 109

veacurile 149

veacurilor 149

veade 88

veacuteche 88

vechiu 83

veacuteci 88 149

veacutecii 88 149

veacutecilor 88 149

veacutecinica 88 138

veacutecinice 88

veacutecinicii 88

veacutede (să ~) 46

vedea (a ~) 88

vedea (va ~) 88

vedem 113

veacutede-să 88

vei 220

vei (vb aux) 222 228

vei (vb pred) 220

221

vei da 228

vei fi furat ceva 229

vei fi năpăstuit 229

vei fi socotind 229

vei icircndemna 228

vei lua 228

vei lua aminte urmarea

236

vei micircngicircia 228

vei piiarde 228

vei să 229

vei să (te) botez 220

vei să pătimeşti 229

vei să te ascunzi 222

vei să te numeşti 229

vei să te omori 229

vei să te pogori 229

vei sfătui 228

veni 43

venim (nu ne venim icircn

fire) 43

venind 43 233

venirea 43

venit (am ~) 43

venit (au ~) 43

veniţ 121

veniţi 120

ver ce 202

ver de ce 203

ver(i) 203

verce 202

verdeacuteţe 88

veri 228 247 248

veri ce 202

veri cu ce 203

veri de pe ce 203

veri din care 203

veri la carele 203

veri pentru ce 203

vericare 202

vericarele 202

vericari 202

verice 202

vericine 202

vericicircte 202

verzelor 123

veseleacuteşte 88

veseliei 166

veseliii 166

vestitor 126

vestitoriul 125

vestiţi 120

veşminte 62

veşmintele 62

veşmintelor 62

veşmicircnt 109

veşmicircntele 62

veacuteşnicilor 138

veţ cunoaşte 121

veţi (vb aux) 228

veți (vb pred) 220

221

veţi binele 221

veţi putea 228

veţi socoti 228

vi(i)aţa 97

vi(i)aţă 97

viaţa 97

viaţă 97

viaţă de veci 149

viclean 107

vicleană 107

vicleanul 107

viclenea 107

vicleni (a ~) 107

viclenind 107

viclenit (au ~) 107

Indice de cuvinte 323

vicleşug 107

vicleşugul 107

vicleşugului 107

videnie 71

videniei 71

vieţi

(strălucirile unei ~)

120

vieţii 165

vieţii cei de veci 175

vieţii cei de veacuteci 175

vieţii cei fericite 175

viiaţa 96 97

viiaţă 96 98

viind 233

vindecare 113

vindecare

bolnavilor 169

vine ţie 180

vinerea 62

vineri 62

viteaz foarte 178

vitejiii 166

Vizantiia 94

vicircnaţ 121

vicircnător 126

vicircnzător 127

vicircrf 106

vicircrfu 81

vicircrsta (toată ~) 156

vlădicăi 166

voao 180 181

voastră 128

voastre 128

voi (vb pred) 220

voi să 229

voi să zic 220

voi(u) (vbaux) 228

voiu 85

voiu asculta pre el 180

voiu pofti 139

voiu să fac 220

voiu să fac 229

voiu să grăesc 220

voiu să iubesc 229

voiu să icircntemeez 220

voiu să spuiu 220

voiu să zic 220

vom (vb pred) 220

221

vom fi socotind 229

vom să 229

vom să fie slobodă 221

vom să greşim 229

vom să mergem 229

vom să mergem

răului 236

vom să se facă 221

vor (vb pred) 220

221

vor să 229

vor să icircnveacuteţe 221

vor să se judece 229

vor să se veselească 229

vorbă 112

vorbesc 109

vorbindu-se 122

vostru 128

voştri 128

vrajmaşul 30

vrăjitorul 127

vrăjmaş 30

vrăjmaş (pl) 136

vrăjmaşi 30

vrăjmaşi 134

vrăjmaşii 30

vrăjmaşul (tot ~) 156

vrăjmaşul (tot ~) 156

vrăjmaşului 30

vredniciia 94

vredniciia 113

vreo 112

vreodată 112

vreodinioară 112

vreun 112

vreuna 112

vreunul 112

vulpilor 112

vulturi 112

Z

zadar 26

zaoa 96

zavistiei 166

zavistiia 94

zavistuit (au ~) 108

zăboveşte 41

zăbovind 41

zăbovit (au ~) 41

zăcea 123

zăduf 106

zăduful 106

zeacutece 123

zeciuiala 215

zeciuială 215

zeciuialele 215

zeacutestre 117

Zevedei 84

Zevedeiu 83

zi 66

zică (să- ~) 117 123

zice 117 123

zice (voi ~) 85

zicea 222

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 324

zicem (să ~) 117

ziceţi 120

zidit (au ~) 117

zile 66

zilei 165

zilii 165

zilii ceii strălucite 175

zioa 66 196 117

zisem 226

zua 66 118

F a c s i m i l e

Facsimile 327

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 328

Facsimile 329

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 330

Facsimile 331

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 332

Facsimile 333

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 334

Facsimile 335

Icircn aceeaşi colecţie au apărut

Eugeniu Coşeriu Omul şi limbajul său Studii de filozofie a limbajului teorie a limbii şi lingvistică generală

Carmen-Gabriela Pamfil Timotei Cipariu ndash lingvist şi filolog

Ioan Milică Expresivitatea argoului

Michael Metzeltin Gramatică explicativă a limbilor romanice

Sintaxă şi semantică

Dumitru Irimia Curs de lingvistică generală (ediţia a III-a)

Petronela Savin De gustibus disputandum

Frazeologia romacircnească privitoare la alimentaţie

Claudia Tărnăuceanu Gramatica limbii latine Morfologia cu aplicații pe texte juridice

Marius-Radu Clim Neologismul icircn lexicografia romacircnească

Alexandru Gafton De la traducere la norma literară

Eugeniu Coșeriu Lingvistica textului O introducere icircn hermeneutica sensului

Dinu Moscal Teoria cacircmpurilor lexicale Cu aplicație la terminologia

populară a formelor de relief pozitiv

Page 2: LOGOS - Diacronia

ISBN general 978-973-703-975-0ISBN volum 978-973-703-932-3

Redactor Camelia GrădinaruFlorentina CrucerescuTehnoredactor

Manuela OboroceanuCoperta

copy Editura Universit ii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 20ăţ 13700 ndash Ia i str P nr telfax (0232) 314947109 ş inului 1Ahttp wwwediturauaicro e-mail editurauaicro

Fondatorul ţiei LColec bdquo ogosrdquo Dumitru Irimia

Colec bdquo ogosrdquoia L este coordonată de Ana-Maria Minu și Ioan Milică

Referen tiin ific i ş ţ iProfunivdr Alexandru GaftonProfunivdr Gheorghe Chivu

Adina Chirilă este cadru didactic universitar la Facultatea de LitereIstorie și Teologie a Universităii de Vest din Timișoara Departamentul deStudii Romacircnești A obinut icircn 2008 titlul de doctor icircn filologie cudistincia pe baza tezeiMagna cum laudae Normă și dialect icircn scrierilelui Antim Ivireanul A publicat icircn anul 2007 pentru uzul studenilorlucrarea TimișoaraProiectul cultural al mitropolitului Antim IvireanulEditura Marineasa Este autoarea unor studii de filologie și lingvisticăapărute icircn importante periodice știinifice romacircnești și coeditoare avolumului Timișoara EdituraFilologie și bibliologie StudiiUniversităii de Vest 2011 Din anul 2012 este membră icircn colectivul deredacie al revistei bdquoAnalele Universităii de Vest din Timișoara SeriaȘtiine filologicerdquo

Adina Chirilă

LIMBA SCRIERILOR LUI

ANTIM IVIREANUL

Partea IFonetica Morfologia

ţă de Gh ChivuPrefa

LIMBA SCRIERILOR LUI

ANTIM IVIREANUL

Partea IFonetica Morfologia

ţă de Gh ChivuPrefa

2013

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomacircnieiCHIRILĂ ADINA

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul Adina Chirilă - Iaşi Editura Universităţii bdquoAlI Cuzardquo 2013

ISBN 978-973-703-975-0Partea 1 Fonetica - Morfologia - 2013 -Bibliogr - ISBN 978-973-703-932-3

821135109 Antim Ivireanul811135117929 Antim Ivireanul28195 Antim Ivireanul

Theodorei

Cu p r i n s

Prefață (Gh Chivu) 9

Introducere 13

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 19

I FONETICA

I1 Vocale 25

I2 Diftongi 85

I3 Triftongi 100

I4 Vocale icircn hiat 100

I5 Consoane 103

I6 Accidente fonetice 141

Proteza 141

II MORFOLOGIA

II1 Substantivul 145

II11 Declinarea 145

II12 Genul 147

II13 Numărul 150

II14 Cazul 162

II2 Articolul 172

II3 Adjectivul 174

II4 Pronumele 179

II41 Pronumele personal 179

II42 Pronumele de reverenţă 184

II43 Pronumele şi adjectivul pronominal de icircntărire 187

II44 Pronumele reflexiv 190

II45 Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv 192

II46 Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ196

II47 Pronumele de cuantificare 201

II471 Pronumele şi adjectivul pronominal nehotăricirct 201

II472 Pronumele şi adjectivul pronominal negativ 205

II48 Pronumele relativ 208

II5 Numeralul 211

II51 Numeralul cardinal 211

II52 Numeralul ordinal 212

II53 Numeralul colectiv 214

II54 Numeralul multiplicativ 215

II55 Numeralul fracţionar 215

II56 Numeralul adverbial 215

II57 Numeralul distributiv 215

II58 Exprimarea datei 216

II6 Verbul 217

II7 Adverbul 237

II8 Prepoziţia 242

II9 Conjuncţia 246

II10 Interjecţia 264

Considerații finale 267

Surse Sigle şi abrevieri 269

Bibliografie Sigle şi abrevieri 275

Anexă 291

Textul 295

Indice de cuvinte 297

Facsimile 325

P r e f a ț ă

Lucrarea Limba scrierilor lui Antim Ivireanul Fonetica

Morfologia elaborată ca teză de doctorat de către doamna lector

universitar Adina Chirilă (intitulată la vremea aceea Normă şi dialect

icircn scrierile lui Antim Ivireanul) este prima cercetare de amploare

consacrată limbii textelor scrise traduse sau tipărite de Antim Ivireanul

Este o investigaţie temeinică riguroasă bine condusă care dovedeşte

deopotrivă cunoaşterea normelor limbii romacircne literare vechi şi ştiinţa

aplicării unor concepte teoretice de bază precum normă literară

variantă literară regională limbă literară scrisă ndash limbă literară vorbită

Lucrarea probează de asemenea deplina familiarizare a autoarei cu

problemele deloc uşoare ale vechiului scris literar romacircnesc precum şi

cu cerinţele redactării unei lucrări ştiinţifice de ţinută

Autentică cercetare asupra icircntregii limbi romacircne literare de la

sficircrşitul veacului al XVII-lea şi icircnceputul celui de-al XVIII-lea cu

disocieri interesante icircntre fenomenele literare şi cele dialectale icircntre

faptele sudice şi trăsăturile de tip nordic icircntre fenomene considerate

caracteristice pentru uzul elevat respectiv pentru registrul popular icircn

cărţile şi icircn manuscrisele datorate lui Antim cele două capitole centrale

ale cărţii dovedesc cunoştinţe temeinice de istorie a limbii acribie şi

spirit critic Iar Concluziile scot icircn evidenţă existenţa icircn paginile

cercetate icircn afara formelor dominante firesc munteneşti a mai multe

trăsături nordice explicate icircn principal prin destinul cultural special al

mitropolitului dar posibil de icircncadrat icircn seria unor bdquoscăpărirdquo datorate

bdquoicircnticirclniriirdquo dintre norma sudică ilustrată de acesta şi cea a unor

colaboratori apropiaţi (precum Mitrofan sau Mihai Iştvanovici) veniţi

icircn Ţara Romacircnească din Moldova respectiv din Transilvania sau a

unor eventuale izvoare cu aceeaşi provenienţă

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 10

Lista extrem de cuprinzătoare a lucrărilor de referinţă (consa-

crate limbii romacircne literare vechi icircn general sau operei lui Antim

Ivireanul icircn special) şi o semnificativă listă de izvoare (texte ale

mitropolitului dar şi alte scrieri icircn limba romacircnă din secolele al XVI-

lea ndash al XVIII-lea) completează o lucrare bine structurată foarte bine

scrisă avicircnd concluzii interesante şi oferind sugestii numeroase pentru

aşteptate investigaţii viitoare

Demersul ştiinţific icircntreprins de doamna lector universitar Adina

Chirilă a avut la bază două premise complementare existenţa unor

norme ale exprimării culte diferenţiate geografic icircn dacoromacircna veche

respectiv actualizarea acestora icircn actul de comunicare prin raportare la

destinatar şi la norma lingvistică recunoscută de acesta potrivit

criteriului eficienţei Icircn paginile lucrării acestor premise li se alătură

icircnsă constant ideea potrivit căreia Antim originar din Iviria a deprins

limba romacircnă din cărţi sau cu sprijinul constant al unor colaboratori

cultivaţi

Rezultatul evident al aplicării acestor premise este pe de o parte

distincţia făcută icircntre particularităţile tipic munteneşti şi unele

fenomene de tip nordic şi pe de altă parte separarea faptelor de tip cult

de cele considerate populare (acestora din urmă fiindu-le subordonate

icircn lucrare şi o serie de regionalisme fapte lingvistice cu răspicircndire

geografică limitată) Deloc lipsită de interes este de asemenea

insistenţa autoarei asupra ideii potrivit căreia icircn cadrul romacircnei literare

icircn uz icircn jurul anului 1700 se constituise deja o variantă vorbită

Despre variantele literare regionale icircn formularea agreată de Ion

Gheţie sau icircn terminologia adoptată de Gheorghe Ivănescu despre

dialectele vechii noastre limbi de cultură s-a scris mult şi cu folos icircn

special icircn ultima jumătate de secol La fel de mult s-a insistat asupra

caracterului bdquoimpurrdquo al normei multor texte vechi de regulă versiuni

manuscrise sau tipărite ale unor scrieri religioase Este de asemenea

relativ bine cunoscută relaţia dintre bdquonorma cărţilorrdquo şi bdquolimba vorbitărdquo

de localnici icircn procesul de icircnvăţare de către străini a limbii romacircne Icircn

prefaţa la cea mai veche gramatică a limbii noastre scrisă icircn limba

latină Institutiones linguae Valahicae se precizează expres obligaţia

Prefață 11

potenţialilor utilizatori de a corela pentru eficienţă maximă cele două

forme de limbă iar primul ghid de conversaţie italo-romacircn numit de

obicei Manuscrisul de la Goumlttingen face evidentă aticirct influenţa marcată

a limbii vorbite de localnici asupra aceleia deprinse de misionari cicirct şi

conştiinţa existenţei unei norme literare bdquoidealerdquo

Ni se pare de aceea firească icircntrebarea dacă Antim a acceptat icircn

mod deliberat potrivit unei concepţii culturale unificatoare sau pentru a

da eficienţă sporită discursului său unele (puţin numeroase icircn

ansamblu) fapte de limbă nemunteneşti

Relativ la această uimitoare capacitate de icircnsuşire respectiv de

utilizare de către Antim a limbii noastre de cultură este surprinzătoare

absenţa (poate numai din studiile de specialitate) a unor bdquostrăinismerdquo

adică a acelor greşeli datorate influenţei sistemului limbii materne

concomitent cu abilitatea adesea remarcată de a utiliza ca nimeni altul

icircn epocă sintaxa limbii noastre şi vocabularul acesteia icircn toate

registrele şi stratificările lor stilistice La fel cum nu a fost semnalată

anterior lucrării de faţă o aproape normală evoluţie a bdquocalităţiirdquo limbii

utilizate de la primele la ultimele scrieri care poartă iscălitura tipo-

grafului revizorului traducătorului sau scriitorului Antim

Icircn aceste condiţii va fi respectat Antim cel care a impus icircn

secolul al XVIII-lea prin tipăriturile religioase munteneşti normele

specifice sudului Dacoromaniei modelul unor texte nordice cu ajutorul

cărora deprinsese eventual limba romacircnă Se va fi supus distinsul

cărturar icircntr-o epocă icircn care bdquonorma individualărdquo era cel mult o

chestiune de stil unui model ilustrat de colaboratorii săi mai puţin

iluştri Mitrofan sau Ştefan Iştvanovici Sau aceştia din urmă vor fi

bdquoscăpatrdquo icircn cărţile la care au lucrat puţine forme specifice zonelor

lingvistice din care proveneau (icircntre care fonetisme de tipul sara zua

trimăs stăjarul tinăr sau genunchi) la fel ca toţi tipografii şi editorii

vremii Va fi utilizat icircn sficircrşit Antim Ivireanul două variante scrisă şi

vorbită ale vechii noastre limbi de cultură ori diferenţele uşor de

probat icircntre Didahii şi celelalte texte ale mitropolitului sunt datorate

existenţei unor genuri şi nu unui set de norme literare distincte

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 12

Aceste icircntrebări mai mult sau mai puţin retorice dovedesc cu

prisosinţă dificultatea icircntreprinderii asumate de doamna lector Adina

Chirilă dar icircndeosebi calitatea textului adus acum icircn atenţia comunităţii

ştiinţifice romacircneşti Bogat ilustrat cu un material faptic atent selectat şi

nuanţat comentat redactat icircntr-un mod care icircndeamnă la interpretare şi

reinterpretare actualul studiu consacrat limbii operei lui Antim

Ivireanul va fi cu certitudine punct de plecare pentru noi şi fructuoase

investigaţii ştiinţifice

Profunivdr Gh Chivu

In t r o d u c e r e

Antim Ivireanul a fost membru al icircnaltului cler ortodox din

Ungrovlahia icircntre 1705 şi 1716 icircnsă activitatea pe care a desfăşurat-o

icircn Ţara Romacircnească datorită anvergurii ineditului şi consecinţelor ei

pe plan cultural l-a scos de sub cupola interesului exclusiv teologic

Icircmprejurările venirii sale icircn ţară icircn timpul domniei lui Constantin

Bracircncoveanu slujba care i s-a icircncredinţat parcursul său icircn viaţa spi-

rituală muntenească de la sficircrşitul secolului al XVII-lea și de la

icircnceputul veacului ai XVIII-lea ţin de istoria culturii romacircneşti

imixtiunile sale icircn politică relaţiile cu domnitorul pămicircntean şi moartea

lui (ticluită şi cerută de vechi duşmani şi icircncuviinţată de primul domn

fanariot icircn Ţara Romacircnească Nicolae Mavrocordat) sicircnt aspecte ale

istoriei naţionale

Impresionaţi de schimbările icircn cultura romacircnească datorate lui

Antim Ivireanul sau mai general epocii din care a făcut parte entu-

ziasmaţi de energia cu care acesta şi-a urmărit planul icircnnoirii lucrurilor

consternaţi de tragica-i moarte sau atraşi de puternica lui personalitate

cercetătorii vieţii şi operei icircnvăţatului prelat s-au referit icircntotdeauna

elogios la el icircncepicircnd cu biografia icircntocmită de episcopul Melchisedec

al Romanului icircn a doua jumătate a secolului al XIX-lea aşezată la

icircnceputul primei ediţii a Didahiilor (apărută sub icircngrijirea lui Ioan

Bianu icircn 1886) picircnă la volumul lui Dan Horia Mazilu Introducere icircn

opera lui Antim Ivireanul din 1999 Concluziile acestor studii sicircnt una-

nim laudatorii precum cea formulată de Eugen Negrici icircntr-o carte ce

analizează mai ales realizarea stilistică a operei mitropolitului bdquoNu ne

interesează ce a fost icircn timpul lui Antim icircn Franţa ori Italia ci mai ales

ceea ce a fost icircnainte şi după el pe aceste meleaguri şi icircn acest sens se

poate afirma că vreme de două secole mitropolitul domină seniorial

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 14

scrisul romacircnesc (sn)rdquo1 sau cea din finalul capitolului despre icircnce-

puturile scrisului retoric romacircnesc formulată de Al Rosetti B Cazacu

Liviu Onu icircn cel dinticirci tratat de istorie a limbii romacircne literare

bdquoRaportată la aspectul general al limbii literare din prima jumătate a

secolului al XVIII-lea limba lui Antim Ivireanul are la bază exprimarea

vie a poporului şi impresionează prin claritate prin expunere curgătoare

şi prin naturaleţe Spre deosebire de Dosoftei Antim nu se lasă furat

decicirct foarte rar de sintaxa şi de lexicul izvoarelor greceşti (sau slavone)

pe care le foloseşte Datorită acestor calităţi el poate fi numit cu drept

cuvicircnt laquoctitorraquo al limbii liturgice romacircneşti şi unul dintre icircntemeietorii

oratoriei religioase la romacircni (sn)rdquo2

Cercetarea propriu-zisă (istorică filologică şi lingvistică) a vieţii

şi operei lui Antim Ivireanul a icircnceput icircn secolul al XIX-lea Icircntocmind

o listă a mitropoliţilor Ţării Romacircneşti latinistul Timotei Cipariu

vorbeşte icircn Acte şi fragmente latine romacircneşti pentru istoria bisericii

romacircne mai ales unite Blaj 1855 despre originea şi moartea lui

Antim Ivireanul Cicircţiva ani mai ticircrziu o vizită la Snagov icirci prilejuieşte

lui Al Odobescu evocarea caldă a egumenului şi tipografului care a

trăit acolo icircntre 1695 şi 1709 bdquoartist luminat şi industriosrdquo bdquobărbat

eminentrdquo3 Apoi picircnă icircn 1886 vorbesc şi scriu despre Antim Ivireanul

icircn lucrările lor profesorul de seminar ID Petrescu E Golubinski

(profesor la Facultatea de Teologie din Moscova) episcopul de Ricircmnic

Ghenadie Enăceanu4 Anul 1886 este marcat de apariţia primei ediţii ce

cuprinde o parte din opera lui Antim considerată bdquocapitalărdquo Didahiile

(după o copie manuscrisă din 1781 făcută de Grigorie arhimandrit la

Mănăstirea Dealu) icircngrijită de Ioan Bianu cu un studiu biografic de

Melhisedec Ştefănescu episcop de Roman şi membru al Academiei

Romacircne Icircn acelaşi an a apărut cartea lui Ştefan Dinulescu Viaţa şi

activitatea mitropolitului Ţerei Romacircneşti Antim Ivireanul (1708 ndash

1 Eugen Negrici Antim Logos şi personalitate Bucureşti Editura Minerva 1971

p 256-257 2 Rosetti Cazacu Onu ILRL

2 p 194-195

3 Al Odobescu Pseudo-Cynegeticos Bucureşti Editura Eminescu 1972 p 125

4 Vezi Ştrempel Antim Ivireanul Bucureşti Editura Academiei 1997 p16

Introducere 15

1716) cu observaţii critice asupra studiului biografic al lui Melhisedec

Cartea mai cuprinde o prezentare elogioasă a studiului riguros şi cu

acurateţe icircntocmit de Eacutemile Picot intitulat Notice biographique et

bibliographique sur lrsquoimprimeur Anthim drsquoIvir şi publicat icircn Nouveaux

meacutelanges orientaux Paris 1886 Descoperirea altor manuscrise ale pre-

dicilor lui Antim de către Constantin Erbiceanu şi Melhisedec (unele

dintre ele considerate atunci autografe ca acela de la Căldăruşani) pri-

lejuieşte apariţia unei noi ediţii a predicilor icircn două volume icircn 1888 şi

1889 Studii de amploare ori mai superficiale au realizat icircn anii urmă-

tori C Erbiceanu5 I Cornoi

6 Istoricul N Iorga a dat şi el o ediţie a pre-

dicilor lui Antim Ivireanul7 Aceasta a fost urmată la scurtă vreme de

ediţia lui Petre V Haneş8 care foloseşte ca text de bază manuscrisul de

la Căldăruşani

Cele mai consistente studii consacrate lui Antim Ivireanul şi ope-

rei sale precum şi cele mai valoroase ediţii ale didahiilor au apărut icircnsă

icircn a doua jumătate a secolului trecut Este de menţionat alături de

numărul mare de articole risipite pe parcursul anilor icircn reviste teo-

logice sau de lingvistică ori doar de popularizare a culturii corpul de

articole din revista teologică bdquoBiserica Ortodoxă Romacircnărdquo numerele 8-

5 Vezi C Erbiceanu Descoperirea manuscriptelor mitropolitului Antim

Ivireanu icircn BOR XI (1888) p 1019-1030 idem Maximile şi sentinţele lui

Antim Ivireanu icircn BOR XIV (1890-1891) p 333-355 idem Un document

de la mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanu icircn BOR XV (1891-1892)

p 60-64 idem Cel dinticirci Octoih imprimat icircn Valahia icircn romacircneşte BOR

XVI (1892-1893) p 800-804 idem Icircnvăţătură bisericească a vlădicăi

Antim I icircn BOR XVI (1892-1893) p 769-785 şi II icircn BOR XVII (1893-1894)

p 129-146 şi 225-242 idem bdquoAntologiurdquo de Antim Ivireanu icircn BOR XVII

(1893-1894) p 418-427 6 Vezi Antim Ivireanul Din didahiile ţinute la Mitropolia din Bucureşti Notiţe

biografice de dr I Cornoi Bucureşti Editura Librăriei Socecŭ amp Comp

1895 7 Vezi Predicile ţinute la Mitropolia din Bucureşti de Antim Ivireanul 1709-1716

Prefaţă de N Iorga Vălenii de Munte Tipografia Neamul Romacircnesc 1911 8 Antim Ivireanul Predici Cu o prefaţă şi indice de cuvinte de Petre V Haneş

Bucureşti Editura Minerva 1915

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 16

9 din 1956 şi numerele 9-10 din 1966 precum şi cel din bdquoMitropolia

Oltenieirdquo numerele 9-10 tot din 1966 Icircn acelaşi an 1966 numărul

centenar din bdquoAnalele Academieirdquo a cuprins o serie de comunicări

asupra personalităţii cărturarului din Muntenia Fiind unul dintre cei

mai străluciţi făuritori ai culturii romacircneşti scrise cu o contribuţie de-

cisivă la impunerea limbii romacircne ca limbă de cult şi icircn consecinţă ca

limbă de cultură icircn Principate unii dintre autorii cărţilor de istoria

limbii romacircne literare au consacrat activităţii lui Antim Ivireanul ca-

pitole distincte9

Seria monografiilor cuprinde cărţi ale lui N Dobrescu10

Teodor

Cerbuleţ11

Radu Albala (cu o lucrare bine documentată frumoasă

dinamică dramatizată pe alocuri deoarece alege să prezinte faptele

istorice sub forma vorbirii directe a personajelor care au făurit epoca12

)

Fanny Djindjihaşvili13

Gabriel Ştrempel (cu un volum ce ţine seama de

toate discuţiile părerile şi concluziile formulate picircnă la acea dată icircn

privinţa vieţii activităţii şi importanţei lui Antim Ivireanul pentru

9 Vezi Rosetti Cazacu Onu ILRL

2 p 183-200 Gabriel Ţepelea Gh Bulgăr

Momente din evoluţia limbii romacircne literare Bucureşti Editura Didactică şi

Pedagogică 1973 p 51-52 10

N Dobrescu Viaţa şi faptele lui Antim Ivireanul mitropolitul Ungrovlahiei

Bucureşti Biblioteca Societăţii bdquoSteauardquo 1910 11

Teodor Cerbuleţ Antim Ivireanu (1650() - 1716) Bucureşti Editura Cartea

Romacircnească 1939 12

Iată de exemplu un presupus dialog icircntre domnul Constantin Bracircncoveanu

şi Constantin Cantacuzino eruditul stolnic icircn care icircmprejurările venirii lui

Antim icircn Ţara Romacircnească şi scopul acesteia sicircnt dezvăluite direct bdquo ndash Uite

unchiule voi să-l cunoşti şi domnia ta pe călugărul pe care l-am adus din

Ţarigrad ca să mai facă puţin vicircnt meşteşugului tipografic icircn ţara ce o

cicircrmuimrdquo icircn Radu Albala Antim Ivireanul şi vremea lui Bucureşti Editura

Tineretului 1962 p 25 13

Fanny Djindjihaşvili Antim Ivireanul cărturar umanist Iaşi Editura

Junimea 1982 (o reeditare icircn limba romacircnă a unei monografii mai ample icircn

limba rusă vezi Virgil Cacircndea [rec] F Djindjihašvili [fr Anthim drsquoIbeacutere

Vie et oeuvre] Tibilisi 1967 icircn bdquoRevue des eacutetudes sud-est europeacuteennesrdquo

Tome VI 1968 nr 1 p 153-156)

Introducere 17

cultura romacircnească)14

Dan Horia Mazilu15

şi Eugen Negrici (a cărui

carte nefiind o monografie icircn adevăratul sens al cuvicircntului este o sa-

vantă şi minuţioasă analiză stilistică a predicilor lui Antim Ivireanul)16

Prima ediţie a textelor lui Antim Ivireanul după 1915 este cea

realizată de Gabriel Ştrempel icircn 1962 care de altfel semnează şi

următoarele ediţii elaborate după criterii ştiinţifice17

Argumentul reluării periodice icircn ediţii ample a operei lui Antim

Ivireanul nu trebuie căutat aticirct icircn riscul de a fi uitată opera cărturarului

Antim Ivireanul cicirct mai ales icircn calitatea nesatisfăcătoare din punct de

vedere filologic şi lingvistic a ediţiilor din secolul al XIX-lea şi de la

icircnceputul secolului al XX-lea Gabriel Ştrempel considera că primele

ediţii ale operei lui Antim sicircnt precedate de studii bdquomai mult entuziaste

decicirct ştiinţificerdquo şi că picircnă icircn pragul acţiunii sale editoriale bdquometoda de

cercetare şi interpretare a operei lui Antim Ivireanul [] nu a ieşit din

marginile idealismului şi formalismuluirdquo18

Icircn anul 1983 a apărut un alt volum din opera lui Antim Ivireanul

o ediţie de popularizare cu o postfaţă şi bibliografie de Florin Feifer

14

Gabriel Ştrempel mărturiseşte bdquoAvicircnd la icircndemicircnă un material informativ

bogat beneficiind de o bibliografie aticirct de largă datorită multor condeie de

prestigiu s-ar părea că nu este deloc greu de alcătuit un monument de laudă

şi recunoştinţă lui Antim Lucrurile nu ni se par icircnsă deloc simple Nu este

uşor să scrii şi să restitui totodată fiecărui cercetător ceea ce icirci aparţinerdquo icircn

Ştrempel Antim Ivireanul p 25 15

Dan Horia Mazilu Introducere icircn opera lui Antim Ivireanul Bucureşti

Editura Minerva 1999 16

Eugen Negrici op cit 17

Antim Ivireanul Predici ediţie critică studiu introductiv şi glosar de G

Ştrempel Bucureşti Editura Academiei 1962 Antim Ivireanul Opere ediţie

icircngrijită şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel Bucureşti Editura

Minerva 1972 Antim Ivireanul Opere ediţie icircngrijită de Gabriel Ştrempel

Bucureşti Editura Minerva 1997 vezi și Sfacircntul Antim Ivireanul Scrieri

ediție icircngrijită de Arhimandrit Mihail Stanciu și Acad Gabriel Ștrempel

București Editura bdquoBasilicardquo a Patriarhiei Romacircne București 2011 18

Gabriel Ştrempel Introducere la Antim Ivireanul Predici Bucureşti

Editura Academiei 1962 p 5

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 18

textul propriu-zis fiind reprodus după ediţia lui Gabriel Ştrempel din

197219

Icircn sficircrşit trebuie să precizăm că toate cercetările cu privire la

limba romacircnă literară din epoca veche mai ales din secolele al XVII-lea

şi al XVIII-lea trimit la opera lui Antim Ivireanul sub raportul con-

figuraţiei lingvistice şi stilistice

De cele mai multe ori cercetătorii au avut icircn vedere creaţia cea

mai interesantă a lui Antim Ivireanul aticirct din punctul de vedere al ni-

velului limbii literare cicirct şi din perspectiva realizării artistice şi anume

creaţia omiletică originală Icircn seria problemelor care pot fi urmărite icircn

legătură cu opera unui cărturar din epoca veche din perspectiva istoriei

culturii romacircneşti şi icircn mod special a istoriei limbii romacircne literare

aspectul strict lingvistic al cărţilor lui Antim a fost cel mai neglijat

Descrierea limbii din didahiile mitropolitului pe care o fac Al Rosetti

B Cazacu şi L Onu20

este sumară şi reprezintă doar punctul de plecare

al unei analize care trebuie să se finalizeze cu o monografie lingvistică

Antim Ivireanul Se impune o extindere a cercetării şi asupra celorlalte

lucrări fie scrieri originale tipărite sau rămase icircn manuscris fie tra-

duceri Numai icircn felul acesta vom putea avea o imagine completă a pro-

cesului de icircnsuşire a limbii romacircne icircn varianta literară muntenească de

către Antim Ivireanul a influenţelor pe care celelalte variante literare şi

limba populară le-au impus limbii mitropolitului şi a manierei icircn care

conştient sau nu scriitorul şi traducătorul Antim Ivireanul a folosit

aceste particularităţi lingvistice străine de varianta literară muntenească

propriu-zisă

19

Antim Ivireanul Didahii Postfaţă şi bibliografie de Florin Feifer Bucureşti

Editura Minerva 1983 20

Icircn ILRL2 p 185-191

L i m b a s c r i e r i l o r l u i A n t i m I v i r e a n u l

Antim Ivireanul a icircnvăţat romacircna ca limbă străină1 icircnsuşindu-şi

cu precădere idiomul utilizat icircn Ţara Romacircnească la sficircrşitul secolului

al XVII-lea Graiul muntenesc și norma literară muntenească vor fi fost

asimilate concomitent şi bănuim uneori fără a discerne formele spe-

cifice variantei literare de cele considerate populare Prin cărţile ela-

borate icircn Ardeal sau icircn Moldova şi ajunse la Bucureşti Antim Ivireanul

a putut cunoaşte şi variantele literare de tip nordic dar şi elemente ca-

racteristice graiurilor din zonele respective De asemenea icircnvățarea

unor fapte de limbă nemuntenească icirci putea fi mijlocită și de unele tipă-

rituri care ilustrau cu precădere varianta literară muntenească realizate

icircn decursul secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea care prezentau nu-

meroase trăsături lingvistice nordice din cauze istorice şi culturale

multiple2 Icircn general datorită prestigiului cărţilor bisericeşti traduse şi

1 Nu considerăm necesară reluarea unor informații privind viața lui Antim

Ivireanul și icircmprejurările venirii sale icircn Țara Romacircnească icircn timpul primilor

ani ai domniei lui Constantin Bracircncoveanu Biografia celui care avea să

rămicircnă icircn cultura noastră ca mitropolitul Antim Ivireanul a făcut obiectul mai

multor studii printre care se numără excelenta monografie a lui Gabriel

Ștrempel Antim Ivireanul București Editura Academiei 1997 Menționăm

aici și cartea noastră Proiectul cultural al mitropolitului Antim Ivireanul

Timișoara Editura Marineasa 2007 2 Analiza lingvistică a literaturii romacircnești din epoca veche relevă faptul că

traducătorii diortositorii de texte și ceva mai ticircrziu scriitorii originali au

intuit valoarea unor fapte de limbă comune tuturor romacircnilor sau cel puţin

unor icircntinse arii lingvistice şi le-au folosit icircn textele lor icircn defavoarea unor

elemente strict regionale De exemplu icircn procesul realizării Paliei de la

Orăştie cel mai reprezentativ text redactat icircn varianta literară bănăţeană-

hunedoreană din secolul al XVI-lea traducătorii bdquoau putut considera drept

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 20

scrise de Dosoftei icircn romacircnă şi ca urmare a activității cicirctorva cărturari

şi tipografi care s-au ocupat de apariţia unor scrieri romacircneşti icircn

necesară eliminarea unor fonetisme de circulaţie strict bănăţeană [caltă

bdquocautărdquo luva bdquoluardquo scamn bdquoscaunrdquo nn] care ar fi putut icircngreuna icircnţelegerea

şi implicit difuzarea cărţii dincolo de graniţele provinciei natalerdquo (Ion

Gheţie Rolul textelor coresiene icircn procesul de unificare a limbii romacircne

literare icircn SLLF III Bucureşti Editura Academiei 1974 p 136 vezi și

Alexandru Gafton Palia de la Orăştie ca traducere icircn PO II p 19) Icircn

secolul următor predoslovia lui Simion Ştefan la Noul Testament de la

Bălgrad pune icircn evidență pe de o parte icircnțelegerea de către cărturar a

diferenţelor lingvistice la vorbitorii de limba romacircnă din diferite regiuni ale

ţării şi pe de altă parte strădania (icircncepută de Silvestru) de a găsi o soluţie de

a face accesibil textul şi romacircnilor din alt spaţiu decicirct cel ardelenesc Unele

fragmente din Codex Sturdzanus demonstrează tendinţa copiştilor de a

renunţa la particularităţile variantei literare nord-transilvănene căreia icirci

aparţineau icircn favoarea altora specifice variantei literare munteneşti bdquoicircntr-o

primă şi singulară icircncercare de instituire a unei norme unice supradialectalerdquo

(Gh Chivu Normă şi grai icircn Codex Sturdzanus icircn LR XXXVII 1988 nr 3

p 273 şi 277)

Influenţele icircntre variantele literare specifice unor regiuni diferite apar icircn timp

subtil datorită utilizării textelor icircn alte regiuni decicirct icircn locul unde au fost

elaborate şi icircn felul acesta ca urmare a diversificării mijloacelor de

exprimare a cărturarilor grămăticilor și copiștilor

Modificările icircn norma literară pot reprezenta şi un reflex al evoluţiei la

nivelul-suport al variantei literare graiul după cum afirmă Ion Gheţie bdquoAşa

cum este ilustrată de tipăriturile bălgrădene de la jumătatea secolului al

XVII-lea varianta literară sud-vest ardeleană ne apare picircnă la un punct ca

un compromis icircntre varianta literară munteană şi cea moldoveană [] Nu

este vorba cum s-ar crede la o examinare superficială de un amestec

conştient de fonetisme şi forme sudice (munteneşti) şi nordice (moldo-

veneşti) pentru a obţine un fel de laquonormă medieraquo supradialectală ci de

reflexul normal (mijlocit uneori prin tradiţie) al graiurilor din părţile sud-

vestice ale Transilvaniei (zona Mureşului mijlociu) cu foarte puţine şi icircn

general discutabile icircnricircuriri din afarărdquo (Ion Gheţie Evoluţia normelor

literare icircn tipăriturile ardeleneşti de la sficircrşitul secolului al XVII-lea icircn LR

XXII 1975 nr 5 p 444)

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 21

Muntenia varianta literară moldovenească exercita icircn a doua jumătate a

secolului al XVII-lea o puternică influenţă asupra celei munteneşti

influenţă ce avea să se diminueze icircn primii ani ai secolului următor Icircn

aceeaşi perioadă s-a conturat şi o tendinţă de acceptare icircn sistemul nor-

mativ al limbii cultivate din toate regiunile şi forme ale vorbirii

populare fenomen cu multiple cauze sociale şi politice3

Icircn aceste condiţii idiomul pe care a putut să şi-l icircnsuşească Antim

Ivireanul era unul mai diversificat decicirct varianta literară muntenească

propriu-zisă Concretizarea și dinamica acestuia icircn textele cărturarului

muntean nu poate face decicirct obiectul unei investigații minuțioase care să

treacă dincolo de aprecierile generale formulate picircnă acum

Lucrarea de faţă este consacrată icircn mod special trăsăturilor

fonetice şi morfologice fundamentale ale limbii din textele lui Antim

Ivireanul O analiză a sintaxei propoziţiei şi frazei precum şi o pre-

zentare amănunțită a vocabularului folosit de cărturar icircn scrierile

originale traduceri şi didahii vor face obiectul unei viitoare lucrări

Materialul lingvistic care ne-a permis să facem observaţiile din

paginile următoare a fost excerptat din următoarele texte

- cele trei lucrări originale ale lui Antim tipărite icircn timpul vieţii

sale Icircnvăţătură pre scurt pentru taina pocăinţii Ricircmnic 1705 Icircnvă-

ţătura bisericească Ticircrgovişte 1710 Capete de poruncă Ticircrgovişte

1714

- două texte originale păstrate icircn manuscris Chipurile Vechiului

şi Noului Testament sau Cronograful ilustrat 1 iulie 1709 Aşezămicircntul

mănăstirii Antim 24 aprilie 1713

- o carte a cărei traducere a fost elaborată de mitropolit

Ceasoslov Ticircrgovişte 1715

- o lucrare polemică de dogmatică tipărită de Antim Carte sau

lumină cu dreacutepte dovediri Snagov 1699

3 Ivănescu ILR 2000 p 619 vezi şi Ivănescu Problemele capitale p 372-373

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 22

- textele romacircneşti de scurtă icircntindere care icircnsoţesc cicircteva dintre

cărţile religioase la care Antim Ivireanul a lucrat icircntr-un fel sau altul

Postfaţa la Evanghelia greco-romacircnă Bucureşti 1693 Predoslovia la

Psaltirea slavonă Bucureşti 1694 Dedicaţia din Psaltirea romacircnă

Bucureşti 1694 Dedicaţia din Noul Testament Bucureşti 1703

Dedicaţia din Ceaslov Ticircrgovişte 1715 şi Dedicaţia manuscrisă de pe

exmplarele Evangheliei georgiene Tiflis 1709

- didahiile ţinute icircn perioada 1708-1716 şi cele două scrisori de

apărare trimise lui Constantin Bracircncoveanu icircn 1712

Am utilizat textul stabilit de Gabriel Ştrempel icircn ediţia Antim

Ivireanul Opere Bucureşti Editura Minerva 1972 considericircnd că

editorul a ralizat o transcriere interpretativă corectă a manuscriselor şi

cărţilor originale pe care le-a editat icircn volum Acolo unde am avut dubii

icircn această pivinţă am menţionat poziţia noastră bazicircndu-ne pe consta-

tările de natură lingvistică făcute prin parcurgerea nemijlocită a textelor

needitate picircnă icircn prezent Carte sau lumină cu dreacutepte dovediri Snagov

1699 (exemplarul aflat icircn colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare

bdquoMihai Eminescurdquo din Timișoara cota 601046) Ceasoslov Ticircrgovişte

1715 (exemplarul aflat icircn aceeași instituție Colecţii speciale cota

94665) şi Predoslovia la Psaltirea slavonă Bucureşti 1694 (exemplar

unicat aflat icircn colecţia de patrimoniu a Bibliotecii Judeţene Timiş

număr de inventar CRV I 204)

4 Vezi Anexa

I

F O N E T I C A

I0 Icircn secolul al XVI-lea constituirea unei norme literare se raportează

de obicei la norma lingvistică a graiului din regiunea respectivă Icircn

secolele următoare aderarea la o anumită normă literară se face prin

raportare bidirecţională la norma graiului ce se află la bază (deoarece

varianta literară nu se desparte niciodată definitiv de graiul care a

generat-o1) şi la configuraţia respectivei variante literare icircn epoca pre-

cedentă Astfel icircn cărţile secolului al XVII-lea şi de la icircnceputul

secolului al XVIII-lea se observă pe de o parte o modificare a normei

faţă de perioada anterioară datorată evoluţiei naturale a graiurilor şi

pe de altă parte o rezistenţă la unele modificări din norma lingvistică a

unităţilor sintopice ale limbii populare datorată tendinţei de respectare

a tradiţiei literare Oscilaţia este firească icircn limba veche2 Cele două

realităţi sicircnt vizibile mai ales dacă se urmăreşte icircn paralel situaţia

normei literare icircn textele laice (receptive la evoluţia graiurilor) şi icircn cele

ecleziastice (mai conservatoare) Icircn secolul al XVII-lea limba literară

nu mai porneşte doar de la realitatea lingvistică dialectală aşa cum s-a

icircnticircmplat icircn veacul precedent Mai ales icircn cazul textelor religioase este

evidentă o continuare a normei locale impuse mai icircnainte şi icircn planul

al doilea o evoluţie icircn ton cu dinamica graiului din zona respectivă

I1 Vocale

1 [a]

I111 Vocala [a] etimologică protonică este menținută icircn

cuvinte care şi-au păstrat forma originară şi icircn limba romacircnă literară

modernă cazanie (lt vsl kazanije) DO 9 16 41 47 56 psaltire

1 Posibilitatea ca norma unui grai sau uzul lingvistic să intervină icircn norma

limbii literare există oricicircnd chiar dacă situaţiile icircn care un fapt de limbă

populară accede la statutul de normă literară icircn epoca modernă a exprimării

culte romacircneşti sicircnt destul de rare 2 Eugen Pavel Mihai Iştvanovici şi normele limbii romacircne literare III

Observaţii asupra limbii Chiriacodromionului de la Bălgrad icircn LR XLIV

(1995) nr 5-6 p 218

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 26

(lt vsl iumlntildeagraveeumlograveegraveethuacute) Pred 1694 ftl 3v psaltirea Pred 1694 4

v (icircn)

zadar (lt vsl za daragrave) DO 102 161 229 etc

Acest fapt de limbă este specific normei literare munteneşti icircn se-

colele al XVI-lea ndash al XVIII-lea icircn timp ce icircn texte provenind din

Moldova Transilvania şi Oltenia (deopotrivă laice şi bisericeşti) se

icircnregistrează mai frecvent forma cu [a] gt [ă]3

Am consemnat fonetismul nordic icircn cuvinte de acest tip numai icircn

măhramă (lt tc mahrama) AMAO 337 339

Discutăm aici şi cazul lui balaur (et nec cf alb boljeuml sb

bla(v)or blavur DER) deşi necunoaşterea etimonului face imposibilă

aprecierea certă a vocalei [a] protonice ca reflex al unui [a] identic icircn

forma originară a cuvicircntului Termenul apare la Antim numai cu

fonetismul nordic bălaurul DO 95 bălauri CVNTO 255 CL 2r

bălaurii C 48v bălaurilor DO 69

Mitropolitul s-a putut familiariza cu fonetismul nou din textele

nordice intrate icircn circuitul cultural muntenesc şi icircn cazul unor cuvinte

din Biblia de la Bucureşti unde diortositorii au omis să corecteze după

norma sudică ori să icircnlocuiască icircn Cartea lui Iov4 de pildă

substantivul bălaur (7 12) bălaurul (40 20) bălaurilor (4 10 20 16

38 39)

I112 Vocala [a] protonică etimologică este păstrată icircn maslin

(derivat regresiv din maslină lt vsl maslina lt vsl maslinŭ Rosetti

ILR 1978 p 322) DO 63 70 187 209 CVNTO 243 267

bdquoMuntele Maslinilorrdquo DO 183 Norma este generală icircn epoca veche a

romacircnei literare5 fiind consemnată şi mai ticircrziu icircn secolul al XIX-lea

6

Abaterile de la normă cu [a] gt [ă] (icircn măslin şi derivatele sale formă

ce s-a impus ulterior icircn romacircna literară modernă) sicircnt sporadice icircn

3 Gheţie BD p 96 ILRL 1997 p 293 vezi şi Manea Dosoftei VPS p 97

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 792 4 Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 5 vezi şi MLDV 32 33 bdquomănia

bălaurilorrdquo 5 Densusianu ILR II p 54

6 Vezi DLR sv măslină

Fonetica 27

această perioadă Fonetismul nou este folosit icircn ms 4389 (Facerea 8

11 Deuteronomi 6 11) icircnsă este abandonat icircn textul Bibliei din 1688

ceea ce dovedeşte reticenţa diortositorilor faţă de inovaţia pornită

probabil din vorbirea populară

I113 Vocala [a] posttonică etimologică se păstrează icircn dascal

(lt vsl daskalŭ cf bg scr daskal ngr ) CL 4v 7

r DO

154 dascali CVNTO 306 DO 63 118 151 171 212 dascalii

IcircPTPO 350 355 AMAO 334 DO 92 91 151 Forma etimologică

este generală icircn toată epoca veche a romacircnei icircn toate variantele

literare7 deşi se icircnticirclnesc peste tot şi icircncălcări ale normei

Evoluţia lui [a] neaccentuat la [ă] este consemnată la Antim

Ivireanul icircn dascălul DO 9 51 53 184 dascălului DO 51 54 138

dascălilor DO 34 94

I114 Icircn cazul adverbului măcar (lt ngr 8) apare numai

forma cu [a] neaccentuat etimologic gt [ă]9 ca icircn romacircna literară

modernă IcircBO 375 383 DO 14 44 icircn locuţiunea conjuncţională

măcar că DO 6 16 19 20 23 34 37 40 43 şa Fonetismul

etimologic fusese general icircn perioada precedentă10

dar icircn secolul al

XVII-lea după 1640 forma veche alternează cu cea nouă icircn grade

7 Vezi ILRL 1997 p 293 Manea Dosoftei VPS p 98 Arvinte STLFAC

p 88 8 Provenienţa lui directă din neogreacă icircn limba romacircnă este discutabilă vezi

Mihăescu Influenţa grecească p 156 bdquo[măcar] exista probabil icircn limba

noastră icircncă din veacul al XV-lea după cum ne arată reflexul makar din

documentele slavo-romacircne Cuvicircntul apare pe o arie icircntinsă găsindu-se icircn

bulgară (makaacuter) sicircrbocroată (maacutekar) aromacircnă şi meglenoromacircnă (măcar)

neogreacă () turcă (meacuteger) şi italiană (makari magari) La noi s-a

răspicircndit prin slavi care l-au luat probabil de la bizantini iar aceştia de la

persanirdquo 9 Forma cu [a] nu este considerată de Ov Densusianu ca etimologică ci

obţinută prin asimilaţie regresivă vezi ILR II p 69 10

ILRL 1997 p 293

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 28

diferite icircn texte de provenienţă diversă Varianta literară muntenească

adoptă icircn a doua jumătate a secolului al XVII-lea inovaţia fonetică fapt

evidenţiat prin preferinţa pentru fonetismul nou icircn Pravila de la 1652

Biblia de la Bucureşti11

etc Textele literare de tip nordic păstrează mai

multă vreme norma veche12

I115 Vocala [a] neaccentuată se păstrează icircn adjectivul

arianesc (lt arian (lt vsl arijanŭ) + suf -esc) DO 116 Varianta care

s-a impus ulterior icircn limba literară arienesc (cf arienie) apare icircn ms

524 C şi 549 B ale didahiilor ambele realizate la sficircrşitul secolului al

XVIII-lea13

cu intervenţii icircn text ale copiştilor

2 [ă]

I121 Vocala [ă] neaccentuată se păstrează icircn nădejde (lt vsl

nadežda) şi icircn derivatele sale icircn concordanţă cu norma literară

muntenească nădeacutejde Postf 1693O 397 IcircPTPO 354 IcircBO 369

AMAO 341 DO 23 24 36 37 56 73 75 93 226 etc nădeacutejdea

IcircBO 377 CVNTO 289 DO 8 23 197 nădeacutejdia IcircBO 376 DO

21 23 38 nădiajde DO 25 deznădăjduire DO 36 37 bdquoaş putea

nădăjduirdquo IcircBO 366 nădăjduesc CPO 387 Ded 1715O 411

nădăjduiaşte DO 23 24 nu nădăjdueşti CVNTO 241 nădăjduim

CPO 394 DO 21 nu vă năjduiţi (sic) DO 24 să nu să

deznădăjduiască IcircBO 377 DO 23 75 nădăjduite IcircBO 376

Nu am icircnregistat icircn niciunul dintre textele lui Antim Ivireanul

forme cu ne-

Pe de o parte Antim Ivireanul icircşi edifică exprimarea literară icircntr-un

spaţiu lingvistic icircn care apariţia vocalei [e] icircn locul velarei [ă]

(reflexul romacircnesc normal pentru complexul sonor din etimonul

slavon) nu se produce icircn graiuri şi nu este consemnată icircn textele

11

ILRL 1997 p 293 Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 6 12

Vezi Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 792 13

Vezi Gabriel Ştrempel Copişti de manuscrise romacircneşti picircnă la 1800

Bucureşti Editura Academiei 1959 p 48 vezi şi idem Introducere la

Antim Ivireanul O p LXI

Fonetica 29

culte14

Este aşadar o normă veche statornică şi clară icircn

varianta literară muntenească15

Pe de altă parte icircmprejurările icircn

care Antim a icircnvăţat romacircneşte erau de natură să icircl pună icircn

contact cu acest fenomen prezent icircn texte literare (importante

pentru uzul bisericesc icircn general) din Transilvania şi Moldova

icircn secolele al XVI-lea şi al XVII-lea16

inclusiv icircn Biblia de la

Bucureşti unde din totalul de 23 de forme consemnate pentru

nădejde 10 prezintă fonetismul [e]17

I122 Respecticircnd norma literară generală icircn epoca veche [ă]

medial protonic se păstrează icircn cuvinte de tipul arăta (lt lat

arrectare) DO 25 arătaţi DO 6 ai arătat CVNTO 242 să

14

Consemnarea formelor de tipul nedejde icircn loc de nădejde icircn documente

scrise icircn nordul Moldovei şi al Transilvaniei icircn secolele al XVI-lea şi al

XVII-lea precum şi icircn graiurile actuale din Banat din nordul Moldovei şi din

Transilvania de la nord de Mureş (vezi ALR II SN vol IV h 1655) icirci

determină pe Ion Gheţie şi pe Alexandru Mareş să considere că fenomenul

este o inovaţie a acestor graiuri intrată icircn variantele literare din zonele

respective [ă] ndash [e (ę)] gt [e] ndash [e (ę)] (vezi Gheţie BD p 100 şi Gheţie-

Mareş Graiurile p 78) Această realitate poate avea icircnsă o altă explicaţie

decicirct cea a evoluţiei spontane sugerate de cei doi lingvişti bucureşteni

anume hipercorectitudinea (sau hiperliterarizarea vezi Arvinte Normele

limbii literare icircn BB p XVIII cf Fracircncu 1974 p 58-59) Acest punct de

vedere este argumentat pe larg de Alexandru Gafton (Hipercorectitudinea p

53 şi urm) care observă şi că bdquonu se pot atribui aceste modificări unor arii

compacte fenomenul icircnregistricircndu-se icircn mai multe zone aparţinicircnd unor

dialecte literare diferiterdquo (idem p 134) ca reacţie la velarizare 15

Notăm pentru ilustrarea forţei uzului literar muntenesc icircn privinţa acestui

fapt de limbă că icircn bdquoreeditareardquo de la Dealu (1644) niciuna dintre cele 30 de

atestări ale fenomenului [ă] gt [e] din Cazania lui Varlaam (1643) nu este

păstrată (Fracircncu 1974 p 58-59) 16

Vezi Densusianu II p 70 Gh Chivu Vechi psalmi romacircneşti din secolul al

XVII-lea icircn LR XXI (1972) nr 2 p 147 Fracircncu 1974 p 58 Mirela

Teodorescu Normă şi grai icircn scrierile lui Varlaam icircn SLLF III p 187-188

Manea Dosoftei VPS p 110 şi 314 etc 17

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 9

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 30

arăta DO 10 etc bărbat (lt lat barbatus) DO 98 197 198 235

bărbaţii CVNTO 293 bătricircn (lt lat betranus) IcircPTPO 357 etc

icircmpărat (lt lat imperator) Pred 1694 2v icircmpăratul DO 3 28 41

etc icircmpăratului Pred 1694 ftl şi 3v icircmpărăţiia Pred 1694 5

r păcat

(lt lat peccatum) IcircPTPO 353 şa sănătate (lt lat sanitatis) Pred

1694 5r CPO 387 vrăjmaş (et ns cf vrajbă MDA) DO 33

vrăjmaşi 2v vrăjmaşii DO 8 vrăjmaşului DO 3 7 36 etc

Unele texte nordice din secolul al XVI-lea prezintă pentru astfel

de cuvinte evoluţia lui [ă] la [a] ca fenomen preluat din graiuri18

şi

explicabil prin asimilare vocalică ([ă] ndash [aacute] gt [a] ndash [aacute]) sau numai prin

acţiunea accentului din silaba următoare19

Icircn secolul al XVII-lea feno-

menul apare icircn continuare icircn cărţi religioase şi laice icircnsă cu o pondere

mai scăzută decicirct icircn perioada precedentă Noi l-am identificat o dată icircn

textele lui Antim Ivireanul vrajmaşul IcircBO 369

18

G Ivănescu (ILR 2000 p 562) este de părere că inovaţia a apărut mai icircnticirci icircn

Maramureş iar de acolo bdquoprin migraţii fenomenul a fost dus şi icircn Moldova de

nord (inclusiv Bucovina) Muntenia şi Olteniardquo 19

Vezi explicaţiile icircn detaliu la Puşcariu LR II p 375-381 şi Nandris

Phoneacutetique p 50-51 cf Candrea PS Critica textelor p XXXVI şi CXLIII

care este de părere că icircn aceste situaţii fenomenul presupune dimpotrivă o

păstrare a lui [a] netrecut la [ă]

Icircntre teoriile lingviştilor despre fenomenul trecerii vocalei [ă] protonice la

[a] una aparte susţine Iorgu Iordan icircn Un fenomen fonetic romacircnesc

dialectal ă neaccentuat gt a icircn bdquoRevista filologicărdquo I (1927) nr 1-2

(februarie-iunie) Număr omagial pentru Sextil Pușcariu p 117-154 (punct

de vedere combătut de altfel de Octave Nandris op cit p 50) care icirci

formulează o dublă explicație icircn funcție de tipul fonetic al cuvintelor icircn care

apare bdquoicircnaintea și din cauza unui aacuterdquo (p 137 tipul bărbat ndash barbat) ndash

asimilare vocalică produsă bdquoicircn conformitate cu spiritul limbii noastrerdquo (p

141) sau doar icircn poziție protonică icircn lipsa unui aacute icircn silaba următoare (tipul

bătricircn ndash batricircn) ndash prefacere necondiționată de origine bdquoheteroglosărdquo apărută

icircn vorbirea minorităţilor ce utilizau romacircna ca a doua limbă dar icircn ale căror

sisteme fonetice nu exista un asemenea sunet velar de aici transformarea

trecicircnd şi icircn pronunţia romacircnilor (p 144 și urm)

Fonetica 31

I123 Vocala [ă] neaccentuată apare netrecută la [a] icircn

cuvintele din familia lui pahar (lt magh pohaacuter20

) păharul IcircBO 373

păharnic IcircPTPO 349 păharnicului CVNTO 236 Icircn epoca lui Antim

Ivireanul fonetismul [ă] din păhar şi derivatele acestuia este normă icircn

toate variantele literare continuicircnd situaţia din secolul al XVI-lea Tre-

cerea lui [ă] protonic la [a] sub influenţa vocalei accentuate [a] din silaba

următoare icircn păhar gt pahar a apărut ca o inovaţie icircn Muntenia şi pe alo-

curi icircn Moldova la icircnceputul secolului al XVII-lea21

fără a se impune icircn

perioada imediat următoare ca normă generală a textelor literare Icircn

secolul al XVII-lea forma cu [a] apare sporadic icircn Transilvania (NT 5v

unde se explică prin originea muntenească a primului traducător

Silvestru) şi icircn Ţara Romacircnească (MLD I40 11 13)

I124 Vocala [ă] este păstrată icircn fămeacutee (lt lat familia) CL 20r

DO 235 fămeacuteia DO 44 fămeia DO 44 235 fămeii DO 215

Trecerea lui [ă] la [e] prin asimilare vocalică este atestată icircn

documente icircncă din secolul al XVI-lea şi icircnregistrează o frecvenţă

icircnsemnată mai ales icircn textele din Moldova dar apare şi icircn scrieri

munteneşti şi din Crişana22

Icircn scrierile lui Antim Ivireanul am con-

semnat inovaţia o singură dată icircn derivatul femeesc DO 190 Nu

avem certitudinea că el aparţine discursului iniţial este posibil ca forma

să se datoreze lui Efrem primul copist al predicilor Dintre copiile ulte-

rioare ms 549 B (executat după copia lui Efrem) şi ms N refac forma

veche a cuvicircntului fămeesc respectiv fămesc Icircn ansamblu la copiştii

didahiilor norma oscilează icircntrucicirct icircn versiunile manuscrise ticircrzii ale

didahiilor apare aticirct fonetismul literar actual cicirct şi cel literar icircn perioada

aceea Inovaţia este impusă ca normă a limbii literare abia la icircnceputul

20

Ion Gheţie aduce icircn discuţie şi o altă origine bdquoprobabil din scr pehar cu e gt

ă după o labială icircn poziţie laquotareraquordquo icircn BD p 98 vezi şi Gafton

Hipercorectitudinea p 106 nota 284 care introduce ideea unei etimologii

multiple 21

Gheţie BD p 98 22

ILRL 1997 p 294 vezi şi Gheţie ndash Mareş Graiurile p 44

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 32

secolului al XX-lea icircn 190423

şi este reiterată de icircndreptarul ortografic

din 193224

I125 Păstrarea vocalei neaccentuate [ă] este consemnată şi icircn

alte cuvinte moştenite din latină şi icircn derivate ale acestora pentru care

limba literară modernă a acceptat formele cu [ă] gt [e] fermeca (lt lat

pharmacāre) icircnveli (lt icircn- + -văli lt vsl valiti DLRM) pereche (lt lat

paric(u)la) perete (lt lat par(i)etem) a se speria (lt lat expavorare sau

expavorere CADE)

La Antim Ivireanul ocurenţa acestor termeni este slabă

fărmăcătoare DO 235 fărmăcătoriu CL 1v s-au icircnvălit DO 225

păreche DO 31 păreacuteche CL 8r DO 180 păreţilor

25 DO 58 să

se spară DO 107 şi spăriindu-se DO 107

Momentul atestărilor cu [ă] gt [e] (prin falsă regresiune

vocalică26

) este diferit de la un termen la altul De exemplu pentru

pereche atestarea acestei forme este foarte ticircrzie de pe la mijlocul

secolului al XVIII-lea icircn timp ce speria apare icircn limba cultă din

Muntenia la cronicari cu vreo cincizeci de ani mai devreme27

Inovaţia

din graiurile sudice s-a impus ca normă a limbii literare abia icircn primele

decenii ale secolului al XX-lea Dacă pentru femeie norma modernă

23

Regule ortografice stabilite de Academia Romacircnă icircn anul 1904 Sibiu 1904

p 23 24

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 116 25

Icircn afara ocurenței din didahii termenul părete mai apare icircn manuscrisul de

la mănăstirea Cernica al lucrării Chipurile Vechiului şi Noului Testament

unde textul este modificat faţă de originalul păstrat la Kiev (care a stat la baza

ediţiilor critice ale operei lui Antim Ivireanul din 1962 şi 1972) bdquoA 6-lea

pentru stricarea Vavilonului ticirclcuind scrisoarea ce văzuse icircn părete la ospăţi

ce zicea Mani Thakel Faresrdquo (sn) CVNTCO 298 icircn note vs bdquoA șasia

videnie au văzut iară icircn vreacutemea acestui Valtasar pentru stricarea Vavilonului

cum că va fi prin Chir și prin Darie ticirclcuind scrisoarea ceacuteia ce s-au văzut

ospăticircndu-să Valtasar careacute zicea Mani Thekel Faresrdquo icircn text 26

Hristea Probleme p 312 Gafton Hipercorectitudinea p 127 27

ILRL 1997 p 294

Fonetica 33

este stabilită icircncă din 1904 icircn ceea ce priveşte pe icircnveli şi pereche

S Puşcariu şi Teodor A Naum consemnează bdquoAlături de icircnveli şi

pereche [hellip] se icircntrebuinţează şi formele icircnvăli şi părecherdquo28

şi nu

recomandă una sau alta dintre ele La Antim Ivireanul nu apar decicirct

formele cu [ă]

I126 Prepoziţia către (lt lat contra) este folosită de Antim

Ivireanul cu forma etimologică cătră Pref 1639O 397 Pred 1694 3v

Ded 1694O 399 Ded 1703O 406 IcircPTPO 351 353 354 etc IcircBO

368 369 372 CVNTO 247 249 251 253 etc AMAO 327 etc DO

6 7 14 21 22 27 30 31 34 36 41 43 45 46 47 48 50 etc

Am icircnregistrat rar icircn textele cercetate varianta cu [-e] deşi ea re-

prezintă o inovaţie a graiurilor munteneşti (produsă bdquofie printr-o disi-

milare vocalică fie ca urmare a rostirii moi a lui rrdquo29

fie printr-un

fenomen de fonetică sintactică30

) bdquoMachedoniia o au stăpicircnit Filip [hellip]

către amiazănoapte [] iar icircn Asia cătră apus au icircmpărăţit Antiohrdquo

CVNTO 308 Inovaţia apare constant icircn textele literare laice anticipicircnd

modificarea normei literare din epoca modernă Bazicircndu-se pe rostirea

generală icircn dacoromacircna de odinioară forma etimologică a prepoziţiei

este deosebit de bine reprezentată icircn limba cultă din secolele al

XVI-lea al XVII-lea şi al XVIII-lea31

icircnsă nici mai ticircrziu cătră nu icircşi

pierde icircn totalitate prestigiul astfel icircncicirct Sextil Puşcariu constată că

pentru vorbitorul cult de la mijlocul veacului trecut bdquocătre e [] mai

literar (sn) decicirct cătrărdquo32

deci cătră nu este perceput ca abatere fla-

grantă de la norma literară contemporană

28

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 18 29

Gheţie BD p 176 30

După Puşcariu LR II p 182 către s-a dezvoltat din cătră bdquola icircnceput

numai cicircnd urma un cuvicircnt care forma poziţie moale (către mine dar cătră

casă) Tot aşa se va fi scris odinioară pă masă dar pe mese me vede (forma e

obişnuită icircn Codicele Voroneţean) dar să mă vadărdquo 31

De exemplu icircn Vulgata de la Blaj 1760-1761 cătră este general (vezi

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 793) 32

Puşcariu LR II p 184

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 34

I127 Vocala [ă] se păstrează icircn verbele rădica (lt lat

eradicāre) şi răsipi (lt vsl rasypati) DO 67 rădicăm DO 82 am

rădicat C 32v ai rădicat C 5

v au rădicat DO 45 59 61 75 Ded

1715O 411 s-au rădicat CVNTO 308 DO 48 va rădica DO 66

să (se) rădice CPO 391 DO 45 186 rădicaţ DO 21 etc

răsipeşte DO 74 răsipeacuteşte DO 214 să răsipească DO 60 215

etc

Antim Ivireanul respectă de obicei această normă care fusese

generală icircn secolul al XVI-lea33

dar am consemnat icircn textele sale şi

exemple cu [ă] trecut la [i] m-ai ridicat C 33v

(scris ethegraveaumliacuteecircagraveograve) să

ridicăm CPO 390 Fenomenul trecerii lui [ă] la [i] prin stadiul [icirc]

este o inovaţie a graiurilor din Muntenia şi Transilvania de sud iar sta-

diul intermediar a fost consemnat şi icircn cicircteva puncte din Moldova34

Fonetismul apare icircn texte după mijlocul secolului al XVII-lea mai ales

icircn documente laice dar icircn număr mai redus decicirct forma veche Acesta

continuă să aibă statut de normă literară unică la icircnceput apoi icircn

concurenţă cu cea nouă picircnă ticircrziu35

I128 La substantivul nisip (lt bg nasip DLR) nu am con-

semnat trecerea lui [ă] etimologic la [i] inovaţie a graiurilor munteneşti

(posibil printr-o fază intermediară cu [icirc]36

) De altfel prezenţa

cuvicircntului e slabă apăricircnd doar de două ori icircn textele cercetate

bdquonăsipul măriirdquo DO 6 56 Forma etimologică a cuvicircntului se icircnca-

drează icircn norma generală a vechii romacircne literare şi deocamdată nu se

vede icircn texte tendinţa de a adopta fonetismul nou Acesta apare foarte

rar icircn textele munteneşti literare este atestat icircn ms 4389 cartea

Facerea bdquoŞi va fi seminţiia ta ca nisipul pămicircntuluirdquo (MLDI Facerea

2814) acolo unde icircn textul tipărit al Bibliei din 1688 este prezent

fonetismul tradiţional bdquonăsipul pămicircntuluirdquo Vasile Arvinte icircn studiul

33

Rosetti ILR 1978 p 503 34

Gheţie BD p 100 35

Abia lucrarea normativă din 1932 face precizarea bdquose rosteşte cu i nu cu ă

[hellip] ridicrdquo Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 20 şi 164 36

Arvinte STLFAC p 65

Fonetica 35

lingvistic al acestei cărţi indică icircncă un pasaj37

icircn care ms 4389 conţine

forma nisipul dar textul propriu-zis icircn ediţia MLDI apare astfel bdquoŞi

stricircnse Ioacutesif gricircu mult foarte ca năsipul mării erardquo (Facerea 4149) Şi

Ion Gheţie trimite la forma nouă icircn Biblia din 168838

icircnsă Vasile

Arvinte atrage atenţia că icircn locul indicat de lingvistul bucureştean

(precum şi icircn celelalte pasaje unde apare) cuvicircntul păstrează fonetismul

etimologic39

fapt observat şi de noi Nu am consemnat cuvicircntul cu

forma nouă nici icircn celelalte cărţi ale Vechiului Testament ediţia MLD

Aşadar ocurenţa formei cu [ă] gt [i] icircn textele literare de la sficircrşitul

veacului al XVII-lea este chiar mai slabă decicirct a părut picircnă acum

Un stadiu intermediar cu [e] (cum s-a petrecut cu prăvi gt previ gt

privi) nu a existat pentru cuvicircntul nisip după cum afirmă Ion Gheţie40

Icircn copia didahiilor lui Antim executată de Grigorie Deleanu la 1781

apare totuşi nesipul o singură dată (ms 524 CDO 6) acolo unde icircn

textul cel mai timpuriu al predicilor este scris năsipul Deoarece alte

exemple lipsesc ocurenţa lui nesip aici este suspectă cu aticirct mai mult

cu cicirct icircn această perioadă (sficircrşitul epocii vechi a romacircnei literare)

varianta cultă muntenească impunea forma cu [i] iar cea cu [ă]

caracteriza numai textele redactate icircn varianta moldovenească şi

transilvăneană-bănăţeană41

I129 Vocala [ă] etimologică se păstrează icircn verbul lăcui

(lt magh lakni) DO 42 lăcuesc DO 189 190 lăcueşte C 15r

lăcuia CVNTO 290 296 DO 4 lăcuiră CVNTO 310 au lăcuit

CVNTO 253 256 DO 42 43 va lăcui DO 102 să lăcuieşti DO

45 să lăcuiască IcircBO 374 AMAO 330 337 DO 21 să lăcuiţi

CPO 388 lăcuind CVNTO 257 260 270 299 precum şi icircn

derivatele sale lăcuitori AMAO 329 lăcuitorii DO 118 158 159

lăcuitoriu DO 181 195 lăcuinţa IcircPTPO 353 Aceeaşi situaţie am

37

Ibidem p 65 38

Gheţie BD p 335 ILRL 1997 p 295 39

Arvinte STLFAC p 65 40

ILRL 1997 p 295 vezi şi Iacob Limbajul biblic romacircnesc I p 68 41

Iacob II p 9

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 36

icircnregistrat icircn cazul substantivului săbor (lt vsl sŭborŭ) săborul CL

1r DO 86 116 165 171 săborului DO 138 la fel şi la derivate

săbornicească CL 1r IcircBO 371 săborniceasca IcircBO 375

săborniceştii IcircBO 371

Antim Ivireanul respectă norma impusă de textele culte din

secolul al XVI-lea42

Nu am icircnregistrat forme cu [ă] gt [o] prin asi-

milare parţială sau totală pentru aceste cuvinte deşi evoluţia unui [ă]

etimologic icircn cuvinte icircmprumutate icircn aceeaşi poziţie se produsese icircn

graiurile de tip sudic iar norma literară muntenească icircnregistrase

inovaţia

I1210 Potrivit normei literare din epoca veche [ă] este păstrat

icircn verbul mulţămi (lt (la) mulţi ani cf gr DLR)

mulţămesc C 5v mulţămim C 15

v n-au mulţămit IcircPTPO 360

precum şi icircn familia sa lexicală mulţămirea IcircPTPO 354 mulţămiri

C 55v mulţămitori CL 2

v nemulţămitor IcircPTPO 351 Icircn ansamblul

textelor lui Antim Ivireanul icircnsă aceste forme sicircnt puţine Mult mai

frecvente sicircnt cele icircn care [ă] gt [e] (evoluţie insuficient explicată pentru

toate ariile icircn care apare icircn texte43

) să mulţemim DO 72 126 200

mulţemire C 3r mulţemiri DO 201 mulţemit DO 52 87 232 233

mulţemita CVNTO 242 (cu) mulţemită DO 21 37 142 191 192

CPO 389 mulţemite DO 113 mulţemitor CVNTO 242

mulţemitoriu CVNTO 242 CPO 388 mulţemiţi AMAO 330

nemulţemitor DO 57

Inovaţia din graiurile sudice cu [ă] gt [u] prin asimilare vocalică

apare de trei ori şi numai icircn predici mulţumescu-ţ DO 144

nemulţumirii DO 57 şi nemulţumitoarea DO 203 Icircn ciuda suspi-

ciunilor de intervenţie icircn text este posibil ca forma păstrată icircn cea mai

veche copie manuscrisă a didahiilor (executată de Efrem grămăticul icircn

42

ILRL 1997 p 88 Densusianu ILR II p 65 71 43

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 172 cf Densusianu ILR II p 53 bdquopoate

trebuie să presupunem că ă a devenit e mai icircnticirci icircn formele de ind prez

amăgesc mulţămesc etc unde e putea să-l asimileze pe ă precedentrdquo

Fonetica 37

anii 1722-1725) să reproducă forma utilizată de Antim Ivireanul icircnsuşi

icircntrucicirct chiar dacă ea este rară icircn limba cultă a epocii apare şi la alţi

cărturari (de pildă icircn Istoria Ţăracirci Rumacircneşti mulţemită 6v16 şi

mulţemite 2r12

44) Icircn ms 549 (cel de la Căldăruşani realizat după

exemplarul din 1722-1725) şi icircn ms 524 (din 1781) icircn două din cele

trei ocurenţe cuvicircntul este corectat după norma tradiţională

nemulţămirii şi nemulţămitoarea45

La fel au procedat copiştii şi icircn

cazul cicirctorva dintre formele cu [e] punicircnd icircn evidenţă astfel vitalitatea

normei literare vechi De altfel inovaţia care a impus trecerea lui [ă] la

[u] icircn mulţumi a devenit normă unică pentru limba literară abia din

193246

după ce icircn 1904 ortografia accepta norma dublă mulţumi ndash

mulţămi

I1211 Dacă icircn părete păreche spăria şa [ă] etimologic icircşi

menţine poziţia de fonetism literar icircn textele religioase din Ţara

Romacircnească deci şi la Antim Ivireanul icircn cazul altor cuvinte cu [ă] icircn

aceeaşi poziţie am constatat icircn scrierile mitropolitului muntean pre-

ferinţa pentru varianta nouă necaz (lt vsl nakazu) DO 75 159

necazul DO 61 necazului DO 159 necazuri DO 61 82 151

186 necazurile CVNTO 244 DO 158 163 228 (ne-)am necăjit

AMAO 334 DO 160 Cuvicircntul este rar folosit cu fonetismul etimo-

logic năcazurile Ded 1703O 407

Inovaţia s-a produs icircn Ţara Romacircnească probabil mai icircnticirci ca

disimilare vocalică [ă] ndash [ă] gt [e] ndash [ă] icircn verbul a necăji extinsă apoi

şi la substantivul necaz determinicircnd o modificare icircn configuraţia

exprimării culte dacoromacircne varianta cu [e] devine normă a

44

Istoria Ţăracirci Rumacircneşti atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino

Ediţie critică studiu lingvistic glosar şi indice de nume proprii de Otilia

Dragomir Bucureşti Editura Academiei 2006 Cf Ion Gheţie BD p 102 şi

ILRL 1997 p 295 care semnalează inovaţia icircn documente munteneşti abia

după 1750 iar icircn textele literare ale epocii o singură dată icircn Evanghelia din

1760 45

Vezi DO 57 203 notele de subsol 46

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 23

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 38

dialectului literar muntenesc (se găseşte la cronicari icircn Biblia din

1688 icircn documente etc) faţă de aria dialectală nordică unde apare

constant picircnă icircn secolul al XIX-lea forma etimologică (la 1757

Dimitrie Eustatievici Braşoveanul foloseşte numai forma cu [ă]47

tot

astfel icircn Vulgata de la Blaj 1760-1761 bdquofonetismul mai apropiat de

etimon este cvasigeneralrdquo48

iar icircn veacul următor scriitorii ardeleni şi

moldoveni păstrează icircn operele lor forma arhaică49

)

Aceeaşi realitate lingvistică se constată şi icircn cazul lui blestem şi

blestema (lt lat blasphemare) Antim Ivireanul foloseşte icircn exclusivitate

forme cu [e] şi [ecirca] blestem IcircBO 367 AMAO 334 336 340 343

DO 100 120 blestemul CVNTO 247 a blestema CVNTO 259

DO 81 91 bleacutestemă CL 1r blestemă CVNTO 252 blestemăm DO

26 s-au blestemat DO 62 să blesteme CVNTO 259 blestemată

IcircBO 367 DO 24 82 96 100 173 blestemicircnd CVNTO 245 266

DO 53 blestematul DO 38 205 blestemaţilor IcircPTPO 354

Forma etimologică rămicircne normă a variantelor literare nordice

icircn timp ce [ă] gt [e] icircn dialectul literar muntenesc din a doua jumătate a

secolului al XVII-lea pornind de la o inovaţie a vorbirii populare50

Prezenţa formei vechi la sficircrşitul secolului al XVII-lea icircn texte diferite

din Ţara Romacircnească se explică fie ca o reminiscenţă a normei generale

odinioară icircn dacoromacircna populară şi icircn varianta ei cultă fie ca influenţă

a textelor nordice care stau la baza unor realizări tipografice munteneşti

(icircn Biblia din 1688 de pildă)

I1212 Icircn cuvacircntul biserică (lt lat basĭlica) şi icircn derivate

norma literară generală icircn a doua jumătate a secolului al XVII-lea

oglindea al doilea stadiu de evoluţie a vocalei protonice de la latină icircn

limba romacircnă şi anume pronunţia cu [e] protonic După Al Rosetti

fenomenul este icircnregistrat la scară largă icircncă din secolul al XVI-lea

47

Mariana Costinescu Normă şi dialect icircn primele gramatici romacircneşti icircn

SLLF II 1972 p 12 48

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 793 49

Vezi referiri la scriitori din secolul al XIX-lea la Frăţilă Tacircrnave p 38 50

ILRL 1997 p 294 Gheţie BD p 98

Fonetica 39

cicircnd bdquoforma asimilată besěrecă [] este generalărdquo51

Totuşi icircn cele

mai multe texte din prima etapă a romacircnei literare cele două forme

alternează Chiar dacă icircn veacul al XVI-lea [e] protonic icircn acest cuvicircnt

reprezenta un fapt nou icircncă el s-a impus repede icircn limba textelor

bisericeşti ajungicircnd ca icircn vremea lui Antim Ivireanul să constituie un

fenomen bdquoclasicrdquo cu o pondere mult superioară icircn texte faţă de aspectul

arhaic cu [ă] Icircn literatura de specialitate păstrarea lui [ă] etimologic icircn

cuvicircntul discutat este considerată normă şi icircn ultima perioadă a vechii

romacircne literare icircn toate ariile culturale52

icircnsă ponderea fonetismului

arhaic infirmă acest lucru De pildă la Dosoftei icircn Viaţa şi petreacerea

svinţilor bdquoă este păstrat icircn cuvicircntul băsearică (lt lat basilica) icircntr-o

singură ocurenţă nov 144v18 celelalte atestări semnalează trecerea lui

ă la erdquo53

Prin urmare norma nu mai poate fi cea arhaică icircntrucicirct uzul

icircn cele mai multe texte literare s-a orientat spre inovaţie Atestările

termenului icircn discuţie icircn textele munteneşti icircncepicircnd cu mijlocul

secolului al XVII-lea indică icircnsă o nouă tendinţă de rostire şi scriere a

sa cu [i] icircn prima silabă deşi nu se poate vorbi icircncă ţinicircnd cont de

numărul formelor cu [i] icircn detrimentul celor cu [e] de o schimbare a

normei literare sudice

Icircn orice moment al activităţii sale Antim Ivireanul scrie sau pune

sub tipar forme cu [e] Pred 1694 beseacuterecii beseacutericească (4v) CL

1699 beseacuterica (3v4

r 20

v 21

v 22

v 24

r 25

r 25

v 26

r 26

v 27

r 28

r)

beseacuterică (23v 24

v 25

r 27

r) beseacuterici (21

v) beseacutericii (ftl

r 20

v 22

r 26

r

26v 27

r 28

r) beseacutericilor (22

r) etc Ded 1703 beseacuterica (O 407)

besericeşti (O 407) IcircPTP 1705 beseacuterica (O 353 355 358) beseacuterecă

(O 360) beseacuterecii (O 350 355 358) beseacutericii (O 361) CVNT 1709

beseacuterica (O 245 277 279 280 297 300 301) beseacuterică (O 262 283

286) beseacutericei (O 294) beseacuterici (O 254) beseacutericii (O 286 288 289

291 297) etc IcircB 1710 beserecesc (O 378) beseacuterică (O 371 376

379 382) besericească (O 365) besericeşti (O 382) beseacuterici (O 372

51

Rosetti ILR 1978 p 502 cf Munteanu ndash Ţacircra ILRL 1983 p 72 52

Manea Dosoftei VPS p 463 53

Ibidem p 111

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 40

375) beseacutericii (O 365 367 375 376) AMA 1713 beseacuterica (O 327

330) beseacuterică (O 326 327 330) besericească (O 328) beseacuterici (O

326) beseacutericii (O 325 326 328 329 331) etc CP 1714 beseacuterica (O

388) beseacuterică (O 387 389 394) beseacutericii (O 388 394) besericească

(O 387 390) besericeşti (O 390 392) Ded 1715 beseacuterica (O 410)

beseacutericii (O 409) besericeşti (O 409)

Pe licircngă acestea icircn textele lui Antim Ivireanul apar şi forme cu

fonetismul nou muntenesc cu [e] protonic gt [i] Ded 1694 biseacuterică

(O 399) CL 1699 bisearica (20v) bisearicii (20

v) IcircB 1710 biseacuterica

(O 382) C 1715 bisearecă (13r) biseacuterica (21

v 51

r) Frecvenţa

situaţiilor icircn care este icircncălcată norma literară este mult inferioară celei

a situaţiilor cicircnd se respectă norma Constatăm de asemenea că

inovaţia icircnsoţeşte norma pe tot parcursul activităţii lui Antim fără o

modificare a ponderii formei populare de la o etapă la alta Aceste două

fapte indică la Antim Ivireanul asimilare concomitentă a celor două

modalităţi de pronunţie şi de scriere a cuvicircntului Cu toate că există

posibilitatea ca unele dintre formele cu [i] descoperite icircn textele lui

Antim icircn forma păstrată picircnă la noi să nu aparţină autorului (faptul că

apar aticirct de rar şi cu precădere icircn texte tipărite de altcineva ndash Gheorghe

Radovici este tipograful lucrărilor din 1710 şi 1715 ndash icircndreptăţeşte o

atitudine circumspectă cu aticirct mai mult cu cicirct dedicaţia din 1715 text

cu siguranţă mai atent aşezat icircn tipar prezintă numai forme cu [e] pe

cicircnd icircn cuprinsul ceaslovului apare şi varianta cu [i]) ocurenţele din

Ded 1694 şi cele din CL 1699 demonstrează cele afirmate anterior

despre limba deprinsă şi utilizată de acesta

Icircn predici norma literară este respectată prin notarea constantă a

vocalei [e] protonice icircn beseacuterica (O 6 42 51 57 62 85 86 88 108

110 111 112 124 136 146 165 173 204 231) beseacuterică (O 6 31

32 41 43 45 46 62 63 65 68 73 85 90 101 103 108 129 193

203 223 227 231) besericească (O 116 193 230) besericesc (O

124 202 231) beseacutericeşte (O 28) besericeşti (O 28 30 82 99 210

226 233) beseacuterici (O 34 72 117 192 204) beseacutericii (O 31 32 35

42 45 50 57 58 72 82 86 91 94 105 116 135 151 170 172 199

204 231 233) beseacutericilor (O 117)

Fonetica 41

Pe licircngă aceste forme copia din 1722-1725 a didahiilor prezintă

cicircteva ocurenţe ale formei noi munteneşti cu [i] biseacuterică (O 6 20 31

125) bisericesc (O 125) bisericească (O 188) biseacuterici (O 23 26 99)

biseacutericii (O 31 94 148 188)

I1213 Vocala [ă] protonică neaccentuată gt [o] icircn folos (lt ngr

) noroc (lt vsl narokŭ) norod (lt vsl narodŭ) zăbovi (lt vsl

za-baviti) şi icircn derivatele lor folos Ded 1694O 399 IcircPTPO 349

351 AMAO 327 341 DO 7 19 22 23 24 29 34 39 68 etc

folosul Pred 1694 3v Ded 1694O 399 AMAO 328 336 342 343

DO 7 22 35 63 72 folosi DO 72 nu folosesc DO 55 s-au

folosit DO 36 59 vom folosi DO 36 să folosiţi DO 34

folositoare Pred 1694 3v folositori DO 63 folosinţă Pred 1694

4v DO 63 etc norocie Ded 1715O 411 norocire Ded 1709O

411 DO 63 norocită Pred 1694 5r DO 126 139 191 201

norociţ DO 87 norociţilor Pred 1694 4r norod CL 31

v IcircPTPO

357 IcircBO 376 CPO 389 394 Ded 1715O 410 DO 21 22 78

86 norodul DO 28 42 60 63 69 75 norodului IcircBO 367 CPO

389 390 DO 7 21 32 41 45 63 Ded 1715O 411 noroadele

DO 51 67 noroadelor DO 5 66 etc zăboveşte DO 102 au

zăbovit DO 75 zăbovind DO 196

Trecerea lui [ă] la [o] prin asimilare vocalică [ă] ndash [o] gt [o] ndash [o]

icircn cuvinte ca folos noroc şi norod şi prin disimilare vocalică [ă] ndash [ă] gt

[ă] ndash [o] icircn zăbovi este o inovaţie destul de timpurie icircn unele graiuri

dacoromacircne54

cu atestări icircn textele literare chiar icircn perioada de picircnă la

164055

Tendinţa este aceea de impunere a inovaţiei (fonetismul nou se

icircnticirclneşte icircn texte din Moldova Banat-Hunedoara Ardeal şi Ţara

Romacircnească) deşi unii autori privilegiază fonetismul vechi (de pildă la

Dosoftei icircn Viaţa şi petreacerea svinţilor bdquotoţi aceşti termeni [noroc

54

Gheţie BD 101-102 55

ILRL 1997 p 89 Rosetti ILR 1978 p 503 şi 540 cf Densusinau ILR II

p 53 70

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 42

norod noroi] apar cu fonetismul etimologicrdquo56

) ori icircl folosesc icircn

alternanţă cu cel nou Icircn cazul lui zăbăvi ndash zăbovi alternanţa s-a

manifestat picircnă ticircrziu icircn epoca premodernă

Antim Ivireanul respectă norma curentă icircn varianta literară din

vremea sa dar foloseşte de cicircteva ori numai icircn cazul lui norod şi

fonetismul etimologic (mai prezent icircn textele literare nordice) nărod

CL 8v 31

v Ded 1694O 399 nărodului CPO 388

I1214 Vocala [ă] accentuată (lt lat aacute + n + voc) gt [icirc] icircn

ficircnticircnă (lt lat fontana) icircnticirci (lt lat antaneus) micircnă (lt lat manus)

după norma literară a vremii ficircnticircnă CVNTO 260 DO 20 ficircnticircni

DO 260 icircnticirci Postf 1693O 397 IcircPTPO 351 352 255 CVNTO

253 255 256 257 258 262 DO 17 23 25 30 35 38 46 47 48

56 59 etc bdquoicircnticirce pricinirdquo Ded 1694O 398 micircnă CVNTO 295

296 AMAO 330 CPO 393 DO 21 86 117 136 144 225 micircna

DO 170 Fenomenul se recunoaşte icircn toate cuvintele moştenite din

latină cu un [aacute] latinesc icircn aceeaşi poziţie57

Nu am consemnat la

Antim Ivireanul forme cu stadiul [ă] (cf fontaacutena gt fontŠnă gt făntŠnă

gt fănticircnă gt ficircnticircnă58

ori manus gt mănu gt micircnă) care fuseseră active icircn

majoritatea textelor din secolul al XVI-lea59

şi care mai apăreau icircn

vremea cărturarului muntean icircn varianta literară nordică (la Dosoftei60

icircn ms 45 al Bibliei din 168861

etc) Ceea ce fusese la icircnceput o inovaţie

a graiurilor munteneşti s-a extins şi la nivelul altor graiuri a intrat icircn

variantele literare corespunzătoare şi a rămas icircn norma literară

modernă

56

Manea Dosoftei VPS p 114 57

Rosetti ILR 1978 p 251 bdquoCa o urmare a acţiunii lui n asupra vocalei

precedente [] a latin accentuat a trecut icircn romacircnă mai icircnticirci la ă şi apoi la icirc

lat canis gt căne gt cicircne (cf tosc qen romacircna a mers deci mai departe pe

calea icircnchiderii prin crearea timbrului icirc)rdquo 58

Arvinte STLNM p 2 vezi şi Ivănescu ILR 2000 p 208 59

Rosetti ILR 1978 p 544-545 60

Manea Dosoftei VPS p 112-113 61

Arvinte STLNM p 2

Fonetica 43

3 [e]

I131 Vocala [e] medială atonă etimologică s-a păstrat icircn

cuvinte ca adevăr (lt lat ad de verum) AMAO 344 346 adevărul

DO 36 45 51 adevărului DO 4 7 8 etc adevărat Pred 1694 2r

2v IcircPTPO 349 351 352 DO 8 11 15 19 23 30 32 33 42 44 51

etc adeverinţă Pred 1694 4v bdquosă adevăra şi leacutegea postuluirdquo DO

35 aşijderea (lt a(c)şi (lt lat eccum + sic) + vsl (tako)rsquode + -re

DA) Pred 1694 2v DO 7 18 22 24 37 75 88 93 97 101 111

121 124 137 etc IcircPTPO 351 358 IcircBO 378 382 CVNTO 318

AMAO 337 341 345 CPO 392 foamete (lt fămetos gt fometos bdquocu

ă gt o sub influenţa consoanelor labialerdquo62

) CVNTO 274 284

foametea DO 61 pretutindenea (lt lat per + totum + inde + re gt dr

pretutindere gt pretutindene(a)) CL 17r CVNTO 295 DO 58 și

petutindenea (sic) DO 202 prieten (lt bg prijaten) şi derivatele sale

priiaten DO 55 182 priiateni Pred 1694 3v CL 16

r 16

v 25

r 29

r

DO 81 123 164 165 181 bdquoicirci prieteneacuteşte cu Dumnezeurdquo DO 167

bdquovă icircmprietenesc cu Dumnezeurdquo DO 172 ucenic (lt vsl učenikŭ)

Pred 1694 3r DO 38 54 101 etc ucenici CL 6

r DO 54 56 79

80 etc ucenicilor CL 6v DO 9 10 11 58 etc veni (lt lat venire)

veni (perf s III sg) CVNTO 293 bdquonu ne venim icircn firerdquo DO 25 am

venit DO 22 au venit DO 30 61 66 CVNTO 280 281 294

venind CVNTO 263 279 290 venirea DO 4 32 46 CVNTO 298

Pe licircngă norma literară din Muntenia (care s-a impus ulterior ca

normă a romacircnei literare moderne) icircn textele lui Antim Ivireanul apar

şi cicircteva exemple cu [e] gt [i] dar nu la toate cuvintele menţionate mai

sus şi destul de rar aşijdirea IcircBO 379 380 381 driptatea C 7r pre-

tutindinea CL 16v C 6

v ucinici CL 4

v ucinicii DO 5 ucinicilor

C 5v DO 5 Fenomenul trecerii lui [e] la [i] icircn acest tip de context

fonetic bdquoeste caracteristic textelor scrise icircn zonele unde se vorbea

subdialectul nordicrdquo63

icircn secolul al XVII-lea dar tendinţa generală

(pusă icircn evidenţă de ocurenţa exemplelor cu [e] gt [i] icircn textele laice şi

62

Rosetti ILR 1978 p 109 63

ILRL 1997 p 297

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 44

religioase din veacurile al XVII-lea şi al XVIII-lea cu deosebire după

1750) este aceea de slăbire a fenomenului la nivelul limbii culte Totuşi

pentru unele cuvinte oscilaţia icircntre norma literară generală şi

icircnchiderea lui [e] rămicircne un fapt real icircn aspectul cultivat al limbii

romacircne picircnă ticircrziu icircn epoca modernă Astfel la icircnceputul secolului

trecut icircn limba literară era consemnată perechea prieten ndash prietin dar

se recomanda forma cu [e] icircn cazul lui aşişderea (aşijderea)64

I132 Vocala [e] medială atonă etimologică s-a păstrat şi icircn

situaţiile icircn care ea este urmată icircn silaba finală de un [e] (mai ales icircn

formele de singular cu articol hotăricirct şi icircn construcţia pluralului

articulat la unele substantive feminine şi neutre) apele DO 65 175

180 185 209 aproapele DO 48 51 52 53 54 cugetele DO 46

73 203 jărtvele DO 153 jirtvele DO 5 mirele DO 113

păcatele DO 11 26 36 46 49 64 65 66 70 71 91 92 93 95

98 99 100 etc părintele IcircPTPO 350 351 DO 17 45 48 83 86

112 125 133 150 200 205 229 etc sufletele IcircBO 382 DO 5

12 22 28 42 81 91 92 106 116 etc umbletele C 1715 21v etc

Fenomenul trecerii lui [e] la [i] icircn aceste contexte a fost

consemnat icircn secolul al XVI-lea icircn documente de pe teritoriile nordice

ale dacoromacircnei (Moldova Transilvania şi Banat) şi mai puţin din sud

(Oltenia) Icircn secolul următor aria sa de răspicircndire se lărgeşte

cuprinzicircnd şi Muntenia şi de asemenea accede icircn textele literare laice

şi religioase dar fără a constitui icircn general normă a vreunei variante

literare Nici măcar la Dosoftei care este unul dintre cărturarii cei mai

receptivi la faptele de limbă populare bdquofenomenul trecerii lui e

neaccentuat icircn poziţie medială şi finală la i nu este caracteristic (sn)

[] Dovadă sicircnt formele duble dintre care icircn anumite cazuri mitro-

politul a preferat pe cele care ulterior au devenit literarerdquo65

De altfel

secolul al XVII-lea reprezintă apogeul acestui fenomen la nivelul

textelor literare numărul ocurenţelor scăzicircnd icircn secolul al XVIII-lea şi

64

Regule ortografice 1904 p 26 şi 19 65

Laura Manea Dosoftei VPS p 129

Fonetica 45

mai ales după 1750 cicircnd icircn textele religioase tipărite se generalizează

varianta literară muntenească cu [e]

La Antim Ivireanul fonetismul literar este uneori icircnsoţit de cel

popular Cazurile icircn care se constată icircnchiderea lui [e] la [i] icircn acest

context fonetic sicircnt chiar mai numeroase decicirct cele icircn care evoluţia s-a

produs icircn situaţia descrisă la punctul I131 cugetile C 14r

cumpenile CVNTO 247 ferestrile CVNTO 287 mirile C 13v

numerile CL 9r picircntecile IcircBO 370 CVNTO 283 razile DO 10

simbetile AMAO 335 sufletile C 14r 54

v umbletile C 1715 21

v

Aceste forme ar fi putut să-i fie sugerate lui Antim Ivireanul de

uzul lingvistic al mentorului său din primii ani ai şederii sale icircn Ţara

Romacircnească moldoveanul Mitrofan Tot el ca diortositor intervenise

şi asupra Bibliei de la Bucureşti deoarece icircn textul din 1688 există

cicircteva locuri icircn care apar forme cu [i] acolo unde icircn traducerea lui

Milescu şi icircn varianta muntenească ms 4389 este icircntrebuinţată forma

literară braţile (BB) ndash braţele (ms 45) MLDI 2716 dobitoacile

(BB) ndash dobitoacele (ms 45 ms 4389) MLDI 345 hainilor (BB) ndash

hainelor (ms 45 ms 4389) MLDI 2727 hiclişug (BB) ndash vicleşug

(ms 45) MLDI 2735 icircngirii (BB) ndash icircngerii (ms 45 ms 4389)

viniră (BB) ndash veniră (ms 45 ms 4389) MLDI 3735 etc

Pe de altă parte prezenţa formelor cu [i] icircn copiile din secolul al

XVIII-lea ale didahiilor (ms 549 B ms 524 C ms 67 N) acolo unde

icircn cea mai veche variantă manuscrisă păstrată (ms 3460 a lui Efrem

grămăticul 1722-1725) există fonetismul etimologic demonstrează

icircntrebuinţarea constantă a inovaţiei la nivel popular (poate ca normă

secundară) icircn Muntenia capetile Dms 524 CO 27 hainile Dms

524 CO 70 74 76 84 164 202 211 219 mirile Dms 549 B ms

67 NO 113 păcatile Dms 549 BO 203 razile Dms 524 CO 19

52 58 etc De altfel icircn ceea ce priveşte răspicircndirea teritorială a

formelor cu [i] astăzi hărţile atlaselor lingvistice indică Banatul vestul

Crişanei Moldova şi icircntreaga Muntenie

I133 [-e] final aton apare netrecut la [-i] anume AMAO 243

310 CPO 394 bate DO 34 IcircPTPO 359 va bate DO 55 cine

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 46

DO 9 11 12 21 26 30 etc cuvinte Pred 1694 4v IcircPTPO 361

haine DO 49 107 192 CVNTO 265 AMAO 346 hrisoave

AMAO 339 mare CVNTO 298 noapte Pred 1694 4r nume

CVNTO 244 269 292 311 AMAO 331 333 354 DO 8 18 27

53 82 87 88 114 sicircnge CVNTO 301 suspine DO 110 să

suspine DO 219 toate DO 5 6 7 8 9 să veacutede Pred 1694 2r etc

Fără a se ridica la statutul de normă literară icircnchiderea lui [-e]

final la [-i] se icircnticirclneşte pe tot parcursul epocii vechi cu precădere icircn

textele elaborate icircn Moldova sau datorate unor moldoveni ori unor

texte de bază moldoveneşti Icircn regiunile sudice ale Dacoromaniei apare

sporadic icircn documentele din Oltenia icircncă din secolul al XVI-lea iar icircn

jumătatea estică a Munteniei după 1600 ca reflex al situaţiei existente

icircn graiurile de acolo icircn acea epocă66

I134 Icircn prepoziţiile de pe şi compusele de la de pe etc [-e]

se păstrează nealterat după norma impusă de tradiţia literară

bisericească icircncă din secolul al XVI-lea Nu am consemnat nicăieri la

Antim Ivireanul fonetismul popular specific graiului moldovenesc di

pi etc (şi care apare sporadic şi icircn alte regiuni nordice67

) deşi el apare

(e adevărat rar) icircn texte religioase munteneşti din epoca lui Antim

Ivireanul68

Icircn istoria limbii romacircne literare icircn ciuda relativ frecventelor

ocurenţe icircn texte religioase şi laice (mai ales din Moldova) icircnchiderea

lui [e] neaccentuat medial şi final (ori a lui [e] din cuvinte atone icircn

frază) la [i] nu a funcţionat ca normă a exprimării culte O icircncercare de

revigorare a fonetismului popular icircn direcţie cultă se icircnregistrează icircnsă

la icircnceputul secolului al XIX-lea icircn Moldova icircn cărţile realizate icircn

tipografia bdquoAlbineirdquo bdquocunoscută fiind tendinţa lui Gr Asachi de a

66

Ion Gheţie Graiurile dacoromacircne icircn secolele al XIII-lea ndash al XVI-lea (pacircnă

la 1521) Bucureşti Editura Academiei 2000 p 17 67

Gheţie BD p 109 vezi şi Densusianu Ţara Haţegului p 25 şi 51

Uriţescu Nordul Banatului p 59 Botoşineanu Valea superioară a

Someşului Mare p 72-73 68

ILRL 1997 p 298

Fonetica 47

repune icircn drepturi unele norme dialectale moldoveneştirdquo69

icircn timp ce icircn

Ţara Romacircnească Ion Heliade Rădulescu recomanda fonetismul de

pentru că bdquoeste mai clasicrdquo70

I135 Cuvicircntul străin (lt lat exterrenus sau exterrinus71

) şi

derivatele lui apar cu fonetismul etimologic [e] aton strein-ă IcircPTPO

360 IcircBO 377 AMAO 341 DO 33 103 124 147 153 171 231

streinul DO 148 streini C 2r 24

r CVNTO 244 etc AMAO 326

icircnstreinat C 22v icircnstreineacuteze AMAO 336 streinătatea DO 6 etc

Vocala icircn discuţie a cunoscut icircn istoria limbii romacircne două

evoluţii Cea mai timpurie este [e] gt [i] prin asimilare vocalică re-

gresivă atestată icircn secolul al XVI-lea icircn textele rotacizante la Coresi

şi icircn Palia de la Orăştie Cealaltă [e] gt [ă] se explică fie prin analogia

termenilor formaţi cu stră- fie prin velarizarea lui [e] după consoana

[r]72

este specifică nordului dacoromacircnesc şi după atestările icircn textele

literare şi icircn documente apare icircn secolul al XVI-lea dar se manifestă

mai pregnant icircn veacul următor Icircn textele lui Antim Ivireanul am

consemnat ambele forme de inovaţie populară icircnsă rar striin IcircPTPO

360 DO 124 striini CVNTO 276 DO 6 străin-nă IcircPTPO 359

IcircBO 380

Fonetismul etimologic [e] icircşi păstrează statutul de normă literară

icircn toată epoca veche folosit icircn primele gramatici romacircneşti (a lui

69

Iacob Limbajul biblic romacircnesc I p 69 70

Heliade Scrieri lingvistice p 105 71

Etimologia lui străin reprezintă icircn continuare o problemă neelucidată Icircn

articolul Icircn legătură cu etimologia lui străin icircn SCL XXVI 1975 nr 2

p 175-182 Ion Gheţie a analizat critic soluţiile propuse şi argumentate de-a

lungul timpului pentru etimonul lui străin şi a ajuns la concluzia că bdquoforma cu e

(strein) pare a fi cea mai veche icircn domeniul dacoromacircnesc şi se plasează icircn

consecinţă cel mai aproape de etimonul latinrdquo (p 179) lt lat exterrenus sau

exterrinus Noi am pornit icircn analiza noastră de la acest punct de vedere Vezi

şi Densusianu ILR II p 72 72

Densusianu ibidem II p 72 respectiv Ion Gheţie Icircn legătură cu

etimologia p 179

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 48

Eustatievici Braşoveanul la 1757 şi a lui Macarie cca 1772 aici

alături de străin73

) şi la icircnceputul epocii moderne dar spre sficircrşitul

secolului al XIX-lea concurenţa formei mai noi cu [ă] icircl face să cadă icircn

desuetudine Ortografia din 1904 icircl prezintă ca a doua opţiune icircn norma

oscilantă străin ndash strein74

Icircndreptarul din 1932 recomandă doar

varianta străin75

dar autorii precizează că bdquoalături de străin se

icircntrebuinţează şi forma streinrdquo76

Icircn privinţa surselor de unde cele două forme populare au pătruns

icircn scrierile lui Antim Ivireanul deducem că străin reprezintă o infiltrare

a unui fapt de limbă popular nordic preluat probabil prin intermediul

vreunui text literar icircn timp ce striin a putut pătrunde direct din vorbirea

populară specifică tuturor locurilor icircn care Antim a activat Ricircmnic

Snagov Ticircrgovişte şi Bucureşti

Hărţile lingvistice actuale (vezi ALR SN V h 1355) evidenţiază

faptul că pe teritoriul care ne interesează forma strein se

icircntrebuinţează astăzi icircn nordul şi estul Munteniei iar striin icircn

vestul Munteniei Oltenia cunoaşte varianta strin mai nouă

obţinută prin contragerea celor doi [i] din striin Icircn mod cert

această configuraţie dialectală nu reflectă şi starea de acum trei

sute de ani Au intervenit modificări a existat o evoluţie

Comenticircnd existenţa lui striin icircntr-un document scris icircn regiunea

Bucureştiului de la icircnceputul secolului al XVIII-lea I Gheţie şi

Al Mareş afirmă că este posibil ca aria lui striin să fi fost icircn acea

perioadă mai largă decicirct icircn zilele noastre extinzicircndu-se spre

est77

Deşi argumentul este precar (icircntrucicirct documentul putea fi

scris de un vorbitor al graiurilor din vestul Munteniei sau din

73

Vezi Mariana Costinescu Normă şi dialect icircn primele gramatici romacircneşti

icircn SLLF II 1972 p 14 şi 21 74

Regule ortografice 1904 p 28 75

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 175 76

Ibidem p 15 77

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 86 87 Ion Gheţie art cit p 179

Fonetica 49

Oltenia78

) el trebuie luat icircn considerare mai ales că este sprijinit

şi de alte constatări după cum va fi arătat icircn cele ce urmează

Icircn textele propriu-zis ale lui Antim Ivireanul am consemnat

ambele forme de inovaţie populară specifice epocii icircnsă rar

Abaterile de la norma literară sicircnt rare şi la Efrem grămăticul icircn

copia din 1722-1725 a didahiilor lui Antim Ocurenţele formelor

cu [ii] din aceste texte nu permit formularea unei concluzii

privind extinderea ariei lui striin faţă de cea a lui strein icircn

vorbirea necultivată din secolul al XVIII-lea icircn Ţara

Romacircnească Pe de o parte sicircnt prea puţine pe de altă parte

Antim Ivireanul ar fi putut prelua varianta striin din graiul

oltenesc din preajma Ricircmnicului şi să o folosească şi mai ticircrziu

accidental cicircnd a activat la Tacircrgovişte şi la Bucureşti fără ca ea

să fie obişnuită şi icircn limba vorbită icircn aceste regiuni din aria

estică a Ţării Romacircneşti

Nu acelaşi lucru putem spune despre versiunilor copiate ale

didahiilor mitropolitului muntean de după 1725 Ne referim la

ms 549 al predicilor realizat icircntre anii 1730-1740 de către un

copist necunoscut79

După cum demonstrează Gabriel Ştrempel

exemplarul a fost lucrat destul de neglijent după manuscrisul

grămăticului Efrem80

Pe licircngă greşelile de transcriere (omiterea

unor litere repetarea vreunei silabe etc) autorul ms 549 a

realizat unele modificări ce vizează aspectul lingvistic al

textului Ne interesează aici icircn mod special opţiunea copistului

pentru formele strein şi striin Icircn textul lui Efrem din cele 30 de

ocurenţe ale cuvicircntului 28 respectă norma literară a vremii

(icircnstreinare DO 218 icircnstreinat DO 144 icircnstreinaţi DO

13 strein DO 33 103 124 ndash de două ori 147 153 231 ndash de

două ori streină DO 171 streinătatea DO 6 streine DO

124 135 136 168 206 streini DO 60 73 109 151 203

231 streinilor DO 13 38 streinul DO 148 streinului DO

13 ) iar 2 prezintă forma necultivată Autorul ms 549 notează

de 14 ori forme cu fonetismul [ei] (DO ms 549 13 ndash de două

78

Ion Gheţie art cit p 179 Gheţie ndash Mareş Graiurile p 87 79

Vezi prezentarea pe larg la Gabriel Ştrempel Introducere la Antim

Ivireanul Predici Bucureşti Editura Academiei 1962 p 42-47 80

Ibidem p 46-47

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 50

ori 38 124 ndash de două ori 144 147 148 151 153 168 171

231) şi de 16 ori cu [ii] (DO ms 549 6 ndash de două ori 13 33

60 73 103 109 124 ndash de două ori 135 136 203 206 218

231) modificicircnd textul de 14 ori icircn favoarea lui striin Icircn mod

cert copistul anonim al didahiilor era familiarizat cu această

formă iar utilizarea ei icircn scris este reflexul unei obişnuinţe icircn

rostire o alegere spontană icircn detrimentul variantei literare pe

care o găsea icircn textul de copiat Acest personaj misterios este

dintr-o zonă sudică icircn care [e] gt [i] icircn striin şi icircn derivatele

sale Este posibil chiar să fi realizat manuscrisul icircntr-o

asemenea zonă Credem că nu este vorba de Oltenia sau de

vestul Munteniei deoarece nu găsim icircn versiunea didahiilor

executată de copistul anonim fapte de limbă care să se

găsească numai icircn Oltenia şi icircn vestul Munteniei şi pe care

acesta să le fi notat icircn locul formelor specifice variantei

literare munteneşti din manuscrisul lui Efrem Or dacă

originea oltenească sau vest-muntenească l-ar fi determinat

să icircnlocuiască de aticirctea ori pe strein cu striin fără prea mare

grijă pentru exprimarea literară atunci ne-am fi aşteptat să

găsim constant icircn scrisul său şi alte forme obişnuite icircn

documentele din vestul Munteniei sau din Oltenia acelei

vremi Situaţia este icircnsă alta81

Pe baza ocurenţelor din ms 549

al didahiilor lui Antim Ivireanul şi a rarităţii formelor specifice

Olteniei sau regiunii munteneşti icircnvecinate de vest putem

afirma că aria lui striin icircngloba cel puţin icircn prima jumătate a

secolului al XVIII-lea şi o regiune mai estică incluzicircnd poate

şi Bucureştiul

I136 Vocala [e] atonă se păstrează icircn verbe de origine slavonă

şi icircn cuvinte din familia acestora prestevi (lt vsl prěstaviti (sja))

prestevit DO 224 propovedui (lt vsl propovědati) CL 5r DO 7

109 propoveduia DO 93 149 să propoveduesc DO 30 131 au

81

Vezi şi articolul nostru Adina Chirilă Contribuţie la delimitarea ariei

sudice a lui striin icircn secolul al XVIII-lea icircn AUT Seria ştiinţe filologice

XLV (2007) p 99-106

Fonetica 51

propoveduit CVNTO 258 propoveduind DO 6 propoveduirea

CL 5r DO 65 88 94 148 propoveduitori DO 5

Forme cu [e] gt [ă] apar rar icircn didahii să propovăduiască DO

88 şi propovăduirea DO 98

I137 Vocala [e] atonă etimologică medială nu a trecut la [i] icircn

verbul icircmpiedeca (lt lat impĕdĭcare) potrivit normei literare generale

icircn epoca veche Termenul este rar la Antim Ivireanul icircmpiedecat DO

112 icircmpiedecări DO 146 153 Fonetismul etimologic a rezistat ca

normă a limbii culte picircnă ticircrziu icircn epoca modernă astfel icircncicirct icircn primele

sisteme de norme unitare fixate icircn secolul al XX-lea formele cu [i] sicircnt

respinse Icircn 1932 singura formă acceptată este icircncă cea etimologică

icircmpiedec82

Icircn copia de la 1781 a didahiilor lui Antim Ivireanul cea a

arhimandritului Grigorie Deleanu ms 524 C forma este bdquocorectatărdquo icircn

cele trei ocurenţe icircmpiedicat respectiv icircmpiedicări faptul acesta

demonstrează existenţa uzului cu [i] impus icircnsă mult mai ticircrziu ca

normă a romacircnei literare unitare

I138 Icircn cuvintele adică (et nec) aacuteripă (lt lat aacutelĭpa83

) citi

(lt vsl čĭtati) şi primeni (lt vsl prěměniti) vocala [e] medială apare

constant potrivit normei tradiţionale adecă este general Ded 1694O

399 IcircPTPO 355 357 358 359 361 IcircBO 369 371 372 373 etc

CVNTO 268 269 270 273 274 etc CPO 389 DO 11 12 14 17

18 21 23 30 etc arepi DO 167 arepile DO 106 arepilor C 56r

am cetit DO 229 au cetit CVNTO 304 308 cetiţ DO 144 161

nu cetiţi CL 36r să cetim IcircPTPO 350 355 să nu să cetească IcircBO

375 cetitori Postf 1693O 397 să vor premeni DO 218 (de două

ori) şi 219 premeneală DO 220

82

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 17 bdquoCuvintele terminate icircn -ec -ecă deşi se

pronunţă de unii cu -ic -ică vor păstra formele dintacirci duminecă icircntunerec

[] icircmpiedec rdquo vezi şi 112 83

Cf Frăţilă Etimologii p 17 idem Tacircrnave p 45

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 52

Forma cu [e] gt [i] se icircnticirclneşte sporadic să citească IcircPTPO 350

şi CPO 390 să citiţi IcircPTPO 359 Cicircteva ocurenţe există şi icircn didahii

bdquocititoriu de steacutelerdquo DO 235 să citească şi va citi DO 236

Icircn cazul altor cuvinte cu [e] etimologic icircn aceeaşi poziţie se

constată la Antim Ivireanul tendinţa de adoptare a fonetismului nou cu

[i] deşi norma tradiţională icircşi păstra graţie ocurenţei majoritare din

textele literare nordice şi sudice caracterul de fapt lingvistic cult

Astfel icircn adverbul nicăieri (nicăiurea lt lat nec-aliubi-re) [e]

alternează cu [i] necăiri CL 4v nicăiri CVNTO 249 DO 88 187

De asemenea icircn verbul pricepe (lt lat percipere) şi icircn derivate [e] se

află icircn alternanţă cu [i] cu predominarea fonetismului din urmă

preceput-aţ DO 224 au preceput DO 222 precepicircnd DO 104

neprecepută DO 20 183 faţă de priceacutepe IcircPTPO 350 DO 15 35

pricepe DO 34 198 269 nu mă pricep DO 57 am priceput

IcircPTPO 355 să pricepem DO 65 142 voiu pricepe DO 34 să

pricepeţ DO 68 priceacutepere DO 32 35 40 priceperea DO 31 35

nepriceperea DO 57 125 nepriceputa-ul IcircPTPO 350 352 Şi

verbul sprijini (lt sprijin cf vsl suacuteprjaženŭ) apare cu fonetism

alternant sprejenitoriul C 11r 23

v ndash sprijenitor AMAO 337

sprijinitori DO 164 sprijenitoriu Ded 1715O 409

Icircn cazul acestor cuvinte formele cu [i] reprezintă icircncă la

icircnceputul secolul al XVIII-lea o icircncălcare a normei literare deşi mo-

dificarea se produsese icircncă din prima perioadă a vechii romacircne literare

şi se icircntărise după 1640 cu precădere icircn textele munteneşti84

Norma

arhaică a rezistat totuşi pentru unele cuvinte picircnă ticircrziu icircn secolul al

XX-lea graţie prestigiului de care s-a bucurat icircn primul veac al limbii

literare moderne cultura din Moldova o arie literară mai conservatoare

icircn privinţa acestui aspect lingvistic De exemplu pentru citi se reco-

manda icircn 1904 forma ceti85

abia după 1932 fiind stabilită ca normă va-

rianta cu [i] pentru aripi citi sprijini86

şi nicăieri87

84

ILRL 1997 p 297 85

Regule ortografice 1904 p 20 86

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 82 87 97 174 87

Mic dicţionar ortografic Bucureşti Editura Academiei 1953 p 135

Fonetica 53

I139 Vocala [-e] finală neaccentuată din nice (lt lat nĕque)

apare de cicircteva ori păstrată icircn cuvicircnt după norma literară tradiţională icircn

epocă (Dosoftei o respectă fără abatere icircn Viaţa şi petreacerea

svinţilor88

icircn Biblia de la Bucureşti Facerea apare constant iar

excepţiile sicircnt rare etc) IcircPTPO 352 353 356 358 360 IcircB379 DO

65 100 197

Icircn scrierile lui Antim Ivireanul este mult mai des icircntrebuinţată

varianta cu [i] adverb nici Pred 1694 2v DO 3 4 5 6 10 11 14

(de şase ori) 15 etc pronumele negativ sau adjectivul pronominal

negativ nici unul nici una nici un nici o CVNTO 264 269

AMAO 328 338 345 346 CPO 380 390 391 DO 14 29 33 43

52 59 68 80 84 87 92 94 95 101 109 113 115 etc

I1310 Vocala [e] neaccentuată icircn poziţie nazală (e + n + voc

şi e + n m + cons) apare constant icircn scrierile lui Antim Ivireanul icircntr-o

dublă ipostază păstrată şi icircnchisă la [i]

Calitatea de arhaism grafic sau de realitate lingvistică icircncă activă

icircn limba literară din secolul al XVII-lea a lui [e] neaccentuat icircn această

poziţie icircntr-o serie de cuvinte reprezintă o chestiune nerezolvată pe

deplin Părerile specialiştilor s-au formulat aproape icircntotdeauna

pornindu-se de la un grup de cuvinte neaccentuate icircn frază cu

icircntrebuinţare deosebit de frecventă aticirct icircn rostire cicirct şi icircn scriere pre-

poziţiile compuse den pren dentru şi prentru apărute icircn epoca de

formare a limbii romacircne şi a compuselor denainte denapoi denticirci

Dincolo de apariţia lor icircn romacircna veche icircn privinţa acestor cuvinte

interesează momentul icircn care [e] etimologic gt [i] la nivelul graiurilor

gradul de receptare a inovaţiei icircn textele literare din secolul al XVI-lea

şi al XVII-lea şi temeiul pe care se sprijină apariţia ambelor forme icircn

textele culte

După Al Rosetti89

icircn secolul al XVI-lea icircnchiderea lui [e] la [i]

sub accent sau aton avea deja o oarecare vechime icircn limba romacircnă şi icircn

88

Manea Dosoftei VPS p 124 89

Vezi icircntreaga argumentaţie la Rosetti ILR 1978 p 506-509 şi 735-736

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 54

consecinţă prezenţa lui [e] icircn cuvinte ca den denainte dentru pren icircn

textele de după 1521 bdquotrebuie să aibă o cauză grafică nu foneticărdquo90

Pronunţia nouă se generalizase nu icircnsă şi scrierea care amintea de o

perioadă cicircnd vorbitorul percepuse caracterul compus al acestui tip de

cuvinte dar care nu mai avea suport din partea limbii icircn acţiune Aşadar

icircn textele din icircntreaga epocă veche e trebuie analizat doar ca grafem

bdquoprovenit din analiza vorbitorului a prepoziţiilor compuse cu de şi prerdquo91

Pe de altă parte prezenţa consecventă a fonemului icircn texte

variate din secolul al XVI-lea picircnă icircn secolul al XVIII-lea

icircndreptăţeşte un alt punct de vedere acela al considerării lui [e] ca

fonem bdquoviurdquo eventual icircn raport de variaţie liberă cu [i] icircn exemplele

discutate Icircn privinţa apariţiei inovaţiei Andrei Avram consideră că bdquoicircn

compusele cu prepoziţiile de pre spre schimbarea en

gt in s-a petrecut

icircn unele graiuri dacoromacircne la o dată posterioară icircnceputurilor scrisului

icircn limba romacircnărdquo92

Un argument icircn favoarea faptului că trecerea lui [e]

la [i] icircn den pren etc nu s-a produs concomitent icircn toate unităţile

sintopice ale romacircnei şi nici icircnainte de apariţia scrisului icircn limba

romacircnă este distribuţia formelor sub raport geografic Icircn secolul al

XVI-lea textele bănăţene şi cele ce ţin de arealul sudic prezintă forma

cu -en icircn număr mult mai mare decicirct cea cu -in textele moldoveneşti

sicircnt caracterizate de situaţia inversă iar excepţiile de la această regulă

sicircnt rare (Glosele Bogdan prezintă numai cazuri cu [e] icircn prepoziţia den

şi compusele sale)93

Este neverosimil ca traducătorii diortositorii ori

copiştii să se fi grupat icircn preferinţa pentru una sau alta dintre forme aticirct

de riguros geografic icircn condiţiile icircn care evoluţia fonetică ar fi avut loc

mult mai devreme iar e ar fi fost icircn secolul al XVI-lea doar reflexul

unei analize intuitive a formei interne a cuvicircntului Aşadar icircn urma

evoluţiei mai timpurii a lui [e] neaccentuat sau icircn cuvinte atone icircn frază

90

Ibidem p 509 91

Ibidem p 735 92

Avram Nazalitatea şi rotacismul p 47 93

ILRL 1997 p 92

Fonetica 55

la [i] icircn graiurile moldoveneşti94

şi norma literară din această regiune a

promovat fonetismul nou mai repede La nivelul icircntregului dialect

dacoromacircn ambele variante consemnate icircn scris aveau suport icircn

pronunţie icircn secolele al XVI-lea şi al XVII-lea

Icircn epoca lui Antim Ivireanul norma literară de pretutindeni

impunea (icircncă) după tradiţie scrierea şi pronunţia cu [e] icircn den pren şi

alte cuvinte compuse cu ele deci şi icircn varianta literară muntenească

Icircn scrierile mitropolitului situaţia este următoarea

a) den Pred 1694 2v 5

r CL 1

r 4

r 14

r Postf 1693O 397

Ded 1694O 398 (de şapte ori) Ded 1703O 407 IcircPTPO 350 (de

patru ori) 351 (de trei ori) 354 356 (de cinci ori) AMAO 326 345

346 DO 21 37 140 209 226 235

Forma cu [i] este mult mai frecventă Pred 1694 5r IcircPTPO

352 353 (de patru ori) 354 (de două ori) 355 IcircBO 366 (de două ori)

368 (de trei ori) 369 (de două ori) 370 etc CVNTO 241 242 243

245 (de patru ori) 246 247 etc AMAO 327 328 329 330 332 333

334 335 etc CPO 387 (de patru ori) 388 (de două ori) 389 (de şapte

ori) 390 (de patru ori) 381 (de două ori) 392 (de opt ori) 393 394

DO 3 4 (de patru ori) 7 (de două ori) 8 (de două ori) 9 10 (de trei

ori şi o dată dinn) 11 (de trei ori) 12 13 14 15 17 20 (de două ori)

21 23 (de două ori) 24 25 (de două ori) 26 27 (de patru ori) 28 (de

patru ori) 30 31 etc

b) denainte Ded 1694O 399 DO 112 226 denapoia DO 9

Icircn cazul acestor compuse nu am găsit alte utilizări aşadar nicio

ocurenţă cu [e] gt [i]

94

Preluicircnd o idee a lui I Pătruţ Grigore Rusu consideră că fenomenul [e] gt [i]

(aici dar şi icircn alte contexte fonetice de gt dcurren pe gt pcurren de exemplu) bdquoeste stricircns

legat de afonizarea vocalelor neeacentuate aticirct icircn interiorul cuvicircntului cicirct şi

icircn silaba finală Această afonizare este condiţionată la ricircndul ei de accent

care icircn subdialectul moldovean ar fi mai puternic decicirct icircn celelalte

subdialecterdquo icircn Structura fonologică a graiurilor dacoromacircne Bucureşti

Editura Științifică și Enciclopedică 1983 p 33

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 56

c) dinlăuntru AMAO 328 dinafară AMAO 328 Acestea

reprezintă singurele ocurenţe la Antim Ivireanul icircn textele cercetate

Nu am consemnat variantele tradiţionale

d) denticirci IcircPTPO 351 (de două ori) 354 AMAO 326 denticirciu

IcircPTPO 354

Icircn schimb dinticirci IcircBO 368 373 374 CVNTO 259 260 263

266 285 303 319 AMAO 329 345 (de două ori) CPO 388 DO 3

(de două ori) 41 42 (de două ori) 52 53 57 61 68 (de două ori) 70

(de două ori) 86 90 91 (de două ori) 99 101 121 (de două ori) 123

127 136 142 143 145 148 151 etc

e) (cu) denadins(ul) IcircPTPO 355 CVNTO 308 AMAO 341

344 DO 40 151 172 186

Apare şi forma nouă dar mai rar (cu) dinadins(ul) DO 122 224

232 233 234

f) dentre nu este folosit ci numai dintre IcircBO 382 CVNTO

318 DO 9 39 68 194 225

g) dentr(u) CL 9v IcircPTPO 355 (de două ori) 358 AMAO

330 (de două ori) 331 334 DO 189 237

Mai frecvent apare dintr(u) Postf 1693O 397 Ded 1709O

411 CVNTO 241 243 244 245 246 250 253 254 255 256 259

262 267 269 271 etc DO 8 9 11 13 14 15 20 21 22 27 32 34

35 40 43 47 49 50 58 59 60 64 etc

h) pren Postf 1693O 397 Pred 1694 2v 4

v Ded 1694O

399 Ded 1703O 407 IcircPTPO 351 CL 4v şi pen (cu disimilarea

totală a lui [-r-]) C 55v

Aceste forme alternează cu prin Pred 1694 2v Ded 1703O

407 (de două ori) DO 4 14 15 26 17 18 20 21 23 26 27 30 33

35 36 40 43 44 45 46 48 51 etc şi printr(e) CVNTO 281 302

DO 15 48 107 175 184 186 220

Urmărind proporţia dintre formele cu [e] şi cele cu [i] icircn cazul lui

den şi pren şi al compuselor lor constatăm la Antim Ivireanul orien-

tarea clară spre norma nouă Numai pentru denainte şi denapoi(a) nu

am icircnregistrat alte forme icircn afara celor patru ocurenţe cu fonetismul

vechi dar acest lucru nu şubrezeşte concluzia că mitropolitului i-au fost

Fonetica 57

mai la icircndemicircnă variantele noi ale cuvintelor Prin opţiunea sa Antim

Ivireanul se alătură scrisului cronicăresc din Muntenia din acea pe-

rioadă (căci alternanţele den ndash din etc sicircnt numeroase icircn opera lui

Constantin Cantacuzino Radu Popescu etc) icircndepărticircndu-se de norma

păzită icircncă icircn textele religioase icircn Biblia de la Bucureşti de exemplu

unde prepoziţia den cunoaşte bdquosute de ocurenţe icircn timp ce varianta cu

-i- din apare abia de 12 ori [] Icircn compuse ca denainte den(n)apoi

dencătroo den(n)afară dendărătul denpreună denticirci-denticirci nu apare

niciodată vreo variantă cu -i- Iar icircn cazul lui dentr(u) celor 45 de

ocurenţe din BB Fac li se opune o singură atestare cu -i- dintru (17

16) după cum forma dintre este atestată numai o singură dată (BB

Facerea 42 24)rdquo95

Inovaţia a icircnlăturat treptat icircn secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea

fonetismul vechi De exemplu icircn Biblia Vulgata de la Blaj (1760-

1761) din şi compusele cu acesta nu apar decicirct icircn forma cu [i] (lt [e])96

iar mai ticircrziu icircn Moldova icircn intervalul 1800-1830 Doina Marta Bejan

nu consemnează nicio ocurenţă a lui den icircn tipărituri97

Icircn schimb

formele tradiţionale sicircnt semnalate de Al Rosetti la M Kogălniceanu

Mihai Eminescu B P Hasdeu etc şi sicircnt explicate de lingvistul

bucureștean icircn concordanţă cu opinia sa despre notarea lui [e] icircn aceste

cuvinte icircncă din secolul al XVI-lea este vorba de o tradiţie grafică

icircntrucicirct icircn secolul al XIX-lea bdquofireşte nu mai poate fi vorba de

menţinerea pronunţării cu erdquo98

Recunoscută fiind propensiunea au-

torilor citaţi pentru valorile culturale ale trecutului şi chiar proiectele

unora din ei de creare a unei limbi literare pe temeiuri tradiţionale este

normal ca icircn unele contexte să fi folosit variata tradiţională icircn scris

chiar dacă ea nu mai avea suport icircn pronunţia locală şi probabil nici icircn

discursul literar oral

95

Arvinte STLFAC p 52 96

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 794 97

Doina Marta Bejan Limba romacircnă literară icircn tipăriturile moldoveneşti

dintre anii 1800-1830 Bucureşti EDP 2004 p 16 98

Rosetti ILR 1978 p 736

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 58

Inovaţia este consemnată icircn norma limbii literare unice icircn 193299

Icircn unele regiuni [i] (lt [e]) gt [icirc] icircn dicircn dicircntre etc fiind vorba de

fapt de durificarea lui d notată icircn bdquoMuntenia propriu-zisă răsăritul

Olteniei şi colţul sud-estic al Transilvaniei (Braşov) şi icircn Banat Crişana

sudică şi centralărdquo100

Des icircnticirclnită icircn scrierile laice munteneşti ale

vremii această inovaţie populară apare rar la Antim Ivireanul dicircnticirci

CVNTO 262 DO 56

I1311 Icircncă şi mai evidentă este tendinţa de renunţare la

formele arhaice cu [e] neaccentuat pentru cuvinte ca nimeni (lt lat

nemĭnem) şi nimic nimica (lt lat nec-mīca) folosite de Antim Ivireanul

cu fonetismul [i] care a devenit normă icircn romacircna literară modernă

nimeni DO 34 43 etc nimenea DO 4 20 28 29 30 35 80 etc

nimănui CVNTO 270 DO 17 39 43 80 85 nimărui DO 80

nimic DO 37 43 nimica DO 80 81

Aceeaşi situaţie se vede şi icircn cazul altor substantive cu [e] aton

inemă (lt lat anima) premejdie (lt vsl prĕmersquodije) preveghea (lt lat

pervigilare) secriu (lt magh szekreacuteny) Icircn textele cercetate am icircnticirclnit

aproape icircn exclusivitate formele noi

inima Pred 1694 5r DO 5 7 23 28 inimă DO 16 21 22

inimii DO 15 17 21 inimile DO 5 8 10 16 27 29 34 36 etc

foarte rar apare forma mai apropiată de etimon inema Postf 1693O

397 IcircPTPO 355 inemii IcircPTPO 351

primejdie DO 36 49 223 AMAO 340 primejdiia DO 61

primejdii DO 164 primejdiile DO 22 38 49 101 163

priveghez DO 7 priveghiază DO 22 să priveghem IcircBO

365 nu priveghiia DO 52 priveghind DO 108

sicriu şi sicriiul DO 30

Uzul cult cel mai răspicircndit icircn epocă oglindea menţinerea

fonetismului etimologic icircn cazul cuvintelor de mai sus Inovaţia

populară pătrundea icircnsă icircn textele literare din orice parte a ţării (cu o

99

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 147 100

Gheţie BD p 132

Fonetica 59

tendinţă ceva mai accentuată icircn sud) avicircnd curs mai mult sau mai

puţin icircn funcţie de cuvicircnt Astfel icircn cazul pronumelui negativ nimeni

alternanţa dintre forma veche şi cea nouă nu este sporadică la un

scriitor precum Dosoftei icircn timp ce icircn cazul lui nimic icircn aceeaşi

scriere mitropolitul moldovean preferă fonetismul etimologic101

Icircn

Biblia de la Bucureşti pentru nimic este folosită consecvent forma

nemică (mai puţin nemic) care corectează de cicircteva ori pe nimic din

ms 45102

Pentru inimă la Dosoftei găsim numai forme cu [e] icircn Viaţa

şi petreacerea svinţilor dar aticirct [e] cicirct şi [i] icircn tepsia ndash tipsia103

icircn

Biblia de la Bucureşti icircn Facerea cele trei ocurenţe ale acestui

substantiv se icircmpart icircn una cu [e] şi două cu [i] etc Această stare a

lucrurilor indică faptul că inovaţia forţează icircn mod natural pătrunderea

icircn variantele literare din diverse regiuni şi că nu există o regulă privind

natura cuvintelor asupra cărora ea are mai repede cicircştig de cauză sicircnt

aticirct cuvinte des icircntrebuinţate icircn discursul religios cicirct şi termeni mai rari

(sticlă tipsie etc)

I1312 Vocala [e] neaccentuată etimologică gt [a] icircn dator

(lt lat debitorius) şi derivatele sale DO 100 182 datori Ded

1694O 399 datorie DO 7 22 23 90 98 105 145 160 etc

datoriu CVNTO 242 AMAO 337 DO 124 137 231 datornici

DO 233 am icircndatorit DO 231 Norma este specifică variantei

literare sudice şi celei moldoveneşti icircn epoca lui Antim Ivireanul şi se

impune din ce icircn ce mai mult icircn uzul literar după 1700104

Din punct de

vedere dialectal este o inovaţie din graiurile munteneşti şi moldo-

veneşti sub influenţa lui [a] din diverse forme ale verbului a da Nu am

icircnregistrat la Antim Ivireanul fonetismul etimologic (mai rezistent icircn

101

Manea Dosoftei VPS p 123-124 102

Vezi Arvinte STLFAC p 53 idem STLEX p 4 103

Manea Dosoftei VPS p 133 şi 125 104

ILRL 1997 p 296

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 60

vorbirea din Transilvania şi icircn consecinţă icircn textele literare elaborate

acolo105

) şi nici varianta cu [ă]

I1313 Vocala [e] etimologică gt [i] icircn neşte (lt lat nescio quid)

nişte DO 5 10 23 25 26 27 28 36 43 50 60 63 etc Antim

Ivireanul respectă o singură dată norma literară tradiţională scriind

neşte IcircPTPO 361

Forma nişte reprezintă o inovaţie populară consemnată de

timpuriu icircn documente din Ţara Romacircnească şi Moldova icircn secolul al

XVI-lea care devine din ce icircn ce mai frecventă icircn veacul următor şi

după 1700 Numai icircn Ardeal forma veche este mai rezistentă şi la nivel

popular căci documentele din epoca veche conţin doar forme cu [e]106

Din uzul popular icircnchiderea lui [e] la [i] icircn acest cuvicircnt a trecut icircn texte

literare nordice (moldoveneşti) şi sudice dar cu mai multă consecvenţă

icircn Ţara Romacircnească Deducem din modul icircn care este utilizat cuvicircntul

la Antim Ivireanul şi icircn alte texte reprezentative pentru cultura

muntenească (icircn Biblia din 1688 icircn Facerea termenul este icircntrebuinţat

de două ori şi numai cu fonetismul vechi MLDI 3 5 şi 31 26 la fel

apare şi icircn ms 4389 ndash muntenesc şi icircn ms 45 ndash moldovenesc icircn lo-

curile respective icircn schimb icircn Cartea lui Iov bdquoforma nişte este

cvasigeneralărdquo107

etc) că norma literară muntenească se găseşte icircn plină

transformare icircn privinţa lui [e] etimologic din neşte Icircn timp ce icircn

varianta literară ardelenească neşte este considerată formă corectă şi la

1757 (cf Gramatica lui Eustatievici Braşoveanul108

) icircn textele mun-

teneşti fenomenul [e] gt [i] afectează şi un cuvicircnt ca pronumele neştine

105

Ion Gheţie icircn ILRL 1997 p 296 afirmă că icircn unele texte ardeleneşti

bdquodetoriu şi derivatele apar redate cu h (dĕtoriu) ceea ce presupune o rostire

cu [secta] sau [˜]rdquo Icircntrucicirct [secta] sau [˜] mai vechi corespund doar unui [e]

accentuat dacă icircn silaba următoare există [e] notaţia cu h icircn acest cuvicircnt nu

presupune o rostire cu diftong ori cu vocală deschisă ci doar o notare grafică

slova chirilică noticircnd aici un [e] obişnuit 106

Ibidem p 108 107

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 12 108

Mariana Costinescu art cit p 13

Fonetica 61

(lt lat nescio quem) care apare niştine de cicircteva ori MLDI 33 10 III

25 26 etc Fonetismul nou icircn nişte pătrunde mai ticircrziu icircn Transilvania

dar ajunge să fie folosit consecvent de Samuil Micu icircn Biblia de la

Blaj din 1795109

I1314 Am lăsat la urmă problema lui [e] neaccentuat icircn poziţie

nazală icircn cuvicircntul semenţie deoarece prezenţa sa a fost explicată diferit

de către lingvişti După Ion Gheţie icircn seminţie avem de-a face cu feno-

menul icircnchiderii lui [e] neaccentuat la [i] icircn poziţie nazală cu aceeaşi

situaţie din punct de vedere istoric şi literar ca icircn cazul lui cuvinte

minte etc110

semenţie gt seminţie Vasile Arvinte icircnsă consideră că

forma cu [i] este bdquonormală deoarece cuvicircntul este un derivat de la

sămicircnţă pl seminţe icircn care icircnchiderea a putut avea loc mai icircnainterdquo111

cu [e] sub accent sămenţe gt semenţe (prin asimilare vocalică [ă] ndash [e]

gt [e] ndash [e]) gt seminţe

Icircn scrierile lui Antim Ivireanul exemplele cu [i] şi [e] alternează

cu preponderenţa celor din urmă seminţie CVNTO 262 seminţiia

DO 8 CVNTO 254 seminţii CVNTO 266 faţă de semenţie

CVNTO 315 semenţiei DO 126 semenţiia CVNTO 247 262

264 266 272 DO 44 semenţii CVNTO 266 Este o situaţie aparte

icircn opţiunea lingvistică a cărturarului muntean avicircnd icircn vedere că icircn

toate situaţiile care implicau alegerea fonetismului nou icircn detrimentul

celui vechi ([i] nu [e]) am consemnat de cele mai multe ori privile-

gierea inovaţiei chiar dacă acest lucru venea icircn contradicţie cu norma

literară muntenească Prin urmare la Antim Ivireanul nu se poate vorbi

icircn general despre o tendinţă de arhaizare a exprimării similară celei pe

care o constată Vasile Arvinte icircn Biblia din 1688 luicircnd icircn discuţie

printre altele şi ocurenţa lui semenţie icircn acest text112

Dar este posibil

ca Antim Ivireanul să fi fost influenţat de realitatea lingvistică din acest

text religios iar bdquoarhaizareardquo să se fi produs involuntar

109

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 12 110

ILRL 1997 p 298 111

Arvinte STLFAC p 52 112

Ibidem p 52

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 62

I1315 Vocala [e] accentuată + n + voc sau + nm + cons

apare constant icircnchisă la [i]113

aminte IcircPTPO 354 356 361

CVNTO 247 268 DO 14 36 71 82 96 111 113 133 135 160

182 226 234 236 237 credinţă (lt lat credentia) DO 6 9 15 23

24 25 etc necredinţa DO 27 buna-credinţă DO 4 cuvinte (cuvicircnt

lt lat conventum) şi cuvintele DO 3 9 12 15 16 17 18 23 25 28

29 34 35 37 41 44 45 46 48 58 etc a cumineca114

(lt lat

commĭnĭcare) te cumineci DO 55 să (nu) (sesă) cuminece

IcircPTPO 356 IcircBO 375 379 380 381 AMAO 338 344 DO 90

148 238 (şi icircn varianta cu [e] medial posttonic gt [i] să se cuminice

DO 103) duminecă (lt lat dominica) CVNTO 317 AMAO 332

DO 90 203 206 226 238 dumineca IcircPTPO 358 AMAO 331

DO 22 34 89 90 97 105 108 139 140 183 202 205 232

dumineci AMAO 331 332 duminecile IcircPTPO 360 AMAO 342

DO 27 72 (şi cu [e] neaccentuat posttonic gt [i] Duminica Thomei

CPO 388 duminicile IcircBO 379) minte (lt lat mentem) DO 5 7 8

9 16 17 19 29 31 37 38 48 56 57 etc pluralul substantivului

veşmicircnt (lt lat vestimentum) veşminte DO 86 veşmintele DO 10

135 187 188 veşmintelor DO 10 (de trei ori icircn acelaşi loc am

consemnat şi pluralul refăcut după singular veşmicircntele DO 209)

vineri (lt lat veneris) AMAO 334 vinerea DO 95 236 237 238

Scrierea lui [i] icircn acest context reprezintă norma limbii culte din

epoca lui Antim Ivireanul icircn toate zonele ţării şi oglindeşte evoluţia

care avusese loc icircn aproape toate graiurile romacircneşti Prezenţa formelor

vechi icircn textele din prima perioadă a romacircnei culte (sicircnt destul de

numeroase icircn textele rotacizante şi prin acestea icircn tipăriturile lui

Coresi şa) demonstrează totuşi că inovaţia era destul de recentă pentru

unele graiuri iar icircn cazul altora ea nu avusese icircncă loc atunci cicircnd icircn

silaba următoare din cuvicircnt exista un [e] De pildă icircn unele graiuri de la

113

Avram Nazalitatea şi rotacismul p 39-44 114

Fenomenul apare şi cicircnd [e] este neaccentuat icircn flexiunea verbală şi icircn

derivate va cumineca IcircBO 378 ne vom cumineca DO 94 să ne

cuminecăm DO 94 cuminecătură DO 26 IcircBO 381 Foarte rar apare şi

forma etimologică s-au cumenecat IcircPTPO 358

Fonetica 63

nord de Mureş momentul [e] [e] gt [i] [e] (mene gt mine mente gt

minte) nu poate fi stabilit mai icircnainte de secolul al XVI-lea iar icircn unele

puncte dialectale din Ardeal (Ţelna jud Alba) nici azi nu este

cunoscută prefacerea lui -ene icircn -ine115

astfel icircncicirct are dreptate H

Tiktin cicircnd afirmă că pe teritoriul dacoromacircnesc icircn secolul al XVII-lea

se spunea mente şi minte cuvente şi cuvinte etc116

După 1640 numai icircn scrierile lui Varlaam există exemple mai

numeroase cu fonetismul vechi icircnsă nici la el forma aceasta nu este

exclusivă117

O uşoară tendinţă arhaizantă se poate observa şi la

Dosoftei dar exemplele cu [e] sicircnt mai puţine decicirct cele cu [i] icircn

cuvintele luate icircn discuţie118

Icircn Biblia de la Bucureşti [e] apare

sporadic icircn cuvintele amintite şi nu are corespondent icircn ms 45

moldovenesc nici icircn ms 4389 Icircn acest text revenirea la o normă

lingvistică ce nu mai avea suport icircn rostirea contemporană şi nici icircn mo-

delul altor texte literare este pusă de Vasile Arvinte pe seama diortositorilor

munteni instruiţi icircn general icircn spiritul respectării tradiţiei119

I1316 [e] ([macre]) gt [i] icircn mira (lt lat mīrare gt dr mera)

mirare DO 204 mă mir DO 41 134 179 192 202 222 ne mirăm

DO 27 să miră DO 16 151

Fonetismul etimologic [e] icircn acest cuvicircnt (sau forma la care s-a

ajuns prin diftongare ca icircn mmacreracutee frecventă icircn graiuri de tip nordic)

mai era folosit icircn vremea lui Antim Ivireanul de către scriitorii

moldoveni icircnsă exemplele sicircnt foarte puţine120

Şi la aceştia este

evidentă tendinţa de adoptare a formei noi create prin contaminarea lui

115

Ivănescu ILR p 409 116

H Tiktin Studien zur rumaumlnischen Philologie Leipzig Erster Teil 1884

p 56 apud Manea Dosoftei VPS p 120 vezi şi Avram Nazalitatea şi

rotacismul p 47 117

ILRL 1997 p 298 118

Manea Dosoftei VPS p 118 119

Arvinte STLFAC p 52 120

ILRL 1997 p 297

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 64

mera cu mir121

bdquomult mă mirrdquo (MCNM5) bdquomultă mirarerdquo se miră

bdquode mirat esterdquo (MCNMO 15) etc

I1317 Icircn situaţiile icircn care este păstrată o formă mai apropiată

de etimonul latinesc vocala [e] etimologică neaccentuată apare la

Antim Ivireanul numai trecută la [i] prin disimilare vocalică icircn dirept

(lt lat directus) IcircPTPO 350 352 355 358 360 direptul IcircPTPO

359 DO 112 215 221 direpţi CL 9v direptate CL 14

v 20

v 33

v

IcircPTPO 354 359 direptatea CL 8r direptăţii Pred 1694 4

v

nedireptăţi IcircPTPO 350 icircndirepta IcircPTPO 353 355 icircndireptează C

14r nu să vor icircndirepta IcircPTPO 353 să icircndirepteze IcircPTPO 357

neicircndireptat IcircPTPO 360 icircndireptare IcircPTPO 355 361

Păstrarea fonetismului etimologic ([e] sau [i]) icircn textele literare

de după 1700 este o reminiscenţă a normei culte din secolul al XVI-lea

deoarece tendinţa icircn toate scrierile din a doua perioadă a epocii vechi

este adoptarea unei forme noi cu [e] (sau [i]) sincopat

Calificarea fenomenului de sincopare a vocalei protonice drept

bdquonourdquo icircn aceste cuvinte icircn istoria limbii romacircne se impune a fi dis-

cutată G Ivănescu icircl integrează cu certitudine icircn categoria faptelor

care au produs diferenţierea dialectală icircncă din epoca latinei populare

bdquoAstfel e cazul cu unele forme care caracterizează numai dialectul

moldovenesc şi pe cel muntenesc icircn raport cu cele de la nord şi vest de

Carpaţi şi din sudul Dunării drept dreptate şi a drege icircn raport cu

dirept direptate şi a direge [] Forma mold şi munt drept merge cu

zona continentală a Romaniei [] forma dirept din Banat şi Ardeal şi

direptu din sudul Dunării unde se găseşte şi dreptu merge cu Romania

mediteraneanărdquo122

Fenomenul nu ar fi aşadar o inovaţie icircn secolul al

XVI-lea

Vechimea fenomenului icircn unităţile diatopice romacircneşti nu se

reflectă icircnsă icircn cele mai timpurii documente icircn limba romacircnă scrisorile

zapisele de vicircnzare şi icircnsemnările din secolul al XVI-lea din Ţara

121

Densusianu ILR II p 59 122

Ivănescu ILR p 117

Fonetica 65

Romacircnească Moldova şi Transilvania conţin aproape icircn exclusivitate

forme vechi123

Chiar şi după 1700 ele continuă să apară ceea ce de-

monstrează că momentul sincopării lui [e] ([i]) trebuie plasat mai aproape

de primele consemnări ale romacircnei icircn scris Numărul lor se icircmpuţinează

treptat icircncepicircnd cu mijlocul secolului al XVII-lea mai repede icircn

Muntenia propriu-zisă şi apoi icircn Moldova Cel mai conservator spaţiu

lingvistic icircn privinţa fonetismului etimologic este aria ce cuprinde

Banatul şi Transilvania dar şi aici icircn unele texte norma cu sincoparea

lui [e] sau [i] se impune după jumătatea secolului al XVIII-lea124

Inovaţia graiurilor munteneşti ([e] ([i]) gt Oslash) s-a icircnregistrat spo-

radic icircn secolul al XVI-lea icircn textele literare icircn schimb după 1640

formele noi apar consecvent mai ales icircn scrierile munteneşti (căci icircn

Moldova la Dosoftei de exemplu este clară preferinţa pentru fone-

tismului arhaic125

) dar fără a elimina deocamdată fonetismul vechi126

Tendinţa de icircnnoire este evidentă la Antim Ivireanul icircn textele căruia

este folosită foarte des forma sincopată drept (şi icircn drept

aceacuteiaaceiaacela bdquode aceeardquo) CVNTO 242 243 247 248 252 DO

10 13 14 15 16 23 29 31 34 35 36 38 40 41 46 etc dreacutepte CL

ftlr drepte DO 8 34 38 etc dreptate CVNTO 248 258 264 306

etc DO 17 33 35 44 etc dreptatea IcircBO 368 Ded 1715O 410

DO 15 etc dreptul DO 51 icircndreptează DO 29 (s-)au icircndreptat

CVNTO 265 etc DO 16 30 31 să (ne) icircndrepteze IcircBO 366 DO

16 29 icircndrepticircndu-vă DO 7 nedreptate C 9v 22

r nedreptăţii DO

33 38 39 icircndreptătoriu Ded 1715O 409

123

Vezi DIcircR ndash sec XVI passim cf Rosetti ILR 1978 p 499 care

consemnează forma cu [e] sincopat icircn trei ocurenţe 124

Vezi Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 794 125

Vezi Manea Dosoftei VPS p 134 126

Arvinte icircn STLFAC p 53 semnalează că bdquoicircn BB Fac apar 9 ocurenţe

ale formei icircnderepta şi o singură dată icircndirepta (39 23) Se constată aşadar

o tendinţă arhaizantă căci icircn textul care a servit ca punct de plecare Bibliei de

la Bucureşti apar icircn cazul acestui verb numai formele sincopaterdquo vezi şi

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 14

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 66

Icircn privinţa lui drege (lt lat dīrigĕre) nu am consemnat decicirct

forma cu [e] ([i]) sincopat dreacutege AMAO 340 să dreg DO 194

Deja la icircnceputul epocii moderne forma muntenească devenise

normă a tipăriturilor moldoveneşti căci icircntre 1800 şi 1830 nu se con-

semnează decicirct fonetismul evoluat127

şi icircn textele literare din

Transilvania avea o bună reprezentare prin Biblia de la Blaj (1795) deşi

Samuil Micu datorită direcţiei generale de emancipare a limbii pe care o

promova manifesta o anumită predilecţie pentru formele etimologice128

4 [i]

I141 Vocala [i] accentuată se păstrează icircn zi (lt lat dies)

CVNTO 321 AMAO 346 CPO 392 DO 62 93 176 zioa DO 7

12 19 63 90 107 108 113 138 143 etc zile DO 3 30 35 56 etc

Rar este icircntrebuinţată icircnsă şi forma zua IcircPTPO 354

Existenţa lui [u] icircn locul lui [i] icircn această situaţie ţine de o rostire

regională dură a consoanei dentale [z] dziIgravea gt dzicircIgravea gt dzuIgravea129

(zuIgravea gt

zua) Icircn general pronunţia dură a consoanelor [s] [z] ([dz]) [ţ] este

specifică zonelor nordice ale dacoromacircnei şi apare icircn texte icircn secolul al

XVI-lea şi al XVII-lea dar nicicicircnd şi niciunde ca normă Dimpotrivă

icircn prima perioadă a epocii vechi rostirea dură a acestor consoane

alternează icircn texte cu rostirea moale icircn toate variantele literare nordice

cu predominarea celei din urmă130

Icircn secolul următor apropierea unor

variante literare de graiurile locale determină apariţia icircn texte a unui

număr mai mare de exemple cu durificarea consoanelor icircn discuţie (icircn

Moldova de pildă) icircnsă fără ca acest lucru să atragă după sine

eliminarea din normă a pronunţiei moi131

Cazurile de hiperliterarizare

127

Doina Marta Bejan op cit p 16 128

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 14 129

Arvinte STLFAC 53 vezi şi Gheţie BD p 137 Cf Ivănescu ILR p

338 bdquoIcircn unele dialecte (macedoromacircn meglenoromacircn crişan maramure-

şean) icirc din cuvicircntul atildeicircœă s-a asimilat la œ devenind u atildeuœărdquo 130

ILRL 1997 p 234 235 131

ILRL 1997 p 444-445 (Tabelul nr 3) p 448-449 (Tabelul nr 5) şi p 452-453

(Tabelul nr 7)

Fonetica 67

icircnticirclnite deseori icircn scrierile moldoveneşti demonstrează reticenţa cărtu-

rarilor faţă de un fonetism pe care icircl percepeau drept popular o dovadă

a lipsei de rafinament lingvistic Cel mult se poate vorbi icircn această

perioadă pentru textele nordice de acţiunea unei norme duble icircn timp

ce varianta literară muntenească acceptă numai variante cu [s] [z] [ţ]

rostite moale (+ [e] [i] [secta]) pronunţie ce se va impune după mijlocul

secolului al XVIII-lea icircn toate tipăriturile romacircneşti G Ivănescu

vorbeşte icircnsă despre o normă al cărei conţinut era tocmai amestecul

formelor velarizate şi nevelarizate născută icircn secolul al XVI-lea care bdquoa

persistat şi icircn veacurile următoarerdquo132

Icircn sudul Dacoromaniei cazuri de

trecere a lui [e] la [ă] a lui [i] la [icirc] şi a lui [secta] la [a] după [s] [z]

([dz]) [ţ] există icircn cărţile scrise ori tipărite icircn Oltenia justificate de

rostirea dură a acestor consoane icircn limba populară Icircn Muntenia

propriu-zisă fenomenul se datorează influenţelor livreşti nordice

Pentru zi varianta cu [u] apare rar icircn textele literare munteneşti

contemporane lui Antim Ivireanul (icircn primele cinci cărţi ale Bibliei din

1688 nu se găseşte nicio ocurenţă a ei icircn ciuda faptului că icircn ms 45

este mult icircntrebuinţată) ceea ce face dificilă detectarea sursei de unde a

putut să o cunoască Antim

I142 Vocala [i] din verbul a cerşi bdquocererdquo (lt aor cerşiiu part

cerşit ale vb cere ndash cer ceşii ceşit lt lat quaerere ndash quaero

quaesīvi quaesītum DA) gt [u] la anumite moduri şi timpuri sub

influenţa formelor cu [u] ale verbului a cere133

am cerşut DO 159

au cerşut CL 6v CVNTO 300 DO 157 158 161 cerşut CVNTO

272 Verbul mai apare o dată la gerunziu cu fonetismul [i] care

implică o pronunţie muiată a consoanei fricative prepalatale [ş] (icircnainte

de vocală icircn poziţie tare) după norma literară generală cerşind(u-o)

CVNTO 261

132

Ivănescu Problemele capitale p 269 133

Densusianu ILR II p 155

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 68

I143 Vocala [i] accentuată apare icircn loc de [icirc] (sicircmbătă lt vsl

ntildeaacuteicircograveagrave) icircn simbete AMAO 331 şi simbetile AMAO 335

Celelalte ocurenţe icircl conţin pe [icirc] sicircmbătă DO 238 sicircmbăta

CVNTO 307 AMAO 331 DO 33 90 101

Fonetismul icircn discuţie poate fi analizat şi din perspectivă con-

sonantică icircntrucicirct ţine de rostirea dură sau moale a consoanei precedente

La Antim Ivireanul cele două exemple contravin aticirct normei literare

munteneşti care nu admite rostirea cu [i] adică rostirea moale a fricativei

icircn această situaţie cicirct şi normei variantelor literare nordice care prezintă

o anumită preferinţă pentru rostirea dură a dentalelor fricative şi africate

Cu toate acestea fonetismul este consemnat icircn texte nordice şi sudice icircn

toată perioada romacircnei literare vechi mai icircnticirci icircn scrierile elaborate icircn

regiunile nordice propagat apoi icircn scrieri munteneşti134

Apariţia lui icircn

texte scrise icircn regiuni unde se consemnează rostirea dură a consoanelor

amintite (Oltenia Banat-Hunedoara Transilvania de nord-est şi

Moldova) comportă mai multe posibile explicaţii ndash eliminate icircnsă de I

Gheţie şi Al Mareş care sicircnt de părere că icircn cazul lui [s] + [i] icircn cuvinte

de tipul simbătă singe sinteţi etc este vorba de hipercorectitudine

(hiperliterarizare135

sau cel puţin icircn cazul unora dintre aceste cuvinte

bdquofalsă regresiunerdquo136

) orală sau grafică apărută la unii scriitori care

percepeau rostirea dură a consoanelor [s] [z] ([dz]) şi [ţ] ca neliterară

pentru că aveau fenomenul icircn grai137

La Antim Ivireanul astfel de variante cu [i] pentru cuvinte care

cunosc norma cu velarizarea consoanei sicircnt rare (cu o singură excepţie

vezi I145) şi au caracter de abatere de la norma muntenească icircn

general Icircn textele mitropolitului muntean ar fi putut pătrunde din mai

multe surse Tradiţia literară din Ţara Romacircnească a cunoscut o etapă

134

ILRL 1997 p 104 şi 310 135

Ivănescu ILR 2000 p 583 136

Gafton Hipercorectitudinea p 130 131 137

Vezi opiniile emise de lingvişti icircn această problemă printre care G Ivănescu

Al Rosetti O Densusianu prezentate şi combătute de I Gheţie şi Al Mareş

precum şi concluziile formulate la Gheţie ndash Mareş Graiurile p 170-173 şi

Gheţie BD 139 şi 140

Fonetica 69

icircn care forme cu [i] apăreau destul de frecvent icircn prima jumătate a se-

colului al XVII-lea icircn textele elaborate icircn Oltenia singe (LM 2233)

sinul (LM 1648) sintem (CMM117r) etc dar şi icircn textele moldo-

veneşti fenomenul este folosit icircn a doua jumătate a veacului al XVII-lea

(Dosoftei Miron Costin şa) iar din textele care circulau şi icircn zona cul-

turală sudică putea fi icircmprumutat de cărturarul muntean Icircn sficircrşit

Biblia de la Bucureşti conţine destul de multe exemple de hiper-

literarizare răserit (MLDIV 23 7) se bdquosărdquo (MLDV 17 8) simbete

(MLDV 5 14) simburi (MLDIV 6 4) etc Icircn privinţa acestui text

remarcăm că de cele mai multe ori variantele din ms 45 şi ms 4389 sicircnt

cele corecte cu [ă] respectiv [icirc] aşadar cu pronunţie dură a consoanei

precedente Prin urmare apariţia formelor cu [i] sau [e] nu se datorează

icircntotdeauna modelului originalului moldovenesc Ea poate fi pusă pe

seama tipografilor moldoveni care necunoscicircnd foarte bine norma

literară muntenească icircn această situaţie (icircn general icircn varianta sudică a

limbii romacircne velarizarea nu este aticirct de frecventă ca icircn graiul moldo-

venesc) au presupus că velarizarea aparţine unei rostiri inculte şi au

intervenit icircn text Există şi situaţia inversă icircn care forma hiperliterarizată

din ms 45 a fost icircndreptată după norma literară muntenească zămisli

(MLDI 16 4 18 10 etc) zămislind (MLDI 4 1 17 25 etc) şa

Reticenţa faţă de notarea pronunţiei dure a consoanelor [r] [s]

[z] ([dz]) [ţ] se recunoaşte la scriitorii moldoveni şi icircn veacurile

următoare picircnă după 1800 Doina Marta Bejan consemnează icircntre 1800

şi 1830 cicircteva exemple cu [i] icircn loc de [icirc] icircn sufixul gramatical

gerunzial la verbele de conjugarea I şi a IV-a şi icircn cuvinte de tipul sinul

zimbire138

Limba literară a păstrat pronunţia dură icircn aceste cuvinte lucrarea

normativă din 1932 precizicircnd diferenţiat că bdquoRostirea literară este i

nu icirc după s z ţ ş j st str deci afurisit frasin [] dar se zise sicircn

sicircnge zicircmbet aţicircţardquo139

138

Doina Marta Bejan op cit p 16-17 139

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 18-19 vezi şi p 162 (ţacircţă -ţe)

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 70

I144 Icircn cazul verbului a icircnticircmpina (lt icircn- + ticircmpină ticircmpană

bdquodairea tobă darabanărdquo lt vsl ograveiumlagraveiacuteuacute) şi a substantivului

icircnticircmpinare apariţia lui [i] icircn loc de [icirc] accentuat sau neaccentuat icircn

formele flexionare ale verbului şi la substantiv se datorează probabil

aceluiaşi mecanism psiholingvistic de hipercorectitudine140

care a

determinat icircnlocuirea lui [icirc] normal din simbătă (cf şi zicircmbi zicircmbire

zimbi zimbire) icircn acest caz explicaţia folosirii formei la mitropolitul

muntean coincide cu cea dată pentru simbătă (vezi I143)

Spre deosebire de simbătă icircnsă (cu ocurenţe mai puţine icircn text

decicirct forma sicircmbătă) a icircnticircmpina este folosit aproape exclusiv cu

fonetismul [i] icircntimpină DO 140 ai icircntimpinat C 2r 27

v au

icircntimpinat DO 112 187 icircntimpinatu-m-au DO 214 vrea icircntimpina

DO 170 să icircntimpini C 13v icircntimpinare DO 187 188

icircntimpinarea DO 140 203 209 Formele cu [icirc] sicircnt rare

icircnticircmpinarea CVNTO 261 DO 141

Ne icircntrebăm dacă nu cumva fonetismul cu [i] era norma

percepută sau preferată de Antim Ivireanul pentru icircntimpina

icircntimpinare Răspunsul pozitiv este susţinut de două argumente care se

completează Textele contemporane lui Antim conţineau destule forme

de acest tip suficiente pentru a susţine ideea bdquonormalităţiirdquo icircntr-o

exprimare cultă141

Icircn al doilea ricircnd trebuie să luăm icircn considerare

propensiunea mitropolitului spre limba greacă etimonul grecesc-

bizantin al cuvicircntului bază este forma cu [i] avicircnd aşadar

sprijin icircn modelul grecesc ceea ce icirci justifica statutul de fapt lingvistic

elevat cult icircn conştiinţa utilizatorului său

I145 Vocala [i] etimologică accentuată sau neaccentuată apare

după modelul etimonului icircn neologisme care s-au impus mai ticircrziu icircn

140

Aceasta este explicaţia pe care şi Laura Manea o dă formei cu [i] icircn textele

lui Dosoftei icircn Dosoftei VPS p 314 vezi Rosetti ILR 1978 p 346 cf

Arvinte STLEX p 13-14 141

De pildă spre deosebire de situaţia altor cuvinte care prezintă alternanţa [icirc]

ndash [i] icircn textul Bibliei de la Bucureşti predomină varianta cu [i] pentru

termenul icircntimpina (vezi indicele de cuvinte la MLDI II IV V)

Fonetica 71

limba literară cu alte forme alliluia (lt gr ) DO 186

ellin (lt gr ) DO 175 magnit (magnitului) (lt gr )

DO 5 ritor (ritori) (lt gr ) DO 4 ritorilor DO 29 bdquovorbe

ritoriceştirdquo DO 84 videnie (lt vsl acircegraveaumlhiacute~) CVNTO 297 298

videniei DO 153

5 [icirc]

I151 Vocala [icirc] accentuată etimologică este păstrată icircn

adverbul curicircnd (lt lat currĕndo) icircn puţinele ocurenţe ale termenului

DO 181 190 Fonetismul originar este specific variantei literare de tip

sudic icircn timp ce textele nordice aticirct icircn prima perioadă a epocii vechi

cicirct şi după 1640 prezintă fonetismul [u] prin asimilare vocalică [u] ndash

[icirc] gt [u] ndash [u] ca reflex al inovaţiei din graiurile locale (din Banat

Transilvania şi Moldova)142

Inovaţia apare din ce icircn ce mai rar icircn

textele literare nordice din secolul al XVIII-lea143

lăsicircnd loc formei

primare ce va deveni normă a limbii literare unitare

I152 Verbul intra (lt lat ĭntro -āre) apare icircn scrierile lui

Antim Ivireanul cu [icirc] iniţial etimologic (ĭ lat accentuat + n + cons gt icirc

lat ĭntro gt eacutentru gt ăntru gt icircntru144

) icircntra DO 220 nu icircntră DO

42 icircntrase DO 69 am icircntrat DO 99 au icircntrat CVNTO 252 DO

43 94 179 183 să icircntru DO 150 să nu icircntri C 32v să icircntre

IcircPTPO 351 372 C 12v DO 41 63 90 181 220 222 să icircntrăm C

15v icircntricircnd CVNTO 305 etc Aceasta este norma icircn toate variantele

literare din epoca veche păstrată picircnă la icircnceputul secolului al XX-lea

Fonetismul etimologic nu este exclusiv la mitropolitul muntean De mai

puţine ori apare icircn conjugarea verbului moştenit din latină şi fonetismul

evoluat cu [i] intră DO 8 au intrat CVNTO 251 316 să intri

142

Ivănescu ILR 2000 p 582 ILRL 1997 p 93 300 143

Icircn limba Vulgatei bdquosunt de departe mai frecvente formele cu [icirc]rdquo vezi

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 794 144

Arvinte STLFAC p 53

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 72

DO 45 nu intra DO 70 intricircnd CVNTO 277 intrarea DO 41

intrării DO 113

Evoluţia [icirc] gt [i] este populară specifică teritoriului sudic al

Dacoromaniei Ea poate fi explicată fie ca rezultat al unui proces de

asimilare (cu [i] din silaba următoare la indicativ prezent sau conjunctiv

prezent persoana a doua singular (să) icircntri gt (să) intri145

) ori de disi-

milare (icircn forma de gerunziu icircntricircnd gt intricircnd) fie ca urmare a tendinţei

de evitare icircn limba romacircnă a vocalelor neutre icircn poziţie iniţială

accentuată după cum susţine Andrei Avram146

Icircn textele lui Antim Ivireanul raportul dintre fonetismul vechi şi

cel nou icircn formele icircntra şi intra indică o rezervă icircn adoptarea inovaţiei

De altfel ea pare să fie de dată recentă icircntrucicirct chiar şi la cărturarii

laici (mai receptivi icircn general la schimbările din vorbirea populară)

ocurenţele formelor evoluate din conjugarea verbului intra sicircnt destul

de puţine Chiar şi mai ticircrziu copiştii textelor lui Antim icircn speţă ai pre-

dicilor ignoră rostirea populară şi corectează icircn două locuri forma cu

[i] consemnată icircn versiunea din 1722-1725 icircntrarea ms 524 CDO

41 şi să icircntri ms 524 CDO 45

I153 [icirc] etimologic iniţial (lt lat aacute + n + voc) gt [i] icircn inimă (lt

lat anima) La Antim Ivireanul fonetismul nou este general inimă

DO 16 21 22 36 37 44 45 inima Pred 1694 5r DO 5 7 23 28

43 47 48 50 inimii DO 15 17 21 51 inimile DO 5 8 10 16

27 29 34 46 etc

Trecerea vocalei [icirc] la [i] icircn inimă este timpurie probabil pre-

literară deoarece este consemnată icircn primele traduceri de cărţi

religioase icircn alternanţă cu fonetismul etimologic Explicaţia simplă a

apariţiei acestui fenomen este analogia cu inimos cuvicircnt icircn care vocala

iniţială nu mai este accentuată deci poate suferi influenţa lui [i] din

145

Icircn unele graiuri asimilarea vocalică s-a produs faţă de vocala [u] icircntru ndash

untru formă atestată icircn epoca modernă de D Şandru icircn Bihor citat de

Octave Nandris icircn op cit p 55 146

Icircn Cu privire la tendinţa limbii romacircne de a evita vocalele neutre icircn poziţie

iniţială accentuată icircn SCL XIX (1968) nr 6 p 586-587

Fonetica 73

silaba următoare147

([icirc] ndash [i] gt [i] ndash [i] icircnimos gt inimos) O altă pers-

pectivă asupra fenomenului a propus icircnsă Andrei Avram care vede icircn

apariţia lui [i] accentuat iniţial o urmare a denazalizării primei silabe

din construcţia bdquo nimieirdquo148

Inovaţia se generalizează icircn a doua pe-

rioadă a epocii vechi astfel icircncicirct Biblia de la Bucureşti (text repre-

zentativ pentru aspectul limbii literare romacircneşti icircn general la sficircrşitul

secolului al XVII-lea) prezintă consecvent norma cu [i]

I154 Vocala [icirc] accentuată etimologică icircn poziţie nazală (lt lat

aacute + m + cons) gt [u] icircn cuvicircntul icircmblu (lt lat ambŭlo) gt umblu umblă

DO 27 185 umblăm DO 82 am umblat DO 226 au umblat DO

88 209 va umbla CPO 389 să umblu CVNTO 259 să umble

DO 153 212 să umblăm DO 187 umblicircnd DO 9 şi icircn

substantivul umblet DO 211 umbletul DO 177 199

Aceeaşi transformare a suferit şi [icirc] (lt lat i + m + cons) icircn

icircmplu (lt lat ĭmpleo) gt umplu a umplea DO 39 am umplut DO

181 (s-)au umplut DO 11 75 89 126 127 196 umpleţ DO 81

umplicircnd DO 199 şi cu prefixul ne- neumplicircnd DO 6

La fel [icirc] (lt lat i + n + cons) a evoluat la [u] icircn icircnfla (lt lat

inflare) gt umfla umflă DO 158 să umfla DO 3 4

Am consemnat extrem de rar abaterea de la această normă să

icircmfla DO 93

Fenomenul trecerii lui [icirc] la [u] icircn situaţiile prezentate este o

inovaţie muntenească ce a pătruns icircn textele de tip sudic icircncă din primul

veac al consemnării romacircnei icircn scris149

Avicircnd susţinerea graiului local

inovaţia s-a impus icircn secolul următor ca normă a variantei literare

munteneşti icircn timp ce restul ariilor lingvistice a conservat fonetismul eti-

mologic aticirct la nivelul graiurilor cicirct şi icircn variantele literare cores-

punzătoare Icircn textele literare nordice se puteau icircnticirclni forme etimologice

147

Rosetti ILR 1978 p 504 vezi şi Sala Contribuţii la fonetica istorică p 153 148

Andrei Avram Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte

romacircneşti V icircn SCL XV (1964) nr 5 p 599 cf lat mamma gt

icirc(m)măicircnmă gt dr mumă ar imă icircn idem Nazalitatea şi rotacismul p 65 149

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 106

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 74

utilizate consecvent chiar şi icircn primele decenii ale secolului al XIX-lea150

şi poate chiar după această dată căci icircn lucrarea normativă din 1932

Sextil Puşcariu şi T A Naum simt nevoia unei sublinieri bdquou sau icirc Se

scrie gutuiu (gutuie) porunci umbla umfla umpleardquo151

I155 Vocala [icirc] este notată de obicei icircn ticircnăr după norma

literară sudică şi nordică IcircPTPO 360 DO 141 145 161 173 190

200 ticircnărul C 1715 7v DO 61 ticircnărului DO 136 ticircnără DO 196

Foarte rar termenul este scris cu vocala accentuată [i] tinăr C

1715 21v (icircn textul corespunzător psalmului 67 v 29 bdquoVeniamin cel

mai tinăr icircntru uimirerdquo cf textul corespunzător psalmului 118 v 9

bdquoicircntru ce va icircndrepta ticircnărul calea sardquo C 1715 7v)

Icircn epoca lui Antim Ivireanul forma tinăr era o particularitate a

graiurilor de sud-vest şi din centrul Transilvaniei icircn timp ce restul

graiurilor cunoşteau varianta cu [icirc] Fonetismul [i] icircn tinăr a fost

explicat de Al Rosetti ca reflex normal al lui cent latinesc lat tcentner gt

tenăr gt tinăr gt ticircnăr bdquocu icirc provocat la o etapă posterioară de ă prin

asimilare (căci icirc nu e romacircn comun)rdquo152

tot despre o păstrare a lui [i]

icircn acest cuvicircnt vorbeşte şi Sextil Puşcariu153

Icircn cazul acesta Banatul

Oltenia centrul şi sud-vestul Transilvaniei ar conserva un stadiu arhaic

al cuvicircntului (ca şi dialectele meglenoromacircn istroromacircn şi aromacircn)154

spre deosebire de celelalte regiuni unde am avea de-a face cu o evo-

luţie fonetică Un alt punct de vedere este cel potrivit căruia [i] icircn

singularul tinăr a apărut bdquosub influenţa pluralului tineri unde i s-a

păstrat din cauza poziţiei moi următoarerdquo155

fiind deci un caz de bdquonor-

malizare internă morfologicărdquo156

150

Vezi Doina Marta Bejan op cit p 17 151

Puşcaru ndash Naum Icircndreptar p 22 vezi şi p 166 152

Rosetti ILR 1978 p 366 vezi şi Sala Contribuţii la fonetica istorică p 68 153

Icircn LR II p 319 154

ALRM I vol II h 253 155

Puşcariu LR II p 383 Nandris Phoneacutetique p 56 156

Puşcariu LR II p 383

Fonetica 75

Dată fiind regiunea icircn care avea curs fonetismul [i] icircn tinăr el

apare icircn epoca veche constant numai icircn texte bănăţene-hunedoarene şi

sud-vest ardeleneşti Icircn Ţara Romacircnească după 1600 picircnă către mijlocul

secolului al XVII-lea icircn perioada icircn care producţia culturală munte-

nească icircşi are centrul icircn Oltenia cărturarii introduc icircn scrierile lor şi astfel

de forme abandonate icircnsă mai ticircrziu cicircnd centrul vieţii culturale se mută

mai la est şi se revine icircn parte la norma impusă de Coresi

La Antim Ivireanul forma apare icircntr-o carte tradusă icircn jurul anului

1715 icircntr-o epocă şi icircntr-un spaţiu din afara influenţei graiurilor olteneşti

Raritatea ei indică faptul că este vorba de un bdquoicircmprumutrdquo accidental

6 [o]

I16 Vocala [o] neaccentuată se păstrează icircn cocon (lt gr

bg kokona) DO 199 coconul CVNTO 318 coconi

CVNTO 264 294 295 297 DO 43 66 201 coconii CVNTO

315 318 coconilor DO 159 318 Norma este specifică variantei

literare munteneşti

Varianta literară moldovenească a adoptat inovaţia din graiuri

(semnalată deja icircn documente din secolul al XVI-lea157

) cu [o] gt [u]

prin disimilare vocalică şi a menţinut-o pe tot parcursul epocii vechi Icircn

celelalte arii culturale utilizarea formei noi este rară şi se datorează

tipografilor sau icircn general icircnvăţaţilor originari din Moldova care au

contribuit la apariţia cărţilor respective O singură dată am consemnat

forma moldovenească icircntr-una din copiile manuscrise ale didahiilor lui

Antim Ivireanul cuconi ms 549 BDO 43

7 [u]

I171 Vocala [u] neaccentuată etimologică este păstrată icircn

cuprinde (lt lat comprendere) cuprind DO 111 cuprinde IcircPTPO

351 358 IcircBO 369 CVNTO 297 DO 18 31 32 nu cuprinde

CPO 392 să cuprind (ref) IcircBO 382 cuprindea DO 198 va fi

cuprins DO 198

157

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 108

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 76

Rar Antim Ivireanul foloseşte şi forme icircn care apare [u] gt [o]

coprindea CVNTO 296 au coprins C 56r să coprind (ref)

AMAO 325 Fonetismul cu [o] este o inovaţie a graiurilor munteneşti

apărută icircn cuvintele derivate ca urmare a unui proces de asimilare [u] ndash

[o] gt [o] ndash [o] (cuprinzător ndash coprinzător) sau de disimilare vocalică

[u] ndash [u] gt [o] ndash [u] (cuprinsul ndash coprinsul) şi extinsă apoi la formele

flexionare ale verbului158

Această inovaţie este atestată icircn textele

redactate icircn Ţara Romacircnească după 1640159

şi icircnregistrează o frecvenţă

icircn creştere de-a lungul celei de-a doua jumătăţi a epocii vechi Am con-

semnat-o frecvent icircn copia din 1781 a didahiilor fapt ce icircnseamnă că

pe tot parcursul secolului al XVIII-lea s-a manifestat tendinţa de

ridicare a fenomenului popular la statutul de normă ms 524 CDO

18 31 32 111 198

Inovaţia nu a pătruns icircn limba literară dar uzul frecvent chiar şi

la icircnceputul secolului al XX-lea a impus sublinierea normei de către

Sextil Puşcariu şi A T Naum bdquoDeşi pronunţarea cu o icircn formele

batjocori coprinde (sn) [] se aude des totuşi sicircnt de preferat

batjocuri cuprinde (sn)rdquo160

I172 Vocala [u] neaccentuată apare icircn rumacircn (lt lat romanus)

AMAO 340 CPO 394 rumacircnul CPO 394 şi icircn derivate rumacircncă

CPO 394 (Ţara) Rumacircnească Pred 1694 ftlr C 1

r 4

r CL ftl

r

CVNTO 241 CPO 387 DO 28 rumacircneacuteşte AMAO 330

rumacircneşti Pred 1694 ftlr să rumacircnească CPO 394 etc

Forma cu [u] apare constant icircn cărţile romacircneşti din secolul al

XVI-lea (la Coresi de pildă) icircnsă este concurată de fonetismul cu

[o]161

Alternanţa s-a icircnregistrat icircn limba literară romacircnească icircn diverse

158

Gheţie BD p 118 159

Vezi Gheţie BD p 280 384 444 160

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 22 161

Relaţia dintre cele două forme este controversată Cei mai mulţi lingvişti

consideră că rumacircn reprezintă forma etimologică (lt lat romanus) iar romacircn

este o formaţiune savantă după modelul cuvicircntului latinesc vezi Densusianu

ILR II p 61 Rosetti ILR 1978 p 447-448 Puşcariu LR II p 380 etc

Fonetica 77

variante literare picircnă ticircrziu icircn epoca modernă De exemplu icircn textele

moldoveneşti din intervalul 1800 ndash 1830 fonetismul [u] predomină dar

apar şi formele cu [o]162

Icircn Ţara Romacircnească Ion Heliade Rădulescu

recomandicircnd adaptarea neologismelor la structura limbii romacircne

spunea bdquoVorbele streine trebuie să se icircnfăţoşeze icircn haine rumacircneşti şi

cu mască de rumacircn (sn) icircnaintea noastrărdquo163

dar vorbeşte despre

bdquolimba romacircnă (sn) iar nu muntenască sau moldoveneascărdquo164

icircntr-o

scrisoare către C Negruzzi Abia mai ticircrziu forma cu [o] a devenit

normă literară unică

Icircn epoca veche romacircn are o frecvenţă mai ridicată icircn textele

nordice iar rumacircn icircn sud165

Situaţia descoperită icircn opera lui Antim

Ivireanul icircntăreşte această observaţie icircntrucicirct numai o singură dată am

consemnat vocala [o] icircn toponimul Ţara Romacircnească DO 231

I173 Alte cuvinte cu [o] originar icircn aceeaşi poziţie sicircnt con-

semnate numai de cicircteva ori cu trecerea normală a lui [o] neaccentuat la

[u] dubicircnzi C 12v ruşala DO 91 ruşalele DO 99 au ruşit

CVNTO 291 usebeacuteşte C 21r să se usibească DO 61

De mult mai multe ori sicircnt folosite formele cu [o] refăcut icircn

cuvicircntul-bază sau icircn derivate dobicircndă DO 197 207 224 AMAO

344 dobicircndim DO 56 128 ai dobicircndit DO 128 să dobicircndească

DO 97 osebi bdquoa (se) despărţi a (se) separardquo DO 238 să osebească

CPO 391 osebind CVBTO 250 osebit AMAO 346 osebite

CPO 388

I174 Icircn sficircrşit alte cuvinte sicircnt utilizate numai cu fonetismul

refăcut Cuvintele latineşti addormire dormire şi hospitium au cunoscut

Alţii printre care şi Vasile Arvinte cred că ambele forme sicircnt reflexul

popular al etimonului latinesc icircntrebuinţate oricicircnd icircn dacoromacircnă pe

teritorii diferite vezi Arvinte Romacircn p 46 şi urm 162

Doina Marta Bejan op cit p 18 163

Heliade Scrieri lingvistice p 51 164

Apud Arvinte Romacircn p 49 165

Ibidem p 47

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 78

icircn romacircneşte forme cu trecerea lui [o] neaccentuat la [u] adurmi durmi

şi uspăţ Fonetismul acesta era cunoscut icircn prima parte a epocii vechi

pe tot teritoriul ţării şi era consemnat icircn texte de diverse provenienţe

icircnsă tendinţa era aceea de abandonare a lui icircn favoarea formelor cu

[o]166

Către sficircrşitul secolului al XVII-lea cele două fonetisme alter-

nează icircn texte ilustricircnd toate variantele literare icircn unele dintre ele cu

preponderenţa covicircrşitoare a formelor cu [o] sau chiar cu generalizarea

acestora cum se icircnticircmplă icircn opera lui Dosoftei Viaţa şi petreacerea

svinţilor unde este consemnată icircn exclusivitate vocala [o] icircn flexiunea

verbului a dormi167

Icircn textele lui Antim Ivireanul am găsit adormi CVNTO 245

nu vor adormi DO 78 adormit CVNTO 277 neadormit IcircPTPO

350 neadormita DO 114 adormire DO 129 188 189 adormirea

DO 16 21 129 189 190 dormim IcircPTPO 350 dormiia DO 157

173 177 au dormit DO 178 191 dormind DO 177 ospăţ DO

194 AMAO 342 ospăţul DO 194 CVNTO 306 ospeţe AMAO

342 ospeţele DO 12 s-au ospătat DO 192 CVNTO 283 vor

ospăta DO 194 să ospetez DO 34 ospăticircndu-să CVNTO 298

Asemenea forme sicircnt obişnuite icircn varianta literară muntenească şi devin

normă a limbii literare unitare consemnate explicit icircn 1932 bdquoSe scrie

cu o nu cu u adormi articol [] cocoş dormirdquo168

I175 Icircn cuvicircntul preot şi icircn derivatele sale rostirea cu [o] este

generală preot DO 45 55 56 69 etc preotul DO 43 preotului

IcircBO 374 DO 13 43 preote DO 45 preoteasa CPO 390 preoţ

DO 26 preoţie CVNTO 263 266 274 309 DO 165 170

Deşi trecerea lui [u] la [o] (prin disimulare [u] ndash [u] gt [o] ndash [u]

preutului ndash preotului sau prin tendinţa de deschidere a lui [u]) pare să

fi fost cunoscută icircn secolul al XVI-lea icircn graiul din unele zone din Ţara

Romacircnească şi Moldova169

textele prezintă icircn această perioadă cu pre-

166

ILRL 1997 p 93-94 167

Vezi Laura Manea op cit p 138-139 168

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 20 169

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 111

Fonetica 79

cădere exemple cu [u] etimologic păstrat (puţinele cazuri cicircnd inovaţia

este acceptată se icircnregistrează mai ales icircn textele munteneşti) Icircn

secolele următoare fonetismul nou icircşi găseşte loc icircn lucrările elaborate

icircn Ţara Romacircnească şi mai rar icircn Moldova170

Icircn Moldova forma cu

[u] apare constant şi icircn secolul al XIX-lea dar nu mai este normă

unică171

ci este concurată de fonetismul specific Munteniei ce avea să

devină normă a limbii literare unitare

Analizicircnd situaţiile expuse mai sus la punctele I172 I173 şi

I174 I175 constatăm că opera lui Antim Ivireanul

oglindeşte tendinţa limbii romacircne de la icircnceputul secolului al

XVIII-lea de a reveni la pronunţia cu vocală deschisă ori de a

crea astfel de forme Mai receptivă la această tendinţă este limba

literară icircn procesul de modernizare icircn timp ce bdquoles parlers pop

manifestent plus de constance dans lrsquoeacutevolution o gt u que la

langue litt dans laquelle la restitution savante et lrsquoanalogie

agissent davantagerdquo172

Rezistenţa fenomenului de icircnchidere a lui

[o] neaccentuat fenomen pe care Octave Nandris icircl consideră

bdquoune des tendances geacuteneacuterales du vocalisme roumainrdquo173

se vede

din structura fonetică pe care o primesc unele neologisme174

la

nivel dialectal la unii vorbitori avucat (lt fr avocat lat

advocatus) etc

Pe de altă parte icircn graiurile contemporane poate fi sesizată şi o

uşoară tendinţă de abandonare a fonetismului arhaic poate sub

influenţa şcolii Cu prilejul anchetei dialectale icircn Oltenia

Valeriu Rusu constată bdquoFonetismul cu u icircn durmim deşi a fost

icircnregistrat icircntr-o arie compactă are o situaţie precară fapt care

rezultă din frecvenţa coexistenţei acestei forme cu cea literară icircn

pct 953 955 963 forma durmim a fost dată după cea literară

informatorul corecticircndu-se icircn acest fel iar icircn pct 956 962

170

ILRL 1997 p 301 171

Vezi Doina Marta Bejan op cit p 18 172

Nandris Phoneacutetique p 37 173

Ibidem p 36 174

Rusu Nord-vestul Olteniei p 56 Uriţescu Nordul Banatului p 70

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 80

informatorii au precizat că icircn opoziţie cu dormim forma

durmim caracterizează vorbirea generaţiei icircn vicircrstărdquo175

I176 Icircn secvenţa consoană prepalatală + [u] ([ču]) [u] gt [i]

icircn mincinos (lt minciună [lt lat mentionem] + -os)176

DO 25 54 72

etc mincinoasă DO 24 51 mincinoase DO 71 şi icircn derivate

nemincinosul DO 8 Forma este generală la Antim Ivireanul res-

pecticircnd norma literară sudică impusă icircncă din prima perioadă a epocii

vechi ce avea la bază o inovaţie a graiurilor din Ţara Romacircnească Icircn

epoca mitropolitului inovaţia era cunoscută şi utilizată icircn scrisul cult şi

pe teritoriile nordice manifesticircnd tendinţa de a se impune ca normă ge-

nerală Totuşi fonetismul etimologic mai apare sporadic icircn scrieri

moldoveneşti şi ardeleneşti177

I177 Aproape toate textele vechii romacircne literare indică o in-

consecvenţă icircn notarea lui [-u] icircn cuvinte de origine latină şi de altă

provenienţă după o consoană simplă sau un grup de consoane

Comparativ o frecvenţă mai ridicată a prezenţei lui [-u] se icircnregistrează

icircn textele nordice şi icircn manuscrise faţă de scrierile tipărite sau de

lucrările elaborate icircn Ţara Romacircnească

Valoarea lui [-u] este controversată grafică sau fonologică iar

pentru susţinerea unuia sau altuia dintre punctele de vedere s-au invocat

cauze precum originea cuvintelor icircn care este notat [-u] frecvenţa cu

care apare icircn texte dintr-o anumită arie dialectală corelaţia de timbru

175

Rusu op cit p 59 176

Am optat pentru analiza fonologică aplicată de Ion Gheţie (ILRL 1997 p 94)

deşi icircn lucrările de specialitate şi chiar la Ion Gheţie icircn BD p 121 se

vorbeşte icircn această situaţie de diftongul [macru] care a evoluat la [i] vezi şi

Densusianu ILR II p 65 cf şi Rosetti ILR 1978 p 370 bdquoPrimul element

al diftongului yu accentuat sau nu provenit din i icircn hiat + u a fost absorbit de

consoana precedentă aticirct icircn dacoromacircnă cicirct şi icircn aromacircnă dr minciună ar

minčunerdquo 177

ILRL 1997 p 300-301

Fonetica 81

vocalic a consoanelor finale rostite exploziv etc178

Probabil că icircn unele

din textele icircn care apare constant [-u] reda pronunţia reală (plenisonă

sau afonică) din graiul respectiv (fie ca rostire arhaică ce marca vocala

devenită finală prin căderea consoanelor finale din latină fie ca feno-

men analogic icircn cuvinte icircmprumutate) icircn timp ce icircn textele provenind

din zone icircn care [-u] nu mai avea acoperire icircn rostire apariţia sa

respecta o tradiţie grafică179

Textele lui Antim Ivireanul consemnează oscilaţia icircntre

notarea lui [-u] şi absenţa acestuia180

adevăratu C 17v daru C 16

v

domnu Pred 1694 2r 3

v icircngerescu Pred 1694 4

r mărturisescu C

13r să nu osicircndescu C 14

v plicircngu IcircPTPO 353 au stinsu Pred

1694 2v sufletescu Pred 1694 3

v vicircrfu Pred 1694 3

v să văzu C

14v predomină icircnsă formele fără [-u] acest DO 9 10 12 13 15 etc

adevărat Pred 1694 2r DO 231 238 CVNTO 243 285 IcircPTPO

349 351 etc au ajuns DO 100 118 157 222 CVNTO 260 270

etc dar (subs) DO 13 17 18 22 46 etc CVNTO 252 domn

DO 11 22 64 78 etc au fost Pred 1694 2v icircnalt Pred 1694 2

r au

icircnchis Pred 1694 2v icircndelung DO 30 147 162 215 227 IcircPTPO

353 om Pred 1694 2r au omoricirct CVNTO 289 orb IcircPTPO 355

pămicircnt Pred 1694 2v plăcut Pred 1694 2

r plicircng IcircPTPO 353 s-au

rugat Pred 1694 2v untedelemn IcircBO 374 etc

178

Vezi expunerea teoriilor şi contraargumentele la Rosetti ILR 1978 p 711-733

vezi şi P Neiescu O problemă de fonetică istorică Originea lui bdquou finalrdquo icircn

limba romacircnă icircn CL II (1957) p 159-179 179

ILRL 1997 p 95-96 vezi şi nota 24 Ion Gheţie U final la Neculce icircn LR

XX (1971) nr 5 p 496 cf Rosetti ILR 1978 p 511-514 care afirmă că [-u]

notat icircn textele secolelor al XVI-lea ndash al XVIII-lea nu redă pronunţia reală ci

reprezintă o manieră tradiţională de a scrie cu foarte puţine excepţii bdquografiile

din CV nu ne autorizează să semnalăm pronunţia cu -u icircn secolul al XVI-lea

decicirct icircn cazuri ca fiiu sau vekiiurdquo (ILR 1978 p 514) 180

Icircn transcrierea noastră aplicată textelor pe care le-am citit icircn original u

final a fost indicat numai dacă icircn cuvicircntul scris cu litere chirilice apare u icircn

această poziţie La fel a procedat şi editorul Gabriel Ştrempel vezi Nota

asupra ediţiei icircn AIO p LXIII

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 82

Icircn aria literară sudică notarea lui [-u] era deja la sficircrşitul

secolului al XVII-lea reminiscenţa unei tradiţii grafice şi apărea rar

Cele două texte ample aflate icircn legătură cu Vechiul Testament din

Biblia de la Bucureşti sicircnt edificatoare pentru tendinţele din variantele

literare de tip nordic şi sudic icircn ms 45 moldovenesc notarea lui [-u]

este frecventă oglindind un spaţiu lingvistic mai conservator icircn timp

ce ms 4389 muntenesc bdquonu apare niciodată u final (icircn poziţie finală

absolută)rdquo181

Textul Bibliei propriu-zise icircl consemnează de cicircteva ori

ca scăpări ale diortositorilor Aşadar nici la Antim Ivireanul prezenţa

lui [-u] după o consoană sau grup de consoane nu găseşte justificare icircn

interiorul normei literare munteneşti Ceva mai rezistent a fost feno-

menul icircn scrierile literare din Moldova182

icircnsă nici aici nu toţi autorii icircl

agreează De pildă icircn secolul al XVII-lea bdquoDosoftei evită pe cacirct

posibil notarea lui -u exemplele cu acest fonetism fiind reduse ca

număr de apariţii faţă de aceleaşi cuvinte icircn care -u nu este notat []

Variantele cu -u (final) nu icirci apăreau lui Dosoftei ca laquoliterareraquordquo183

Icircn istoria limbii romacircne ca regulă bdquoen cette position u latin a

subi lrsquoapocope 1) apregraves cons explos (sic) lupu gt lup rogo gt rogu gt

rog homo gt omu gt om [] etc 2) apregraves un groupe de cons (sic) dont

la derniegravere nrsquoest pas l ou r ursu gt urs orbu gt orb []rdquo184

Icircn pronunţia

regională icircnsă cei mai mulţi lingvişti consideră că vocala [u] finală s-a

menţinut de cele mai multe ori ca [u] final şoptit185

icircn graiuri de tip

181

Arvinte STLFAC p 54 182

Doina Marta Bejan icircl consemnează sporadic la scriitorii din intervalul 1800-

1830 icircn op cit p 19-20 183

Manea Dosoftei VPS p 148 184

Nandris Phoneacutetique p 42 185

Cf Rosetti ILR 1978 p 716 bdquomai există un fapt pe care icircl considerăm

decisiv pentru confirmarea tezei noastre că -u e un fenomen recent legat de

tratamentul special al consoanei finale Anume icircn localitatea Drăguş (jud

Braşov) Mihai Pop a icircnregistrat icircn cursul unei anchete (1932) faptele

următoare 1) generaţia veche nu cunoaşte pe -u 2) icircn graiul generaţiei

mijlocii (30-40 de ani) -u apare icircn graiul bărbaţilor pe cicircnd graiul femeilor

Fonetica 83

nordic Ov Densusianu G Ivănescu Sextil Puşcariu P Neiescu T

Teaha Valeriu Rusu Vasile Frăţilă V D Ţacircra186

etc Icircn unele regiuni

afonizarea nu s-a produs icircncă la unele substantive icircn Maramureş

Crişana nord-vestul Olteniei187

icircn altele [u] plenison s-a păstrat icircn

legături sintactice de tipul aacuteltu luacutecru aacuteltu omEacute cicirctu-macr cumu-macr188

I178 [-u] apare notat constant icircn cuvinte (substantive

adjective numerale adverbe) bdquoterminaterdquo icircn [macr] sau [agrave] dinticirciu denticirciu

CL 5v 8

r DO 33 41 165 192 gunoiu DO 75 221 228 CVNTO

227 icircnticirciu CL ftlr 3

r 4

v graiu DO 57 131 143 neascultoiu DO 217

obiceacuteiu CL 17r ochiu DO 92 raiu CVNTO 245 249 253 285 DO

35 99 225 IcircPTPO 354 războiu CVNTO 276 277 279 282 294 300

307 309 314 DO 98 114 temeiu Pred 1694 4r CL 8

v traiu DO 36

101 vechiu (m sg) DO 32 70 185 186 187 188 195 200

Zevedeiu CL 5r

Formele fără [-u] sicircnt mai numeroase numai icircn cazul numeralelor

ordinale dinticirci IcircPTPO 356 etc Ded 1709O 411 IcircBO 366 373

etc CVNTO 241 250 251 252 etc AMAO 329 345 CPO 388

DO 3 41 42 52 53 57 61 68 70 86 90 91 99 101 121 123

127 136 142 143 144 145 148 151 etc şi icircnticirci Postf 1693O 397

IcircPTPO 351 352 355 357 etc IcircBO 368 372 etc CVNTO p 241

242 247 248 250 etc AMAO 327 332 CPO 388 390 391 392 etc

DO 17 23 25 30 35 38 46 47 47 48 56 59 61 etc

cunoaşte numai pe -ŭ 3) u final apare constant icircn graiul copiilor şi al

adulţilorrdquo 186

Ivănescu ILR 2000 p 339 Puşcariu LR II p 26 P Neiescu op cit p

166-168 169 Teaha Valea Crişului Negru p 53 Rusu Nord-vestul Olteniei

p 65 Frăţilă Tacircrnave p 49 Ţacircra Valea superioară a Şieului p 50 187

Ivănescu ILR 2000 p 339 Papahagi Maramureş p LVI-LVII Rusu

Nord-vestul Olteniei p 65 188

Frăţilă Tacircrnave p 50 Ţacircra Valea superioară a Şieului p 60 cf Uriţescu

Nordul Banatului p 98 bdquoicircn forme ca [aacuteltu Igraveom] [aacuteltu fiegraveIacutesup1r] etc nu avem a

face cu [-u] final plenison păstrat ci cu forma articulată a adjectivului

pronominal nehotăracirctrdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 84

Rar am consemnat terminaţia fără [-u] la celelalte cuvinte

Andrei CL 5v război DO 36 Zevedei CL 5

r Ignorarea consecventă

a formei arhaice la numeralele ordinale dinticirci şi icircnticirci constituie o dovadă

că notarea lui [-u] era icircn cazul cuvintelor de acest tip tradiţională

icircntrucicirct tendinţa normală icircn limba romacircnă este aceea de pierdere a lui

[-u] icircn acest context fonetic bdquo2) [i] ne srsquoarticule pas si i este deacutejagrave

eacuteleacutement descendant de diphtongue calcaneu gt călcacirciu cuneu gt cuiu

malleu gt maiu cleiu laquocolleraquo raiu laquoparadisraquo etc 3) il nrsquoest pas non

plus prononceacute apregraves un i qui ne forme pas centre cyllabique veclu gt

vechiu angulu gt unghiu []rdquo189

Notarea tradiţională a lui [-u] icircncepea să-şi piardă din forţă sub

presiunea pronunţiei reale Totuşi o revigorare a ei poate fi presupusă

icircn a doua jumătate a secolului al XVIII-lea cicircnd autorii copiilor după

textele lui Antim Ivireanul corectează de regulă formele dinticirci şi icircnticirci

prin adăugarea lui [-u] ms 524 CD3 ms 549 B ms 524 CD41 ms

549 B42 etc

Ortografia romacircnească modernă prin lucrarea lui S Puşcariu şi

T Naum menţine picircnă icircn secolul al XX-lea tradiţia cu un amendament

privind adverbul bdquou final se păstrează icircn scriere [sn] la singularul

substantivelor şi adjectivelor masculine şi ambigene care au icircn ultima

silabă un i biciu cuiu noroiu ochiu paiu dibaciu vechiu [] Ca

adverbe icircnticirci şi dinticirci nu primesc pe u final (se va scrie deci şi cel dinticirci

unde dinticirci este propriu-zis o formă adverbială) U final se icircnseamnă

[sn] icircnsă la singularul lui icircnticirciu cicircnd este de genul masculin ricircndul

icircnticirciurdquo190

Observicircnd tratamentul neologismelor de tipul edificiu elogiu

serviciu pentru care norma literară actuală prevede păstrarea lui [-u]

silabic şi icircn consecinţă notarea lui Iorgu Iordan a constat că bdquoplus un

mot tend agrave devenir populaire plus il est enclin agrave perdre son -urdquo191

Pe de

altă parte există regiuni icircn care bdquou final n-a amuţit icircncă cu totul prafEacute

189

Nandris Phoneacutetique p 43 190

Icircn Icircndreptar p 21 şi 22 191

Apud Nandris Phoneacutetique p 43

Fonetica 85

nasEacute buboiEacuterdquo192

fapt favorizat icircn unele cazuri de nevoia de a evita

aglomerările de consoane (cf caacuteldu meumli193

)

I179 Icircn conjugarea unor verbe este icircntrebuinţată frecvent

terminaţia [-u] la unele moduri şi timpuri la persoana I singular

formele iotacizate de indicativ prezent şi conjunctiv prezent puiu DO

134 227 IcircBO 366 să puiu DO 97 110 CPO 393 spuiu DO 25

să spuiu DO 32 47 48 70 161 indicativul perfect simplu al

verbului vedea văzuiu DO 85 auxiliarul de la indicativul viitor voiu

DO 3 5 8 16 17 19 23 27 28 31 34 41 47 48 51 etc Există şi

forma fără [-u] icircnsă rar voi zice DO 17 (corectată de altfel icircn ms

549 B şi 524 C)

Pentru indicativul prezent persoana I singular norma a rămas

aceeaşi picircnă icircn secolul al XX-lea (excepticircnd formele iotacizate inco-

recte icircn romacircna modernă) tot astfel s-a păstrat norma ortografică şi

pentru auxiliarul voiu la indicativul viitor icircn schimb perfectul simplu

a icircncetat să se noteze cu [-u] bdquoSe pune u şi după i de la persoana I

singular a indicativului prezent de la unele verbe ca atribuiu moiu

taiu tot aşa la auxiliarul voiu Se scriu icircnsă fără -u formele de la perf

simplu pers I sg ascultai făcui pusei auziirdquo194

I2 Diftongi

1 [secta]

I211 Diftongul [secta] medial icircn poziţie moale se păstrează icircn

scrierile lui Antim Ivireanul

Icircn dacoromacircnă [secta] medial este rezultatul diftongării lui [e]

accentuat latinesc dar şi icircn cuvinte de altă origine intrate de timpuriu

icircn limbă dacă exista un [e] icircn silaba următoare lat vĭdere gt rom

vedeare Ulterior icircn situaţiile cicircnd centrul silabei următoare era un [e]

192

Puşcariu LR II p 57 193

Botoşineanu Valea superioară a Someşului Mare p 86 194

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 21

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 86

diftongul s-a redus icircn dacoromacircnă la [e] leage gt lege vedeare gt

vedere

Este dificil de stabilit pe baza textelor din epoca veche momentul

icircn care procesul reducerii diftongului la [e] este considerat icircncheiat icircn

limba romacircnă195

Icircn secolul al XVI-lea sicircnt consemnate pentru acest tip

de cuvinte grafii cu h şi ceea ce ar putea indica o pronunţie reală cu

diftong Al Rosetti este icircnsă de părere că bdquoicircncă din secolul al XV-lea

secta a fost redus la erdquo196

icircn cuvinte ca alege lege mele etc Prin urmare

fenomenul ar fi avut suficient timp să se generalizeze picircnă icircn secolul al

XVI-lea197

de cicircnd datează primele noastre texte astfel icircncicirct slovele h

şi să fie icircntrebuinţate nu pentru redarea pronunţiei uzuale cu diftong

(cum se icircnticircmplase icircntr-o epocă mai veche) ci icircn virtutea unei tradiţii

grafice Astfel perechea bdquode dreptrdquo fonem ndash grafem era reprezentată de

g ndash [e] (eventual [ę] icircn regiunile unde ca astăzi se cunoştea acest

stadiu intermediar) rar consemnată icircnsă icircn prima perioadă a epocii

vechi După 1640 frecvenţa notării lui g creşte dar apar constant şi

celelalte două slove

Credem că icircntrebuinţarea tradiţională a slovei h nu poate fi

negată icircn ansamblul epocii vechi dar icircn condiţiile icircn care diftongul s-a

conservat icircn unele părţi ale Olteniei şi Munteniei picircnă la sficircrşitul secolului

al XVIII-lea198

(şi icircn unele graiuri periferice chiar picircnă astăzi199

) putem

195

Vezi discuţia opiniilor icircn legătură cu această transformare fonetică la

Ivănescu Problemele capitale p 216-228 196

Rosetti ILR 1978 p 408 462 197

Cf Ivănescu Problemele capitale p 229 bdquoFenomenul nostru n-a fost icircnsă

general dacoromacircnesc [] căci nu apare icircn Codicele voroneţean adică icircntr-o

regiune icircn care şi astăzi el nu este realizat [] Eu cred aşadar că fenomenul

nu era realizat icircn secolul al XVI-lea decicirct icircn aceleaşi graiuri ndash rămase pe loc

sau migrate ndash icircn care el se găseşte realizat şi astăzi şi că prezenţa lui g icircn

locul vechiului diftong ea urmat de e dovedeşte că diftongul ajunsese la e

numai cicircnd e vorba de aceste graiurirdquo 198

Ion Gheţie Contribuţii la istoria trecerii lui ea la e (leage gt lege) icircn LR

XVII (1968) nr 6 p 506 şi 507 vezi şi Ivănescu Problemele capitale p

233 N A Ursu Problema interpretării grafiei chirilice romacircneşti din jurul

Fonetica 87

afirma că slovele h şi redau icircn secolele al XVI-lea ndash al XVIII-lea un

[secta] un [ę] sau un [e] icircn funcţie de regiune iar g pe [e] sau [ę]

Muntenia propriu-zisă face parte dintre teritoriile unde astăzi apare [e]

şi cei mai mulţi lingvişti consideră că aceasta este o realitate lingvistică

foarte veche (după G Ivănescu fenomenul caracterizează Muntenia

icircncă icircnainte de secolul al XV-lea200

) Andrei Avram a arătat icircnsă pe

baza ocurenţelor grafiei cu h icircn cuvinte de tipul leacutege (faţă de g icircn

meşter) că situaţia putea fi alta la sficircrşitul secolului al XVII-lea şi

anume că slova h reda un [secta] sau un [ę] nicidecum un [e]201

Referindu-se la aceeaşi problemă icircn textul Bibliei din 1688 Ion Gheţie

afirmă bdquofiind constatată existenţa lui ea icircn preajma Bucureştilor la icircn-

ceputul secolul al XVIII-lea pare probabil [] ca autorii Bibliei apărute

icircn acest oraş la 1688 să fi scris ea (h ) nu icircn virtutea unei convenţii

grafice ci pentru că aşa pronunţaurdquo202

Circumstanţele activităţii literare a lui Antim Ivireanul (icircnvă-

ţarea ticircrzie a limbii romacircne din diverse surse activarea icircntr-o regiune

icircn care este posibil să fi avut curs icircn epocă rostirea cu diftong) ne

icircndreaptă spre concluzia că h era icircntrebuinţat de mitropolit pentru a

reda pronunţia cu diftong

Astfel notăm aseacutemenea203

Pred 1694 2v bătricircneacuteţe Pred

1694 5r beseacuterică IcircBO 374 ceacutele Pred 1694 3

v 4

r fărădeleacutege

anului 1800 icircn LR IX (1960) nr 3 p 41 bdquopicircnă icircn prima jumătate a secolului

al XIXlea litera h era folosită aticirct cu valoare de e cicirct şi cu valoare de ea (sau

ia)rdquo 199

Ion Gheţie Noi contribuţii la problema trecerii lui ea la e leage gt lege icircn

SCL XXVIII (1977) nr 1 p 86 200

Ivănescu Problemele capitale p 233 201

Andrei Avram art cit I p 33 202

Ion Gheţie Contribuţii la istoria trecerii lui ea la e (leage gt lege) icircn LR

XVII (1968) nr 6 p 507 203

Editorii textelor literare vechi transcriu slova h (uneori ) prin ea atunci

cicircnd ea acoperă un diftong păstrat icircn limba literară contemporană şi prin eacute

sau ĕ cicircnd ea corespunde unui [e] contemporan avicircnd reţineri icircn a-i atribui

slovei chirilice valoare de diftong sau de vocală simplă icircn anumite situaţii

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 88

CVNTO 284 287 IcircPTPO 358 feacutetele DO 75 CVNTO 284

găteacuteşte DO 75 izbăveacuteşte Pred 1694 3r izgoneacuteşte Pred 1694 3

v

icircnceacuteperea Pred 1694 4v icircndeletniceacuteşte Pred 1694 3

r icircntuneacuterece

DO 4 icircnţeleacutegerea IcircBO 376 să-i icircnveacuteţe CL 9r icircnvredniceacuteşte Pred

1694 3v leacutege DO 17 leacuteneşului Pred 1694 3

v CVNTO 262 265

290 316 leacutemne DO 69 neicircnţeleacutegerea CVNTO 306 petreacutece Pred

1694 4r pomeneacuteşte Pred 1694 4

r CVNTO 249 proroceacuteşte Pred

1694 4r puteacutere Pred 1694 2

v DO 4 reacutelele CVNTO 284 seacutete DO

4 sfeacutetnicul DO 69 şteacuterge IcircPTPO 353 usebeacuteşte C 21r veacuteche Pred

1694 2r veacutecinica IcircPTPO 353 veade Ped 1694 2

r veacutede-să CL 8

v

CVNTO 249 verdeacuteţe Postf 1693O 397 veseleacuteşte DO 75 etc

I212 Păstrarea diftongul etimologic [secta] aflat icircn poziţie finală

sub accent este normă a variantelor literare din epoca veche şi carac-

terizează de asemenea scrisul lui Antim Ivireanul a bea DO 13 19

mea DO 56 etc a vedea DO 11 16 32 va vedea DO 27 etc

I213 Diftongul [secta] se păstrează icircn veacuteci (lt vsl věkŭ) DO

214 veacutecii Pred 1694 5r C 1715 13

r 14

v 15

v veacutecilor Pred 1694 5

r

veacutecinica IcircPTPO 353 veacutecinice Pred 1694 5r veacutecinicii (+ subst fem

GD) DO 214 IcircPTPO 353

I214 De asemenea [secta] apare notat icircn feacuteluri (fel lt magh -feacutele204

)

Pred 1694 2v Ded 1694O 398 399 DO 24 158 194

I215 Icircn sficircrşit diftongul [secta] este notat şi icircn pluralul cu

terminaţia -eani al numelor etnice derivate cu sufixul -ean (lt vsl -

eaninŭ) fapt explicat prin influenţa formelor de singular şi prin analogia

Gabriel Ştrempel a utilizat semnul eacute Deși sicircntem de părere că slova h notează

diftongul [ea] la Antim icircn cuvinte de tipul leage păreate puteare etc icircn a

căror scriere şi pronunţie norma literară actuală impune un e [e] (accentuat icircn

poziţie moale) am optat pentru transcrierea cu eacute a slovei h icircn situația

descrisă pentru consecvență 204

Vezi Arvinte STLFAC 51 şi BB I p V

Fonetica 89

cu aspectul slavon al cuvintelor icircn discuţie205

amoniteacuteni CVNTO 270

efeseacutenilor CL 24v eghipteacutenii DO 185 eghipteacutenilor CVNTO 255

256 israilteacuteni CVNTO 268 israilteacutenilor CVNTO 273 275 290

292 moaviteacuteni CVNTO 279 moaviteacutenilor CVNTO 259 267 268

nineviteacutenii CVNTO 288 DO 158 ricircmleacuteni DO 185 ricircmleacutenilor

CVNTO 315 samarineacuteni CVNTO 287 308 samarineacutenii CVNTO

255 sodomiteacuteni DO 176

Alături de aceste variante apare şi forma cu [e] sodomleni DO

162 Raritatea formelor de acest tip ne obligă să privim cu circumspecţie

existenţa ei de facto icircn manuscrisul didahiilor Ar putea fi vorba de o

inconsecvenă a lui Gabriel Ştrempel icircn transcriera slovei chirilice h ca eacute

2 [icircmacr]

I22 Diftongul descendent [icircmacr] apare constant icircn cicircine (lt lat

canem) micircine (lt lat mane) (şi poimicircine) picircine (lt lat panem) ca

urmare a epentezei lui [macr] Acesta este unul dintre fenomenele pe baza

cărora se disting cele două tipuri fundamentale de variante literare

romacircneşti de nord (unde fonetismul este cel etimologic cu [icirc] cicircne

micircne picircne) şi de sud (care cunoaşte icircn acest context rostirea evoluată

cu diftongul [icircmacr] cicircine micircine picircine) Normă stabilă icircn varianta literară

muntenească ea este folosită de Antim Ivireanul icircn exclusivitate

cicircinele DO 95 cicircinii DO 62 CVNTO 268 cicircinilor C 1715 21v

micircine DO 36 94 98 144 poimicircine DO 54 94 picircine DO 72 160

169 210 AMAO 345 IcircBO 369 picircinea DO 181 225 IcircBO 369

373 picircinei IcircBO 373 picircini DO 16 179 picircinii DO 169 picircinile

CVNTO 277

De regulă alături de aceste cuvinte este discutată şi forma de

plural a substantivului micircnă (lt lat manus) micircini (formă realizată prin

analogie şi anticiparea elementului palatal) literară icircn variantele culte

de tip sudic icircn opoziţie cu micircnu(le) formă etimologică din variantele

literare de tip nordic (mai frecventă icircn perioada 1532-1640) Spre

deosebire de situaţia consemnată icircn privinţa celorlalte substantive icircn

205

Arvinte BB I p V

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 90

textele lui Antim Ivireanul forma cu diftong alternează cu cea fără

diftong micircini IcircBO 366 DO 62 67 140 143 micircinile CL 11r

micircinilor IcircPTPO 352 358 IcircBO 366 370 CVNTO 294 DO 3 5

20 33 36 75 76 83 98 112 117 129 159 162 211 215 216 225

228 micircinelor micircinilor C 53r bdquoatingerea micirciniirdquo DO 145 bdquopunerea

micircineirdquo IcircBO 374 dar şi micircnile CVNTO 266 267 268 269 270

272 273 294 314 DO 86 88 111 131 133 166 167 177 197

198 Formele evoluate sicircnt totuşi mai numeroase decicirct celelalte care

sicircnt specifice icircn epoca lui Antim Ivireanul variantelor literare nordice

Fenomenul anticipării elementului palatal are loc numai icircn

anumite condiţii bdquoil faut que acirc soit accentueacute (dans macircniacutee macircnioacutes

etc i ne se transpose pas) et que n soit suivi de e si la forme este

invariable (macircne ndash macircine) de e au Sg et i au Pl si le mot est variable

(pacircine ndash pacircini cacircine ndash cacircini) [] Seule exception macircnă ndash Pl macircini

cependant lrsquoemploi freacutequent du Pl (două macircni cu macircinile) a pu

favoriser lrsquoextension du pheacutenomegravene agrave ce motrdquo206

Vechimea

fenomenului este discutabilă şi odată cu ea şi cea a localizării După

G Ivănescu icircn primele trei cuvinte inovaţia a apărut icircn epoca

bdquopreliterarărdquo (secolele al X-lea ndash al XIV-lea) bdquoicircn graiul muntean icircn cel

meglenoromacircn şi icircn unele localităţi oltene crişene şi ardelene unde

pare să fi fost adus din sudul Dunăriirdquo207

Prezenţa fenomenului icircn sudul

Dunării icirci sugerează lui Octave Nandris o plasare mai icircndepărtată icircn timp

a acestuia bdquodrsquoailleurs comme cette transposition de i est connue

eacutegalement en aroum [] et en meglr [] il est vraisemblable que le

pheacutenomegravene remonte au protoroum ougrave il aurait eu un caractegravere

dialectalrdquo208

Primele documente romacircneşti din secolul al XVI-lea sur-

prind constant inovaţia icircn Ţara Romacircnească (cu tendinţa de expansiune

icircn Oltenia) icircn alte regiuni atestările nu sicircnt suficiente pentru a trage o

concluzie definitivă privind răspicircndirea sa iniţială209

Icircn secolele urmă-

toare este evidentă tendinţa de impunere a fonetismului nou icircn cicircine

206

Nandris Phoneacutetique p 90 207

Ivănescu ILR 2000 p 412 208

Nandris Phoneacutetique p 90-91 209

Vezi pentru această problemă Gheţie BD p 112-113

Fonetica 91

micircine picircine (cu un apogeu atins la mijlocul veacului al XVIII-lea icircn

textele bisericeşti tipărite) Varlaam Dosoftei şi Cantemir de exemplu

folosesc mai mult sau mai puţin şi formele munteneşti210

Forma de plural micircini are o istorie aparte Generalizarea fone-

tismului nou icircn regiunile sudice este confirmată de documente abia icircn a

doua jumătate a secolului al XVII-lea cu precădere icircn Muntenia

propriu-zisă Icircnticircrzierea cu care s-a aplicat inovaţia icircn acest caz este de-

monstrată de oscilaţia dintre cele două forme icircn scrierile lui Antim

Ivireanul icircn condiţiile icircn care celelalte cuvinte nu cunosc alternanţa

[icirci] ndash [icirc]

Formele etimologice au cunoscut o rezistenţă deosebită la nivelul

limbii literare Ortografia din 1904 acceptă dubletul picircne ndash picircine cu

icircnticircietatea formei etimologice211

iar icircndreptarul din 1932 nu recomandă

icircn indexul de cuvinte decicirct forma cicircne după ce face precizarea că

bdquodintre cei mai buni scriitori unii icircntrebuinţează formele uzuale icircn

Muntenia alţii formele icircntrebuinţate icircn celelalte provincii romacircneştirdquo212

Abia icircn 1953 este stabilită oficial regula că bdquose scrie icirci nu icirc icircn cuvintele

cicircine [hellip] aceste forme fiind tot mai răspicircndite icircn limba literarărdquo213

Pe licircngă termenul picircine apare la Antim și pită (lt ngr bg

pita cf magh pita) bdquosă aibă a-i da [hellip] şi 3 pite să-i fie de

calerdquo AMAO 334 şi icircntr-o formă de genitiv a derivatului pitar

(lt pită + suf -ar) bdquotitlu dat boierului care se ocupa de

210

Cf Ivănescu ILR 2000 p 584 Icircn privinţa sursei formelor cu diftong la

scriitorii moldoveni din secolul al XVII-lea Mirela Teodorescu emite cu

rezerve ipoteza preluării lor din chiar graiul moldovenesc bdquoSe pare deci că

fonetismul avea curs icircn graiurile moldoveneşti din secolul al XVII-lea Cum

icircnsă asupra originii lui dialectale există icircncă incertitudini am preferat să nu-l

grupăm icircn categoria fonetismelor caracteristice graiului moldovenesc

reflectate icircn limba lui Varlaam şi aceasta cu aticirct mai mult cu cicirct ele nu apar

icircn Răspunsul tipărit icircn Munteniardquo icircn Normă şi grai icircn scrierile lui Varlaam

icircn SLLF III 1974 p 203 211

Regule ortografice 1904 p 26 212

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 22 213

Mic dicţionar ortografic 1953 p 34

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 92

aprovizionarea cu picircine a curţii domneşti şi a oştirii şi cu

supravegherea brutarilor domneştirdquo uzual icircn epoca veche icircn

Moldova şi Ţara Romacircnească214

bdquoŞi dezlegicircnd visele a

pitariului şi a păharnicului s-au micircntuit [Iosif]rdquo CVNTO 263

3 [ămacr]

I23 Diftongul descendent [ămacr] este uzual la Antim Ivireanul icircn

formele verbului a se spăimicircnta (lt lat expavīmentare) mă

spăimicircntez DO 41 să spăimicircntară CVNTO 308 s-au spăimicircntat

DO 179 să se spăimicircnteze DO 157

Forma cu [ă] spămicircnta fusese normă generală icircn limba romacircnă

din secolul al XVI-lea şi judecicircnd după ocurenţa lui icircn textele seco-

lului al XVII-lea din nord şi sud el a rămas normă literară şi icircn această

perioadă Astfel icircn Biblia din 1688 (şi icircn ms 45 moldovenesc şi icircn

ms 4389) este folosită constant forma etimologică215

Aceeaşi formă o

găsim şi la Dosoftei Inovaţia care reprezintă o contaminare a verbului

cu formele spaimă216

(cu amacr icircn silaba accentuată) era aşadar de dată

recentă şi probabil de obicircrşie sudică Copiştii munteni ai didahiilor şi

ai lucrării Chipurile Vechiului şi Noului Testament ale lui Antim

Ivireanul nu au intervenit icircn text ceea ce sugerează că fonetismul s-a

impus destul de repede icircn norma literară din sudul ţării Niculina Iacob

o consemnează la sficircrşitul veacului al XVIII-lea icircn Biblia lui Samuil

Micu de la Blaj Prin urmare dacă inovaţia pornise din Muntenia ea a

cicircştigat repede teren la nivelul uzului literar Este icircnsă posibil ca feno-

menul să fi apărut concomitent şi independent icircn mai multe regiuni

4 [macra]

I241 Diftongul [macra] medial icircn poziţie tare şi la final de cuvicircnt

se păstrează nealterat icircn toate variantele literare deci şi icircn textele lui

214

DLRLV p 224 215

Vezi icircn MLDI II III IV V indicele de cuvinte pentru cartea Iov vezi

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 204 216

Arvinte STLLV p 3 vezi şi Densusianu ILR II p 74 Puşcariu LR II

p 330

Fonetica 93

Antim Ivireanul despuiat CVNTO 293 iau DO 10 172 188 să

iau DO 115 să se ispoveduiască AMAO 338 nemicircngicirciată

IcircPTPO 354 (s-)au tăiat DO 128 CVNTO 277 287 296 299 318

Asemenea forme sicircnt exclusive la mitropolitul muntean

Icircncepicircnd cu secolul al XVI-lea icircn textele moldoveneşti sicircnt con-

semnate şi forme cu [macre] ca urmare a inovaţiei regionale Pe la sficircrşitul

secolului al XVII-lea ele apar şi icircn Transilvania Icircn ambele arii cultu-

rale icircnsă fenomenul nu a afectat limba scrierilor bisericeşti tipărite La

modelul acesteia trimite Ion Heliade Rădulescu pentru normarea limbii

moderne icircn privinţa terminaţiilor la participiul verbelor de conjugarea

I bdquoIcircnsă ca să hotăricircm un tip trebuie socotesc icircnticirci ca să dăm numai un

final partiţipelor pasive de icircnticircia conjugare ca să nu avem anomale

multe al doilea să ne luăm după cărţile bisericeşti ce sicircnt priimite de

toţi rumacircnii (sn) şi a treilea să vedem cum pronunţă cea mai mare

parte de rumacircni şi atunci socotesc că cu un glas de obşte vom adopta

toţi finalul cu at ce este şi mai regulat şi care se află şi icircn limbile mumă

şi surori icircn vreme ce cel icircn et este o icircnsuşire numai icircn parte a unui

norodrdquo217

I242 Diftongul [macra] icircn poziţie moale este general icircn textele

tipărite continuicircnd situaţia anterioară anului 1640 Textele lui Antim

Ivireanul nu fac excepţie boiar (lt vsl bojarinŭ) CVNTO 300

CPO 389 DO 173 boiari IcircPTPO 359 AMAO 328 CPO 392

DO 6 24 192 boiarin DO 170 boiariu CL 3v grăiaşte CL 2

v

9r DO 19 93 107 110 162 186 etc iale (pron) CL 9

r DO 70

72 79 81 95 105 137 156 etc să iarte DO 28 29 39 100 166

192 etc IcircPTPO 354 360 IcircBO 369 (nu) iaste Pred 1694 2r 2

v 3

v

4r 4

v DO 3 4 5 6 7 8 9 etc CVNTO 243 AMAO 326

icircntemeiarea DO 57 135 138 AMAO 343 IcircBO 375 C 1715 13r

icircnviare CVNTO 317 icircnviiare CL 5r DO 40 105 109 icircnviiarea

DO 18 140 141 142 143 144 lăcuiaşte C 59v legiuiaşte Pred

1694 4r micircngicirciarea CVNTO 243 AMAO 327338 micircntuiaşte

217

Heliade Scrieri lingvistice p 106

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 94

Pred 1694 3r miluiaşte C 5

r muiare DO 4 36 etc CVNTO 245

IcircPTPO 359 povăţuiaşte CL 69v să pocăiaşte IcircPTPO 351

prăznuiaşte AMAO 346 ricircnduiaşte CPO 391 tăiarea CVNTO

251 tămăduiaşte CVNTO 243

După 1600 evoluţia [macra] gt [macre] a fost semnalată mai icircnticirci icircn

graiurile de tip sudic icircnsă Al Rosetti este de părere că diftongul icircn

discuţie ajunsese la stadiul fonetic [macre] icircncă din secolul al XVI-lea icircn

unele regiuni iar slovele şi nu transcriu neapărat pronunţia reală ci

ele apar icircn textele vechi numai icircn virtutea unei tradiţii grafice218

Forme cu [macra] gt [macre] apar foarte rar icircn textele lui Antim Ivireanul

boierime CPO 388 este CVNTO 245 (de patru ori) 271

icircntemeierea DO 117 Pentru unele dintre cuvintele ce păstrau la

Antim Ivireanul diftongul etimologic copiştii din secolul al XVIII-lea

ai textelor mitropolitului preferă deja fonetismul nou icircnviere ms 524

CDO 40 195 109 icircnvierea ms 534 CDO 18

I243 Icircn unele substantive la finalul lor apare diftongul [macra]

explicabil prin fenomenul de bdquodespicare a vocalelorrdquo219

Avem de-a face

cu un fapt de limbă general icircn epoca veche (care bdquose icircnticirclneşte picircnă azi icircn

limba bisericeascărdquo220

) La Antim Ivireanul există numeroase exemple

dintre care consemnăm bogăţiia C 1715 6v bucuriia DO 17 corabiia

CL 5r deacuteniia CL 11

r 31

v Finichiia CL 1

v frăţiia CL 8

v Ieremiia

DO 7 icircmpărăţiia Pred 1694 5r CL 5

r DO 10 icircncepătoriia CL 6

r

Mariia DO 4 Moldaviia Pred 1694 2r moşiia DO 13 netrebniciia

DO 6 osicircrdiia Ded 1694O 398 prostiia DO 6 sărăciia DO 16

seminţiia DO 8 smereniia C 1715 24r spăseniia DO 6 tipografiia

Pred 1694 3v Ungrovlahiia Pred 1694 3

r Vizantiia CL 1

v vredniciia

DO 3 zavistiia CL 16r etc

218

Rosetti ILR 1978 p 518 219

Arvinte STL EX p 2-3 220

Arvinte STLLV p 2

Fonetica 95

5 [macru]

I25 Diftongul [macru] apare icircn iuşor (lt iu (lt lat levis) + suf -şor

DLR sau lt lat levissiorum) icircnsă rar CL 65r Celelalte ocurenţe ale

cuvicircntului arată utilizarea formei fără elementul semivocalic uşor

DO 102 IcircPTPO 360 uşoară CVNTO 244 uşoare IcircPTPO 359

361 respectiv icircn să uşurăm DO 37 să uşureze DO 160 Acest

termen nu este utilizat frecvent

Pierderea elementului semivocalic al diftongului moştenit din

latină bdquoprintr-o falsă analiză contextuală icircn fonetica sintacticărdquo221

(maiucirciuşor gt mai uşor) este o inovaţie a graiurilor munteneşti

Vechimea ei nu se poate stabili cu certitudine Faptul că nu apare con-

semnată icircn documentele din secolele al XVI-lea nu icircnseamnă neapărat

că forma nu era cunoscută deja icircn această perioadă Ion Gheţie po-

meneşte de existenţa unui antroponim Uşurel la 1649 icircntr-un document

slavo-romacircn222

ceea ce ar putea indica faptul că pronunţia populară

dintr-o anumită regiune cunoştea şi varianta fără diftong sau numai

varianta aceasta pe la icircnceputul secolului al XVII-lea

Uzul din graiul muntenesc a determinat pătrunderea inovaţiei şi

icircn textele literare din această regiune ducicircnd cu timpul la o schimbare

a normei223

Prefericircnd fonetismul nou Antim Ivireanul se icircnscrie icircn

această tendinţă Niciunul dintre copiştii textelor mitropolitului pe tot

parcursul veacului al XVIII-lea nu a revenit asupra formei Norma era

aşadar impusă utilizatorului cult al limbii din Ţara Romacircnească icircncă

din această epocă

Varianta literară moldovenească icircn aceeaşi perioadă păstrează

icircncă fonetismul vechi Icircl icircnticirclnim la Dosoftei Miron Costin etc dar

sporadic el este dublat de inovaţie Găsind fonetismul nou la Dosoftei o

221

Gheţie BD p 121 222

Ibidem p 121 223

Icircn unele texte din Ţara Romacircnească icircn prima jumătate a secolului al XVII-

lea mai apare forma veche (cf bdquosă le iuşureacuteze macircncărurilerdquo CMM16r vezi

şi Gheţie BD p 280 336) dar devine din ce icircn ce mai rară spre sfacircrşitul

perioadei

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 96

singură dată icircn Viaţa şi petrecerea svinţilor Laura Manea emite

ipoteza că bdquouşura şi uşor aveau circulaţie icircn limba vorbită Se poate

presupune că Dosoftei cunoscicircnd-o a scris-o involuntar abăticircndu-se

astfel de la tradiţia grafică a scrierii cu -iurdquo224

6 [Acirca]

I26 Se păstrează fonetismul vechi etimologic şi literar icircn epoca

veche cu diftongul [Acirca] icircn doao DO 6 18 42 53 etc CVNTO 242

CL 19r a doaoa DO 37 de doao ori DO 52 amicircndoao DO 15

31 noao (adj) Pred 1693 2r DO 4 12 30 31 33 etc CVNTO

242 (pron pers) DO 9 26 33 etc C 1715 17r să nu ploao Pred

1964 2v roao DO 197 zaoa DO 36 zioa C 1715 16

r 16

v 24

v

Icircn cazul numeralelor ordinale a doua şi a noua fonetismul

popular cu [oo] icircn a dooa şi a nooa ([Acirca] gt [oacute] urmat de diftongul [Igraveă]

sau [Igraveo] [o] doaacuteuă gt doaacuteuo gt doacuteo225

) este utilizat cu o frecvenţă

apropiată de cea a formei etimologice CVNTO 242 etc DO 18 24

33 41 42 60 67 etc a nooa CVNTO 298 AMAO 331 334 339

CPO 390 DO 33 Pentru adjectivul feminin singular nouă şi pentru

forma omonimă a pronumelui personal nu am consemnat alte forme icircn

afara celor cu [Acirca]

Formele literare astăzi apar sporadic icircn textele lui Antim

Ivireanul a doua DO 42 122

7 [i]-[macra]

I271 Pentru substantivul viaţă transcrierea operată de Gabriel

Ștrempel indică utilizarea de către Antim de multe ori a formei viiaţă

(lat pop vīvĭtia gt vimacreacutetmacra gt vimacreacuteţmacră gt vimacrsectaacuteţă gt vimacraacuteţă226

) IcircBO

365 DO 4 7 8 14 56 etc viiaţa IcircPTPO 361 IcircBO 365 382

DO 22

224

Manea Dosoftei VPS p 196 225

Ivănescu ILR 2000 p 478 226

Arvinte STLEX p 3

Fonetica 97

Icircn textele cercetate de noi icircn original cuvicircntul icircn discuție este

scris cu - a- icircn care trebuie interpretat ca semn pentru vocala silabică

[i] nu drept corespondent grafic al unui sunet palatal nesilabic

(semivocală icircn diftongul ascendent [macra] ca icircn norma de azi) iar agrave ca

echivalent perfect al lui sau icircn privinţa pronunţiei227

Alternanţa

grafică (- - ndash - a- ) este obişnuită icircn textele din secolele al XVI-lea şi

al XVII-lea iar cicircnd diortositorii Bibliei de la Bucureşti notează - a-

acolo unde icircn ms 45 apare - - sau - - raţiunea este aceea de a

simplifica redarea nu aceea de a marca opţiunea pentru o formă

neliterară cu diftong neprecedat de [i] silabic

La Antim Ivireanul grafiile acirc aoumlagrave şi acirc aoumluacute redau pronunţia

trisilabică a cuvicircntului cu cons labiodentală + [i] + [(macr)a] vi(i)aţa

Pred 1694 4v CL 1

v C 1715 13

r 14

r 17

5 24

r respectiv vi(i)aţă

Pred 1694 5r C 1715 6

v 13

r 16

r 16

v 17

r 20

r Probabil icircn acelaşi

mod trebuie interpretată şi varianta scrisă cu acirc aoumla vi(i)aţa CL 6v

Prezența icircn transcrierile realizate de Gabriel Ștrempel aticirct a

formei viiață cicirct și a variantei viață sugerează faptul că distinsul editor

a luat icircn considerare o distincție clară icircntre fonetismul lui - - (așadar

[i-macra]) și al lui - a- (așadar [macra]) viaţa CVNTO 241 279 etc DO

15 18 36 47 61 82 102 103 110 112 113 115 127 139 141 144

145 151 170 171 173 175 182 184 186 191 192 193 194 200

201 207 213 214 216 218 227 236 viaţă CVNTO 241 etc DO

19 32 38 40 73 82 83 101 105 109 126 127 134 139 167 171

172 173 179 181 201 213 214 217 223 225

Copiştii din secolul al XVIII-lea ai textelor lui Antim Ivireanul

au perceput grafiile cu -agrave- ale acestui cuvicircnt fie ca redări icircn scris ale

unei pronunţii neliterare fie ca variantă grafică ambiguă pentru rostire

astfel icircncicirct de multe ori au revenit la grafiile clare şi clarificatoare cu

sau viiaţa ms 549 B şi ms 524 CDO 61 102 103 etc ms

227

Densusianu ILR II p 35 bdquoExplicaţia trebuie căutată icircntr-o regulă

ortografică sicircrbă şi bulgară după care un a avea valoare de ori de cicircte ori era

precedat de un rdquo Cf Andrei Avram Interpretarea grafiei chirilice SCL

XVI (1964) nr 4 p 478

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 98

MCVNTO 279 viiaţă ms 549 BDO 15 ms 524 CDO 73 101

ms 549 B şi ms 524 CDO 82 83 105 109 Opţiunea lor

demonstrează vitalitatea normei păstrată de altfel picircnă la icircnceputul

secolului al XX-lea icircn limba literară228

I272 O problemă similară apare şi icircn cazul substantivului

piatră (lat pĕtra gt pmacreacutetră gt pmacrsectaacutetră gt pmacrmacraacutetră gt piumlmacraacutetră229

) Icircn CL

1699 (text icircn care pe parcursul mai multor capitole se dezbate

fundamentul teologic al supremaţiei papale pornind de la versetul

biblic bdquoŞi eu zic ţie că tu eşti Peacutetăr şi pre aceasta piatră (sn) voiu zidi

beseareca meardquo BB 1688 Matei 16 18) grafia cuvicircntului conţine de

cele mai multe ori secvenţa - agrave- ceea ce indică o pronunţie cu [i]

vocalic + diftong [macra] fie o rostire cu hiat icircntre [i] şi [a] pi(i)atra CL

13v 14

r 14

v 24

r 25

r 25

v 26

r 28

r pi(i)atră 14

r 24

r 25

v 26

r 27

v 28

r

28v De cicircteva ori am consemnat grafia cu - agrave- CL 14

r 26

r 26

v

Icircn acelaşi text apare şi varianta cu - - rară icircnsă230

piatra CL

1699 25v

Ca şi icircn cazul transcrierii viaţa viaţă operate de Gabriel

Ştrempel sicircntem rezervaţi şi icircn privinţa interpretării piatra piatră date

de editorul bucureştean tuturor secvenţelor grafice pentru realitatea

extralingvistică icircn discuţie piatra IcircBO 371 CVNTO 268 274 295

296 DO 5 148 195 221 şi piatră CVNTO 250 269 295

AMAO 345 DO 16 50 (de trei ori) 143 147 (de trei ori) 148

Icircntocmai ca icircn situaţia prezentată la punctul anterior copiştii

textelor lui Antim Ivireanul icircnlocuiesc uneori forma grafică ce indică

diftongul bdquosimplurdquo cu cea care redă secvenţa sonoră [i-macraacute] piiatră ms

549 BDO 50 143 147 etc

228

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 169 229

Arvinte STLEX p 3 230

Prin comparaţie la Dosoftei piatră apare icircn VS numai icircn varianta cu - -

vezi Manea Dosoftei VPS p 186

Fonetica 99

I273 Pentru verbul a chema (lt lat clamo -are) grafiile cu - agrave-

şi - g- redau pronunţia cu [imacra] (apărută sub influenţa oclusivei palatale

[agrave]) şi cu [imacre] chi(i)amă CL 8r 8

v chi(i)emi C 1715 14

r au

chi(i)emat CL 8v Exemplele acestea se alătură celor transcrise de

Gabriel Ştrempel să chiiamă (ref) DO 235 să chiiame DO 51

AMAO 344 IcircBO 380 (cf chiamă DO 78 113 122 124 125 127

128 159 196 203 208 209 220 235 CVNTO 248 256 288 294

IcircBO 379 etc

Apar icircnsă şi forme de tipul [agraveem] [agraveamă] au chemat CL 5v 8

r

ar fi chemat CL 6r chemare CL 5

v chemarea CL 4

v 5

v 8

r 8

r

Din nou forma cu [imacra] este folosită uneori de copişti bdquocorecticircndrdquo

opţiunea lui Antim Ivireanul (ori a grămăticului Efrem primul copist al

didahiilor) ms 549 B ms 67 NDO 113 122 124 etc

I274 Un alt caz de bdquodespicare a vocalelorrdquo apare icircn cuvicircntul

miere (lt lat mcentlem) atestat la Antim Ivireanul cu - - icircn miiarea C

1715 10v şi miiare CVNTO 276 DO 66

I275 Acelaşi fenomen fonetic apare şi icircn ocirc pg fiiare (lt lat

fcentle) C 1715 23r bdquohiiare de peacuteşterdquo CVNTO 293 otilde puacuteeumlg

hiiarăle (fiară lt lat fĕra) C 1715 21v (cf fiară DO 181 şi

CVNTO 297)

Ca şi icircn alt situaţii copiştii didahiilor au modificat forma astfel

icircncicirct bdquofiară sălbatecerdquo devine icircn ms 549 BDO 181 bdquohiiară

sălbatecerdquo iar icircn ms 67 NDO bdquofiiară sălbaticerdquo

I276 Icircn formele verbelor a fierbe (lt lat fĕrvo -ĕre) şi a pierde

(lt lat pĕrdo -ĕre) [imacra] apare constant cicircnd icircn silaba următoare exisă

[e] fiiarbem DO 231 a piiarde DO 189 piiarde DO 49 52 72

213 214 IcircPTPO 350 356 IcircBO 380 piiarde-mă DO 134

piiardem DO 33 va piiarde DO 122 nu vei piiarde DO 104 să

va piiarde DO 126

La cojunctiv prezent persoana a III-a sg şi pl verbul a pierde

prezintă o formă interpretată de editor ca variantă cu diftong să piarză

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 100

DO 51 76 99 134 135 146 151 167 215 216 Credem icircnsă că

norma epocii cel puţin icircn Muntenia era cea cu pronunţie trisilabică

icircntrucicirct asemenea forme apar frecvent icircn textele muntenilor231

şi pe de

altă parte forma interpretabilă ca bisilabică este aproape peste tot

corectată de copiştii didahiilor să piiarză ms 549 B sauşi ms 524 C

şisau ms 67 NDO 51 76 99 134 etc

I3 Triftongi

[macreacuteIgrave] şi [macreacutemacr]

Se păstrează triftongul [macreacuteIgrave] icircn mieu (lt lat meus) CL 14r

CVNTO 244 etc DO 6 14 15 25 32 41 48 54 55 62 64 etc

Pluralul obişnuit la Antim Ivireanul este miei CL 6v DO 5 6 32 40

55 90 91 92 96 134

Reducerea triftongului după modelul pronumelui posesiv la fe-

minin (mea - mele) este consemnată icircn texte icircncă din secolul al XVI-lea

dar pe tot parcursul romacircnei literare vechi fonetismul etimologic are o

prezenţă constantă icircn toate textele şi icircn toate regiunile Antim Ivireanul

nu o foloseşte decicirct arareori la singular meu DO 77 IcircPTPO 353

354 CPO 392 nu am consemnat pluralul cu diftong al pronumelui

sau adjectivului posesiv

I4 Vocale icircn hiat

1 [i]-[i]

I41 Grupul vocalic [i]-[i] icircn hiat apare conservat icircn diverse

forme gramaticale ale verbului primi (lt vsl priimati) şi icircn derivate

priimim DO 81 priimia DO 43 am priimit CL 6v DO 65 l-ai

priimit C 1715 19r au priimit DO 14 43 va priimi DO 65 să

priimeşti Pred 1694 4v să (nu) priimim 14 36 46 100 piimitor

DO 52 etc Aceste forme sicircnt majoritare la Antim Ivireanul conform

231

Vezi Arvinte STLEX p 3 situaţia din ms 4389 al BB

Fonetica 101

normei exprimării culte icircn toată epoca veche chiar şi icircntr-o perioadă de

la icircnceputul epocii moderne icircn toate variantele literare

Contragerea celor doi [i] icircn hiat a apărut ca inovaţie icircn graiurile

transilvănene de nord şi a fost consemnată mai icircnticirci pe la mijlocul

secolului al XVII-lea După 1700 ea este semnalată şi icircn Moldova

Bazicircndu-se pe ocurenţa formelor cu un singur [i] icircn documentele mun-

teneşti Ion Gheţie ajunge la concluzia că fenomenul este cunoscut icircn

graiurile din Ţara Romacircnească abia spre sficircrşitul secolului al XVIII-lea232

Dată fiind noutatea formei (icircn orice zonă dialectală a ţării icircn secolul al

XVII-lea şi la icircnceputul secolului al XVIII-lea) textele culte icircn care se

strecoară aceasta sicircnt foarte rare233

Biblia de la Bucureşti de pildă text

realizat aproape de perioada icircn care a activat Antim Ivireanul şi de care

mitropolitul se slujea constant prezintă inovaţia extrem de rar icircn

Pentateuc există o singură ocurenţă cu [i] (icircn MLDV 33 11)

Icircn scrierile lui Antim Ivireanul există cicircteva ocurenţe cu [i]

simplu primi (perf s) CVNTO 307 au primit DO 79 109 206

CVNTO 308 voiu primi DO 181 să fie primit (conj perf) DO

115 primită CPO 393 primite DO 51 Este posibil ca Antim

Ivireanul să fi cunoscut asemenea forme dintr-un text de provenienţă

direct nordică dar este puţin probabil ca rarele ocurenţe de acolo să fi

marcat uzul lingvistic al lui Antim Ivireanul fără sprijinul textelor

munteneşti ori al graiului de aici

Formele contrase persistă şi icircn copiile didahiilor din secolul

al XVIII-lea icircn speţă icircn versiunile ms 549 B de la Căldăruşani şi icircn

ms 67 N de la Craiova Autorul copiei de la Căldăruşani (care a lucrat

direct după copia grămăticului Efrem) nu a modificat decicirct icircntr-un

singur loc forma găsită icircn predici să fie priimit icircn loc de să fie primit

ms 549 BDO 115 Versiunea următoare ms 67 N de pe la mijlocul

secolului al XVIII-lea realizată icircn şcoala de copişti de la Bucureşti

după versiunea B nu prezintă alte diferenţe icircn privinţa formei discutate

Ceea ce icircnseamnă că fonetismul cu [i] era cunoscut icircn Muntenia icircnainte

232

Gheţie BD p 111 233

ILRL 1997 p 303

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 102

de 1780 icircnainte de primele atestări pe care le oferă Ion Gheţie poate

chiar din vremea lui Antim Ivireanul

Limba literară modernă a adoptat inovaţia dar bdquofonetismul

[arhaic] se regăseşte icircn textele religioase chiar icircn secolul al XX-leardquo234

2 [ă]-[u]

I42 Fonetismul apropiat de etimon cu hiatul [ă]-[u] este

general icircn cazul cuvicircntului lăuntru (lt lat illac-intro) DO 52 180

204 218 etc şi icircn icircnlăuntru DO 115 etc şi pe dinlăuntru DO 135

AMAO 328 etc Norma a fost constantă icircn romacircna literară veche

bazată pe fonetismul odinioară general icircn romacircna populară şi s-a

menţinut icircn limba literară modernă icircn formele icircnăuntru şi dinăuntru

3 [u]-[ă]

I43 Hiatul etimologic [u]-[ă] din nuăr (lt lat nūbĭlum) nu s-a

păstrat icircn graiurile de tip sudic şi icircn consecinţă nu caracterizează

varianta literară muntenească Icircn scrierile lui Antim Ivireanul am

consemnat numai formele specifice sudului cu [o] (contragere) lt [o]-

[o] (asimilare vocalică) lt [u]-[o] (acomodare vocalică) lt [u]-[ă]

existente constant şi icircn Biblia de la Bucureşti (unde se corectează

variantele cu [u]-[ă] din ms 45 moldovenesc) Uneori textul tipărit al

Bibliei oglindeşte faza intermediară cu [o]-[o] noor (MLDII 13 21)

noorului (MLDO 13 22 10 19) Aproape de epoca lui Antim

Ivireanul varianta literară nordică prin Dosoftei prezenta fonetismul

etimologic (nuăr nuăraş) şi mai frecvent forma cu [ă] gt [o] nuor235

Forma specifică variantei literare munteneşti a devenit normă a

limbii romacircne literare unitare icircn ciuda concurenţei cu forma moldo-

venească nour (la care s-a ajuns prin disimilare bdquospre a evita ca prin

contracţia celor doi o din noor caracterul silabic şi ritmul trohaic al

234

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 15 235

Manea Dosoftei VPS p 152

Fonetica 103

cuvacircntului să se piardărdquo236

[o]-[o] gt [o]-[u] noor gt nour) frecventă la

scriitorii moldoveni din secolul al XIX-lea şi al XX-lea

4 [u]-[o]

I44 Icircn conjugarea verbului a lua la indicativ prez şi conjunctiv

prez pers I pl la indicativul perf simplu pers a III-a sg precum şi la

viitorul cu să pers I pl apare constant hiatul [u]-[o] luom DO 33

48 80 164 să luom DO 27 36 96 98 100 104 158 să nu luom

DO 33 IcircBO 376 luo DO 120 CVNTO 242 245 259 279 293

313 vom să luom DO 27 De două ori am notat hiatul literar azi să

luă DO 17 şi să luăm IcircBO 380

Asemenea forme sicircnt frecvente icircn epocă icircn textele sudice Icircn

Biblia din 1688 icircn cartea Facerea de exemplu [u]-[o] este general la

modurile şi timpurile amintite luom MLDI 34 21 luo MLDI 2 15

2 21 8 19 8 9 8 20 etc Icircn ms 45 sicircnt folosite formele cu [u]-[ă] icircn

timp ce icircn versiunea ms 4389 muntenească apare de obicei

complexul vocalic [u]-[Acircă] luoăm ms 4389Facerea 34 21 luoă

ms 4389Facerea 2 21 4 19 8 9 11 31 etc

I5 Consoane

1 Consoane labiale [p] [b] [m] [f] [v]

I511 Consoanele [p] [b] [m] şi [v] urmate de iot nu se pala-

talizează niciodată icircn textele lui Antim Ivireanul

a) [p] piatră CVNTO 250 269 CPO 388 DO 50 143 147

148 au perit CVNTO 250 282 perite CL 4r pierzicircnd CVNTO

273 răpiri IcircPTPO 352 răpitor AMAO 329

b) [b] bine Pred 1694 4r DO 3 8 14 17 21 fierbinteala

CL 16v

236

Puşcariu LR II p 114

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 104

c) [m] luminate Pred 1694 2r 5

r lumină DO 49 57 60 mic

Pred 1694 5r minuni Pred 1694 2

r nimic DO 10 12 13

pătimitoriu Pred 1694 2r

d) [v] au lovit DO 69 138 blagoslovit DO 110 129 etc

Aceasta este o normă generală icircn epoca veche a limbii culte

avicircnd curs aşadar aticirct icircn aria literară sudică unde coincidea cu norma

graiurilor cicirct şi icircn ariile literare nordice unde icircn unele regiuni venea

icircn contradicţie cu pronunţia populară Situaţia din urmă este cunoscută

icircn Moldova unde graiurile locale se caracterizează prin pronunţia

palatalizată dar varianta literară prevede utilizarea consoanelor [p] [b]

[m] [v] nealterate Palatalizarea labialelor apare totuşi icircn textele de

aici mai ales icircn cele laice mai frecvent icircn a doua parte a epocii vechi

I512 Consoana labiodentală [f] + iot se păstrează intactă ca şi

celelalte labiale icircn aceeaşi poziţie ar fi DO 22 să fiu DO 22 223

229 230 să fie DO 4 9 14 15 16 19 23 să fim DO 25 64 79

155 CVNTO 297 fier CVNTO 250 281 289 DO 95 fierbinte

CL 17r DO 9 61 77 242 243 fierbinteala CL 16

v 18

v

icircnfierbinteala CL 17v bdquoamărăciunea fieriirdquo DO 59 fiiarbem DO

231 fiiul C 1r CL 14

r fiul DO 17 91 93 fire DO 10 18 20

serafimii DO 167 etc

Dintre consoanele labiale icircn ciuda normei literare generale [f]

apare palatalizată mai des şi cu deosebire icircn textele din Moldova chiar

şi la autorii care incriminează explicit fenomenul (la Dimitrie Cantemir

de exemplu) Motivul nu este clar deşi la prima vedere s-ar putea

explica237

prin observaţia lui Ov Densusianu cu privire la acest

fenomen bdquoCicircnd alterarea labialelor ducea la un fonetism prea depărtat

de sunetele primitive un asemenea fonetism icirci punea icircn oarecare

icircncurcătură pe cei ce scriau şi ei căutau să-l icircndepărteze din scriere a

spune chiatră ghine icircn loc de piatră bine putea să pară prea icircndrăzneţ

Dacă dimpotrivă diferenţa dintre formele alterate şi formele primitive

nu era aticirct de izbitoare se făceau mai uşor concesii fonetismului dia-

237

Vezi de pildă Manea Dosoftei VPS p 201

Fonetica 105

lectal cum era cazul pentru f gt h deoarece hi etc se icircndepărta de fi mai

puţin decicirct chiatră ghine de piatră bine nu era o dificultate ca el să fie

scris icircn acest felrdquo238

Ion Gheţie are o altă explicaţie bdquoFrecvenţa mai

ridicată icircn texte a rostirii alterate a lui f constituie un indiciu că evoluţia

lui f la THORN s-a produs mai de timpuriu şi anume icircntr-o perioadă icircn care

constituirea normei literare nu era pe deplin icircncheiată ceea ce a dus la

acceptarea drept normă icircn unele regiuni ale Dacoromaniei a variaţiei

libere a celor două consoane (f şi THORN) cu predominarea netă a celei

dinticircirdquo239

Decalajul icircn modificarea consoanelor ar infirma icircnsă prin-

cipiul formulat de G Ivănescu bdquoFenomenul trebuie să se fi petrecut

aşa cum se petrec toate fenomenele fonetice ale sunetelor icircnrudite icircn

acelaşi timp şi la toată seria labialelor (sn)rdquo240

Palatalizarea lui [f] este consemnată icircn secolul al XVII-lea şi icircn

texte munteneşti dar mult mai rar decicirct icircn Moldova Putea fi aici un

fenomen icircmprumutat din cărţile nordice sau de la cărturarii moldoveni

ori un reflex al unor graiuri sudice din nord-estul Olteniei regiunea

Ticircrgovişte241

care cunoşteau icircn secolul al XVII-lea palatalizarea lui

[f] Icircn Biblia de la Bucureşti norma literară muntenească alternează cu

fonetismul [THORN] fapt uşor de explicat prin bdquoinfluenţa variantei

moldoveneştirdquo242

dacă şi icircn textul-bază apar aceleaşi forme Uneori icircnsă

icircn ms 45 al Vechiului Testament nu apare palatalizarea lui [f] acolo

unde icircn textul tipărit se consemnează consoana alterată iar Vasile

Arvinte nu iese din perimetrul ipotezelor cicircnd se referă la acest fapt

calificicircndu-l drept bdquosurprinzătorrdquo243

La fel de bdquosurprinzătoarerdquo este şi

238

Densusianu ILR II p 74 cf Ivănescu Problemele capitale p 179-180 239

Gheţie Dialectologia istorică p 87 240

Ivănescu Problemele capitale p 176 241

Gheţie Dialectologia istorică p 87 242

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 20 243

Arvinte STLFAC p 54 bdquoSau poate copistul ms 45 a icircnlăturat formele

cu h- din acest text iar varianta milesciană avută la icircndemicircnă de cărturarii

bucureşteni conţinea forma cu labio-dentală alterată A pune icircnsă aceste

fenomene numai pe seama tipografilor care se pare că erau moldoveni sau a

le atribui numai lui Mitrofan moldovean şi el fără a lua icircn consideraţie

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 106

prezenţa bdquocorectărilorrdquo din copiile B şi C ale didahiilor lui Antim

Ivireanul (executate la Bucureşti) hier ms 549 BDO 95 hiiară ms

549 DO 181 şi herbinte ms524 CDO 77 pentru formele fier fiară

respectiv fierbinte din versiunea grămăticului Efrem Corectările nu se

fac niciodată icircn direcţia normei literare generale semn că icircn secolul al

XVIII-lea icircn preajma Bucureştiului palatalizarea lui [f] era cunoscută de

cărturari

Icircn textele lui Antim Ivireanul apar forme palatalizate numai icircn

cazul unor cuvinte fiară (lat fĕra) hiară (sg) DO 65 218 219

CVNTO 298 (pl) DO 19 97 CVNTO 254 hiara DO 219

hiarăle DO 137 170 218 CVNTO 298 hiiarăle C 1715 21v

hiarălor DO 186 fier (lt lat ferum) hier DO 3 97 CVNTO 255

hierul DO 5 fiere (lt lat fcentle) hiiare CVNTO 293 fierbinţeală

(fierbinte + -eală) herbinteala CL 17v Bazicircndu-ne pe faptele consta-

tate infirmăm concluzia lui Al Rosetti B Cazacu şi L Onu care

sugerează la Antim Ivireanul o superioritate numerică a formelor cu

palatalizare bdquoAlături de f palatalizat icircn cuvinte ca o hiară [] sg hier

bdquoarmerdquo (propriu bdquofierrdquo) icircnticirclnim sporadic (sn) uneori icircn aceeaşi

frază forme cu labiala nealteratărdquo244

Numai icircn raportul fiară ndash hiară

este preferată a doua formă pentru fier ndash hier şi fiere ndash hiere nu se

constată o preferinţă icircn privinţa celorlalte cuvinte cu fricativa [f] icircn

poziţie palatalizantă este clară respectarea normei literare generale

I513 Consoana [f] (lt [h]) dintr-o serie de cuvinte de origine

slavă este păstrată icircn uzul lui Antim Ivireanul Norma acceptă icircn epocă

oscilaţia icircntre [f] şi [h] originar icircn cele mai multe dintre regiunile ţării

Puţinele atestări icircn textele lui Antim Ivireanul nu icircngăduie să ne formăm

o părere privind o eventuală opţiune a cărturarului muntean pentru una

sau alta dintre forme Totuşi cicircnd sicircnt utilizate asemenea cuvinte ele

apar cu fonetismul [f] vicircrf CL 19 zăduf zăduful DO 195

controlul exercitat de cărturarii bucureşteni (fraţii Greceanu) este iarăşi greu

de admisrdquo 244

Rosetti Cazacu Onu ILRL2 p 185-186

Fonetica 107

Nu am icircnregistrat fenomenul sonorizării lui [f] (gt [v]) care apare

icircn a doua perioadă a epocii vechi icircn texte din Banat-Hunedoara Moldova

şi Transilvania de nord

I514 Cuvicircntul movilă apare numai cu această formă245

icircn

CVNTO 261 şi cu pluralul movile DO 93

I515 Pentru cuvintele viclean (lt magh hitlen) vicleşug (lt magh

hitlenseacuteg) şi derivatul romacircnesc a vicleni am consemnat la Antim

Ivireanul forme cu [v] [h] şi [f] cu predominarea celor cu fricativă

sonoră viclean DO 82 83 98 vicleană DO 187 CVNTO 298

vicleanul DO 130 vicleşug DO 7 35 38 43 68 93 155 206 212

227 CVNTO 266 282 286 287 289 290 291 296 305 vicleşugul

DO 36 52 59 CVNTO 277 vicleşugului CVNTO 277 a vicleni

DO 91 viclenea CVNTO 266 au viclenit DO 5 CVNTO 247

268 viclenind CVNTO 301 etc dar şi hicleşug CVNTO 270 311

au hiclenit CVNTO 271 precum şi ficlene CPO 389 şi ficleşug

CL 16r 18

r 30

v CPO 394

Cei mai mulţi lingvişti văd icircn forma cu [v] un fonetism

hiperliterarizat la care s-a ajuns pentru evitarea a ceea ce vorbitorii

culţi percepeau ca fiind palatalizare icircn cuvacircntul romacircnesc hitlean

provenit din etimonul maghiar246

De la icircnvăţaţii moldoveni el s-ar fi

propagat icircn textele culte din celelalte regiuni ale ţării ajungicircnd normă

literară unică preluată ulterior de romacircna literară modernă Andrei

Avram respinge icircnsă această interpretare şi afirmă la capătul unei de-

monstraţii minuţioase că bdquolabiodentala sonoră din viclean este conti-

nuatoarea directă a laringalei fie din magh hitlen fie din rom hitleanrdquo

şi bdquodacă ficlean provine din [hiklsectan] (sau direct din magh hitlen) nu

245

Vezi icircntreaga prezentare a problemei la Avram Probleme de etimologie

p 83-92 şi 95-96 Ivănescu Problemele capitale p 213 şi ILR 2000 p 495

şi 510 246

Vezi de pildă Nandris Phoneacutetique p 227 244 Kiraacutely Contacte

lingvistice p 173 (vezi şi nota 72) şi Arvinte STLFAC p 6 cf Gafton

Hipercorectitudinea p 70-72

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 108

din [THORNiklsectan] icircnseamnă că apariţia variantei cu [f] nu este ndash sau cel

puţin nu este icircn mod necesar ndash legată de palatalizarea labialelor

respectiv de tendinţa de a se evita un fonetism socotit a fi efectul

acestui fenomenrdquo247

şi conchide bdquoLa labiodentala din viclean s-a

putut ajunge de la laringala originară fie icircn momentul icircn care cuvicircntul

a fost icircmprumutat din maghiară fie ulterior pe terenul limbii romacircne

hiclean gt viclean Unui fenomen de hipercorectitudine i s-ar putea

datora cel mult varianta (rară) ficlean este totuşi mai probabil că nici

icircn acest caz nu avem a face cu un fonetism hipercorect legat de pala-

talizarea labialelorrdquo248

Mitropolitul Munteniei utilizează consecvent forma cu [v]

icircnscriindu-se icircn tendinţa literară generală249

şi numai sporadic celelate

forme Muntenia cunoştea icircnsă şi celelalte variante de pildă autorii

locali ai ms 4389 al Bibliei folosesc constant fonetismul cu [h] acolo

unde icircn ms 45 exista [v]250

ceea ce denotă o bună cunoaştere a formei

cu [h] Pe de altă parte viabilitatea icircn Ţara Romacircnească a pronunţiei cu

fricativa surdă [f] este demonstrată de faptul că popa Flor dascălul de

slovenie de la biserica Sf Gheorghe Vechi din Bucureşti autorul copiei

de pe la 1760 a Chipurilor Vechiului şi Noului Testament (ms M)251

icircnlocuieşte de cicircteva ori formele cu [v] sau cu [h] cu ficleşug ms MO

277 305 ficlenea ms MO 266 au ficlenit ms MO 271 ficlenind

ms MO 301 Icircntr-un alt loc au ficlenit apare icircn loc de au zavistuit din

original ms MCVNTO 247

I516 Consoanele bilabiale [p] [b] [m] şi labiodentala [v] se

rostesc moale icircnaintea vocalei [e] sau [i] accentuată sau neaccentuată şi

a diftongului [secta] cicircnd icircn silaba următoare sau icircn imediata apropiere nu

247

Avram Probleme de etimologie p 93 şi 93-94 248

Ibidem p 96 249

ILRL 1997 p 316 vezi aceeaşi opţiune lingvistică la Dosoftei pusă icircn

evidenţă de Manea Dosoftei VPS p 207-208 250

Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 21 251

Gabriel Ştrempel Copişti de manuscrise romacircneşti picircnă la 1800 I p 69-70

vezi şi idem Introducere la Antim Ivireanul Opere 1972 p LXI-LXII

Fonetica 109

se află [e] [i] sau un sunet muiat potrivit normei literare munteneşti

aceeaşi din perioada precedentă

a) [p] pe DO 4 5 6 etc pentru Pred 1694 2r 3

v DO 3 4

5 etc peste DO 12 32 35 57 58 62 etc să se risipească C 20v

să răsipească DO 60 215 va să se topească DO 68 trupesc DO

9 219 AMAO 341 IcircPTPO 358 trupească Pred 1694 2r IcircBO

375 CPO 393 DO 9 23 64 115 140 183 204 222 223 230

b) [b] curcubeul CVNTO 252 iubesc DO 24 48 61 111

210 IcircBO 372 377 să iubească DO 53 74 77 174 IcircPTPO 358

icircmpodobesc DO 140 orbesc DO 159 să păgubească DO 103 să

se păgubească DO 50 să nu robească CVNTO 289 sărbează

CVNTO 306 să osebească CPO 390 să se usibească DO 61

vorbesc DO 31 57 229 etc

c) [m] egumen AMAO 325 egumenul AMAO 326 328

329 etc lumesc DO 14 lumească DO 204 au mers DO 5 67

69 89 144 152 etc mergicircnd DO 153 192 213 226 CVNTO 263

275 285 etc mergătoriul DO 64 IcircPTPO 356 să primească IcircBO

377 să se primească AMAO 345 tocmeală CPO 394 au trimis

DO 4 5 6 7 58 59 65 70 109 110 183 etc CVNTO 307 317

IcircPTPO 354 urmează DO 87 152 186 212 218 IcircBO 370 373

vameş IcircBO 371 vameşul DO 24 30 etc

d) [v] să blagoslovească DO 8 81 211 să curvească

IcircPTPO 359 isprăvesc IcircBO 379 să isprăvească DO 53 89 CPO

388 jidovesc DO 66 69 75 137 207 jidovească DO 115

preacurvească (adj) DO 171 să nu preacurvească IcircPTPO 359

privesc DO 110 111 să privească CVNTO 260 să (refl)

potrivesc CVNTO 249 slăvesc DO 140 să slăvească DO 151

169 200 IcircBO 368 veac DO 128 160 179 veacului DO 26 36

98 CVNTO 250 251 veşmicircnt DO 209 etc

La Antim Ivireanul rostirea dură a labialelor icircn acelaşi context

apare extrem de rar Am consemnat fenomenul ca abatere de la normă

icircn forma verbală au trimăs de două ori CVNTO 292 317 O situaţie

aparte cunoaşte substantivul pescar (lt lat pĭscarius) folosit de Antim

Ivireanul numai cu forma care presupune velarizarea lui [e] după con-

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 110

soana bilabială [p] rostită dur252

păscar DO 97 păscari CL 5r DO

3 5 păscariul DO 59 97

Este sigur că evoluţia lui [e] originar la [ă] după labiale icircn cu-

vintele moştenite din latină sau icircn termenii pătrunşi de timpuriu icircn

romacircnă este un fenomen vechi icircn dacoromacircnă apărut cu mult icircnainte

de perioada literară descris de Octave Nandris ca bdquoune eacutevolution

spontaneacutee favoriseacutee seulement par la labiale preacuteceacutedente ele srsquoexplique

par le caracteacutere veacutelarisant de la langue roumainerdquo253

Aria pe care s-a

manifestat icircnsă reprezintă o problemă neelucidată Astfel G Ivănescu

şi Vasile Arvinte consideră că schimbarea nu a afectat toate zonele

dialectale şi nici nu s-a aplicat tuturor cuvintelor254

pe de altă parte Ion

Gheţie şi Al Mareş icircl consideră fenomen general icircn dacoromacircnă cu

caracter de lege fonetică255

Icircn momentul primelor consemnări ale

romacircnei icircn scris deja există diferenţierea regională ca urmare a

inovaţiei ce impusese rostirea moale a labialelor icircn graiurile de tip

sudic cu tendinţa de expansiune256

Normele dialectale regionale au

devenit automat norme ale variantelor literare astfel icircncicirct icircn toată

epoca veche rostirea arhaică dură a labialelor este un fenomen ce

caracterizează scrisul literar din Ardealul nordic şi central şi mai ales

cel din Moldova257

iar pronunţia muiată nouă este caracteristică

variantelor culte de tip sudic Tendinţa de pronunţie distinctă s-a

aplicat de la sine şi icircn neologisme

Cu excepţia textelor elaborate icircn Oltenia la icircnceputul secolului al

XVII-lea (unde forme cu velarizarea lui [e] [i] sau [secta] pot reflecta

pronunţia reală din graiul local) icircn scrierile din Muntenia propriu-zisă

icircn acest secol şi icircn următoarele fonetismul dur (de altfel rar icircnticirclnit)

252

Vezi Frăţilă Etimologii p 73 253

Nandris Phoneacutetique p 19 254

Ivănescu ILR 2000 p 337 Arvinte STLFAC p 59 255

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 130 256

Vezi expansiunea celor două tratamente ale consoanelor labiale icircnainte de [e]

[i] şi [secta] pe parcursul epocii vechi icircn icircntregime la Gheţie BD p 125-129 257

Ion Gheţie Biblia de la Bucureşti şi unificarea limbii romacircne literare icircn

SLLF II 1972 p 56

Fonetica 111

este un icircmprumut din lucrări nordice ori de la cărturari originari din

Moldova Explicarea puţinelor apariţii cu [m] dur la Antim Ivireanul

comportă unele nuanţe Pentru verbul a trimite este sigur că norma

cunoscută de mitropolit este cea cu pronunţia muiată fapt demonstrat

de apariţia de nenumărate ori a fonetismului [m] + [e] sau [m] + [secta]

Icircn privinţa cuvicircntului păscar numărul ocurenţelor nu ne icircngăduie să

stabilim cu certitudine norma bdquopersonalărdquo a cărturarului care a icircnvăţat

romacircneşte ticircrziu şi din diverse surse

Limba literară modernă a adoptat fonetismul muntenesc con-

semnat explicit icircn 1932 bdquodupă labiale (p b m f v) limba literară pre-

feră uneori scrierea cu e icircn cazuri cicircnd rostirea regională este ă galben

gemen egumen merg mulţumesc pometrdquo258

I517 Numărul ocurenţelor cu labială dură creşte dacă luăm icircn

considerare formele cu păstrarea vocalei [ă] etimologică icircn cuvinte de

tipul fămeie fărmeca păreche părete spăria după norma literară a

vremii respectată de Antim Ivireanul (vezi mai sus I123 I124 şi

I125)

I518 Din lat mĕdulla prin transformări succesive (mĕdulla gt

măduIacuteă gt măduwă) s-a ajuns icircn dacoromacircnă la măduvă Prin cicircmpul

semantic căruia icirci aparţine termenul este rar icircn textele literare din

epoca veche preponderent religioase (mai frecvent este cuvicircntul icircnrudit

cu el mădular din lat medullaris) Icircn Biblia din 1688 text de referinţă

pentru limba literară din secolul al XVII-lea apare icircntrebuinţat cu for-

mele măduacutea MLDI 45 18 (icircn ms 45 măduha) măduga259

măduha

MLDIV 24 8 (icircn ms 45 şi ms 4389 există alte expresii) aşadar aticirct

icircn varianta apropiată de etimon cicirct şi cu două din formele ce evită

hiatul ([g] lt [h] probabil printr-o asimilare) La Antim Ivireanul l-am

consemnat o singură dată cu forma măduhă C 20r

258

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 15 259

Sala Aventurile p 177

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 112

I519 Consoana [v] nu trece la [h] icircn vorbă vulpe vultur

conform uzului popular şi literar muntenesc vorbă DO 12 etc

vulpilor CVNTO 271 vulturi DO 236 CVNTO 299

Transformarea fricativei sonore icircn laringală este o particularitate

a graiurilor de tip moldovenesc care se icircnticirclneşte destul de frecvent icircn

textele literare moldoveneşti

I5110 Icircn scrierea cuvicircntului pohfală (lt vsl pochvala) norma

oscilează icircntre scrierea cu [v] etimologic şi cea cu [f] cu predominarea

celei din urmă păhvală DO 63 dar păhfală DO 30 41 183 194

pohfale DO 117 O dată apare forma cu [h] sincopat pofală DO 45

Icircn 1781 icircn copia sa după didahiile lui Antim arhimandritul Gregorie

Deleanu a revenit la forma etimologică aproape peste tot ms 524

CDO 30 41 45 183 194

I5111 Consoana fricativă sonoră [v] nu apare trecută la [f] icircn

pronumele nehotăricirct vreunul vreuna icircn adjectivul pronominal vreun

vreo ori icircn compuse adverbiale cu aceste cuvinte Asemenea forme sicircnt

generale la Antim Ivireanul vreunul IcircPTPO 355 IcircBO 380 AMAO

328 330 331 340 DO 52 87 94 123 140 164 165 etc vreuna

AMAO 336 337 339 CPO 394 DO 137 vreun IcircPTPO 355

356 358 360 etc CVNTO 275 AMAO 329 331 336 337 340

341 344 345 DO 16 17 24 39 44 50 53 65 82 90 97 103 104

143 170 etc vreo IcircPTPO 357 359 IcircBO 378 AMAO 326 328

329 331 335 338 340 342 344 CPO 389 394 DO 204 212 227

231 235 238 vreodată DO 235 vreodinioară DO 211

Icircn aceste cuvinte apariţia lui [f] reprezintă o inovaţie populară

muntenească daticircnd probabil de la sficircrşitul secolului al XVI-lea

icircnceputul secolului al XVII-lea icircntrucicirct lipsesc atestările anterioare anului

1600260

Icircn textele literare inovaţia nu este folosită decicirct foarte rar

260

Gheţie Dialectologia istorică p 159

Fonetica 113

2 Consoane dentale [t] [d] [n]

I521 Consoanele dentalele [t] [d] şi [n] urmate de [e] [i] şi

[secta] nu se palatalizează icircn stadiile [t] [deg] [euml] şi nici nu se africatizează

icircn variantele [ć] [đ] icircn textele lui Antim Ivireanul Iată cicircteva exemple

icircn ordine apariţiei lor icircn două texte Pred 1694 blagocistivului 2r să

cicircnte 4r iaste 2

r 4

r temeiu 4

r am tipărit 3

v priiateni 3

v adevărat 2

r

aşijderea 2v de 2

r 2

v 3

r 3

v 4

r demonilor 4

r pre icircndemicircnă 3

v

icircndemnicircndu-mă 3v să nu cădeţi 3

r şade 2

v vedem 2

r vindecare 4

r

bunelor 4r cineva 4

r dumnezăiască 3

v şi icircn D meşteşugului patima

pătimeacuteşte hrănitoare patimile icircnşălăciunile au socotit dinticirci vredniciia

de din puterile stihiilor necredinţii cuvinte cereşti O 3 etc

Păstrarea nealterată a dentalelor icircnainte de [e] [i] sau [secta] este

norma literară generală icircn epoca veche cu puţine abateri consemnate icircn

texte261

O frecvenţă mai ridicată a formelor cu dentale palatalizate

există totuşi icircn unele lucrări ardeleneşti şi bănăţene scrise cu alfabet

latin şi ortografie maghiară care dispunea de semne necesare notării

consoanelor palatale [micro] (ty) [deg] (dy) şi [euml] (ny)262

I522 Oclusiva dentală surdă [t] cunoaşte timbrul bdquomoalerdquo icircn

scrierile lui Antim Ivireanul cicircnd este urmat de [e] [i] şi [secta] potrivit

normei literare munteneşti aşteaptă DO 112 icircn paradigma verbului a

blestema DO 81 icircn iaste Pred 1694 2r 2

v 3

v 4

r 4

v sfintele Pred

1694 4v stejariul CVNTO 261 262 stinge DO 36 sterpi DO

43 sterpiciunea DO 43 44 sufletească Pred 1694 3r etc

Varianta cu pronunţie dură cu [ă] respectiv [a] după [t] icircn

aceste cuvinte caracterizează dialectele literare de tip nordic icircn epoca

veche fiind bine reprezentată icircn texte din Banat-Hunedoara nordul

261

ILRL 1997 p 307-308 262

Vezi situaţia din Psalterium Hungaricum şi comparaţia cu alte texte

romacircneşti vechi scrise cu alfabet latin la Pantaleoni Psalterium

Hungaricum p 68-70

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 114

Ardealului Moldova şi chiar din Oltenia dar este concurată icircn

aceleaşi texte de varianta sudică263

Icircn teritoriul sudic la nivelul variantelor sintopice Ion Gheţie şi

Al Mareş au consemnat pronunţia dură a lui [t] icircn secolul al XVI-lea

icircn jumătatea vestică bdquopoate icircn Olteniardquo264

Din graiul unor cărturari de

origine oltenească fonetismul dur a putut ajunge icircn textele literare ale

vremii cum este cazul atestării lui sticircng bdquostingrdquo la grămăticul Staicu icircn

Lexiconul slavo-romacircn265

Alte ocurenţe icircn textele literare munteneşti

ale pronunţiei dure se explică prin influenţa livrescă nordică

Foarte rar fenomenul apare şi la Antim Ivireanul stăjarul

CVNTO 257 (icircn opoziţie cu cele două ocurenţe ale variantei stejariul

menţionate mai sus) Un indiciu pentru explicarea prezenţei acestei

forme icircn textul ivirean l-ar putea oferi contextul icircn care apare termenul

icircn Chipurile Vechiului şi Noului Testament Este vorba de icircntoarcerea

lui Avraam din Egipt şi stabilirea familiei sale licircngă stejarul lui

Mamvri icircn Hebron locul unde i s-au arătat mai ticircrziu icircngerii vestitori

ai naşterii lui Isac bdquoDeci icircntorcicircndu-să de la Egipet icircntru care fiind au

zis pentru muiarea lui cum că-i iaste soră de frica icircmpăratului faraon şi

lăcuind la stăjarul lui Mamvri au văzut 3 icircngeri aseacutemenea ca cum ar fi

3 fraţirdquo (CVNTO 257) Fragmentul este icircn mod cert inspirat de Biblie

icircnsă icircn versiunea tipărită din 1688 icircn pasajele ce cuprind faptele men-

ţionate (Facerea 1318 şi 181) apare forma stejariul Fonetismul [ă]

este consemnat icircn ms 45 pentru 13 18 (textul lipseşte din ms 4389) şi

aticirct icircn ms 45 cicirct şi icircn ms 4389 pentru 181 Este posibil aşadar ca

mitropolitul muntean să fi consultat icircn vederea rezumării faptelor

versiunea manuscrisă muntenească Ideea este susţinută de un alt fapt

lingvistic locul poposirii familiei lui Avraam este indicat icircn Biblia de la

Bucureşti (şi icircn ms 45) icircn ambele ocurenţe prin expresia bdquostejariul de

la Mamvrirdquo cu un atribut substantival prepoziţional dar icircn ms 4389

există o construcţie genitivală ca icircn textul lui Antim bdquostăjariul

263

ILRL 1997 p 102 308 vezi pentru Dosoftei de pildă Manea Dosoftei VPS

p 310-312 264

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 146 265

Apud ILRL 1997 p 308

Fonetica 115

Mamvrieirdquo (18 1) Pe de altă parte icircnsă stăjar mai apare şi icircn alte

locuri din ms 4389 muntenesc unde icircn textele corespondente din ms

45 şi BB este utilizată forma cu [e] sau altă expresie (MLDI 35 8

MLDV 11 30 etc) ceea ce ar putea indica o vehiculare a formei la

unii reprezentanţi ai mediului cărturăresc din Muntenia de la care putea

fi auzită de mitropolit

I523 Icircn scrierile lui Antim Ivireanul oclusiva dentală sonoră

[d] este icircndeobşte bdquomoalerdquo icircn prepoziţiile de şi din icircn cuvintele

formate cu prefixul des- (dez-) precum şi icircn alte cuvinte icircn care [d] este

urmat de vocale anterioare de Pred 1694 2r 2

v 3

r 3

v 4

r DO 3 etc

deasupra DO 120 CVNTO 307 de obşte DO 143 CVNTO 277

AMAO 345 IcircBO 365 CPO 387 depărată DO 121 deplin DO

81 AMAO 346 IcircPTPO 360 CPO 387 391 392 393 deschiderea

CVNTO 252 să deschide DO 29 au descoperit CVNTO 298

desfătarea IcircPTPO 350 desfătări DO 145 bdquoGrădina desfătăriirdquo

CVNTO 244 249 despărţiţ DO 25 despre DO 108 deşărt CPO

390 să dezleacutege CL 14r de vreacuteme ce CL 1

v din IcircBO 374 378 dinticirci

DO 3 bdquovreo icircndemicircnărdquo DO 24 dintru Pred 1694 3v icircndemicircnă

Pred 1694 3v m-am icircndemnat Pred 1694 3

v etc

Norma este generală icircn toate textele romacircneşti tipărite indiferent

de regiune dar icircn a doua parte a epocii vechi ea este dublată icircn unele

texte de rostirea dură (explicată de Emil Petrovici ca fiind o

bdquodepalatalizare completărdquo a lui [d] + [e]266

)

Icircn a doua perioadă a epocii vechi cazurile cu velarizarea lui [e]

şi [i] neaccentuaţi sau icircn cuvinte atone icircn frază sicircnt frecvente icircn

manuscrise şi icircn documente laice din Muntenia dar apar şi icircn regiunea

Banat-Hunedoara sud-vestul Transilvaniei şi icircn Moldova (icircn cărţile din

aceste zone fiind icircmprumuturi din textele sudice ori datoricircndu-se

tipografilor de origine muntenească)267

Această tendinţă de modificare

266

Emil Petrovici bdquoDepalatalizareardquo consoanelor icircnainte de e icircn Muntenia

sud-estul Transilvaniei şi icircn dialectul istroromacircn icircn CL V (1960) nr 1-2 p

20 vezi şi Victor Iancu op cit p 44 267

ILRL 1997 p 308 452 (Tabelul 7) Munteanu ndash Ţacircra ILRL 1983 p 101

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 116

a normei icircn literatura laică şi manuscrisă din Ţara Romacircnească este

rezultatul unei inovaţii a graiului muntenesc atestată deja icircn secolul al

XVI-lea şi icircn progres constant spre sficircrşitul epocii vechi astfel icircncicirct la

unii cronicari munteni de la sficircrşitul secolului al XVII-lea şi icircnceputul

celui următor alternanţa icircn aceeaşi propoziţie a celor două forme nu

este un lucru rar (la stolnicul Constantin Cantacuzino de pildă) uneori

fiind vizibilă chiar preferinţa pentru inovaţie Am constatat acelaşi

lucru urmărind opţiunea lingvistică icircn una dintre copiile executate după

didahiile lui Antim Ivireanul Arhimandritul Grigorie Deleanu la 1781

modifică foarte des forma din textul pe care icircl avea de transcris (fără să

fie aceasta norma versiunii lui) astfel găsim dă obşte ms 524

CDO 143 dăpărtată ms 524 CDO 121 dăpărtează ms 524

CDO 37 dăsfătări ms 524 CDO 145 dăspărţitoarea ms 524

CDO 42 dăspărţitură ms 524 CDO p 41 dăşărt ms 524 CDO

48 dăşărte ms 524 CDO 87 etc icircn locurile icircn care versiunea din 1722-

1725 apare [d] bdquomoalerdquo

Laicizarea culturii romacircneşti icircn secolul al XVIII-lea şi prestigiul

zonei culturale din preajma Bucureştiului puteau să determine pro-

movarea pronunţiei dure a dentalei oclusive sonore [d] la statutul de

normă literară supradialectală icircnsă principiul bdquolatinităţii formelorrdquo

susţinut de Ion Heliade Rădulescu a impus pentru epoca modernă norma

rostirii muiate icircn de des etc bdquoNoi zicem dă dăs ceilalţi rumacircni de des

[] icircn vreme ce după a mea părere este mai clasic de şi desrdquo268

Icircn ciuda normei la Antim Ivireanul apare sporadic şi fonetismul

cu [ă] bdquobinevoi Dumnezeu dă dăzlegărdquo DO 44 dăspărţită C 26r dă

vreacuteme ce CL 7r dăşărt C 30

r dăşărtăciune C 8

v dăşărtăciunile

DO 118 dăznădăjduire C 15v dicircnticirci DO 56 CVNTO 262

I524 Un icircmprumut din variantele literare nordice icircn textele lui

Antim Ivireanul este propagarea lui [n] icircn cuvicircntul genunchi (lt lat

genŭc(ŭ)lum) genunche DO 236 genunchele DO 170 şi ge-

268

Heliade Scrieri lingvistice p 105

Fonetica 117

nunchiul DO 18 31 Fenomenul reprezintă o inovaţie nordică269

consemnată icircn texte literare din aceste regiuni icircncă din secolul al XVI-

lea270

Icircn textele culte munteneşti din epoca veche forma cu [n] pro-

pagat se datoreşte influenţei scrierilor nordice cum se icircnticircmplă icircn

Biblia de la Bucureşti271

Antim Ivireanul utilizează o dată şi forma etimologică proprie

scrisului cult muntenesc genuchiul IcircBO 369 Icircn lipsa altor ocurenţe

ale cuvicircntului nu putem să răspundem la icircntrebarea dacă mitropolitul

muntean cunoscicircnd inovaţia prin intermediul cărţilor ori direct de la

cărturarii moldoveni pe care i-a avut icircn preajmă (ca Mitrofan) a

preferat forma nouă sau doar a utilizat-o icircnticircmplător alte substantive

funingine (lt lat fulīgŏ -inem) mănunchi (lt lat manŭclus) păianjen

(lt sl pajažina272

) şa cu aceeaşi problemă de fonetică nu sicircnt

consemnate pentru a veni icircn sprijinul vreunei ipoteze

3 Consoane dentale fricative [s] [z] şi africate [ţ]

I531 Consoanele dentale fricative [s] [z] şi africata [ţ] se

rostesc moale (+[e] [i] [secta]) icircn cuvinte de tipul asemicircna IcircPTPO 358

să folosească IcircBO 382 hirotonisit CL 10v icircnfricircmseţare Pred 1694

4r să pedepsească AMAO 336 seamă CVNTO 283 CPO 388

seceriş CL 9r semn CVNTO 252 CPO 389 singur Pred 1694

4v Vasilie Pred 1694 4

r dumnezeeşti CVNTO 243 C 1

v

dumnezeiasca CVNTO 242 CL 32v Dumnezeu C 1

r 1

v CL 7

r

17v 22

v (să) icircmblicircnzeacuteşte AMAO 327 să (se) păzească CVNTO

283 AMAO 330 337 346 IcircPTPO 351 zeacutestre CPO 394 să-m

zică CL 3r zice Pred 1694 2

v 4

r să zicem Pred 1694 4

v au zidit

CVNTO 283 zioa C 31r CVNTO 295 IcircBO 365 curăţeacuteşte C 5

r

curăţitoriu CL 3r icircnţeleacutege CL 20

r icircnţelepciunea Pred 1694 2

v

icircnţelepciunii Pred 1694 4v norociţilor Pred 1694 4

r părinţeacutescă

269

Gheţie BD p 136 270

ILRL 1997 p 103 271

Vezi comparaţia cu ms 45 la Arvinte STLFAC p 69 272

G Mihăilă Icircmprumuturi vechi sud-slave icircn limba romacircnă Bucureşti Editura

Academiei 1960 p 93-94

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 118

CL 8r preaicircnţeleptului Pred 1694 4

v preoţească CPO 388 ţinea

CVNTO 248 Aceasta era norma tradiţională icircn textele din a doua

perioadă a epocii vechi a romacircnei literare perpetuată din secolul al

XVI-lea Icircn veacul al XVII-lea icircnsă prin introducerea din ce icircn ce mai

frecventă icircn texte a fonetismului dur (de provenineţă populară

moldovenească şi ardelenească) se creează premisele discutării unui

raport dintre [s] [z] [ţ] moi şi [s] [z] [ţ] ([dz]) duri

La Antim Ivireanul consoanele dentale [s] [z] [ţ] apar dure icircn

să asamicircnă IcircPTPO 350 asămănare C 2v 26

r icircnsămicircnăm CPO

394 icircnsămnicircnd CVNTO 288 sara IcircPTPO 360 săcerişul CL 8v

sărbează CVNTO 306 sicircngur Pred 1694 3v dumnezăescul CL

16v dumnezăeşti Pred 1694 4

v dumnezăiască Pred 1694 3

v

Dumnezău Pred 1694 2r 3

v 4

v 5

r CL 1

v 16

v 22

r 24

r IcircPTPO 352

zua IcircPTPO 354 agonisicircţ AMAO 338 icircnţălepţeacuteşte-mă C 8v cicircţva

DO 62 etc

Textele munteneşti au consemnat oricicircnd acest fenomen icircn

număr mai mare spre sficircrşitul secolului al XVII-lea (sub influenţa

cărţilor religioase moldoveneşti ori a cărturarilor de origine

moldovenească) şi mai rar după 1700 Numeroasele situaţii consemnate

de noi icircnsă icircn opera lui Antim Ivireanul vădesc o puternică icircnricircurire

nordică icircn opţiunea lingvistică a cărturarului muntean273

Icircn exprimarea cultă oscilaţia dintre rostirea moale şi dură a celor

trei consoane s-a păstrat picircnă icircn epoca modernă a romacircnei ortografia

din 1904 acceptă ambele forme cu icircnticircietatea fonetismului dur samă ndash

seamă ţapă ndash ţeapă ţastă ndash ţeastă zamă ndash zeamă dar ţeavă274

Abia

icircndreptarul din 1932 elimină din limba literară formele cu [s] [z] [ţ]

duri bdquorostirea literară e [e] nu [ă] după [s] [z] [ş] [ţ]rdquo275

Totuşi

prestigiul tradiţiei literare moldoveneşti se simte icircncă icircn limba literară

icircn 1960 Emil Petrovici remarca bdquoIcircn limba romacircnă literară coexistă

aşadar două siteme fonologice cel oficial consfinţit de normele

273

Cf ILRL 1997 p 332 274

Regule ortografice 1904 p 27 28 29 28 275

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 18

Fonetica 119

ortografice şi ortoepice avicircnd la bază sistemul fonologic al graiului

muntean şi cel moldovenesc neoficial dar admis tacit de cei ce vorbesc

limba literară după normele oficialerdquo276

I532 Obișnuită este icircn epocă rostirea moale a dentalei africate

[ţ] (+ [i]) la sficircrşit de cuvicircnt icircn formele verbale de indicativ şi

conjunctiv prezent persoana a II-a singular şi plural la imperativ

persoana a II-a plural la formele de auxiliar la perfectul compus şi

viitor persoana a II-a plural la formele de plural ale substantivelor

adjectivelor pronumelor participiilor adjectivale şi adverbelor Icircn

textele lui Antim Ivireanul -ţi (cu i scris icircn ricircnd -egrave ouml + chendima [ ]

sau ouml + eric [ ]277

ndash situaţii frecvente icircn CL 1699) este notat de regulă

imp aflaţi CL 3v ind prez arătaţi DO 6 arăţi CVNTO 242 imp

ascultaţi DO 15 (v-)aţi răscumpărat DO 7 ind prez aveţi CL

10r bărbaţi CVNTO 242 ind prez beacuteţi IcircPTPO 350 vă bucuraţi

DO 15 bunătăţi CVNTO 243 244 să nu cauţi Pred 1694 5r să

nu cădeţi Pred 1694 3r cărţi Pred 1694 4

v cicircţi CL 12

r ceialalţi

CL 4r 13

r celoralalţi CL 4

r AMAO 335 cetăţi CVNTO 247 să

cinstiţi CL 7v imp creşteţi CVNTO 247 să cunoaşteţi CL 3

v 7

r

veţi să-i daţi CL 7v drepţi DO 5 CVNTO 242 ind prez faceţi

CL 7v 7

v DO 7 fericiţi CVNTO 242 fierbinţi IcircPTPO 351 fraţi

DO 6 CL 5r 18

r bdquodragostea acei frumuseţirdquo DO 14 part adj

hirotoniţi CL 10r iscusiţi Postf 1693O 397 icircmpăraţi DO 4

CVNTO 242 part adj icircmpresuraţi DO 6 part adj icircncungiuraţi

DO 6 part adj icircngrădiţi DO 6 part adj icircnstreinaţi DO 13

icircnsuţi CVNTO 243 C 15r să icircnţeleacutegeţi CL 3

v icircnţelepţi CL 9

v

28v Postf 1693O 397 imp bdquoluaţi aminterdquo CL 17

r imp lucraţi

DO 5 luminaţi CL 2v marţi AMAO 334 minunaţi CVNTO 242

243 morţi DO 9 mulţi DO 5 imp mutaţi DO 5 necăjiţi CL

276

E Petrovici art cit p 21 277

Ericul icircnsoţeşte frecvent icircn aceleaşi texte și un divide m sau oslash final cu

aceeaşi valoare vezi Emil Vicircrtosu Paleografia romacircno-chirilică Bucureşti

Editura Ştiinţifică 1968 p 122

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 120

70r nedireptăţi IcircPTPO 350 part adj nesocotiţi DO 4 părinţi

DO 7 părţi IcircPTPO 351 C 14v preoţi CL 4

r 11

r prevegheaţi

Pred 1694 3r să priciţi CL 15

r imp propoveduiţi CL 10

v răutăţi

CVNTO 292 imp vă rugaţi Pred 1694 3r sicircnteţi CL 9

v toţi CL

1r 7

v 11

v 12

r 12

v 13

v DO 4 6 8 17 CVNTO 242 adj văzuţi

DO 8 imp veniţi C 1715 6v part adj vestiţi CVNTO 241 242

243 bdquostrălucirile unei vieţirdquo DO 6 ziceţi CL 6v 7

r etc

De cicircteva ori icircn textele parcurse icircn grafie chirilică am icircnticirclnit

secvenţa finală ouml + icircn locul erului pe care o interpretăm tot ca

variantă muiată278

bdquo ouml daurdquo icircţi CL 9v iumlicircacircuacuteoumluegraveoumluuml povăţuiţi C 14

r

Adăugăm acestor exemple şi cuvintele icircn care slova ouml din ultima

silabă este suprascrisă situaţie care impune după Emil Vicircrtosu279

interpretarea consoanei finale ca fonem cu timbru muiat urmaţi CL

6v fraţi CL 8

r etc

Icircn cicircteva ricircnduri am consemnat icircn CL utilizarea paiericului

suprascris ( ) la sficircrşit de cuvicircnt după ouml (ca şi după oslash şi divide de altfel) Icircn

această situaţie interpretarea secvenţei finale ca fonem dur sau muiat

nu este certă Din cauza prezenţei paiericului icircn cuvinte precum ecircuacutedivide

[căci] (CL 25r cf ecircuacutedivide [căci] idem) i s-ar putea da slovei chirilice

valoarea ericului icircn cazul acesta puticircnd fi vorba despre o utilizare a

paiericului icircn locul erului icircn cuvintele vizate cu aceeaşi valoare

ntildeiacute gouml [sicircnteţi] CL 25r (cf ciacute gouml [sicircnteţi] CL 26

r) cunoaşteţi

CL 25v (cf ecircuiacuteicircagravemgouml [cunoaşteţi] idem)

Pe de altă parte icircnsă paiericul apare de multe ori (cu o frecvenţă

mult mai ridicată decicirct a ericului icircn aceeaşi poziţie şi cu aceeaşi funcţie)

ca simplă icircnfloritură grafică la final de cuvicircnt au aiumluecirca [au apucat]

CL 18r fericit CL 18

r au luat CL 24

v singur CL 23

r etc ndash fapt

care ar sugera că paiericul nu alterează caracterul dur al consoanei icircn

cazul lui ouml280

278

Cf situaţia lui n-auzi scris iacuteagraveu uuml iacuteagraveu şi iacuteagraveu CL 64v

279 Vezi Suprascrierea slovelor chirilice icircn LR XIII (1964) nr 2 p 134-135

Cf Arvinte SLLEX p 11 280

Vezi Arvinte STLEX p 12

Fonetica 121

Fonetismul dur apare clar icircn forme atone de tipul aumlagraveoumlacircicircthorn ouml g

[da-ţ-voiu ţie] CL 15r bdquonu ţ-au descoperit ţierdquo CL 14

r

Prin urmare există icircn textele lui Antim Ivireanul notări ale

pronunţiei dure a lui [ţ] final alături de forma considerată normă icircn

varianta literară muntenească Ponderea acestora este icircnsă discutabilă

Din transcrierea interpretativă operată de Gabriel Ştrempel icircn vederea

editării textelor lui Antim Ivireanul reiese că cel puţin icircn didahii

norma literară a fost icircncălcată semnificativ imp ascultaţ DO 14 15

bunătăţ DO 16 AMAO 327 cicircţ AMAO 335 cetăţ DO 4 part

adj cinstiţ DO 4 veţ cunoaşte DO 7 ind prez faceţ DO 7 să

faceţ DO 7 8 15 fraţ DO 8 part adj iubiţ DO 8 12 imp

icircntindeţ DO 4 part adj lepădaţ DO 14 part adj luminaţ DO 12

nedechisiţ DO 4 part adj nenumăraţ DO 4 part adj nevăzuţ

DO 8 ind prez păziţ DO 6 să petreacuteceţ DO 8 preoţ AMAO

338 să priimiţ DO 7 13 nu puteţ DO 15 imp slujiţ DO 15 toţ

DO 8 17 AMAO 334 343 imp trimiteţ DO 4 bdquonu-ţ fierdquo DO 9

imp vicircnaţ DO 4 imp veniţ DO 4 etc

Se constată aşadar o distribuţie inegală a formelor cu [ţ] final

dur la nivelul icircntregii opere icircn didahii norma literară este icircncălcată icircn

timp ce icircn restul scrierilor abaterea de la normă reprezintă mai degrabă

un accident Dacă Efrem grămăticul la 1722-1725 a transcris fidel

nişte ciorne autografe ale mitropolitului ori chiar un manuscris pregătit

pentru tipar icircnseamnă că autorul fusese mai puţin preocupat de normă

icircn conceperea discursurilor orale decicirct icircn scrierea celorlalte texte Nu

se pune problema unei modificări icircn timp a opţiunii lingvistice a lui

Antim icircntrucicirct finalizat icircn 1709 textul Chipurile Vechiului şi Noului

Testament urmează cu fidelitate regula rostirii muiate a lui [ţ] final dar

icircn aproximativ aceeaşi perioadă predicile ţinute abundă icircn forme dure

I533 Consoana fricativă [s] cunoaşte o normă dublă icircn privinţa

velarizării vocalei următoare icircn pronumele reflexiv se Potrivit normei

generale a rostirii dentalelor [s] [z] [ţ] vocala [e] apare icircn pronumele

reflexiv icircn numeroase cazuri să se amestece DO 12 să se arate

DO 4 bucura-se-vor C 7r chiemicircndu-se DO 61 să se

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 122

chivernisească AMAO 328 să se ducă DO 14 să se facă DO 4

AMAO 325 327 făcicircndu-se DO 57 fericindu-se CL 23r gătindu-se

DO 14 să se grăiască DO 12 icircmplinindu-se DO 44 icircngropicircndu-se

CVNTO 317 icircntorcicircndu-se DO 14 lăsicircndu-se DO 38 să se

micircntuiască DO 4 23 să se mute DO 4 să se nască DO 4 să se

păzească AMAO 346 CVNTO 275 să se roage DO 21 sculicircndu-

se CVNTO 290 să se uite AMAO 328 vorbindu-se DO 14 etc

Pe de altă parte velarizarea lui [e] icircn pronumele reflexiv să este

un fenomen general icircn dacoromacircnă281

icircnticirclnit icircn toate variantele literare

din epoca veche inclusiv icircn Muntenia unde fenomenul s-ar putea

datora unei asimilări vocalice icircn fonetica sintactică (să se facă gt să să

facă)282

Icircn consecinţă la Antim Ivireanul am icircnticirclnit să află Pred

1694 2v aflicircndu-să IcircPTPO 247 apropiindu-să DO 202 să arăta

DO 10 bucura-să-va C 7r bucuricircndu-să DO 61 121 să să

canonească DO 237 să să călugărească DO 238 să să dea

AMAO 344 IcircPTPO 358 IcircBO 365 să nu să deznădăjduiască

IcircBO 374 fericindu-să CL 22v să să ispoveduiască DO 234 să

izbăveacuteşte Pred 1694 3r să să icircmbrace AMAO 333 nu să icircnălţa

CL 3v să icircndeletniceacuteşte Pred 1694 2

v icircntărindu-să DO 185

icircntorcicircndu-să DO 46 lăuda-să-vor C 48v să să laude CL 2

r să

micircntuiaşte Pred 1694 3r să naşte Pred 1694 4

v să să părăsească

DO 236 pornindu-să DO 187 să nu să pue AMAO 340 puindu-

să DO 97 răstignicircndu-să CVNTO 317 să să roage Pred 1694 4r

să nu să tipărească CL 2r să umfla DO 3 să veacutede Pred 1694 2

r etc

Urmărind distribuţia icircn timp a celor două forme283

se constată că

icircn primele scrieri de mică icircntindere din 1693-1694 cărturarul muntean

utilizează icircn exclusivitate varianta să Icircn următoarele traduceri şi scrieri

originale (ample care oferă spaţiu pentru alternarea semnificativă a

celor două forme) se şi să sicircnt icircn variaţie liberă Numărul formelor ce

redau pronunţia dură a consoanei este mai mare decicirct al celor cu vocala

281

Vezi ALR SN vol VI h 1627 1639 282

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 164 283

Vezi Adina Chirilă Evoluția limbii icircn textele lui Antim Ivireanul II

Consonantismul icircn AUT Seria Științe filologice XLVIII (2010) p 122-125

Fonetica 123

anterioară nevelarizată Antim Ivireanul icircnscriindu-se icircn tendinţa epocii

de generalizare a formei să

I534 [z] (lt [dz] (lt lat d+cent ī i flexionar] d+ e i icircn hiat după

accent) este general auzi DO 11 Dumnezău Pred 1694 2r 2

v 3

v

4v 5

r dumnezăiască Pred 1694 3

v Dumnezeu C 1

r 1

v CL 7

r 17

v

22v dumnezeeşti CVNTO 243 C 1

v miezul DO 196 nevăzuţii

Pred 1694 3r să-m zică CL 3

r razele DO 19 văz DO 59

verzelor DO 102 zăcea DO 58 zeacutece CL 5v zice Pred 1694 2

v

3r 4

r 4

v etc Nu am icircnticirclnit la Antim Ivireanul exemple cu fonetismul

etimologic [dz]

Evoluţia lui [dz] la [z] este un element distinctiv icircntre graiurile

de tip sudic şi cele de tip nordic ridicat la rangul de normă a variantei

literare munteneşti consemnat astfel icircn primele texte elaborate icircn

Muntenia ndash Transilvania de sud-est icircn secolul al XVI-lea Scrisoarea

lui Neacşu tipăriturile coresiene Inovaţia muntenească a icircnaintat şi

spre teritorii nordice icircnsă diferenţierea graiurilor prin opoziţia [dz] ndash

[z] se menţine picircnă astăzi după Octave Nandris bdquole domaine

linguistique roumain est partageacute en deux aires lrsquoune englobant le

Banat le Maramureş la Bucovine le Nord de la Moldavie et Basarabie

[] conserve lrsquoancienne affriqueacutee dz [] Par contre en roumain

litteacuteraire en roumain commune et dialectalement (dans les autres

parties du domaine linguistique roumain) lrsquoaffriqueacutee dz srsquoest reacuteduite

par la comppression de lrsquoocclusion agrave la constrictive z zac zi zecerdquo284

4 Consoane lichide [r] [l]

I541 Caracterul forte al consoanei lichide vibrante [r] ([igrave]

intervocalic [igrave-] sau consoană + [igrave] icircn cuvinte latineşti sau

284

Icircn Phoneacutetique p 135 vezi pentru răspicircndirea teritorială de azi şi Gheţie

BD p 146 şi trimiterile la hărţile dialectale Densusianu Ţara Haţegului p

34 Teaha Valea Crişului Negru p 67 68 Papahagi Maramureş p LXI

Uriţescu Nordul Banatului p 114 Botoşineanu Valea superioară a

Someşului Mare p 113 Rusu Nord-vestul Olteniei p 89

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 124

icircmprumuturi vechi285

slave şi maghiare286

) este pus icircn evidenţă de

prezenţa vocalelor velare următoare [ă] şi [icirc] icircn crăpa (lt lat crepo -are)

crăpicircnd DO 176 CVNTO 297 omoricirc (lt vsl umoriti) au omoricirct

CVNTO 250 răbda (lt lat rigĭdare) DO 10 13 rău (lt lat reum)

DO 26 35 ricircnd (lt vsl rendŭ) DO 171 stricircnge (lt lat stringo -ere)

să se stricircngă DO 156 Norma este comună tuturor variantelor literare

din epoca lui Antim Ivireanul după ce icircn prima perioadă a epocii

vechi ea caracterizase fără să fie concurată de rostirea moale numai

varianta literară muntenească

I542 Pentru cuvicircntul stricircmt (lt lat strĭnctus) am consemnat

forme cu [i] obişnuite icircn Muntenia strimtă AMAO 345 şi icircn

derivate strimtorime DO 180 strimtorimi DO 209

I543 Consoana [r] este dură icircnainte de [sectaacute] (gt [a]) cicircnd icircn

silaba următaore există un [e] icircn textele lui Antim Ivireanul conform

normei literare munteneşti amăraşte DO 202 picircraşte DO 103 să

ticircraşte IcircPTPO 353 uraşte DO 54 nu uraşte DO 30

Icircn graiurile de tip nordic precum şi icircn variantele culte ale

acestora are curs pronunţia muiată ([r] + [secta] [e]) sau cea cu [ă]

(rezultat din velarizarea lui [e] lt [secta]) ureaşte ndash ureşte ndash urăşte

Antim Ivireanul nu utilizează astfel de forme decicirct accidental

măscăreacuteşte (DO 26) urăşte DO 25 Formele specifice Munteniei au

devenit graţie circulaţiei cărţilor bisericeşti sudice icircn toate regiunile

ţării icircn jurul lui 1750 normă generală icircn limba cultă ecleziastică

Norma literară modernă icircnsă a adoptat fonetismul moldovenesc cu [ă]

I544 Icircn cuvintele formate cu sufixele -ar şi -tor icircn unele

cuvinte moştenite din latină (cu etimonul icircn -arius -orium) precum şi

icircn alte cuvinte (cer lt lat caelum prin analogie gt ceriu spor tipar)

este redat de obicei timbrul palatal al vibrantei [r] ajutoriul Pred

285

Sala Contribuţii la fonetica istorică p 44-45 51 286

Kiraacutely Contacte lingvistice p 189

Fonetica 125

1694 3v 4

v DO 15 28 boiariu CL 3

v botezătoriu CL 14

r

călătoriu IcircPTPO 360 bdquo[om] cărturari au necărturarirdquo IcircPTPO 360

ceriu DO 4 12 18 19 20 21 ceriul Pred 1694 2v ceriuri CL 3

v

14r ceriurilor Pred 1694 5

r cetitoriu Postf 1693O 397 chesariul

DO 196 chivernisitoriu IcircPTPO 350 cuptoriul CVNTO 297

curăţitoriu CL 3v făcătoriul DO 25 31 33 fărmăcătoriu CL 1

v

folositoriu Postf 1693O 397 gonitoriu CL 70r iubitoriu DO 8

14 icircncepătoriu CL 3v bdquocelalalt era zilotis adecă icircntăritori aceştii

legirdquo DO 11 icircnvăţătoriu DO 22 icircnvrăjbitoriu CL 70r

judecătoriu IcircBO 367 C 15v lepădătoriu CL 68

v micircngicircitoriu

DO 15 micircntuitoriu IcircPTPO 349 mijlocitoriu DO 21

nesimţitoriu DO 34 oblăduitoriu Pred 1694 2r 3

v C 1

r

osicircrditoriu CL 5v păscariu CL 5

v păstoriu DO 27 28

pătimitoriu Pred 1694 2v pitariului CVNTO 263 plugariu

CVNTO 247 prepuitoriu DO 17 pricinuitoriul CL 1v puitoriu

DO 11 răscumpărătoriul DO 13 ricircvnitoriu Ded 1694O 398

roditoriu CVNTO 243 rugătoriu Pred 1694 5r sărindariu DO

39 AMAO 326 scriitoriu DO 278 sporiu Ded 1703O 408

socotitoriu stăpicircnitoriu CL 3v strălicitoriu DO 19 tămăduitoriu

IcircPTPO 349 ticirclhariul DO 113 temătoriu DO 24 turburătoriu

CL 70r vestitoriul CVNTO 278 etc Antim Ivireanul respectă

norma impusă de tipăriturile braşovene şi de textele nordice valabilă

icircncă icircn secolul al XVII-lea icircn exprimarea cultă din toate regiunile

ţării mai ales icircn textele bisericeşti

Icircn Muntenia consoana [r] icircn aceeaşi poziţie se rostea dur

icircncepicircnd probabil cu secolul al XV-lea287

iar documentele munteneşti

şi textele literare laice de după 1600 consemnează frecvent inovaţia

spre deosebire de regiunile nordice (Moldova Transilvania Banat) şi

Oltenia unde timbrul palatal al consoanei era păstrat icircn rostire La Antim

Ivireanul formele care reflectă vorbirea populară muntenească şi uzul

287

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 209

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 126

cult laic din regiune cu [r] dur apar după 1708288

dar nu se apropie de

numărul celor tradiţionale aflător CVNTO 255 ajutor CVNTO

273 278 284 289 309 313 ajutorul IcircBO 368 biruitor CVNTO

270 cerului IcircBO 369 cuvicircntător IcircBO 370 dator CPO 391 392

făcător IcircBO 370 iubitor CVNTO 306 icircncepător CVNTO 250

258 judecător CVNTO 270 274 micircntuitor CVNTO 316 muritor

IcircBO 368 năpăstuitor AMAO 328 ostenitor AMAO 341 păstor

AMAO 337 IcircBO 365 păzitor AMAO 337 purtător CVNTO

243 280 răpitor AMAO 329 ricircvnitor CVNTO 242 sărindar

CPO 388 scriitor CVNTO 278 sprijenitor AMAO 337

stăpicircnitor CVNTO 254 262 263 267 270 318 319 stricător

CVNTO 278) vicircnător CVNTO 259 vestitor CVNTO 278 320

Amestecul de forme apare şi icircn didahii Deşi cea mai veche

versiune păstrată a predicilor respectă norma tradiţională (zeci de

apariţii o dovedesc cu prisosinţă) există icircn cuprinsul ei o serie de

ocurenţe cu [-r] dur ajutor DO 47 52 75 76 77 90 157 194

asămicircnător O 60 62 cer O 18 dator O 100 182 dătător O 77

făcător O 8 52 102 128 ispititor O 65 iubitor O 114 115 232

iubitorul O 40 icircncepător O 185 icircndemnător O 38 icircnvăţător O

288

Trebuie să menţionăm totuşi că există două cuvinte cu [r] dur (ajutor DO

139 şi păstor DO 134 139) icircntr-o predică ce ar fi putut fi rostită icircnainte de

1708 icircn perioada icircn care Antim fusese episcop la Ricircmnic Emil Nedelescu icircn

Contribuţia lui Antim Ivireanul la restaurarea şi icircnfrumuseţarea sfintelor

locaşuri din eparhia Ricircmnicului şi Noului Severin icircn MO XVIII (1966)

nr 9-10 p 820-824 este de părere că fragmentul bdquoŞi pentru această puţinică

osteneală şi cheltuială trecătoare ce au făcut icircntru lauda lui Dumnezeu şi icircntru

cinstea sficircntului de au icircmpodobit această sficircntă casă după viaţa a mulţi ani

fericiţ să-i facă odihnă la icircmpărăţiia ceriului şi să-i dăruiască bunătăţile ceacutele

veacutecinice şi de-a pururea stătătoarerdquo din Icircnvăţătură la sficircntul părintele nostru

Nicolae (DO 139) se referă la donaţia făcută de Constantin Bracircncoveanu

pentru unele reparaţii la Episcopia Ricircmnicului icircnainte de 1708 Cu toate

acestea icircn absenţa unei datări certe şi a autografului Antim Ivireanul care să ne

permită să renunţăm la suspiciunea intervenţiei lui Efrem icircn text nu putem

emite concluzia fermă că Antim a folosit forme cu [r] dur populare munteneşti

icircnainte de 1708

Fonetica 127

77 icircnvăţătorului O 23 luminător O 62 micircntuitor O 154

micircntuitorul O 32 109 mijlocitor O 74 moştenitor O 119

nemulţemitor O 57 păstor O 6 22 păzitor O 100 pierzător O 55

purtător O 85 117 216 răbdător O 61 ricircvnitor O 77 ricircvnitorul O

78 rugător O 6 234 simţitor O 59 stăpicircnitor O 118 strălucitor O

10 temător O 65 următor O 115 vicircnzător O 55 vrăjitorul O 59

Este posibil ca unele dintre acestea să se datoreze intervenţiei icircn text a

grămăticului Efrem icircnsă consemnarea icircn scris a pronunţiei munteneşti cu

[-r] dur icircn textele care ni s-au transmis direct de sub micircna lui Antim

Ivireanul ne obligă să acceptăm prezenţa formelor de acest tip şi icircn

didahii dubiul stăruind numai icircn privinţa numărului lor

Aceste forme icircn textele lui Antim Ivireanul pun icircn lumină tendinţa

de schimbare a normei munteneşti şi icircn privinţa limbii bisericeşti cu

toate că ele nu se apropie ca frecvenţă de cele tradiţionale

Mult mai rezistentă este norma veche icircn regiunile nordice Icircn

Biblia de la Blaj din 1795 este respectată redarea pronunţiei pala-

talizate a consoanei vibrante [r]289

şi tot astfel icircn textele moldoveneşti

din prima jumătate a secolul al XIX-lea (dar aici icircn alternanţă cu fone-

tismul dur)290

Icircn aceste teritorii grafia cu i are acoperire icircn pronunţie

I545 [r] se păstrează icircn verbul turbura (lt lat turbulare) şi icircn

derivate să turbură DO 144 ne turburăm DO 80 bdquojidovii să

turburardquo DO 76 turburat-a CL 3v s-au turburat CVNTO 285

turburată DO 16 82 turburare DO 38 56 101 CL 13v

turburăciunii DO 97 etc Fonetismul etimologic este general icircn

scrierile lui Antim Ivireanul icircn conformitate cu norma literară generală

Trecerea lui [r] la [l] prin disimilare ([r] ndash [r] gt [l] ndash [r] [r] ndash

[l] sărăriţă gt sălăriţă gre(ie)ruş gt gre(ie)luş) este o inovaţie a

graiurilor nordice atestată icircn a doua jumătate a secolului al XVII-lea icircn

ms 45 moldovenesc291

al BB 1688

289

Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 29 290

Doina Marta Bejan op cit p 30 291

Arvinte STLFAC p 68 cf Gheţie BD p 155 şi 401 care indică prima

atestare icircntr-un document nordic cu o sută de ani mai ticircrziu

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 128

I546 Cuvintele nostru vostru şi fereastră icircl conservă pe [r] icircn

toate formele flexionare nostru Pred 1694 3r 5

r DO 8 9 22 23

29 noastră DO 11 22 26 27 noştri DO 16 23 27 noastre DO

27 28 32 vostru DO 63 64 118 voastră DO 125 126 146

voştri DO 7 22 148 voastre DO 7 8 22 fereastra CVNTO

288 ferestrile CVNTO 287

Norma literară din toate dialectele literare nu a fost niciodată

ameninţată serios de inovaţia cu disimilarea totală a lui [r] icircn aceste

cuvinte specifică graiurilor din Transilvania Moldova şi pe alocuri

din Oltenia şi Banat deşi sporadic icircn textele literare din aceste regiuni

sicircnt consemnate forme fără [r] Ion Gheţie292

găseşte surprinzătoare

apariţia inovaţiei icircn Molitvenic de-nţăles 1681 la Dosoftei şi se

icircntreabă dacă nu cumva este vorba de o greşeală de tipar Laura Manea

identifică icircnsă şi icircn Viaţa şi petreacerea svinţilor un astfel de fonetism

(fereastă febr 71v32)

293 ceea ce sporeşte şansele ca el să reprezinte o

pătrundere a fenomenului popular moldovenesc icircn limba lui Dosoftei icircn

ciuda faptului că lingvistul bucureştean nu consemnează inovaţia icircn

Moldova mai devreme de secolul al XVIII-lea ferăşti (Iaşi 1761)294

I547 Ca icircn multe alte texte literare din epoca veche295

şi icircn

scrierile lui Antim Ivireanul formele pre şi preste (mai apropiate de

etimoanele lor latineşti per respectiv per-extra) şi formele populare pe şi

peste (cu [r] dispărut prin disimilare totală) alternează Antim variază

formele icircn primul său text icircn limba romacircnă dar foloseşte mai des

varianta fonetică literară tradiţională Postf 1693 pre O 397 de trei ori

şi pe O 397 o singură dată

Urmărind ponderea lui pre faţă de pe icircn scrierile ulterioare

constatăm fie notarea mai frecventă a variantei pre (ca icircn IcircPTP ndash peste

40 de ocurenţe ale lui pre O 349 350 352 353 354 355 356 357

358 359 360 361 faţă de doar 4 ale lui pe O 350 352 353 şi 357

292

ILRL 1997 p 312 293

Vezi Manea Dosoftei VPS p 162-163 294

Gheţie BD p 155 295

Rosetti ILR p 534-535 vezi şi Densusianu ILR II p 180

Fonetica 129

CVNT ndash cu pre de peste 30 de ori pe primele zece pagini O 241 242

243 244 245 246 247 248 249 250 faţă de doar 4 utilizări ale lui

pe O 241 245 249 251 IcircB ndash peste 60 de ocurenţe ale lui pre O 366

367 368 369 370 371 372 373 374 375 376 377 378 380 381

382 faţă de 3 ocurenţe ale lui pe O 366 378 379 AMA ndash cu pre de 43

de ori faţă de 29 de prezenţe ale formei pe) fie utilizarea exclusivă a

acesteia (ca icircn Pred 1694 2v 3

r 3

v 4

v şi ca icircn Ded 1715 de 18 ori O

410 411)

O singură carte nu respectă regula conţinicircnd mai multe ocurenţe

ale formei populare pe CP ndash de 11 ori O 387 388 390 392 393 394

faţă de numai 8 prezenţe ale lui pre O 387 388 391 393 394

Icircn privinţa perechii preste ndash peste tabloul este asemănător cu

toate că prepoziţia este folosită mult mai rar decicirct cea discutată mai sus

De exemplu icircn CVNT preste apare de peste 20 de ori pe primele zece

pagini O 273 276 278 280 281 282 286 287 292 293 296 300

301 303 309 319 icircn timp ce varianta peste este folosită de aproximativ

10 ori O 254 267 268 278 284 285 299 321 iar icircn Pred 1694

preste este unica formă 2r 3

v Urmărind situaţia şi icircn alte texte ivirene

constatăm că norma tradiţională este mai bine reprezentată decicirct inovaţia

populară

Totuşi icircn unul din textele cercetate peste este icircntrebuinţat

exclusiv AMA O 325 332 334 335 339 342

Icircn ultima carte a lui Antim Ivireanul (ceaslovul cunoscut ca

traducere a mitropolitului) apar ambele forme pentru fiecare pereche

Numai că pre şi preste sicircnt specifice Ceaslovului propriu-zis textului

sacru (C 1715 1r 1

v 2

r 2

v şi urm) iar pe şi peste apar icircn pinax

(bdquoSveacutetilnile pe 8 glasurirdquo bdquoPolunojniţa de peste toate zilelerdquo bdquoSynaxariul

peste tot anulrdquo bdquoTroparele peste toată săptămicircnardquo) şi icircn titlul uneia dintre

secţiunile cărţii (bdquoTroparele peste toată săptămicircnardquo identic cu notarea din

cuprins)

Constatăm că acest ultim text nu confirmă o ipotetică tendinţă de

icircnnoire (şi cu aticirct mai mult de clarificare) a uzului icircn cazul celor două

prepoziţii icircn ultimii cinci ani ai activităţii lui Antim Ivireanul

Progresul numeric al ocurenţelor formei pe de la textul din 1710 la

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 130

cel din 1714 este practic anulat de exclusivitatea folosirii lui pre icircn

dedicaţia ceaslovului din 1715 şi icircn texul propriu-zis al acestuia

Preferinţa pentru peste icircn AMA ndash text necanonic icircn care putem bănui o

autocenzură a autorului mai slabă icircn privinţa normei ndash coroborată cu

folosirea formei populare icircn segmentele ce nu aparţin scrierii sacre icircn

C 1715 poate sugera ideea că cel puţin icircn discursul personal

necanonic Antim Ivireanul utiliza la sficircrşitul vieţii sale varianta

populară a prepoziţiei Nu avem icircnsă certitudinea că pinaxul ultimei

cărţi nu a fost realizat de altcineva eventual de tipograful Gheorghe

Radovici Dacă el a alcătuit cuprinsul ne rămicircne ca dovadă a limbii lui

Antim din 1715 numai textul propriu-zis al ceaslovului cu preste ca

normă a exprimării culte religioase Aceasta cel puţin icircn discursul

literar religios scris icircntrucicirct dată fiind vechimea inovaţiei şi frecvenţa

cu care aceste cuvinte apăreau icircn comunicarea de orice tip este posibil

ca icircn epoca lui Antim Ivireanul icircn regiunile unde icircn graiuri avea curs

fonetismul fără [r] (deci şi icircn Ţara Romacircnească) forme de tipul pre

preste să marcheze numai o tradiţie grafică nu pronunţia reală296

I548 Substantivul romacircnesc provenit din magh feacutele este

icircntrebuinţat de Antim Ivireanul cu [acirc] şi [l] cu predominarea formei

palatalizate feacuteliu CL 6v feacuteliul CL 6

r feliu DO 61 97 100 104

107 136 187 203 236 CVNTO 309 feliul DO 128 197 202

IcircBO 369 feacuteliuri Pred 1694 2v feliuri DO 3 16 19 24 27 59

103 108 136 138 139 142 148 158 165 194 210 218 CVNTO

243 244 251 311 IcircPTPO 350 feliurile DO 211 altfeliu IcircPTPO

355 Pe de altă parte fonetismul dur apare icircn fel DO 6 12 25 39

54 92 94 107 113 132 136 148 209 210 220 CVNTO 278

AMAO 328 330 332 335 343 344 345 346 IcircBO 366 aşadar

numai la singular cicircnd nu este articulat cu articol hotăricirct

Icircn etimonul maghiar feacutele nu există un acirc (muiat)297

astfel icircncicirct el

nu a impus automat o pronunţie palatalizată icircn limba romacircnă Kiraacutely

296

ILRL 1997 p 312 297

Arvinte STLFAC p 67

Fonetica 131

Francisc indică pentru [l] (l sau ll298

) icircnainte de [e] sau icircn poziţie

intervocalică rezultatul romacircnesc [l] lepedő gt lepedeu bdquocearşafrdquo ellen

gt alean fedeles gt fedeleş etc Pe de altă parte icircn unele regiuni [e]

final din cuvicircntul maghiar a dus la apariţia timbrului palatal al

consoanei precedente Vorbind despre apariţia diftongului ascendent

[macru] icircn unele cuvinte Octave Nandris aduce icircn discuţie timbrul palatal

al acesteia ca element favorizator al apariţiei elementului vocalic [i]

care bdquose combinant avec -u- de lrsquoarticle deacutefini ou avec un u interne

forme diftonguerdquo299

feliul ştiudentul grajdiul prieteşiugul etc

Credem că icircn unele graiuri romacircneşti (acelea icircn care de regulă [l] +

[e] [i] gt [acirc]) forma romacircnească a lui feacutele a cunoscut un [l] muiat iar icircn

altele un [l] dur Nu este exclus ca icircn regiunile care au cunoscut iniţial

fonetismul palatalizat să se fi produs ulterior o durificare a consoanei

icircn discuţie Aşa după cum susţine şi Vasile Arvinte icircnsă la nivelul

icircntregului dialect dacoromacircn opoziţia dintre cele două rostiri se explică

printr-un fenomen bdquode adaptare bruscă a cuvicircntului maghiar la

particularităţile de rostire din diferite graiuri romacircneştirdquo300

Alternanţa dintre cele două forme caracterizează texte literare din

toate perioadele icircn toate regiunile Situaţia din textele lui Antim

Ivireanul impune observaţii distincte asupra fenomenului icircn funcţie de

categoria numărului la substantiv La singular Antim Ivireanul

foloseşte cu precădere fonetismul dur fapt pus icircn evidenţă uneori chiar

icircn aceeaşi frază bdquoCă precum icircmpăraţii cu alt feliu de haine cicircnd merg la

vicircnat cu alt fel cicircnd merg la icircngropăciuni şi cu alt fel de haine cicircnd

merg la nunte aşa şi Dumnezeu după vremi să icircnfrumuşăţazărdquo DO

107 Icircn schimb icircn formele de plural nu apare decicirct rostirea muiată

298

bdquoCa şi icircn cazul celorlalte consoane romacircna nu distinge nici de data aceasta

consoana cu durată obişnuită (l) de cea lungă (ll)rdquo icircn Kiraacutely Contacte

lingvistice p 177 299

Nandris Phoneacutetique p 73 207 300

Arvinte STLFAC p 67

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 132

5 Consoane fricative prepalatale [ş] [j]

I551 Consoanele fricative prepalatale [ş] şi [j] mai ales icircn

poziţie tare se rostesc muiat icircnainte de [e] şi [i] respecticircnd norma

comună icircn dialectele literare din epoca veche a aşeza DO 228 au

aşezat CVNTO 291 aşezată CL ftlr catastişe AMAO 341 ind

prez pers a III-a pl covicircrşesc DO 56 deşert DO 108 153

CVNTO 305 311 deşertăciuni IcircPTPO 350 IcircBO 367 greşesc

IcircBO 369 grije DO 63 AMAO 326 328 336 339 au ieşit DO

209 au icircnşelat CVNTO 260 jefuind CVNTO 283 să jefuiască

CVNTO 284 jertvuia CVNTO 293 jertvuind CVNTO 273

jidovi DO 4 jirtvă IcircPTPO 351 necăjesc C 22v necăjit C 56

r

patriarşi CL 4r păzesc păzitorii DO 161 să păzesc DO 50

ruşine CL 1v au ruşinat DO 5 slujim DO 68 92 185 au slujit

DO 195 să slujim DO 5 strămoşesc DO 46 64 IcircBO 372 373

şirurile DO 143 ind prez pers I pl ticăloşesc DO 16 29 etc

Pe licircngă norma cultă icircn toate variantele literare am consemnat la

Antim Ivireanul şi exemple cu [ş] şi [j] duri icircn aceeaşi poziţie icircncă din

perioada 1693-1694 s-au icircnşălat Ded 1694O 398 Icircn textele ulterioare

se observă o creştere constantă a ocurenţelor fonetismului de provenienţă

populară aşăzată CVNTO 241 am aşăzat AMAO 328

aşăzămicircnturile AMAO 339 catastişăle AMAO 341 dăşărtăciune

C 8v icircn dăşărt C 30

r să nu greşăsc C 7

v greşăsc CL 69

v nu

greşăşti CL 68r icircnşălăciunea DO 6 icircnşălicircnd CVNTO 260 IcircBO

382 mişăl C 23v oraşăle CL 8

v şădea CVNTO 254 şăzi

CVNTO 321 dojănire CL 6v m-am jăfuit C 22

r jărtvă CVNTO

247 260 jărtve AMAO 327 jărtvuiesc CVNTO 293 să (să)

jărtvuiască CVNTO 275 IcircBO 373 va jărtvui CVNTO 293

jărtvenic CPO 387 jicircdovii CL 2r jicircrtva C 27

r necăjăsc C 22

v 28

v

Aşadar cele două norme alternează icircn aproape toate textele lui

Antim Ivireanul inclusiv icircn didahii (excepţie făcicircnd doar scrierea de

mică icircntindere din 1703 unde se află doar credincioşilor Ded 1703O

Fonetica 133

408 desăvicircrşit desăvicircrşită ruşinăm ticăloşiile Ded 1703O 407)

fiecare cunoscicircnd un număr mare de ocurenţe301

Fonetismul dur apare icircn epocă icircn texte provenind din toate zonele

ţării reflecticircnd o inovaţie care iniţial caracterizase cicircteva graiuri din

Ţara Romacircnească şi Banat-Hunedoara302

icircn secolele al XV-lea ndash al

XVI-lea Fenomenul s-a extins treptat asupra ariilor nordice (excepticircnd

Crişana) astfel icircncicirct deja icircn cursul secolului al XVII-lea (dar mai pregnant

spre sficircrşitul acestui veac şi la icircnceputul celui următor) grafii de tipul

sau jăluit (sic) Miclăuşăni etc din documente moldoveneşti redau

pronunţia reală din grai punicircnd icircn evidenţă dualismul lingvistic popular

ndash literar303

al Moldovei Prin urmare icircn epoca lui Antim Ivireanul exista

o neconcordanţă icircntre norma literară tradiţională şi grai icircn cazul rostirii

consoanelor [ş] şi [j] icircn poziţia amintită icircn aproape toate regiunile

ţării Forţa inovaţiei munteneşti propagate şi icircn arealul nordic este

pusă icircn evidenţă icircnsă de abundenţa formelor cu [ş] şi [j] duri la nivelul

variantelor literare din aceste regiuni Astfel consemnicircnd tocmai

frecvenţa formelor dure icircn opera mitropolitului muntean (considerată

concludentă pentru evoluţia variantei literare de tip sudic la sficircrşitul

secolului al XVII-lea şi la icircnceputul secolului al XVIII-lea) Ion Gheţie

crede că cel puţin pentru această perioadă putem vorbi despre o normă

dublă icircn ceea ce priveşte regimul fricativelor prepalatale urmate de [e]

301

Vezi Adina Chirilă Evoluția limbii icircn textele lui Antim Ivireanul II

Consonantismul icircn AUT Seria Științe filologice XLVIII (2010) p 129-130 302

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 179-181 Vasile Arvinte icircn seria de studii la

primele cărţi ale Bibliei din 1688 susţine că icircn istoria graiurilor dacoromacircne

s-au petrecut două bdquovelarizărirdquo prima icircn secolele al VII-lea ndash al VIII-lea icircn

graiul muntenesc (STLFAC p 56) iar a doua icircn secolele al XIII-lea ndash al

XIV-lea icircn graiurile moldovenesc şi ardelenesc concomitent cu această a

doua velarizare icircn unele graiuri munteneşti a apărut rostirea muiată a

consoanelor [ş] şi [j] Prin urmare adevărata inovaţie muntenească din

perioada primelor consemnări icircn documente şi texte literare este bdquoicircnmuierea

şuierătoarelorrdquo (STLEX p 7) Vezi şi Philippide Originea romicircnilor II p

48 şi Ivănescu ILR p 336 303

Ivănescu Problemele capitale p 243-244

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 134

şi [i] icircn Ţara Romacircnească304

Aceeaşi situaţie este icircnregistrată şi icircn

Moldova Transilvania de sud-vest şi Banat-Hunedoara

Prefacerea timbrului fricativelor [ş] şi [j] este unul dintre cele

mai dinamice procese ale foneticii dacoromacircne Urmărirea diacronică a

fenomenului pune icircn evidenţă mai icircnticirci extinderea şi apoi retragerea sa

din zona care l-a iniţiat A Philippide constată bdquofaptul curios că pe

vremea cicircnd moldovenii ziceau cum zic astăzi muntenii şi lt sic mun-

tenii ziceau şicirc iar cicircnd au icircnceput să zică moldovenii şicirc muntenii au

icircnceput să zică şirdquo305

I552 Ca şi icircn cazul dentalei africate [ţ] norma literară impune

rostirea moale a consoanei fricative [ş] la sficircrşit de cuvicircnt Aşadar [-i]

asilabic se păstrează după [ş] icircn textele lui Antim Ivireanul (cu i scris icircn

ricircnd -egrave oslash + chendima [ ] sau oslash + eric [ ]) la indicativul perfect

simplu făcuşi IcircPTPO 353 pluralul unor substantive ostaşi

CVNTO 285 patriiarşi CL 2r 4

r părtaşi DO 109 118 172 181

IcircBO 375 păcătoşi C 12r vrăjmaşi Pred 1694 3

r CVNTO 270

309 C 4v participii şi adjective aprinşi DO 187 cuprinşi DO

107 icircnchişi 326 necredincioşi C 7r supuşi CVNTO 266 308

trimişi DO 208 ucişi CVNTO 269 pronumele adjectivele

pronominale şi adverbele care se compun cu pronumele reflexiv icircşi şi

cu particula de icircntărire -şi acestaşi CL 5r DO 42 185 222 iarăşi

Pred 1694 3r CL 12

r 20

r C 13

r icircncăşi CL 7

r 21

v 64

v DO 14 41

IcircPTPO 358 IcircBO 379 380 pronumele de icircntărire icircnsăşi CL 20r

DO 167 CPO 392 icircnsuşi DO 8 31 65 117 173 C 6v AMAO

338 IcircBO 370 371 372 pronumele reflexiv icircşi (-şi) arăticircndu-şi

CVNTO 317 icircşi aduce aminte CVNTO 247 icircşi va aduce aminte

IcircPTPO 356 să-şi cunoască IcircPTPO 354 icircşi face DO 97 CVNTO

251 icircşi izbicircndi CVNTO 309 a-şi icircntoarce DO 173 icircşi luo

CVNTO 259 313 pierzicircndu-şi CVNTO 270 icircşi va lua CPO 389

304

Icircn ILRL 1997 p 449 305

Philippide Originea romicircnilor II p 46

Fonetica 135

puindu-şi (icircn citat) CL 5r icircşi uda IcircPTPO 361 icircşi vine la locul său

CVNTO 251 bdquounde-şi zideacuteşterdquo CL 25r etc

Pronunţia muiată se vădeşte şi icircn cazul suprascrierii slovei oslash icircn

bdquoşi-şi cicircrpiia mrejilerdquo CL 5r

Icircn textele parcurse icircn grafie chirilică am icircnticirclnit şi secvenţa finală

oslash + icircn locul erului pe care o interpretăm tot ca redare grafică a

pronunţie cu [i] final asilabic bdquototuna şi aceacuteiaşirdquo CL 3v bdquoicircntr-acestaşi

chiprdquo C 6r

Mai dificilă este aprecierea valorii paiericului suprascris ( ) [oslash]

(cf corbul C 4v fericit CL 20

v) sau [-i] asilabic (cu paiericul

suprascris icircn locul ericului suprascris) icircn cuvinte ca aceacutesteacuteş(oslashi) CL

13r acelaş(oslashi) CL 1

v acestaş(oslashi) CL 13

r 14

r iarăş(oslashi) CL 7

r

11v bdquoicircnde eiş(oslashi)rdquo CL 5

r bdquoaceacutestaş(oslashi) pildărdquo CL 7

r Distribuţia

formelor de acest tip nu este omogenă dacă icircn CL 1699 ele apar destul

de frecvent icircn C 1715 sicircnt cu totul sporadice

Situaţiile icircn care am consemnat cu certitudine rostirea dură la

final de cuvicircnt a consoanei icircn discuţie sicircnt cele icircn care apare pronumele

reflexiv cu formă conjunctă bdquoicircntru ce-ş va icircndrepta ticircnărul cărarea sardquo

C 7v [i] bdquofinalrdquo asilabic este suprimat şi cicircnd reflexivul se combină cu

auxiliarul perfectului compus ş-au micircncat CL 2r ş-au luat CL 3

r

ş-au icircmpăcat CL 25r

Parcurgicircnd ediţia lui Gabriel Ştrempel pentru textele lui Antim

constatăm existenţa mai multor exemple cu [-ş] dur Picircnă la

confruntarea transcrierii operate de editorul bucureştean cu originalele

acestor texte ne menţinem suspiciunea icircn privinţa redării corecte a

caracterului consoanei finale icircn acestaş DO 11 57 116 120 131

141 169 201 223 CVNTO 244 325 IcircBO 368 altcevaş DO 52

98 cevaş DO 90 100 iarăş DO 189 icircncăş DO 16 22 28 43

46 60 67 87 129 142 176 177 221 230 CVNTO 247 275

AMAO 329 339 340 343 346 IcircPTPO 361 icircnsuş DO 10 15 30

35 48 51 75 84 85 88 92 107 109 bdquoicircş dărdquo DO 20 bdquoicircş deschiderdquo

DO 189 bdquoicircş va dezmierdardquo DO 218 bdquoicircş va fi pierdutrdquo DO 222 bdquoicircş

pleca genunchelerdquo DO 170 bdquoicircş punerdquo DO 230 bdquoicircş zicerdquo DO 110

bdquocunoscicircndu-şrdquo DO 12 21 bdquonu-ş aducea aminterdquo DO 14 bdquobăticircndu-şrdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 136

DO 24 bdquode sine uiticircndu-şrdquo DO 14 bdquosă-ş icircntoarcărdquo DO 22 luiş

DO 44 209 bdquonişte ostaşrdquo DO 36 98 bdquonu vor lipsi ostaşrdquo DO

139 bdquosă ne facă părtaşrdquo IcircPTPO 361 bdquorămicircnem părtaşrdquo DO 124

suppuş DO 87 undevaş DO 106 bdquonişte vrăjmaşrdquo DO 62 bdquo5

vrăjmaşrdquo DO 184 bdquovrăjmaş nemilostivirdquo DO 185 bdquovrăjmaş fiind

ne-am icircmpăcatrdquo DO 175

Este demn de remarcat că icircn majoritatea cazurilor copiştii

didahiilor şi ai lucrării Chipurile Vechiului şi Noului Testament refac

norma literară Am consemnat icircnsă şi situaţii icircn care aceştia schimbă

varianta corectă a textului cu una populară

I553 Consoana [ş] se rosteşte dur icircn cuvintele lăcaş (lt magh

lakaacutes) şi sălaş (magh szaacutellaacutes) lăcaş DO 19 45 50 209 225

AMAO 327 339 342 343 346 IcircPTPO 353 sălaş DO 113

Icircntr-un singur caz am icircnregistrat o formă hiperliterarizată cu pronunţia

muiată a consoanei finale bdquofac pre suflet lăcaşi diavoluluirdquo DO 218

I554 După [ş] şi [j] diftongul ascendent [secta] trece la [a] cicircnd

icircn silaba următoare există un [e] să(-l) aşaze AMAO 340 covicircrşaşte

DO 8 20 31 46 58 199 greşalele C 5v greşaşte DO 122 172

CL 21r jale DO 12 14 jalea DO 191 194 săvicircrşaşte CL 9

r

DO 168 214 IcircBO 374 să săvicircrşaşte AMAO 330 IcircBO 373 să

sficircrşaşte CVNTO 251 297 319 slujaşte DO 64 65 75 81

CVNTO 269 CL 7r şade Pred 1694 2

v şapte DO 99 218

CVNTO 314 al şaptelea DO 70 123 CVNTO 248 252 303

319 şarpe DO 36 şarpele DO 122 195 CVNTO 290 IcircPTPO

353 Fenomenul este specific ariei sudice a Dacoromaniei şi icircn

consecinţă variantei literare munteneşti (dar apare icircn epocă şi icircn Banat-

Hunedoara şi icircn sud-vestul Ardealului alături de rostirile cu [ş] şi [j] +

[secta] sau [e]) Celorlalte regiuni şi variantelor literare aferente le este

specific fonetismul vechi muiat Icircn unele din aceste zone diftongul

Fonetica 137

[secta] s-a redus la [e] ([ę]) iar acesta a evoluat ulterior la [ă] sau la un

sunet intermediar icircntre [e] şi [ă]306

Foarte rar forme de tip nordic apar icircn textele lui Antim Ivireanul

să săvicircrşeşte DO 191 198 să sficircrşeşte CVNTO 279

I555 [j] (lt [ğ] lt lat [macr] + [o] [u] [d] + [i] + [o] [u]

accentuate) este general ajuta (lt lat adiutare) ajutor CVNTO 273

ajutoriul Pred 1694 3v 4

v ajutoriului Pred 1694 4

r batjocurească

CVNTO 272 judeca (lt lat iudicare) să judece DO 107 joc (lt lat

iocum) DO 56 jocuri IcircBO 376 jos (lt lat deorsum) DO 20 31

43 jug (lt lat iugum) DO 28 jurămicircnt (lt lat juramentum) CPO

390 etc Antim Ivireanul respectă icircntotdeauna norma literară specifică

Munteniei icircn opoziţie cu cea nordică unde limba cultă păstra

fonetismul etimologic

I556 Norma literară punea icircn evidenţă icircn toate variantele

culte păstrarea fonetismului etimologic [ş] icircn verbul deşchide (lt lat

discludere) Antim Ivireanul este consecvent icircn respectarea normei

literare care icircn acest caz se suprapune pe norma lingvistică a limbii

populare deşchide C 5v DO 189 să deşchide DO 29 am deşchis

C 11v au deşchis CL27

v va deşchide DO 15 să ne deşchidem

DO 92 să deşchideţi DO 98 bdquodeşchide-ţi ochii sufletul meurdquo

IcircPTPO 353 deşchideţi-vă DO 68 deşchiderea DO 175 200

CVNTO 252

Trecerea lui [ş] la [s] prin bdquodiferenţiere consonanticărdquo307

s-a

impus icircn dacoromacircnă abia icircn secolul al XIX-lea icircn graiuri şi icircn limba

literară dar complexul sonor diferit de al etimonului apare deosebit de

rar icircn texte provenind din diverse arii culturale icircncă din veacul al XVI-lea

Ion Gheţie icircl semnalează icircn Psaltirea Hurmuzaki şi icircn Apostolul

diaconului Coresi308

Laura Manea icircl identifică la Dosoftei309

icircn secolul

306

Vezi Densusianu Ţara Haţegului p 20 307

Philippide Originea romicircnilor II p 220-221 308

Gheţie BD p 236 şi 250

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 138

al XVII-lea La icircnceputul veacului următor icircn Muntenia apare la

Antim Ivireanul de două ori a deschide DO 45 şi deschide DO

214310

Există o continuitate aşadar a apariţiei formelor cu [s] din

secolul al XVI-lea picircnă icircn al XVIII-lea dar cu puţine ocurenţe Foarte

rarele atestări din perioada veche (picircnă la icircnceputul secolul al XVIII-

lea) icircn texte literare şi lipsa lor din documente nu sprijină ideea că

icircnceputul unei modificări icircn normă se plasează atunci Credem că avem

de-a face mai degrabă cu utilizări accidentale la Antim Ivireanul sau

la copistul Efrem Independent de versiunea manuscrisă din 1722-1725

a didahiilor copistul din 1781 introduce de două ori fonetismul nou

acolo unde prima versiune păstrată a didahiilor consemnează forma

etimologică ms 524 CDO 29 şi 92 icircn alt loc DO 45 forma nouă

este corectată potrivit normei literare vechi icircn acelaşi ms 524 C ceea

ce ar putea indica o uşoară tendinţă de modificare a normei fricircnată icircnsă

tocmai de noutatea fenomenului Nici icircn alte regiuni nu se constată o

mai accentuată dinamică a normei icircn Biblia de la Blaj (1795) icircn

Cartea lui Iov fonetismul nou apare o singură dată iar icircn textele

literare moldoveneşti dintre 1800 şi 1830 nu a fost consemnat311

Abia ticircrziu icircn secolul al XIX-lea inovaţia s-a impus icircn graiuri şi

a fost preluată de limba literară

6 Consoane prepalatale africate [č] [ğ]

I561 Africata prepalatală [č] alternează cu fricativa prepalatală

[ş] icircn veacutecinica (IcircPTPO 349) veacuteşnicilor (IcircPTPO 349) dar este

exclusivă icircn obicinuiaşte-te DO 102 s-au obicinuit DO 143 145

să obicinuesc CPO 390 obicinuită (CVNTO 308) obicinuite DO

95 CPO 391 392 obicinuiţi DO 104 neobicinuit DO 102

neobicinuită DO 140

309

Manea Dosoftei VPS p 323 310

Cf Gheţie BD p 146 bdquode menţionat că icircn textele literare munteneşti s

apare abia icircn secolul al XIX-leardquo 311

Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc p 42 şi Doina Marta Bejan op cit

p 32-33

Fonetica 139

I562 [ğ] (lt lat [g] + [i]) se păstrează icircn congiura (lt lat

congiro MDA) icircncungeră (IcircPTPO 354) icircncungiura (C 59r)

icircncungiură (CVNTO 245) icircncungiurări (C 57v) dar şi icircncunjurături

(CVNTO 251) cu [ğ] gt [j]

7 Consoane palatale [agrave] [Yacute]

I57 Oclusivele palatale [agrave] şi [Yacute] nu prezintă situaţii deosebite

faţă de limba literară contemporană Varianta literară muntenească

impune păstrarea nealterată a celor două consoane (icircn cuvinte moştenite

din latină sau icircn cuvinte icircmprumutate) spre deosebire de uzul din unele

regiuni nordice La Antim Ivireanul sicircnt generale forme precum

chiar (lt lat clarus) DO 30 a chema (lt lat clamare) să chiamă

CVNTO 248 chip (lt magh keacutep) DO 10 17 25 chiparos (lt ngr

) DO 20 a icircnchina (lt lat inclinare) CVNTO 269

icircnchin Pred 1694 4v icircnchinăciuni Pred 1694 2

r au icircnchis Pred

1694 2v icircngheţate (gheaţă lt lat glacia) DO 196 junghia (lt lat

iugulare) junghie DO 66 junghiiare CVNTO 320 priveghea (lt

lat pervigilare) prevegheaţi Pred 1694 3r priveghiază DO 22

unghi (lt lat anglus) unghiurile DO 58 etc

8 Consoana laringală [h]

I58 Icircn cuvintele poftă (lt vsl pohotĭ) şi a pofti (lt vsl

pohotĕti) [h] şi [f] alternează cu predominarea netă a formelor mai

apropiate de etimon pohtă DO 14 32 36 pohta DO 5 22 34 38

44 53 56 pohtesc DO 29 43 47 55 IcircPTPO 351 pohteacuteşte CL

3v pohteacuteşte DO 54 AMAO 327 pohtim DO 23 AMAO 329 au

pohtit DO 13 să pohtească CL 23r să nu pohtim DO 33 imp

pohtiţi DO 42 pohtind CVNTO 286 nepohtindu-ne DO 25

pohtoresc şi pohtorim CL 28v etc

Mult mai puţine sicircnt formele cu fricativa surdă poftă DO 134

pofta DO 17 89 108 pofte DO 102 a pofti DO 4 pofteşte DO

14 81 poftiia DO 12 14 voiu pofti DO 89 Norma oscilantă

caracterizează toate textele literare din a doua perioadă a epocii

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 140

vechi312

Fonetismul etimologic este icircnsă mai frecvent icircn varianta lite-

rară muntenească faţă de varianta literară din Moldova care la sficircrşitul

secolului al XVII-lea adoptase inovaţia din graiuri

Constaticircnd ocurenţa constantă a formelor etimologice icircn textele

literare şi icircn documentele din Ţara Romacircnească Ion Gheţie afirmă că

norma muntenească a rămas neschimbată icircn privinţa perechii pohtă ndash a

pohti picircnă la icircnceputul secolului al XIX-lea313

Icircntărim această idee prin

cele observate icircn textul lui Antim Ivireanul dacă mitropolitul preferă

la icircnceputul secolul al XVIII-lea varianta veche a cuvicircntului la fel

procedează şi copiştii didahiilor Icircn copiile din a doua jumătate a se-

colului al XVIII-lea aproape toate formele cu [f] sicircnt corectate după

norma arhaică ms 549 BDO 81 89 102 şi ms 524 CDO 4 14 17

81 89 102

9 Grupuri de consoane

I591 Grupul consonantic [mp] se păstrează icircn rumpe au

rumpt C 51v rumpicircnd CVNTO 282 rumpicircndu-se CVNTO 295

rumpturi (CVNTO 282 etc Norma este generală icircn epoca lui Antim

Ivireanul deşi reducerea grupului consonantic la [p] este atestată

icircnainte de 1640 icircn scrieri din Ţara Romacircnească şi din Banat-

Hunedoara314

I592 Prezenţa grupului consonantic [sf] icircn sficircnt (lt vsl

ntildeacircograveuacute) DO 18 sficircnta DO 12 preasficircnta DO 12 etc este normă

icircn textele lui Antim Ivireanul icircn concordanţă cu norma literară mun-

tenească Fonetismul cu [v] se icircnticirclneşte icircn epocă numai icircn texte scrise

icircn Moldova Transilvania şi Banat-Hunedoara315

312

Al Rosetti consemnează sporadic alternanţa pohtă ndash poftă icircncă de la

sficircrşitul secolului al XVI-lea vezi ILR 1978 p 526 313

Gheţie BD p 157 vezi şi Gheţie ndash Mareş Graiurile p 219 314

ILRL 1997 p 317 315

Idem p 317

Fonetica 141

I593 Grupul consonantic [şsup3] (lt lat sci sce) apare neevoluat la

la [şt] icircn mişce AMAO 337 formă construită prin analogie cu mişca

mişc316

Exemplele sicircnt rare la Antim Ivireanul Nu am consemnat

inovaţia care avea să se impună ca normă icircn limba literară modernă

I6 Accidente fonetice

Proteza

[a]

Icircn textele lui Antim Ivireanul am icircnregistrat de cicircteva ori

proteza lui [a] la verbul pipăi a apipăi DO 198 am apipăit DO 32

apipăeri DO 3

Fenomenul protezei la unele cuvinte cunoaşte o mare răspicircndire

icircn dacoromacircnă Sextil Puşcariu fiind chiar de părere că bdquoproteza unui a

neicircnsemnător se găseşte după cum se poate constata acum din hărţile

Atlasului lingvistic icircn măsură cu mult mai mare decicirct se admitea de

obicei Proteza lui a e pe alocuri un fenomen icircn plină evoluţie [] dar re-

partizarea lui e neregulată şi schimbătoare pentru diferite cuvinterdquo317

Caracterul de accident fonetic al fenomenului318

este susţinut de tendinţa

de aplicare selectivă a lui la un număr redus de cuvinte (uneori numai

unul) icircntr-o anumită regiune (spre deosebire de situaţia din aromacircnă

unde fenomenul este regulă fonetică generală icircnainte de [igrave] şi [n] silabic)

asudoacuterreg ascoacutet amńiros agasŠsc asicircmţŠsc bdquoastfrac14njim vaacuterurdquo ańimiacuteca

ajeacuteminę icircn zona Crişurilor acufundos ascrumat a(macr)est icircn Maramureş

ańiros (ańiroacuteş ańirfrac34să) asudfrac34re icircn regiunea Ticircrnavelor agrijIcirc amirosIcirc

aĉipăi icircn regiunea Năsăudului etc319

316

Densusianu ILR II p 83 317

Icircn LR II p 366 318

Cf Manea Dosoftei VPS p 108 319

Teaha Valea Crişului Negru p 76 Papahagi Maramureş p LVII Frăţilă

Tacircrnave p 82 Botoşineanu Valea superioară a Someşului Mare p 129 vezi

şi Puşcariu LR II h 50

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 142

Manifesticircndu-se oricicircnd dialectal astfel de cuvinte au putut

pătrunde din graiuri sporadic icircn textele cărturarilor din epoca veche ori

au putut determina apariţia unor creaţii lexicale inedite la unii dintre ei320

Existenţa fenomenului de proteză vocalică icircn textele lui Antim

Ivireanul demonstrează că el era cunoscut cărturarului muntean poate

din vremea cicircnd fusese episcop la Racircmnic

Icircn ansamblu norma fonetică a textelor lui Antim Ivireanul este

cea a variantei literare munteneşti Abaterile de la norma muntenească

sau de la norma comună tuturor variantelor literare la icircnceputul secolului

al XVIII-lea se grupează icircn fenomene specifice variantelor literare

nordice şi fenomene regionale care nu au statut de normă icircn nicio va-

riantă literară Dar este de presupus că cele două tipuri de forme (fie

literare fie populare) i-au fost furnizate mai ales de surse literare

pătrunzicircnd icircn conştiinţa lingvistică a cărturarului muntean ca posibilităţi

de expresie egal valabile icircn limba romacircnă Numai icircn cazul fenomenelor

specifice graiurilor din Ţara Romacircnească putem presupune şi o influenţă

directă constantă alături de cea mijlocită de textele literare

320

Vezi chestiunea inovaţiilor lexicale prin proteză icircn opera lui Dosoftei la

Manea Dosoftei VPS p 108-109

II

M O R F O L O G I A

II1 Substantivul

II11 Declinarea

II111 Icircn general icircn a doua perioadă a epocii vechi se

icircnregistrează o tendinţă de stabilire a două arii literare icircn privinţa

declinării substantivelor feminine de tipul aramă grindină marmură

peşteră soartă o arie literară nordică unde acest tip de substantive icircşi

păstrează icircncadrarea icircn declinarea a III-a cu terminaţia -e la singular

nominativ nearticulat arame grindine etc şi una sudică icircn care

substantivele icircn discuţie primesc terminaţia -ă (a unui singular refăcut1)

şi intră astfel icircn declinarea I2 Antim Ivireanul se icircncadrează icircn această

tendinţă utilizicircnd numai forme cu -ă o aramă DO 55 de-aramă

DO 123 CVNTO 250 290 marmură CVNTO 254 peşteră DO

68 177 IcircPTPO 353 (cf soarta DO 89)

Icircn Chipurile Vechiului şi Noului Testament apare o formă icircn -e a

substantivului peşteră bdquos-au ascuns icircn munţi şi icircn peştererdquo CVNTO

307 Transcriind textul la sficircrşitul secolului al XVIII-lea popa Flor re-

cunoaşte icircn această formă un plural şi modifică expresia astfel bdquos-au

ascuns icircn peşterile munţilorrdquo MCVNTO 307 Icircn schimb C Petrescu

icircn copia executată după versiunea lui Flor icircn 18473 utilizează o formă

de singular bdquos-au ascuns icircntr-o peştererdquo CCVNTO p 307 ceea ce

nu icircnseamnă icircnsă că originalul lui Antim şi versiunea lui C Petrescu se

icircnticirclnesc chiar şi involuntar icircn privinţa valorii formei cu -e icircn această

situaţie Credem (bazicircndu-ne pe contextul icircn care mai apare un plural ndash

munţi) că la mitropolitul muntean este vorba de pluralul vechi icircn -e

corect interpretat de primul copist

II112 Rostirea muiată sau dură a consoanelor fricative

prepalatale [ş] şi [j] are consecinţe asupra declinării unor substantive

1 Rosetti ILR 1978 p 139

2 ILRL 1997 p 320

3 Gabriel Ştrempel NoteO p 446 nota 101

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 146

Astfel icircn scrierile lui Antim Ivireanul substantive precum cămaşă

(AMAO 333) şi cenuşă (DO 110 215 216) sicircnt de declinarea I din

cauza pronunţiei dure a lui [ş] icircn schimb grijă (DO 3 7 67 71 94

134 etc) alternează cu grije (DO 63 AMAO 326 328 336 339)

oscilicircnd icircntre declinarea I şi a III-a

II113 Substantivul soră (lt lat soror) este utilizat de Antim

Ivireanul aticirct cu forma mai nouă de declinarea I cicirct şi cu cea arhaică

soră CVNTO 257 259 260 sora CVNTO 263 dar şi bdquoerai scaun

icircnţelepciunii sor icircngerilor şi moştnean veacutecinicii fericirirdquo IcircPTPO 353

precum şi icircn combinaţie cu pronumele posesiv soru-sa CVNTO 279

Forma veche bdquocorecteazărdquo o dată varianta cu -ă icircn copia lui Flor

MCVNTO 260

Alternanţa consemnată icircn textele lui Antim Ivireanul confirmă

observaţia generală făcută de Vasile Arvinte icircn urma constatării uzului

oscilant sor ndash soră icircn textul Bibliei de la 1688 precum şi icircn ms 45 şi

ms 4389 bdquoicircncadrarea la declinarea I a substantivului soră [] nu este

complet realizatărdquo4 Cu toate că forma etimologică apare icircn texte pe tot

parcursul secolului al XVIII-lea şi la icircnceputul celui următor5

vitalitatea formei etimologice icircn exprimarea cultă se diminuează treptat

iar norma literară modernă adoptă forma analogică cu -ă

Substantivul noră (lt lat norus6) care prezintă aceeaşi problemă

a icircncadrării la declinarea I ori a păstrării formei etimologice din

declinarea a IV-a latinească este foarte rar utilizat L-am consemnat icircn

textele cercetate o singură dată cu terminaţia -ă noră CVNTO 264

iar icircn copia M a lui Flor icircn acelaşi loc cu aspectul noru

II114 Substantivul năpastă bdquonenorocirerdquo este utilizat numai cu

forma etimologică fiind icircncadrat la declinarea a III-a năpaste (lt vsl

napastĭ) DO 28 235 năpastea CVNTO 299

4 Icircn STLFAC p 69

5 Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 47 Doina Marta Bejan op cit

p 36 6 Rosetti ILR 1978 p 143 cf Ivănescu ILR 2000 p 123 nŭrus

Morfologia 147

II115 Norma literară generală din epoca veche impunea

folosirea substantivului picircntece (lt lat panticem) cu această formă la

declinarea a III-a Cuvicircntul este frecvent icircn textele lui Antim Ivireanul

şi apare cu forma aceasta picircntece CVNTO 258 265 273 316 320

DO 38 126 132 picircntecele DO 42 44 46 58 61 CVNTO 271

296 picircntecelui DO 43 45 198 Aceeaşi normă se aplica şi lui

berbeacutece (lt lat berbecem) CVNTO 298

Formele de singular refăcut cu terminaţie consonantică sicircnt aticirct

de rare icircn textele culte din perioada veche icircncicirct C Fracircncu nu identifică

niciuna icircn scrierile avute icircn vedere7 Mitropolitul Antim foloseşte o dată

o formă populară de genitiv a substantivului de declinarea a II-a picircntec

bdquoboala picircnteculuirdquo CVNTO 284

II12 Genul

II121 Repartizarea cuvicircntului slugă (lt vsl sluga) icircn una din

categoriile de gen ale substantivelor romacircneşti a reprezentat icircn

ansamblul epocii vechi o problemă cu soluţie oscilantă8 icircn funcţie de

intuiţia lingvistică a utilizatorului Tendinţa generală icircnsă icircnregistrată

icircncă din prima perioadă a epocii vechi este aceea de fixare a cuvicircntului

icircn categoria substantivelor feminine după criteriul formal Icircn aceasta se

icircnscrie şi Antim Ivireanul care foloseşte substantivul cu precădere la

genul feminin dedus din context bdquoo credincioasă slugărdquo Pred 1694

4v bdquoslugă bunărdquo DO 8 bdquoosicircnda slugii cei viclenerdquo DO 29 bdquosluga

tardquo DO 55 bdquoslugilor noastrerdquo DO 96 bdquosluga streinărdquo DO 171

bdquosluga cea credincioasărdquo DO 204 bdquoo slugă leneşărdquo AMAO 329

bdquoslugile cicircte ne-au slujitrdquo AMAO 334 Icircncadrarea la genul masculin a

fost consemnată rar bdquonişte slugi ai lui Dumnezeurdquo IcircBO 375

Genul natural al cuvicircntului este cel masculin vizibil din

combinarea semnului lingvistic cu alte substantive masculine ori cu

nume proprii de bărbaţi bdquosluga ta sau argatul tăurdquo DO 55 bdquoHam

feciorul slugă va fi fraţilor luirdquo DO 173 bdquoEliezer sluga lui Avraamrdquo

7 ILRL 1997 p 320

8 Densusianu ILR II p 93

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 148

CVNTO 259 bdquoslugile cicircte ne-au slujit icircn viaţă aticirct mireni cicirct şi

călugărirdquo AMAO 334 La fel reiese şi din contextul mai larg de la

sficircrşitul Pred 1694 bdquorugicircndu-mă ca o credincioasă slugă să o priimeşti

cu dragoste şi să nu cauţi la micşorarea ei ce la cea din tot sufletul şi

den toată inima a mea voie şi osicircrdie [] Al măriei tale mai mic

rugătoriu smeritul icircntru ieromonahi Anthim Ivireanul tipografulrdquo (4v- 5

r)

Prin natura sa generalizatoare discursul religios face rareori

distincţie icircntre genurile naturale Icircn cazul substantivelor care alcătuiesc

perechi diferenţiate ca gen raportate la distincţiile de sex limbajul

biblic foloseşte cu precădere masculinul cu valoare generalizatoare

frate bdquoDe va zice cineva că iubeacuteşte pre Dumnezeu şi pre fratele lui icircl

uraşte mincinos iasterdquo DO 54 creştin ucenic bdquoŞi daca vom păzi

aceacutestia cicircte am zis atunce vom fi creştini buni şi adevăraţ ucenicirdquo

DO 56 fiu prieten bdquoiar [dragostea] cea firească iaste ceacuteia ce iubesc

părinţii pre fii şi fiii pre părinţi şi fieştecare pe ruda sa şi pe priiatenii

săirdquo DO 24 păcătos bdquolaquoCi mare bucurie se face icircn ceriu pentru un

păcătos ce să căiaşteraquo şi iarăş prin rostul prorocului zice Dumnezeu

laquoCă nu voesc moartea păcătosului precum pohtesc să se icircntoarcă şi să

fie viuraquordquo DO 98 rob bdquoşi noi ca nişte robi adevăraţi şi icircnţelepţi să

slujim taina cu inimă curatărdquo DO 65 etc Se icircntrebuinţează de ase-

menea substantive epicene icircncadrate icircntr-o singură clasă de gen om

bdquoDară nu-ţ iai seama că tu eşti om şi micircine poimicircine vei să morirdquo DO

54 rudă bdquonoi de nu vărsăm lacrămi niciodată cicircnd ruda sau priiatenul

doarme ci mai vicircrtos liniştimrdquo DO 190 Urmicircnd acelaşi principiu

substantivul feminin slugă denumeşte nediferenţiat animate de ambele

sexe bdquo[pre săraci] nu-i numeacuteşte slugi nici priiateni ci-i numeacuteşte icircn

Evanghelie fraţrdquo DO 165 Acoperirea ambelor genuri este sugerată de

repetarea determinantului credincios la mică distanţă cu forme diferite

de gen bdquoSlugă bună şi credincioasă preste puţin ai fost credincios pre

mai multe te voiu punerdquo DO 8 (vezi şi IcircBO 367)

Icircn mod specific icircn legătură cu un referent extralingvistic

femeiesc Antim Ivireanul icircntrebuinţează de puţine ori substantivul

slujnică (servitoarersquo) icircn discursul propriu bdquosă cunoştea pre sine a fi şi

mumă şi slujnicărdquo DO 198 bdquonici să pue pe preoteasa lui să vicircnză vin

Morfologia 149

sau pe slujnica luirdquo CPO 390 Termenul apare o dată şi icircntr-un

fragment preluat dintr-o pericopă evanghelică (Luca 1 48) unde

traduce cuvicircntul grecesc δούλη ης ἡ cu acelaşi sens denotativ9 bdquoCă

căută spre smereniia slujnicii sale că iată de acum mă vor ferici toate

neamurilerdquo10

DO 129

II122 Substantivul veac (lt vsl věkŭ) este icircntrebuinţat de Antim

Ivireanul mai frecvent cu forma de plural veacuteci ceea ce conferă cuvicircntului

genul masculin bdquoicircn veacutecii veacutecilorrdquo Pred 1694 5r bdquoicircn veacutecirdquo IcircBO 369

CPO 388 CVNTO 319 DO 73 74 83 94 96 97 173 189 194

230 bdquoicircn veacutecii veacutecilorrdquo DO 105 bdquoviaţă de veacutecirdquo DO 127 bdquomai nainte

de toţi veacuteciirdquo IcircBO 370 etc Pluralul formei de neutru veacuri apare

mai rar şi nu icircn structuri fixe specifice discursului religios bdquoCade-să a şti

cum că veacurile nu să zic pentru numărul anilor precum vor unii ci

pentru niscare minuni carele să fac la icircnceputurile veacurilorrdquo CVNTO

250 bdquoAceacutestia sicircnt veacurile celor viirdquo CVNTO 252 bdquoIisus Hristos iaste

făcător tuturor lucrurilor şi veacurilorrdquo IcircBO 370

Limba literară a preluat forma de neutru a pluralului Pluralul

masculin caracterizează şi astăzi limba bisericească des icircntrebuinţat icircn

expresii şi locuţiuni icircntocmai ca icircn epoca veche icircn veci icircn vecii

vecilor icircn veci de veci viaţă de veci

II123 Substantivul cicircmp (lt lat campus) are la plural forma

cicircmpuri CVNTO 293 de neutru Este singura ocurenţă icircn textele lui

Antim Ivireanul Altă dată mitropolitul foloseşte femininul cicircmpie

CVNTO 253 254

9 Vezi FRIBERG sv δούλη bdquoliterally female slave maidservant slave

womanrdquo 10

Fragmentul apare icircn BB II Iaşi 202 p 1108 cu o punctuaţie diferită şi

credem noi corectă [46

Şi zise Maacuteriam laquoMăreaşte sufletul mieu pre Domnul 47

Şi să bucură sufletul mieu preste Dumnezău Micircntuitoriul mieu] 48

Că căută

spre smereniia slujnicei sale Că iată de acum mă vor ferici toate

neamurileraquordquo (cf ὅηη ἐπέβιεςελ ἐπὶ ηὴλ ηαπείλσζηλ ηῆο δούλης αὐηνῦ ἰδνὺ

γὰξ ἀπὸ ηνῦ λῦλ καθαξηνῦζίλ κε πᾶζαη αἱ γελεαί Luca 1 48 icircn N-A)

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 150

II124 Cuvicircntul buruiană (lt sl bur(u)janŭ) prezintă la singular

aspectul de masculin buruian bdquoprecum să veacutede la al patrulea cap al lui

Daniil laquoCu hiarăle partea lui icircn buruianul pămicircntuluiraquordquo DO 21811

II125 Substantivul organ (lt slv icircethuacuteatildeagraveiacuteuacute) este icircncadrat icircn

clasa femininelor organă Pred 1694 4v sub influenţa genului feminin

al obiectului pe care icircl desemnează metaforic icircn Predoslovia lui Antim

Ivireanul la Psaltirea slavonă din 1694 bdquopre această besearicească

organă cu dumnezăieşti dulci cuvinte de cicircntări (adecă psaltirea)rdquo

II126 Substantivul soroc (lt slv cuacutepoecircuacute) este de genul

feminin icircn bdquoPricina pentru care am pus toată voroava picircnă icircn soroaca

aceasta a sfintului Pavel iasterdquo CL 25r bdquonici o soroacărdquo CL 60

v

Icircntr-un alt loc termenul apare icircntrebuinţat cu forma de neutru icircn

bdquoicircmplinindu-se sorocul sfatului lui Dumnezeurdquo DO 44

II13 Numărul

II131 Substantivele copac (cf alb kopač) şi melc (cf bg

melčo) icircşi păstrează la singular forma originară un copaci DO 53

CVNTO 296 bdquocopaci marerdquo CVNTO 246 bdquosă se spicircnzure de

copaci ca Andreirdquo DO 88 copaciul CVNTO 296 297 melciul

AMAO 325 Omonimia morfologică icircntre singular şi plural (bdquocopaci

mai icircnalţirdquo DO 19) la aceste cuvinte este normă icircn epoca veche Ea a

fost eliminată mai ticircrziu prin apariţia formei copac respectiv melc

refăcută prin analogie cu drac ndash draci sac ndash saci sărac ndash săraci12

II132 Substantivele neutre cu radicalul icircn -r prezintă la plural

desinenţa -ă după norma literară a epocii vechi cară DO 32 106

carăle DO 106 fiară DO 181 CVNTO 297 hotară CVNTO

11

Cf bdquoşi icircn roua ceriului va micircnea şi cu hiarăle partea lui icircn buruianul

pămicircntuluirdquo Daniel 412 icircn BB II Iaşi 2002 p 807 12

Rosetti ILR 1978 p 276 Puşcariu LR II p 271 Sala Aventurile p 57 122

Morfologia 151

247 hotarăle DO 65 CVNTO 291 izvoară CL 1r 37

r C 11

v

izvoarăle C 21v CVNTO 251 odoarăle CVNTO 297 304

Apariţia terminaţiei de plural icircn -ă reprezintă una dintre

problemele controversate ale istoriei limbii romacircne explicaţiile oscilicircnd

icircntre fapt lingvistic moştenit din latină (cară lt lat carra fiară lt lat

fĕrra)13

evoluţie fonetică a vocalei finale sub influenţa lui [igrave] precedent

(carre gt carră)14

sau analogie15

Faptul acceptat de majoritatea

lingviştilor icircnsă este că bdquola un moment dat -ă era răspicircndit icircn aproape

toată Dacoromania -e s-a putut menţine vreme mai icircndelungată icircn ariile

care conservau rostirea moale a lui r Desinenţa actuală -e a fost resta-

bilită foarte probabil icircn urma asimilării lui ă la e carăle gt carelerdquo16

Aceasta din urmă se icircnticirclneşte foarte rar icircn textele epocii vechi a

romacircnei literare cu o incidenţă ceva mai ridicată icircn Moldova

Rostirea cu -e (care implică bdquodepalatalizareardquo lui [r]17

) caracte-

rizează astăzi un teritoriu vast aproape icircntreaga jumătate sud-estică a

ţării cuprinzicircnd Oltenia Muntenia Dobrogea sudul Transilvaniei şi al

Moldovei18

Judecicircnd după acest aspect I Gheţie crede că pluralele

moderne icircn -e bdquosicircnt o inovaţie a graiurilor sudice aflate icircn expansiune

spre nordrdquo19

Nu am icircnregistrat niciodată forme de acest tip la Antim

Ivireanul icircn textele cercetate nici icircn copiile executate după unele din

textele sale icircn cursul veacului al XVIII-lea şi icircn prima jumătate a celui

următor

Norma literară veche a fost icircnlocuită de cea cu -e icircn epoca

romacircnei literare moderne Icircn icircndreptarul lui Sextil Puşcariu şi T

13

Gheţie Dialectologia istorică p 116 14

Densusianu ILR II p 105 Sala Contribuţii la fonetica istorică p 42

Arvinte STLFAC p 70 15

Densusianu ILR II p 105 Gheţie BD p 159 16

Gheţie Dialectologia istorică p 116 Frăţilă Contribuţii lingvistice p 27 17

Victor Iancu op cit p 57 18

ALR SN vol III h 888 cf Densusianu Ţara Haţegului p 45 Papahagi

Maramureş p LXV Teaha Valea Crişului Negru p 89-90 etc 19

Gheţie Dialectologia istorică p 117

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 152

Naum se precizează că bdquopluralele covoare fiare izvoare

ogoare popoare topoare sicircnt literare (formele cu -ră fiind mai

mult vechi şi populare)rdquo20

Se simte icircnsă o uşoară ezitare a

instrumentului normativ prin formularea bdquomai mult vechi şi

popularerdquo o concesie făcută uzului cu desinenţa -ă ca o

recunoaştere a prestigiul de care se bucura forma bdquoneliterarărdquo

prin statutul de normă generală pe care icircl avusese icircn scrierile

bisericeşti şi laice din primele secole ale culturii noastre

II133 Norma privind pluralul substantivelor feminine de tipul

boală ndash boaleboli patimă ndash patimepatimi este icircn plin proces de

clarificare icircn epoca lui Antim Ivireanul Stadiul generalizării formei noi

variază de la un grup de substantive la altul şi de la o arie lingvistică la

alta De exemplu unele substantive cu radicalul icircn c g r ca luncă

rugă seară sicircnt notate constant la plural cu desinenţa -i icircncă din se-

colul al XVI-lea21

icircn timp ce dumineci şi duminece pricini şi pricine

alternează icircn texte din diverse variante literare Pe de altă parte textele

de tip nordic sicircnt mai deschise inovaţiei decicirct cele munteneşti datorită

tendinţei particulare de icircnchidere a lui [e] aton la [i]

Scrierile lui Antim Ivireanul nu dezmint icircn general bdquonormardquo

formelor duble icircn exprimarea cultă dar icircn unele situaţii am consemnat

icircn exclusivitate pluralul vechi icircn altele doar pluralul nou iar dubletul

apare numai icircn cicircteva cazuri Astfel

boală este utilizat numai cu desinenţa de plural -e CL 9r DO

27 102 (de două ori) 136 boalele DO 172

coadă este cuvicircnt rar utilizat la plural o singură dată cu forma

coadele (bdquolegicircnd foc icircn coadele vulpilorrdquo) CVNTO 271

dovadă este şi el puţin icircntrebuinţat l-am consemnat cu pluralul icircn -

e doveacutede DO 91

duminică apare cu pluralul nou dumineci AMAO 331 332

duminecile DO 27 72 AMAO 342 IcircPTPO 360

20

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 15 21

ILRL 1997 p 119

Morfologia 153

greşeală este utilizat la plural cu desinenţa tradiţională -e

greşale DO 100 171 greşalele IcircBO 369 378 DO 13 39 98

172 186 206 236

inimă are la plural desinenţa -i inemile DO 5 8 10 16 27 29

34 46 etc CVNTO 249 etc de asemenea genitivul singular trimite

spre un plural te tip nou inemii IcircPTPO 351 inimii DO 15 17 21

43 etc

lacrimă cunoaşte ambele forme de plural cu predominarea

inovaţiei lacrăme DO 215 IcircPTPO 361 lacrămele DO 191 şi

lacrămi DO 43 44 45 92 138 144 145 157 161 188 190 etc

lacrămile DO 59 64 168 lacrimi DO 44 51 61 lacrimile

IcircPTPO 351

nuntă apare cu pluralul nunte DO 107 IcircBO 376 am

consemnat icircnsă de cicircteva ori genitivul nunţii IcircBO 374 (de două ori) şi

381 explicabil printr-un plural nunţi

peşteră este rar cu pluralul peştere CVNTO 307

rană este folosit la plural cu desinenţa -e rane DO 6 75 166

167 ranele DO 105 156 166 167 178 CVNTO 317 ranelor CL

28r

rugăciune cunoaşte forma dublă de plural cu preponderenţa celei

noi icircn -i folosite icircn scrierile lui Antim Ivireanul icircncă de la icircnceputul

activităţii sale şi constant rugăciuni Pred 1694 3r 4

v IcircPTPO 358

IcircBO 375 DO 37 44 45 89 94 101 113 117 etc CPO 388

rugăciunile IcircPTPO 361 IcircBO 376 DO 8 21 24 111 119 129

133 138 etc CPO 389 şi rugăciunele IcircBO 373 374 379 383

ţigancă apare la plural o dată cu forma ţigance AMAO 338

Observăm aşadar că procesul de adoptare a noii terminaţii la plu-

ralul acestui tip de substantive este neomogen şi icircn textele lui Antim

Ivireanul

Ulterior norma literară unitară a impus pluralul icircn -i

recomandat printre primii de Samuil Micu icircn Elementa linguae

daco-romanae sive valachicae substantivele feminine bdquodacă

denumesc fiinţe sau fructe de asemenea cuvintele apă laquoaquaraquo

oală laquoollaraquo cismă laquocothurnusraquo icircmpreună cu acelea care ţin de

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 154

icircmbrăcămintea femeilor mai ales schimbă pe ă de la nominativ

singular icircn e la nominativ plural [] Celelalte substantive care

se termină icircn ă formează pluralul schimbicircnd pe ă de la singular

icircn i (sn) de ex lună bdquolunardquo luni limbă bdquolinguardquo limbi

cămeşă bdquocamisiardquo cămăşirdquo22

II134 Substantivul piatră apare mai ales cu pluralul avicircnd

desinenţa -i ca icircn textele epocii anterioare23

şi ca icircn mai multe dintre

lucrările secolului al XVIII-lea nordice şi sudice24

pietri CL 36r 36

v

37r etc DO 62 DO 62 65 85 88 117 148 CVNTO 254 265

266 286 AMAO 345 pietrile DO 60 148 Foarte rar apare şi

forma de plural cu desinenţa -e pietre CVNTO 261

II135 Substantivul evanghelist frecvent icircntrebuinţat de Antim

Ivireanul cu forma de singular articulat cu articol hotăricirct (evanghelistul

DO 77 112 126 etc CVNTO 269 279 284 303 etc) apare de puţine

ori la plural Am consemnat o dată forma veche evanghelistii CL 6v şi

de cicircteva ori varianta mai nouă cu [şt] evanghelişti DO 67 141

Norma este oscilantă icircn vremea lui Antim Ivireanul şi şi-a men-

ţinut acest caracter picircnă icircn epoca modernă De exemplu icircn textele

literare de după 1800 din Moldova bdquonu se produce la plural alternanţa

stşt evanghelistirdquo25

II136 Pentru substantivul nume forma etimologică de plural

numere (lt lat nomina) icircşi pierde statutul de normă literară generală icircn

perioada a doua a epocii vechi Toate textele oscilează icircntre forma

veche şi cea nouă nume cu o uşoară tendinţă de a favoriza deo-

camdată varianta numere icircn aria culturală nordică icircn varianta literară

22

S Micu Gh Şincai Elementa linguae daco-romanae sive valachicae

Studiu introductiv traducerea textelor şi note de Mircea Zdrenghea Cluj-

Napoca Editura Dacia 1980 p 31 23

Vezi Densusianu ILR II p 98 24

Vezi Ivănescu ILR 2000 p 582 Arvinte STLFAC p 53 25

Doina Marta Bejan op cit p 45

Morfologia 155

sudică forma nume este mai răspicircndită Antim Ivireanul se situează

prin opţiunea lingvistică icircn acest caz pe direcţia icircnnoirii icircntrucicirct textele

sale prezintă omonimia singular ndash plural a substantivului nume bdquotoate

numelerdquo DO 18 bdquoopt numerdquo DO 127 bdquoaceste numerdquo DO 129

CVNTO 292 bdquocelialalte numerdquo DO 194 bdquoa cărora nume sicircntrdquo

CVNTO 269 bdquoaceste 5 numerdquo AMAO 331 333 etc

Foarte rar se icircnticirclneşte forma etimologică de plural bdquoaceste

numere de laudă ce-l numeaşte sfintul Zlataoust pre Petrurdquo CL 32v

bdquonumerile celor 12 apostolirdquo CL 37r bdquoluați și numerile carele am eu

după ființărdquo CL 48v

II137 Potrivit normei literare munteneşti pluralul substantivului

micircnă este micircini icircn textele lui Antim Ivireanul IcircBO 366 DO 62 67

140 143 145 etc micircinile IcircPTPO 352 358 IcircBO 366 370 DO 3 5

20 33 36 75 76 83 98 112 117 129 etc CVNTO 294 Şi forma

micircni este destul de frecventă micircnile DO 86 88 111 131 166 167

177 197 etc CVNTO 266 267 268 270 272 273 294 314 etc

Mitropolitul nu foloseşte niciodată forma etimologică de plural micircnule

frecventă icircncă icircn zonele culturale nordice şi care mai putea fi icircnticirclnită icircn

prima jumătate a secolului al XVII-lea icircn texte tipărite icircn Ţara

Romacircnească la Govora26

De altfel icircn privinţa acestui substantiv ariile

culturale sicircnt foarte bine delimitate icircn a doua jumătate a secolului al

XVII-lea micircnule este exclusiv nordic icircn timp ce bdquoicircn textele sudice forma

micirc(i)nile este generală chiar icircn cele tributare unor originale

moldoveneştirdquo27

26

De pildă Ceaslovul tipărit icircn 1640 (vezi Ştefan Paşca Studiu istoric literar

şi de limbă la O tipăritură munteană necunoscută din secolul al XVII-lea cel

mai vechi ceaslov romacircnesc Bucureşti Monitorul Oficial și Imprimeriile

Statului 1939 p 11) conţine cicircteva ocurenţe ale pluralului etimologic CG

10v 11

v 13

v

27 ILRL 1997 p 323 vezi şi idem Limba Cazaniei lui Varlaam icircn comparaţie

cu celelalte cazanii din secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea icircn SLLF III

1975 p 54 Arvinte STLLV p 29 33 idem STLNM p 5 Iacob

Limbajul biblic romacircnesc II p 46-47

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 156

II138 Pluralul substantivului ajutor bdquopersoană care ajută pe

cineva icircntr-o activitaterdquo este ajutori icircn bdquoarhiereii sicircnt slugi şi ajutori şi

lucrătorirdquo CL 60v

II139 Antim Ivireanul foloseşte adesea singularul cu valoare

de plural (analizabil sub raport retorico-stilistic ca metonimie) obişnuit

icircn epoca veche icircn combinaţie cu un adjectiv pronominal nehotăricirct

bdquotoată nevoia şi supărarea sufletească şi trupeascărdquo Pred 1694 3r

toată cicircntarea şi rugăciunea Pred 1694 4r bdquosiliţi icircn tot chipul cu pohtă

şi cu dragoste pentru spăseniia noroduluirdquo IcircBO 367 bdquodupe cum zice

Pavel icircn 2 capete cătră filipiseacuteni laquoicircntru numele lui Iisus Hristos tot

genuchiul să va pleca cereştilor şi al celor de sub pămicircntraquordquo bdquodupă cum

la Matheiu cap 4 zice laquoNu numai cu picircine va trăi omul ce cu tot

cuvicircntul ce iase din rostul lui Dumnezeuraquordquo bdquosă izgonească de la noi tot

vrăjmaşul sufletescrdquo IcircBO 369 bdquotot omul credinciosrdquo DO 101 bdquocăci

aciasta iaste icircn tot omulrdquo DO 104 bdquoi-au dăruit lui nume care este

preste tot numelerdquo DO 18 bdquomai preus decicirct tot numelerdquo DO 127

bdquosă o priceapă toată limba pămicircnteascărdquo DO 56 bdquoNorodul şi mul-

ţimea [] şi toată vicircrsta icircl cinsteacuteşte cu lauderdquo DO 140 bdquofulgerile ce

orbesc ochii tunetile ce icircnfricoşază toată inima viteazărdquo DO 158 bdquoo

bucurie mare careacute stinge [] toată lacrăma de pe faţa pămicircntuluirdquo

DO 194 bdquoŞi au murit tot trupul cel ce mişca pre pămicircnt şi toate cicircte au

suflare de viaţărdquo CVNTO 251 bdquoVoiu vărsa din duhul mieu peste tot

trupul CVNTO 321 bdquosă supue supt picioarele lui pre tot vrăjmaşul şi

pizmaşulrdquo CPO 388 Singularul cu valoare de plural este una din

construcţiile cu maximă expresivitate din textele vechi prin efectul de

absolutizare pe care icircl conferă acţiunii exprimate prin verb Acelaşi

efect intensificator se regăseşte astăzi şi icircn limba populară icircn unele

graiuri

II1310 Icircn cicircteva situaţii substantivele susceptibile de a avea

numai valoarea de singular apar şi cu forme de plural

Morfologia 157

II13101 Este vorba icircn primul ricircnd de substantivele abstracte

care pot desemna icircn unele situaţii manifestări concrete28

a) Icircntre acestea menţionăm fericire icircn bdquode s-au şi pedepsit

icircntr-această lume puţin [] iară cu mari bunătăţi şi fericiri s-au dăruitrdquo

DO 79 bdquosă se facă părtaşi cereştilor bucurii şi fericirilor celor de

purureardquo DO 118 bdquoSue-te la icircnălţimea dumnezeeştilor fericirirdquo DO

119 Contextele mai largi icircn care este folosit de fiecare dată pluralul

revelează şi sensul dobicircndit de acesta astfel icircn primul exemplu fericiri

se referă la avantaje obţinute icircn urma unui trai creştinesc după precepte

biblice Icircn celelalte fragmente termenul trimite la elementele care

compun icircn imaginarul creştin raiul Icircn sficircrşit icircntr-o altă situaţie plu-

ralul desemnează un fragment din Evanghelia după Matei (5 3-11)

bdquoatunce vom fi şi noi miluiţ de Dumnezeu după cum zice la ceacutele zeacutece

fericirirdquo DO 38

b) Substantivul icircndurare cunoaşte pluralul icircndurări frecvent icircn

expresiile bdquomulţimea icircndurărilorrdquo DO 15 34 83 131 176 bdquopărinte

al milelor şi al icircndurărilorrdquo DO 91 CPO 387 bdquoTatăl icircndurărilorrdquo

AMAO 346 Ca şi icircn situaţia precedentă forma de plural con-

cretizează conţinutul semnului lingvistic aducicircndu-l icircn sfera mani-

festărilor perceptibile la nivel uman ale bunătăţii divine29

c) Substantivul abstract milă este utilizat de mitropolit destul de

frecvent la plural icircn aceste situaţii cuvicircntului i se atribuie o nuanţă

concretă a actului manifestării milei ori chiar un conţinut semantic

palpabil al darului sau ajutorului oferit cuiva bdquopărinte al milelorrdquo

DO 91 bdquomilele talerdquo DO111 bdquoricircnduiala milelorrdquo AMAO 325

326 342 bdquomilele ce ar face creştiniirdquo AMAO 340 bdquocicircte mile sicircnt

ricircnduite [] să se facărdquo AMAO 346 bdquomilele şi sărindarele ce las să se

dea deplinrdquo CPO 392

28

Fracircncu Gramatica p 260 29

Vezi şi Paula Diaconescu Structură şi evoluţie icircn morfologia substantivului

romacircnesc Bucureşti EA 1970 p 114-115

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 158

II13102 Icircn al doilea ricircnd apar cu forme de plural cicircteva

substantive concrete singularia tantum nume de materie

a) Prin sinecdocă aramă desemnează icircn textul biblic un obiect

făcut din acest material un instrument muzical un clopot sau un

gong30

Antim Ivireanul icircl foloseşte de mai multe ori cu forma de

singular fie cicircnd citează sau se referă la fragmente din textul sacru (de

pildă bdquoicirci iaste cerbicea lui vicircnă de hier şi fruntea lui de aramă după

cum zice Isaia icircn 48 de capeterdquo DO 123) ndash actualizicircnd sensul de

bdquometal de culoare roşiaticărdquo fie cicircnd citează fragmentul din I Corinteni

13 1 sau cicircnd dezvoltă ideea cuprinsă icircn locul respectiv (ca icircn bdquoPavel

apostolul zice la 13 capete cătră corintheacuteni laquoDe voiu grăi cu limbile

oamenilor şi ale icircngerilor şi dragoste să nu aibu făcutu-m-am ca o

aramă răsunătoare sau ca o tobă băcăindraquordquo DO 55) ndash cu sensul

figurat

De cicircteva ori aramă apare icircnsă şi cu o formă de plural desemnicircnd

mai multe feluri de vase confecţionate din aramă vase ritualice din

templul mozaic bdquoCă ştiia că nici preoţilor nu era slobod a să atinge de

lada legii careacute era ca o umbră icircnaintea aceştii taine şi ştiia a fi scris ca să

se curăţească cei ce purta vasele Domnului Şi de pohtiia arămurile

beseacutericii aticircta curăţie cu cicirct mai vicircrtos pohteacuteşte acesta curăţiia carele iaste

icircncepătoriul şi izvorul curăţieirdquo DO 198-199 şi vase de uz casnic

bdquoVerice lucru să vor icircndura părinţii să dea fetei lor au scule de argint au

de aur au arămuri au haine au dobitoace au verice alt asemenea

acestora să se pue preţul a fieştecăruiardquo CPO 393

b) Icircn cazul substantivului carne contextul icircn care este utilizată

forma de plural icircndeamnă la reflecție icircn privinţa modalităţii icircn care se

construieşte sensul expresiei Termenul apare icircn C 11r icircntr-un fragment

ce reprezintă v 120 al psalmului 118 bdquoPătrunde cu frica ta cărnurile

30

Vezi I Corinteni 13 1 bdquoDe-aş grăi icircn limbile oamenilor şi ale icircngerilor dar

dacă nam iubire făcutu-mam aramă sunătoare şi chimval zăngănitorrdquo (B

Anania 2001) Cf fragmentul corespunzător din N-A Ἐὰλ ηαῖο γιώζζαηο

ηῶλ ἀλζξώπσλ ιαιῶ θαὶ ηῶλ ἀγγέισλ ἀγάπελ δὲ κὴ ἔρσ γέγνλα ραιθὸο

ἠρῶλ ἢ θύκβαινλ ἀιαιάδνλ Vezi şi explicaţia termenului gr χαλκός οῦ ὁ

icircn FRIBERG sv (2) bdquoas anything made of this metal such as gongrdquo

Morfologia 159

meale că de judecăţile tale m-am temutrdquo ndash unde este reluat motivul

temerii pe care credinciosul trebuie să o simtă cu toată făptura sa icircn

faţa lui Dumnezeu Sensul pe care icircl are cărnuri pare să fie identic cu

acela primit de carne prin sinecdocă corpul trupul (eventual icircn

opoziţie cu spiritul) (cf DLR sv 30) Icircn acest caz pluralul acestui

singulare tantum nu mai desemnează mai multe sorturi din aceeaşi

categorie31

ci are acelaşi conţinut semantic ca al singularului icircntr-un

raport de sinonimie sui generis cauzată de fidelitatea traducătorului

textului sacru faţă de original32

cărnuri ndash ζάξθαο f pl Ac al lui

ζάξμ ζαξθόο ἡ din bdquoθαζήισζνλ ἐθ ηνῦ θόβνπ ζνπ ηὰο σάρκας κνπ

ἀπὸ γὰξ ηῶλ θξηκάησλ ζνπ ἐθνβήζελrdquo (LXT Ps 118 120)

Considerăm mai puţin plauzibilă ideea că pluralul cărnuri

reprezintă icircn acest context centrul unei expresii menite să

impresioneze prin sugerări anatomice de detaliu33

Sub aspect semantic

forma de plural cărnuri nu se diferențiază aici de pluralul mai vechi

31

Cf Fracircncu Gramatica p 260 Totuși precizăm că punctul de vedere al

profesorului ieșean este mai nuanțat decicirct lasă să se vadă prezentarea sintetică

pe care o face acestei probleme icircn Gramatica p 28-29 și 260 Apariția

desinenței -uri la pluralul unor substantive feminine a fost pe larg discutată

de C Fracircncu icircn Vechimea și difuziunea lexicală a unei inovații comune

dialectelor limbii romacircne desinența -uri la pluralul femininelor publicat icircn

LR XXXI (1982) nr 3 p 199-212 Icircn cadrul studiului (p 199-201)

profesorul ieșean a arătat că o serie de texte romacircnești din secolul al XVII-lea

mai ales de la icircnceputul perioadei icircnsă și de mai ticircrziu prezintă o alternanță a

formelor cărni ndash cărnuri fără opoziția semantică bdquocarnea unei singure ființerdquo

ndash bdquosoiuri de carne provenite de la ființe diferiterdquo ce icircncepuse să se producă

dar era departe de a se fi generalizat 32

Cf Ps 119 119 icircn BB II Iaşi 2002 p 596 Vezi identitatea cărnuri ndash

ζάξθαο şi icircn A Icircmpărăţiei 4 9 36 bdquoIcircn partea Iezraeacutelii vor micircnca cicircinii

cărnurile Eisaveacuteliirdquo (BB I Iaşi 2001 p 393) ndash ἐλ ηῇ κεξίδη Ιεδξαει

θαηαθάγνληαη νἱ θύλεο ηὰο σάρκας Ιεδαβει (LXT loc cit) 33

Vezi şi Dosoftei bdquoSă apropiagrave asupra mea făcătorii de rău icircntru să mănacircnce

cărnile mealerdquo apud DLR Tomul I Partea II C sv carne

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 160

cu desinența -i cărni amicircndouă desemnicircnd bdquocarnea unei singure ființe

văzută sub aspectul pluraluluirdquo34

c) Şi pluralul sicircngiuri are cicircteva ocurenţe icircn textele lui Antim

Ivireanul alături de mult mai frecvent icircntrebuinţata formă de singular

sicircnge

Icircn C 7r sicircngiuri este folosit icircn cadrul psalmului 50 v 14

bdquoIzbăveaşte-mă de sicircngiuri Dumnezeulerdquo ndash un psalm atribuit regelui

David Din nou pluralul din versiunea romacircnească a textului biblic35

reflectă aspectul morfologic al termenului din originalul grecesc

αἱκάησλ n pl G al lui αἷκα αηνο ηό din bdquoῥῦζαί κε ἐμ αἱκάησλ ὁ

ζεὸο ὁ ζεὸο ηῆο ζσηεξίαο κνπ ἀγαιιηάζεηαη ἡ γιῶζζά κνπ ηὴλ

δηθαηνζύλελ ζνπrdquo (LXT Ps 50 16)

Icircn limba greacă prin metonimie termenul cunoaşte sensul de

bdquocrimă vărsare de sicircngerdquo atestat cu acest sens la ambele valori de

număr36

Icircnţelesul se regăseşte şi icircn rom sicircnge (vezi DO 92 bdquoŞi el să

făgăduiaşte că ruşalele cele mai mari ce ar avea păcatele noastre carele

sicircnt ale sicircngelui adecă uciderile el le va albi şi le va curaţirdquo sn) şi

este conţinut şi de forma sicircngiuri folosită cu această accepţiune icircn mai

multe texte romacircneşti (vezi DLR sv 2) Contextul din ps 50

sugerează acelaşi conţinut semantic pentru sicircngiuri David imploră

iertarea lui Dumnezeu pentru o anumită crimă (pricinuise moartea lui

Urie bărbatul preafrumoasei Batşeba)37

Sicircntem de părere că aceeaşi explicaţie aticirct icircn privinţa formei cicirct

şi a icircnţelesului trebuie dată şi pluralului din fragmentul bdquopre bărbatul

sicircngiurilor şi viclean uraşte Domnulrdquo C 52r o reluare din psalmul 5 7

(gr bdquoἄλδξα αἱκάησλ θαὶ δόιηνλ βδειύζζεηαη θύξηνοrdquo LXT)

34

Iorgu Iordan Valeria Guțu Romalo Al Niculescu Structura morfologică a

limbii romacircne contemporane București Editura Științifică 1967 p 85 35

Cf Ps 50 15 icircn BB II Iaşi 2002 p 563 bdquoIzbăveaşte-mă de sicircngiuri

Dumnezăulerdquo 36

lsquo(4) by metonymy of anothers murderrsquo FRIBERG sv II lsquobloodshed

murderrsquo LIDDELL ndash SCOTT sv 37

Vezi 2 Regi 11 2-17 Vezi şi B Anania 2001 Psalmul 50 nota a

Morfologia 161

Un alt sens conţine pluralul sicircngiuri icircn bdquoLumea pute de

icircmpuţiciunea sicircngiurilor şi să strică cu jirtvele ceacutele stricăcioaserdquo DO

5 Fragmentul face parte dintr-un discurs pe care Antim i-l atribuie lui

Isus dezvolticircnd chemarea ucenicilor din Matei 4 19 (bdquoVeniţi după

mine şi voiu face pre voi păscari de oamenirdquo DO 5) Pledoaria se

construieşte icircn jurul temei biblice a idolatriei şi a ritualurilor specifice

icircn speţă a celui de purificare prin sacrificarea (esangvinare şi ardere)

unor animale ndash practică ofensatoare şi inutilă icircn lumina noii credinţe

propovăduite de Isus Forma sicircngiuri icircn acest context desemnează nu

aticirct varietatea jertfelor (a sicircngelui de la diverse specii de animale deși

nu o respinge) aduse pe altarele păgicircne (şi evreieşti) ci ubicuitatea

ritualului

Icircn sficircrşit o altă ocureţă a lui sicircngiuri se află icircn DO 131 la

icircnceputul elogiului adresat Mariei bdquoDrept aceacuteia pentru ca să păzească

Dumnezeu dreptatea să face om luicircnd trup din preacuratele sicircngiuri

ale preasfintei Fecioareirdquo Sensul figurat este ca şi icircn cazul lui cărnuri

acela de bdquotruprdquo sau poate specific acela de bdquopicircntecerdquo (cf DO 132

bdquoO picircntece sficircnt şi vas dumnezeesc Icircntru tine cu adevărat s-au spart

zapisul păcatului Icircn tine s-au făcut Dumnezeu om fără de a-ş schimba

dumnezeireardquo sn etc)

II13103 Alte substantive utilizate icircn aceeaşi manieră sicircnt

beznă bdquoicircntru numele lui Iisus să pleacă tot genunchiul celor cereşti şi

celor pămacircicircnteşti şi celor de supt beznerdquo DO 18 bdquobeznele iaduluirdquo

DO 44 goană bdquoAmicircndoi cu bucurie au răbdat lanţurile bătăile

icircnchisorile goanelerdquo DO 61 icircntuneric bdquos-au făcut decicirct toate

negreacuteţele şi decicirct toate icircntunerecile mai negrurdquo DO 49 odihnă bdquosă de

besearicii lui odihnerdquo 64v linişte bdquoaticirctea odihne şi linişterdquo CL 70

r

etc38

Expresii de felul acestora sicircnt astăzi mărci ale limbajului

bisericesc care traduce un anumit mod de a percepe realitatea icircn-

38

Vezi Eugen Negrici op cit p 255

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 162

conjurătoare ca rezultat direct concret al implicării lui Dumnezeu icircn

viaţa pămicircntească

II1311 Cu formă de plural este icircntrebuinţat un substantiv

singulare tantum din categoria abstractelor formate cu sufixul -e(a)ţe

(lt lat itiem) bătricircneaţe icircn bdquopicircnă la adicircnci bătricircneaţerdquo Pred 1694 5r

II14 Cazul

II141 Potrivit normei literare munteneşti morfemul genitivului

sintetic cazual39

la substantive este variabil după cum urmează

al bdquoIacov al Domnului apostolrdquo Pred 1694 2v bdquoPavel marele

apostol al Domnuluirdquo Pred 1694 3r bdquoo icircnchin preaicircnţeleptului suflet

al măriei talerdquo Pred 1694 4v bdquoAl măriei tale mai mic rugătoriurdquo Pred

1694 5r bdquopreaicircnălţatul doftor al sufletelor şi al trupurilor noastrerdquo

DO 3 bdquopăcatul neascultării al strămoşului Adamrdquo DO 3 bdquofecior al

patriarhului Iacovrdquo DO 7 bdquoadicircncul cel nemăsurat al bunătăţiirdquo DO

8 bdquosoare al dreptăţiirdquo DO 10 bdquoobiditul rugător al măriei-talerdquo DO

234 bdquoAntim al Ungrovlahieirdquo DO 234 bdquovestitul oraş al Ticircrgovişteirdquo

CVNTO 241 bdquoprealuminatul neam al Băsărăbeştilorrdquo CVNTO 243

bdquoMesiia al jidovilorrdquo CVNTO 291

a bdquocea preste măsură puteare a sfintei rugăciunirdquo bdquoicircnfricoşarea a

leaneşului robrdquo bdquopsaltire a proroculuirdquo Pred 1694 3v bdquovisterie de

opşte a tuturor bunelor icircnvăţăturirdquo Pred 1694 4r bdquomicircntuirea oamenilor

şi a neamului omenescrdquo DO 3 bdquomare vrednicie a arhierieirdquo DO 6

bdquoadicircncimea cea nehotăricirctă a bunii icircndurărirdquo DO 8 bdquodragostea cea

fierbinte a lui Dumnezeurdquo DO 9 bdquoicircmpărăteasă a lumiirdquo DO 18

bdquoicircnviiarea cea trupească a lui Lazărrdquo DO 140 bdquoaceastă greşeală a

Ezechieirdquo CVNTO 295 bdquoun copaci foarte icircnalt a căruia icircnălţime

39

Icircn Gramatica limbii romacircne din 2005 al este analizat ca morfem

suplimentar de marcare a relaţiei de posesie ori mai nuanţat formant icircn

structura posesivului (icircn structuri de tipul Un vis al meu s-a icircmplinit) şi

pronume demonstrativ semiindependent (icircn structuri de tipul Al meu s-a

icircmplinit al tău nu) icircn GALR 2005 I p 234-236 247-248

Morfologia 163

ajungia picircnă icircn ceriurdquo CVNTO 296 bdquocu ştirea egumenilor şi a

epitropilorrdquo AMAO 335

ai bdquoochii cei slabi ai ucenicilorrdquo DO 10 bdquopărinţi şi proroci ai

legiirdquo DO 11 bdquoochii sufletului şi ai trupuluirdquo DO 15 bdquoostaş viteji ai

lui Hristosrdquo DO 36 bdquocei doi fileacuteri ai văduveirdquo DO 52 bdquonorii cei

icircntunecaţi ai icircnşălăciuniirdquo DO 57 bdquodascăli mari ai lumiirdquo DO 63

bdquo3 feciori ai lui Noerdquo CVNTO 254 bdquo75 de ani ai vieţii luirdquo

CVNTO 257 bdquode va fi avicircnd niscai bani ai luirdquo AMAO 338 bdquopatru

patriarşi ai lumiirdquo AMAO 339

ale bdquoicircnfricoşate porunci ale meşteşugului doftorescrdquo DO 3

bdquovorbe ale ucenicilorrdquo DO 9 bdquocelialalte zidiri ale lui Dumnezeurdquo

CVNTO 245 bdquocele 5 cetăţi ale Sodomuluirdquo CVNTO 258 bdquoporţile cele

sfăricircmate ale beseacutericiirdquo CVNTO 286 bdquozidurile surpate ale cetăţii

Sionuluirdquo CVNTO 310 bdquofapte vrednice ale pocăinţeirdquo IcircPTPO 356 etc

Icircn opoziţie cu varianta literară muntenească icircn variantele literare

de tip nordic cărțile relevă utilizarea invariabilă a formantului din struc-

tura genitivelor ori a pronumelui semiindependent omonim adică a

formei de feminin singular a Norma nordică apare rar icircn textele sudice

dar icircn general ea poate fi icircnticirclnită icircn aproape toate textele sub in-

fluenţa textelor nordice ori a cărturarilor originari de acolo şi care se

implică icircntr-un fel sau altul icircn realizarea cărţilor munteneşti Nici

Antim Ivireanul nu reprezintă excepţia de la regulă astfel icircncicirct icircn

textele sale există cicircteva ocurenţe ale normei morfologice bdquostrăinerdquo

care putea fi preluată din texte moldoveneşti din diverse texte mun-

teneşti ori deprinse de la maestrul tipograf Mitrofan bdquoceacutele 2 voi a

dumnezeirii şi a omeniriirdquo DO 31 bdquogicircndul cel de taină a ceştii

icircnvierirdquo DO 140 bdquoicircmpărat ce iaste al ceriului şi al pămicircntului şi a

tuturor adicircncurilorrdquo DO 201 bdquovisele a pitarului şi a paharniculuirdquo

CVNTO 263 bdquohotarăle midiilor şi a perşilorrdquo CVNTO 291 bdquoal

treilea an a icircmpărăţieirdquo CVNTO 294 bdquoaşezămicircntul tuturor lucrurilor

şi a ricircnduialelorrdquo AMAO 327

Regimul diferenţiat al normei oglindeşte icircn epoca veche icircn limba

cultă situaţia la care se ajunsese icircn graiuri la sficircrşitul secolului al XVI-lea

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 164

şi icircnceputul celui următor după ce uzul nordic determinase reducerea

paradigmei la forma unică a40

Accidental Antim Ivireanul icircntrebuinţează o formă de plural a

morfemului pe licircngă un substantiv feminin singular (probabil sub

influenţa aspectului pe care icircl are genitivul cuvicircntului următor) bdquomare

cuviinţă ai vitejiii sufleteştirdquo Pred 1694 4v Tot icircn afara tradiţiei

literare de orice tip apare şi forma de masculin icircnsoţind un substantiv

feminin icircn bdquoicircnţelepciune al veaculuirdquo CL 1r şi icircn bdquocurăţenie beseacutericii

şi al credinţiirdquo DO 31

Cele două aspecte ale normei caracterizează icircn opoziţie

principalele unităţi sintopice ale limbii romacircne literare picircnă icircn

secolul al XIX-lea (la Blaj Biblia Vulgata din 1760-1761 şi

Biblia din 1795 consemnează utilizarea alternativă liberă a celor

două norme şi acelaşi lucru se constată şi icircn textele

moldoveneşti de după 180041

) Desigur că picircnă la cuprinderea

explicită a normei munteneşti icircn gramatica limbii romacircne de

către icircnvăţaţi din afara Ţării Romacircneşti (icircn ediţia a doua a cărţii

Elementa linguae daco-romanae sive valachicae S Micu şi Gh

Şincai impun bdquoCicircnd [pronumele posesive] sicircnt puse icircnainte

după a care este iniţial cu regularitate primesc articolul numelui

la care se referă de ex almeu părinte laquomeus genitorraquo aimei

părinţi laquomei genitoresraquo atăa soră laquotua sororraquo aletale surorirdquo

laquotuae sororesraquordquo42

C D Loga icircn Gramatică romanească pentru

icircndreptarea tinerilor Buda 1922 printre alte norme

unificatoare adoptă formele diferenţiate ale articolului posesiv

genitival43

) nu se poate vorbi despre un act conştient de ridicare

a normei regionale la statutul de regulă supradialectală dar

adoptarea regimului sudic al formantului din structura

genitivului şi a posesivului ca normă unică se manifestă ca

tendinţă icircncă de la mijlocul secolului al XVIII-lea favorizată icircn

40

Gheţie BD p 161 41

Vezi Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 818 idem Limbajul biblic romacircnesc

II p 80-81 Doina Marta Bejan op cit p 52-53 42

S Micu Gh Şincai Elementa linguae daco-romanae sive valachicae p 153 43

Vezi Munteanu ndash Ţacircra ILRL 1983 p 150

Morfologia 165

primul ricircnd de contextul cultural din jurul anului 1750 dar şi de

peregrinările unor cărturari munteni icircn spaţiul nordic (este cazul

gramaticii din Moldova a munteanului Macarie ce cuprindea

implicit norma muntenească44

)

II142 Genitiv-dativul flexionar al substantivelor feminine cu

desinenţa -ă-e la singular şi -e-i la plural se construieşte cu -ei -ii

beseacuterecii Pred 1694 4v beseacutericii C 1715 1

r 2

r etc casei DO 136

CVNTO 286 AMA 325 etc şi mai rar casii AMAO 345 CPO

389 C 19r cetăţii DO 118 CVNTO 254 etc credinţei DO 68 şi

credinţii CL 40v IcircPTPO 355 DO 88 116 etc creştinătăţii C

1715 1r dejghinării CL 1

v direptăţii Pred 1694 4

v dragostii C

1715 14v fecioarei IcircPTPO 361 IcircBO 370 DO 16 17 31 41 45

126 etc şi mai rar fecioarii DO 131 132 fiinţii CL 3r foameţii

CVNTO 261 bdquoboiarii Iudiirdquo C 1715 21v bdquocetăţile Iudeiirdquo C 1715

23v icircntoarcerii CL 39

r icircnţelepciunii Pred 1694 4

v laudii C 20

r

lepădării CL 39r lumii DO 5 bdquoadicircncul măriirdquo C 1715 19

v

bdquoţărmurile măriirdquo CVNTO 288 mărirei C 1715 14r şi măririi C

1715 13v milii C 1715 15

v bdquosă nu te dai morţiirdquo C 1715 13

v naşterii

CVNTO 299 nopţii C 1715 1r nedreptăţii DO 38 păcii Pred 1694

4r pocăinţei IcircPTPO 349 etc IcircBO 374 DO 70 213 şi pocăinţii

IcircPTPO 349 351 354 356 DO 64 90 etc politicii Pred 1694 4r

bdquoaripile porunbiţiirdquo C 1715 21r Preacutecistei IcircBO 379 şi Preacutecistii IcircBO

375 rugăciunii C 1715 20r scripturii CL 1

r DO 159 IcircPTPO 355

stăpicircnirii CL 38r bdquoduhul tricircndăviriirdquo C 1715 14

v vieţii Pred 1694 4

r

zilei DO 31 52 183 şi zilii DO 12 57 C 1r etc

La substanivele feminine cu nominativ-acuzativul singular icircn -ie

şi cu desinenţa de plural -i genitiv-dativul are icircn mod frecvent forma

icircn -iei afurisaniei AMAO 339 avuţiei DO 4 curăţeniei C 1715

14v domniei DO 233 CVNTO 244 CPO 388 blagosloviei DO

5 Evangheliei CL 39v DO 5 bucuriei DO 10 fecioriei DO 29

icircmpărăţiei DO 38 71 78 etc CVNTO 244 255 282 etc C 1715

16v micircniei DO 37 39 micircndriei CL 39

r DO 37 pravosloviei CL

44

Vezi Mariana Costinescu art cit 19 şi 22

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 166

ftlr robiei DO 7 sfinţeniei DO 19 trestiei C 1715 21

v urgiei

DO 37 zavistiei DO 37 CVNO 308

Structura de genitiv feminin icircn -iii apare mult mai rar vitejiii

Pred 1694 4v bdquovin al beţiiirdquo IcircPTPO 350 Icircn schimb copiile făcute

după textele lui Antim Ivireanul icircn cursul veacului al XVIII-lea prezintă

cu prisosinţă construcţia aceasta45

Asthinei CVNTO 306 ndash Astiniii M

bdquomeşteşugul făurieirdquo CVNTO 250 ndash flueriii () M Isaiei DO 60 ndash

Isaiii ms 524 C bdquoizvorul miliirdquo DO 197 ndash miliii ms 524 C

prorociei DO 45 46 CVNTO 294 ndash prorociii ms 549 B şi M a

Salomi CVNTO 317 ndash Salomiii M Samariei DO 213 ndash Samariii

ms 524 C urgiei DO 215 ndash urgiii ms 549 B veseliei DO 110 ndash

veseliii ms 524 C bdquoCorectareardquo afectează inclusiv adjectivul

pronominal dezvoltat din bdquoani ai mieirdquo CVNTO 252 253 ndashbdquoani ai

miiirdquo M

II143 Genitivul şi dativul substantivelor feminine terminate icircn

-că -gă şi ale masculinelor de tipul vlădică apar icircn textele lui Antim

Ivireanul aticirct cu terminaţia literară icircn epocă -cii (-cei) -gii cicirct şi cu

-căi -găi cu predominarea primelor forme bdquos-au dat fiiceirdquo CPO

394 bdquopicircntecele maicii DO 58 bdquosă facă Maicii sale stricăciunerdquo DO

198 poruncii DO 28 31 35 36 bdquoosicircnda slugiirdquo DO 29 bdquoaltă

icircnfruntare trebue stăpicircnului şi alta slugiirdquo DO 136 dar bdquoprin mijlocul

maicăi lorrdquo CL 6r bdquoale Maicăi Preacutecistiirdquo DO 27 IcircBO 375 379

bdquopoclonul vlădicăirdquo AMAO 327 337

II144 Formele analitice cu prepoziţiile de şi la (+ Ac) pentru

dativ şi genitiv frecvente icircn prima perioadă a epocii vechi apar mai rar

icircn textele lui Antim Ivireanul icircn raport cu numărul formelor de genitiv

şi dativ sintetice bdquode suflete folositoare psaltirerdquo Pred 1694 3r bdquode

aticircta mulţime de credincioşi purtător de grijărdquo CVNTO 243

bdquoNăscătoarea de Dumnezeurdquo DO 4 bdquounul era nomothetis adecă

puitoriu de leacutege iară celalalt era zilotis adecă icircntăritori aceştii legirdquo

45

Vezi ILRL 1997 p 325

Morfologia 167

DO 11 bdquovăzătoriul de Dumnezeurdquo DO 67 bdquosă propoveduiască la

oamenirdquo DO 4 bdquoau dat cu prorocie numire la toaterdquo CVNTO 245

bdquofacerile de bine ce să fac la săraci şi la sfintele beseacuterecirdquo AMAO

326

Mai frecvente sicircnt icircnsă construcșiile sintetice de genitiv şi dativ ca

icircn limba literară modernă bdquorugăciunile marelui mucenic Dimitrierdquo DO

163 bdquoslujba egumenuluirdquo AMAO 329 bdquostejariul Thavoruluirdquo

CVNTO 261 bdquoo am icircnchinat [] marelui Dumnezeu şi micircntuitoriuluirdquo

AMAO 324 bdquosă ne icircnchinăm naşterii luirdquo DO 201 bdquonu s-au supus

dreptăţiirdquo AMAO bdquoau răspuns icircmpăratului pentru vinrdquo CVNTO 299

etc

Nu am icircnticirclnit icircn textele studiate construcţia prepoziţională cu a

(+ Ac) echivalentă cu genitivul şi dativul

II145 Icircntre construcţiile cu la + tot + substantiv icircn acuzativ cu

rol de genitiv se icircnscrie şi expresia bdquoicircmpotrivă la toată socotealardquo (CL

56v) alcătuită cu prepoziţia genitivală icircmpotriva (icircntr-o variantă fără

particula finală -a)

II146 Apare frecvent icircn textele lui Antim Ivireanul construcţia

analitică a (prepoziţie) + multtot (adjectiv pronominal nehotăricirct) +

substantiv icircn acuzativ cu funcţie de genitiv-dativ bdquomorţi a mulţi den cei

de ai sfatului boiarirdquo CL 2r bdquopărinte a multe neamurirdquo DO 17

bdquopreaslăvitului domnu şi oblăduitoriu a toată Moldaviiardquo Pred 1694

2r bdquocheltuiala prealuminatului domnu şi oblăduitoriu a toată

Ungrovlahiiardquo Pred 1694 3v bdquoCarea iaste vicircrfu şi temeiu a toată

cicircntareardquo Pred 1694 3v-4

r bdquosficircrşitul a tot cuvicircntulrdquo DO 104

bdquo[rugăciunile] a tot cinul bisericescrdquo DO 202 bdquostăpicircnul a toată

făpturardquo DO 32 bdquoziditoriul a toată făpturardquo DO 46 bdquoicircntărirea

trebuincioasei chivernisiri a toată lumeardquo DO 57 bdquoDumnezeul a

toată micircngicirciareardquo AMAO 346 bdquooblăduitoriu a toată Ţara

Rumacircneascardquo CPO 386 De cicircteva ori tot toată sicircnt folosite ca

pronume nehotăricircte bdquoDomnul a toaterdquo DO 19 bdquostăpicircn a toaterdquo

AMAO 324

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 168

Se remarcă faptul că icircn combinaţie cu prepoziţia icircnaintea icircn

construcţia bdquoicircnaintea a tot soboruluirdquo (DO 138) substantivul primeşte

el icircnsuşi terminaţia de genitiv realizicircndu-se icircn acest fel un cumul de

semnificaţi pentru aceeaşi categorie gramaticală a tot + art hot gen -

lui Fenomenul nu se produce icircntotdeauna icircn construcţia bdquoicircnaintea a

mult norodrdquo DO 229 substantivul icircşi păstrează forma de acuzativ

Icircn unele situaţii adjectivul toată ce icircnsoţeşte substantivul se

foloseşte cu forma flexionară de genitiv-dativ acordicircndu-se icircn caz cu

substantivul regent bdquostăpicircn a toatei lumirdquo DO 88 bdquoobşte a toatei

politieirdquo DO 138 bdquoviaţa a toatei lumirdquo DO 182 bdquoclevetirea a

toatei lumirdquo DO 233

Icircn ciuda frecvenţei construcţiei cu a + tot după model grecesc46

norma textelor lui Antim Ivireanul este totuşi cea cu genitivul marcat

morfologic la substantiv (sau la pronumele nehotăricirct) şi la

determinantul acestuia bdquoicircn mijlocul cetăţii şi icircn vederia tuturor

oamenilorrdquo DO 143 bdquomicircntuirea tuturorrdquo DO 147 bdquoicircnaintea

tuturorrdquo DO 151 bdquolăcaşul tuturor bunătăţilor şi vasul tuturor

darurilorrdquo DO 151 bdquorădăcina tuturor păcatelorrdquo DO 152

bdquo[izvorul] tuturor bunătăţilorrdquo DO 152 bdquonădejdea tuturor vecilorrdquo

DO 197 bdquoobrazele tuturor strămoşilorrdquo CVNTO 242 bdquocoroana

tuturor domnilorrdquo CVNTO 243 bdquocinstea tuturor sfinţilorrdquo AMAO

325 etc

II147 Substantivul icircn dativ cu funcţie sintactică de atribut

(dativul adnominal) are icircncă statut de normă literară icircn epoca lui Antim

Ivireanul şi prin urmare apare frecvent icircn opera mitropolitului

muntean bdquoCicircntarea iaste [hellip] aducere ajutoriului icircngerescurdquo Pred

1694 4r bdquocare socoteală a odrăslirii au numit-o Stravon odrăslire

pruncilorrdquo CVNTO 247 bdquoicircncepător lucrului băilor de fierrdquo

CVNTO 250 bdquopropoveduitori Evanghelieirdquo DO 5 bdquopropoveduitori

veniriirdquo DO 4 bdquopovăţuitori icircntuneacutereculuirdquo CL 2r bdquofăcător tuturor

46

Arvinte STLFAC p 71

Morfologia 169

lucrurilor şi veacurilorrdquo IcircBO 370 bdquoiubitoriu bunătăţii şi gonaci

răutăţiirdquo Ded 1715O 411 etc

Mai frecvent apare icircn construcţii ce vizează grade de rudenie sau

ranguri şi funcţii sociale bdquofecior unii văduverdquo CVNTO 287 bdquoau fost

moş lui Voozrdquo CVNTO 269 bdquoHaver era slugă lui Sisarardquo CVNTO

268 bdquoiaste fecior lui Ierovaalrdquo CVNTO 267 bdquoicircl propoveduesc icircmpă-

rat lui Israilrdquo DO 140 (cf bdquocel ce vine icircn numele Domnului icircmpă-ratul lui

Israilrdquo DO 140) bdquoNahor feciorul Tharei şi frate lui Avraamrdquo CVNTO 256

Icircn afară de aceste contexte icircnticirclnite şi astăzi dativul adnominal

apare icircn primele secole ale culturii noastre şi icircn structuri de tipul bdquocum

că Petru iaste epitrop celoralalţi apostolirdquo CL 16r bdquodascal lumiirdquo

CL 47r bdquoicircn ce chip să cheamă apostolii şi episcopii capete beseacutericiirdquo

CL 42v bdquomoşneacuteni icircmpărăţieirdquo DO 109 bdquoVenit-au drept aceacuteia

robilor răscumpărare morţilor icircnviiare şi viaţă bolnavilor vraci

rătăciţilor cale dreaptărdquo DO 109 [Psaltirea este] Tinerilor

icircnfricircmseţare bătricircnilor micircngicirciarerdquo bdquovindecare bolnavilor micircngicirciare

scicircrbiţilor cicircntare norociţilorrdquo Pred 1694 4r bdquopurtători de grijă

noroduluirdquo CVNTO 299

Icircntr-o altă siuaţie dativul subordonat unui regent nominal este

impus de un nume de acţiune care păstrează regimul cazual al verbului

din care provine (icircn cazul de faţă a supune + D) bdquote roagă lui tu cel

vreacutednic pentru noi cei nevreacutednici [] pentru [] nesupunerea

poruncilor luirdquo DO 182

II148 Nu am consemnat genitivul numelor topice construit cu

forma de nominativ-acuzativ a toponimului precedată de prepoziţia de ca

icircn slavonă47

de tipul bdquocetatea de Samariardquo (CT 18v) bdquovicircrhul muntelui de

Sinaiardquo (CC1 141v) bdquomănăstirea de Hurezirdquo (CM II32) Construcţiile

sicircnt cele normale şi astăzi din ce icircn ce mai numeroase icircn textele literare

ale secolului al XVIII-lea bdquocetatea Nazaretuluirdquo DO 196 bdquocetatea

Samarieirdquo DO 213 bdquocetatea Vavilonuluirdquo CVNTO 255 bdquocetatea

Ierusalimuluirdquo CVNTO 303 bdquoicircmpărăţiei Asiriilorrdquo CVNTO 293

47

Densusianu ILR II p 94

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 170

bdquoicircmpărăţia Vavilonuluirdquo CVNTO 299 Formele cu raport apoziţional icircn

care substantivul comun şi cel propriu sicircnt aşezate alături (icircntr-o

independenţă formală)48

sicircnt rare cetatea Nain DO 141

II149 Construcţiile prepoziţielocuţiune prepoziţională +

substantivpronume icircn genitiv reprezintă norma icircn textele lui Antim

Ivireanul bdquoicircmprejurul vicircntuluirdquo DO 156 bdquoicircmprejurul cetăţiirdquo

CVNTO 265 bdquoicircmprejurul cortuluirdquo CVNTO 269 bdquoicircn mijlocul

cetăţiirdquo DO 143 bdquoicircn mijlocul măriirdquo DO 156 bdquoicircn mijlocul foculuirdquo

CVNTO 320 bdquoprin mijlocul apeirdquo DO 69 Construcţia apare şi cicircnd

are sensul lsquoprin intermediulrsquo lsquoprin mijlocirearsquo lsquograţiersquo bdquoprin mijlocul

vorbelor meacutelerdquo DO 16 bdquoprin mijlocul icircngeruluirdquo DO 17 bdquoprin mij-

locul ochianurilorrdquo DO 59 etc

Ca icircn limba literară actuală prepoziţiile şi locuţiunile pre-

poziţionale de acest tip pot fi icircnsoţite de forme pronominale clitice de

dativ exemplele sicircnt rare icircnsă bdquocăruia Vavilon lăţimea zidului era de

200 de coţi iară icircncunjurarea de 3000 de stadii icircntărindu-l cu 100 de

porţi de fier Şi curgea prin mijlocu-i ricircul lui Efratrdquo CVNTO 255

Nu am icircnticirclnit icircn scrierile cercetate formele cu din mijlocicircn

mijloc prin mijloc de + substantiv sau pronume icircn acuzativ frecvente

icircn epoca anterioară de tipul bdquoşi aşa Pavel eşi de icircn mijloc de eirdquo (CLA

17 33) bdquosă-l repească el de icircn mijloc de eirdquo (CLA 23 10) bdquose rapă elu

din mijloc de eirdquo CB 23 10) etc (cf bdquoDe-aci Pavel eşi din mijlocul

lorrdquo CB 17 33)

II1410 Substantivul cu funcţie sintactică de complement

indirect icircn dativ apare uneori icircn construcţii eliptice din care cuvicircntul

regent (adjectivul participial sau verbul) lipseşte bdquodar poate fi recuperat

din contextrdquo49

bdquolui Dumnezeu laudărdquo IcircPTPO 361 IcircBO 383 (= lui

Dumnezeu icirci a d u c e m laudă)

48

Eugen Cacircmpeanu Substantivul Studiu stilistic Bucureşti Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică 1975 p 159 49

GALR 2005 II p 414

Morfologia 171

II1411 Substantivele masculine prezintă norma oscilantă icircn

privinţa realizării vocativului Antim Ivireanul utilizează pe de o parte

icircn mod tradiţional vocativul icircn -e (etimologic sau analogic)

bdquoblagocistive şi luminate doamnerdquo Pred 1694 2r bdquoPotopeaşte

Doamne şi icircmparţi limbile lorrdquo C 1715 59r bdquoHristoaserdquo DO 78 bdquoŞi

gicircndeşti o oame [] că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeurdquo

DO 171 bdquoPriimeşte preote a lui Dumnezeu pre această cocoanărdquo

DO 45 bdquostăpicircne Hristoaserdquo DO 83 bdquodeşchide-ţi ochii sufletul meu

ticăloaserdquo şi bdquoplicircnge dar sufletul mieu ticăloase şi te ticircnguiaşterdquo

IcircPTPO 353 bdquotu mă botează stăpicircnerdquo DO 67 Pe de altă parte

urmicircnd modelul lingvistic mai nou apare constant şi vocativul construit

cu -ule bdquoLazare icircngropatule icircn groapa nesimţirei eşi afarărdquo DO

147 bdquoDară afli tu latinule cum că Petru iaste păstoriu apostolilorrdquo

CL 37v bdquotu mă curăţeacuteşte de tina păcatului micircntuitoriulerdquo DO 67

bdquoIată tu omule cel icircntocma la sufletrdquo C 59r bdquoDe nu poţi crede

omule [] cunoaşterdquo DO 199 bdquoUnde ţi-ai pus păcătosule sufletul

tău cel iscusitrdquo DO 146 bdquodeşchide-ţi ochii sufletul meu ticăloaserdquo

IcircPTPO 353

II15 Icircn didahii apare de multe ori o construcţie alcătuită din

substantiv + de + substantiv pronume (de tipul neasticircmpăratul de

copil) icircn care primul termen este de fapt un adjectiv substantivizat

care primeşte o determinare atributivă prepoziţională50

blestematul de

smochin DO 205 nemulţumitoarea de cetate DO 203 păgicircnul de

Maxentie DO 114 bdquoacea săracă de casărdquo DO 52 bdquosmeritul acesta

de pămicircntrdquo DO 211 bdquoacel ticălos de tatărdquo DO 51 bdquoaceastă

ticăloasă de ţarărdquo DO 161 231 bdquoticălosul acela de păcătosrdquo DO

168 ticăloşii de noi DO 39 bdquoturbaţii aceia de oamenirdquo DO 181

Structura avută icircn vedere face parte dintr-un elaborat sistem de

calificare51

Faţă de valoarea pe care o are adjectivul icircn construcţia de

50

DD Draşoveanu Teze şi antiteze icircn sintaxa limbii romacircne Cluj Editura

Clusium 1997 p 54-55 51

Cf Eugen Negrici op cit p 209-217

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 172

bază (substantiv + adjectiv smochin blestemat pămicircnt smerit şcl)

icircnsuşirea exprimată de substantivul obţinut prin conversiune primeşte

gradul superlativ prezenticircnd hiperbolic o particularitate de obicei

negativă

II2 Articolul

II21 Articolul hotăricirct -l este notat constant la substantivele

masculine şi neutre la singular potrivit normei literare din epoca

veche52

ajutoriul Pred 1694 3v 4

v apostolul Pred 1694 4

r

arhiereul CPO 389 capul CL 58r ceriul Pred 1694 2

v chipul

Ded 1694O 398 corhorul Postf 1693O 397 Domnul DO 9

duhovnicul DO 101 făcătoriul DO 35 folosul Pred 1694 3v

glasul Pred 1694 4r Ivireanul Pred 1694 5

r fiiul Ded 1715O

409 lucrul DO 121 năravul DO 96 norodul DO 160 obrazul

DO 186 păcatul IcircPTPO 352 pămicircntul Ded 1709O 411

prorocul Pred 1694 2v ricircul Ded 1709O 411 rodul DO 198

sufletul DO 20 tipograful Ded 1694O 399 trupul IcircPTPO 353

ucenicul CVNTO 253 vasul IcircPTPO 353 etc

Articolul este omis de cicircteva ori bdquoAceastă undiţă a cuvintelor şi

cu mărturiile Duhului Sficircnt prind pre om dintru adicircncu păcatelor ca pre

peacuteştele dintru adicircncul apeirdquo DO 97 bdquosufletu carele iaste partea cea

mai aleasărdquo DO 141 bdquocu daru acestuia i să iartă păcatelerdquo DO 214

bdquostăpicircnu săurdquo CPO 394 bdquoeşti fiiul cel ales al beseacutericii icircndreptătoriu

cel lăudat al politieirdquo Ded 1715O 409

Icircntrucicirct există unele fapte de limbă care susţin ipoteza că icircncă

din secolul al XVI-lea bdquo-l icircncepuse să nu mai fie pronunţatrdquo53

este

posibil ca exemplele din textele lui Antim Ivireanul să trădeze ca icircn

zilele noastre uzul oral comun Icircn aceste situaţii funcţia articolului este

transferată lui -u

52

Vezi Rosetti ILR 1978 p 550-551 ILRL 1997 p 124 327 53

Densusianu ILR II p 109

Morfologia 173

II22 Articolul hotăricirct -le este notat constant la substantivele fe-

minine şi neutre determinate de adjectivul pronominal nehotăricirct toate

bdquotoate bunătăţilerdquo DO 16 bdquotoate ceacutererilerdquo DO 17 bdquotoate chipurilerdquo

Ded 1694O 398 bdquotoate făpturilerdquo DO 8 bdquotoate greşalelerdquo DO 13

bdquotoate icircmpărăţiilerdquo DO 5 bdquotoate laudelerdquo DO 15 bdquotoate lucrurilerdquo

DO 14 bdquotoate neamurilerdquo DO 11 bdquotoate numelerdquo DO 18 bdquotoate

păsărilerdquo CVNTO 296 bdquotoate spurcăciunilerdquo DO 6 bdquotoate zilelerdquo

DO 169 etc

Icircn general norma literară specifică perioadei anterioare (cu subs-

tantivul nearticulat după toate) este abandonată spre sficircrşitul secolului

al XVII-lea icircn cărţile munteneşti54

Antim Ivireanul o include de cicircteva

ori (foarte rar de altfel) icircn opera sa bdquoicircn toate zilerdquo DO 169 bdquoEgipetul

iaste lumea aceasta neascultătoare şi vicleană [] unde să omor toate

icircnticirci născute adecă sufletele ceacutele cuvicircntătoarerdquo DO 207 Icircn asemenea

situaţii opţiunea lingvistică a mitropolitului este posibil să se fi aflat

sub influenţa cărţilor mai vechi ori a celor venite din Moldova (regiune

unde norma veche s-a menţinut picircnă la sficircrşitul secolului al XVIII-lea)

II23 Articolul hotăricirct de genitiv şi dativ al substantivelor comune

masculine care denumesc demnităţi şi ranguri unice este utilizat aticirct

proclitic cicirct şi enclitic fapt obişnuit icircn exprimarea cultă din epoca veche

Icircn prima situaţie articularea proclitică a substantivului comun are urmări

asupra conotaţiei cuvicircntului substantivul se comportă asemeni unui

substantiv propriu nume de persoană identificicircnd icircn mod absolut

referentul bdquorobia lui faraonrdquo DO 207 bdquorăspunzicircnd Iacov lui faraonrdquo

CVNTO 261 bdquos-au supus Ierusalimul lui faraonrdquo CVNTO 294 bdquodicircnd

lui faraon birrdquo CVNTO 294 Cu aceeaşi icircncărcătură conotativă de

substantiv propriu apare şi icircn cazul nominativ cicircnd nu este articulat bdquocă

faraon măcar că s-au mărturisit zicicircnd laquoGreşit-am Domnuluiraquo iar n-au

folosit nimic căci nu gicircndiia a să părăsi de răutăţ şi pentru aceia au şi

peritrdquo DO 37

54

ILRL 1997 p 332

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 174

Icircn cea de-a doua situaţie articolul hotăricirct enclitic generalizează

cu aticirct mai mult cu cicirct substantivul apare icircntr-o expresie cu valoare de

axiomă bdquodaţi ale chesariului chesariului şi ale lui Dumnezeu lui

Dumnezeurdquo IcircBO 367

II24 La genitiv-dativul numelor proprii masculine este generală

forma lui (lt lat illui55

) a articolului hotăricirct proclitic bdquonumele lui

Hristosrdquo DO 6 bdquoacea ascultare ce o faceţi mie o faceț lui Hristosrdquo

DO 7 bdquosă făcu semn cu tunet lui Samuilrdquo CVNTO 273 bdquoiată fiiu să

naşte casei lui Davidrdquo CVNTO 293

Articolul hotăricirct proclitic se aplică genitiv-dativului numelui

Dumnezeu ca icircn cazul substantivelor proprii masculine bdquoplăcut lucru

lui Dumnezău iasterdquo Pred 1694 2r bdquofrica lui Dumnezăurdquo şi bdquoajutoriul

lui Dumnezăurdquo Pred 1694 4v bdquolui Dumnezeu laudărdquo IcircBO 383

II3 Adjectivul

II31 Adjectivele şi locuţiunile adjectivale postpuse sicircnt frecvent

icircnsoţite de morfemul emfatic cel cea cei cele56

Acesta are la

femininul singular de genitiv-dativ forma etimologică cei (ceii) normă

generală icircn epoca veche dat fiind faptul că forma analogică după

plural celei apare ca inovaţie ticircrzie a unor graiuri moldoveneşti

(atestată icircn documente abia după 1780) şi este acceptată icircn exprimarea

literară (destul de greu icircnsă57

) icircn secolul al XIX-lea58

55

Rosetti ILR p 144 vezi şi Gheţie ndash Mareş Graiurile p 229 cf I

Coteanu Morfologia numelui icircn protoromacircnă (Romacircna comună) Bucureşti

Editura Academiei 1969 p 118 care consideră că varianta lui s-a format

ulterior pronumelui lu prin analogie cu pronumele demonstrative acelui

acestui ori cu pronumele personal lui sau ca urmare a unei false analize de

fonetică sintactică 56

Vezi GALR 2005 I p 167 gramatica tradiţională le consideră articole

adjectivale 57

Textele literare moldoveneşti din perioada 1800-1830 menţin icircncă icircn

circulaţie forma arhaică vezi Doina Marta Bejan icircn op cit p 53

Morfologia 175

Icircn textele lui Antim Ivireanul am consemnat bdquoaciastă de

bogoslovie cu patru strune şi cu toată alcătuirea de dulcele glas alăută a

ceii icircn trei staturi dumnezăiri capul ceii fără prihană ai nostre credinţărdquo

Postf 1693O 397 bdquolocuri ale Scripturei cei vechirdquo IcircPTPO 355

bdquoScripturile legii cei vechirdquo IcircBO 371 bdquoricircnduiala dumnezeiască a

tainei cei simţitoarerdquo IcircBO 373 bdquoicircncetarea pohtei cei trupeştirdquo IcircBO

374 bdquotaina nunţii cei pre legerdquo IcircBO 374 bdquopărtaşi vieţii cei de vecirdquo

IcircBO 375 bdquodeasupra mării cei neicircnsufleţiterdquo DO 5 bdquoscicircrbele robiei

cei vaviloneştirdquo DO 7 bdquonădejdea vieţii cei de veacutecirdquo DO 8 bdquoca să

poată face răsplătire mărirei cei dumnezeeştirdquo DO 11 bdquocuvicircntul

bucuriei ceii adevăraterdquo DO 17 bdquoau şi născut icircntre mărăcinii

nenorocirii ceii de obşterdquo DO 20 bdquoosicircnda slugii cei vicleacutenerdquo DO

29 bdquosă propoveduesc adunării cei bisericeştirdquo DO 30 bdquodarurile milii

cei noaordquo DO 30 bdquotrupul firii noastre cei slaberdquo DO 34 bdquoFost-au

lătrat de Elima vrăjitoriul carele din strălucirile lunii noastre cei de

taină lui Pavel au rămas orbrdquo DO 62 bdquoluminători mari tăriei cei de

susrdquo DO 63 bdquosă se icircmpărtăşască bucuriei cei nespuse a icircmpărăţiei

ceriuluirdquo DO 114 bdquopetrecania cetăţii cei de susrdquo DO 118 bdquorodurile

credinţii tale cei peste măsurărdquo DO 119 bdquoicircntemeiarea credinţii cei de

obşterdquo DO 181 bdquostrălucirile luminii cei neapropiaterdquo DO 189

bdquoicircnceputul vieţii cei fericiterdquo DO 190 bdquovreacutemea legii cei fireştirdquo

CVNTO 263 bdquovenirea zilii ceii străluciterdquo C 15r

II32 Adjectivul mare este utilizat cu forme diferite la singular

şi plural obişnuite icircn toate variantele literare la sficircrşitul secolului al

XVII-lea

sg bdquoprimi pre ei icircmpăratul Ptolemeu cu cinste marerdquo CVNTO

307

pl bdquopentru ruşinata aceasta neicircnvăţătură facem aticirctea şi mari

răutăţi şi păcate de moarterdquo IcircPTPO 350 bdquoaceştia era din toţi părinţii

legii vechi mai aleş şi mai marirdquo DO 11 bdquocuvintele cele mari şi de

58

C Fracircncu Din istoria demonstrativelor romacircneşti formele (a)celei(a)

aceleiaşi (a)celeilalte (a)cestei(a) icircn SLLF II 1972 p 32-33

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 176

veselierdquo DO 12 bdquo6 taini mari şi preste firerdquo DO 18 bdquocarele stinge

cu lumina lui toate ceacutelialalte lumini şi ceriuri mai mari şi mai largi icircn

rotocolimerdquo DO 19 bdquobunătăţi marirdquo DO 24 bdquofecerile cele mari de

binerdquo DO 57 bdquoluminători marirdquo DO 63 bdquocu mari icircnfricoşări ş-au

schimbat viaţa spre bunătăţirdquo CVNTO 291 bdquodaruri marirdquo CVNTO

305 etc

Forma invariabilă este rară icircn epoca lui Antim Ivireanul dar apare

ca mărturie a normei vechi icircn unele texte mai ales icircn cele nordice59

şi icircn

scrieri ale unor cărturari munteni (la stolnicul Constantin Cantacuzino de

exemplu bdquoau avut mare ajutoare şi folosurirdquo CMI 46)

II33 Termenul gol (lt sl golŭ) nu apare de multe ori icircn textele

lui Antim Ivireanul De obicei este icircntrebuinţat la masculin singular

bdquode-au venit vreun strein călătoriu şi nu l-au priimit la casa lui să să

odihnească sau gol n-au icircmbrăcatrdquo IcircPTPO 360 bdquocuvicircntul cel golrdquo

DO 70 bdquogol am fost şi m-aţi icircmbrăcatrdquo DO 103 bdquosă culcă pe

pămicircntul golrdquo DO 164 bdquoeşit-au gol pentru ca să ne icircmbrace pre noirdquo

DO 197 La masculin plural este icircntrebuinţat cu forma normală icircn

epoca veche goli cu păstrarea lui [l] bdquoicircmbrăcămintele celor golirdquo

AMAO 326 bdquoau icircmbrăcat pre cei golirdquo AMAO 327

II34 Potrivit uzului din epoca veche adjectivul nou are la

feminin plural forma etimologică noao identică cu cea de singular bdquoau

icircnflorit ceacutele noao care nu se mai icircnvechescrdquo DO 30 bdquoiată s-au făcut

toate noaordquo DO 30 bdquoca să se icircmpreune cele vechi cu cele noaordquo

DO 31 bdquotainelor celor noaordquo DO 32 La genitivul singular

adjectivul cunoaşte aceeaşi formă bdquodarurile milii cei noaordquo DO 30

II35 Icircn textele lui Antim Ivireanul superlativul absolut se

construieşte mai ales prin procedee gramaticalizate asocierea formei de

pozitiv a adjectivului cu foarte prea sau mult antepus după cum

urmează

59

ILRL 1997 p 328

Morfologia 177

foarte bdquoFoarte mare cu adevărat şi icircnalt şi plăcut lucru lui

Dumnezău iaste şi să veacutede rugăciuneardquo Pred 1694 2r bdquo[canon] nice

foarte greu nice foarte uşorrdquo IcircPTPO 360 bdquoau fost foarte vreacutednicărdquo

DO 13 bdquofoarte frumoasă fărrsquo de nici o hulărdquo DO 14 bdquoera foarte

drepţi şi bunirdquo DO 44 bdquocunoscicircndu-mă pre mine foarte sărac de fapte

bunerdquo DO 83 bdquoun lucru foarte iubitrdquo DO 110 bdquotaina foarte marerdquo

DO 126 bdquovăzicircnd urgiia lui Dumnezeu că era foarte mare şi

groaznicărdquo DO 133 bdquosă fie foarte folositoarerdquo DO 150 bdquoaceastă

poruncă iaste foarte tainicărdquo DO 151 bdquocicircrmaci foarte icircnvăţatrdquo DO

181 bdquoera numai icircnsuş Hristos foarte icircnvăţat icircntru călătoriia cetăţii cei

cereştirdquo DO 181 bdquoom foarte chibzuitrdquo CVNTO 275 bdquoavicircnd

dragoste foarte mare cu Ionathanrdquo CVNTO 277 bdquoacest Avsalom era

foarte frumosrdquo CVNTO 279 bdquocinste foarte marerdquo CVNTO 280

bdquoun copaci foarte icircnaltrdquo CVNTO 296

prea bdquonumele tău cel prea slăvitrdquo DO 34 bdquoaceastă rudă prea

curvarerdquo DO 80 bdquo[Pavel] au stătut prea minunatrdquo DO 84 bdquofiind el

prea bogat făcea comoară icircn ceriurirdquo DO 118 bdquoIcircnfăţişicircnd drept

aceacuteia un lucru prea de jos cu un lucru prea icircnalt cum nu te vei

cutremura de minunerdquo DO 199 bdquoai amăricirct pre cel prea bunrdquo

IcircPTPO 352 şi bdquoprealuminatului şi preaslăvitului domnurdquo Pred 1694

2r bdquoprealuminatului domnrdquo Pred 1694 3

v bdquopreaicircnţeleptului sufletrdquo

Pred 1694 4v etc

Icircn general superlativele construite cu prea nu cunosc semni-

ficaţia de prezenţă icircn exces a calităţii ca icircn limba literară contempo-

rană60

Totuşi icircn unele contexte prea poate să confere discursului o

asemenea nuanţă bdquoMăcar de i-ar fi venitul de zeacutece bani icircncă să pue un

ban pentru ca să se afle pururea acei bani la vremi de primejdie şi la

vreun păs prea mare al casei carele să nu să poată chivernisi nici cu un

mijloc dintr-altă parte şi atunce să scoaţă dintr-acei bani să

cheltuiascărdquo AMAO 340

mult icircnsoţeşte de obicei un adjectiv articulat bdquoeu nevrednicul şi

mult păcătosul robul tăurdquo DO 21 40 bdquomult pătimaşul acela [Iov]rdquo

60

Vezi GALR 2005 I p 161

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 178

DO 75 bdquomult milostivul şi icircndurătoriul Dumnezeurdquo DO 89 bdquoOmul

precum are inimă iscusită aşa o are şi mult pohtitoarerdquo DO 218

Distribuţia construcţiilor cu cele trei morfeme de superlativ la

Antim Ivireanul confirmă observaţiile formulate de lingvişti cu privire

la frecvenţa lor icircn general icircn textele literare vechi superlativul cu

foarte este cel mai răspicircndit şi tinde să devină normă generală De

altfel icircn 1838 icircn contextul discuţiilor despre normarea limbii după

principii obiective I H Rădulescu spunea icircn Scrisoare la D

Caminarul C Negruţi bdquoNoi zicem foarte sau prea icircncet foarte sau

prea moale şi dumneavoastră tare icircncet tare moale şi gicircndesc că e

mai bine cum zicem noi căci nici icircn cărţile bisericeşti nu se găseşte

tare moalerdquo61

Pentru a caracteriza obiectul morfemul superlativului icircnsoţeşte

de cicircteva ori o locuţiune adjectivală bdquofiind el prea de neam bunrdquo DO

118 bdquoun lucru prea de josrdquo DO 119 bdquoo vreme prea de mare nevoierdquo

AMAO 341 bdquo[icircnvăţături] foarte pre icircnţelesrdquo IcircBO 366

Cu toate că o trăsătură a normei epocii este postpunerea lui foarte

faţă de adjectiv Antim Ivireanul nu folosește decicirct foarte rar acest

mijloc suplimentar de augmentare a expresivităţii bdquoau fost primiţi

foarte de Hristosrdquo DO 52 bdquoau fost viteaz foarterdquo CVNTO 268

Icircn afara procedeelor gramaticalizate de redare a superlativului

ideea de superlativ se realizează şi prin alte mijloace icircnsă nu frecvent

a) prin construcţii de tipul adverb + de + adjectiv (aticirct de + adj

aşa de + adj cicirct de + adj) bdquosuflete aticirct de curate şi flori aşa de

frumoaserdquo DO 51 bdquonu era nimic aşa de săracrdquo DO 106 bdquoiară de

veţi fi şi cu aceacutestia aşa de nesimţitori cicirct să nu vă puteţi dumerirdquo IcircBO

366 bdquon-au făcut vreo vorbă măcar cicirct de micărdquo DO 14 bdquomăcar de ar

fi fost de neam cicirct de marerdquo DO 43 bdquo[un păstor singur] de ar fi cicirct de

procopsit icircntru politierdquo IcircBO 365-366

b) prin structuri repetitive cu genitivul ca instrument al

superlativului bdquos-au icircnvrednicit a lăcui icircntr-icircnsa 12 ani sficircnta sfintelor

cea adevărată adecă sficircnta Fecioarărdquo DO 42 unde icircntregul mecanism

61

Heliade Scrieri lingvistice p 105

Morfologia 179

implică substantivizarea adjectivului şi bdquoNu iaste minune minunilorrdquo

DO 118 Icircn structura repetitivă al doilea element se subordonează

primului celui icircn nominativ asiguricircndu-i acestuia poziţia de

superioritate icircn grupul referenţilor exprimat la nivel sintactic prin

genitiv62

II36 Adjectivele cu tema icircn -c -g care icircn limba literară mo-

dernă aparţin clasei adjectivelor cu trei forme flexionare (cu omonimia

formelor de plural la masculin şi feminin) prezintă şi icircn textele lui

Antim Ivireanul pluralul icircn -i la feminin şi neutru bdquopicircnă la adicircnci

bătricircneacuteţerdquo Pred 1694 5r bdquoprăpastiile cele mai adicircncirdquo DO 185

bdquocicircnd sicircnt minţile omului icircntregirdquo CPO 391 bdquostelele cele mai micirdquo

DO 52 bdquo[ceruri] mai largirdquo DO 19 bdquodaruri micirdquo CVNTO 242

Genitivul feminin singular din exemplul următor trimite spre acelaşi tip

de plural bdquoslava icircndelungii răbdării salerdquo DO 162

Formele cu desinenţa -e care apar icircn unele texte din perioada

precedentă sicircnt din ce icircn ce mai rare spre sficircrşitul epocii vechi iar icircn

textele icircn care sicircnt utilizate ele devin mărci ale unui stil arhaizant63

II4 Pronumele

II41 Pronumele personal

II411 Potrivit uzului general din toată epoca veche norma este

oscilantă icircn privinţa dublării pronumelor personale icircn acuzativ sau

dativ icircn textele lui Antim Ivireanul Formele atone ale pronumelui

personal anticipează sau reiau complemente icircn exemple ca bdquopre

icircnţelepciunea [] o au cicircştigatrdquo Pred 1694 2v bdquopre nevăzuţii vrăjmaşi

icirci izgoneacuteşterdquo Pred 1694 3r bdquopre această besearicească organă [] o

aduc şi o icircnchinrdquo Pred 1694 4v bdquoo au scris şi o au tipărit şi o au

icircndreptat pre iardquo CL 2v bdquoacopere-l-voiu pre elrdquo C 60

r bdquopre fratele

lui icircl urăşterdquo DO 25 bdquoi-au dat Avraam lui zeciuialărdquo CVNTO 257

62

Eugen Cacircmpeanu op cit p 160 63

Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 85

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 180

bdquon-am vrut să-i lipsim pre acei preoţirdquo AMAO 330 bdquonu ne duce pre

noi icircn ispitărdquo IcircBO 369 bdquoCine icircmi zic mie oamenii a firdquo DO 9 bdquoNu

cei ce-m zic mie Doamnerdquo DO 27 54 bdquosă-m dea şi mie putererdquo

DO 41 bdquoţi s-ar erta ţie cugetulrdquo DO 59 bdquoţi să va face ţie uşorrdquo DO

102 bdquoşi-ţ voi da ţie viaţărdquo DO 181 etc

Asemenea construcţii apar icircn alternanţă cu cele fără dublarea

complementului bdquoicircnvăţicircnd pre sfinţii lui ucenicirdquo Pred 1694 3r

bdquoizbăveacuteşte [] pre ceiardquo Pred 1694 3r bdquopre Dumnezeu icircnjurămrdquo

DO 25 bdquode va zice cineva că iubeşte pre Dumnezeurdquo DO 25 bdquonu

iubeşte pre fratele luirdquo DO 25 bdquojidovi carii s-au blestemat ei singuri

pre sine nici să mănacircnce nici să bea pacircnă nu vor ucide pre Pavelrdquo

DO 62 bdquocă nu pre icircngeri cicircndva au luatrdquo DO 119 bdquovoiu asculta pre

elrdquo DO 159 bdquoau omoricirct haldeii pre fiiu-săurdquo CVNTO 257 bdquoau

omoricirct pre elrdquo CVNTO 262 bdquoau uns pre el Samuilrdquo CVNTO 276

bdquoizbăveacuteşte pre noi de cel răurdquo IcircBO 369 bdquovoinice ţie zicrdquo DO 144

bdquo[Isus] vine ţie blicircndrdquo DO 186 etc

Se observă la Antim Ivireanul tendinţa de dublare a comple-

mentului icircn dativ puţine fiind construcţiile fără anticiparea pronumelui

personal prin forma atonă corespunzătoare Icircn schimb icircn privinţa pro-

numelor personale icircn acuzativ opţiunea lingvistică a mitropolitului este

oscilantă

II412 Pronumele personale de persoana I şi a II-a plural au la

dativ formele accentuate cu diftong obişnuite icircn toată epoca veche

noao respectiv voao bdquoLăsaţi şi vi să va lăsa voaordquo IcircBO 369 bdquoCicircnd

va veni micircngicircitoriul pre carele eu voiu trimite voao de la Tatălrdquo IcircBO

371 bdquosă arate mărirea sa noaordquo DO 9 bdquonoao ne pare bine şi ricircdemrdquo

DO 26 bdquosă ne arate noaordquo DO 33 35 bdquone luminează noao minţilerdquo

DO 34 bdquoproroc va rădica noao domnulrdquo DO 66 bdquonumai apostolilor

să fie zis să-l asculte au şi noaordquo DO 79 bdquonu iaste de folos voaordquo

DO 7 bdquova deschide voao cale de micircntuirerdquo DO 15 bdquocu crucea va

face voao scară spre icircmpărăţia ceriuluirdquo DO 15 bdquopacea mea o dau

voaordquo DO 80 bdquoadevăr zic voaordquo DO 110 bdquoVoao cucernicilor preoţi

Morfologia 181

[] vă rugăm milă pace sănătaterdquo CPO 387 bdquofecere de bine careacute

s-au făcut voaordquo CPO 388 etc

II413 Pronumele personale icircns(ul) icircnsa icircnşii icircnsele (forme

derivate din lat ipse64

) nu apar decicirct icircn compuse cu dintr- icircntr- printr-

la acuzativ dintr-icircnsul IcircBO 375 dintr-icircnsa CVNTO 269 273 315

dintr-icircnşii DO 112 229 dintr-icircnsele DO 34 121 icircntr-icircnsul DO

39 45 69 92 134 185 icircntr-icircnsa DO 19 30 36 42 45 184 196

203 205 214 CVNTO 251 AMAO 336 338 CPO 390

icircntr-icircnsele DO 95 IcircPTPO 358 printr-icircnsul DO 15 48 107 175

printr-icircnsa DO 186 Icircn felul acesta icircn scrierile lui Antim Ivireanul nu

se icircnregistrează concurenţa dintre formele el ea ei ele şi icircnsu icircnsa

icircnşii icircnsele din epoca anterioară şi din alte texte literare contemporane

lui icircn special nordice65

II414 Sicircnt frecvente pronumele compus cu prepoziţia de66

dicircnsul dicircnsa dicircnşii dicircnsele la nominativ şi acuzativ

Icircn unele contexte pronumele din paradigma lui dicircnsul primesc o

nuanţă reverenţială ca icircn bdquoŞi Ioan Zlatoust pentru rugăciune zice Nu

numai cicirct izbăveaşte de toată nevoia şi supărarea sufletească şi trupească

pre ceia ce să nevoiescu cu dicircnsa ce icircncă şi priiateni cu sicircngur Dumnezău

icirci face şi a vorovirea cu dicircnsul icirci icircnvredniceacuteşterdquo Pred 1694 3r-v

Icircn alte contexte icircnsă pronumele dicircnsul dicircnsa etc sicircnt sinonime

ale formelor din paradigma lui el aşadar nu au nuanţă de politeţe sau de

reverenţă (fiind substitute ale numelor proprii şi comune deopotrivă

animate umane animale şi inanimate vezi de pildă bdquocăzicircnd elefantul

mort preste dicircnsul muri şi el [Eleazar]rdquo CVNTO 309 bdquoşi luicircnd-o pre

dicircnsa o făcură icircntocma cu pămicircntul [cetatea Ierihonului]rdquo CVNTO

64

Densusianu ILR II p 117 cf Rosetti ILR 1978 p 146 65

Vezi ILRL 1997 p 329 C Fracircncu Limba Cazaniei lui Varlaam icircn SLLF III

1974 p 65 66

Vezi discuţia despre etimologia pronumelor de tipul dicircnsul la Al Niculescu

şi Al Roceric Pronumele dicircnsul icircn limba romacircnă icircn SCL VIII (1957) nr

3 p 315-317

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 182

265 bdquoce iaste păpistăşiia sau ce zice papa pentru dicircnsa că iasterdquo CL

3v bdquoi-au suit pre dicircnşii icircntr-un munte icircnaltrdquo DO 8 bdquoci să facem cum

face ariciul că după ce merge la vie icircnticirci să satură el de struguri şi apoi

scutură viţa de cad broboanele jos şi să tăvăleşte pre dicircnsele de să icircnfig

icircn ghimpii lui şi duce şi puilorrdquo DO 73

II415 Icircn privinţa concurenţei dintre pronumele personale din

paradigma lui el şi a celor de tipul dicircnsul nu am remarcat o situaţie

deosebită de cea comună icircn limba literară la sficircrşitul secolului al XVII-lea67

Icircn predici numărul ocurenţelor formei el şi al aparițiilor formei dicircnsul este

foarte apropiat icircnregistricircndu-se 91 pentru el şi 99 pentru dicircnsul icircn

Chipurile Vechiului şi Noului Testament diferenţa este ceva mai mare

dar nu suficientă pentru a se putea vorbi despre preferinţa pentru una

dintre forme aici icircnregistricircndu-se 37 de ocurenţe ale pronumelui el şi

23 ale formei dicircnsul Aşadar textele lui Antim Ivireanul nu pun icircn

evidenţă icircnceputul impunerii formelor el ea ei ele icircn detrimentul celor

cu prepoziţie + urmaşele lui ipse fapt ce se va petrece pe parcursul

secolului al XVIII-lea68

icircn majoritatea ariilor culturale romacircneşti

Numai textele literare din Moldova privilegiază mai multă vreme for-

mele pronominale din seria dicircnsul69

De asemenea nu am consemnat

utilizarea pronumelui dicircnsul la nominativ ci numai icircn cazul acuzativ

cu prepoziţie potrivit uzului din epoca veche70

II416 Antepunerea formei atone a pronumelui personal de

persoana a III-a feminin singular acuzativ faţă de verbul auxiliar din

structura perfectului compus (ori a mai mult ca perfectului perifrastic)

este frecventă icircn textele lui Antim Ivireanul fapt obişnuit de altfel icircn

epoca veche icircn toate variantele literare bdquoo au cicircştigatrdquo Pred 1694 2v

67

Vezi raportul dintre el şi dacircnsul icircn Biblia de la Bucureşti Facerea pus icircn

evidenţă de Vasile Arvinte icircn STLFAC p 74 68

Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 90-93 idem Limba şi stilul

Vulgatei p 822 69

Vezi Doina Marta Bejan op cit p 57-58 70

Al Niculescu şi Al Roceric op cit p 324

Morfologia 183

bdquocu mult mai vicircrtos [] o ai roditrdquo bdquoo ai scos la lumină şi o ai

icircmpodobitrdquo bdquomi-ai poruncit mărie-ta de o am tipăritrdquo Ded 1694 p

399 bdquoo au scris şi o au tipărit şi o au icircndreptatrdquo CL 2v cu Evangheliia

Pavel au smerit micircndriia Romei şi icircntr-icircnsa o au icircntemeiat Ded

1703O 407 bdquonu o au cunoscutrdquo CVNTO 264 bdquonu o au datrdquo

IcircPTPO 359 bdquonu o au putut cicircştigardquo DO 44 bdquoo am alesrdquo DO 19 bdquoo

am cicircştigatrdquo DO 45 bdquoo am datrdquo AMAO 327 bdquoo am făgăduitrdquo DO

45 bdquoo am icircmpărţitrdquo IcircBO 366 bdquoo am icircnchinatrdquo DO 45 AMAO

327 bdquoo am pierdutrdquo DO 209 bdquoo am supusrdquo AMAO 328 bdquoo am

zisrdquo DO 3 bdquoo au adusrdquo CVNTO 259 bdquoo au alesrdquo DO 19 bdquoo au

arătatrdquo DO 9 bdquoo au biruitrdquo CVNTO 312 bdquoo au datrdquo CVNTO 300

307 313 bdquoo au dusrdquo DO 70 bdquoo au făcutrdquo CVNTO 287 bdquoo au fost

biruitrdquo DO 131 bdquoo au fost datrdquo CVNTO 307 bdquoo au jărtvuitrdquo

CVNTO 270 bdquoo au omoricirctrdquo CVNTO 286 bdquoo au potolitrdquo DO 106

bdquoo au sfăricircmatrdquo CVNTO 266 bdquoo au sficircrşitrdquo CVNTO 251 bdquoo au

sfinţitrdquo CVNTO 303 bdquoo au spurcatrdquo CVNTO 309 bdquoo au stăpicircnitrdquo

CVNTO 308 bdquoo au ţinutrdquo CVNTO 314 bdquoo au văzutrdquo DO 45

CVNTO 279 bdquoo au zisrdquo DO 60 bdquovremea care icircn deşărt o am

pierdutrdquo DO 209 bdquoAceastă sficircntă beseacuterică [] o am dat şi o am

icircnchinat [] marelui Dumnezeu [] şi o am supusrdquo AMAO 327-328

bdquoPre această Hetură Avraam o au luatu muiarerdquo CVNTO 258

bdquorăsturnicircndu-le capiştea o au făcut staul de gunoiurdquo CVNTO 287

Numărul acestor construcţii nu depăşeşte icircnsă cu mult numărul

ocurenţelor cu structura literară astăzi cu postpunerea pronumelui

personal (forma atonă) faţă de participiul din structura perfectului

compus bdquopentru spăseniia aceştii turme cuvicircntătoare carea au dat-o

Dumnezeu icircn micircinile noastrerdquo IcircBO 366 bdquoAflat-au Hristos pre acea

oae rătăcită şi au luat-o pre umerile salerdquo DO 121 bdquoau apucat-o de

micircnă şi s-au sculat fatardquo DO 144 bdquoau rupt-o şi au băgat-o icircnsuş icircn

focrdquo DO 171 bdquostau de mă mir pentru ce nu zice pre moartea am

chiemat-o să-m fie micircntuire ce zice pre moartea am chiemat-o să-mi

fie tatărdquo DO 222 bdquodicircnd pre Tliamar muiare lui Or şi după moartea lui

Or nefăcicircnd copii cu dicircnsul au dat-o lui Avnanrdquo CVNTO 267 bdquocu

multele osteneli şi cu sudoarea făţei mele am săvicircrşit-o şi am

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 184

icircnfrumoseţat-o precum să veacutederdquo AMAO 327 bdquosă nu afle nimenea

pricină să zică că au pierdut-o sau au ars icircn casa lui sau i-au furat-o

cinevardquo CPO 390 bdquoau icircnchipuit-ordquo DO 45 bdquoau icircnfipt-ordquo DO 182

bdquoau luat-ordquo DO 121 205 bdquoau omoricirct-ordquo DO 185 bdquoau numit-ordquo

CVNTO 247 bdquoau rădicat-ordquo DO 152 bdquoau ricircnduit-ordquo DO 212bdquoau

sfăricircmat-ordquo DO 195 bdquoau ticirclcuit-ordquo CVNTO 271 bdquoau văzut-ordquo

DO 20 bdquoau veselit-ordquo DO 195 bdquon-am luat-ordquo DO 228 bdquon-au

cicircştigat-ordquo DO 112 bdquon-au făcut-ordquo DO 99

Distribuţia celor două construcţii este uniformă pe parcursul

icircntregii activităţi a lui Antim Ivireanul cu precizarea că icircn textele de

mică icircntindere prefeţe dedicaţii postfeţe forma care apare este cea cu

pronumele personal antepus auxiliarului de la perfect compus

Mai rar a fost icircnticirclnit pronumele o aticirct icircnaintea auxiliarului cicirct şi

reluat după participiul verbului din structura timpului perfect compus

bdquoicircnsă aceasta o au iscoditu-ordquo DO 59 bdquonici mănăstirea Sneagovului o

am luat-o cu de-a silardquo DO 227

Structurile diferite se pot succeda icircn interiorul aceluiaşi fragment

cum este cazul pasajului următor din Cazanie la adormirea Preasfintei

Născătoarei de Dumnezeu

bdquoPre aceasta au văzutu-o Moisi icircn muntele Sinaei ca un rug

aprins şi nu ardea

Pre aceasta au văzut-o Aaron ca un toiag icircnflorit şi plin de roadă

Pre aceasta au văzut-o Iacov ca o scară icircntărită din pămicircnt picircnă

icircn ceriu şi icircngerii lui Dumnezeu să suiia şi să pogoricircia pre dicircnsa

Pre aceasta o au văzutu-o Iezechiil ca o uşă icircncuiată prin careacute

nimenea n-au trecut

Pre aceasta o au văzutu-o Ghedeon ca o licircnă Avvacum ca o

dumbravă umbroasă Daniil ca un munte şi Solomon ca un patrdquo DO 20

II42 Pronumele de reverenţă

Categoria gramaticală a pronumelui de reverenţă este bine

reprezentată icircn dedicaţiile cărţilor icircn cele două scrisori de apărare ale

lui Antim către Constantin Bracircncoveanu şi icircn predici prin forme de

persoana a II-a şi a III-a singular şi plural

Morfologia 185

Icircn dedicaţii şi prefeţe elogierea directă a domnitorului impune

previzibil utilizarea locuţiunilor care conţin referirea la poziţia ocupată

icircn dregătoria ţării icircnălţimea ta măria ta mărimea ta bdquoo icircnchină ceii de

Dumnezeu cinstită icircnălţimei-talerdquo Ded 1715O 411 bdquocu icircnchinăciune

să aduce icircnălţimii-talerdquo Ded 1709O 411 bdquopreaicircnţeleptului suflet al

măriei talerdquo Pred 1694 4v bdquosă trăieşti măria ta [] icircntru cinstit

scaunul măriei talerdquo şi bdquoAl măriei tale mic rugătoriurdquo Pred 1694 5r

bdquomi-ai poruncit mărie tardquo Ded 1694O 399 bdquodentru ale mării tale

cheltuialerdquo Ded 1703O 407 bdquola icircnălţimea cea de Demnezeu cinstită a

mărimei-talerdquo Ded 1715O 409 bdquova rămicircne măriei-tale şi slavardquo

Ded 1709O 412

Aceleaşi forme apar şi icircn cuprinsul discursului omiletic

elogiindu-l ocazional pe domnitorul ţării bdquopreaicircnălţat scaunul mării-

salerdquo bdquoluminată casa măriei-salerdquo bdquosă supue pre toţi vrăjmaşii []

podnojie picioarilor mării-salerdquo DO 8 bdquomă rog şi eu [] ca să te

păzească pre măriia ta icircncununat cu slavă şi cu cinstea icircntreg şi

sănătos icircn mulţi ani cu multă fericirerdquo DO 89 La fel ele sicircnt

normale icircn pledoariile adresate lui Constantin Bracircncoveanu icircn 1712 şi

icircn introducerea care o icircnsoţeşte pe prima bdquofiind măriia-sa icircndemnatrdquo

bdquoscoate den inima mării-tale acel ghimprdquo DO 226 bdquoicircnaintea

făcătorului mieu de bine carele eşti măriia-tardquo DO 227 bdquoeu pohtesc

să fac voia măriei-talerdquo DO 230 etc

Adresicircndu-se auditoriului obişnuit icircn predici Antim utilizează

de obicei pronumele personale apar icircnsă şi forme ale pronumelui de

politeţe cu precădere icircn cuvicircntarea rostită la icircnscăunarea ca mitropolit

şi mai rar icircn celelalte bdquom-au ricircnduit şi pre mine Dumnezeu şi m-au

pus om mic fiind şi smerit păstor mic la mica turmă la

dumneavoastră pre carii eu nu vă am nici vă ţiu turma mică ci mare şi

icircnaltărdquo DO 8 bdquoŞi m-au trimis la dumneavoastră să vă fiiu păstor

părinte sufletesc rugător cătră Dumnezeu pentru buna sănătatea şi

spăseniia dumneavoastră şi a cinstitelor dumneavoastră case purtători

de grijă la cele ce ar fi spre folosul micircntuinţiirdquo DO 6-7 bdquodimpreună

cu dumneavoastră să pătimescrdquo bdquodumneavoastră icircncă aveţi datorie []

pentru folosul cel sufletesc al dumneavoastrărdquo DO 7 bdquosă vă

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 186

icircntărească şi pe dumneavoastră de la mic picircnă la mare icircmpreună cu

toţi ai dumneavoastră icircntru credinţa cea bunărdquo DO 8 bdquodumnea-

voastră iară de pe aceasta vă veţi arăta cum sicircnteţi adevăraţii fii

sufleteştirdquo DO 89 bdquopre dumneavoastră vă pohtesc să ascultaţ cu

dragosterdquo DO 121 bdquodumneavoastră celor ce sicircnteţi de faţă şi celor ce

lipsesc tuturor să vă dea sănătaterdquo DO 139

Pronumele de politeţe este utilizat şi cicircnd situaţia de discurs

impune adresarea directă către un alocutor specific cum este cazul unor

pasaje din cuvicircntările de icircnmormicircntare bdquoaşa zic şi eu [] cătră

dumneata (cutarele) şi cătră ceacutelialalte iubite rudeniirdquo DO 188 bdquozic şi

eu [] cătră dumneata (cutarele) şi cătră ceacutelialalte iubite rudenii să

icircncetaţi icircntristareardquo DO 193

De asemenea este folosit constant pronumele de politeţe cu

referire la persoane identificate anterior icircn discurs bdquoŞi să aibă datorie

dumnealor71

să cerceteze cu tot denadinsul să vază face egumenul acea

milă necontenit precum s-au hotăricirct au bardquo şi bdquoicirci pohtim pe dumnealor

ca pe nişte fii iubiţi să facă această ostenealărdquo AMAO 329 bdquoicircncăş icirci

pohtesc pe dumnealor să le fie milă de această casă şi pururea să se

nevoiască pentru sporul ei şi să nu icircndrăznească nimenea din dumnealor

să strice careacutecumva vreuna din obiceaele [] ce s-au făcutrdquo AMA 339

Icircn categoria onorificelor utilizate de Antim se includ şi cicircteva

locuţiuni cu baze de formare substantive abstracte ce exprimă

bdquoicircnsuşireardquo72

icircnţelepţie bdquodragostea ce am de-a pururea cătră icircnţelepţiia

voastrărdquo DO 34 bdquopohtesc pre icircnţelepţiia voastră să-mi daţ puţinică

ascultarerdquo DO 74 bdquodatoriia cea părintească ce am cătră icircnţelepţiia

voastră mă icircndeamnărdquo DO 89 smerenie bdquoPentru aceasta dară şi

smerenia noastră [] sicircnt datoriu nu numai să mă rog lui Dumnezeu

pentru fericita sănătate şi buna icircntărire icircntru luminat scaunul măriei-

tale ce şi veri cu ce alt mijloc aşi putea să mă arăt cătră măriia-ta

71

bdquo5 epitropi din ceata neguţătorească pre carii i-am ales noi icircnşine de

bunăvoia noastră şi i-am aşăzat Şi sicircnt aceştea jupan Neacşul biv staroste

jupan Nica zaraful jupan Manul al lui Apostoli jupan Gheorghe abagiul sicircn

Vasilie şi jupan Şerban sicircn Groziirdquo AMAO 328 72

Vezi GALR 2005 I p 63

Morfologia 187

mulţemitoriurdquo CVNTO 242 bdquoAşăzămicircntul tuturor lucrurilor [] ce

va smereniia noastră să se facă [] la beserica noastrărdquo AMO 327

bdquoCap osebit carele smereniia noastră acum l-am aşăzat la leat 7224rdquo

AMAO 346 bdquoCucernicilor preoţi [] de la atotputeacuternicul Dumnezeu

va rugăm milă [] iară dela smereniia noastră molitvărdquo IcircBO 365

bdquoTuturor de obşte de la preaputernicul Dumnezeu vă rugăm milă []

iar de la smereniia noastră molitvărdquo CPO 387

II43 Pronumele şi adjectivul pronominal de icircntărire

II431 Norma literară generală din epoca veche permite ata-

şarea particulei de icircntărire -şi la pronumele personal dicircndu-i acestuia

valoarea unui pronume de icircntărire eluşi eişi luişi loruşi noişi mieişi

dicircnseişi73

etc Dintre acestea icircn scrierile lui Antim Ivireanul apare

forma de persoana a III-a singular masculin icircn cazul dativ luişi (luiş)

a cărui structură semantică este [pronume personal] + [emfază] (şi care

de altfel este şi cel mai frecvent utilizat icircn epoca veche74

) bdquoşi-ş găti

luiş ceriu icircnsufleţit cel ce au icircntărit ceriurile cu icircnţelepciunea sardquo DO

44 bdquoDumnezeu i-au ispitit pre dicircnşii şi i-au aflat luişi vreacutednici ca aurul

icircn ulcea i-au lămurit pre eirdquo DO 79 bdquos-au născut noao cel ce luiş

erardquo DO 200 bdquoluiş stăpicircneacuteşte şi noao celor credincioşrdquo DO 200

bdquoiaste cu putinţă să se afle cineva aticircta de vrăjmaş luiş cicirct să lase să

treacă şi aceste trei zile şi să rămicirce nepocăitrdquo DO 209 Icircn ms 429 C al

didahiilor din 1781 este utilizat o singură dată şi eişi icircntr-un punct icircn

care versiunea din 1722-1725 prezintă numai pronumele reflexiv şie

DO 109

II432 Discursul emfatic religios mai ales icircn cuprinsul pre-

dicilor favorizează utilizarea pronumelui şi a adjectivului pronominal

de icircntărire Aşa se face că icircn scrierile mitropolitului Antim Ivireanul

apar foarte multe forme de icircntărire aticirct cu uz pronominal (o carac-

teristică a limbii vechi) cicirct şi cu uz adjectival (structură normală şi icircn

73

Vezi Arvinte STLFAC p 74 74

Densusianu ILR II p 118

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 188

limba literară modernă) Pronumele de icircntărire utilizat fără determinant

este icircnticirclnit mai frecvent şi nu de puţine ori dislocat faţă de verbul

determinat bdquoicircnsuţi stăpicircne sfinţeşte untuldelemn acestardquo IcircBO 375

bdquoPentru că măriia-ta [] icircnsuţi ai odrăslit ca o odraslă cu străluciri de

aurrdquo CVNTO 243 bdquoPrimeacuteşte ca un milostiv de să pune icircn braţele

dreptului Simeon cela ce iaste numai icircnsuşi drept [] Duce poclon

lucru carat cela ce iaste numai icircnsuşi curatrdquo DO 31 bdquoVenit-au (pre-

cum icircnsuşi zice) ca să caute şi să micircntuiascărdquo DO 109 bdquoprecum icircnsuşi

la Ioann icircn 17 capete zicerdquo IcircBO 370 bdquoprecum icircnsuşi la Mathei cap 25

zicerdquo IcircBO 371 bdquone batjocorim icircnşine leacutegiardquo DO 26 bdquonu icircndrăznesc

[] să facem paretisis icircnşine noi de voia noastrărdquo75

DO 230

Uzul adjectival este evident icircn structuri cu un substantiv ori un

substitut al acestuia precum bdquoPre cei ce sicircnt pricina răutăţii icirci ştiu cine

sicircnt ca cum mă ştiu icircnsumi pre minerdquo DO 229 bdquosă iubeşti pre

domnul Dumnezeul tău [] şi pre aproapele tău ca icircnsuţi pre tinerdquo

DO 53 bdquoau doară la fel faci tu icircnsuţirdquo DO 235 bdquomăriia-ta icircntre

prealuminatul neam al Băsărăbeştilor dintru carii s-au arătat domni

vrednici şi creştini icircnsuţi ai odrăslit ca o odraslă cu străluciri de aur şi

ai icircnflorit ca o floare cu bun mirosrdquo CVNTO 243 bdquoicircnsuşi Ioann ca

un rob slujaşterdquo DO 65 bdquoicircnsuş Dumnezeurdquo DO 109 170 bdquoicircnsuşi

arhiereulrdquo DO 117 bdquo[el] pune supt datorie cu cuvintele lui şi cu

rugăciunea lui pre soarele cel de taină al dreptăţii pre icircnsuş unul născut

fiiul lui Dumnezeurdquo DO 168 bdquoiar cel ce sudue pe preot pre icircnsuşi

Domnul nostru sudue şi necinsteacuteşterdquo DO 173 bdquoel icircnsuşi va cunoaşterdquo

AMAO 338 bdquoicircnsuşi Hristos la Marco cap 17 zicerdquo IcircBO 371

bdquoicircnsăşi preacurata stăpicircnă Maica lui Dumnezeurdquo DO 167 bdquone

omoricircm icircnşine pre noirdquo DO 33 bdquopicircricircndu-ne icircnşine pre noirdquo DO 36

bdquode vom iubi pre vecinii noştri ca icircnşine pre noirdquo DO 39 bdquonumai

pre noi icircnşine [] ne facem mai icircnţelepţi şi decicirct Dumnezeurdquo DO 80

75

Pronumele personal noi funcţionează ca apoziţie pe licircngă pronumele de

icircntărire icircnşine luicircnd icircn considerare punctuaţia stabilită de editor icircn cadrul

fragmentului

Morfologia 189

bdquone icircnşelăm noi icircnşinerdquo DO 95 bdquopentru ce nu clevetiţ icircnşivă pre voirdquo

DO 171

Icircn cadrul unor construcţii ample apariţia elementului emfatic la

mare distanţă de posibilul determinat face nesigură identificarea lui ca

pronume (deci fără un determinat) sau adjectiv pronominal de icircntărire

dislocat bdquoIar Dumnezeul cel mare şi icircnalt carele iaste icircnchinat de toate

făpturile izvorul preaicircnţelepciunii adicircncul cel neurmat al bunătăţii

icircntru adevărat şi adicircncimea cea nehotăricirctă a bunii icircndurări icircnsuşi ca un

stăpicircn şi iubitoriu de oameni să trimită darul Duhului Sficircnt pre cinstit şi

cel de Dumnezeu icircncununat cap al prealuminatului domnului şi al

nostru de obşte de mult bine făcătorrdquo DO 8

Cazurile de icircntrebuinţări incorecte cu dezacorduri icircn gen număr

şi persoană nu sicircnt frecvente bdquoicircnticircmplarea cea viitoare iaste nevăzută şi

icircnsăşi icircngerilor necunoscută pentru că numai la Dumnezeu toate sicircnt

cunoscuterdquo CPO 392 ndash dezacord provocat probabil de genul

substantivului care este centrul nominal al propoziţiei

II433 Valoare de pronume sau adjectiv pronominal de icircntărire

primeşte icircn unele contexte și termenul singur bdquoDintru carea noi

luminicircndu-ne pren dumnezăeștii și ai duhului propoveacutednici apostoli și

sicircnguri văzători a icircnfricoșatelor a Domnului taine [] am cunoascut

pre Tatăl nenăscutrdquo Postf 1693O 397 bdquoDintr-aceasta să naşte mare

cuviinţă ai vitejiii sufleteşti adeverinţa direptăţii plinirea icircnţelepciunii

precum zice singur icircnceacuteperea icircnţelepciunii frica lui Dumnezăurdquo Pred

1694 4v bdquoNu numai cicirct izbăveacuteşte de toată nevoia şi supărarea

sufletească şi trupească pre ceia ce să nevoiescu cu dicircnsa ce icircncă şi

priiateni cu sicircngur Dumnezău icirci facerdquo Pred 1694 3r-v

bdquosă nu facă

ucidere sau el singur sau puind pre altul sau icircndemnicircnd şi sfătuindrdquo

IcircPTPO 359 bdquoCare botez l-au arătat singur domnul Hristos poruncind

şi apostolilor să-1 săvicircrşasă precum scrie la Matheirdquo IcircBO 372 bdquocă el

singur ne-au arătat şi ne-au icircnvăţat aceacuteste tainirdquo DO 26 bdquocare

dragoste singur Hristos o adeverează la 22 capete ale lui Matheirdquo DO

48 bdquopăcatul cel dinticirci [] iaste macircndria careacute o au izvodit şi au născut

singur satana carele era icircnger şi să numiia Luceafăr pentru multa

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 190

lumină ce aveardquo DO 49 bdquobunătatea smereniei [] au făcut pre singur

Dumnezeu carele iaste făcătoriul Luceafărului [] de s-au pogoricirct pre

pămacircnt şi s-au făcut omrdquo DO 49 bdquocum ne icircnvaţă singur Hristosrdquo

DO 5276

bdquos-au blestemat ei singuri pre sine nici să mănicircnce nici să

beardquo DO 62 bdquoBucură-te drept aceacuteia că tu singură ai prorocit că te

vor ferici toate neamurilerdquo DO 132

II44 Pronumele reflexiv

II441 Ca icircn limba literară modernă Antim Ivireanul utilizează

pronumele reflexiv cu formă accentuată de acuzativ icircn două situaţii

a) pentru dublarea reflexivului clitic din componenţa verbului la

diateza reflexivă icircn structuri emfatice bdquoduce aceacutele 2 păsări ca să facă

preoţii jărtvă arăticircnd cu aceasta jărtva ceacuteia ce era să se facă pre sine

tatălui pentru noirdquo DO 31 bdquofieştecare om să iubeşte pre sine mai

vicircrtos decicirct toate lucrurilerdquo DO 53 bdquochemicircndu-se pre sine mai micrdquo

DO 61 bdquosă mărturisiia pre sine icircnticirci şi mai mare păcătosrdquo DO 61

bdquoCei ce să cunosc pre sine avuţ aceacuteia pot să dea daruri vreacutednice unui

76

Fragmentul mai amplu care ne permite să icircncadrăm termenul singur icircn clasa

adjectivelor pronominale de icircntărire este icircn manuscrisul copistului Efrem

(1722-1725) bdquoCă de am face cu acest mijloc bine vecinilor noştri cum au

făcut sfinţii şi cum ne icircnvaţă sfintele Scripturi sau mai vicircrtos să zic cum ne

icircnvaţă singur Hristos carele este icircnceputul şi sficircrşitul tuturor oare ce bine

socotiţ că am aveardquo Fragmentul analog din ms 524 C 1781 nu mai conține

determinantul numelui Hristos bdquoCă de am face cu acest mijloc bine vecinilor

noştri cum au făcut sfinţii şi cum ne icircnvaţă sfintele Scripturi sau mai vicircrtos

să zic cum ne icircnvaţă Hristos carele este icircnceputul şi sficircrşitul tuturor

oare ce bine socotiţ că am aveardquo Icircn prima versiune progresia spre climaxul

secvenţei discursive este redată prin cumul de procedee aticirct explicit prin

propoziţia incidentă [bdquosau mai vicircrtos să zicrdquo] cicirct şi implicit prin

determinantul emfatic singur (bdquoicircnsuşirdquo) deosebit de bogat sub raport

conotativ Icircn versiunea a doua omiterea lui singur lasă conotaţia ultimului

element din seria sfinţi ndash Scriptură ndash Hristos să se sprijine numai pe expresia

explicită simplifică discursul şi icircn consecinţă diminuează forţa

argumentaţiei

Morfologia 191

icircmpărat şi cei ce să cunosc pre sine icircnvăţaţ aceia pot să-i facă şi căzuta

laudărdquo DO 83 bdquopăzitu-s-au pre sine după putinţă curat şi

nevinovatrdquo DO 94 bdquosă fac pre sine cum că sicircnt sfinţi şi drepţirdquo DO

135 bdquofăcicircndu-se pre sine ascultătoriu picircnă la moarterdquo DO 152 bdquosă

cunoştea pre sine a fi şi mumă şi slujnicărdquo DO 198 bdquose face pre sine

robrdquo DO 219 bdquos-au dat pre sine-ş icircn micircinile lui Navuhodonosorrdquo

CVNTO 294 bdquopre sine să să facă vinovatrdquo IcircPTPO 356

b) după o prepoziţie icircn contexte icircn care poate fi icircnlocuit de

pronumele personal bdquoau tras la sine Hristos mulţimeardquo DO 4 bdquoau

gonit de la sine o moarte ca aceastardquo DO 11 bdquoicircncă şi de sine uiticircndu-ş

fiindrdquo DO 14 bdquoicircntru care nume Miriam [] icircnţeleacutegem cum că

cuprinde icircn sine trei lucrurirdquo DO 18 bdquol-au iubit [] ca icircnsuşi pre

sinerdquo DO 51 bdquodreptatea noastră icircnaintea lui Dumnezeu iaste ca cicircrpa

muierii ce are pre sinerdquo DO 96 bdquologodnica chiamă cătră sine pre

iubitul mirerdquo DO 113 bdquocicirct iaste de iubitor pre sine omulrdquo DO 115

bdquoau luat spre sine firea lui cea căzutărdquo DO 120 bdquoau luat Dumnezeu

spre sine firea omeneascărdquo DO 121 bdquoau greşit din slăbiciune avicircnd

pre sine truprdquo DO 122 bdquoPrecum un tată din ceşti pămicircnteşti fiind din

sine bune (sic) şi dreptrdquo DO 174 bdquosă se lepede de sinerdquo DO 206

bdquola sine adună florile bunătăţiirdquo CVNTO 242 bdquotrage la sine toate

materiilerdquo CVNTO 243 bdquotrage pre toţi cătră sinerdquo CVNTO 243 bdquoo

parte cuprinde icircn sine cicircte se cuvin a face cel ce să pocăiaşterdquo IcircPTPO

351 bdquocele 12 alcătuiri ce cuprinde icircn sine sficircntul Simvolrdquo IcircPTPO 358

Pronumele reflexiv sine apare cu rol emfatic şi pe licircngă reflexivul

clitic de persoana I bdquosă ne cunoaştem pre sinerdquo DO 104

Gravitatea situaţiei de comunicat impune icircn unele cazuri

cumulul de elemente cu rol emfatic Icircn fragmentul bdquoFost-au lătrat la

cea mai de pe urmă de cicircţva jidovi carii s-au blestemat ei singuri pre

sine nici să mănicircnce nici să bea pănă nu vor ucide pre Pavelrdquo (DO

62) pronumele clitic din structura verbului la diateza reflexivă (s-) este

bdquocuvicircntulrdquo cu rol denotativ icircn comunicare suficient pentru transmiterea

obiectivă a informaţiei Oratorul amplifică discursul creicircnd ad-hoc bdquoo

serie sinonimicărdquo ale cărei elemente trimit spre acelaşi referent extra-

lingvistic ei ndash singuri bdquoicircnşişirdquo ndash pre sine şi icircn felul acesta imprimă

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 192

situaţiei descrise caracterul de absurditate de gest icircmpotriva firii cu aticirct

mai condamnabil

II442 Apar icircn textele lui Antim şi construcţii cu forma accentuată

a pronumelui reflexiv icircn dativ icircnsă distribuţia lor este foarte redusă bdquonu-1

omoară ci-1 face şie-ş fiiu şi moştean icircn casa sardquo DO 109

II45 Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv

II451 Pentru a evoca icircn cadrul discursului cea de-a treia

instanţă discursivă icircn calitate de posesor (singular) al unui obiect

Antim Ivireanul utilizează icircn alternanţă posesivul77

său sa săi sale şi

pronumele personal lui ei Exemplele sicircnt numeroase pentru ambele

opţiuni lingvistice

a) posesiv său bdquoal săurdquo AMAO 335 338 bdquoaproapele săurdquo

DO 48 54 bdquoau urmat dascălului şi icircnvăţătorului săurdquo DO 51

bdquoduhovnicul săurdquo DO 101 bdquofăcătoriul său de binerdquo CPO 388

bdquoFiiul săurdquo DO 107 150 195 bdquofratele săurdquo IcircPTPO 358 bdquoicircnălţimea

lăcaşului săurdquo DO 22 bdquonorodul săurdquo DO 160 184 bdquopohtele

sufletului săurdquo DO 95 bdquoscăldarea nepreţuitului său sicircngerdquo DO 14

bdquosicircngele săurdquo DO 71 149 IcircBO 370 bdquovecinului săurdquo IcircPTPO 359

sa bdquoa sa bunătaterdquo DO 130 bdquoa sa creştinătaterdquo DO 89 bdquoa sa pildărdquo

DO 89 118 bdquofiinţa sardquo DO 112 bdquolucrarea sardquo DO 121 bdquolumina

sardquo DO 111 bdquomărirea sardquo DO 9 bdquomila sardquo DO 13 15 22

77

Din perspectiva celor mai noi abordări icircn gramatica limbii romacircne posesivul

ridică probleme de icircncadrare morfologică Astfel bdquoca trăsătură tipic

adjectivală posesivul a păstrat din latină acordul icircn gen număr şi caz cu

nominalul determinat [] Acordacircnd prioritate acestei trăsături posesivul

poate fi interpretat icircn toate ocurenţele ca adjectiv posesiv (sn) determinacircnd

un nominal direct (caietul meu) sau indirect prin intermediul elementului al

(un caiet al meu) sau determinacircnd un pronume semiindependent (Al meu a

dispărut)rdquo vezi GALR 2005 I p 236 icircn acelaşi timp icircnsă posesivul

manifestă şi trăsături pronominale ceea ce icircnseamnă că acesta bdquopoate fi

interpretat ca formă de genitiv a pronumelui personal (sn)rdquo vezi ibidem p

236-237

Morfologia 193

bdquoproniia sardquo DO 22 bdquoruda sardquo DO 24 bdquoroada sardquo DO 53 bdquovicircrsta

sardquo DO 136 bdquovoia sardquo DO 10 bdquovremea sardquo DO 53 bdquozidirea sardquo

DO 198 săi bdquoicircngerii săirdquo DO 8 120 bdquoucenicii săirdquo DO 9

bdquoucenicilor săirdquo DO 9 bdquovrăjmaşii săirdquo DO 109 sale bdquomicircinile

salerdquo DO 197 198 bdquoplata creştinătăţii salerdquo DO 88 bdquomaicii salerdquo

DO 198 222

b) pronume personal lui bdquodragostea luirdquo DO 10 bdquofeciorii luirdquo

DO 160 CVNTO 271 bdquofratele luirdquo DO 9 bdquolumina dumnezeirii luirdquo

DO 4 bdquomuiarea luirdquo IcircPTPO 359 bdquoobrazul luirdquo DO 10 bdquoochii luirdquo

DO 210 bdquoputeacuterea luirdquo DO 11 bdquosufletul luirdquo IcircPTPO 358 bdquovenirea

luirdquo DO 4 bdquovrăjmaşul luirdquo CVNTO 277 ei bdquoalsăurile eirdquo DO 130

bdquocinstea eirdquo DO 46 bdquoFiiului eirdquo DO 18 20 bdquonumele eirdquo DO 18

bdquopicircntecele eirdquo DO 42 46 bdquoprealuminatelor ei darurirdquo DO 16

bdquosufletul eirdquo DO 20 bdquotrupul eirdquo DO 20 116 bdquovorba eirdquo DO 24

Icircn general icircn scrierile din a doua parte a epocii vechi se remarcă

tendinţa de privilegiere a exprimării posesiei prin formele cores-

punzătoare ale pronumelui personal bdquodatorită clarităţii lor privind genul

posesoruluirdquo78

Icircn textele mitropolitului nu am remarcat icircnsă preferinţa

pentru una sau alta dintre construcţii ca urmare a nevoii de lămurire a

textului Icircn schimb Antim Ivireanul utilizează alternativ posesivul şi pro-

numele personal pentru a evita redundanţa şi pentru a asigura dinamismul

expresiei icircn mod special icircn discursul oratoric bdquoŞi mă rog bunătăţii lui şi

iubirii sale de oameni să-mi lumineze mintea ca să poci propovedui

cuvicircntul adevărului şi să-mi icircntărească inima icircntru frica lui ca să pociu

păstori cuvicircntătoarea turma lui cea aleasă careacute o au răscumpărat cu

preascump sicircngele său din micircna vrăjmaşuluirdquo DO 7 bdquolas să laude

alţii lucrurile lui ceacutele slăvite alţii să povestească cea preste firea

omenească bărbăţiia sufletului săurdquo DO 156 bdquoŞi acela ce nu face un

icircmpărat cu norodul său şi un tată cu feciorii lui fără de rugăciune

vltrgteţ să o facă Dumnezeu cu noi netreacutebnicii din voinţa sa fără de a

ne ruga luirdquo DO 160 etc

78

ILRL 1997 p 330 vezi şi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 99

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 194

De asemenea ambele tipuri de construcţii sicircnt folosite pentru

exprimarea aticirct a posesiei icircn legătură cu subiectul propoziţiei (de

exemplu bdquoDomnul nostru icircnvăţicircnd pre sfinţii lui ucenici le ziceardquo

Pred 1694 3r bdquoDe va vrea cineva din iubitorii de Hristos creştini []

ca să lase la sficircrşitul vieţii lui niscare banirdquo AMAO 344 ndash bdquodintru

care [bani nn] să ricircnduiască obrazul acela ce-i lasă să se facă vreun

feacutel de milostenie [] pentru micircntuirea sufletului săurdquo AMAO 344

bdquopicircnă nu vor aduce scrisoare fieştecarele de la stăpicircnul său IcircBO

381) cicirct şi atunci cicircnd relaţia de posesie vizează un alt element al

enunţului (de exemplu bdquofolosul sufletescu ce iau pravoslavnicii creştini

dintru ajutoriul eirdquo [al rugăciunii nn] Pred 1694 3v bdquopentru răutăţile

lui [ale lui Ioahaz nn] l-au luat faraon şi l-au dus la Eghipetrdquo

CVNTO 294 ndash bdquoalţii să povestească cea preste firea omenească

bărbăţiia sufletului săurdquo [a lui Dimitrie] DO 156 bdquoaşa cere şi

Dumnezeu de la creştini [] credinţi şi fapte bune [] de la

fieştecarele după putinţa sardquo [a fiecăruia nn] IcircBO 367)

II452 Substantivele care desemnează relaţiile de rudenie sicircnt

icircnsoţite aticirct de posesiv cicirct şi de pronumele personal cu preponderenţa

primei structuri bdquocumnată-sardquo CVNTO 315 bdquofie-sardquo CVNTO 261

300 bdquofiică-sardquo CVNTO 270 307 bdquofiiu-săurdquo CVNTO 255 bdquofiiu-

săurdquo CVNTO 252 bdquofrate-săurdquo CVNTO 248 311 bdquofrăţini-săurdquo

CVNTO 256 bdquomaică-sardquo DO 66 73 CVNTO 271 319 bdquomicircne-sardquo

CVNTO 264 bdquomumă-sardquo DO 123 CVNTO 280 311 IcircPTPO 358

bdquonepoată-sardquo CVNTO 305 bdquosoru-sardquo CVNTO 279 bdquotată-săurdquo

CVNTO 275 281 286 bdquotăticircne-săurdquo CVNTO 252 280 281 şi

bdquodicircndu-ş fata lui domnului perşilorrdquo CVNTO 255 bdquoIacov şi Ioann

fratele luirdquo DO 9 bdquole aduce trei marturi vrednici de crezut pre

Moisi pre Ilie şi pre Tatăl lui cel cerescrdquo DO 77 bdquomurind acolo şi

Thara tatăl luirdquo CVNTO 256 bdquopre fratele lui icircl urăşterdquo DO 25 54

bdquopre Ioann şi pre Iacov fratele luirdquo DO 74

II453 Icircn cazul icircn care posesorul este plural Antim Ivireanul

utilizează frecvent pronumele personal lor bdquocredinţa lorrdquo DO 24

Morfologia 195

bdquodascălul lorrdquo DO 9 bdquofaţa lorrdquo DO 15 bdquoinima lorrdquo DO 5 bdquolumina

lorrdquo DO 10 bdquomicircinile lorrdquo DO 5 bdquomoşiia lorrdquo DO 13 etc

Foarte rar am consemnat şi posesivul său cu referire la instanţa

discursivă la plural bdquoMulte şi alese lucruri trebuesc a le săvicircrşi

icircmpăraţii cei buni şi vrednici iar mai vicircrtos au datorie să păzească pre

norodul său de armele şi de stricăciunile vrăjmaşilorrdquo DO 184 Este o

normă arhaică concurată de cea cu lor icircncă din prima perioadă a scri-

sului literar romacircnesc şi care spre sficircrşitul epocii vechi devine foarte

rară79

Motivul schimbării este tot nevoia de claritate

II454 La fel ca icircn structura atributelor substantivale genitivale

al a ai ale este formant variabil şi icircn structura posesivului (bdquoun coleg

al meurdquo bdquoo idee a meardquo bdquoaceşti prieteni ai meirdquo bdquonişte poezii ale

mele80

) după norma variantei literare munteneşti

al bdquoăst fiu al săurdquo DO 198 bdquoşi fieştecare pre al său bărbat să-l

aibărdquo IcircBO 374 bdquoal nostru de obşte de mult bine făcător Io Costandin

Basarab voevodrdquo DO 8 bdquoacest lucru mare al vostrurdquo IcircBO 366

a bdquodupă a mea proastă socotealărdquo DO 18 bdquoaceastă puţinică a

mea cucernică scrisoarerdquo DO 232 bdquoEu (cutarele) cu a mea micircnă am

iscălit şi-am icircntărit această a mea diată şi cu a mea pecete am pecetluitrdquo

CPO 393 bdquopentru multa a noastră micircndrierdquo DO 104 bdquocu aciastă

scrisoare a noastrărdquo CPO 388 bdquocea deşartă viiaţă a voastrărdquo DO 7

ai bdquo100 de ani ai mieirdquo CVNTO 252 bdquoaceşti fraţi ai mieirdquo

AMAO 339 bdquoaceşti moştenitori ai mieirdquo CPO 392

ale bdquoaflări ale melerdquo DO 215 bdquoneputinţe şi nevoi ale noastrerdquo

DO 72

79

ILRL 1997 p 330 80

Interpretate ca adjective pronominale dezvoltate icircn tradiţia gramaticii

romacircneşti

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 196

II46 Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ

II461 Pronumele şi adjectivul demonstrativ de apropiere este

utilizat icircn textele lui Antim Ivireanul icircn conformitate cu norma literară

generală icircn epoca veche (cu formele etimologic compuse de origine

maramureşeană81

care au intrat şi icircn limba literară modernă ori cu cele

care prezintă encliza particulei -ş(i))

m sg N-Ac acesta ndash acest acesta C 1v bdquoacesta iaste lucrul cel

dinticircirdquo DO 3 bdquoacest ceasoslovrdquo C 1r bdquoacest Osie au fost icircmpăratrdquo

CVNTO 290 bdquoicircntr-acestaş chiprdquo AMAO 325 bdquoacestaşi

evanghelistrdquo CL 5r

f sg N-Ac aceasta ndash această bdquoicircn leagea veacuteche şi icircntr-această

noaordquo Pred 1694 2r bdquoaceasta [] au adunat mai multă folosinţărdquo şi

bdquopre această besearicească organărdquo Pred 1694 4v bdquosă trăieşti []

icircntr-această viaţărdquo Pred 1694 5r bdquoAceasta o am zis cicircnd m-am făcut

mitropolitrdquo DO 3 această C 1v bdquoaceastă stepănărdquo DO 6

m pl N-Ac aceştia ndash aceşti bdquoaceştia era din toţi părinţii legii

vechi mai ales şi mai marirdquo DO 11 bdquocopii aceştia să fie din cei ce

icircnvaţă cu mila beseacutericiirdquo AMAO 344 bdquodupă cum pohtesc oamenii

aceştirdquo DO 43 bdquoau cinstit pre aceşti 2 prorocirdquo DO 78 bdquoAceacutestia

voesc să facă aceşti moştenitori ai mieirdquo CPO 392

f pl N-Ac acestea ndash aceste bdquoau tras la sine Hristos mulţimea cu

unele ca aceacutesteardquo DO 4 bdquoaceacutesteacutea (sic) sicircnt temeacuteele creştinătăţiirdquo DO

23 bdquoaşa precepicircnd cuvintele aceacutesteardquo DO 104 bdquoaceacuteste bunătăţ ale

sufletuluirdquo DO 47 aceacutestia CL 6r

m sg G-D acestuia ndash acestui bdquope vremea acestuia să ade-

verează să fie murit Adamrdquo CVNTO 249 bdquosă suppue voinţa lor supt

voia acestuia unuia singurrdquo DO 151 bdquodragostea micircntuitorului

acestuiardquo DO 11 bdquocu setia acestui pahar să lucra micircntuirea sufle-

telorrdquo DO 13 bdquoumbra acestui soarerdquo DO 58 bdquoaducerea moaştelor

acestui sficircntrdquo CPO 388 bdquoicircn scaunul domniei acestuia de Dumnezeu

păzit pămicircntrdquo C 1715 2r

81

Ivănescu Problemele capitale p 319-320

Morfologia 197

m f pl G-D acestora ndash acestor bdquoIcircmpotriva acestora hiara are

pururea aceacuteiaş inimărdquo DO 219 bdquoŞapte faceri de bine icircmpotriva

acestorardquo IcircBO 377 bdquoticirclcul acestor cuvinterdquo DO 34 bdquoicircn urma

acestor icircmpăraţi n-au mai fost alt icircmpărat la Eghipet fără numai

Cleopatra careacute biruindu-să de Antonie s-au mutat icircmpărăţiia

Eghipetului la Romardquo CVNTO 307

Antim Ivireanul nu utilizează formele etimologic simple ăsta

asta ăştia astea ăstuia ăsteia ăstora deşi ele caracterizează şi icircn

epoca aceea graiurile munteneşti (pe licircngă cele din Banat şi Ardeal)

Reticenţa faţă de aceste forme nu este evidentă numai la cărturarul

muntean cele mai multe texte literare din epoca veche nu conţin acest

fapt de limbă şi chiar şi icircn documente (scrieri considerate neliterare)

pronumele sau adjectivul demonstrativ simplu este ocolit82

II462 Pentru pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ

de apropiere la femininul singular de G-D forma normală icircn epocă (pe

tot teritoriul romacircnesc poate cu excepţia Maramureşului zona icircn care a

fost elaborat Manuscrisul de la Ieud icircn care este atestată pentru prima

dată forma analogică cu [st] acestei83

) este cea etimologică cu [şt] şi

apare firesc şi la Antim Ivireanul84

aceştiia ndash aceştii bdquoscicircrbele robiei

cei vaviloneşti a lumii aceştiiardquo DO 7 bdquofierbinţeala dragostei

aceştiiardquo DO 9 bdquoarătarea aceştii faceri de binerdquo DO 107 bdquomărirea

aceştii icircnfricoşate icircnfrumuseţărirdquo DO 150

82

Gheţie BD p 162 83

C Fracircncu Din istoria demonstrativelor romacircneşti p 37 84

Forma aceacutesteia din textul din DO 113 reprezintă o grafie greşită a

demonstrativului feminin plural icircn N-Ac bdquoDe aici lesne iaste a icircnţeleacutege ce

pohteacuteşte de la noi pricina aceştii sfinte vremi pohteacuteşte nevoinţa sfintelor

rugăciuni laude dumnezeeşti mulţemite pentru binele ce am luat de la

Dumnezeu icircmpărţirea milosteniei posturi icircmpreunare adeacutese cu preasfintele

taine curăţeniia sufletului carele aceacutesteia toate gătesc sălaş icircntru inimile

noastre spre venirea Domnului şi ne icircndeamnă spre faceri de binerdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 198

Din graiurile nordice prin intermediul unor scriitori ardeleni şi

moldoveni forma analogică85

a intrat icircn limba literară mai icircnticirci icircn Ţara

Romacircnească (graţie concepţiei lui Ion Heliade Rădulescu) şi mai ticircrziu

icircn Moldova şi Transilvania Procesul generalizării formei analogice este

considerat icircncheiat pe la mijlocul secolului al XIX-lea icircn toate

provinciile fapt susţinut de prevederile gramaticilor romacircneşti de după

185086

II463 Pronumele şi adjectivul demonstrativ de depărtare este

utilizat de către Antim Ivireanul cu formele etimologic compuse

m sg N-Ac acela ndash acel bdquoFericit dară adevărat iaste acela

carelerdquo Pred 1694 2v bdquocel ce are dragoste cătră aproapele său şi-i

pohteacuteşte binele acela face toate poruncile lui Dumnezeurdquo DO 54 bdquocu

gicircnd ca acelardquo DO 39 bdquogreul acelardquo DO 28 bdquoacel vestitorrdquo

CVNTO 278 bdquonoi am hotăricirct acel venit al casei să fie al săracilorrdquo

AMAO 329

f sg N-Ac aceea ndash acea bdquoAceasta este Raav curva aceacuteia careacute

au scăpat din pierzarea Ierihonuluirdquo CVNTO 271 bdquobeseacuterica aceacuteia era

icircnchipuirea ceriuluirdquo DO 42 bdquova rămicircnea picircnă icircn sficircrşit icircntru aceea

predeapsă (sic)rdquo CPO 389 bdquoacea puţină vreacutemerdquo DO 13

m pl N-Ac aceia ndash acei bdquocei ce să cunosc pre sine icircnvăţaţ

aceia pot să-i facă şi căzuta laudărdquo DO 83 bdquoce doriia sfinţii aceia

părinţi noi avemrdquo DO 112 bdquoi să socotesc lui şi acei ani icircn canonrdquo

DO 237 bdquopetrecicircndu-să acei icircmpăraţi s-au rădicat chivernisitori

Ricircmului ipaţrdquo CVNTO 315

f pl N-Ac acelea ndash acele bdquoŞi carele dintr-aceacutelea icircţ va da

icircndemicircnă fă că aceacuteia iaste milostenierdquo DO 103 bdquosufletele aceacuteliardquo

DO 12 bdquoaceacutelea stihiirdquo DO 68

m sg G-D aceluia ndash acelui bdquoAcela adevărat nu iaste preot ci

iaste singur Iuda şi vicircnzător lui Hristos şi nu i să va erta nici popei nici

85

Vezi explicaţia apariţiei acestei forme la C Fracircncu Din istoria

demonstrativelor romacircneşti p 45-49 86

Ibidem p 44

Morfologia 199

aceluiardquo DO 55 bdquocu darul aceluia vei biruirdquo DO 86 bdquoomului

aceluia nu-i iartă Dumnezeu lesne păcatulrdquo DO 122 bdquorămicircnem şi noi

părtaş 5 acelui păcatrdquo DO 124

m f pl G-D acelora ndash acelor bdquosă plătească preţul acelorardquo

AMAO 337 bdquoistoriile vremilor acelorardquo CVNTO 250 bdquostăpicircnii

acelor ţiganirdquo IcircBO 381

Formele din seria etimologic simplă (ăla aia ăia alea) obiş-

nuite icircn vorbirea din Ţara Romacircnească nu apar icircn textele mitropolitului

muntean

II464 Ca şi icircn cazul demonstrativelor de apropiere pentru

genitivul şi dativul pronumelui demonstrativ de depărtare la feminin

singular se utilizează conform normei generale forma etimologică

aceiia ndash aceii bdquotaina aceasta [] iaste ca un aravon aceii măriri ai

icircmpărăţiei ceriuluirdquo DO 78 bdquosocoteala aceii osicircnderdquo DO 224

bdquopomenirea micircntuirii aceiiardquo CVNTO 306

II465 Potrivit normei literare sudice icircn textele lui Antim

Ivireanul pronumele demonstrativ semiindependent87

are forme variabile

după gen şi număr al a ai ale după cum urmează

al bdquosuspină vecinul pentru căci icirci ţine al său şi nu ascultărdquo DO

143 bdquoIară de vei vrea să faci şi anul luminii icircntocma cu al soareluirdquo

CVNTO 251 bdquoiaste volnic pre al săurdquo DO 228 bdquode va vrea el să

lase al său de bunăvoia lui caseirdquo AMAO 335 bdquosă aibă voie să facă

cu al său ce va vreardquo AMAO 338 bdquosă lase la Mitropolie dintre al

săurdquo AMAO 338 bdquounul iaste chiar al nostru carele-l facem noi

icircnşine iar altul iaste păcatul cel striinrdquo DO 124

a bdquoşi nu numai singură mărirea lui Hristos veseliia ochii uce-

nicilor ce şi a lui Moisi şi a lui Ilierdquo DO 11

87

Icircn GALR 2005 I 234-236 247-248

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 200

ai bdquosă vă icircntărească şi pe dumneavoastră de la mic picircnă la mare

icircmpreună cu toţi ai dumneavoastrărdquo DO 8 bdquoŞi icircntorcicircndu-să icircndată la

ai lui au plecat asupra vrăjmaşilorrdquo CVNTO 270

ale bdquocareacute legiuiaşte ale vieţii şi arată ale politiciirdquo Pred 1694

4r bdquocuvintele aceacutestea sicircnt ale

88 sfintei Evangheliirdquo DO 9 legicircnd cu

funii pre moaviteacuteni pre idumei şi pre filistiimi i-au aruncat icircn ocne de

sare şi ce-au fost ale lor le-au icircmpărţit la ai lui CVNTO 279 bdquosă

amestecă icircntru ale noastrerdquo DO 28

Foarte rar pronumele semiindependent apare cu forma nordică in-

variabilă a bdquocu cinstit sicircnge ca a unui mielrdquo DO 7 bdquocapetele şerpilor

adecă a dracilorrdquo DO 68

II466 Pronumele demonstrativ semiindependent89

feminin cea

are la genitiv-dativ forma etimologică cei (ceii) (lt lat ecce + illaei)

singura cunoscută icircn epoca veche bdquoicircmpăratul tău vine la tine blicircnd şi

şezicircnd pre asin şi pre micircnz fiiul cei de supt jugrdquo DO 106 (şi DO 183)

II467 Morfemul celcea este folosit frecvent cu rol emfatic şi

de individualizare bdquomă arătu şi eu [] cătră cei meşteri şi iscusiţi şi

icircnţelepţi şi nevoitori tipografirdquo Posft 1693O 397 bdquoicircnţelepciunea cea

ce şade icircntr-un scaun cu Dumnezăurdquo şi bdquocei 3 prunci au stinsu putearea

foculuirdquo Pred 1694 2v bdquode ceacutele viitoare năpăşti să micircntuiaşterdquo Pred

1694 3r bdquocunoscicircnd cea preste măsură puteacutere a sfintei rugăciunirdquo

Pred 1694 3v bdquoproroceacuteşte ceale fiitoarerdquo şi bdquoarmă icircnfricoşărilor celor

de noapterdquo Pred 1694 4r bdquoviaţa cea cereascărdquo Pred 1694 4

v bdquocea

din tot sufletul şi den toată inima a mea voie şi osicircrdierdquo Pred 1694 5r

bdquoToată zidirea [] cicirctă s-au făcut de cea adicircncă a lui Dumnezău

icircnţelepciunerdquo Ded 1694O 398 etc

88

Icircn structuri de acest tip valoarea morfologică a lui al a ai ale este

interpretabilă pronume semiindependent substitut al nominalului elidat sau

element relaţional vezi GALR 2005 I p 235-236 89

GALR 2005 I p 245-246

Morfologia 201

II47 Pronumele de cuantificare

Din categoria pronumelor cu statut de cuantificatori adică a pro-

numelor bdquocare exprimă raportul parte ndash icircntregrdquo90

fac parte două tipuri

pronominale pronumele nehotăricirct şi pronumele negativ

II471 Pronumele şi adjectivul pronominal nehotăricirct

II4711 Pronumele nehotăricirct cineva este normă icircn textele lui

Antim Ivireanul după norma literară sudică din a doua perioadă a

epocii vechi bdquoPătimeacuteşte cineva rău să să roage Petreacutece cineva bine să

cicircnterdquo Pred 1694 4r bdquocineva să scrie vricircnd să răspunză pentru

adevărulrdquo CL 2r vezi și CVNTO 267 276 DO 11 23 24 25 26

31 33 38 39 43 54 etc AMAO 328 330 331 336 etc

Alături de forma literară icircn Muntenia icircn secolul al XVII-lea

apare şi forma veche al cărei teritoriu de icircntrebuinţare literară tindea să

se restricircngă spre nord neştine (lt lat nescio quem) bdquocu ce gură va putea

neştine să grăiascărdquo DO 11 bdquonu iaste cu putinţă nu zic să socotească

ce nici cu mintea să gicircndească neştinerdquo DO 19 bdquonu iaste cu putinţă a

trăi neştine pre pămicircnt fără de hranărdquo DO 23 bdquoDe mă iubeşte neştine

cuvicircntul mieu va păzirdquo DO 25 bdquoicircnticirci iaste să crează neştine icircn

Dumnezeurdquo DO 25 bdquomai rea moarte decicirct a fi neştine prin păcat

despărţit de Dumnezeu nu iaste altardquo DO 35 bdquode ar face neştine toate

bunătăţile lumii şi smerenie să nu aibă toate-s pierduterdquo DO 48 bdquoDe

nu să va naşte neştine din apă şi din duhrdquo DO 90 Fără să integrăm

cuvicircntul icircn fragmentele icircn care este folosit precizăm că pronumele

nehotăricirct neştine mai apare icircn didahii la DO 92 99 113 123 135

209 222 (de două ori) 224 Icircn alte texte am consemnat cuvicircntul icircn bdquoDe

s-ar icircnticircmpla să-m zică neştinerdquo CL 3r bdquoa face neştine fapte vreacutednice

ale pocăinţiirdquo IcircPTPO 356 icircntr-un citat icircn IcircBO 362 bdquoDe nu să va

naşte neştine din apă şi din duh nu va putea să icircntre icircntru icircmpărăţia lui

Dumnezeurdquo bdquode va lăsa neştine vreo milărdquo AMAO 326 372

90

GALR 2005 I p 253

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 202

La Antim Ivireanul cineva şi neştine formează o serie sinonimică

icircndreptăţită icircn conştiinţa lingvistică a cărturarului de alternanţa lor icircn

unele texte religioase şi ale cronicarilor Biblia de la Bucureşti fiind un

bun exemplu pentru acest fapt91

Uzul obişnuit al vremii impunea icircnsă

varianta cineva fapt dovedit de ocurenţele exclusive ale acesteia icircn ms

4389 versiunea muntenească manuscrisă a textului biblic

II4712 Paradigma pronumelui nehotăricirct este completată de

formele pronominale şi ale adjectivului pronominal fieştecare CL 13v

DO 18 23 24 53 58 89 97 101 105 etc fieştecarele 8 14 35 45

90 115 etc fieştecăruia CVNTO 241 şi de pronumele fieştecine

CL 18v DO 73 98 124 196 226 231

Nu am icircnregistrat forma literară astăzi fiecare De asemenea

Antim Ivireanul nu utilizează nici pronumele careşi şi cineşi

(bdquofiecarerdquo) cicircndva literare dar care mai erau utilizate icircn vremea sa cu o

oarecare consecvenţă icircn Moldova

II4713 Formele mai vechi ale pronumelui nehotăricirct vericine şi

formele verice vericare şi vericicirct cu utilizare pronominală şi

adjectivală au o frecvenţă icircnsemnată

vericine CPO 389

verice DO 23 28 33 48 61 189 AMAO 345 IcircPTPO 355

IcircBO 376 378 379 380 381 CPO 392 393 veri ce AMAO 334

336 343 344 345 IcircBO 377 verce DO 80 ver ce DO 132

vericare IcircBO 379 CPO 389 vericarele CPO 391 vericari

IcircBO 381

vericicircte IcircPTPO 354

Cicircnd structura sintactică icircn care apare pronumele sau adjectivul

nehotăricirct se realizează cu o prepoziţie aceasta apare icircntre elementele

componente ale unităţii pronominale punicircndu-i icircn evidenţă forma

91

Vezi Indicele de cuvinte pentru Facerea Ieşirea etc vezi şi Arvinte

STLFAC p 76 idem STLEX p 21 etc Iacob Limbajul biblic

romacircnesc II p 106

Morfologia 203

internă şi demonstricircnd (ca şi icircn cazul compuselor cu ori din alte texte

vechi) că bdquoelementele constitutive nu icircşi pierduseră definitiv autonomia

lexicală şi gramaticalărdquo92

[ver(i) (lt lat velis (ind prez pers a II-a a

verbului volere)93

+ pronume] bdquoicircndată să tămăduia ver de ce boală ar

fi fostrdquo DO 24 bdquosă ne ferim veri cu ce mijloc am putea de păcaterdquo

DO 101 bdquoveri cu ce mijloc voiu eşirdquo DO 233 bdquoveri cu ce mijloc ar

puteardquo AMAO 338 bdquoveri cu ce mijloc s-ar puteardquo IcircBO 382 veri cu

ce alt mijloc CVNTO 242) bdquocei ce vor milui această beseacuterică [] au

veri cu ce feacutel de milărdquo AMAO 335 bdquoicircndată să tămăduia ver de ce

boală ar fi fostrdquo DO 24 bdquosă se micircntuiască veri de ce nevoerdquo IcircBO

376 bdquoDin cicircţi bani să vor lua veri de pe ce venit al beseacutereciirdquo

AMAO 340 bdquopentru ca să nu stea banii fără spor veri din care răfet

sau breaslă vor vrea să ia cu dobicircndă [] să se dea cu zapisrdquo AMAO

344 bdquoceacutelialalte să le vicircnză neapărat veri din ce ar fi şi ar aveardquo CPO

389 bdquoacea scrisoare să o ţineţi foarte cu seamă bună la voi veri la

carele s-ar icircnticircmplardquo IcircBO 381 bdquoSă nu ne trufim icircntru inimile noastre

veri pentru ce bine am facerdquo DO 72

Formele cu ori- sicircnt puţine icircn textele lui Antim Ivireanul bdquoorice

vei facerdquo DO 236 bdquooricare din moştenitorii mieirdquo CPO 392 bdquotot

oricarele va chiema numele Domnului să va micircntuirdquo DO 178

Remarcăm icircn ultimul exemplu combinarea (bizară) a doi cuantificatori

universali tot şi oricarele procedeu ce are ca afect sublinierea ideii de

aplicare universală a principiului biblic (bdquoTot omulFiecare omToţi

(cei) care vavor chema numele Domnuluirdquo)

II4714 Pronumele şi adjectivele pronominale compuse cu

oare (lt lat volet) de tipul oarecine oarece oarecare sicircnt de

asemenea icircn număr mare

oarecine bdquoacest Antipatru picircricircndu-1 oarecine cătră icircmpăratulrdquo

CVNTO 317

92

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 828 93

Cf Ivănescu ILR 2000 p 241 Philippide Originea romicircnilor II p 40

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 204

oarece bdquoCă icircnălţimea feacuteţelor icircnălţat lucru oarece icircntreba şi

veseliia măririi veacutesel oarece şi frumos lucru poftiiardquo DO 12 bdquooarece

dulceaţărdquo DO 38

oarecare (şi cu forme variabile) bdquooarecare zilerdquo DO 3 bdquoo

bucurie oarecareacuterdquo DO 10 bdquooarecare omrdquo DO 58 bdquooarecare

icircntinăciunirdquo DO 59 bdquoaltă oarecare zidirerdquo DO 61 (icircntr-un citat)

bdquooarecare lucrurdquo DO 107 bdquooarecare podoabărdquo DO 175 bdquode ar fi

icircnceput puţin oarece cutremurulrdquo DO 177 bdquovreo soţie oarecarerdquo

DO 187 bdquooarecare darurirdquo CVNTO 242 bdquooarecare ajutoriurdquo

AMAO 327 bdquooarecare spurcate gurirdquo IcircPTPO 352 bdquoalte oarecare

cuvinterdquo IcircPTPO 375 bdquoalte oarecare mojiceşti icircnvăţăturirdquo IcircPTPO

361 bdquoo frumuseacuteţe oarecareacuterdquo DO 10 bdquoaltă slavă oareacutecarea mai

marerdquo DO 107 bdquoVedeţ dară ce soţii aleacutese are şi cum să aseamănă icircn

oarecarelerdquo DO 77 bdquoun om oarecarelerdquo DO 128 bdquoun preot

oarecarelerdquo DO 168 bdquooarecari despărţelirdquo şi bdquooarecari seacutemnerdquo DO

141 bdquoaducicircnd oarecarii o scrisoarerdquo DO 171

Antim Ivireanul nu foloseşte variantele v(o)arecine v(o)arece

v(o)arecare rare de altfel icircn general icircn secolul al XVII-lea

II4715 Termenul cutare (lt lat eccum talis) este utilizat

frecvent ca marcă a discursului icircn stilul administrativ icircn Izvodul dieţii

CPO 392 şi 393 bdquoeu (cutarele) feciorul (cutăruia din cutare loc) am

socotitrdquo bdquosă-şi ia soţia mea cea după leacutege (cutarea) zeacutestrelerdquo bdquosă

plătească datoriile ce sicircnt dator (cutăruia şi cutăruia cu zapise ori fără

zapise)rdquo bdquofiii şi moştenitorii miei cei adevăraţi (cutare cutare şi

cutare) să icircmpartă toată aveacuteria meardquo bdquo(cutare) să-şi ia partea lui iată ce

şi iată ce Şi (cutarele) iată ce şi iată ce Şi (cutarele) iată ce şi iată cerdquo

bdquoert pe credincios robul meu (cutarele) din robie şi pe credincioasa

roaba mea (cutarea)rdquo bdquodăruesc (cutăruia)rdquo bdquomicircna mea au scris

icircnaintea acestor mărturii vrednice de credinţă carii s-au aflat de faţă

(cutare cutare cutare cutare cutare cutare cutare)rdquo bdquoeu (cutarele)rdquo

bdquoeu (cutarele)rdquo bdquoFăcutu-se-au această foiţă de zeacutestre ce s-au dat fiicei

noastre (cutăriia)rdquo CPO 394

Morfologia 205

Icircn indicaţiile tipiconale de slujbă este de asemenea folosit bdquoŞi

aşa zic şi eu [] cătră dumneata (cutarele) şi cătră ceacutelialalte rudeniirdquo

DO 188 (cf DO 193) bdquofericit fratele (cutarele) ce au muritrdquo DO

223 225 bdquofratele nostru (cutarele) s-au dezbrăcatrdquo DO 225 bdquosă se

pomenească la toate slujbele cu glas mare icircntr-acesta chip (Icircncă ne

rugăm pentru [] lăsarea păcatelor robilor lui Dumnezeu cutare şi

cutare [])rdquo AMAO 342

II4716 Pronumele şi adjectivele pronominale nehotăricircte de

tipul unul altul au icircn general forma articulată după norma literară

generală icircn epoca veche bdquoau tras la sine Hristos mulţimea cu unele ca

acesteardquo DO 4 bdquode la mine va să vă ceară pre toţ iar nu de la alţiirdquo

DO 28 bdquocu une cuvinte chiamă pre unul şi cu altele pre altulrdquo CL 8v

Rar apare şi forma nearticulată ca icircn exemplul din CL 8v bdquocu

une cuvinte chiamărdquo Icircn prima perioadă a epocii vechi asemenea forme

se icircnticirclniseră ceva mai frecvent icircnsă au fost icircntotdeauna inferioare din

punct de vedere numeric celor articulate Icircn vremea lui Antim Ivireanul

ele se icircnticirclnesc mai ales icircn textele moldoveneşti dar nici acolo nu cons-

tituie norma dominantă94

Au totuşi o rezistenţă deosebită icircn această arie

culturală icircntrucicirct apar şi după 180095

II472 Pronumele şi adjectivul pronominal negativ

Norma literară muntenească a vremii impunea utilizarea

pronumelui negativ nimeni cu această formă ori cu elementul deictic

adverbial -a iar aceasta este şi cea mai frecventă formă din textele lui

Antim Ivireanul

nimeni IcircBO 379 380 CPO 389 394 DO 28 29 30 35 38

43 47 69 103 125 128 161 162 165 168 172 181 192 193 200

204 205 206

94

ILRL 1997 p 129 331 95

Vezi Doina Marta Bejan op cit p 70

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 206

nimeneacute CL 3v DO 4 20 41 42 80 90 104 145 205 206

207 227 228 229 CVNTO 265 AMAO 334 339 IcircPTPO 356

IcircBO 382 CPO 390

Pe licircngă formele de mai sus am notat şi forma nimeacute CL 1r

atestată icircn epoca veche icircn documente din toate regiunile ţării inclusiv

din Ţara Romacircnească dar cu precădere icircn Moldova (unele zone) icircn

Banat-Hunedoara şi icircn Oltenia96

Icircntr-un caz apariţia uneia sau a alteia dintre forme este discu-

tabilă Icircn cuprinsul didahiilor editorul Gabriel Ştrempel este indecis cu

privire la forma utilizată de către mitropolit icircn originalul astăzi pierdut

Avicircnd ca text de bază copia din 1722-1725 a grămăticului Efrem

realizatorul ediţiei din 1962 notează icircn Cuvicircnt de icircnvăţătură la

dumineca lăsatului secului de bricircnză p 170 r 21 bdquocă nu s-au făcut

nimea icircnvăţatrdquo iar la subsolul paginii dă forma din copiile ulterioare

nimeni ms 549 B şi ms 524 C Icircn schimb icircn ediţia din 1972 care are

la bază tot manuscrisul lui Efrem97

apare pronumele literar nimeni

după copiile ticircrzii la subsol este trecută icircnsă şi varianta nime98

Probabil

că realizatorul ediţiei din 1972 a considerat imposibilă apariţia formei

nimea proprie mai degrabă zonelor nordice icircn limba mitropolitului

muntean a considerat-o o intervenţie a copistului Efrem şi a icircnlocuit-o

cu termenul muntenesc de drept literar validat de copiştii din secolul al

XVIII-lea Pronumele nimea din discursul oral al lui Antim nu ar fi icircnsă

unica apariţie icircn textele care au legătură cu mitropolitul căci şi icircn Carte

sau lumină există această formă Nu avem date certe care să-l indice

pe traducătorul (e posibil ca acesta să fi fost Antim Ivireanul icircnsuşi) sau

pe diortositorul acelui text deci pe cel care a introdus termenul dar

tipograful este bdquosmeritul icircntru ieromonahi Anthim Ivireanulrdquo (CL ftl)

care a păstrat forma la tipar Acest lucru coroborat cu faptul că după

informaţia lui Ion Gheţie şi Al Mareş nimea era utilizat şi icircn Oltenia şi

Muntenia ne icircndreptăţeşte să credem că Antim cunoştea forma deşi

96

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 240 97

Vezi Gabriel Ştrempel Notă asupra ediţieiO LXI 98

Vezi DO 101 r 23

Morfologia 207

aceasta nu făcea parte din obișnuința sa lingvistică şi că icircn originalul

predicilor sale a utilizat accidental varianta nimea icircn locul asupra

căruia Gabriel Ştrempel a revenit icircn realizarea ediţiei din 1972

Precizăm aici că pronumele negativ apare icircn exprimarea cărtu-

rarului muntean icircn construcţii cu dublă negaţie Icircn secolul al XVII-lea

aceasta este norma respectată de cele mai multe texte literare romacircneşti

bisericeşti şi laice99

Totuşi icircn vremea lui Antim Ivireanul mai sicircnt con-

semnate structuri cu negaţie simplă explicabile prin prisma calităţii

textului de traducere sau scriere originală şi de asemenea din pers-

pectiva autorului lor Icircn textele bisericeşti100

icircn general lipsa cumulului

de negaţii este reflexul situaţiei impuse icircn limba primelor traduceri

cultice din slavonă limbă icircn care existau bdquoşi asemenea construcţii (pe

licircngă cele cu dublă negaţie) şi care sicircnt de cele mai multe ori calcuri

după greacărdquo101

Icircn texte laice102

precum cele ale lui Constantin

99

ILRL 1997 p 374 100

Vezi de exemplu bdquonimeni cu noi iasterdquo MLD I3144 bdquoştiind pentr-icircnsul

nemicărdquo MLD I3923 101

I Rizescu Cu privire la dubla negaţie icircn limba romacircnă icircn SCL XIV (1963)

nr 4 p 477 Densusianu ILR II p 254 cf Georgeta Ciompec Observaţii

asupra exprimării negaţiei icircn limba romacircnă din secolele al XVI-lea ndash al

XVIII-lea icircn SCL XX (1969) nr 2 p 203 care consideră că bdquoaceastă

modalitate de a exprima negaţia a fost moştenită din latină şi că textul slavon

a contribuit doar la laquofixarearaquo ei icircn anumite cazuri fără a-i fi model

exclusivrdquo 102

De pildă bdquonici cum nici de nici o parte ajutor iaste nici ştiinţă de la alţii

sau pomenire măcară să aflărdquo CM I3 bdquonici o ţară nici un pămicircnt au putut

sta icircmpotriva lorrdquo CM I12 bdquoCă nici un rod osebit de oameni icircn veacuteci poate

rămicircnea icircn lume nici feliurile limbilor icircn mii de ani tot aceacutelea neschimbate şi

nemutate pot sta Că nimic supt soare iaste stătătoriu ci toate cicircte sicircnt icircn

curgere şi icircn mutări sicircnt zidite de veacutecinica lui Dumnezeu icircnţelepciune şi

puteacutererdquo CM I53-54 bdquoca cum nici ar fi fostrdquo CM I75 bdquonimica inimii ş-au

izbicircnditrdquo CM II57 bdquonimini den cicircţi auziia a să milostivi spre dicircnşii erardquo

CM II59 bdquonimini den creştini poate zicerdquo CM II59

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 208

Cantacuzino şi Radu Greceanu negaţia simplă este de provenienţă la-

tină şi ceea ce este posibil pentru Constantin Cantacuzino italiană103

La mitropolitul muntean de regulă nimeni este icircnsoţit de

aspectul negativ al verbului bdquonimeni să nu socoteascărdquo DO 28 bdquode

n-au fost nimeni să vă icircnveţerdquo DO 28 bdquonu va putea nimeni să auză

nimic de folosrdquo DO 29 bdquoAcest sicriiu pre nimeni nu uraşte pre

nimeni nu goneacuteşte de nimeni nu să scicircrbeacuteşte nici să fereşte a duce

ceacutele micircntuitoare şi pre nimeni nu face părtaş stricăciuniirdquo DO 30

bdquonimeni să nu-1 stricerdquo DO 35 bdquonu s-au făcut nimeni ucenic bună-

tăţilor din cei ce s-au icircndestulat icircn micircncărirdquo DO 38 bdquoa face rău

n-avem icircndemnător pre nimenirdquo DO 38 bdquonimeni nu micircnca cu elrdquo

DO 43 bdquonu s-au udat nimenirdquo DO 69 bdquonu s-au făcut nimeni

icircnvăţat sau icircnţelept din cei ce s-au răsfăţat icircn micircncărirdquo DO 101 etc

bdquosă nu ia nimenea nimic din prada Ierihonuluirdquo CVNTO 265 bdquode

nu va avea pre nimeneardquo AMAO 334 bdquosă nu icircndrăznească nimenea

din dumnealor să stricerdquo AMAO 339 bdquofărrsquo de voia duhovnicului lui

să nu cuteze nimenea să să cuminecerdquo IcircPTPO 356 bdquonimeni din voi

din preoţi să nu icircndrăzniţi a despărţi bărbat de muiarerdquo IcircBO 379 bdquoŞi

mai icircn scurt preot străin nimeni nicidecum să nu-1 priimească fără

de cartea noastrărdquo IcircBO 380 bdquonimenea din voi să nu icircndrăznească să

facă beseacuterică undeva picircnă nu veţi lua blagoslovenie de la arhiereul

loculuirdquo IcircBO 382 bdquoicircntr-alt chip nu să va putea hirotoni nimenirdquo

CPO 389 bdquosă nu afle nimenea pricină să zică că au pierdut-ordquo CPO

390 bdquodupă preoţie cicircţi copii va face să nu mai fie volnic nimeni să-i

rumacircnească că sicircnt slobozirdquo CPO 394

II48 Pronumele relativ

II481 Pronumele relativ care apare aticirct cu forme articulate la

nominativ şi acuzativ oglindind norma textelor literare din secolul al

XVI-lea şi al XVII-lea cicirct şi cu forma invariabilă

103

Mioara Avram Particularităţi sintactice neromacircneşti icircn diferite momente ale

evoluţiei limbii romacircne literare icircn SCL XXVI (1975) nr 5 p 460

Morfologia 209

m sg carele bdquoDavid icircmpărat şi prorocul carele şi nici să află

den multe feacuteliuri de nevoi şi supărări s-au izbăvitrdquo Pred 1694 2v

bdquoFericit [hellip] iaste acela carele de pururi se icircndeletniceacuteşte cu sfintele

scripturirdquo Pred 1694 2v-3

r bdquoDomnul şi micircntuitoriul lor de carele mult

prorociserdquo DO 11 bdquoau sădit lemnul acela la mormicircntul lui Adam

despre cap carele s-au făcut copaci marerdquo CVNTO 246 bdquofeciorul lui

Mathusala carele era al şaptelea după Adamrdquo CVNTO 248 bdquoCade-să

a şti că anul iaste icircn doao feliuri iaste anul soarelui carele icircn 12 luni icircşi

face călătoriia sa şi acestui an urmăm noi ltşigt iaste şi anul lunii carele

cu 12 icircncunjurături ale ei icircşi vine la locul săurdquo CVNTO 251

bdquoegumenul carele va fi după vremirdquo AMAO 344 bdquocarele eşti fiiul ce

ale al beseareciirdquo C 1r etc dar care bdquopre care cuvicircntrdquo CL 36

r

bdquoDomnul Iisus de care ei mult doriiardquo DO 11 bdquoStăpicircnul Ţării

Rumacircneşti mulţi ani să aibă Care la sine adună florile bunătăţiirdquo

CVNTO 242 bdquoau micircntuit pre cei trei coconi din cuptiorul care-i

aruncase Navuhodonosorrdquo CVNTO 297 bdquopre lemnul care să gătiserdquo

CVNTO 305 bdquolocul acela icircntru care era caselerdquo CVNTO 316

bdquopreotul care nu va face aceacutele liturghiirdquo AMAO 331 bdquoAcest

Ceasoslov [] care iaste ricircnduiala slujbeirdquo C 1715 1r

f sg carea bdquotipografia careacute cu cheltuiala prealuminatului

domnu [hellip] s-au făcutrdquo Pred 1694 3v bdquopsaltire [hellip] careacute iaste vicircrfu

şi temeiu a toată cicircntarea şi rugăciunea careacute proroceacuteşte ceacutele fiitoare şi

pomeneacuteşte istoriile careacute legiuiaşte ale vieţiirdquo Pred 1694 3v-4

r

bdquopricina pentru careacute le pohteacuteşte aceacutesteardquo CL 3v bdquomulţemita cea

adevărată careacute care să face din inima cea călduroasărdquo CVNTO 242

bdquoMariamna fata lui Ircanos prin careacute au luat şi icircmpărăţiiardquo CVNTO

317 bdquosă se dea unii feacutete sărace carea va vrea să se măriterdquo AMAO 332

bdquofiind beseacuterica de lemn icircn carea să prăznuiardquo AMAO 333 bdquohrana cea

preste fire a sufletului carea iaste cuvicircntulrdquo IcircBO 369 dar care bdquosă-i ia

preotul acela la care beseacuterică se va icircngropa acel săracrdquo AMAO 331 bdquoo

ungere care să face cu untdelemnrdquo IcircBO 374

m pl carii bdquoNu vă nădăjduiţ pre boiari pre fiii oamenilor la

carii nu iaste micircntuirerdquo DO 24 bdquopre carii să vor arăta semeţi [] icirci

vom pedepsirdquo DO 28 bdquoEleazar au trimis pre cei 70 ticirclcuitori la

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 210

Eghipet pre carii [] i-au dăruit Ptolemeu Filadelful icircmpăratul

Eghipetului cu daruri marirdquo CVNTO 305 bdquodoi ieromonaş greci carii

să fie icircn strana cea marerdquo AMAO 329 bdquocarii vor fi a patra nuntă nice

cum să nu icircndrăzniţi a-i cununardquo IcircBO 379 bdquoicircnaintea acestor mărturii

vreacutednice de credinţă carii sicircnt iscăliţi mai josrdquo CPO 393 dar care

bdquocare vor fi bolnavirdquo IcircBO 375

f pl carele bdquoniscare minuni carele să fac la icircnceputurile

veacurilorrdquo CVNTO 250 bdquoPăsul ce scriem icircntr-acest cap şi vremea cea

de mare nevoe icircnţelegem (să ferească Dumnezeu) cutremurul focul

vijeliia şi altele asemene acestora carele pot să aducă mare pagubă şi

stricăciunerdquo AMAO 340 dar care bdquosufletele aceacutelia care era icircnchise icircn

sicircnul lui Avramrdquo DO 12 bdquoaceacuteste doao icircmpărăţii care au zisrdquo CVNTO

239 bdquopentru ceacutele 4 vicircnturi şi pentru ceacutele 4 fiară care au văzut eşind din

marerdquo CVNTO 297 bdquocelelalte multe şi nenumărate daruri care ne-au

dăruitrdquo AMAO 349 bdquoam socotit mai nainte picircnă a nu mă cuprinde

sficircrşitul vieţii mele şi picircnă icircmi sicircnt minţile icircntregi şi sănătoase să fac

diată şi să dovedesc gicircndul mieu cătră moştenitorii miei cei aleşi cu

care voesc să chivernisească ei averea mea mutătoare şi nemutătoare

după petrecerea mea din viaţărdquo CPO 392

Forma populară nediferenţiată a devenit normă literară generală a

romacircnei moderne prin selectarea ei de către unii cărturari din epoca

primei normări deliberate a limbii104

pe baza uzului practic generalizat

la sficircrşitul secolului al XVIII-lea

II482 Pronumele relativ invariabil de nu este utilizat frecvent Icircn

icircntregul corpus al didahiilor am icircnregistrat numai trei ocurenţe bdquopentru

tine au făcut Solomon cu icircnţelepciunea de i-au dat Dumnezeu acest

lăcaşrdquo DO 45 (fragmentul face parte dintr-un discurs mai amplu preluat

ca citare din textul apocrif Evanghelia lui Iacov) bdquonu s-au udat nimeni

pentru că icircntrase 12 preoţ de ţinea chivotul pre spatele lor şi apa să dedeacutese

104

Ivănescu ILR 2000 p 661 695 Iorgu Iordan Limba romacircnă actuală O

gramatică a bdquogreşelilorrdquo Bucureşti Editura Socec amp Co SAR [1943]

p 120

Morfologia 211

icircnapoi din porunca dumnezeiascărdquo DO 69 şi bdquoSicircnt mulţi icircn lume de să

numesc că sicircnt păstori şi zic cum că poartă grijă de oirdquo DO 134

Icircn fragmentul bdquoicircntre celelalte scicircrbe ce am de mă rănesc la

inimă iaste aceastardquo (IcircBO 366) de poate fi interpetat tot ca pronume

relativ dacă se consideră că verbul rănesc este utilizat la persoana a

treia plural Totuşi existenţa icircn text icircn imediata vecinătate a

construcţiei bdquo[icircntre celelalte scicircrbe ce am] [] iaste aceasta cea mai

grea de mă icircntristez şi mă micirchnesc mai mult că văz icircntre preoţii miei

aticircta prostierdquo sugerează posibilitatea ca propoziţia bdquode mă rănesc la

inimărdquo să fie o circumstanţială consecutivă cu de conjuncţie sinonimă

cu icircncicirct icircntocmai ca icircn bdquode mă icircntristez şi mă micirchnesc mai multrdquo unde

verbele apar la persoana icircnticirci singular

II5 Numeralul

II51 Numeralul cardinal

II511 Numeralul icircntunerec bdquozece mii număr nedefinitrdquo (calc

după termenul vechi slav tĭma tŭma bdquoicircntuneric număr infinit mii

zece miirdquo105

) frecvent icircn literatura veche şi icircn epoca lui Antim

Ivireanul mai cu seamă icircn textele nordice apare la cărturarul muntean

icircn diverse contexte Singur este icircntrebuinţat icircn bdquocicircnd au luat Ţarigradul

au făcut icircntuneacuterece de nevoi şi goniri şi apucărirdquo CL 1v Icircn alte

situaţii numeralul apare icircntr-o construcţie icircn care mai sicircnt folosite

forma de plural mii şi două adjective care subliniază icircnsăşi ideea

conţinută de numeralele propriu-zise bdquon-au pogoricirct din ceriuri

icircntuneacuterece şi mulţime de icircngeri ce are pe licircngă dicircnsul mii de mii

nesocotiţi şi nenumăraţirdquo DO 4

Pentru exprimarea cantităţii nemăsurabile sau nedefinite se

foloseşte forma de numeral mii singură sau repetată după cum se vede

din exemplul anterior precum şi din cele ce urmează bdquoIoan al optulea

papă al Ricircmului au fost muiare mărturisită de mii de istorici eleni şi

latinirdquo CL 1v bdquoCă aticircta doriia de paharul acesta a-l bea cicirct acea puţină

105

Rosetti ILR 1978 p 326 555

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 212

vreacuteme ce mai era să treacă picircnă a-l bea icirci părea că sicircnt mii de anirdquo

DO 13

Nici numeralul o mie nu desemnează icircntotdeauna o cantitate

cunoscută De pildă fragmentul bdquoOpresc şi pe alţii cu o mie de

mijloace să nu le ţierdquo din manuscrisul lui Efrem grămăticul (DO

135) este copiat icircntocmai de copistul ms B acesta adăugicircnd icircnsă

marginal o precizare bdquolămuritoarerdquo cu mii de mijlociri (vezi DO 135

nota la r 25)

Icircntr-o altă situaţie aproximarea unui număr foarte mare se face

prin asocierea numeralului zece mii cu o grupare ce conţine o pre-

poziţie106

bdquoicircmpreună cu Iehonia s-au mutat ca la 10 mii de oamenirdquo

CVNTO 294

II512 Numeralul mie (lt lat milia) este utilizat cu forma mii la

plural inovaţie apărută icircncă din secolul al XVI-lea care tindea să se

impună ca normă unică icircn epoca lui Antim Ivireanul Notăm pe licircngă

exemplele de la punctul II511 alte situaţii icircn care există pluralul mii

bdquoau junghiat 14 mii de coconirdquo DO 66 bdquosă icircntoarseră la al doilea an al

icircmpărăţiei lui 50 de mii de oamenirdquo CVNTO 301 bdquos-au aflat de 90 de

ori cicircte 380 de miirdquo CVNTO 319

Mitropolitul nu foloseşte pentru exprimarea pluralului forma

veche etimologică omonimă cu cea de singular mie

II52 Numeralul ordinal

II521 Cicircnd determină un substantiv şi este postpus faţă de

acesta numeralul ordinal icircnticirci este folosit de Antim Ivireanul mai

frecvent cu forma neacordată după cum se vede din puţinele exemple icircn

care numeralul determină un substantiv feminin bdquoaceastă chemare nu

iaste icircnticirciurdquo CL 5v bdquoepistoliia icircnticircirdquo CL 9

v bdquoprecum scrie la icircmpărăţia

icircnticircirdquo CVNTO 275 şi probabil bdquoau cumpărat preoţiia icircnticirci de la

Antiohrdquo CVNTO 305 (dacă nu cumva icircnticirci este aici adverb)

106

GALR 2005 I p 300

Morfologia 213

Aceeaşi normă pare că este respectată şi icircn cicircteva situaţii cicircnd

numeralul este utilizat fără substantivul pe care ar trebui să icircl determine

bdquoicircnticirci Macaveilorrdquo CVNTO 310 312 şi 313107

Am icircnregistrat şi forma acordată (mai nouă populară de origine

moldovenească108

) bdquodovada icircnticirciardquo CL 4v bdquonaşterea icircnticirciardquo CVNTO

246109

Mult mai numeroase sicircnt structurile cu numeralul antepus

situaţie icircn care acesta este acordat cu substantivul feminin potrivit

normei bdquoicircnticircia chemarerdquo CL 5v bdquoicircnticircia carterdquo DO 148 CVNTO

307 bdquoicircnticircia icircmpărăţierdquo CVNTO 274 (de două ori) 276 278 etc

bdquoicircnticircia nuntărdquo IcircBO 379 bdquoicircnticircia şi a doua icircnvăţăturărdquo CPO 389

II522 Nu am consemnat alternanţa icircn cazul numeralului

compus cu de Forma dinticirci(u) este generală bdquochemarea denticirciurdquo CL

5v bdquoicircntrebăciunea dinticircirdquo DO 68 bdquodespărţitura cea dinticircirdquo DO 42

bdquostihiia cea dinticircirdquo DO 68 bdquodespărţitura cea dinticirciurdquo DO 41 bdquoporunca

cea dinticirciurdquo DO 33 53 etc bdquovremea cea dinticircirdquo CVNTO 303 bdquocurtea

dinticircirdquo AMAO 329 bdquocurtea cea dinticircirdquo AMAO 345

II523 Icircn general alternanţa terminaţiilor -le-lea la numeralele

ordinale se mai poate icircnticirclni icircn varianta literară muntenească la

icircnceputul secolului al XVII-lea (bdquoal doile Zevs al treile Aris [] al

cincile Afrodit al şasele Ermiardquo CMM6r bdquoal doilerdquo LM 319 bdquoal

unsprăzěcele časrdquo CG 25v)

110 dar tendinţa este aceea de icircnlăturare a

107

Editorul a notat de fiecare dată bdquoicircnticircilta Carte agt Macaveilorrdquo folosind

croşete pentru completările bdquoimpuse de structura defectuoasă a frazeirdquo vezi

Gabriel Ştrempel Nota asupra ediţiei icircn Antim Ivireanul Opere p LXII 108

C Fracircncu Vechimea şi răspicircndirea numeralului articulat icircn construcţii de

tipul partea icircnticircia icircn SCL XXXI (1980) nr 2 p 214 109

Cf ibidem p 214 bdquotextele provenind din graiurile sudice aticirct literare cicirct şi

neliterare (documente icircnsemnări inscripţii) nu cunosc forma articulată icircn

construcţii cu numeralul postpus (cartea icircnticircia) icircn toată epoca vecherdquo 110

Cf Gheţie BD p 165 referindu-se la documente bdquoDupă 1600 icircn

Muntenia formele cu -lea sicircnt singurele folositerdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 214

primei forme111

mai veche decicirct cea cu -lea112

Mitropolitul muntean

probează lucrul acesta icircntrucicirct utilizează constant formele icircn -lea bdquoal

doilea numerdquo DO 87 bdquoal doilea chiprdquo DO 122 bdquoal cincilea botezrdquo

DO 70 bdquofeciorul lui Mathisala carele era al şaptelea după Adamrdquo

CVNTO 248 bdquoal optulea caprdquo DO 91 bdquoal noaolea ceasrdquo DO 228

bdquoal unsprăzeacutecelea ceasrdquo DO 228 etc

II53 Numeralul colectiv

II531 Pentru nemeralul colectiv amicircndoiamicircndouă am icircnregis-

trat la nominativ şi acuzativ formele amicircndoi CL 5v etc IcircPTPO

355 357 IcircBO 374 CVNTO 241 245 248 etc DO 44 61 216

etc amicircndoao IcircBO 370 381 CVNTO 258 AMAO 341 DO15 31

120 ec CPO 393 La genitiv şi dativ formele sicircnt amicircnduror CL 5v

etc bdquovoinţa a amicircndurori obrazelorrdquo CPO 393 şi amicircndurora CL 5v

II532 Numeralele care exprimă colectivităţi de cicircte trei sau mai

multe lucruri se construiec cu cicircte bdquoLa 3 lucruri trebuia mare ajutor

apostolilor [] Deci la aceacuteste cicircte treacutele să veacutede astăzi cum că au dat

Hristos cu schimbarea feţii lui mare ajutor apostolilorrdquo DO 77 bdquocare

dar să fie cel mai mare şi mai ales cu carele icircn cicircte patru părţi ale lumii

s-au arătat [Pavel] minunat şi vestitrdquo DO 84 bdquoHristos afară din

Lazar au icircnviiat şi pe alţi 2 morţi [] Icircnsă cicircte trei morţii nu sicircnt

icircnchipuiri numai unuia singur păcătos ci a multor feacuteliuri de păcătoşirdquo

DO 141-142 bdquoVăz 4 bărbaţi icircn mijlocul focului şi chipul a cicircte 4 iaste

aseacutemenea cu Fiiul lui Dumnzeurdquo CVNTO 320 bdquopre aceşti copii [trei

nn] să aibă datorie unul dintr-acei doi preoţ de mir [] să-i icircnveţe carte

[] şi pentru osteneala lui să i să dea din casă pentru cicircte trei copii

taleri 20rdquo AMAO 331 bdquovom să se facă icircn toţi anii nestrămutat cu

cinste slujbele celor patru sfinţi din icoana [] Drept aceia s-au aşăzat

cicircte patru sfinţii aceştea să aibă fieştecare slujba sa cu cinste la vremea

sardquo AMAO 333-334 bdquosă nu cază icircn blestemul şi icircn legătura

111

ILRL 1997 p 333 112

Ivănescu ILR 2000 p 229

Morfologia 215

afurisaniei ce s-au făcut cu hrisoave a cicircte patru patriarşi a-i (sic) lumii

şi al nostrurdquo AMAO 339

II54 Numeralul multiplicativ

Numeralul multiplicativ este reprezentat de icircndoit (bdquoiaste omul

făcut de Dumnezeu icircndoit de suflet cuvicircntătoriu şi de trup simţitoriu

are şi bunătăţ icircndoite sufleteşti şi trupeştirdquo DO 47 etc) icircntreit (bdquoau

icircnmulţit talantul ce i s-au icircncredinţat nu icircndoit ci icircntreitrdquo DO 138)

icircnşeptit (bdquogreşind cu aceasta icircnşeptit [] bdquofu pedepsit icircnşeptitrdquo

CVNTO 247) icircnsutit (bdquoicircnsutit au luat roadărdquo CVNTO 260)

II55 Numeralul fracţionar

Numeralul fracţionar este exprimat prin substantive jumătate

DO 238 CVNTO 290 318 CPO 389 etc zeciuială DO 203

zeciuiala AMAO 326 340 341 zeciuialele CVNTO 260 şi sintag-

me de tipul a treia parte (bdquosă n-aibă volnicie bărbatul să cheltuiască la

moartea ei mai mult decicirct a treia parte din zeacutestrele eirdquo CPO 393) a

patra parte (bdquostăpicircnea a patra parte din Galileardquo CVNTO 315)

II56 Numeralul adverbial

Numeralul adverbial apare icircn enumerări fără substantivul ricircnd

fapt obişnuit icircn epoca veche icircnticirci bdquoicircn primul ricircndrdquo icircn bdquoŞi icircnticirciu să

vedem chemarea apostolilorrdquo CL 4v bdquoicircnticirci voiu zice puţine cuvinterdquo

DO 23 bdquoicircnticirci voiu să vă spuiu foarte pe scurtrdquo DO 47 bdquoicircnticirci zic cum

că luna iaste podoaba nopţiirdquo DO 59 etc

II57 Numeralul distributiv

Acest tip de numeral format din cicircte + numeralul cardinal este

bine reprezentat bdquoare fieştecare icircnjugare cicircte 2 sloverdquo DO 18 bdquoau cicircte

doi duhovnicirdquo DO 94 bdquosă li să dea cicircte şase bani de zirdquo AMA 330

bdquosă ia simbrie fieştecarele de an [] cicircte şase chile de picircinerdquo AMAO

330 bdquosă-i icircnsemneze pre toţi săracii icircntr-o foiţă şi să-i hotărască cicircte 13

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 216

să vie icircntr-o duminecă să-ş ia banulrdquo AMAO 332 bdquosă le dea cicircte doi

galbeni de aurrdquo AMAO 342

De mai multe ori icircntre elementele componente ale numeralului sicircnt

intercalate fie o prepoziţie fie substantivul determinat fie amicircndouă

aceste elemente bdquoserafimii cei cicircte cu 6 aripirdquo DO 167 bdquosă ia simbrie

fieştecarele de an cicircte taleri 20rdquo AMAO 330 bdquoSă aibă datorie egumenul

să le facă icircntr-un an doao ospeacuteţe cicircte de taleri 5rdquo AMAO 342

Numeralul distributiv apare uneori cu forma dublată bdquonici cicircte

unul cicircte unul nici strein chiamă Ci cicircte doi cicircte doi şi fraţirdquo CL 8r

II58 Exprimarea datei

Pentru precizarea anului Antim foloseşte de obicei modelul

vechi influenţat de slavonă cu menţionarea văleatului Cele mai multe

exemple se găsesc firesc icircn Chipurile Vechiului şi Noului Testament

dar aceeaşi structură este folosită şi icircn alte locuri Leat 3184 CVNTO

257 Leat 3879 CVNTO 268 etc leat 7218 Ded 1709O 412

Datarea primei scrisori de apărare se face după acelaşi tipic bdquola leat

7220rdquo DO 226

Uneori icircn loc de leat apare construcţia (la) anul de la zidirea

lumii CVNTO 241 244 IcircBO 383

Precizarea anilor se face şi prin raportare la naşterea lui Isus cu

sintagmele anul de la Hristos IcircPTPO 349 IcircBO 365 la anul

micircntuirii lumii CL ftlr icircn anii de la Hristos (Psaltirea slavonă

Bucureşti 1694 ftlr) leatul de la Hristos 1710 CPO 390

Ordinea icircn care sicircnt menţionate elementele din componenţa datei

este anul luna ziua bdquoanul de la zidirea lumii 7219 noembrie 8rdquo IcircBO

383 bdquoleat 7220 icircn luna ghenarie icircn 13 zilerdquo DO 226 bdquoanul de de la

zidirea lumii 7217 meseţicirc iulicircie 1rdquo CVNTO 241 bdquoleat 7221 aprilie

24rdquo AMAO 325 bdquoleat 7224 martie 15 dnirdquo AMAO 346 şi doar

luna şi ziua bdquola fevruarie 3 zilerdquo DO 232 bdquocuvacircnt de icircnvăţătură la

octomvrie 26rdquo DO 156

Morfologia 217

Precizacircnd data Antim foloseşte uneori termenii slavoni

consacraţi pentru lună şi zi bdquomeseţicirc iulicircierdquo CVNTO 241 bdquomartie 15

dni113

rdquo AMAO 346

II6 Verbul

II61 Pentru sensurile bdquoa curgerdquo114

şi bdquocurgererdquo norma tuturor

variantelor literare din epoca lui Antim Ivireanul era cea cu utilizarea

verbului a cure (lt lat currĕre) şi a substantivului derivat din infinitivul

lung curere forme care picircnă la sficircrşitul secolului al XVI-lea fuseseră

singurele icircntrebuinţate icircn limba romacircnă Icircn graiurile din Muntenia şi

Moldova centrală şi de sud au apărut icircnsă variantele a curge (creată

prin analogie cu a merge115

etc) şi curgere atestate sporadic icircn do-

cumente şi texte literare din aceste regiuni icircncepicircnd cu prima jumătate a

secolului al XVII-lea La graniţa dintre veacurile al XVII-lea şi al

113

Termenul nu apare deloc icircn manuscrisul grămăticului Efrem al didahiilor

Icircn celelalte copii icircnsă bdquotitlurilerdquo predicilor sicircnt icircnsoţite uneori şi de data la

care au fost rostite iar aceasta este exprimată cu ajutorul cuvicircntului slavon

bdquoCuvicircnt la cea după trup tăerea icircmprejur a domnului nostru Iisus Hristos la

ghenarie 1 dnirdquo ndash ms C DO 126 note (vezi şi pentru urm) bdquoAl doilea

cuvicircnt la zioa sficircntului ierarh Nicolae Dechemvrie 6 dnirdquo ndash ms C DO 133

bdquoCuvicircnt icircn zioa sficircntului şi marelui mucenic Dimitrie izvoricirctoriul de mir

asupra cutremurului la octomvrie 26 dnirdquo ndash ms C DO 156 114

Uneori şi bdquoa mergerdquo cf a mere formă analogică a lui a merge (lt lat

mergere) după a cure (icircn Ardeal vezi ALR SN vol VII h 1934 şi icircn

dialectul istroromacircn la sud-vest de muntele Učka vezi şi Richard Sacircrbu

Vasile Frăţilă Dialectul istroromacircn Texte şi glosar Timişoara Editura

Amarcord 1998 p 22 męre) 115

Cauzele care au determinat această schimbare au putut fi omonimia dintre

unele forme din conjugarea verbelor a cure şi a cura (lt lat curare) bdquoa curăţi

a icircngrijirdquo şi una de natură estetică ndash omonimia supărătoare dintre prezentul

indicativ persoana I singular al verbului a cure şi reflexul romacircnesc al lat

culum (vezi C Fracircncu Vechimea şi răspicircndirea unei inovaţii morfologice

verbul a curge icircn LL 1981 III p 337)

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 218

XVIII-lea inovaţia reprezenta icircncă un fapt de limbă populară cu

apariţii izolate accidentale icircn textele literare

După 1700 se conturează icircn Muntenia Oltenia centrul şi sudul

Moldovei tendinţa de modificare a normei fapt ce s-a realizat către

1800116

Icircntre scriitorii şi cărţile din aceste regiuni care au contribuit la

impunerea schimbării C Fracircncu icircl indică şi pe Antim Ivireanul

bdquocurgea prin mijlocu-i ricircul lui Efratrdquo CVNTO 255 Natura textelor

cărturarului muntean nu oferă multe situaţii discursive icircn care să se

manifeste semnificatul bdquoa curgerdquo De aceea pe baza ocurenţei din

Chipurile Vechiului şi Noului Testament nu putem preciza dacă mitro-

politul prefera varianta nouă sau forma veche icircn flexiunea verbală Un

argument icircn favoarea primei opţiuni ar fi utilizarea mai frecventă a

substantivului curgere bdquocurgerile apelorrdquo CVNTO 260 bdquocurgerile

cereştilor bunătăţrdquo DO 20 bdquoIordanul curgerile sale ceacutele reacutepede spre

fugă li-au icircntorsrdquo DO 195 icircnsă icircl emitem cu toată rezerva icircntrucicirct icircn

general icircn epoca veche istoria impunerii inovaţiei icircn cazul celor două

cuvinte nu este identică substantivul cu formă nouă este atestat mai

devreme decicirct verbul şi s-a impus mai repede icircn uzul cult de pildă la

Dimitrie Cantemir apare constant curgere faţă de cure117

şi tot astfel

icircn Biblia de la Bucureşti118

II62 Verbele de conjugarea a II-a a III-a şi a IV-a cu radicalul

icircn -d -t şi -n prezintă forme iotacizate la indicativ prezent persoana I

singular şi la conjunctiv prezent persoana I şi a III-a singular şi persoana

a III-a plural (şi la viitorul cu să) conform normei generale icircncă icircn epoca

lui Antim Ivireanul să arză CVNTO 265 crez IcircBO 369 să icircmparţă

AMAO 333 să pue CL 14r să rămicirce CVNTO 250 să răspunză

CL 18v să scoaţă CL 3

v să trimiţă AMAO 338 vă trimiţ CL 28

v

să tunză CVNTO 265 nu ţiu CVNTO 247 să vază CVNTO 242

va să vie C 13r etc

116

Ibidem p 334 117

Ibidem 118

Vezi Arvinte STLLV p 16

Morfologia 219

După numărul formelor cu dentala refăcută icircn documentele

provenind din toate ariile lingvistice romacircneşti din secolele al XVI-lea

ndash al XVIII-lea se poate trage concluzia că inovaţia a apărut icircn Banat şi

nordul Moldovei iar apoi s-a propagat foarte lent spre sud119

Icircn

general se admite că picircnă la sficircrşitul secolului al XVIII-lea producţiile

literare din Ţara Romacircnească nu au cunoscut inovaţia de tip nordic120

Icircn aceste condiţii unica formă cu dentala refăcută din scrierile lui

Antim Ivireanul este suspectă icircn ediţia lui Gabriel Ştrempel (1972)

mai ales că apare icircntr-o structură aproape identică cu una ce prezintă

forma literară la vremea aceea bdquoAlexandru Machedon cel Mare

biruind pre Darie şi muticircnd icircmpărăţiia perşilor la Machedonia şi

supuind Tirul şi Gaza supt biruinţa lui au purces asupra Ierusalimului

cu micircnie mare pentru că fiind supuşi lui jidovii nu vrea să-i trimiţă

dejdea cea obicinuită Şi apropiindu-să de Ierusalim cu oştile să

spăimicircntară jidovii foarte şi au eşit icircnaintea lui alţi preoţi cinstiţi de

l-au primit cu cinste mare Iar ceialalţi preoţi carii nu vrea să-i trimită

dejdea s-au ascunsrdquo CVNTO 308 Prin urmare nu-l putem considera

pe Antim Ivireanul un precursor al icircnnoirii limbii literare icircn privinţa

acestei norme

De altfel norma iotacizării verbelor din epoca veche este una

dintre cele mai longevive icircn exprimarea cultă romacircnească deşi i-a fost

discutată legitimitatea pe parcursul secolului al XIX-lea Criteriul

latinităţii formelor icircn selectarea faptelor de limbă ce urmau să contureze

norma limbii literare moderne icircl determină pe Ion Heliade Rădulescu să

recomande generalizarea uzului popular nordic bdquoNoi zicem văz auz

pui şcl dumneavoastră şi ungurenii văd aud pun şi e mai bine şi

mai clasic cu toate că icircn cărţile bisericeşti aveţi ca şi la noi văz auz

puirdquo121

Formele iotacizate au fost tolerate icircnsă icircn exprimarea cultă

picircnă pe la mijlocul secolului al XX-lea Astfel ortografia din 1904

accepta icircncă forma rămicircie122

iar icircndreptarul din 1932 constată că

119

Gheţie Dialectologia istorică p 122 vezi şi Fracircncu Gramatica p 299 120

ILRL 1997 p 335 vezi şi Arvinte STLFAC p 77 121

Heliade Scrieri lingvistice p 104 122

Regule ortografice 1904 p 27

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 220

formele iotacizate se icircntrebuinţau icircncă pe scară largă şi şovăie icircn

impunerea normei spunicircnd că bdquoformele literare sicircnt mai mult (sn)rdquo

cele cu dentala refăcută123

Abia dicţionarul din 1953 elimină din limba

literară categoric formele vechi124

II63 Verbul de conjugarea a III-a a cere (care apare uneori cu

forme iotacizate icircn textele vremii125

) este folosit de Antim Ivireanul cu

forme refăcute să ceacuterem DO 161 163 bdquode gicirctul mieu spicircnzură

sufletele voastre şi de la mine va să vă ceară pre toţrdquo DO 28 să

ceară DO 157 167 186 204 CVNTO 289 AMAO 331 CPO

390 394

II64 Formele de indicativ prezent voi vei va vom veţi vor

apar şi cu funcţie predicativă pe licircngă cea de auxiliar icircn formarea

indicativului viitor

voi bdquovoi să zic icircn scurt mijlocul pocăinţiirdquo IcircPTPO 351 bdquope

aceacuteste patru bunătăţ ca pe 4 temelii nemişcate voiu să-m icircntemeez

vorba ce voiu să fac astăzirdquo bdquoicircnticirci voiu să vă spuiu foarte pe scurt a

fieştecăriia bunătaterdquo bdquopentru ca să se priceapă mai lesne celia ce voiu

să grăescrdquo DO 47 bdquovă pohtesc să ascultaţ cu dragoste ceacutelia ce voiu să

zicrdquo DO 90 etc126

vei bdquoIaste semn că nu vei să fii măcar că sileşti să fii nefiind cu

adevărat nameastnic lui Petrurdquo CL 65r bdquostăpicircnu-tău Hristos icircţ

porunceşte să iubeşti pre vrăjmaşii tăi şi să le faci bine şi tu icirci stai

icircmpotrivă şi nu vei să-1 asculţirdquo DO 54 bdquotu căci urăşti pre fratele tău

aticircta cicirct nici icircn ochi nu vei să-1 vezirdquo DO 55 bdquoMie trebue să mă botez

de tine sau să mărturisesc alt botez pentru numele tău şi tu vei să te

botez eurdquo DO 67

123

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 62 şi urm 124

Mic dicţionar ortografic p 167 125

Vezi exemple la Fracircncu Gramatica p 298 126

Exemplele culese precum şi celelalte ocurenţe ale lui voi icircn acest tip de

context pot fi interprtate şi ca forme de viitor

Morfologia 221

va bdquooricine va să fie mai mare icircntre voi să fie mai micrdquo CL 6r

bdquoŞi de iaste Ricircmul şi va să fie maică besearicilor pentru moartea lui

Petru dară cu cicirct mai vicircrtos să cade să fie Ierusalimul [] pentru

moartea lui Hristosrdquo CL 12r bdquoaşezămicircntul ce va smereniia noastră să

se facărdquo AMAO 327 bdquoArhelau [] icircnălţicircndu-se cu gicircnd a să numi

icircmpărat fu picircricirct cătră Chesar cum că va să icircmpărăţească Şi

micircniindu-să Chesar l-au izgonit la Vienardquo CVNTO 319 bdquoŞi iaste

nădejdia de 2 feacuteliuri una bună şi alta rea Bună iaste aceacuteia cicircnd

nădăjduiaşte cineva la Dumnezeu să se micircntuiasca sau alt bine ce va să

petreacărdquo DO 23

vom bdquovom să fie slobodărdquo AMAO 328 bdquoDoi preoţi de mir vom

să fie la beseacutericărdquo AMAO 330 bdquoHotăricircm şi vom să se facă icircn toţi anii

nestrămutat cu cinste slujbele celor patru sfinţirdquo AMAO 333

veţi bdquoveţi să ziceţi că iaste Petrurdquo CL 53r bdquode dicircnsul nu vă iaste

milă nici icirci veţi binele luirdquo CL 69v bdquoIară de veţi fi şi cu aceştia aşa de

nesimţitori cicirct să nu vă puteţi dumeri nici să vă puteţi icircndrepta fiind aşa

de puţinele şi foarte pre icircnţeles şi prosteacuteşte atuncea să va cunoaşte că nu

veţi să vă nevoiţi pentru dragostea lui Hristosrdquo IcircBO 366-367

vor bdquo la trei copii săraci ce vor să icircnveacuteţe carte să li să dea cicircte

şase bani de zi de micircncarerdquo AMAO 330

G Ivănescu consideră că fenomenul este vechi muntenesc127

Uneori cicircnd voi vei va etc se combină cu un conjunctiv prezent

de aceeaşi persoană calitatea de formant al viitorului sau de verb pre-

dicativ este ambiguă ca icircn fraza bdquoCel ce va să se ispoveduiască să-1

aducă să stea icircnaintea icoanei domnului nostru Iisus Hristosrdquo DO 234

unde va din prima propoziţie poate fi interpretat ca vrea (= bdquo[Pe] cel ce

vreardquo) ori ca auxiliar al viitorului cu modul conjunctiv (= bdquo[Pe] cel ce

se va spovedirdquo)

127

G Ivănescu Ortografia şi limba lui Iancu Văcărescu din Poezii alese

[Bucureşti] 1830 icircn Contribuţii la istoria limbii romacircne literare icircn secolul al

XVIII-lea II Bucureşti Editura Academiei 1958 p 64

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 222

Icircn alte situaţii contextul mai larg şi tema biblică impun o anu-

mită interpretare De pildă icircntr-un fragment ce evocă un episod din

istoria evreilor preluat din Cartea a treia a Macabeilor capitolul 3 va

trebuie interpretat ca verb predicativ calitate dedusă din contextul

biblic original bdquoAcest Ptolemeu feciorul Iui Lagos fiind icircmpărat Eghi-

petului şi cu vicleşug icircntricircnd icircn Ierusalim zicicircnd cum că va să

jărtvuiască pre mulţi din jidovi au robit şi i-au vicircndutrdquo CVNTO 305

(cf B Anania 2001 loc cit cap 3)

Pe de altă parte vei trebuie interpretat ca verb auxiliar icircn bdquoDară

unde vei să te ascunzi ticăloase dinnaintea lui Dumnezeu că de te vei

sui icircn ceriu el acolea iaste lăcuitoriu de te vei pogoricirc icircn iad iaste de

faţă de te vei duce la marginea mării icirci ajunge micircnardquo DO 100 (=

bdquoUnde te vei ascunde [cicircnd Dumnezeu va judeca lumea]rdquo)

II65 Potrivit normei literare generale imperfectul prezintă icircn

textele lui Antim Ivireanul forma unică la persoana a III-a singular şi

plural Astfel sg bdquos-au răstignit de Pilat (carele era din Pont)rdquo IcircBO

370 bdquopocăinţa lui David era pocăinţă adevăratărdquo DO 217 etc şi pl

bdquo[Petru şi Andrei] era păscarirdquo [Iacov şi Ioann] şi-ş cicircrpiia mrejile lorrdquo

CL 5r bdquoera nepriimite de Dumnezeu darurile luirdquo CVNTO 247 bdquol-au

zavistuit Saul pentru lauda ce-i făcea fecioarelerdquo CVNTO 277 bdquosupt

el lăcuia toate hiarăle sălbaticerdquo CVNTO 296 bdquozicea muerile din

Vithleemrdquo CVNTO 272 etc

Imperfectul icircn -u la persoana a III-a plural (formă icircnticirclnită icircn

epocă icircn textele literare din Banat-Hunedoara128

şi care reflectă inovaţia

din graiurile bănăţene-hunedorene) este consemnată foarte rar la Antim

Ivireanul bdquoicircntru aceacuteste cetăţi scăpau cei răi carii ucidea pre cineva fărrsquo

de vinărdquo CVNTO 269 bdquoZerethi şi Ferethi carii erau păzitori capului

icircmpăratuluirdquo CVNTO 278 Raritatea formelor de acest tip la mitro-

128

Ion Ştefan Răspicircndirea desinenţei -u la persoana a III-a plural a

imperfectului indicativ icircn limba literară icircn LR XXVII (1978) nr 1 p 43

Ion Gheţie Mirela Teodorescu Asupra desinenţei -u a pers 3 pl a

indicativului imperfect Noi contribuţii icircn SCL XVII (1966) nr 2 p 180-181

cf situaţia din documentele bănăţene vezi Gheţie BD p 170

Morfologia 223

politul muntean este icircncă un argument pentru faptul că icircn epoca lui

Antim Ivireanul norma care reflecta diferenţa icircntre singularul şi pluralul

imperfectului la persoana a III-a nu pătrunsese icircn conştiinţa literară a

cărturarilor din afara spaţiului bănăţean129

Imperfectul modern nu apare icircn predicile lui Antim Ceea ce Al

Rosetti şi B Cazacu130

dau ca exemple din textul didahiilor sicircnt forme

bdquocorectaterdquo de PV Haneş131

Forma diferenţiată se propagă la scară largă icircn Muntenia şi

Moldova prin intermediul scriitorilor minori prin dascălii bănăţeni iti-

neranţi şi ca urmare a valorificării proiectelor Şcolii Ardelene (icircntrucicirct

Paul Iorgovici132

şi C D Loga133

sicircnt primii care au folosit acest fapt de

limbă ca normă literară) Totuşi ea nu a reuşit să se impună icircn va-

riantele literare din aceste zone icircn ciuda observaţiilor favorabile ale lui

Ion Heliade Rădulescu134

decicirct după mijlocul secolului al XIX-lea135

129

Forme difenţiate apar probabil şi la alţi scriitori munteni ai vremii C

Fracircncu precizează că prima atestare a formei cu -u icircntr-un text muntenesc

este icircn Istoriile domnilor Ţării Romacircneşti a lui Radu Popescu după cum

reiese din versiunea care a stat la baza ediţiei din 1963 a cronicii realizată de

Const Grecescu bdquoMoldoveanii icircncă făceau jalbă dă jafurile ce-i jefuea

tătariirdquo apud Fracircncu Gramatica p 304-305 cf Radu Popescu Istoriile

domnilor Ţării Romacircneşti CM I p 355 bdquoMoldoveacutenii icircncă făcea jalbă dă

jafurile ce-i jăfuia tătaricircirdquo 130

Icircn ILRL1 p 162-163 cf Rosetti Cazacu Onu ILRL 1971 p 186 unde

exemplul bdquoerau foarte drepţi şi buni icircnaintea lui Dumnezeurdquo (cf DO 44)

din ediţia din 1961 lipseşte 131

Vezi şi Ion Gheţie Mirela Teodorescu Icircn legătură cu desinenţa -u a pers 3

pl a indicativului imperfect icircn SCL XVI (1965) nr 1 p 89 132

Ivănescu ILR 2000 p 628 133

Acesta avea icircn vedere totuşi numai verbele auxiliare vezi Munteanu ndash

Ţacircra ILRL 1983 p 150-151 134

Heliade Scrieri lingvistice p 105 bdquoRumacircnii icircndeobşte cum şi cărţile lor

zic oamenii cicircnta şi bănăţenii icircn parte zic oamenii cicircntau vorbeau şi

gramaticeşte zic mai binerdquo 135

I Gheţie Mirela Teodorescu Icircn legătură cu desinenţa -u a pers 3 pl a

indicativului imperfect p 101

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 224

II66 Antim Ivireanul utilizează imperfectul verbelor a da şi a

sta cu formele etimologice icircn concordanţă cu norma literară generală

aceeaşi din prima perioadă a epocii vechi bdquopentru care moarte să da

streinilor icircntoarcere la moşiia lorrdquo DO 13 bdquoicirci da aticircta icircndrăzneală

fericitul Pavelrdquo DO 181 bdquoau micircntuit cu hrisov domnesc toată ciata

preoţească de sarcina dărilor ce da de ricircnd cu ţarardquo CPO 388 bdquosta

mulţimea noroduluirdquo DO 41 bdquosta arhiereii şi preoţiirdquo DO 41 42

bdquosta norodulrdquo DO 42 bdquofecioare carele sta icircn cumpănărdquo DO 51

bdquoIlie şi Samuil sta icircnaintea noroduluirdquo CVNTO 274

Imperfectul de tipul dede stete dădea stătea (cu reduplicare

analogică după perfectul simplu ori sub influenţa timpurilor trecute care

conţin forma de participiu stătut136

) este extrem de rar icircn epocă avicircnd

statut de formă populară Prima atestare pare a fi cea din predicile lui

Antim Ivireanul semnalată de altfel de C Fracircncu137

bdquocela ce au fost din

picircntecele maicii lui olog carele stătea icircnaintea uşii beseacutericiirdquo DO 58

II67 Cu valoare de imperfect apare şi o formă perifrastică

alcătuită din perfectul compus al auxiliarului a fi şi gerunziul verbului

bdquo[Petru] au fost hirotonisind şi aiurilea ca un apostol a toată lumeardquo

CL 11r bdquoşi prin pistritura toiagelor carele puseacutese la curgerile apelor

unde au fost bicircnd dobitoacele s-au icircmbogăţit foarterdquo CVNTO 260

bdquoIrod [] carele au fost avicircnd muiare pre Miriamnardquo CVNTO 317

II68 Perfectul simplu nu este frecvent icircntrebuinţat icircn textele lui

Antim Ivireanul Relativ puţinele ocureţe ale acestui timp verbal pun icircn

136

C Fracircncu Din istoria verbelor neregulate imperfectul verbelor a da şi a

sta icircn LR XXVI (1977) nr 1 p 84 137

Ibidem p 82 cf ILRL 1997 p 337 unde acelaşi autor vorbeşte despre

bdquosingurul exemplu cu formă analogică reduplicatărdquo de la icircnceputul secolului

al XVIII-lea indicicircnd forma bdquostătea (AP 58)rdquo După cum reiese din lista

izvoarelor de la icircnceputul cărţii abrevierea bdquoAPrdquo se referă la bdquoAntim

Ivireanul Psaltire romacircnească Bucureşti 1694rdquo trimiterea este icircnsă la

didahii (predici) pagina 58 icircn ediţia G Ştrempel 1972 folosită de C Fracircncu

şi icircn studiul său din 1977

Morfologia 225

evidenţă respectarea de către cărturar a manierei tradiţionale de utilizare

a perfectului simplu ori icircncadrarea icircn tendinţele generale de icircnnoire a

normei icircn privinţa acestuia

II681 Perfectul simplu al verbului a da la persoana a III-a

plural este dederă din paradigma moştenită din latină cu forme tari

dediu (lt lat dĕdi) dedeşi (lt lat dedĭsti) dede (dete138

) (lt lat dĕdĭt)

dedem (lt lat dĕdĭmus) dedet (lt lat dĕdĭtis) dederă (deteră) (lt lat

dĕdĕrunt)

Cicircteva exemple din textele lui Antim Ivireanul sicircnt bdquoaducicircnd pre

Samuil copil mic părinţii lui [] icircl deacutederă lui Ili preotulrdquo CVNTO

274 bdquosă icircntoarse Tovit şi i să deacutederă toate unialtele cicircte i-au fost luat

Senaherimrdquo CVNTO 293

Nu am icircnregistrat formele analogice după paradigma verbului a

sta care de altfel vor apărea icircn unele texte ardeleneşti pe parcursul

secolului al XVIII-lea

II682 Icircn cazul verbului a face am icircnregistrat pentru perfectul

simplu forme din paradigma slabă fapt ce icircl icircncadrează pe Antim

Ivireanul icircn tendinţa de generalizare a acestei paradigme icircn textele

literare din secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea aticirct laice cicirct şi (cu unele

excepţii) bisericeşti făcuşi IcircPTPO 353 făcu CVNTO 245 258 261

etc DO 39 89 173 etc să făcu CVNTO 250 253 255 etc DO

156 174 177 etc

II683 Verbul a fi apare cu forme asigmatice de perfect simplu

după cum reiese din relativ puţinele situaţii icircnticirclnite icircn textele cercetate şi

care reprezintă persoana a III-a singular şi plural fu CVNTO 247 248

250 etc DO 85 87 106 etc fură DO 185

138

Forma cu -t- este o inovaţie din secolul al XVII-lea la care s-a ajuns prin

analogie cu participiul trecut dat ori prin disimilaţie vezi C Fracircncu Din

istoria verbelor neregulate perfectul simplu şi mai mult ca perfectul verbelor

a da şi a sta icircn LR XXIX (1980) nr 4 p 309

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 226

II684 Forma zisem la persoana I plural (bdquode nu va suferi

acestea care zisem mai sus să plinească toţ anii care am zis mai susrdquo

DO 237) indică respectarea normei fără -ră- analogic icircn cazul formelor

de persoana I şi a II-a plural

II685 Icircntr-un caz o construcţie pare la prima vedere un perfect

simplu perifrasic alcătuit din perfectul simplu al auxiliarului a fi şi

gerunziul verbului cu intercalarea altor elemente bdquoŞi fu drept aceacuteia (zice

evanghelistul) fiind acolo s-au umplut zilele ei să nascărdquo DO 196

Contextul mai larg icircnsă precum şi distribuţia timpurilor verbale icircn

icircntregul fragment impun o altă perspectivă asupra structurii Avem de

fapt de-a face cu două unităţi morfologice distincte perfectul simplu fu

echivalent din punct de vedere semantic cu un reflexiv impersonal bdquose

icircnticircmplă se făcurdquo şi gerunziul fiind ndash un timp verbal folosit şi anterior icircn

discurs (bdquoşi fecioara ticircnără şi ruşinoasă careacute nici din casă nu era

obicinuită a eşi şi fiind aproape de a naşte purceacutede pre o cale grea şi

cu anevoe ca aceasta Şi apropiindu-să de Vithleem doară s-ar fi găsit

vreo casă cuvioasă ca să nască fecioara aceasta icircntr-icircnsa iară icircnsuş

iubitoriul de sărăcie Domnul au pohtit icircntr-o coşare smerită ca să se

nascărdquo) Este aşadar o construcţie cu o subordonată faţă de regentul fu

cu elipsa conjuncţiei subordonatoare

II69 Perfectul compus se construieşte la persoana a III-a

singular numai cu auxiliarul au (lt lat habuit) etimologic cunoscut icircn

epoca veche tuturor variantelor literare şi odinioară icircn icircntregul dialect

dacoromacircn bdquoIlie au fost om pătimitoriu aseamenea cu noi şi cu rugă

s-au rugat să nu ploao şi n-au plooat pre pămicircnt ani 3 şi luni 6 şi iară

s-au rugat şi ceriul ploaie au datrdquo şi bdquoDaniil [] gurile leilor au icircnchisrdquo

Pred 1694 2v bdquos-au apropiiat de voi icircmpărăţia ceriurilorrdquo CL 5

r

[cartea] au ars CPO 390 bdquoau biruit adevărulrdquo CL 2r bdquoau rămas icircn

dăşărt vicleşugulrdquo CVNTO 277 [acest ceaslov] s-au tipărit C 1r

bdquoOhozie s-au turburatrdquo CVNTO 285 bdquoau vrut domnulrdquo CL 2v

bdquoDumnezeu [] au trimis icircn lume proroci să propoveduiască la oameni

venirea lui cea icircnfăţăşată Şi pentru aceasta n-au ales icircmpăraţi şi crai să

Morfologia 227

proroci n-au luat filosofi şi ritori să trimită propoveduitori venirii lui

n-au pogoricirct din ceriu icircntunerece şi mulţime de icircngeri [] ci au trimis

oameni proşti şi mai vicircrtos păstori de oirdquo DO 4 etc Este păstrată

astfel omonimia cu persoana a III-a plural ca icircn epoca precedentă

bdquo[duhovnicii] m-au duhovnicitrdquo AMAO 334

Auxiliarul a (inovaţie sudică analogică după modelul bea ndash

beau ia ndash iau139

) este consemnat de cicircteva ori icircn Ţara Romacircnească icircn

secolul al XVI-lea şi al XVII-lea icircn acte ca reflex al vorbirii

populare140

După 1600 şi mai ales icircncepicircnd cu secolul al XVIII-lea icircn

regiunea lingvistică Banat-Hunedoara icircn Moldova şi Transilvania

apare icircn vorbire şi icircn documente forma cu auxiliarul o141

explicabilă

prin evoluţie fonetică bdquoLrsquoauxiliaire inacc au se reacuteduit par suite drsquoune

assimilasion reacuteciproque dans la langue pop agrave o s-au bătut gt s-o bătut

laquoils se sont battusraquo cette forme srsquoest imposeacutee eacutegalement agrave la IIIe

du

singulier (sn)rdquo142

II610 Textele lui Antim Ivireanul nu prezintă forme pentru

icircntreaga paradigmă a mai mult ca perfectului sintetic Ca principală

caracteristică a uzului acestuia putem identifica icircnsă formarea pluralului

fără -ră- bdquon-au avut ei osebiri ca acestea icircntre dicircnşii nicicum Pentru că

auzise de la Domnul că cela ce va să fie mai mare va să fie slugărdquo CL

7v bdquoo icircnvăţase iscoadele lui Iisusrdquo CVNTO 265 bdquoaducicircnd pre Samuil

[] părinţii lui dupe cum icircl făgăduise lui Dumnezeurdquo CVNTO 274

bdquocu multă urgie i-au gonit icircmpreună cu darurile ce aduseacuteserdquo DO 43

bdquoicircntrase 12 preoţrdquo D 69 etc

II611 Bine reprezentat este mai mult ca perfectul perifrastic

format din perfectul compus al auxiliarului a fi şi participiul trecut al

verbului bdquoIcircncă n-au fost ajuns Petru atuncea icircn Ricircmrdquo CL 11r bdquoacuma

139

Gheţie BD p 170 140

C Fracircncu Formele de persoana a III-a ale auxiliarului de la perfectul

compus Privire istorică icircn SCL XX (1969) nr 3 p 318 141

Gheţie Dialectologia istorică p 125-126 142

Nandris Phoneacutetique p 83

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 228

lăcuesc acolo bălauri şi pasări ce să numesc strutocamili precum au

fost zis mai nainte Isaiardquo CVNTO 255 bdquoluicircnd icircnapoi toate cicircte au fost

prădat ei de la Sodoma foarte fu cinstit de Melhisedecrdquo CVNTO

257 bdquoSalmon ş-au luat muiare pre Raav curva (careacute au fost ascuns

iscoadele lui Iisus [])rdquo CVNTO 269 bdquocele 3 ficircnticircni care au fost

săpat tată-săurdquo CVNTO 259 bdquoSenaherim au omorit pre mulţi din

jidovii carii au fost robit Salmanasarrdquo CVNTO 292 bdquoicircngerul care l-au

scos din groapa leilor cicircnd l-au fost aruncat boiariirdquo CVNTO 298

bdquoscoţicircnd pre el băgă pre ceia ce au fost băgat pre Daniilrdquo CVNTO

301 bdquoomoricirc pre Iuda Macaveul prin Vachid pentru că nu i-au fost

ajutat frate-săurdquo CVNTO 313 bdquopre care fire o au fost biruit

diavolulrdquo DO 131 bdquole-au fost spus proroculrdquo DO 158 bdquoEvdoxiia

icircmpărăteasa lui Arcadie au fost icircnţelesrdquo DO 172 bdquodupă cum au fost

prorocit prorociirdquo IcircBO 371 bdquoicircngerii m-au (sic n-au sn) fost perit

toţ căci că au mai rămas din ei 9 ceacuteterdquo DO 122 bdquoau fost murit un

jidov icircn cetatea Samariei şi [] au rădicat unii trupul mortuluirdquo DO

213 etc

II612 La persoana a II-a singular şi plural indicativul viitor se

construieşte cu auxiliarele vei respectiv veţi forme ce se impun icircn

exprimarea literară de pretutindeni icircn secolul al XVIII-lea icircn locul lui

veri bdquomăriia-ta mai mare plată vei luardquo Ded 1703O 407 bdquode vei

icircndemna pre cineva să facă vreun bine milostenie iaste de vei sfătui

pre cineva la lucrurile cele sufleteşti milostenie iaste de vei micircngicircia

inima vreunui scicircrbit cu cuvinte milostenie iaste şi icircn scurte cuvinte de

vei da un pahar de apă rece cuiva icircn numele lui Hristos adevărat să

ştii că nu-ţ vei piiarde platardquo DO 103-104 bdquoIară de veţi socoti icircn

gicircndul vostru cum că nu le puteţi face aceştia pentru nevoile şi păsurile

ce aveţi cu aceasta nimica nu vă veţi folosi nici veţi putea să vă

icircndreptaţi icircnaintea dreptului judecătoriurdquo IcircBO 367

II613 Antim Ivireanul icircntrebuinţează adesea viitorul construit

din formele auxiliarului voi(u) (cele specifice fiecărei persoane la

Morfologia 229

singular şi plural) şi conjunctivul structură obişnuită icircn toate textele

literare din epoca veche dar aflată icircn regres icircn secolul al XVIII-lea143

voi să bdquocum voiu să iubesc pre vecinul mieu că-m iaste

vrăjmaşrdquo DO 54 bdquoo ştiu eu aceasta de mult cum că acel norod

pleacă mai mult la icircnchinăciunea idolilor dară ce voiu să facrdquo DO

172

vei să bdquotu vei să te numeşti Chifardquo CL 5v bdquosă le spuiu []

cum că ai icircmplinit toate ale legii şi vei să pătimeşti şi vei să te omori

pentru micircntuirea tuturor şi vei să te pogori şi icircn iadrdquo DO 32

va să bdquoviaţa veacului celuia ce va să fierdquo IcircBO 372 bdquode la

mine va să vă cearărdquo DO 28 bdquocicircnd te vor năpădi niscai hoţ vecinul

tău cel de aproape va să vie să-ţ ajuterdquo DO 54

vom să bdquode nu ne vom icircndrepta cu adevărat vom să greşim şi

vom să mergem răuluirdquo DO 82

vor să bdquola judecata cea viitoare vor să se judece vii şi morţii şi vor

să se veseleascărdquo DO 77

II614 Mai rar este utilizat viitorul format din a avea la indicativ

prezent şi conjunctivul verbului de conjugat bdquoDară cicircnd vor fi zilele aceacutelia

icircntru carele au să facă creştinii hotăricircre să schimbe firea []rdquo DO 207

II615 Mai multe construcţii analitice cu viitorul au fie valoare de

prezumtiv prezent (viitorul auxiliarului a fi + gerunziul verbului) fie cu

valoare de prezumtiv perfect (viitorul auxiliarului a fi + participiul

verbului) bdquopoate că vom fi socotind că numai căci ne numim creştini ne

vom spăsi Bardquo DO 27 bdquoca să ia sficircrşit scandilile carele vei fi socotind

măriia-ta că doară să trag de spre minerdquo DO 233 bdquode vei fi furat ceva

să icircntorcirdquo bdquoDe vei fi năpăstuit pre cineva sau năpăstueşti să icircntorcirdquo

D 235 bdquoSau pre posturi miercurea sau vinerea te vei fi spurcatrdquo

DO 236

143

De pildă icircn Biblia Vulgata de la Blaj din 1760-1761 viitorul alcătuit din a

voi + conjunctivul este slab reprezentat vezi Iacob Limba şi stilul Vulgatei

p 842

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 230

II616 Norma literară generală oglindea icircn epoca lui Antim

Ivireanul utilizarea tradiţională a conjunctivului prezent persoana a III-a

pentru verbele a da a lua a sta Mitropolitul muntean o respectă

folosind numai formele etimologice de conjunctiv icircn cazul acestora să

dea DO 7 22 70 76 83 etc să ia DO 167 170 171 218 etc

CVNTO 279 304 312 AMAO 329 330 335 336 să stea

AMAO 337 341 IcircPTPO 357 358 CPO 393

Formele analogice de tipul să deie să ieie să steie apărute icircn

graiurile moldoveneşti prin secolul al XVII-lea nu au statut de normă

icircn nicio variantă literară deşi icircn a doua parte a epocii vechi textele

literare din Transilvania şi Moldova icircnregistrează fenomenul144

II617 Conjunctivul prezent la persoana I şi a II-a singular al

verbului a avea are forme etimologice să aib respectiv să aibi ca icircn

toate variantele literare bdquonu voiu să aib icircncepătorierdquo CL 6v bdquoca să fac

puţin folos sufletului mieu şi să aib pomenirea mea cea de toate zilele şi

icircn viaţă şi după moarterdquo AMAO 327 bdquoŞi de voiu da toată averea mea

şi de-m voiu da trupul mieu să-1 arz şi dragoste să nu aibu nimic nu

folosescrdquo DO 55 (icircntr-un citat) bdquosă aibi minte icircngereascărdquo DO 117

Aceeaşi regulă se aplică icircn epocă şi icircn cazul imperativului

singular icircnsă nu am consemnat exemple la Antim Ivireanul

Formele analogice după indicativul prezent (să am să ai ai)

singurele literare astăzi reprezintă iniţial o inovaţie a graiurilor

munteneşti de după 1750145

II618 Conjunctivul perfect se construieşte cu auxiliarul variabil

după număr şi persoană icircn conformitate cu norma textelor literare de

pretutindeni icircn epoca veche bdquonu să veacutede cum să fie cerşut Petru

icircncepătoriia nici iară Hristos cum să-i fie dat măcar necericircnd elrdquo CL

6r bdquoDară icircn ce chip le-au uitat aceastea toate Hristos şi le-au dat lui

Petru precum ziceţi numai voi singuri fără mărturie Şi de i-ar fi fost

144

ILRL 1997 p 340 vezi şi Iacob p 844 145

ILRL 1997 p 340

Morfologia 231

şi făgăduit sau să-i fie şi dat lui Petru icircncepătoriia el singur s-ar fi

micircniiatrdquo CL 6v bdquozic jidovii cum că acesta să fie izvodit chipuri icircntru

cinstea Iui Dumnezeurdquo CVNTO 248 bdquosă adeverează să fie murit

Adamrdquo CVNTO 249 bdquonici să pomeneacuteşte undeva să se fie mutatrdquo

CVNTO 249 bdquosă zice pentru Adam cum să fie născut 30 de feciorirdquo

CVNTO 245 bdquoNu socotesc să fie certat Hristos stihiilerdquo DO 179

bdquoPentru cutremur spun filozofii ellinilor cum să se fie făcut din

amestecarea stihiilorrdquo DO 175 bdquoputeţ dară zice cum că aceste

cuvinte sfinte să fie fost goalerdquo DO 179 bdquosă fie fost minunilerdquo DO

84 bdquoCine iaste acel drept icircn credinţă şi icircmbunătăţat carele să fie postit

şi sufleteacuteşte şi trupeacuteşte să se fie pocăit de păcatele lui să fie alergat cu

umilinţă adevărată icircn milostivirea lui Dumnezeu şi să ceară ertăciunerdquo

DO 204 bdquomi să pare să fie săltat ceriulrdquo DO 116 bdquosă fie stătut

turburarea măriirdquo DO 156 bdquonumai apostolilor să fie zis să-1 asculte

au şi noaordquo DO 79 bdquoUn lucru minunat să veacutede icircn Sficircnta Sriptură []

zicicircnd cum să se fie icircnticircmplat după moartea prorocului Eliseirdquo DO 213

Forma de conjunctiv perfect cu auxiliarul invariabil reprezintă o

inovaţie a graiurilor sudice146

(din secolul al XVI după C Fracircncu147

mai

recentă după Ion Gheţie148

) folosită icircn documente particulare icircnsă

deosebit de rară icircn textele literare Antim Ivireanul o utilizează o singură

dată icircntr-un enunţ ce conţine şi forma obișnuită a vremii bdquoCe socotiţ

oare să fie primit sfatul acesta iubitoriul de Hristos să se fi apucat de

doftoriia aceasta credinciosul Ba nu s-au apucatrdquo DO 115

Nici icircn acest caz icircn limba scrierilor mitropolitului nu există

suficiente apariţii ale inovaţiei pentru a-l considera un promotor al

acesteia icircn uzul cult acceptată ca normă icircn romacircna literară mult mai

ticircrziu

146

Gheţie Dialectologia istorică p 128 147

ILRL 1997 p 341 148

Gheţie icircn Dialectologia istorică p 128 afirmă că inovaţia nu este mai

veche de secolul al XVIII-lea fiind atestată pentru prima dată icircn 1714 vezi şi

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 136 bdquoFolosirea auxiliarului variabil şi

icircn secolul al XVIII-lea demonstrează că structura din limba actuală cu

auxiliarul invariabil este relativ recentărdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 232

II619 Condiţionalul prezent se realizează analitic cu auxiliarele

literare şi astăzi Icircn cazul persoanei a III-a singular şi plural nu am

icircnregistrat decicirct construcţii cu ar şi infinitivul verbului (nu şi cele cu are)

bdquoorice au vrut sau ce ar vrea să se facărdquo CL 4r bdquolatinii o ar avea de

mare laudărdquo CL 6r bdquooare pohtir-ar icircncepătoriardquo ar ceacutere ar zice CL

13r ar cicircştiga AMAO 336 ar face IcircBO 380 ar veni DO 103 etc

II620 Condiţionalul perfect este reprezentat de forme analitice

din paradigma literară şi astăzi La persoana a III-a singular şi plural

construcţiile cu ar fi şi participiul verbului sicircnt cele obişnuite bdquoca şi cum

ar fi chemat Petru pre Andreirdquo bdquode ar fi avut gicircnd sau ar fi vrut să facă

pre Petru mai mare acestora tuturor le-ar fi zisrdquo CL 6r bdquonu ar fi

strălucit obrazul luirdquo DO 10 bdquode ar fi ascultat Adamrdquo DO 55 bdquode

ar fi vrut ar fi pututrdquo DO 129 bdquoŞi de mine icircncă să fie ertaţi toţi cicircţi icircm

vor fi greşit şi verice rău mi-ar fi făcutrdquo CPO 392 etc

II621 Imperativul verbului a sta este stăi (lt stă lt lat sta + -i de-

sinenţa caracteristică persoanei a II-a singular149

) bdquostăi licircngă minerdquo C 24v

II622 Antim Ivireanul utilizează de puţine ori imperativul

prohibitiv la plural de aceea este dificilă formularea unei concluzii

privind preferinţa sa pentru forma veche icircn -areţi -ereţi -ireţi ori cea

nouă scurtă din ce icircn ce mai frecventă icircn textele literare de după 1700

icircn Ţara Romacircnească şi Moldova150

Am consemnat pe de o parte nu

judecareţ DO 80 şi pe de altă parte nu plicircngeţ DO 188 190 şi nu

plicircngeţi DO 188 Icircntr-un enunţ apar ambele construcţii bdquonu tăceacutereţ şi

nu fiţ muţrdquo DO 111 ceea ce demonstrează aprecierea lor icircn egală

măsură ca fiind corecte

II623 Deşi se găseşte icircntr-o fază de regres din punctul de

vedere al ocurenţelor icircn textele acestei perioade infinitivul lung este

149

Rosetti ILR 1978 p 315 150

ILRL 1997 p 342

Morfologia 233

icircncă utilizat dar din ce icircn ce mai rar icircn toate variantele literare Apare

şi icircn textele legate de numele lui Antim Ivireanul Forma este folosită

mai icircnticirci icircn primul text romacircnesc scris de el icircn Postfaţa la Evanghelia

greco-romacircnă din 1693 cicircnd nu cunoştea bine romacircna bdquoRogu-vă dară

icircndreptarea greşalelorrdquo Postf 1693O 398 Apoi apare o singură

dată icircn prefaţa-dedicaţie a Psaltirii slavone din 1694 bdquopriiateni cu

sicircngur Dumnezău icirci face şi a vorovireacute cu dicircnsul icirci icircnvredniceacuteşterdquo Pred

1694 3v Cicircteva ocurenţe există şi icircn textul tipărit de Antim icircn 1699

Carte sau lumină cu dreacutepte dovediri bdquovreacutednic iaste a să credereacuterdquo

CL 24r bdquosă supune a greşireacuterdquo CL 60

v a lăudareacute CL 33

r bdquolasă de-a

zicereacuterdquo CL 5v 65

r

Icircn creaţia originală de după 1700 forma este rară bdquovă pohtim de

ascultarerdquo DO 23

II624 Participiul verbului a sta apare numai cu forma

reduplicată stătut DO 16 62 78 84 88 133 157 etc

II625 Verbele cu radicalul icircn -n- care cunosc forme iotacizate

la indicativ prezent şi conjunctiv prezent apar la fel şi la gerunziu icircnsă

nu sicircnt generale ca icircn cazul modurilor predicative

Astfel există icircn textele lui Antim Ivireanul ca normă formele

nespuind DO 100 puind(u-) DO 35 59 88 97 128 194

CVNTO 255 264 267 273 289 311 317 318 319 IcircPTPO 349

359 IcircBO 368 379 CPO 391 rămicircind CVNTO 276 spuind(u-)

DO 12 supuind CVNTO 308 310 ţiind CVNTO 259 263 275

316 AMAO 344 viind DO 4 5 8 107 137 204 211

Alături de acestea se icircnticirclnesc şi formele de tip nordic cu

dentala refăcută literare astăzi dar numai pentru unele dintre verbele

menţionate rămicircnicircnd CVNTO 261 venind CVNTO 261 263 279

290 291 321

II626 Formele de reflexiv cu valoare pasivă mai frecvente icircn

textele nordice apar icircn această perioadă şi icircn scrierile sudice La Antim

Ivireanul ocurenţa lor este semnificativă bdquo[Isus] s-au ispitit de

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 234

diiavolulrdquo CL 5r bdquoRovoam [hellip] s-au biruit de Susachinrdquo CVNTO

281 bdquosă se chivernisească mănăstirea [hellip] de singurul egumenul carele

va fi după vremirdquo AMAO 328 bdquo[pe Samuil] l-au dus la Ili preotul

după cum s-au făgăduitrdquo CVNTO 272 bdquocicircnta David icircnaintea lui şi

sălta şi uricircndu-se de muiarea lui Melhola pentru cicircntarea şi săltarea

aceia au rămas ia fără roadă de la Davidrdquo DO 278-279 bdquos-au omoricirct

coconii Vithleemuluirdquo CVNTO 315 bdquo[Ahaz] s-au prădat de Rasin şi

de Facherdquo CVNTO 289 bdquosă strică la coapsă de icircngerulrdquo CVNTO

261 bdquopeste puţine zile să va da legat icircn micircinile jidovilor să se hulească

să se batjocorească să se scuipe să se bată cu palma peste obraz să se

muncească să se rănească şi la cea de apoi să se şi răstignească ca un

făcătoriu de relerdquo DO 76 bdquosă se icircnchiză ca Petru icircn temniţă cu lanţul

de gicirct sa se bată cu toiage ca Pavel să se spicircnzure de copaci ca Andrei

şi să se pedepsească cu de toate feacutelurile de muncirdquo DO 84 etc

Construcţiile cu auxiliarul a fi sicircnt mai puţine bdquoacest Avel fu

iubit de Dumnezeurdquo CVNTO 248) bdquofu omoricirct de Iudithardquo CVNTO

302 bdquoDrept aceacuteia au dat pre ei Dumnezeu icircn micircnile lui Husarsathem

icircmpăratului Mesopotamiei căruia au fost supuşi 8 anirdquo CVNTO 266

bdquomai mult decicirct treiapostoli cari au fost mai iubiţ n-au fost chemaţirdquo

DO 12 bdquocei doi fileacuteri ai văduvei că au fost priimiţ foarte de Hristosrdquo

DO 52

II627 O serie de verbe sau locuţiuni verbale care icircn prima

parte a epocii vechi şi icircn unele texte contemporane apăreau destul de

frecvent construite cu dativul sicircnt icircnsoţite icircn textele lui Antim Ivireanul

de substantive sau substitute ale acestora icircn cazul acuzativ Dăm numai

cicircteva exemple

a se apropia bdquosă nu să apropie de muntele acela nice o hiară

sau vreun dobitocrdquo DO 65 bdquocum mă voiu apropiia de focul cel

nesuferitrdquo DO 67 bdquoapropiindu-să de Ierusalim cu ostile să

spăimicircntară jidovii foarterdquo CVNTO 308 cf bdquoapropiiaţi-vă lu Dumnedzeu şi apropiia-se-va voaordquo CV 64

v12-14

Morfologia 235

a se bucura bdquoaticircta să bucura de aceacutestia cicirct icircn locul bucuriei ce

era icircnaintea lui răbda cruceardquo DO 13 bdquosă cuvine omului a să bucura

de o bunătate marerdquo DO 15 bdquonu ne bucurăm la altceva fărrsquo numai

la lucrurile icircntuneacutericului veacului acestuiardquo DO 26 cf bdquorruşineadze-se depreunră cari se bucură rreului mieurdquo PH 3426

bdquobucură-se limba mea dereptăţiei talerdquo CV 10r12 bdquoLucraţi Domnului cu fricicirc

şi bucuraţi-vă lui cu cutremurirdquo PS 3r

a crede bdquooamenii nicidecum nu-l credeardquo DO 93 bdquocredem

minciunile slugilor noastre mai vicircrtos decicirct adevărul celui ce să

năpăstuiaşterdquo DO 96 bdquosă leapădă de Dumnezeu cu farmecile şi creacutede

pre draculrdquo IcircPTPO 359 cf bdquoporicircncitelor tale credzuiurdquo PH 118 66 bdquoşi urii credea

grăiteloru de Pavelrdquo CV 52r9-10 bdquoCi dară de aceastea ierticircndu-ne Martin

Cromer căce nu-i creacutedem la ceacutele ce mai nainte zice de valahi (adecăte de

rumacircni cum le zicem noi) acum icircnsă mergu cu dicircnsulrdquo CM I33

a iubi bdquoşi creştea Ili pre Samuil şi iubiia pre dicircnsulrdquo CVNTO

274 bdquoPicircnă cicircnd nu uricircm păcatul şi să iubim bunătateardquo IcircPTPO 351

bdquosă cade să iubim şi să cinstim pre Dumnezău mai mult decicirct toate

zidirilerdquo IcircPTPO 352 bdquoiubeşte paguba şi stricăciunea şi necinstea

altuiardquo IcircPTPO 359 bdquoCeacutele ce ochiul n-au văzut şi ureacutechia n-au auzit şi

pre inima omului nu s-au suit carele au gătit Dumnezeu celor ce iubesc

pre elrdquo IcircBO 372 cf bdquoNu iubi hicleanilorrdquo PH 36 1

a icircnvăţa bdquoel singur ne-au arătat şi ne-au icircnvăţat aceacuteste tainirdquo

DO 26 bdquoicircnvăţicircndu-şi şi feciorii pentru leacutege şi pentru războiurdquo

CVNTO 307 bdquonu iubim să cetim şi să icircnvăţăm carterdquo IcircPTPO 350 cf bdquoCalea ta-mi Doamne arrată-mi-o şi cărrarilor tale icircnvaţă-merdquo PH

24 4

a judeca bdquova să judece toată lumeardquo DO 55 bdquon-au trimis

Dumnezeu pre Fiiul său icircn lume ca să judece lumeardquo DO 107 bdquoTu

cine eşti cela ce judeci pre sluga streinărdquo DO 171 bdquoAcest Thola au

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 236

judecat norodul lui Israil ani 24 şi n-au făcut nimica vreacutednic de

povestirerdquo CVNTO 270 cf bdquoGiudecă loru Dzăulerdquo PH 512 bdquova giudeca lumiei icircn dereptaterdquo

PH 9 9 bdquovoi veţi şedě pre scaune de veţi judeca limbilorŭrdquo CG 70v

a lua aminte bdquoLuaţi-vă aminte de proroci mincinoşrdquo DO 135

bdquotu care eşti duhovnic ia aminte şi aceastardquo DO 237 bdquode vei lua

aminte urmarea acestui neamrdquo CVNTO 268-269 cf bdquoia-mi amente sufletului mieurdquo PH 68 19 bdquose nu ia amente

prilăstitorilorrdquo CV 83v8-9

a ponoslui lsquoa ocăricircrsquo bdquonoi icirci grăim de rău şi-i ponosluimrdquo DO 82 cf bdquoicircn deşert ponosluiră sufletului mieurdquo (PH 347) bdquodracul ponoslui

lui Dumnedzeurdquo (PH 73 18)

a ricircde bdquocel ce lăcuiaşte icircn ceriuri va ricircde de dicircnşii şi Domnul va

batjocori pre eirdquo DO 233 cf bdquoCoţovlahi le zic grecii ricirczicircndu-irdquo CM I46

Modelul sintactic străin apare foarte rar L-am consemnat icircntr-o

construcţie originală bdquovom să mergem răuluirdquo DO 82 altă dată

dativul apare icircntr-un citat biblic bdquoCu adevărat nu iaste alta fără numai

ca să ne icircnveacuteţe pre noi aceacuteia ce iaste scris la al doilea Psalom laquoSlujiţ

Domnului cu frică şi vă bucuraţi lui cu cutremurraquo Că să cuvine omului

a să bucura de o bunătate mare şi a să teacuteme şi a să cutremura de o

mărire marerdquo DO 15 (cf BB II Psalmi 211)

Situaţia constatată icircn textele lui Antim Ivireanul este icircn

concordanţă cu uzanțele scriitoricești de la sficircrşitul secolului al

XVII-lea căci icircn ansamblu icircn textele bisericeşti şi laice din această

perioadă numărul construcţiilor cu dativul este redus iar tendinţa este

cea de a evita asemenea structuri sintactice (icircn ciuda uzului unor

cărturari savanţi din Ţara Romacircnească şi din Moldova icircn cărţile cărora

astfel de forme se datorează cunoaşterii şi aprecierii sistemelor

Morfologia 237

sintactice ale latinei şi limbii greceşti151

) De altfel urmărind fenomenul

icircn decursul secolelor al XVI-lea ndash al XVIII-lea Gabriela Pană-

Dindelegan a observat că variaţia liberă icircntre structura sintactică icircn

dativ structura tranzitivă şi construcţia prepoziţională la verbele care

tolerau asemenea realizări bdquose rezolvă icircn sensul generalizării fie a

construcţiei tranzitive fie a construcţiei prepoziţionale şi niciodată a

construcţiei cu dativulrdquo152

II7 Adverbul

II71 Icircn conformitate cu norma literară muntenească forma

acum (lt lat eccuacutem + modo) este cea utilizată de Antim Ivireanul icircn

exclusivitate pentru adverbul de timp cu sensul acesta DO 12 14 25

27 28 30 32 40 42 43 44 48 52 etc Ea este specifică icircn epoca

veche ariei sudice a dialectului dacoromacircn (Muntenia) şi intră icircn

opoziţie cu acmu (lt lat eccum + moacutedo) cunoscută icircn graiurile de tip

nordic şi icircntr-o parte a Olteniei

II72 O situaţie asemănătoare se icircnregistrează şi icircn cazul

adverbului (mai) icircnainte bdquoicircnainte derdquo (lt lat in abante) faţă de mainte

(lt lat magis ante DA sau dr mai + ainte153

) Prima formă reprezintă

norma muntenească respectată de Antim Ivireanul mai icircnainte DO

19 24 45 77 116 150 175 CPO 391 Varianta mai nainte este de

asemenea frecvent icircntrebuinţată (igraveagraveegraveiacuteagraveegraveiacuteograveg) C 1v 13

r DO 17 18

20 31 41 43 44 etc

De cicircteva ori icircn afara normei locale icircn textele ce se leagă de

numele lui Antim Ivireanul este utilizat adverbul mainte caracteristic

graiurilor de tip nordic (icircnticirclnit şi icircn Oltenia) precum şi variantelor

151

Totuşi nu poate fi ignorată posibilitatea ca cel puţin la unele verbe

opţiunea la nivel sintactic să fi fost şi la ei dictată de textele biblice vezi

Todi Elemente de sintaxă p 71 152

Gabriela Pană-Dindelegan Regimul sintactic al verbelor icircn limba romacircnă

veche icircn SCL XIX (1968) nr 3 p 291 153

Rosetti ILR 1978 p 569

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 238

literare din Moldova şi Transilvania icircn epoca veche igraveagraveegraveiacuteograveg CL 4v

6r Apariţia lui se datoreşte probabil traducătorului textului

II73 Adverbul foarte formează singur superlativul pe licircngă un

verb iar topica sa este variabilă icircn raport cu acesta bdquofoarte fu cinstit de

Melhisedecrdquo CVNTO 257 bdquofoarte au micircniat pre Dumnezeurdquo

CVNTO 275 bdquos-au turburat foarterdquo CVNTO 285 bdquofoarte icircl uricircse

norodulrdquo CVNTO 312 bdquomoşiia lor de care foarte doriiardquo DO 13

bdquosa temură foarterdquo DO 15 bdquofoarte mi-au plăcut şi am fericit obiciaiul

acestardquo DO 40 bdquos-au micircniiat foarterdquo DO 65 bdquofoarte mă minunezrdquo

DO 133 bdquosă te păzeşti foarterdquo DO 236 etc

II74 Adverbul cu funcţie metalingvistică adecă adecăte

consemnat din ce icircn ce mai frecvent icircn scrierile vremii ca rolul de a

explica relaţia apozitivă apare frecvent la Antim Ivireanul bdquoaceastă

beseacutericească organă cu dumnezăieşti dulci cuvinte de cicircntări (adecă

Psaltirea)rdquo Pred 1694 4v bdquoicircşi aducea aminte Adam de odrăslirea (adecă

de naşterea) fiilorrdquo CVNTO 247 bdquo[carte făcută] pentru luata bucurie a

drepţilor Adecăte de ş-au luat făgăduinţa deplinrdquo CL 3r bdquosă nu să pue

egumen vreun om strein cu gicirclceavă adecă svetagoreţ au sinait au

ierusalimleanrdquo AMAO 340-341 bdquounul era nomothetis adecă puitoriu

de leacutege iară celalalt era zilotis adecă icircntăritori aceştii legirdquo DO 11

bdquoVorbiia zice Luca la 9 capete pentru patimile Domnului carele era să se

icircmplinească icircn Ierusalim adecă vorbia pentru patimerdquo DO 12 bdquoA

treia poruncă zice să sfinţim sicircmbăta adecă să cinstim şi să ţinem

praznicilerdquo DO 33 bdquoicirci voiu asemicircna cu cei doi luminători mari adecă

cu soarele şi cu lunardquo DO 57 bdquocă fiind omu icircndoit adecă cu trup şi cu

sufletrdquo DO 71

II75 Adverbul deci bdquoapoi pe urmărdquo (lt de ačiĭa) apare icircn

Chipurile Vechiului şi Noului Testament favorizat de funcţia sa

narativă ca icircn alte texte literare de asemenea natură din secolul al

XVII-lea şi din vremea lui Antim Ivireanul bdquoMărindu-se zioa cu starea

lunii şi a soarelui ca la 24 de ceasuri prin rugăciunea lui Iisus deci

Morfologia 239

zidind jărtăvnic la Gheval şi blagoslovind şi blestemicircnd icircnaintea

norodului au icircndemnat pre toţi a striga amin facă-sărdquo CVNTO 266

bdquoAcest Gothoniil au fost fecior lui Chenez [] Acesta au micircntuit pre

Israil din micircnile lui Husarsathem [] Deci murind acesta iară au

greşit Israil şi i-au dat pre ei Dumnezeu icircn micircnile lui Eglonrdquo CVNTO

267 bdquoAcest Aod au fost viteaz foarte carele omoricircnd pre Eglon []

au micircntuit pre Israil şi s-au odihnit pămicircntul ani 80 Deci murind acesta

icircndată s-au pus icircn locul lui Semegarrdquo CVNTO 268 bdquoAcest Semegar

au omoricirct 600 de oameni filistiimi cu cormanul plugului drept aceacuteia fu

pus mai mare peste israilteni Deci murind acesta iar au greşit Israil

icircnaintea lui Dumnezeu şi s-au dat icircn micircnile lui Iavimrdquo CVNTO 268

bdquoŞi icircntorcicircndu-să icircndată la ai lui au plecat asupra vrăjmaşilor Deci cu

scuturarea doniţelor şi cu bucinatul bucinelor spăimicircnticircnd pre vrăjmaşi

au omoricirct 4 icircmpăraţirdquo CVNTO 270 etc

II76 Compusele cu oare (lt lat volet) + adverbele relative

puţin folosite icircn texte literare icircncă din secolul al XVII-lea sicircnt rare şi la

Antim Ivireanul bdquoAcest Avesa au fost om chibzuit şi fiind cu David

au găsit pre Saul oareunde adormitrdquo CVNTO 277

Icircn locul acestora este folosită construcţia cu -va undeva DO

106 CVNTO 249 AMAO 328 340 IcircBO 380 382 şi undevaşi

DO 106 cumva IcircBO 380 cicircndva DO 119 120 (icircntr-un fragment

bdquocitatrdquo din Evrei 2 16 bdquoCă nu pre icircngeri cicircndva au luat ci sămicircnţa lui

Avram au luatrdquo ndash icircn cadrul căruia icircnsă potrivit textului biblic

original154

prezenţa adverbului cicircndva nu se justifică nici icircn literă nici

icircn spirit)

II77 Alte adverbe şi locuţiuni adverbiale sicircnt adevărat bdquocu

adevăratrdquo Pred 1694 2v IcircPTPO 349 DO 32 44 46 etc cu

adevărat Pred 1694 2r CVNTO 243 IcircPTPO 351 DO 15 19 45

154

Vezi loc cit icircn N-A νὐ γὰξ δήπνπ ἀγγέισλ ἐπηιακβάλεηαη ἀιιὰ

ζπέξκαηνο Ἀβξαὰκ ἐπηιακβάλεηαη Cf bdquoCă n-au luat necicum pre icircngeri ce

pre sămicircnţa lui vraam au priimitrdquo (NT 1648) bdquoPentru că nu cu adevărat de

icircngeri să apucă ce de sămicircnţa lui Avraam să apucărdquo (B 1688)

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 240

etc icircntru adevărat DO 8 aiave DO 147 şi aiavea DO 214

aseacutemenea Pred 1694 2v aşijderea Pred 1694 2

v CVNTO 266

301 305 AMAO 337 341 DO 7 18 22 etc cu dreptate lsquope drept

cuvicircnt cu icircndreptăţirersquo C 1715O 410 DO 59 89 170 lsquoicircn mod

corect cum este binersquo DO 164 lsquocu credinţărsquo DO 187 de pururea

lsquoicircntotdeaunarsquo Pred 1694 2v DO 14 16 22 etc icircn pripă DO 95

AMAO 341 icircn scurt lsquope scurtrsquo Pred 1694 4r IcircPTPO 349 351 353

361 IcircBO 380 nici Pred 1694 2v (bdquocarele şi nici să află den multe

fealiuri de nevoi şi supărări s-au izbăvitrdquo) pre icircndemicircnă lsquola icircndemicircnărsquo

Pred 1693 3v tocma lsquochiarrsquo Pred 1694 3

r DO 12 94 104 etc cu

toate acestea DO 141 (bdquoŞi cu toate aceacutestea nici la fata aceacuteia nici la

acest fecior n-au făcut norodul vreo arătarerdquo) DO 160-161 (bdquostăm icircn

cumpănă să perim de nevoi de nenorociri şi cu toate aceacutestia nu ne

smerimrdquo) şa

II78 Aşijderea este icircntrebuinţat frecvent ca element de legătură

transfrastică bdquopentru a asigura continuitatea discursuluirdquo155

bdquoAşijderea

Daniil pren rugăciune gurile leilor au icircnchisrdquo Pred 1694 2v

bdquoAşijderea şi icircn cuvintele cele de bucurie ce i-au zis icircngerul laquoBucura-

teraquordquo DO 18 bdquoAşijderea şi lupii cicircnd nu văd toiag icircn micircna

păstoriului răpesc oilerdquo DO 137

II79 Analizicircnd contextele icircn care apar formele acolea şi acolo

icircn scrierile lui Antim Ivireanul nu am putut deduce icircn uzul său o

distincţie clară icircntre sensurile lui acolea bdquoindicicircnd un loc mai apropiat

şi corespunzicircnd persoanei a douardquo şi acolo bdquoindicicircnd un loc mai

icircndepărtat şi corespunzicircnd persoanei a treiardquo conform cu sistemul

tripartit latinesc156

Icircn exemplele bdquodară unde vei să te ascunzi ticăloase dennaintea

lui Dumnezeu că de te vei sui icircn ceriu el acolea iaste lăcuitoriu de te

vei pogoricirc icircn iad iaste de faţărdquo (DO 100) bdquocă viiarmele ce zace la

155

Fracircncu Gramatica p 412 156

Cf Arvinte icircn BB I 2001 p LIV vezi şi Fracircncu Gramatica p 327

Morfologia 241

rădăcina hreanului de-i va zice cineva să iasă de acolea să meargă la

alte rădăcini mai bune şi mai dulci el zice că mai dulce decicirct hreanul nu

iasterdquo (DO 104) şi bdquoŞi mergicircnd pre cale la locul cel ricircnduit fărrsquo de

veacuteste au eşit dintr-un cricircng ce era acolea aproape nişte ticirclharirdquo (DO

213) alegerea lui acolea pare justificată de nevoia de a marca atent

raporturile spaţiale (depărtare ndash poziţia faţă de narator icircnsă apropiere ndash

poziţia faţă de cel despre care se povesteşte) Icircn alte contexte icircnsă care

pot fi analizate identic din punctul de vedere al raporturilor pe care icircl au

cu locul descris autorul discursului şi protagonistul marcarea prin

deicticul acolea nu mai apare ci este folosită forma acolo ca icircn

următorul fragment ce continuă naraţiunea din DO 213 (vezi supra)

bdquoŞi pentru ca să-ş micircntuiască viaţa lor au aruncat pre mortul icircntr-o

groapă ce s-au aflat acolo şi icircndată au fugitrdquo

Icircn fragmente care nu impun o asemena distincţie sicircnt utilizate

aticirct forma acolea cicirct şi acolo bdquoDeci cine va vrea să isprăvască

desăvicircrşit şi pre cum să cade aceacuteste ce zic aibă icircn loc de pămicircnt

dragostea că acolea să va icircnrădăcina credinţardquo (DO 53) bdquoicircngerul

Domnului l-au luat de l-au dus icircn pustie şi-l hrăniia acolordquo (DO 66)

Pe de altă parte icircn construcţii antitetice formele care intră icircn

opoziţie sicircnt icircntotdauna aici (aicea) şi acolo (nu şi acolea) bdquoAcolo

vrăjitorii cu darurile lor i s-au icircnchinat ca unui Dumnezeu şi icircmpărat

iar aici icircngeri cereşti ca unui Dumnezeu adevărat şi om desavicircrşit icirci

slujesc Acolo era ca un prunc mic icircnfăşat şi pus icircn iasle iar aici ca un

Dumnezeu desavicircrşit şi om desăvicircrşit să botează icircn apa Iordanului []

Acolo icircngerul cel mare Gavriil slujiia cu cucerie iară aicea icircngerul şi

icircnainte mergătoriul Ioann slujaşte tainardquo DO 64 bdquoAcolo Pavel icircn

miazăzi aici Constandin icircn miazăzi acolo Pavel de lisus ce s-au răstig-

nit aici Constandin prin crucea lui lisusrdquo DO 85 bdquode vreme ce aici

după adormirea cea firească să icircntoarce iară omul la osteneli la scicircrbe

la supărări la patemi acolo după adormirea cea de pe urmă [] trece

din scicircrbă la bucurierdquo DO 190

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 242

II8 Prepoziţia

II81 Utilizarea prepoziţiei pre (sau forma pe) ca morfem al

complementului direct exprimat prin nume de persoane substantive

proprii sau comune prin formele accentuate ale pronumelor este icircn

epoca lui Antim Ivireanul normă a limbii literare icircn toate zonele

culturale ale ţării Icircn felul acesta se explică frecvenţa ei deosebită şi icircn

textele cărturarului din Ţara Romacircnească bdquopre nevăzuţii vrăjmaşi icirci

izgoneaşterdquo bdquoDomnul nostru icircnvăţicircnd pre sfinţii lui ucenicirdquo

bdquoizbăveacuteşte [] pre ceia ce să nevoiescurdquo Pred 1694 3r bdquodatori să fie a

ruga pre atotputeacuternicul Dumnezăurdquo Ded 1694O 399 bdquoau pogoricirct şi pe

şarpele cel de aramărdquo CVNTO 290 bdquopre Petru şi pe Andrei pe Iacov

şi pe Ioannrdquo CL 8r bdquoi-au ruşinat pre cei ce i-au văzutrdquo DO 5

bdquopropoveduind pre Hristos şi credinţardquo DO 6 bdquocicircnd icircnjurăm de lege

pre cineva pre Dumnezeu icircnjurămrdquo DO 25 bdquobucurăm pe draculrdquo

DO 26 bdquo[dragostea] cea firească iaste ceia ce iubesc părinţii pre fii şi

fiii pre părinţi şi fieştecare pe ruda sa şi pe priiatenii săirdquo DO 24 bdquopre

păr in ţ i i noştri icirci ocăricircm şi-i batem pre bătricircni icirci necinstim pre domni

şi pre boieri icirci blestemăm pre arhierei nu-i ţinem icircntr-o nimica pre

călugări icirci clevetim pe preoţ icirci ocăricircmrdquo DO 26 bdquoAcest sicriiu pre

nimeni nu uraşte pre nimeni nu goneacuteşterdquo DO 30 bdquocu tunul smereniei

sue pre păcătoşi la ceriurdquo DO 50 bdquoau socotit să chiiame icircn casa lui pe

Afroditardquo DO 51 bdquopăzitu-s-au pre sinerdquo DO 94 bdquoia aminte spre

sufletul mieu şi-l micircntuiaşte pre elrdquo C 22v bdquofericimu-te pre tinerdquo C

16v bdquolaude-l pre dicircnsul ceriurilerdquo C 23

r

Prepoziţia pre apare şi icircnaintea unui complement direct exprimat

printr-un substantiv comun inanimat sau substantiv comun abstract

personificat bdquopre această beseacutericească organă [] cu plecăciune o

aducrdquo Pred 1694 4v bdquoSolomon pre icircnţelepciunea cea ce şade icircntr-un

scaun cu Dumnezău o au cicircştigatrdquo Pred 1694 2v

Icircn epoca lui Antim Ivireanul construcţiile fără prepoziţie (care

icircn secolul al XVI-lea fuseseră obișnuite oglindind modelul slavon

Morfologia 243

sintetic şi totodată vechimea structurii icircn limba romacircnă157

ndash căci forma

cu pre nu e cu mult anterioară acestui secol158

) mai apăreau tradiţional

icircn texte provenind din Moldova nordul Transilvaniei şi Banat159

Icircn

general icircnsă icircncepicircnd cu secolul al XVII-lea norma nu mai este

oscilantă Singura variaţie care se icircnregistrează este cea icircntre pre şi pe

lucru consemnat şi icircn textele lui Antim Ivireanul Cele două forme ale

prepoziţiei sicircnt icircn raport de variaţie liberă

II82 Foarte frecvente sicircnt prepoziţiile cătră şi de cătră utilizate

cu diferite sensuri icircn construcţii cu acuzativul pe licircngă verbe care au

astăzi icircn limba literară un alt regim prepoziţional şisau care impun un

alt caz160

bdquoau acoperit de cătră oameni toate spurcăciunile şi

fărdelegile melerdquo DO 6 bdquopreoţii carii aduceau jărtve cătră Dum-

nezeurdquo CVNTO 262 bdquosupunerea care arătaţi de-a pururea cătră

beseacuterică şi cătră arhiereurdquo DO 6 bdquosă mă arăt cătră măriia-ta

mulţemitoriurdquo CVNTO 242 bdquonimic să nu sfieşti sau să te ruşinezi

nici să te spăimicircntezi şi să ascunzi ceva de cătră minerdquo DO 234

bdquodragostea ce avea cătră dicircnsardquo DO 14 bdquodatoriia cea părintească ce

am cătră dragostea voastrărdquo DO 22 bdquopohta şi dragostea ce am de-a

pururea cătră icircnţelepţiia voastrărdquo DO 34 bdquoavea Ioachim şi Anna

multă jale icircn inima lor pentru uricircciunea şi hula ce avea de cătră toţrdquo

DO 43 bdquosă aibă cucerie cătră preotrdquo DO 169 bdquoAcesta de multe ori

157

Florica Dimitrescu Despre pre la acuzativ icircn limba textelor traduse din

slavă icircn secolul al XVI-lea icircn Contribuţii la istoria limbii romacircne vechi

Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică 1973 p 42-43 158

Rosetti ILR 1978 p 547 cf N Drăganu Morfemele romacircneşti ale

complementului icircn acuzativ şi vechimea lor Un capitol de sintaxă

romacircnească Bucureşti Institutul de Lingvistică Romacircnă 1943 p 129

bdquoExprimarea complementului icircn acuzativ cu p(r)e şi cu acuzativul

substantivului nu poate fi mai nouă decicirct cea cu ajutorul topicei şi cea cu

ajutorul pronumelui conjunct pleonastic care cum am arătat sicircnt străvechirdquo 159

ILRL 1997 p 350 160

Vezi şi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 157 Todi Elemente de

sintaxă p 72

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 244

au micircntuit pre David din moarte dovedind cătră el răutatea tăticircne-său

Iui Saulrdquo CVNTO 275 bdquoAcest Semei blestema pre David fugind de

cătră faţa lui Avelaghionrdquo CVNTO 276 bdquoau numit pre muiarea lui

Reveca soră cătră Avimeleh icircmpăratulrdquo CVNTO 260 bdquonu să ruşina

de cătră faţa Ieremiei proroculuirdquo CVNTO 296 bdquoau strigat cătră

Domnulrdquo DO 159 bdquopreotul Zahariia zise şi cătră părinţirdquo DO 46

bdquosă zicem cătră dicircnsul glasul vameşuluirdquo IcircPTPO 351 bdquonu iaste lupta

noastră spre sicircnge şi trup ci cătră domnii cătră puteri cătră ţiitorii

lumii icircntunericului veacului acestuiardquo DO 36 bdquonemulţămitor sicircntem

cătră micircntuitoriulrdquo IcircPTPO 351 bdquosă plicircngem cu suspinuri şi cu

lacrămi cătră iubitoriu de oameni Dumnezeurdquo IcircPTPO 351 CL 13v

etc

Prepoziţia către poate apărea şi icircn construcţii eliptice ca icircn

exemplul următor cicircnd stă alături de acuzativ icircntr-o situaţie ce impune

icircn limba literară actuală cazul dativ bdquoPavel marele apostol al Domnului

[zicea nn] cătră Soloneani 13 5 laquoNeicircncetat vă rugaţiraquordquo Pred 1694 3r

II83 Prepoziţia icircntru apare deosebit de frecvent icircn toate textele

lui Antim Ivireanul (fapt obişnuit icircn epoca veche) cu diverse valori

a) este sinonimă cu icircn (cu care se află icircn raport de variaţie)

bdquosmeritul pururea icircntru Domnulrdquo Postf 1693O 398 bdquostăpicircnind []

icircntru cinstit scaunul măriei tale [] Iară icircntru icircmpărăţiia ceriurilor să fii

icircncununat cu luminate şi veacutecinice cununi icircntru Hristosrdquo Pred 1694 5r

bdquosă-mi icircntărească inima icircntru frica luirdquo DO 7 bdquosă vă icircntărească şi pe

dumneavoastră [] icircntru credinţa cea bună şi dreaptă icircntru cunoştinţa

adevărului şi icircntru nădejdea vieţii cei de veacutecirdquo DO 8 bdquoOare

omoricirctu-s-au icircntru voi păcatulrdquo DO 148 bdquoCela ce creacutede icircntru mine

nu va muri icircn vecirdquo DO 189 bdquoau fugit la Mesopotamiia icircntru care

rădică sticirclprdquo CVNTO 260 dar bdquoicircn leagea veacuteche şi icircntr-această noao şi

icircntr-alte locurirdquo Pred 1694 2r bdquosă nu cădeţi icircn năpăştirdquo Pred 1694 3

r

bdquoau sămicircnat icircn pămicircntul acelardquo CVNTO 260 bdquosă vă povăţuiască icircn

tot lucrul cel bun şi de folos spre plăcerea lui ferindu-vă icircn toată

vremia şi icircn tot ceasul şi icircn tot locul de vicleşugurile diiavoluluirdquo DO

8 bdquolumina va străluci şi icircn trupurile sfinţilor luirdquo DO 10 bdquoCinstitei de

Morfologia 245

Dumnezeu icircnălţimei-tale icircntru Hristos rugătoriu smeritul mitropolit al

Ungrovlahiei Anthimrdquo Ded 1715O 411 (cf rugăciune icircn [numele

lui] Hristos cf bdquosă nu jure icircn numele lui Dumnezeurdquo IcircPTPO 358)

b) are valoare lui icircntre sau printre bdquosmeritul icircntru ieromonahi

Anthimrdquo Pred 1694 5r bdquoAl măriei-tale mai mic rugătoriu smeritul

icircntru ieromonahirdquo Ded 1694O 399

Prepoziţia icircntru este utilizată frecvent şi cu alt sens icircn contexte

care astăzi (cel puțin icircn uzul laic) cer fie o altă prepoziţie fie un regim

cazual diferit bdquoNu doară că nu sicircnt cuvinte multe şi de multe feliuri de

vorbe a să grăi icircntru lauda mărirei eirdquo DO 16 bdquoaceastă puţinică

osteneală şi cheltuială trecătoare ce au făcut icircntru lauda lui Dumnezeu

şi icircntru cinstea sficircntuluirdquo DO 139 bdquoAceastă scrisoare ce o icircnchin

icircntru icircnţeleaptă socoteala măriei-talerdquo DO 226 bdquoAm ucis bărbat icircntru

rană mie şi tinerel icircntru struncinare mierdquo CVNTO 248 bdquosculicircndu-se

dupe boală au cicircntat cicircntare zicicircnd laquoEu am zis icircntru jumătăţirea zilelor

meleraquordquo CVNTO 290 bdquosă nu jure icircn numele lui Dumnezeu nice

dirept nici stricircmbu la tot cuvicircntul lui şi lucrul nici icircntru sfinţi nici alt

jurămicircntrdquo IcircPTPO 358 bdquoSă nu icircmpărătească păcatul icircn trupul vostru

cel muritor ca să vă supuneţ icircntru pohtele luirdquo IcircBO 368 bdquoDe boleşte

cineva icircntru voi cheme preoţii beseacutericiirdquo IcircBO 375

II84 Conform normei literare din epoca veche prepoziţia supt

(lt lat subtus) este icircntrebuinţată cu această formă de către Antim

Ivireanul bdquosupt jugul cel bun şi supt sarcina lui Hristos cea uşoarărdquo

CVNTO 244 bdquosupt ascultarea şi supt voia luirdquo CL 4r Nu am icircnticirclnit

alte forme (varianta sup ndash atestată de Ov Densusianu icircn textele din

secolul al XVI-lea ori varianta subt care s-a impus ulterior icircn romacircna

literară şi care a avut acest statut picircnă icircn secolul al XX-lea161

)

II85 Prepoziţia după (lt lat de post) apare cu această formă icircn

textele lui Antim Ivireanul respecticircnd norma din toate variantele

literare DO 3 4 5 7 8 12 15 18 19 20 etc CVNTO 245 246

161

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 65 bdquoAlături de subt se scrie şi subrdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 246

247 250 251 etc Icircn afară de această formă mitropolitul muntean

foloseşte şi variantele populare dupe şi dupre (forme a căror realizare a

fost explicată icircn mai multe feluri162

) dupe DO 70 185 CVNTO

249 255 256 258 260 261 264 265 268 274 280 290 IcircBO 369

371 şi dupre DO 65 71 72 CVNTO 236 251 IcircBO 368 371

După Ion Gheţie formele dupe şi dupre sicircnt specifice Munteniei

iar dacă apar icircn texte şi documente nordice ele reprezintă acolo un

muntenism bdquoo simplă influenţă literară muntenească fără cores-

pondenţă icircn graiul localrdquo163

Totuşi bazicircndu-se pe cicircteva ocurenţe ale

formei icircn Letopiseţul Ţării Moldovei bdquoal lui Grigore Urecherdquo icircn unele

documente moldoveneşti şi la C Negruzzi Laura Vasiliu afirmă că este

posibil ca răspicircndirea dialectală a lui dupe bdquodupărdquo să fi depăşit graniţele

Munteniei icircn secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea164

II9 Conjuncţia

Există icircn domeniul conjuncţiei puţine elemente reprezentative

pentru o variantă literară icircn raport cu altele ori cu graiurile contem-

porane De aceea nu ne oprim prea mult asupra acestui aspect Totuşi

remarcăm cicircteva trăsături generale ale utilizării conjuncţiei icircn textele lui

Antim Ivireanul generale și icircn limba cultă a secolului al XVIII-lea

II91 Conjuncţia şi este deosebit de frecvent utilizată icircn realizarea

raportului de coordonare copulativă şi de coordonare interfrastică

bdquolaquoPrevegheaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi icircn năpăştiraquo Şi Pavel marele

apostol al Domnului cătră Soloneani 13 5 laquoNeicircncetat vă rugaţiraquo Şi

iarăş laquoRugaţi-vă pentru noi Rugaţi-vă unii pentru alţiiraquo Şi Ioan

Zlatoust pentru rugăciune zicerdquo Pred 1693 3r bdquoau mai văzut icircn vis un

copaci foarte icircnalt a căruia icircnălţime ajungea picircnă icircn ceriu şi avea frunză

frumoasă şi roadă multă şi ramurile lui coprindea toată lumea şi supt el

162

Vezi Arvinte STLFAC p 82-83 Laura Vasiliu Varianta dupe icircn LR

XXXII (1983) nr 2 p 116-117 163

Gheţie BD p 177 164

Laura Vasiliu art cit p 119

Morfologia 247

lăcuia toate hiarăle sălbatice iar icircn ramurile lui toate păsărilerdquo

CVNTO 296 bdquoŞi puse icircmpăratul Navuhodonosor pre Sedechia fratele

lui Eliachim icircmpărat preste Iuda şi preste Ierusalim Şi era Sedechia de

21 de ani cicircnd au icircnceput a icircmpărăţi Şi icircmpărăţi 11 ani făcicircnd vicleşug

icircnaintea lui Dumnezeu [hellip] Şi trimiţicircnd icircmpăratul Navuhodonosor soli

la Sedechia ca să-şi dea birul precum le-au fost legătura i-au icircntors

icircndărăt la icircmpăratul deşerţi şi icircnfruntaţirdquo CVNTO 296 etc

II92 Icircn realizarea raportului de coordonare disjunctivă sicircnt

folosite icircn mod obișnuit conjuncțiile au veri și sau

II921 Conjuncţia au (lt lat aut) fie singură fie cu o corelativă

are cele mai multe apariții bdquoși nimenea să n-aibă puteare să-i zică au

bine face au răurdquo CL 3v bdquoau dascal au ispravnic au epitrop au

socotitoriurdquo CL 4v bdquoNumai au pre toți icircmpreună i-au trimis au cicircte

doirdquo CL 9v bdquoși fărrsquo de ispovedanie au fărrsquo de voia duhovnicului lui să

nu cunteacuteze nimenea să să cuminecerdquo IcircPTPO 356 bdquopreot au mirean au

monah cărturari au necărturarirdquo IcircPTPO 360 bdquode va icircndrăzni cineva

[] au den ceata besericească au din ceata mirenească să o supue pre

dicircnsa au de-ale ei ceva unul ca acela să fie afurisitrdquo AMAO 328

bdquopentru toți cei ce i-am amăricirct au i-am necăjit au icirci voiu fi năpăstuit

au icirci voiu fi grăit de răurdquo AMAO 334 bdquoși de nu-l va bate cugetul icircn

sine atunce poate că acel om va fi au prea sficircnt și drept icircnaintea lui

Dumnezeu au iaste nesimțitoriurdquo DO 34 bdquode vor naște vreun prunc

au parte bărbătească au parte femeiascărdquo DO 44 bdquoAfle-să și acum

vreunul au din cei bogaț au din cei săracirdquo DO 52 bdquoDe am viclenit

pre măriia-ta au casa măriei-tale au am vreun gicircnd rău să fac [] au

icircn viața măriei au după petrecaniia a mulți ani ai măriei-talerdquo DO

227 bdquoni-au zis au să fac paretisis de bună voia mea și să-mi las

scaunul să es au să mă scoață măriia-sa cu silardquo DO 226

Destul de frecvent au leagă enunțuri avicircnd funcția de conector

discursiv bdquoDară cum faci tu papa lucrul desăvicircrșit o parte Au vei să

faci tu leage icircmpotrivă []rdquo CL 10v bdquoai legat pre bărbat cu fămeacutee

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 248

Au altă legătură pentru vreo boală Au porți niscari baere au erbirdquo

DO 235 etc

II922 Conjuncţia disjunctivă veri (lt lat velis) este

icircntrebuințată de puține ori fapt ce probează caracterul arhaic al ei165

bdquoveri reacutele veri bunerdquo CL 35r bdquoveri Petru veri Andrei veri ceialalţirdquo

CL 13v bdquoPentru căci obrazele cele preoţeşti şi arhiereşti să numesc

slugi ale lui Dumnezeu veri păcătoşi sicircnt veri direpţirdquo IcircPTPO 359

bdquoLas cu mare blestem ca cine va sluji la această casă veri om bun va fi

veri rău nici cu un mijloc să nu i să oprească simbriiardquo AMAO 334

II923 Conjuncția cu aceeași funcție sau (formată pe terenul

limbii romacircne) este icircntrebuințată mai rar decicirct au Se găsesc icircnsă unele

segmente icircn opera lui Antim icircn care au și sau apar icircn variație liberă

ceea ce sugerează o concurență icircntre acestea două Fenomenul se

icircnticirclnește de pildă icircn CL 4v bdquoIară aceasta ce zic latinii cum că

Hltrigtslttosgt au lăsat numai pre Petră asupra apostolilor au dascal au

ispravnic au epitrop au socotitoriu atoată besearica să fie singur sau

săi fie dat ceva ceva mai mult decicirct celoralalți apostoli au mult au

puțin nu să veade nicăirirdquo și 5r bdquoicircntr-acesta chip să va arăta curat și

foarte luminat de au avut Petră sau de au luat ceva mai mult decicirct

ceialalți apostoli Sau de au avut ceva stăpicircnire sau puteare asupra

celoralalți ucenici Au să poruncească au să facă el singur ceva sau să

nu poată ceialalți să facă ceva de nu va zice el cu poruncă și cu

stăpicircnirerdquo icircn Icircncepătură și icircnvățătură pentru ispovedanie (DO 234-

238) icircn IcircPTPO p 360 Contextele sintactice icircn care apare sicircnt identice

cu cele ale conjuncției au bdquoSau să strămute gicircndul sau cuvintele

scripturiirdquo bdquosau mai bine să-i zicem icircnțelepciunea cea icircnșălătoarerdquo CL

1r bdquocela ce scrie sau să icircntreabărdquo CL 3

r bdquonimic să nu sfiești sau să te

rușinezi nici să te spăimicircntezirdquo bdquoai căzut icircn păcatul sodomiei cu

cineva sau cineva cu tinerdquo DO 234 bdquoai căzut cu rudeniile tale sau cu

fină-ta sau cu nașă-ta au ce chipuri au fostrdquo DO 235 bdquoSpune-mi

165

Fracircncu Gramatica p 332

Morfologia 249

fiiule au doară ai micircncat carne mortăcină sau sicircnge de cel oprit sau de

lupi micircncat sau de vulturi omoricirct S-au (sic) te-ai spurcat cu altceva

Sau pre posturi miercurea sau vinerea te vei fi spurcat Au doară ai

icircnchinat pre cineva diiavolului Sau ai hulit sau ai icircnjurat sficircnta leacutege

sau credinţa sau altăceva hulă Sau ai anathimit pre om Sau grăeşti

minciuni şi te juri icircn minciunirdquo DO 236

Icircn unele situații sau este implicată icircntr-o icircnșiruire icircn care

predomină au fără a funcționa drept corelativ al acesteia bdquocicircnd va

cădea cineva icircn boală au de ai casei au măcar şi streinii carii vor fi

mahalagii la această beseacuterică sau şi dintr-altă parterdquo AMAO 338 Icircn

altele icircnsă sau este corelat cu au icircn fragmente ample de discurs la

distanță relativ mare bdquodară aceasta o face au pentru multa icircndrăznire a

lui Petru căci avea o obrăznicie oarecarea și apuca de răspundea mai

nainte decicirct ceialalți sau pentru multă dragoste ce avea Petrurdquo CL 7v

bdquoAu trebuit au să se micircnie asupra lui Petru precum s-au micircniiat și

atunce pre cei doi pentru cearerea icircncepătoriei măcar că Hristos nu li o

au dat ce icircncă le-au zis nu știți ce ceareți sau ar fi făcut icircntre ei price

pentru căci nu i-au fericit și pre eirdquo CL 23r bdquoIar al treilea carele au

icircmbătricircnit icircn păcat [] au rămicircne fărrsquo de căință și moare icircn păcat de

vreacuteme ce după cum zice David laquoDeparte e de păcătoș micircntuirearaquo

pentru căci icircn toată viața lui n-au cercat icircndreptările lui Dumnezeu sau

pentru ca să vie icircn căință trebuiaște un ajutoriu tare de susrdquo DO 145

Perechea conjuncțională sau sau este de asemenea rară bdquoSă

strămute sau sfintele scripturi [] sau cuvintele sfințilorrdquo CL 1r bdquocicircți

episcopi au făcut sau Petru sau alt apostol ori unde i-ar fi făcut toți

pot să se cheame diiadohi apostolilorrdquo CL 12v

II924 Raportul de coordonare disjunctivă este realizat cu totul

sporadic și de alte corelative omogene ba ba icircn bdquoși icircndelungăm

vreacutemea ba astăzi ba micircine ba poimicircine picircnă ne vine ceasul și perim

cu totulrdquo DO 94166

acum acum icircn bdquonu iaste pururea icircntru o stare

acum să preface spre bine şi acum să schimbă spre rău acum pohteacuteşte

166

Semnalat și de Fracircncu Gramatica p 332

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 250

un lucru şi acum icircl uraşte acum iubeacuteşte şi acum vrăjmăşuiaşterdquo DO

219 și cicircnd cicircnd icircn bdquofiind o stihie nestatornică [marea nn] așa icirci

iaste pururea din fice cicircnd să fie lină și cicircnd să se turburerdquo DO 157

II93 Raportul de coordonare adversativă este marcat icircn textele lui

Antim Ivireanul de conjuncțiile specifice dar(ă) icircnsă iar(ă) și ci (ce)

II931 Prima este icircntrebuințată mai ales cu forma veche dară

bdquoPre acest Sith zic unii cum că l-au trimis Adam [] să meargă icircn raiu

să-i aducă din lemnul vieții dară nu i s-au dat voerdquo CVNTO 246

bdquomăcar că eu am fost mai mic [] dară Dumnezeu n-au căutat la

micșorarea și netrebniciia meardquo DO 6 bdquoDe multe ori au stătut icircn so-

coteala mea ca doară aş putea afla ceva nou să zic icircntru cinstea şi lauda

preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea fecioarei Mariei dară

n-am putut afla nimicardquo DO 16 bdquoNumai la greul acela sicircnt şi eu

părtaş şi icircntr-acel jug ce trageţ voi trag şi eu dară n-am puteacutere să zic

nici să gicircndesc aşardquo DO 28 bdquospre micircncare [] ne icircndeamnă

blestematul acesta de picircntece dară a face rău n-avem icircndemnător pre

nimenirdquo DO 38 etc

Dar a fost icircnregistrat icircn IcircBO 366 bdquoajutătorii la acest lucru mare

al vostru sicircnteți voi cucernicilor preoți [] Dar oare ce aș putea

nădăjdui de la voirdquo și icircn DO 25 icircn cadrul unui citat biblic bdquocă zice

Ioann laquoDe va zice cineva că iubeacuteşte pre Dumnezeu şi pre fratele lui icircl

urăşte mincinos iaste că de vreacuteme ce nu iubeacuteşte pre fratele lui că-1

veacutede dar pre Dumnezeu că nu-1 veacutede cumu-l va putea iubiraquordquo

Din punctul de vedere al contextelor sintactice icircn care este

folosită conjuncția dar(ă) cunoaște cel mai frecvent valoarea

prototipică de contrazicere (implicită sau explicită) a așteptărilor

bdquounde ne iaste suppunerea ce arătăm ca niște slugi la domnul nostru

Sluga face voia domnului său dară noi care voe facem acestui domn

alnostrurdquo DO 154 bdquocum dară să va micircntui norodul [] Noi socotim

numai cu puteacuterea noastră și cu icircnțelepciunea noastră [] să chivernisim

norodul și să-l apărăm de reacuteale Dară icircn zadar trudimrdquo DO 161 etc

Unele situații de discurs indică icircnsă spre nuanța de contrast tematic

Morfologia 251

proprie astăzi lui iar(ă) bdquocu cicirctă seacutete au priimit [Isus nn] (nu pentru

sine ci pentru noi viermii cei lepădaț) aticirctea osteneacutele durori patime și

moarte Dară noi acum căci să nu priimim pentru dragostea lui []

vreo scicircrbă măcar cicirct de micărdquo DO 14 Icircn sfacircrșit funcția lui dar(ă)

se apropie de cea a conjuncției adversative de corectare și substituire ci

(ce) ca icircn fragmentul următor unde unitatea gramaticală introdusă de

dară pare să se afle icircn raport de coordonare cu o construcție

subicircnțeleasă (avicircnd un element de negație icircn componență) bdquoStrăluceacutește

icircntr-icircnsa domneasca mare podoabă [ nu numai cea firescă] dară icircnfru-

musețată cu bunătatea faptelor icircnțelepciunea cea politiciască [ ]

dară unită cu ricircvna cea creștinească sfatul cel mare [ ] dară icircnsoțit

cu puteacuterea legilor dreptatea cea cu socotință [ ] dară icircmpreunată cu

blicircndeacutețea și cu icircndelungă răbdareardquo Ded 1715O 410

Frecventă icircn perioada icircn care scrie Antim este folosirea lui dar(ă)

cu funcția de conector discursiv Exemplele sicircnt numeroase mai ales icircn

didahii bdquoŞi nimeni să nu socotească din voi şi să zică icircn inima lui

dară ce treabă are vlădica cu noi nu-ş caută vladiciia lui ci să ameacutesteca

icircntru ale noastrerdquo DO 28 bdquode va zice cineva icircn cugetul său dară

deaca ne ispoveduim preotul ce mai trebuiaște []rdquo DO 99

bdquo[Dumnezeu] stă pururea cu urechile deșchise pentru ca să ne asculte

icircndată ce vom chiema numele lui cel sficircnt Dară ce voiu să zic de ne-

simțirea cea mare a oamenilor acestui veacrdquo DO 160 bdquoVie acum

aici icircmpărații cei mari și puteacuternicii pămicircntului [] Dară ce zic

icircmpărații și puteacuternicii Vie icircngerii raiuluirdquo DO 167 etc bdquoşi domnul

Hristos au zis cătră ucenicii lui laquoDe pe aceasta vor cunoaşte toţi că-mi

sicircnteţ ucenici de veţ avea dragoste icircntre voiraquo Dară acum tu ticăloase

oame te numeşti creştin şi ucenic lui Hristos Dară unde iaste

dragostea ce ai cătră fratele tăurdquo DO 54

Icircn cuprinsul predicilor Antim recurge la o construcție retorică icircn

cadrul căreia conjuncția dar(ă) se apropie de valoarea unui semiadverb

corelativ icircn regenta unei propoziții cauzale bdquoȘi de s-au bucurat Simeon

bătricircnul aticircta [] dară aceștea carii pre acestaș domn icircntru mărire

strălucind l-au văzut ce vor fi făcut și cu ce bucurie să vor fi bucurat

[]rdquo DO 11-12 bdquoDe au adus cuvicircntul acest dulce și micircngicircitoriu al

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 252

lui Dumnezeu aticircta frică dară groaza judecătorului ce va face De

icircngrozeacutește așa icircndemnarea a ținea leacutegia dară cicircnd va lua seama pentru

lenevire celor ce n-au icircmplinit leacutegia ce va lucrardquo DO 15 bdquoCă de

vreacuteme ce cei icircnvățați și pedepsiț icircntru bunătăț stau de să miră de mărirea

ei dară eu cel neicircnvățat și departe de toate bunătățile ce voiu facerdquo

DO 16 bdquode veacuteme ce Moisi văzătoriul de Dumnezeu și marele proroc

nu icircndrăzniia să vază fața ta dară eu cum voiu să mă ating de sficircntul tău

creacuteștet cu micircini păcătoaserdquo DO 67 bdquode vreacuteme ce acea chiemare face

pre Pavel aticirct de minunat cicirct nici apostol nici mucenic nu iaste icircntocma

măririlor lui dară pentru vredniciile de Dumnezeu icircncununatului mieu

Constandin ce voiu putea zicerdquo DO 84 bdquode vreacuteme ce un boiar nu

poate suferi să-i necinstească cineva pe ispravnicul său [] ) (sic) dară

Hristos cum va putea suferirdquo DO 173

II932 Conjuncția disjunctivă icircnsă apare peste tot icircn cuprinsul

operei studiate bdquovăzicircnd eu smeritul adicircncul bogoslovii mă stridiiam a

mă apuca de acest lucru Icircnsă dicircndu-mă pre mine cu credință curată și

cu nădeacutejde cătră dulecele Hristosrdquo Postf 1693O 397 bdquoIcircnsă las de-a

zicerea cum că această chemare [] nu iaste icircnticirciurdquo CL 5v bdquosă cade

adeacutese să ne ispoveduim Icircnsă [] aceasta să cade să facă acela ce va să

să ispoveduiascărdquo IcircPTPO 355 bdquosă se dea [] dumineca la săraci cicircte

13 bani icircnsă săracii să nu vie tot uniirdquo AMAO 331 bdquosă li să dea cicircte

30 de bani icircnsă alții să nu vie peste dicircnșiirdquo AMAO 332 bdquonefiind

păcătos au pătimit icircnsă nu dumnezeireardquo IcircBO 370 bdquodomnul nostru

Iisus Hristos cu puteacuterea dumnezeirii lui s-au sculat din morți icircnsă cu

același truprdquo IcircBO 371 bdquoIcircnsă acest Enoh precum scrie icircn poslaniia

Iudei au izvodit slovelerdquo CVNTO 249 bdquoIcircnsă anul lunii iaste mai mic

cu 11 zile decicirct al soareluirdquo CVNTO 251 bdquoicircl opriia a nu fi icircmpreună

cu dicircnsul icircnsă Sith au lăcuit icircntr-un munte aproape de raiurdquo CVNTO

253bdquoau mers de au lovit pre cei striini de feacuteliu şi i-au biruit Icircnsă fără

ştirea tăticircne-săurdquo CVNTO 276 bdquoli s-au dat de la Dumnezeu dar și

milă icircnsă acoperitrdquo DO 17 bdquoFost-au lătrat [] de cicircțva jidovi []

Icircnsă cu aceacuteste goane scicircrbe și nevoi fărrsquo de frică au urmat calea luirdquo

bdquoPavel au fost stătut luminătoriu mai mic icircnsă asămicircnător soareluirdquo

Morfologia 253

DO 62 bdquoAl patrulea botez este al lui Ioann icircnsă spre pocăință

numairdquo DO 70 bdquoEu icircnsă nu mă minunez nici pentru turburarea

măriirdquo DO 157 bdquoPentru cutremur spun filozofii ellinilor cum să se fie

făcut din amestecarea stihiilor zicicircnd unii icircntr-un chip alţii icircntr-alt

chip fieştecarele după puteacuteria sa scoţicircnd icircnsă de la mijloc pre

Dumnezeu carele iaste pricina cea dinticircirdquo DO 175 etc

După cum se observă din exemplele de mai sus topica lui icircnsă

este liberă icircn interiorul componentului sintactic conectat Această parti-

cularitate a comportamentului său duce uneori la dezintegrarea unei

unități sintactico-semantice de tipul adjectiv pronominal demonstrativ +

substantiv ca icircn următoarele cazuri bdquoNu era mare icircntinăciune cicircnd icircn

grădină fugind au lăsat singur pre dulcele Iisus Aceste icircnsă icircntinături

cu lacrămile [] le-au spălatrdquo și bdquoaceacuteste icircnsă vrednicii cu dreptate să

cuvin vasului celui alesrdquo DO 59

Ca și dar(ă) conjuncția icircnsă se apropie de valori diferite de cea

prototipică de contrazicere a așteptărilor fapt sugerat de exemplu de

semantismul unui co-text mai larg icircn AMAO 330-331

La trei copii săraci ce vor să icircnveacuteţe carte să li să dea cicircte şase

bani de zi de micircncare şi la Paşti cicircte o dulamă de aba de 2 zloţi şi

cicircte un işlic şi cicircte o păreacuteche de cizme Şi aceşti 3 copii să nu fie

mai mici de zeacutece ani nici mai mari de 15 Şi această milă să li să

facă picircnacirc icircn patru ani că icircntr-aticircta vreacuteme poate să icircnveacuteţe şi

sloveneacuteşte şi rumacircneacutește şi apoi să se pue alţii la loc Iară de va

vrea vreunul să se facă călugăr şi va pohti să rămicirce icircn mănăstire

să fie priimit []

Icircnsă pre aceşti copii să aibă datorie unul dintr-acei doi preoț de

mir care va fi mai procopsit să-i icircnveacuteţe carte şi alte ricircnduiale ale

besericii după cum s-au aşăzat icircn foiţa cea de icircnvăţăturărdquo

Deși prevederile mitropolitului se referă icircncă de la icircnceput la

statutul de icircnvățăcei pe licircngă mănăstire al copiilor ajutați financiar din

veniturile acesteia textul aduce icircn continuare detalii care icircndepărtează

atenția cititorului de la acest fapt așa că Antim revine asupra chestiunii

icircnvățării copiilor cu detalii ce ar putea corecta greșita percepție a cuiva

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 254

asupra icircndatoririi pe care o are de icircndeplinit mănăstirea [ nu oricine să

se ocupe de instruirea copiilor și nu oricum]

II933 Icircn ceea ce privește a treia conjuncție adversativă

menționată formele utilizate alternează iară și iar icircn toată opera lui

Antim bdquoStihiile ca niște icircnticirce pricini icircndeamnă pre toate chipurile

neamurilor de-și dau roada sa la vremea lor Iară mai vicircrtos de toate

fericita și mai aleasa și cuvicircntătoarea zidire omul sileacuteşte de aduce nu

numai un feacuteliu de roadărdquo Ded 1694O 398 bdquoNumai pre jumătate zi

adevărul iară nu de plin Lasă să ocărască latinii iară voi vă faceți a

nu auzirdquo CL 2r bdquoIară voi toți ucenicii miei frați vă sicircnteți iară nu

dascali unul altuiardquo CL 7r bdquoMare slavă au luat adevărat și cinste

nemuritoare Ptolemeu icircmpăratul Eghipetului pentru tălmăcirea Bibliei

icircn limba elinească Iară măriia-ta mai mare cinste și plată vei lua icircn

aciastă lume și icircn cia viitoarerdquo Ded 1703O 407 bdquosă icircmparte cuvicircntul

mieu icircn doao părți o parte cuprinde icircn sine cicircte se cuvin a face cel ce să

pocăiaște [] iară ceacuteialaltă icircn ce chip să cade duhovnicul să facă

ispovedaniardquo IcircPTPO 351 bdquocu aceacutele ape ale ricircurilor acelora au odrăslit

pămicircntul roduri stricăcioase și trecătoare iară adăpările tiparelor []

dau pretutindenea stătătoare și veacutecinică rodirerdquo Ded 1709O 412 bdquoam

vrut cu iubire de osteneală de am adunat și am icircnsemnat icircntru această

cărticea chipurile și obrazele tuturor strămoșilor noștri [] și ca un dar

mic și mare să o aduc [] mic zic pentru statul ei [] mare iară pentru

gicircndul căci icircntru această rodoslovie să cuprind obraze de oameni

marirdquo CVNTO 242 bdquoPentru anii lui Mathusala multe păreri sicircnt []

zic unii cum că au trăit după Potop ani 14 [] Iară alții zic să fie murit

mai naintea Potopului Iară Ieronim zice că au murit atunceardquo

CVNTO 249 bdquoȘi icircnțelegicircnd tată-său icircl blestemă iară pre frații lui icirci

blagoslovirdquo CVNTO 252 bdquoun păstor singur măcar că este mare icircn

vrednicie [] iară nu poate să le vază toaterdquo IcircBO 365-366 bdquoAu fost

cei ce mai nainte au stăpicircnit alții luminați pentru numele cel mare al

neamului lor și alții lăudați pentru bunătatea lor cea multă [] Iară

măriia-ta [] ai icircntrecut și ai covicircrșit pre toțirdquo Ded 1715O 410 bdquordquo etc

Morfologia 255

Numeroase ocurențe are și varianta iar care se va impune treptat

icircn scrisul literar pe parcursul secolului al XVIII-lea bdquom-am atins de

acest folositoriu de suflet lucru [] și cheltuialele au fost a prea-

luminatului [] Ioan Constantin Băsărabă voevoda iar tipărită de

minerdquo Postf 1693O 397 bdquoadunicircnd de pre la toți bunătățile [] iar

mai vicircrtos și mai ales de la dulcele mieu Iisusrdquo CVNTO 244 bdquoAdam

s-au făgăduit lui Dumnezu ca să nu să mai icircmpreune cu muiarea lui Iar

Dumnezu [] i-au stricat făgăduialardquo CVNTO 247 bdquoIar precum zic

cei 70 de ticirclcuitori veacutede-să a fi trăit icircnaintea lui Lameh 167rdquo CVNTO

249 bdquode să va face Potopul de apă să rămicirce sticirclpul cel de piatră cu

istoriile iar de să va face de foc să rămicirce sticirclpul cel de pămicircntrdquo

CVNTO 250 bdquoSith au lăcuit icircntr-un munte aproape de raiu iar Cain

icircntr-o cicircmpierdquo CVNTO 253 etc

Nu de puține ori alternanța are loc icircn același context mai larg

bdquoIar la icircnceputul veacului al patrulea fu aflarea icircmpăraţilor iar la

icircnceputul veacului al cincilea fu mutarea norodului lui Dumnezeu icircn

Vavilon Iară la icircnceputul veacului al şaselea fu icircntruparea Fiiului lui

Dumnezeu iară la icircnceputul veacului al şaptelea fu deșchiderea uşilor

ceriurilor iară la icircnceputul veacului al optulea va fi scularea trupurilor

şi răsplătirea celor buni şi celor răi precum zice Avgustinrdquo CVNTO

252 bdquoPorunca cea dinticirciu zice să nu avem alt dumnezeu icircnaintea lui

iară noi avem pre mamonul nedreptății A dooa poruncă zice să nu

luom numele Domnului icircn deşărt iară noi icircl purtăm prin gurile noastre

ca o nimica A treia poruncă zice să sfinţim sicircmbăta [] iară noi

atunce facem lucrurile ceacutele mai multe şi lucrurile ceacutele mai necuvioase

A patra poruncă zice să cinstim pre părinţii noştri iară noi icirci ocăricircm

şi-i şi batem A cincea poruncă zice să nu ucidem iar noi de nu putem

ucide cu băţul sau cu sabiia ucidem cu limbardquo DO 33 etc

Valoarea obișnuită a conjuncției este cea de indicare a unui

contrast fie mai slab ca icircn exemplul bdquola David au fost făgăduința

icircntrupării lui Hristos mai ales Iară la Avraam au fost făgăduinţa pentru

beseacutericardquo CVNTO 278-280 bdquounul era nomothetis adecă puitoriu de

leacutege iară celălalt era zilotis adecă icircntăritori aceștii legirdquo DO 11 fie

mai accentuat ca icircn bdquolaquoLimbile n-au leacutege şi fac ale legiiraquo Iară noi

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 256

avicircnd leacutege facem tot icircmpotriva legiirdquo DO 25 Pe licircngă aceasta icircnsă

iar(ă) primește funcția lui dar de contrazicere a așteptărilor icircn unele

contexte bdquomic iaste de vicircrstă [Isus nn] iară anii nu i să știu Mic

iaste iară iaste peste toate măririle mai mare Mic iaste la vedeacutere iar

iaste mare la priceacutepererdquo DO 32

Iar narativ apare mai ales icircn CVNT icircnsă frecvența lui nu permite

aprecierea lui ca marcă a stilului narativ al autorului bdquoIară după ce au

murit Solomon fu ales icircmpărat de ceacutele 10 neamurirdquo CVNTO 282

bdquoIară Iosif şi Azaria [] s-au biruit de vrăjmaşi perind icircn războiu 1000

de voinici pentru neascultarea lor Iar după aceacuteia s-au icircmpăcat Iuda cu

Efpator icircmpăratul Siriei [] Iar mai pre urmă făcicircnd Iuda pace cu

romanii să omoricirc icircn războiu de Vachidrdquo CVNTO 309 Conjuncția

este folosită icircn același mod și icircn didahii unde predicatorul aduce icircn

atenția ascultătorilor săi evenimente narate icircn cuprinsul Bibliei ca icircn

acest fragment icircn care se vede și tendința lui Antim de a augmenta cu

observații personale discursul personajului biblic bdquocitatrdquo

bdquozicicircndu-le laquoVeniţi după mine şi voiu face pre voi păscari de

oameni Icircncetaţi de a vă trudi deasupra mării cei neicircnsufleţite

Mutaţi pentru dragostea mea meşterşugul cel păscacircresc pre

pămint Acolea pre dicircnsul trimiteţ şi vă icircntindeţ mrejile Vicircnaţ

pentru mine vicircnatul credinţii Veniț după mine Urmaţi-mi mie

ucinicii miei şi icircnvăţătorii lumii Lucraţi pentru dragostea mea

meşterşugul vostru pentru ceriuri

Vărsată iaste ca apa mării pre pămicircnt icircnchinăciunea idolească

Zidirea iaste acoperită cu norul a mulţi dumnezei Adicircncul

necredinţii icircneacă toată lumea oamenii să cufundă de valurile

drăceşti Lumea pute de icircmpuţiciunea sicircngiurilor şi să strică cu

jirtvele ceacutele stricăcioase Voiu pune asupra lor ispravnici şi

doftori pre voi pre păscari Patima aceasta chiiamă meşterşugul

vostru Să slujim cu iarbă micircntuitoare zidirea ce iaste icircn nevoi

veniţi după mineraquo

Iară ei lăsicircnd mrejile meacuterseră după dicircnsul DO 5

Există și situații icircn care semantica propozițiilor conectate indică

un contrast aticirct de slab icircncicirct iar(ă) este foarte aproape de valoarea unei

Morfologia 257

conjuncții copulative Este cazul de obicei al finalurilor de dedicații

unde discursul augural nu se referă la circumstanțe aflate icircn opoziție ci

mai degrabă la stări firești icircn desfășurare succesivă bdquoŞi să trăieşti

măriia ta cu putearea lui Dumnezău icircntr-această viaţă domnind şi

stăpicircnind cu bună sănătate şi cu norocită stăpicircnire icircntru cinstit scaunul

măriei tale picircnă la adicircnci bătricircneaţe Iară icircntru icircmpărăţiia ceriurilor

să fii icircncununat cu luminate şi veacutecinice cununi icircntru Hristosrdquo Pred

1694 5r

II934 Conjuncția adversativă ci și dubletul ei mai vechi ce apar

icircn toate textele Primul text semnat de Antim care conține conjuncția icircn

discuție prezintă forma veche bdquosă nu cauţi la micşorarea ei ce la cea

din tot sufletul şi den toată inima a mea voie şi osicircrdierdquo Pred 1694 5r

De asemenea ce apare și icircn cadrul unei construcții cu un corelativ nu

numai fiind icircnsoțit sau nu de semiadverbul cumulativ și167

icircn alte două

texte scurte din prima parte a activității sale Pred 1694 bdquonu numai de

primejdiile ce-i vin asupra lui să izbăveaşte ce tocma şi pre nevăzuţii

vrăjmaşi icirci izgoneaşterdquo 3r bdquoNu numai cicirct izbăveaşte de toată nevoia

[] ce icircncă şi priiateni cu sicircngur Dumnezău icirci facerdquo 3r-v

și Ded

1694O 398 bdquomai aleasa și cuvicircntătoare zidire omul sileacutește de aduce

nu numai un feacuteliu de roadă ce foarte multe cicircte trupești iară mai multe

sufleteștirdquo Aceeași formă apare și icircn Ded 1715O 411 text de mică

icircntindere dar de la sficircrșitul vieții autorului bdquonu numai că are

slavosloviile celui ce icircn Troiță să proslăveacutește Dumnezeu [] ce

cuprinde și laudele a tuturor sfințilorrdquo

Alte scrieri (fie originale fie traduse) conțin ambele forme

poziția acestora pe locul icircnticirci sau doi din punct de vedere numeric

modificicircndu-se de la un text la altul Icircn CL din 1699 primele zece file

(icircntre 1r și 10

v) sugerează o bdquopreferințărdquo pentru forma arhaică cu

optsprezece icircntrebuințări icircn timp ce ci apare numai de trei ori

bdquonicicum nu sicircnt creștini ce shismatici și lepădațirdquo 4r bdquoveți vicircna nu

167

Vezi GALR 2005 I p 634-635 icircn gramatica tradițională nu numai ci și

este discutată ca locuțiune conjuncțională copulativă

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 258

pești necuvicircntători ce cuvicircntători pre oamenirdquo 5r bdquoCe pre amicircndoi

icircmpreună i-au strigatrdquo 5v bdquoDomnul nici acelora nu o au dat ce le-au

zis că nu știu ce cerrdquo 6r șcl la 6

r 6

v 7

v 8

r 8

v 9

v 10

r 10

v (inclusiv icircn

locuțiunea conjuncțională copulativă) față de bdquon-au zis Hristor ala ci

așardquo 6v bdquonici streini chiamă Ci cicircte doi cicircte doirdquo 8

v bdquocă nu m-au

trimis Hristos să botez ci să propoveduescrdquo 9v Icircn schimb icircntr-un alt

segment de zece file (icircntre 45r și 54

v) numărul aparițiilor lui ce (la 46

r

46v 47

r 47

v 49

r 49

v 50

r 50

v etc) este apropiat de cel al ocurențelor

lui ci (la 45v 46

r 46

v 47

r 49

r 49

v 50

v etc)

Icircn IcircPTP din 1705 ce este mai frecvent bdquoprecum orbul nevăzicircnd

lumina soarelui nu știe unde meacuterge nici ce iaste icircnaintea lui ce de multe

ori icircn gropi și icircn surpături căzicircnd să omoarărdquo O 350 bdquonu ai aceacutele

vrednicii ce te-ai icircntors la ceacutele icircmpotrivărdquo O 353 bdquosă nu pricinuiască

pre un om și pre altul au pre diavolul că au fost vina ce pre sine să să

facă vinovatrdquo O 356 bdquoȘi precum un bolnav nu-i foloseacutește de-ș va arăta

numai boala lui la dohtor ce să mănacircnce și iarba ce-i va da așa și

păcătosul nu să iartă numai cu ispovedania ce să facă și canonul ce-i

va da duhovniculrdquo O 356 bdquoAsupra ispovedanii să nu să rușineacuteze nici

de un om nici fățărie să facă ce numai pre fieștecarele după cum icirci vor

fi păcatele să-l icircndirepteacutezerdquo O 357 bdquosă nu lucreacuteze icircntr-aceacutele zile

nimică lucru trupesc ce numai să să dea la ceacutele sufleteștirdquo O 357 față

de ci icircn bdquosă nu mai păcătuiască ci să urască păcatulrdquo și bdquosă-i dea și

canon după cum să va cuveni nice foarte greu nice foarte ușor ci să

socotească vicircrsta luirdquo O 360

Icircn lucrarea originală terminată patru ani mai ticircrziu CVNT

raportul este inversat ce apare foarte rar (o singură dată conform

ediției de text consultate și icircncă o dată icircn cadrul locuțiunii nu numai

ce și icircn O 242) bdquoa căruia coarnele nu-i erau potrivă ce era unul mai

mare decicirct altulrdquo O 298 forma utilizată constant este ci bdquon-au ţinut cu

putere omenească schiptrul icircmpărăţiei ci numai cu singura nebiruita

puteria icircmpăratului cerescrdquo bdquonu nădăjdueşti a chivernisi trebile domniei

cu ajutoriul şi cu icircnţelepciune omenească ci chemi pururea şi ajutoriul

cel de susrdquo O 244 bdquoveacurile nu să zic pentru numărul anilor precum

vor unii ci pentru niscare minuni carele să fac la icircnceputurile

Morfologia 259

veacurilorrdquo O 250 bdquonu s-au lăsat nici pe aceacuteia ci au plecat asupra

icircmpăratuluirdquo bdquoparte de pămicircnt n-au avut aceștea icircntre neamuri ci

cicircştigul lor era picircrga şi priimeacutelele din toate bucatelerdquo O 262 șcl la p

264 270 272 275 277 285 289 296 299 300 304 310 318

Situația este alta icircn IcircB din 1710 unde ce (O 366 369 376 378

379 380 381 382) și ci (O 369 370 377 378) alternează

Icircn sficircrșit icircn textele din 1713 AMA (O 329 331 332 334 335

337 339 340 345) și 1714 CP (O 389 390) precum și icircn Ded 1703

(O 407 bdquon-au socotit muncile izgonirile și moartea ci mergea bu-

curicircndu-se despre fața adunăriirdquo) nu par să existe decicirct ocurențe ale

formei mai noi a conjuncției coordonatoare adversative ci

Icircn ceea ce privește didahiile se constată că versiunea copiată de

Efrem grămăticul conține aticirct forma veche cicirct și cea nouă ci fiind

totuși mai frecvent

Analizicircnd distribuția celor două forme icircn toată opera lui Antim

Ivireanul este dificil de stabilit dacă la cărturarul din Țara Romacircnească

se poate vorbi de o treptată abandonare a normei vechi fapt constatat la

nivelul icircntregii literaturi de la sficircrșitul secolului al XVII-lea și pe par-

cursul celui următor sau dacă este vorba doar de o alternanță care

sugerează nediferențierea lor icircn planul exprimării elevate

Valoarea adversativă de corectare și substituire a conjuncției ci

(ce) reiese din cele mai multe ocurențe ale sale icircn texte Pe licircngă aceasta

icircnsă așa cum se icircnticircmplă icircn majoritatea scrierilor din epoca veche

elementul la care ne referim funcționează și ca substitut al lui dar

independent așadar de o negație

bdquoPre aceasta dară şi noi cu toţii trebue cu dragoste [] să o

lăudăm ca pre o Maică a lui Dumnezeu şi cu bucurie sufletească

să prăznuim adormirea ei Ce o Maică Fecioară acest norod ce

stă icircnaintea măririi-tale [] nu icircndrăznesc fără de mijlocitoriu

ca să-ţ adcă căzuta icircnchinăciune şi mulţemită pentru multele

faceri de bine şi să se roage ca să te milostiveşti asupra lor

Pentru aceacuteia eu nevreacutednicul şi mult păcătosul robul tău fiindu-

le tată sufletesc ricircnduit de Fiiul tău prin mijlocul mieu să roagă

cu toţiirdquo DO 21

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 260

bdquope aceacuteste patru bunătăţ ca pe 4 temelii nemişcate voiu să-m

icircntemeez vorba ce voiu să fac astăzi cu ajutoriul lui Dumnezeu

icircnaintea dragostii voastre Ce icircnticirci voiu să vă spuiu foarte pe

scurt a fieştecăriia bunătate puteacuterea şi lucrarea ce are pentru ca

să se priceapă mai lesne ceacutelia ce voiu să grăescrdquo DO 47

De asemenea ci (ce) are și rolul de conector discursiv icircn

exemple ca bdquoCe poate că vei pune icircnainte de vei zice cum că Petru au

făcut icircn Ricircm icircn locul lui pe Climent diadoh scaunului luirdquo CL 10v

(aici fragmentul se află la icircnceputul uneui capitol al cărții urmicircnd firul

argumentelor și contraargumentelor icircn chestiunea validității unei

anumite doctrine teologice) bdquoIarăşi vă poruncim şi aceasta că să

icircnticircmplă de fug unii de prin judeacuteţele şi satele lor pentru nevoi şi vin

icircntr-alte judeacuteţe şi sate Ce pentru aceștea dăm voe ca unde s-ar afla şi de

s-ar icircnticircmpla nevoe de moarte [] să-i ispoveduiţirdquo IcircBO 381 bdquode să

va icircnticircmpla unul să boteacuteze pre cineva la vreacutemea căsătoriei celui botezat

poate să-1 cunune altul că biserica nu opreşte Ce pentru aceasta să nu

să facă turburare şi gicirclceavă precum s-au icircnticircmplat la mulţi de-au venit

icircnaintea noastră de s-au judecatrdquo IcircBO 382

II94 Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale cu ajutorul

cărora se realizează raportul de coordonare concluzivă frastică și

interfrastică sicircnt deci dar(ă) deci dar(ă)

II941 Conjuncția deci apare cu o formă identică cu cea a

adverbului deci bdquoapoi pe urmărdquo (acesta foarte frecvent icircn CVNT)

bdquoDeci văzicircnd eu smeritul adicircncul bogoslovii mă stridiiam a mă apuca

de lucrurdquo și bdquoDeci spre-aceacutestia căuticircnd [] m-am atins de acest

folositoriu de suflet lucrurdquo Postf 1693O 397 bdquoaceasta [] au adunat

mai multă folosinţă Deci pre această beseacutericească organă [] o aduc şi

o icircnchinrdquo Pred 1694 4v bdquoPentru că auzise de la Domnul că cela ce va

să fie mai mare va să fie slugă celoralalți Deci voi latinii vricircnd să dați

lui Petru icircncepătoriia care nu i o au dat Hristos icircl faceți slugă

celoralalți și mai mic decicirct toțirdquo CL 7v bdquoDeci pentru aciasta fără

icircndoială adeverez cum că aicea vei să seacuteceri roada acestui binerdquo Ded

Morfologia 261

1704O 407-408 bdquoIrod Antipa ducicircndu-să la Roma s-au făgăduit

Irodiadii [] ca de să va icircntoarce de la Roma cu bine să o ia de

muiare Deci icircntorcicircndu-să icircmpărat al Iudeii o au luatrdquo CVNTO

320 bdquoDeci cu această socoteală și eu smeritul mitropolit [] m-am

apucat de am icircnălțat din temelie acest sficircnt lăcașrdquo AMAO 327

bdquodintr-aceste bunătăţ ale sufletului şi ale trupului nasc alte 4 bunătăţ de

obşte credinţa nădejdia dragostea şi smereniia Deci pe aceste patru

bunătăţ ca pe 4 temelii nemişcate voiu să-m icircntemeez vorba ce voiu să

fac astăzirdquo DO 47 bdquoSă cuvine lui Pavel şi a dooa stapacircnire a lumii

căci iaste asemănătoriu soarelui pentru căci Pavel s-au arătat icircntru toate

desăvacircrşit asămacircnătoriu Iui Petru Deci cu cuviinţă iaste şi putem să

zicem acel cuvicircnt al Isaieirdquo DO 60 bdquoAceastă undiţă a cuvintelor şi

cu mărturiile Duhului Sficircnt prind pre om dintru adacircncu păcatelor ca pre

peacuteştele dintru adacircncul apei şi-l scoate la lumina cunoştinţei de

Dumnezeu Deci pentru aceasta blagosloviţilor creştini [] am datorie

ca un păscar sufletesc ce m-au racircnduit Dumnezeu ca pre un nevreacutednic

să icircntinz mreaja icircnvăţăturii şi să puiu undiţa cuvacircntului icircnaintea

dragostei voastrerdquo DO 97 bdquolaquoVoi sicircnteţi sarea pămicircntuluiraquo deci de să

va strica sarea cu ce să va mai sărardquo DO 125

La icircnceput de frază fiind conjuncția deci corelează uneori un

act de limbaj subicircnțeles (al cărui conținut poate fi dedus din semantica

fragmentului premergător conjuncției) și unul prezent O situație de

acest tip se găsește icircn Ded 1703O 407 unde un amplu discurs este

construit mai icircnticirci icircn jurul ideii de mare valoare pe care o are cartea

bisericească

bdquoDe vreacuteme ce Evangheliia iaste sabiia carea biruiaște toate

armele protivnicului cu aceasta călcăm toate reacutelele răbdăm cu

icircndrăzneală ceacutele icircmpotrivă gonirile ticăloșiile năcazurile și

moartea []

Evanghelia arată pre cel ce pentru noi s-au icircntrupat pătimind și

cu necinste murind [] Prin Evanghelie ne-am icircmpăcat cu

Dumnezeu și den fiii micircniei ne-am icircnvrednicit a-i fi fii prin

botez laquoPrin Evanghelie eu pre voi am născutraquordquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 262

Secvența concluzivă apare sub forma unei interogații după un act

de limbaj asertiv168

subicircnțeles bdquo[Ai poruncit tipărirea acestei cărți aticirct de

valoroase] Deci cicirctă plată socotești prealuminate doamne să iai de la

bogatul dătători și platnicul Dumnezeu pentru tipăritul dumnezeeștii

aceștiia și de suflete folositoarei cărți a Noului Testamentrdquo

II942 Pe licircngă rolul de conjuncție adversativă dar(ă) are

funcție de conjuncție concluzivă icircn bdquoRogu-vă dară icircndreptarea

greșalelorrdquo Postf 1693O 398 bdquoFericit dară adevărat iaste acelardquo

Pred 1694 2v bdquouneori poartă danțul și un om prost [] Icircntr-acesta chip

dară au zis Zlatoust lui Petru verhovnic sau i-au zis verhovnic

apostolilor ca unui icircnticirci apostol icircn oricircnduialărdquo CL 20r bdquoPrimeacutește-o

dară cu ochiu blicircndrdquo Ded 1703O 408 bdquoAceastă icircnfricircngere să icircmparte

icircn doao una iaste pocăința [] și alta o socoteală temeinică și răspuns

adevărat să nu mai fac de-acii păcat [] Icircnticirci dar aceacuteia ce ți să cade să

faci [] iaste să urăști din tot sufletul și să te scicircrbești de păcatele talerdquo

IcircPTPO 351-352 bdquoPlicircnge dară și te ticircnguiaște că nu ai aceacutele vredniciirdquo

IcircPTPO 353 bdquoIată dară că v-am făcut icircnștiințare de cicircte am socotit că

sicircnt trebuincioaserdquo IcircBO 382 etc

II943 Forma deci dar(ă) apare icircn bdquotoate lucrurile cătră chendrul lor să pleacă Deci dară de iaste așa nu iaste nicidecum minune de vreme ce acestui dumnezeesc Testament toate ce sicircnt icircn sicircnul credinciosului iubitoriului de Hristos și creștinescului tău suflet

ca la un chendru firesc aleargărdquo Ded 1703O 406 bdquoDeci dară pentru aceacuteste icircmpodobite bunătăți [] smerenia noastră cu mare dragoste aduce dar aciastă sficircntă carterdquo Ded 1715O 409 bdquoAcolo icircngerul cel mare Gavriil slujiia cu cucerie iară aicea icircngerul și icircnainte mergătoriul Ioann slujaște taina Deci dară decicirct sicircnt lucrurile praznicului de astăzi mai luminate cu aticircta sicircnt și mai mari decicirct ale praznicului ce au

trecutrdquo DO 64 bdquoDeci dară cicircnd doi uniți să vor ruga cicircștigă milardquo DO 163 bdquoUnul ce poate să iarte păcatele oamenilor cu adevărat au

168

Vezi GALR 2005 II 24

Morfologia 263

Dumnezeu iaste au puteacutere dumnezeiască are icircn sine Deci dară de o fac aceasta preoții [] puteț să ziceț cum că acești mici nu sicircnt alți dumnezei icircn lumerdquo DO 166

II95 Conjuncţia deaca apare numai icircn această formă conform

normei literare generale din epoca veche169

CL 37v CVNTO 253 272

IcircBO 382 AMAO 327 341 DO 27 28 45 53 56 67 99 etc Conjuncția este icircntrebuințată cu valoare temporală icircn unele

cazuri bdquola 100 de ani după Potop să născu lui Ham fecior şi chiemă numele lui Hus căruia deaca să făcu de 30 de ani i-au dat daruri şi l-au lăsat pre el icircn pămicircntul lui Ethamrdquo CVNTO 253 bdquoIar deaca s-au

icircntors Noemin zicea muerile din Vithleem laquoS-au icircntors Noemin din călătoriia eiraquordquo CVNTO 272 Icircn alte situații ea apare cu funcția de conjuncție subordonatoare condițională bdquoȘi deaca se va arăta și aceasta icircmpreună cu ceale denticirciu armă slabă cealealalte oricicircte vor zice fără puteare vor firdquo CL 37

v bdquobinele nu iaste bine deaca nu să face binerdquo

AMAO 327 etc

II96 Printre elementele subordonatoare cauzale (conjuncții și

locuțiuni conjuncționale) folosite icircn operele cărturarilor bisericești și laici din secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea Mioara Avram

170 aduce icircn

discuție și forma fiindcă ndash bdquocel mai important dintre elementele noirdquo171

care ar fi atestat pentru prima dată la Antim Ivireanul icircn scrisoarea din

ianuarie 1712 către Constantin Bracircncoveanu Autoarea citează ediția din 1886 a didahiilor realizată de Ioan Bianu după versiunea din 1781 a arhimandritului Grigorie Deleanu (bdquoȘi fiindcă această συνάφεια este duhovnicească am pus osteneli peste osteneli icircntru toaterdquo) După edițiile icircngrijite de Gabriel Ștrempel icircnsă alcătuite pe baza manuscrisului din 1722-1725 al lui Efrem construcția ce pare a fi fost folosită de Antim

169

Cf Arvinte BB I p 83 170

Icircn Evoluția subordonării circumstanțiale cu elemente conjuncționale icircn

limba romacircnă București 1960 p 81 vezi și DLR sv fiindcă cf

Constantin Fracircncu Gramatica p 334 171

Mioara Avram Evoluția p 81

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 264

Ivireanul icircn locul respectiv este alcătuită din gerunziul știind + conjuncția că bdquoȘi știind că această ζπλάθεηα este duhovnicească am pus osteneli peste osteneli icircntru toate și am trudit din zi din noapte să icircnmulțesc talantul Domnuluirdquo DO 228 (vezi și Antim Ivireanul Predici 1962 p 296) Cercetătorul bucureștean nu semnalează icircn notele de subsol vreo

variație a textului icircn manuscrisele ulterioare inclusiv icircn ms 524 C al lui Grigorie

Icircn alte locuri icircn textele cercetate de noi conjuncția fiindcă nu apare O singură dată este folosită ca alternativă pentru redarea locuțiunii de vreacuteme ce (frecventă icircn scrisul lui Antim) icircn versiunea C a manuscrisului CVNT bdquoAcest Alchim făcicircndu-să arhiereu de Dimitrie şi avicircnd vrajbă

totdeauna cu Iuda de vreacuteme ce surpa zidurile beseacutericii şi lucrurile prorocilor fu rănit şi murirdquo vs bdquo[de vreacuteme ce] fiindcă Crdquo O305 r 15 icircn text și icircn note

II97 Conjuncția subordonatoare consecutivă icircncicirct atestată la

sficircrșitul secolului al XVII-lea ndash icircnceputul secolului al XVIII-lea172

apare

și la Antim Ivireanul icircnsă nu frecvent bdquoIcircn zilele acestuia pre ceacute1e 10 neamuri ale lui Israil ce lăcuia icircn Samariia de 3 ori li-au robit Salmanasar icircmpăratul asiriilor icircncicirct au luat si pre Osie icircmpăratul lor robrdquo CVNTO 290

II10 Interjecţia

Opera lui Antim Ivireanul nu conține un bogat inventar de interjecții deși cicircteva părți ale acesteia au un pronunțat caracter oral

II101 Una dintre cele mai des icircntrebuințate este o() cu apariții icircn

Postf 1693O 397 bdquoo iubiților cetitorirdquo icircn IcircPTPO 350 și 353 bdquoO creștinilor o părinților și frațilorrdquo bdquoO și cum nu cade din ceriu foc și trăsnete să-i arzărdquo icircn CVNTO 283 (icircn ceea ce pare a fi un citat biblic) și 321 bdquozicicircnd laquoO Israile nu te teacutemeraquordquo respectiv bdquoFi-voiu ție moarte o

moarte Mușcare voiu fi ție o iadulerdquo și cu cele mai multe ocurențe icircn

172

Vezi Fracircncu Gramatica p 334 cf MDA sv icircncacirct

Morfologia 265

didahii bdquoo minunerdquo O 11 bdquoo dragoste mincinoasă voiu să-ți sfăricircm săgețilerdquo O 51 bdquoO ce bunătaterdquo O 79 șcl la p 115 116 118 119 132 139 147 148 150 168 171 189 225

II102 Cealaltă interjecție cu apariții numeroase este amin

specifică finalurilor discursurilor cu un conținut religios celor augurale ori icircn care se invocă ajutorul lui Dumnezeu pentru icircnfăptuirea unui lucru Cicircteva exemple sicircnt bdquoIară icircntru icircmpărăţiia ceriurilor să fii icircncu-nunat cu luminate şi veacutecinice cununi icircntru Hristos Domnul nostru a căruia e slava icircn veacutecii veacutecilor Aminrdquo Pred 1694 5

r bdquosă poți icircnmulți și

icircntări pravoslaviia ca și marele Constandin cu carele icircmpreună să ți să

dăruiască și cununa slavii icircntru icircmpărăția lui Dumnezău Aminrdquo Ded 1694O 399 vezi și DO 16 29 34 40 56 64 74 93 etc) CVNT O244 266 321 IcircPTPO 361 și IcircBO 368 369 372 373

II103 Exclamația aleluia lsquolăudaţi pe Dumnezeursquo apare cu o formă

ce trimite spre un etimon grecesc173

bdquoşi vei lăsa pre Irod [] ca pre un

mincinos că nu ştie a cacircnta alliluiardquo D233 II104 Alte interjecții icircnticirclnite icircn opera lui Antim Ivireanul sicircnt

iată DO 14 25 48 50 55 etc vai DO 27

173

H Mihăiescu icircl tratează ca icircmprumut indirect din greacă prin intermediul

liturghiei slave vezi H Mihăescu Influenţa grecească asupra limbii romacircne

picircnă icircn secolul al XV-lea Bucureşti EA 1966 p 90 186

Co n s i d e r a ț i i f i n a l e

Icircn cercetarea operei lui Antim Ivireanul ne-am asumat o cale

binecunoscută icircn lingvistica istorică a studierii (cu ambiții de

exhaustivitate) a limbii utilizate icircn crearea unui text ori a unui corpus

mai amplu icircntr-un anumit moment al istoriei acelei limbi Am avut icircnsă

dorința de a depăși stricta abordare descriptivă a limbii cărturarului din

Muntenia și icircn schimb de a corela faptele analizate cu normele literare

ale momentului și cu aspectul popular al dacoromacircnei (așa cum ni se

descoperă acestea din texte religioase și laice documente și diverse

icircnsemnări din a doua perioadă a epocii vechi) Demersul s-a dovedit

anevoios cu aticirct mai mult cu cicirct domeniul investigației noastre lasă de

multe ori loc unor interpretări nesigure

Am găsit sprijin icircntr-o vastă și deosebit de valoroasă bibliografie

de filologie și lingvistică istorică romacircnească dar și prilejuri de pole-

mică asupra unor afirmații cu caracter general privind limba romacircnă

literară din epoca veche icircntemeindu-ne punctul de vedere pe faptele

descoperite icircn corpusul investigat Nutrim speranța că cercetările ulte-

rioare de istorie a limbii vor găsi icircn lucrarea noastră observații utile

pentru icircnțelegerea unor probleme specifice

Vastitatea ariei de studiu ne-a impus deocamdată restricircngerea

atenției asupra foneticii și morfologiei limbii din scrierile lui Antim

Ivireanul dar am adus icircn discuție și aspecte ce țin de sintaxă și lexic

atunci cicircnd asemenea corelări ni s-au părut oportune Celelalte niveluri

ale limbii (cel sintactic și cel lexical și al formării cuvintelor) constituie

teme pe care ne propunem să le cercetăm icircn viitor

La finalul demersului nostru găsim prilejul unor precizări Icircn

aspectele fonetic și morfologic al limbii Antim Ivireanul nu este un

icircnnoitor prin excelență Este adevărat că se icircnscrie icircn curentul natural de

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 268

progres al limbii din a doua jumătate a epocii vechi icircnsă nu se poate

afirma că a optat deliberat și consecvent pentru forme neconsfințite de

uzul cult din secolul al XVII-lea ori că a avut icircn vedere edificarea

aspectului literar al limbii Urmărind forma lingvistică a textelor de la

o etapă a activității sale la alta se constată pe de o parte respectarea

unei tradiții a exprimării culte asimilate prin lectura cărților religioase

romacircnești de picircnă la el și pe de altă parte utilizarea unor elemente de

limbă populară care deveneau obișnuite icircn scrierile laice contemporane

Rareori icircnsă acestea pun icircn umbră fenomenele ce țin de ceea ce se

consideră a fi varianta literară muntenească a cărților bisericești de la

sficircrșitul secolului al XVII-lea și icircnceputul secolului al XVIII-lea Cauza

acestui fapt trebuie pusă icircn legătură cu domeniul predilect al activității

lui Antim Ivireanul Se constată totuși o frecvență mai ridicată a feno-

menelor despre care am vorbit icircn scrierile de după 1700 cicircnd Antim se

va fi familiarizat cu sistemul limbii și cu posibilitățile de exprimare pe

care le oferea acesta

Su r s e

S i g l e ş i a b r e v i e r i

AMA = Icircnvăţături pentru aşezămicircntul cinstitei mănăstiri a Tuturor Sfinţilor

adecă Capete 32 icircntru carele să coprind toată chiverniseala

mănăstirii şi ricircnduiala milelor ce s-au hotăricirct să se facă pre an la

săraci şi la lipsiţi de venitul casei Acum icircntr-acestaş chip aşăzat icircn

zilele prealuminatului şi icircnvăţatului domn Io Constandin

Bltricircncoveanugt Basarab Voevod de noi smeritul mitropolit al

Ungrovlahiei Anthim Ivireanul ctitorul La leat 7221 aprilie 24 icircn

care an s-au icircnceput zidirea beseacutericii icircn O p 325-346

Antim Ivireanul Predici Ediţie icircngrijită şi studiu introductiv de Gabriel

Ştrempel Bucureşti Editura Academiei 1962

Antim Ivireanul Opere Ediţie icircngrijită de Gabriel Ştrempel Bucureşti

Editura Minerva 1997

B Anania 2001 = Biblia sau Sfacircnta Scriptură Ediţie Jubiliară a Sfacircntului

Sinod (hellip) redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania Editura

Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne 2001

BB = Biblia 1688 vol I-II Text stabilit şi icircngrijire editorială de Vasile Arvinte

şi Ioan Caproşu Iaşi Editura Universităţii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo

2001-2002

Biblia = Biblia sau Sficircnta scriptură tipărită sub icircndrumarea şi cu purtarea de

grijă a Preafericitului Părinte Justinian Patriarhul Bisericii Ortodoxe

Romacircne cu aprobarea Sficircntului Sinod Bucureşti Institutul Biblic şi de

Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Romacircne 1968

C = Ceasoslov Ticircrgovişte 1715

Cantemir Dimitrie Descriptio Moldaviae Descrierea Moldovei traducere din

limba latină de Gheorghe Guţu Bucureşti Editura Academiei 1973

CB = Codicele Bratul Ediţie de text de Alexandru Gafton Iaşi Editura

Universităţii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2003

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 270

CCat = Coresi Catehismul [Braşov c 1560] icircn Texte romacircneşti din

secolul al XVI-lea I Catehismul lui Coresi II Pravila lui Coresi III

Fragmentul Todorescu IV Glosele Bogdan V Prefeţe şi Epiloguri

ediţii critice de Emanuela Buză Gheorghe Chivu Magdalena

Georgescu Ion Gheţie Alexandra Roman Moraru Florentina Zgraon

coordonator Ion Gheţie Bucureşti Editura Academiei 1982

CC1 = Coresi Cazania I Ticirclcul evangheliilor şi Molitvenic romacircnesc Ediţie

critică de Vladimir Drimba Cu un studiu introductiv de Ion Gheţie

Bucureşti Editura Academiei 1998

CC2 = Diaconul Coresi Carte cu icircnvăţătură (1581) Publicată de Sextil

Puşcariu şi Alexie Procopovici vol I Textul Bucureşti Atelierele

Grafice SOCEC amp Co 1914

CG = Ceaslov [Govora] c 1640 O tipăritură munteană necunoscută din

secolul al XVII-lea Cel mai vechi ceaslov romacircnesc Studiu istoric

literar şi de limbă de Ştefan Paşca Bucureşti 1939

CL = Carte sau lumină cu dreacutepte dovediri din dogmele beseacutericii răsăritului

asupra dejghinării papistaşilor Snagov 1699

CLA = Lucrul apostolesc ndash Apostolul Tipărit de diaconul Coresi icircn Braşov la

anul 1563 icircn Texte de limbă din secolul XVI Reproduse icircn facsimile

icircngrijite de I Bianu IV Bucureşti 1930

CM = Cronicari munteni Ediţie icircngrijită de Mihail Gregorian Studiu

introductiv de Eugen Stănescu vol I-II Bucureşti Editura Pentru

Literatură 1961

CMM = Cronica lui Mihail Moxa Oltenia 1620 icircn Cuvente den bătricircni

Limba romacircnă vorbită icircntre 1550-1600 Studiu paleografico-lingvistic

de B Petriceicu Hasdeu cu observaţiuni filologice de Hugo

Schuchardt Tomul I Ediţie icircngrijită studiu introductiv şi note de G

Mihăilă Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică 1983

CP = Capete de poruncă la toată ceata besericească pentru ca să păzească

fieştecarele din preoţi şi din diaconi deplin şi cu cinste datoriia

hotarului său Acum icircnticirci tipărite icircn zilele preaicircnălţatului domn şi

oblăduitoriu a toată Ţara Rumacircnească Io Ştefan Cltantacuzinogt

Voevod icircn sficircnta Mitropolie icircn Ticircrgovişte la leat 7222 icircn O p 387-394

CPrav = Coresi Pravilă [Braşov c 1560-1562] icircn Texte romacircneşti din

secolul al XVI-lea I Catehismul lui Coresi II Pravila lui Coresi III

Fragmentul Todorescu IV Glosele Bogdan V Prefeţe şi Epiloguri

Ediţii critice de Emanuela Buză Gheorghe Chivu Magdalena

Surse 271

Georgescu Ion Gheţie Alexandra Roman Moraru Florentina Zgraon

coordonator Ion Gheţie Bucureşti Editura Academiei 1982

CT = Tetraevanghelul tipărit de Coresi Braşov 1560-1561 Comparat cu

Evangheliarul lui Radu de la Măniceşti 1574 Ediţie alcătuită de

Florica Dimitrescu Bucureşti Editura Academiei 1963

CV = Codicele Voroneţean Ediţie critică studiu filologic şi studiu lingvistic

de Mariana Costinescu Bucureşti Minerva 1981

CVNT = Chipurile Vechiului şi Noului Testament adecă obrazele oamenilor

celor vestiţi ce să află icircn bdquoSficircnta Scripturărdquo icircn bdquoBiblie şi icircn

bdquoEvanghelierdquo şi adunare pre scurt istoriilor celor ce s-au făcut pe

vremea lor adeverind a fieştecăruia viaţa şi faptele aticircta a celora ce au

vieţuit cu viaţă bună cicirct şi a celora ce au vieţuit cu viaţă necuvioasă

icircncepicircnd de la Adam şi pogoricircnd picircnă la Hristos acum icircnticirci icircntr-acest

chip alcătuită şi aşăzată prin multă nevoinţă şi osteneala

preasfinţitului mitropolit al Ungrovlahiei chir Anthim Ivireanul şi

icircnchinată cu cucerie spre semn de dragoste adevărată prealuminatului

şi icircnălţatului marelui domn şi oblăduitoriu a toată Ţara Rumacircnească

Ion Constandin Bricircncoveanul Basarab Voevod Dat icircn vestitul oraş al

Ticircrgoviştei la anul de la zidirea lumii 7217 meseţicirc iulicircie 1 icircn O p

241-321

D = Didahii icircn O p 3-238

Ded 1694 = Dedicaţia Psaltirei romacircneşti tipărită la Bucureşti icircn anul 1694

icircn O p 398-399

Ded 1703 = Dedicația din Noul Testament tipărit la București icircn anul 1703

Ded 1709 = Dedicaţia manuscrisă a lui Antim de pe exemplarele Evangheliei

georgiene tipărită la Tiflis icircn anul 1709 icircn O p 411-412

Ded 1715 = Dedicaţia din Ceaslovul tradus de Antim şi tipărit la Ticircrgovişte icircn

anul 1715 icircn O p 409-411

DIcircR ndash sec XVI = Documente şi icircnsemnări romacircneşti din secolul al XVI-lea

Text stabilit şi indice de Gheorghe Chivu Magdalena Georgescu

Magdalena Ioniţă Alexandru Mareş şi Alexandra Roman-Moraru

Introducere de Alexandru Mareş Bucureşti Editura Academiei 1979

Eustatievici Dimitrie Gramatică rumacircnească Ediţie studiu introductiv şi

glosar de N A Ursu Bucureşti Editura Ştiinţifică 1969

Ev 1551-1553 = Evangheliarul slavo-romacircn de la Sibiu 1551-1553 Studiu

introductiv filologic de acad Emil Petrovici studiu istoric de L

Demeacuteny Bucureşti Editura Academiei 1971

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 272

Greceanu Radu logofătul Istoria domniei lui Constantin Basarab

Bracircncoveanu voevod (1688-1714) Studiu introductiv şi ediţie critică de

Aurora Ilieş Bucureşti EA 1970

Istoria Ţăracirci Rumacircneşti atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino Ediţie

critică studiu lingvistic glosar şi indice de nume proprii de Otilia

Dragomir Bucureşti EA 2006

IcircB = Icircnvățătura besericească la ceacutele mai trebuincioase și mai de folos pentru

icircnvățătura preoților acum icircntr-acesta chip tipărită icircn sficircnta Mitropolie

icircn Ticircrgoviște la anul de la Hristos 1710 Să să dea icircn dar preoților icircn

O p 365-383

IcircPTP = Icircnvăţătură pre scurt pentru taina pocăinţii acum icircntr-acesta chip

tocmită şi tipărită icircn zilele prealuminatului domn Io Constantin

Bltricircncoveanugt Bltasarabgt Voevod cu chieltuiala cinstitului de bun

neam a lui Şerban Cantacuzino bicircv vel păharnic şi cu blagosloveniia

preasfinţitului mitropolit chir Theodosie de iubitoriul de Dumnezeu

chir Anthim episcopul Ricircmnicului la anul de la Hristos 1705 icircn O p

349-361

L = Liturghierul lui Coresi Text stabilit studiu introductiv şi indice de Al

Mareş Bucureşti EA 1969

LM = Mardarie Cozianul Lexicon slavo-romacircnesc şi Tacirclcuirea numelor din

1649 Publicate cu studiu note şi indicele cuvintelor romacircneşti de

Grigore Creţu Bucureşti 1900

LXT = Septuaginta SESB Edition 2006 (A Rahlfs amp R Hanhart Ed) (Os

66) Stuttgart Deutsche Bibelgesellschaft

MCNM = Miron Costin De neamul moldovenilor Din ce ţară au eşit

strămoşii lor Ediţie de C Giurescu Bucureşti 1914

Micu S Şincai Gh Elementa linguae daco-romanae sive valachicae Studiu

introductiv traducerea textelor şi note de Mircea Zdrenghea Cluj-

Napoca Dacia 1980

MLD I = Monumenta linguae dacoromanorum Biblia 1688 Pars I Genesis

Iaşi ndash Freiburg 1988

MLD II = Monumenta linguae dacoromanorum Biblia 1688 Pars II Exodus

Iaşi Editura Universităţii bdquoAl I Cuzardquo 1991

MLD III = Monumenta linguae dacoromanorum Biblia 1688 Pars III

Leviticus Iaşi Editura Universităţii bdquoAl I Cuzardquo 1993

MLD IV = Monumenta linguae dacoromanorum Biblia 1688 Pars IV

Numeri Iaşi Editura Universităţii bdquoAl I Cuzardquo 1994

Surse 273

MLD V = Monumenta linguae dacoromanorum Biblia 1688 Pars V

Deuteronomium Iaşi Editura Universităţii bdquoAl I Cuzardquo 1997

N-A = Nestle E Aland K Aland B amp Universitaumlt Muumlnster Institut fuumlr

Neutestamentliche Textforschung (1993 c1979) Novum Testamentum

Graece At head of title Nestle-Aland (27 Aufl rev) (21) Stuttgart

Deutsche Bibelstiftung)

NT = Noul Testament 1648 Reeditat după 340 de ani din iniţiativa şi purtarea

de grijă a prea sfinţitului Emilian episcop al Alba Iuliei Alba Iulia

Editura Episcopiei Ortodoxe Romacircne 1988

O = Antim Ivireanul Opere Ediţie icircngrijită şi studiu introductiv de Gabriel

Ştrempel Bucureşti Editura Minerva 1972

PH = Psaltirea Hurmuzaki Vol I-II Studiu filologic studiu lingvistic şi ediţie

de Ion Gheţie şi Mirela Teodorescu Indice de cuvinte de Rovena

Şenchi Bucureşti EA 2005

PL = Pravila ritorului Lucaci 1581 Text stabilit studiu introductiv şi indice

de I Rizescu Bucureşti EA 1971

PO = Palia de la Orăştie (1582) I Textul Text stabilit şi icircngrijire editorială de

Vasile Arvinte Ioan Caproşu şi Alexandru Gafton II Studii de

Alexandru Gafton şi Vasile Arvinte Indice de Sorin Guia Iaşi Editura

Universităţii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2005

Postf 1693 = Postfaţa bdquoEvanghelieirdquo greco-romacircne tipărită la Bucureşti icircn

anul 1693 icircn O p 397-398

Prav 1640 = Pravila de la Govora 1640

Prav 1646 = Carte romacircnească de icircnvăţătură 1646 ediţie critică icircntocmită de

Colectivul de drept vechi romacircnesc condus de academician Andrei

Rădulescu Bucureşti EA 1961

Prav 1652 = Icircndreptarea legii 1652 Bucureşti Editura Academiei [1962]

Pred 1694 = Predoslovia Psaltirii slavone București 1694

PS = Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec XVI şi XVII

traduse din slavoneşte Vol I-II Ediţie critică de I-A Candrea

Bucureşti 1916

Sfacircntul Antim Ivireanul Scrieri Ediție de Mihail Stanciu și Gabriel Ștrempel

București Editura bdquoBasilicardquo a Patriarhiei Romacircne 2011

ULM = Grigore Ureche Letopiseţul Ţării Moldovei ediţie icircngrijită de P P

Panaitescu Bucureşti 1955

Varlaam Cazania 1643 Bucureşti Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă

1943

B i b l i o g r a f i e

S i g l e ş i a b r e v i e r i

Albala Radu Antim Ivireanul şi vremea lui Bucureşti Editura Tineretului

1962

ALR I = Atlasul lingvistic romacircn Partea I vol I Cluj 1938 vol II Sibiu ndash

Leipzig 1942

ALR II = Atlasul lingvistic romacircn Partea a II-a vol I Sibiu-Leipzig 1940

ALR SN = Atlasul lingvistic romacircn Serie nouă vol I II 1956 vol III 1962

vol IV 1965 vol V 1966 vol VI 1969 vol VII 1972

ALRM I = Micul atlas lingvistic romacircn Partea I vol I Cluj 1938 vol II

Sibiu-Leipzig 1942

ALRM II = Micul atlas lingvistic romacircn Partea a II-a vol I Sibiu-Leipzig

1940

ALRM SN = Micul atlas lingvistic romacircn Serie nouă vol I [Bucureşti]

1956 vol II [Bucureşti] 1967 vol III [Bucureşti] 1967

ALRT II = Emil Petrovici Texte dialectale Supliment la ALR II Sibiu ndash

Leipzig 1943

Andriescu Al Structură şi normă icircn limba literară Noţiunea de limbă

literară icircn Al Andriescu C Dimitriu C Fricircncu D Irimia Ecaterina

Teodorescu P Zugun Prelegeri de limba romacircnă Iaşi Universitatea

bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 1984 p 8-34

Arvinte Normele limbii literare icircn BB = Vasile Arvinte Normele limbii

literare icircn Biblia de la Bucureşti (1688) icircn BB I p I-CLXXXIV

Arvinte Normele limbii literare icircn PO = Vasile Arvinte Normele limbii

literare icircn Palia de la Orăştie (1582) icircn PO II p 5-257

Arvinte Romacircn = Vasile Arvinte Romacircn romacircnesc Romacircnia Studiu

filologic Bacău Editura Egal 2004

Arvinte STLFAC = Vasile Arvinte Studiu lingvistic asupra primei cărţi

(Facerea) din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn comparaţie cu ms 45 şi

cu ms 4389 icircn MLDI p 47-130

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 276

Arvinte STLEX= Vasile Arvinte Studiu lingvistic asupra cărţii a doua

(Ieşirea) din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn comparaţie cu ms 45 şi

cu ms 4389 icircn MLDII p 1-64

Arvinte STLLV = Vasile Arvinte Studiu lingvistic asupra cărţii a treia

(Preoţia) din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn comparaţie cu ms 45 şi

cu ms 4389 icircn MLDIII p 1-63

Arvinte STLNM = Vasile Arvinte Studiu lingvistic asupra cărţii a patra

(Numerii) din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn comparaţie cu ms 45 şi

cu ms 4389 icircn MLDIV p 1-57

Arvinte STLDT = Vasile Arvinte Studiu lingvistic asupra cărţii a cincea

(A doua lege) din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn comparaţie cu ms

45 şi cu ms 4389 icircn MLDIV p 1-88

AUI = bdquoAnalele ştiinţifice ale Universităţii laquoAlexandru Ioan Cuzaraquordquo Secţiunea

III e Lingvistică Iaşi I (1957) şu

AUT = bdquoAnalele Universităţii din Timişoarardquo Seria Știinţe filologice

Timişoara I (1963) şu

Avram Andrei Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte

romacircneşti I icircn SCL XV (1964) nr 1 p 15-37 II icircn nr 2 p 147-167

III icircn nr 3 265-294 IV icircn nr 4 p 471-495 V icircn nr 5 p 575-614

Avram Andrei Cu privire la tendinţa limbii romacircne de a evita vocalele neutre

icircn poziţie iniţială accentuată icircn SCL XIX (1968) nr 6 p 585-587

Avram Nazalitatea şi rotacismul = Andrei Avram Nazalitatea şi rotacismul

icircn limba romacircnă Bucureşti Editura Academiei 1990

Avram Probleme de etimologie = Andrei Avram Probleme de etimologie

Bucureşti Editura Univers Enciclopedic 2000

Avram Mioara Evoluţia subordonării circumstanţiale cu elemente

conjuncţionale icircn limba romacircnă Bucureşti Editura Academiei 1960

Avram Mioara Particularităţi sintactice neromacircneşti icircn diferite momente ale

evoluţiei limbii romacircne literare icircn SCL XXVI (1975) nr 5 p 459-

466

Bejan Doina Marta Limba romacircnă literară icircn tipăriturile moldoveneşti dintre

anii 1800-1830 Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică 2004

Botoşineanu Valea superioară a Someşului Mare = Luminiţa Botoşineanu

Graiul de pe valea superioară a Someşului Mare Iaşi Editura Alfa

2007

BOR = bdquoBiserica ortodoxă romacircnărdquo Buletin al Patriarhiei Romacircne Bucureşti

I (1883) şu

Bibliografie 277

BRV 2004 = Bibliografia romacircnească veche Icircmbogăţită şi actualizată Vol I

(A-C) Elaborată de colectivul bibliografic al Institutului de Memorie

Culturală (CIMEC) Tacircrgovişte 2004

BRV I = I Bianu Nerva Hodoş Bibliografia romacircnească veche (1508-1830)

Tom I 1508 ndash 1716 Bucureşti Editura Academiei Romacircne

Stabilimentul grafic I V Socec 1903

BRV II = Ioan Bianu Nerva Hodoş Bibliografia romacircnească veche (1508-

1830) Tom II 1716-1808 Bucureşti Editura Academiei 1910

BRV IV = Ioan Bianu Dan Simonescu Bibliografia romacircnească veche

(1508-1830) Tom IV Adăugiri şi icircndreptări Bucureşti Editura

Academiei 1944

CADE = I-A Candrea Gh Adamescu Dicţionarul enciclopedic ilustrat Vol

I Dicţionarul limbii romacircne din trecut şi de astăzi Bucureşti Editura

Cartea Romacircnească [1926-1931]

Candrea PS Critica textelor = I-A Candrea Critica textelor icircn Psaltirea

Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec XVI şi XVII traduse

din slavoneşte Vol I-II Ediţie critică de I-A Candrea Bucureşti

1916 I p XV-CXII

Cacircndea Virgil [rec] F Djindjihašvili [fr Anthim drsquoIbeacutere Vie et oeuvre]

Tibilisi 1967 icircn bdquoRevue des eacutetudes sud-est europeacuteennesrdquo Tome VI

1968 nr 1 p 153-156

Cacircmpeanu Eugen Substantivul Studiu stilistic Bucureşti Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică 1975

CCCVR = Catalogul colectiv al cărţii vechi romacircneşti Carte romacircnească

tipărită icircn secolul al XVII-lea coordonator Mariana Iova CIMEC

Institutul de Memorie Culturală Bucureşti 2000 la

wwwcimecroCartecartehtm

CDDE = I-A Candrea Ov Densusianu Dicţionarul etimologic al limbii

romacircne Elementele latine (A ndash Putea) Bucureşti 1914

Cerbuleţ Teodor Antim Ivireanu (1650() - 1716) Bucureşti Editura Cartea

Romacircnească 1939

Chirilă Adina Antim Ivireanul Predoslovia Psaltirii slavone (București

1694) icircn Oana Chelaru-Murăruș Maria Cvasnicirci Cătănescu Claudia

Ene Camelia Ușurelu Rodica Zafiu (editori) Text și discurs Omagiu

Mihaelei Mancaș București Editura Universității din București 2011

p 125-140

Chirilă Adina Contribuţie la delimitarea ariei sudice a lui striin icircn secolul al

XVIII-lea icircn AUT Seria ştiinţe filologice XLV (2007) p 99-106

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 278

Chirilă Adina Evoluţia limbii icircn textele lui Antim Ivireanul Observaţii asupra

vocalismului icircn TDR I (2009) p 213-221

Chirilă Adina Evoluţia limbii icircn textele lui Antim Ivireanul II

Consonantismul icircn AUT Omagiu Prof Ştefan Munteanu XLVIII

(2010) p 118-134

Chirilă Adina Forme neliterare icircn fonetica scrierilor lui Antim Ivireanul icircn

AUT XLII-XLIII (2004-2005) p 127-135

Chirilă Adina Interferenţe dialectale icircn lexicul predicilor lui Antim Ivireanul

icircn AUT XLI (2003) p 43-56

Chirilă Adina Proiectul cultural al mitropolitului Antim Ivireanul Timișoara

Editura Marineasa 2007

Chivu Gh Normă şi grai icircn Codex Sturdzanus icircn LR XXXVII (1988) nr 3

p 273-277

Chivu Gh Vechi psalmi romacircneşti din secolul al XVII-lea icircn LR XXI

(1972) nr 2 p 145-155

CILRL 2000 = Gheorghe Chivu Magdalena Georgescu Ion Gheţie Alexandra

Moraru Emil Suciu Floarea Vicircrban Florentina Zgraon Contribuţii la

istoria limbii romacircne literare Secolul al XVIII-lea (1688-1780)

coordonatori Ion Gheţie şi Gheorghe Chivu Cluj-Napoca Editura

Clusium 2000

Ciompec Georgeta Observaţii asupra exprimării negaţiei icircn limba romacircnă

din secolele al XVI-lea - al XVIII-lea icircn SCL XX (1969) nr 2 p 197-

209

CL = bdquoCercetări de lingvisticărdquo Editura Academiei Romacircne Filiala Cluj Cluj-

Napoca I (1956) şu

Cornoi I Notiţe biografice icircn Antim Ivireanul Din didahiile ţinute la

Mitropolia din Bucureşti Bucureşti Editura Librăriei Socecŭ amp Comp

1895

Costinescu Mariana Normă şi dialect icircn primele gramatici romacircneşti icircn

SLLF II 1972 p 9-24

Costinescu Mariana Studiu filologic şi Studiu lingvistic la Codicele

Voroneţean Ediţie critică studiu filologic şi studiu lingvistic de

Mariana Costinescu Bucureşti Editura Minerva 1981

Coteanu I Morfologia numelui icircn protoromacircnă (Romacircna comună) Bucureşti

Editura Academiei 1969

Coteanu Ion Se condiţional icircn romacircna veche icircn SCL XIV (1994) nr 1-2

p 31-32

Bibliografie 279

Densusianu ILR = Ovid Densusianu Istoria limbii romacircne vol I Originile

vol II Secolul al XVI-lea Ediţie icircngrijită de prof univ J Byck

Bucureşti Editura Ştiinţifică 1961

Densusianu Ţara Haţegului = Ov Densusianu Graiul din Ţara Haţegului

Bucureşti 1915

DER = Ciorănescu Al Dicţionarul etimologic al limbii romacircne Ediţie

icircngrijită şi traducere din limba spaniolă de Tudora Şandru Mehedinţi şi

Magdalena Popescu Marin Bucureşti Editura Saeculum 2001

Diaconescu Paula Structură şi evoluţie icircn morfologia substantivului

romacircnesc Bucureşti Editura Academiei 1970

Dimitrescu Florica Despre pre la acuzativ icircn limba textelor traduse din slavă

icircn secolul al XVI-lea icircn Contribuţii la istoria limbii romacircne vechi

Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică 1973 p 42-43

DIcircL-R = Gheorghe Chivu Emanuela Buză Alexandra Roman Moraru

Dicţionarul icircmprumuturilor latino-romanice icircn limba romacircnă veche

(1421 ndash 1760) Bucureşti Editura Ştiinţifică 1992

Djindjihaşvili Fanny Antim Ivireanul cărturar umanist Iaşi Editura

Junimea 1982

DLR = Dicţionarul limbii romacircne Bucureşti 1913-1949 Dicţionarul limbii

romacircne Serie nouă Bucureşti Editura Academiei 1965-2010

DLRLV = Mariana Costinescu Magdalena Georgescu Florentina Zgraon

Dicţionarul limbii romacircne literare vechi (1640-1780) Termeni

regionali Bucureşti Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică 1987

DLRM = Dicţionarul limbii romacircne moderne Bucureşti Editura Academiei

1958

Dobrescu N Viaţa şi faptele lui Antim Ivireanul mitropolitul Ungrovlahiei

Bucureşti Biblioteca Societăţii bdquoSteauardquo 1910

DOOM2 = Dicţionarul ortografic ortoepic şi morfologic al limbii romacircne

Ediţia a II-a revăzută şi adăugită Bucureşti Editura Univers

Enciclopedic 2005

Dragoş Elena Elemente de sintaxă istorică romacircnească Bucureşti Editura

Didactică şi Pedagogică 1995

Draşoveanu DD Teze şi antiteze icircn sintaxa limbii romacircne Cluj Editura

Clusium 1997

Drăganu Nicolae Morfemele romacircneşti ale complementului icircn acuzativ şi

vechimea lor Un capitol de sintaxă romacircnească Bucureşti Institutul

de Lingvistică Romacircnă 1943

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 280

Elian Al Antim Ivireanul ndash apărător al prerogativelor scaunului mitropolitan

al Ungrovlahiei icircn bdquoStudii teologicerdquo s II XVIII (1966) nr 9-10

p 519-530

Elian Al Legăturile Mitropoliei Ungrovlahiei cu Patriarhia de

Constantinopol şi cu celelalte biserici ortodoxe A De la icircntemeiere

pacircnă la 1800 icircn BOR LXXVII (1959) nr 9-10 p 904-935

Erbiceanu C bdquoAntologiurdquo de Antim Ivireanu icircn BOR XVII (1893-1894)

p 418-427

Erbiceanu C Cel dinticirci Octoih imprimat icircn Valahia icircn romacircneşte icircn BOR

XVI (1892-1893) p 800-804

Erbiceanu C Descoperirea manuscriptelor mitropolitului Antim Ivireanu icircn

BOR XI (1888) p 1019-1030

Erbiceanu C Icircnvăţătură bisericească a vlădicăi Antim I icircn BOR XVI

(1892-1893) p 769-785 II icircn BOR XVII (1893-1894) p 129-146 şi

225-242

Erbiceanu C Maximile şi sentinţele lui Antim Ivireanu icircn BOR XIV (1890-

1891) p 333-355

Erbiceanu C Un document de la mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanu icircn

BOR XV (1891-1892) p 60-64

Faiciuc Ioan Diftongul ea icircn poziţia bdquoerdquo icircn unele graiuri din Banat icircn CL

XXIII (1978) nr 2 p 207-220

Feifer Florin Antim icircntre realitate şi utopie Postfaţa icircn Antim Ivireanul

Didahii Bucureşti Editura Minerva 1983 p 213-239

Frăţilă Contribuţii lingvistice = Vasile Frăţilă Contribuţii lingvistice

Timişoara Editura de Vest 1993

Frăţilă Etimologii = Vasile Frăţilă Etimologii Istoria unor cuvinte Bucureşti

Editura Univers Enciclopedic 2000

Frăţilă Probleme de dialectologie = Vasile Frăţilă Probleme de dialectologie

romacircnă Timişoara Tipografia Universităţii din Timişoara 1987

Frăţilă Studii = Vasile Frăţilă Studii de toponimie şi dialectologie Timişoara

Editura Excelsior Art 2002

Frăţilă Studii lingvistice = Vasile Frăţilă Studii lingvistice Timişoara Editura

Excelsior 1999

Frăţilă Tacircrnave Texte şi glosar = Vasile Frăţilă Graiul de pe Tacircrnave Texte

şi glosar Timişoara Tipografia Universităţii din Timişoara 1986

Frăţilă Tacircrnave = Vasile Frăţilă Graiul de pe Tacircrnave Blaj Editura Astra

2005

Bibliografie 281

Fracircncu C Din istoria demonstrativelor romacircneşti formele (a)celei(a)

aceleiaşi (a)celeilalte (a)cestei(a) icircn SLLF II 1972 p 25-52

Fracircncu C Din istoria perfectului simplu forma de tipul zisei icircn LR XXXI

(1984) nr 5 p 426-436

Fracircncu C Din istoria verbelor neregulate imperfectul verbelor a da şi a sta

icircn LR XXVI (1977) nr 1 p 79-90

Fracircncu C Din istoria verbelor neregulate perfectul simplu şi mai mult ca

perfectul verbelor a da şi a sta icircn LR XXIX (1980) nr 4 p 307-318

Fracircncu Gramatica = Constantin Fracircncu Gramatica limbii romacircne vechi

(1521-1780) Iaşi Casa Editorială bdquoDemiurgrdquo 2009

Fracircncu C Formele de persoana a III-a ale auxiliarului de la perfectul

compus Privire istorică icircn SCL XX (1969) nr 3 p 299-318

Fracircncu C Limba Cazaniei lui Varlaam icircn comparaţie cu celelalte cazanii din

secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea icircn SLLF III 1974 p 47-80

Fracircncu C Vechimea și difuziunea lexicală a unei inovații comune doalectelor

limbii romacircne desinența -uri la pluralul femininelor publicat icircn LR

XXXI (1982) nr 3 p 199-212

Fracircncu C Vechimea şi răspicircndirea numeralului articulat icircn construcţii de tipul

partea icircntacircia icircn SCL XXXI (1980) nr 2 p 213-216

Fracircncu C Vechimea şi răspicircndirea unei inovaţii morfologice verbul a curge

icircn SCL 1981 nr III p 331-337

FRIBERG = Analytical Greek New Testament Greek Text Analyis Edited by

Barbara Friberg and Timothy Friberg [sl] 1994 Electronic edition

Gafton Alexandru Evoluţia limbii romacircne prin traduceri biblice din secolul

al XVI-lea Iaşi Editura Universităţii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2001

Gafton Alexandru Palia de la Orăştie ca traducere icircn PO II p 5-257

Gafton Alexandru Relaţia dintre Noul Testament de la Bălgrad (1648) şi

textul corespunzător din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn BB II p

LV-LXXXVI

Gafton După Luther = Alexandru Gafton După Luther Traducerea vechilor

texte biblice Iaşi Editura Universităţii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2005

Gafton Hipercorectitudinea = Alexandru Gafton Hipercorectitudinea

Abordare fonetico-fonologică din perspectivă diacronică şi cu aplicare

la palatalizarea labialelor şi la velarizare Iaşi Editura Universităţii

bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2000

GALR 2005 = Gramatica limbii romacircne I Cuvacircntul II Enunţul

Coordonator Valeria Guţu Romalo Bucureşti Editura Academiei

2005

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 282

Gheţie BD = Ion Gheţie Baza dialectală a romacircnei literare Bucureşti

Editura Academiei 1975

Gheţie ILRL 1978 = Ion Gheţie Istoria limbii romacircne literare Bucureşti

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică 1978

Gheţie Ion Consideraţii filologice şi lingvistice asupra Evangheliarului din

Petersburg icircn SCL XVII (1966) nr 1 p 47-79

Gheţie Ion Contribuţii la istoria trecerii lui ea la e (leage gt lege) icircn LR

XVII (1968) nr 6 p 501-508

Gheţie Dialectologia istorică = Ion Gheţie Introducere icircn dialectologia

istorică romacircnească Bucureşti Editura Academiei 1994

Gheţie Ion Evoluţia normelor literare icircn tipăriturile ardeleneşti de la sficircrşitul

secolului al XVII-lea icircn LR XXII (1975) nr 5 p 443-452

Gheţie Ion Graiurile dacoromacircne icircn secolele al XIII-lea ndash al XVI-lea (picircnă la

1521) Bucureşti EA 2000

Gheţie Ion Introducere icircn istoria limbii romacircne literare Bucureşti Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică 1982

Gheţie Ion Icircn legătură cu dialectele literare ale limbii romacircne icircn LR

XXXIII (1984) nr 5 p 437-443

Gheţie Ion Icircn legătură cu etimologia lui străin icircn SCL XXVI (1975) nr 2

p 175-182

Gheţie Ion Noi contribuţii la problema trecerii lui ea la e leage gt lege icircn

SCL XXVIII (1977) nr 1 p 79-86

Gheţie Ion Rolul textelor coresiene icircn procesul de unificare a limbii romacircne

literare icircn SLLF III 1974 p 105-139

Gheţie Ion U final la Neculce icircn LR XX (1971) nr 5 p 493-496

Gheţie Ion Mirela Teodorescu Asupra desinenţei -u a pers 3 pl a

indicativului imperfect Noi contribuţii icircn SCL XVII (1966) nr

2 p 175-183

Gheţie Ion Mirela Teodorescu Icircn legătură cu desinenţa -u a pers 3 pl a

indicativului imperfect icircn SCL XVI (1965) nr 1 p 87-101

Gheţie Ion Mirela Teodorescu Studiu filologic la Psaltirea Hurmuzaki vol I-

II Studiu filologic studiu lingvistic şi ediţie de Ion Gheţie şi Mirela

Teodorescu Indice de cuvinte de Rovena Şenchi Bucureşti Editura

Academiei 2005 I p 9-22

Gheţie ndash Mareş Graiurile = Ion Gheţie Alexandru Mareş Graiurile

dacoromacircne icircn secolul al XVI-lea Bucureşti Editura Academiei 1974

Bibliografie 283

Gheţie ndash Mareş Originile scrisului = Ion Gheţie Alexandru Mareş Originile

scrisului icircn limba romacircnă Bucureşti Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică 1985

Graur Al Evoluţia limbii romacircne Privire sintetică Bucureşti Editura

Ştiinţifică 1963

Guţu-Romalo Valeria Din morfologia secolului al XVI-lea perfectul simplu

al verbului a face icircn Omagiu lui Alexandru Rosetti la 70 de ani

Bucureşti Editura Academiei 1965 p 337-340

Haneş Petre V Prefaţă şi Indice de cuvinte la Antim Ivireanul Predici

Bucureşti Editura Minerva 1915

Heliade Scrieri lingvistice = Ion Heliade Rădulescu Scrieri lingvistice Ediţie

studiu introductiv note şi bibliografie de Ion Popescu-Sireteanu

Bucureşti Editura Ştiinţifică 1973

Hristea Probleme = Theodor Hristea Probleme de etimologie Bucureşti

Editura Ştiințifică 1968

Iacob Limbajul biblic = Niculina Iacob Limbajul biblic romacircnesc (1640-

1800) Vol I Aspecte ale evoluţiei limbii romacircne literare pacircnă la 1840

Vol II Biblia de la Blaj ndash text de referinţă icircn tradiţia biblică

romacircnească Suceava Editura Universităţii bdquoŞtefan cel Marerdquo 2001

Iacob Limba şi stilul Vulgatei = Niculina Iacob Limba şi stilul Vulgatei de la

Blaj 1760-1761 Studiu lingvistic la Biblia Vulgata Blaj 1760-1761

vol V Bucureşti Editura Academiei 2005 p 789-909

Iancu Victor Palatalizarea dentalelor icircn limba romacircnă Timişoara Editura

Facla 1975

ILRL 1997 = Gheorghe Chivu Mariana Costinescu Constantin Fracircncu Ion

Gheţie Alexandra Roman Moraru şi Mirela Teodorescu Istoria limbii

romacircne literare Epoca veche (1532-1780) coordonator Ion Gheţie

Bucureşti Editura Academiei 1997

Ionică Ion Noi atestări ale imperativului negativ arhaic icircn Omagiu lui

Alexandru Rosetti Bucureşti Editura Academiei 1965 p 403-407

Iordan Iorgu Limbă literară (Privire generală) icircn LR III (1954) nr 6

p 52-77

Iordan Iorgu Limba romacircnă actuală O gramatică a bdquogreşelilorrdquo Bucureşti

Editura Socec amp Co SAR [1943]

Iordan Iorgu Un fenomen romacircnesc dialectal ă neaccentuat gt a icircn bdquoRevista

filologicărdquo I (1927) nr 1-2 (februarie-iunie) Număr omagial pentru Sextil

pușcariu p 117-154

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 284

Iordan Iorgu Guțu Romalo Valeria Niculescu Al Structura morfologică a

limbii romacircne contemporane București Editura Științifică 1967

Iorga Nicolae Prefață la Predicile ţinute la Mitropolia din Bucureşti de Antim

Ivireanul 1709-1716 Vălenii de Munte Tipografia Neamul Romacircnesc

1911

Ivănescu Problemele capitale = Gheorghe Ivănescu Problemele capitale ale

vechii romacircne literare Iaşi 1948 Extras din bdquoBuletinul Institutului de

Filologie Romacircnărdquo ndash Iaşi Vol XI-XII (1944-1945)

Ivănescu G Studii de istoria limbii romacircne literare Ediţie icircngrijită şi postfaţă

de Al Andriescu Iaşi Editura Junimea 1989

Ivănescu G Ortografia şi limba lui Iancu Văcărescu din Poezii alese

[Bucureşti] 1830 icircn Contribuţii la istoria limbii romacircne literare icircn

secolul al XVIII-lea v II Bucureşti Editura Academiei 1958 p 55-74

Ivănescu ILR 2000 = G Ivănescu Istoria limbii romacircne Iaşi Editura

Junimea 2000

Kiraacutely Contacte lingvistice = Kiraacutely Francisc Contacte lingvistice Adaptarea

fonetică a icircmprumuturilor romacircneşti de origine maghiară Timişoara

Editura Facla 1990

Kiraacutely Francisc Studiu filologic şi Indice de cuvinte icircn Mihail Halici ndash tatăl

Dictionarium valachico-latinum [Anonimus Caransebesiensis] Ediţie

icircngrijită de Alexandru Metea şi Maria Kiraacutely Timişoara Editura First

2003

LIDDELL ndash SCOTT = Henry George Liddell Robert Scott (Compiled by) A

Greek-English Lexicon A New Edition Revised and Augmented

throughout by Sir Henry Stuart Jones Oxford Clarendon Press [1940]

LL = bdquoLimbă şi literaturărdquo Societatea de Ştiinţe Filologice din Romacircnia

Bucureşti I (1955) şu

LR = bdquoLimba romacircnărdquo Editura Academiei Romacircne Bucureşti I (1952) şu

Manea Dosoftei VPS = Laura Manea Dosoftei Viaţa şi petreacerea

svinţilor Studiu lingvistic Partea I Iaşi Editura Universităţii

bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2006

Mareş Alexandru Scriere şi cultură romacircnească veche Bucureşti Editura

Academiei 2005

Mazilu Dan Horia Introducere icircn opera lui Antim Ivireanul Bucureşti

Editura Minerva 1999

MDA = Micul dicţionar academic I (A-C) II (D-H) III (I-Pr) IV (Pr-Z)

Bucureşti Editura Univers Enciclopedic 2002 2003

Mic dicţionar ortografic Bucureşti Editura Academiei 1953

Bibliografie 285

Mihăescu Influenţa grecească = H Mihăescu Influenţa grecească asupra

limbii romacircne picircnă icircn secolul al XV-lea Bucureşti Editura Academiei

1966

Mihăilă G Icircmprumuturi vechi sud-slave icircn limba romacircnă Bucureşti Editura

Academiei 1960

MO = bdquoMitropolia Oltenieirdquo Revista oficială a Arhiepiscopiei Craiovei şi a

Episcopiei Ricircmnicului şi Argeşului Ricircmnicu Vacirclcea I (1948) şu

Moise Ion Aria de răspicircndire a perfectului simplu icircn Oltenia şi Muntenia icircn

LR XXVI (1977) nr 1 p 91-93

Molin Virgil Antim Ivireanul ndash editor şi tipograf la Ricircmnic (1705 ndash 1708) icircn

MO XVIII (1966) nr 9-10 p 825-834

Molin Virgil Contribuţiuni noi la istoricul relaţiilor culturale cu orientul

ortodox (1709-1712) Un ipodiacon Ungrovlah Mihail fiul lui Ştefan

meşter de tipar icircn ţări străine icircn BOR LXXIX (1961) nr 3-4 p 319-338

Munteanu ndash Ţacircra ILRL 1983 = Ştefan Munteanu Vasile D Ţacircra Istoria

limbii romacircne Privire generală (ediţia a II-a revăzută şi adăugită)

Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică 1983

NALR-Olt = Noul Atlas lingvistic romacircn pe regiuni Oltenia icircntocmit sub

conducerea lui Boris Cazacu de Teofil Teaha Ion Ionică şi Valeriu

Rusu vol I Bucureşti 1967 vol II Bucureşti 1971 vol III

Bucureşti 1974 vol IV 1980 vol V 1984

Nandris Phoneacutetique = Octave Nandris Phoneacutetique historique du roumain

Paris Librairie C Klincksieck 1963

Nanu Ion Un monument istoric de artă religioasă ctitoria mitropolitului

Antim Ivireanul icircn BOR LXXIX (1961) nr 3-4 p 223-318

Nedelescu Emil Contribuţia lui Antim Ivireanul la restaurarea şi

icircnfrumuseţarea sfintelor locaşuri din eparhia Ricircmnicului şi Noului

Severin icircn MO XVIII (1966) nr 9-10 p 820-824

Negrici Eugen Antim Logos şi personalitate Bucureşti Editura Minerva

1971

Neiescu P O problemă de fonetică istorică Originea lui bdquou finalrdquo icircn limba

romacircnă icircn CL II (1957) p 159-179

Niculescu Al Al Roceric Pronumele dicircnsul icircn limba romacircnă icircn SCL VIII

(1957) nr 3 p 315-343

Odobescu Al Pseudo-Cynegeticos Bucureşti Editura Eminescu 1972

Pamfil Viorica Elemente regionale icircn lexicul bdquoPaliei de la Orăştierdquo icircn CL

III (1958) p 227-248

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 286

Pană-Dindelegan Gabriela Regimul sintactic al verbelor icircn limba romacircnă

veche icircn SCL XIX (1968) nr 3 p 265-296

Pantaleoni Psalterium Hungaricum = Daniele Pantaleoni Texte romacircneşti

vechi cu alfabet latin Psalterium Hungaricum icircn traducere anonimă

din secolul al XVII-lea Timișoara Editura Universității de Vest 2008

Papahagi Maramureş = Tache Papahagi Graiul şi folklorul Maramureşului

Bucureşti Editura Cultura Naţională 1925

Paşca Ştefan Studiu istoric literar şi de limbă la O tipăritură munteană

necunoscută din secolul al XVII-lea cel mai vechi ceaslov romacircnesc

Bucureşti Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului 1939 p 3-93

Pavel Eugen Mihai Iştvanovici şi normele limbii romacircne literare I icircn LR

XLIII (1994) nr 9-10 p 413-430 II Observaţii asupra limbii

Chiriacodromionului de la Bălgrad icircn LR XLIV (1995) nr 3-4

p 107-123 III icircn LR XLIV (1995) nr 5-6 p 205-219

Petrovici Emil bdquoDepalatalizareardquo consoanelor icircnainte de e icircn Muntenia sud-

estul Transilvaniei şi icircn dialectul istroromacircn icircn CL V (1960) nr 1-2

p 9-22

Philippide Originea romicircnilor II = Alexandru Philippide Originea romicircnilor

vol II Ce spun limbile romicircnă şi albaneză Iaşi Tipografia Viața

Romicircnească 1927

Purdela Maria-Luiza Contribuţie la studiul unui fenomen fonetic romacircnesc

dialectal ă protonic gt a icircn CL XV (1970) nr 2 p 265-269

Predicile ţinute la Mitropolia din Bucureşti de Antim Ivireanul 1709-1716

Prefaţă de N Iorga Vălenii de Munte Tipografia Neamul Romacircnesc

1911

Puşcariu LR = Sextil Puşcariu Limba romacircnă vol I Privire generală vol II

Rostirea Bucureşti Editura Academiei 1940 1959

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar = Sextil Puşcariu Teodor A Naum Icircndreptar şi

vocabular ortografic Bucureşti Editura Cartea Romacircnească [1932]

Rădulescu Maria Observaţii asupra topicii subiectului şi a predicatului icircn

limba romacircnă din secolul al XVI-lea icircn SCL XX (1969) nr 1 p 49-55

Rădulescu Maria Topica atributului adjectival icircn Evanghelia cu icircnvăţătură

a diaconului Coresi icircn SCL XII (1961) nr 2 p 233-258

Rădulescu Maria Topica complementului indirect exprimat prin pronume

personal aton icircn limba romacircnă a secolului al XVI-lea icircn Omagiu

lui Alexandru Rosetti Bucureşti Editura Academiei 1965 p 731-737

Rămureanu I Antim Ivireanul luptător pentru ortodoxie icircn BOR LXXIV

(1956) nr 8-9 p 848-853

Bibliografie 287

Regule ortografice stabilite de Academia Romacircnă icircn anul 1904 Sibiu 1904

Rizescu I Cu privire la dubla negaţie icircn limba romacircnă icircn SCL XIV (1963)

nr 4 p 471-478

Rosetti Cazacu ILRL1 = Al Rosetti B Cazacu Istoria limbii romacircne

literare vol I De la origini picircnă la icircnceputul secolului al XIX-lea

Bucureşti Editura Ştiinţifică 1961

Rosetti Cazacu Onu ILRL2 = Al Rosetti B Cazacu Liviu Onu Istoria

limbii romacircne literare vol I De la origini picircnă la icircnceputul secolului

al XIX-lea ediţia a II-a revăzută şi adăugită Bucureşti Editura

Minerva 1971

Rosetti ILR 1978 = Al Rosetti Istoria limbii romacircne I De la origini picircnă icircn

secolul al XVII-lea Ediţia a doua revăzută şi adăugită Bucureşti

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică 1978

Rusu Grigore Structura fonologică a graiurilor dacoromacircne Bucureşti

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică 1983

Rusu Nord-vestul Olteniei = Valeriu Rusu Graiul din nord-vestul Olteniei

Bucureşti Editura Academiei 1971

Sala Aventurile = Marius Sala Aventurile unor cuvinte romacircneşti Bucureşti

Editura Univers Enciclopedic 2005

Sala Contribuţii la fonetica istorică = Marius Sala Contribuţii la fonetica

istorică a limbii romacircne Bucureşti Editura Academiei 1970

Sacircrbu Richard Vasile Frăţilă Dialectul istroromacircn Texte şi glosar

Timişoara Editura Amarcord 1998

SCL = bdquoStudii şi cercetări lingvisticerdquo Editura Academiei Romacircne Bucureşti

I (1950) şu

SLLF = Studii de limbă literară şi filologie vol I-III Bucureşti Editura

Academiei 1969 1972 1974

Şerbănescu Niculae Antim Ivireanul tipograf icircn BOR LXXIV (1956) nr 8-9

p 690-766

Şerbănescu Niculae Icircncă o carte tipărită de mitropolitul Antim Ivireanul icircn

BOR XCIV (1976) nr 3-4 p 349-355

Şerbănescu Niculae Mitropolitul Antim Ivireanul icircn MO XVIII (1966) nr

9-10 p 771-811

Şerbănescu Niculae I Istoria Micircnăstirii Snagov Bucureşti Institutul de

Istorie Naţională 1944

Ştefan Ion Răspicircndirea desinenţei -u la persoana a III-a plural a

imperfectului indicativ icircn limba literară icircn LR XXVII (1978) nr 1

p 41-50

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 288

Ştrempel Antim Ivireanul = Gabriel Ștrempel Antim Ivireanul Bucureşti

Editura Academiei 1997

Ştrempel Gabriel Copişti de manuscrise romacircneşti picircnă la 1800 vol I

Bucureşti Editura Academiei 1959

Ştrempel Gabriel Introducere icircn Antim Ivireanul Opere Ediţie icircngrijită şi

studiu introductiv de Gabriel Ştrempel Bucureşti Minerva 1972 p V-LX

Ştrempel Gabriel Introducere icircn Antim Ivireanul Predici Ediţie critică

studiu introductiv şi glosar de Gabriel Ştrempel Bucureşti Editura

Academiei 1962 p 5-67

TDR = bdquoText și discurs religiosrdquo I (2009) șu

Teaha Valea Crişului Negru = Teofil Teaha Graiul din Valea Crişului Negru

[Bucureşti] Editura Academiei 1961

Teodorescu Mirela Normă şi grai icircn scrierile lui Varlaam icircn SLLF III 1974

p 185-206

Teodorescu Mirela Probleme de interpretare a grafiei textelor romacircneşti

(secolul al XVII-lea) icircn SCL XXI (1970) nr 2 p 157-170

TEW = Tamaacutes Lajos Etymologisch-historisches Woumlrterbuch der ungarischen

Elemente im Rumaumlnischen unter Beruumlcksichtigung der Mundartwoumlrter

Budapest Akadeacutemiai Kiadoacute 1966

TDRG2 = H Tiktin Rumaumlnisch-Deutsches Woumlrterbuch ed a II-a

uumlberarbeitete und ergaumlnzte Auflage von Paul Miron Band I-III

Wiesbaden Otto Harrassoowitz 1986 1988 1989

Todi Elemente de sintaxă = Aida Todi Elemente de sintaxă romacircnească

veche [Piteşti] Editura Paralela 45 2001

Ţacircra Vasile D Construcţii sintactice icircn graiul de pe valea superioară a

Şieului (Transilvania) icircn Studii de lingvistică Timişoara 1976 p 207-213

Ţacircra Nord-estul Transilvaniei = Vasile D Ţacircra Graiul din nord-estul

Transilvaniei icircn bdquoAnuarul Institutului de Cercetări Etnologice şi

Dialectologicerdquo Seria A 1 Comunicări Bucureşti 1979 p 347-358

Ţacircra Valea superioară a Şieului = Vasile Ţacircra Graiul de pe valea superioară

a Şieului (Transilvania) Teză de doctorat Timişoara 1975

Ursu N A Problema interpretării grafiei chirilice romacircneşti din jurul anului

1800 icircn LR IX (1960) nr 3 p 33-46

Vasiliu Laura Varianta dupe icircn LR XXXII (1983) nr 2 p 116-120

Vicircrtosu Emil Suprascrierea slovelor chirilice icircn LR XIII (1964) nr 2

p 120-148

Vicircrtosu Emil Paleografia romacircno-chirilică Bucureşti Editura Ştiinţifică

1968

Bibliografie 289

WLAD = Gustav Weigand Linguistischer Atlas des dacoromaumlnischen

Sprachgebietes Leipzig 1909

Zgraon Florentina Consideraţii filologice asupra primei traduceri manuscrise

a Scării lui Ioan Sinaitul icircn LR XXV (1976) nr 3 p 275-287

An e x ă

Antim Ivireanul

Predoslovia Psaltirii slavone București 16941

Psaltirea slavonă din 1694 este una din cele cinci cărţi imprimate

de Antim Ivireanul icircn prima etapă a activităţii sale icircn Ţara Romacircnească

la Bucureşti (icircntre 1690 şi 1694) Este singura lucrare icircn limba slavonă

din această perioadă și este dedicată lui Ioan Constantin Duca

domnitorul Moldovei Titlu-l cărţii este notat icircn limba romacircnă

Psalti[re] a prorocul[ui] şi icircmpăratului David cu molitve rumacircneşti la

toate cathizmele şi cu alte micircntuitoare rugi şi pashalii de 46 de ani

carele s-au tipărit icircn zilele blagocistivului domnu a toată Ţara

Rumacircnească Ioan Costandin Bltasarabgt Bltricircncoveanugt voievod

fiind păstoriu turmei lui Hristos preasfinţitul mitropolit chir Theodosie

icircn anii de la Hristos 1694 icircn sficircnta Mitropolie icircn Bucureşti

Icircn reproducerea textului am folosit metoda transcrierii fonetice

interpretative ţinicircnd cont de normele scrisului romacircnesc de la sficircrşitul

secolului al XVII-lea

1 Icircn cele mai multe cazuri slova agrave notează vocala [a] şi a fost

transcrisă prin litera corespunzătoare din alfabetul latin agraventildeuiumlethagrave (3r)

igraveagraveethg (2r) Cicircnd este precedată de la icircnceput de silabă agrave corespunde

diftongului [macra] Deşi icircn asemenea situaţii valoarea lui agrave este aceeaşi cu

1 Textul Predosloviei a fost publicat de noi mai icircnticirci icircn Anexe la Antim

Ivireanul Predoslovia Psaltirii slavone (București 1694) icircn Oana Chelaru-

Murăruș Maria Cvasnicirci Cătănescu Claudia Ene Camelia Ușurelu Rodica

Zafiu (editori) Text și discurs Omagiu Mihaelei Mancaș București Editura

Universității din București 2011 p 125-140

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 292

a slovelor şi slova chirilică icircn discuţie a fost transcrisă tot prin a acirc agraveoumluacute (5r

) 2 Slova g a fost transcrisă prin e cicircnd este precedată de o

consoană ecircethgmegraveiacuteegrave (3v) iumlgiacute ethu (3r

) dar prin ie [macre] cicircnd semnul

chirilic se află la icircnceputul unei silabe acircicircgacircwaumluuml (2r) iumleumlicircagraveg (2v

) 3 Un cuvicircnt a fost notat cu u final numai dacă icircn scrierea lui cu

litere chirilice apare u icircn această poziţie iacutegacircicircgntildeecircu (3r) ntilde egraveiacutentildeu (2v

) 4 Semnul uacute a fost transcris prin ă sau prin icirc (acirc) stabilirea valorii

sale făcicircndu-se de regulă după ortografia actuală iumluacuteethagrave (2v)

igraveuacuteiacute umg (3r)

5 Slova apare icircntotdeauna cu valoarea lui icirc ciacuteatildeueth (3v)

wcethauml g (5r)

6 Erul mic uuml nu are valoare fonetică la final de cuvicircnt Aumlagraveiacute egraveeumluuml (2

v) ecircuiacuteicircntildeecirciacuteaumluuml (3v

) 7 Slova h notează diftongul [secta] după o slovă-consoană icircn

poziţie tare eumlegraveiacuteegravemh (4r) ethuiumlhntildeecircuacute (3

r)

Icircn cuvinte de tipul lege (lt leage lt lat legem) vedere (lt vedeare

lt lat vĭdere) slova h a fost transcrisă prin eacute pentru a fi consecvenți

față de redarea grafemului chirilic icircn situații de acest tip icircn opera deja

editată a lui Antim Ivireanul Sicircntem de părere icircnsă că aceste cuvinte se

rosteau cu diftong icircn vremea şi icircn regiunea icircn care a lucrat Antim eumlh h (2

r) divideheumlg (3

r)

Slova h a fost redată prin ea icircn cadrul numelui etnic Ntildeicirceumlicirciacutehiacuteegrave

(3r) ndash formă justificată prin influenţa formelor de singular terminate icircn -

ean (lt vsl -eaninŭ -ĭaninŭ) (cf ricircmlean lt vsl Rimlĭaninŭ)

8 Slova notează diftongul [macra] la icircnceput de cuvacircnt sau de

silabă ntilde g (2r) iacutegacircicirc (3

r) O singură dată are valoarea diftongului

[secta] după o slovă-consoană icircn poziţie tare Oumlagraveethagrave ETHuigraveuacuteiacutentildeecircuacute (1r)

9 Slova notează diftongul [macra] la icircnceput de cuvicircnt sau de

silabă alternicircnd cu ethuacute (2v) ecircgeuml u eumlagrave (3

v)

10 Semnul chirilic thorn a fost transcris prin iu ethuatildeuacutedividethorniacuteh (2r)

ethuatildeuacute icirceththorn (5r)

Anexă 293

11 Slovei icirci corespunde icirc icircn sau icircm iacuteagraveeuml uuml (2r) ethu (5

r)

iumluacuteethuacuteouml (5r)

12 Slova v apare de două ori (o dată icircn titlu şi o dată icircn text) cu

valoarea i ecircveth (1r) ogravevethicircatildeethagraveocircueuml (5r

) 13 Slova divide urmată de a sau o a fost redată prin ce sau ci după

norma actuală icircn cuvinte de tipul agravedivideagraventildeograveuacute această şi ecircetharingaumlegraveiacutedividewagraventildeuacute credincioasă

14 S-a refăcut icircntre paranteze drepte [ ] finalul a două cuvinte de

pe pagina de titlu păstrată fragmentar

15 Icircntregirea prescurtărilor uzuale pentru cuvintele sacre s-a făcut

tacit Icircn icircntregirea numelui domnitorului s-au folosit croşete lt gt

T e x t u l

2r

2v

3r

3v

Blagocistivului prealuminatului şi preaslăvitului domnu şi oblăduitoriu

a toată Moldaviia Ioan Costandin Duca Voievod plecate icircnchinăciuni

Foarte mare cu adevărat şi icircnalt şi plăcut lucru lui Dumnezău iaste şi să

veacutede rugăciunea curată blagocistive şi luminate doamne căci că vedem

şi icircn leacutegea veacuteche şi icircntr-această noao şi icircntr-alte locuri multe minuni

făr de număr şi lucruri preste fire prin rugăciune făcute că precum

zice Iacov al Domnului apostol 13 51 şi Ilie au fost om pătimitoriu

aseacutemenea cu noi şi cu rugă s-au rugat să nu ploao şi n-au plooat pre

pămicircnt ani 3 şi luni 6 şi iară s-au rugat şi ceriul ploaie au dat Aşijderea

Daniil pren rugăciune gurile leilor au icircnchis şi cei 3 prunci au stinsu

puteacuterea focului Solomon pre icircnţelepciunea cea ce şade icircntr-un scaun cu

Dumnezău o au cicircştigat David icircmpărat şi prorocul carele şi nici să află

den multe feacuteliuri de nevoi şi supărări s-au izbăvit Fericit dară adevărat

iaste acela carele de pururea să icircndelet- niceacuteşte cu sfintele scripturi şi

rugăciuni că nu numai de primejdiile ce-i vin asupra lui să izbăveacuteşte ce

tocma şi pre nevăzuţii vrăjmaşi icirci izgoneacuteşte şi de ceacutele viitoare năpăşti să

micircntuiaşte Precum şi Domnul nostru icircnvăţicircnd pre sfinţii lui ucenici le

zicea bdquoPrevegheaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi icircn năpăştirdquo şi Pavel

marele apostol al Domnului cătră Soloneani 13 52 bdquoNeicircncetat vă

rugaţirdquo şi iarăş bdquoRugaţi-vă pentru noi Rugaţi-vă unii pentru alţiirdquo şi

Ioan Zlatoust pentru rugăciune zice bdquoNu numai cicirct izbăveacuteşte de toată

nevoia şi supărarea sufletească şi trupească pre ceia ce să nevoiescu cu

dicircnsa ce icircncă şi priiateni cu sicircngur Dumnezău icirci face şi a vorovirea cu

dicircnsul icirci icircnvredniceacuteşterdquo pentru aceasta şi eu smeritul cunoscicircnd cea

preste măsură puteacutere a sfintei rugăciuni şi folosul sufletescu ce iau

pravoslavnicii creştini dintru ajutoriul ei de ricircvna dumnezăiască

icircndemnicircndu-mă şi icircnfricoşarea a leaneşului rob temicircndu-mă şi pre

icircndemicircnă avicircnd şi tipografiia careacute cu cheltuiala prealuminatului domnu

1 Trimiterea se face la Iacov 5 17

2 Trimiterea se face la 1 Tesaloniceni 5 17

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 296

4r

4v

5r

şi oblăduitoriu a toată Ungrovlahiia Ioan Costandin Băsărab Voievod s-au

făcut şi cu ştiinţa şi voia măriei sale m-am icircndemnat de am tipărit

această de suflete folositoare psaltire a prorocului şi icircmpăratului David

careacute iaste vicircrfu şi temeiu a toată cicircntarea şi rugăciunea careacute

proroceaşte ceacutele fiitoare şi pomeneacuteşte istoriile careacute legiuiaşte ale vieţii

şi arată ale politicii Şi icircn scurt precum zice marele Vasilie bdquoIaste

visterie de opşte a tuturor bunelor icircnvăţături vindecare bolnavilor

micircngicirciare scicircrbiţilor cicircntare norociţilorrdquo precum zice şi apostolul

Iacov3 bdquoPătimeaşte cineva rău să să roage Petreace cineva bine să

cicircnterdquo şi iară Vasilie bdquoCicircntarea iaste liniştea sufletului dăruirea păcii

izgonirea demonilor aducere ajutoriului icircngerescu armă icircnfricoşărilor

celor de noapte tinerilor icircnfricircmseţare bătricircnilor micircngicirciare glasul

beseacutereciirdquo Cicircntarea iaste viaţa cea cerească Dintr-aceasta să naşte mare

cuviinţă ai vitejiii sufleteşti adeverinţa direptăţii plinirea icircnţelepciunii

precum zice singur bdquoIcircnceacuteperea icircnţelepciunii frica lui Dumnezăurdquo Şi

mai icircn scurt să zicem aceasta decicirct toate sfintele cărţi şi rugăciuni au

adunat mai multă folosinţă Deci pre această beseacutericească organă cu

dumnezăieşti dulci cuvinte de cicircntări (adecă Psaltirea) cu ajutoriul lui

Dumnezău pren multă nevoinţă tipărindu-o cu plecăciune o aduc şi o

icircnchin preaicircnţeleptului suflet al măriei tale rugicircndu-mă ca o

credincioasă slugă să o priimeşti cu dragoste şi să nu cauţi la

micşorarea ei ce la cea din tot sufletul şi den toată inima a mea voie şi

osicircrdie Şi să trăieşti măriia ta cu puteacuterea lui Dumnezău icircntr-această

viaţă domnind şi stăpicircnind cu bună sănătate şi cu norocită stăpicircnire

icircntru cinstit scaunul măriei tale picircnă la adicircnci bătricircneacuteţe Iară icircntru

icircmpărăţiia ceriurilor să fii icircncununat cu luminate şi veacutecinice cununi

icircntru Hristos Domnul nostru a căruia e slava icircn veacii veacilor Amin

Al măriei tale mai mic rugătoriu smeritul icircntru ieromonahi Anthim

Ivireanul tipograful

3 Trimiterea se face la Iacov 5 13

In d i c e d e c u v i n t e

A (la) anul de la zidirea

lumii 216

(la) leat 216

a 162 163195 199 200

a (prep) 167 168

a acoperi de cătră 243

a aduce cătră 243

a arăta cătră 243

a ascunde de cătră 243

a avea cătră 243

a blestema 113

a crede 235

a dooa 96

a doua 96

a dovedi cătră 244

a fi cătră 244

a fugi de cătră 244

a greşireacute 233

a iubi 235

a icircnvăţa 235

a judeca 235

a lăudareacute 233

a lua aminte 236

a multe neamuri 167

a mulţi [] boiari 167

a nooaa 96

a numi cătră 244

a patra parte 215

a piiarde 99

a plicircnge cătră 244

a pofti 139

a ponoslui 236

a ricircde 236

a să bucura de o

bunătate 235

a să credereacute 233

a să ruşina de cătră 244

a se apropia 234

a se bucura 235

a striga cătră 244

a toată 167 168

a toată cicircntarea 167

a toată făptura 167

a toată lumea 167

a toată micircngicirciarea 167

a toată Moldaviia 167

a toată Ţara

Rumacircneasca 167

a toată

Ungrovlahiia 167

a toate 167

a toatei lumi 168

a toatei politiei 168

a tot 167

a tot cinul

bisericesc 167

a tot cuvicircntul 167

a treia parte 215

a vorovireacute 233

a zice cătră părinţi 244

a zicereacute 233

acea 198

aceasta 196

această 196

aceea 198

aceia 198

aceacuteia 198

aceacuteiaşi

(totuna şi ~) 135

aceii 199

aceiia 199

acel 198

acela 198

acelaş(oslashi) 135

acele 198

acelea 198

aceacutelea 198

-aceacutelea 198

aceacutelia 198

acelor 199

acelora 199

acelui 198 199

aceluia 198 199

acest 81 196

acesta 196

acestaş 135 196

acestaş(oslashi) 135

aceacutestaş(oslashi) 135

acestaşi 134 196

acestaşi (icircntr-~ chip) 135

aceste 196

aceacuteste 196

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 298

acestea 196

aceacutestea 196

aceacutesteacutea 196

aceacutesteacuteş(oslashi) 135

aceacutestia 196

acestor 197

acestora 197

acestui 196

acestuia 196

aceşti 196

aceştia 196

aceştii 197

aceştiia 197

acolea 240 241

acolo 240 241

acopere-l-voiu

pre el 179

acum 237

acum acum 249

adecă 51 238

adecăte 238

adevăr 43

adevărat 43 81 113

239

adevăratu 81

adevărul 43

adevărului 43

adeverinţă 43

adicircnci 179

adicircncu păcatelor 172

adormi 78

adormi (nu vor ~) 78

adormire 78

adormirea 78

adormit 78

aducere ajutoriului

168

adunării cei bisericeşti

175

aduseacutese 227

aflaţi 119

aflător 126

aflicircndu-să 122

afurisaniei 165

agonisicircţ 118

ai 163 164 195 199

200

ai miei 166

ai miii 166

aiave 240

aiavea 240

aicea 241

aici 241

ajuns (au ~) 81

ajutor 126

ajutor 126

ajutor 137

ajutori (pl) 156

ajutoriul 124 137 172

ajutoriului 137

ajutorul 126

al 162 163 164 195

199

al cincilea 214

al doilea 214

al noaolea 214

al optulea 214

al şaptelea 214

al unsprăzeacutecelea 214

ale 163 195 199 200

aleluia 265

alliluia 71 265

altcevaş 135

altele 205

altfeliu 130

altul 205

alţii 205

am aşăzat 132

am chiemat-o 183

am icircnfrumoseţat-o 184

am săvicircrşit-o 183

amăraşte 124

amin 265

aminte 62

amicircndoao 96 214

amicircndoi 214

amicircnduror 214

amicircndurora 214

amicircndurori 214

amoniteacuteni 89

Andrei 84

anul de la Hristos 216

anume 45

apele 44

apipăeri 141

apipăi (a ~) 141

apipăit (am ~) 141

apostolul 172

aprinşi 134

aproapele 44

apropiindu-să 122

apropiindu-să de

Ierusalim 234

apucat (au ~) 120

ar avea 232

ar ceacutere 232

ar cicircştiga 232

ar face 232

ar fi ascultat 232

ar fi avut 232

ar fi chemat 232

ar fi făcut 232

ar fi putut 232

Indice de cuvinte 299

ar fi vrut 232

ar fi vrut 232

ar fi zis 232

ar veni 232

ar vrea 232

ar zice 232

aramă 145 158

arămuri 158

arămurile 158

arăta 29

arăta (să ~) 30

arătat (ai ~) 29

arătaţi 29 119

arăticircndu-şi 134

arăţi 119

arepi 51

arepile 51

arepilor 51

argatul 147

arhiereul 172

arianesc 28

arienesc 28

asamicircnă (să ~) 118

asămănare 118

asămicircnător 126

ascultare 233

ascultaţ 121

ascultaţi 119

aseacutemenea 87 240

asemicircna 117

Asthinei 166

Astiniii 166

aşa de 178

așa de frumoase 178

așa de nesimțitori 178

așa de sărac 178

aşaze (să- ~) 136

aşăzată 132

aşăzămicircnturile 132

aşeza (a ~) 132

aşezat (au ~) 132

aşezată 132

a-şi icircntoarce 134

aşijderea 43

aşijderea 113

aşijderea 240

aşijderea 240

aşijdirea 43

aşteaptă 113

aticirct de 178

aticirct de curate 178

ați răscumpărat 119

ați răscumpărat

(v-~ ~) 119

au (conj) 247 248

249

au (vbaux) 226

au apucat-o 183

au ars 226

au băgat-o 183

au biruit 226

au dat 226

au dat-o 183

au dat-o 183

au dormit 78

au duhovnicit 227

au fost 226

au fost aruncat 228

au fost ascuns 228

au fost avicircnd 224

au fost băgat 228

au fost biruit 228

au fost bicircnd 224

au fost hirotonisind

224

au fost icircnţeles 228

au fost mai iubiţ 234

au fost murit 228

au fost prădat 228

au fost priimiţ 234

au fost prorocit 228

au fost robit 228

au fost săpat 228

au fost spus 228

au fost supuşi 234

au fost zis 228

au icircnchipuit-o 184

au icircnchis 139 226

au icircnfipt-o 184

au icircnvăţat aceacuteste taini

235

au judecat norodul 236

au luat-o 183 184

au numit-o 184

au omoricirct [] pre fiiu-

său 180

au omoricirct pre el 180

au omoricirct-o 184

au pierdut-o 184

au rădicat-o 184

au rămas 226

au ricircnduit-o 184

au rumpt 140

au rupt-o 183

au să facă 229

au sfăricircmat-o 184

au ticirclcuit-o 184

au trimis 226 227

au uns pre el 180

au văzut-o 184

au văzutu-o 184

au veselit-o 184

au vrut 226

au au 249

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 300

au sau 249

auzi 123

auzise 227

aveţi 119

avuţiei 165

B

ba ba 249

balaur 26

bate 45

bate (va ~) 45

batjocurească 137

bălaur 26

bălauri 26

bălaurii 26

bălaurilor 26

bălaurul 26

bărbat 30

bărbaţi 119

bărbaţii 30

bătricircn 30

bătricircneaţe 162

bătricircneacuteţe 87

bătricircnilor micircngicirciare

169

bea (a ~) 88

berbeacutece 147

beseacuterecă 39

beserecesc 39

beseacuterecii 39 165

beseacuterica 39 40

beseacuterică 39 40 87

besericească 39 40

beseacutericească 39

beseacutericei 39

besericesc 40

beseacutericeşte 40

besericeşti 39 40

beseacuterici 39 40

beseacutericii 39 40 165

beseacutericilor 39 40

beacuteţi 119

beţiii 166

bezne 161

beznele 161

bine 103

biruitor 126

bisearecă 40

bisearica 40

bisearicii 40

biseacuterica 40

biseacuterică 41

bisericească 41

bisericesc 41

biseacuterici 41

biseacutericii 41

blagocistivului 113

blagoslovească (să ~)

109

blagosloviei 165

blagoslovit 104

blestem 38

blestema (a ~) 38

blestemat (s-au ~) 38

blestemată 38

blestematul 38

blestematul

de smochin 171

blestemaţilor 38

blestemă 38

bleacutestemă 38

blestemăm 38

blesteme (să ~) 38

blestemicircnd 38

blestemul 38

boale 152

boalele 152

bogăţiia 94

boiar 93

boiari 93

boiarin 93

boiariu 93 125

boierime 94

bolnavilor vraci 169

botezătoriu 125

bucura-să-va 122

bucura-se-vor 121

bucuraţi (vă ~) 119

bucuriei 165

bucuriei cei nespuse

175

bucuriei ceii adevărate

175

bucuriia 94

bucuricircndu-să 122

buna-credinţă 62

bunătăţ 121

bunătăţi 119

bunelor 113

buruianul 150

C

ca pre sine 191

capete beseacutericii 169

capetile 45

capul 172

cară (s) 150

carăle 150

care 209 210

careacute 209

carea 209

carele 209 210

carii 209

casei 165

Indice de cuvinte 301

casii 165

catastişăle 132

catastişe 132

cauţi (să nu ~) 119

cazanie 25

că 264

căci 120

cădeţi (să nu ~) 119

călătoriu 125

cămaşă 146

cărnuri 159

cărnurile 158

cărturari (om ~) 125

cărţi 119

cătră 33 243 244

cătră sine 191

către 33

cea 174 200

ceale 200

cei 174 200

cei (ceii) 174 175 200

ceialalţi 119

cel 174 200

cele 174

ceacutele 87

celor 200

celoralalţi 119

cenuşă 146

cer 126

cereşti 113

ceriu 125

ceriul 125 172

ceriuri 125

ceriurilor 125

cerşind(u-) 67

cerşut 67

cerşut (am ~) 67

cerşut (au ~) 67

cerului 126

cetatea

Ierusalimului 169

cetatea Nain 169

cetatea Nazaretului

169

cetatea Samariei 169

cetatea Vavilonului

169

cetăţ 121

cetăţi 119

cetăţii 165

cetăţii cei de sus 175

cetească (să nu să ~)

51

cetim (să ~) 51

cetit (am ~) 51

cetit (au ~) 51

cetitori 51

cetitoriu 125

cetiţ (nu ~) 51

cetiţi (nu ~) 51

cevaş 135

chemare 99

chemarea 99

chemat (ar fi ~) 99

chemat (au ~) 99

chesariul 125

chesariului 174

chi(i)amă 99

chi(i)emat (au ~) 99

chi(i)emi 99

chiar 139

chiemicircndu-se 121

chiiamă (să ~) 99

chiiame (să ~) 99

chip 139

chiparos 139

chipul 172

chipul (icircn tot ~) 156

chivernisitoriu 125

ci (ce) 250 257 258

259 260

cine 45

cineva 113 201 202

cinstiţ 121

cinstiţi (să ~) 119

citească (să ~) 52

citi (va ~) 52

cititoriu 52

citiţi (să ~) 52

cicircinele 89

cicircinii 89

cicircinilor 89

cicircmpie 149

cicircmpuri 149

cicircnd cicircnd 250

cicircndva 239

cicircntare norociţilor 169

cicircntarea (toată ~) 156

cicircnte (să ~) 113

cicircrpiia 222

cicirct de 178

cicirct de mare 178

cicirct de mică 178

cicirct de procopsit 178

cicircte 13 215

cicircte 2 slove 215

cicircte 4 214

cicircte cu 6 aripi 216

cicircte de taleri 5 216

cicircte doi cicircte doi 216

cicircte doi duhovnici 215

cicircte doi galbeni 216

cicircte patru 214 215

cicircte şase bani 215

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 302

cicircte şase chile 215

cicircte taleri 20 216

cicircte trei 214

cicircte treacutele 214

cicircte unul cicircte unul 216

cicircţ 121

cicircţi 119

cicircţva 118

coadele 152

cocon 75

coconi 75

coconii 75

coconilor 75

coconul 75

copac 150

copaci 150

copaciul 150

coprind (să ~) 76

coprindea 76

coprins (au ~) 76

corabiia 94

corbul 135

corhorul 172

covicircrşaşte 136

covicircrşesc 132

crăpicircnd 124

creacutede pre dracul 235

credem minciunile 235

credincioşilor 132

credinţă 62

credinţei 165

credinţii 165

credinţii cei

de obşte 175

credinţii tale cei peste

măsură 175

creşteţi 119

creştinătăţii 165

creştini 148

crez 218

cu adevărat 239

cu dreptate 240

cu toate aceacutestea 240

cu toate aceacutestia 240

cuconi 75

cugetele 44

cugetile 45

cuminece

(să nu săse ~) 62

cuminece (să săse ~)

62

cumpenile 45

cumva 239

cunoaşteţi 120

cunoaşteţi (să ~) 119

cuprind 75

cuprind (să ~) 75

cuprinde 75

cuprinde (nu ~) 75

cuprindea 75

cuprins (va fi ~) 75

cuprinşi 134

cuptoriul 125

curăţeniei 165

curăţeacuteşte 117

curăţitoriu 117 125

curcubeul 109

curgea 218

curgerile 218

curicircnd 71

curvească (să ~) 109

cutare 204 205

cutarea 204

cutarele 204 205

cutăriia 204

cutăruia 204

cuvinte 46 62 113

cuvintele 62

cuvicircntător 126

cuvicircntul (tot ~) 156

D

da (vb) 224

dar (conj) 259

dar (s) 81

dar(ă) 250 251 252

253 256

dar(ă) 260 262

daru 81

daru acestuia 172

dascal 27

dascal lumii 169

dascali 27

dascalii 27

dascălilor 27

dascălul 27

dascălului 27

dator 59 126

datori 59

datorie 59

datoriu 59

datornici 59

daţi (veți să- ~) 119

dă 116

dă obşte 116

dă vreacuteme ce 116

dăpărtată 116

dăpărtează 116

dăsfătări 116

dăspărţită 116

dăspărţitoarea 116

dăspărţitură 116

dăşărt 116

dăşărtăciune 116 132

Indice de cuvinte 303

dăşărtăciunile 116

dăşărte 116

dătător 126

dăzlegă 116

dăznădăjduire 116

de 46 113 115 166

167 169 171 181

de (conj) 211

de (pron) 210 211

de acolea 241

de aticircta mulţime (~

purtător de grijă 166

de cătră 243 244

de doao ori 96

de Dumnezeu (Născă-

toarea ~) 166

de Dumnezeu

(văzătoriul ~) 167

de la sine 191

de leacutege (puitoriu ~)

166

de obşte 115

de pururea 240

de sine 191

de suflete

(~ folositoare) 166

de vreacuteme ce 115 264

deaca 263

deasupra 115

deci 238 239 260 261

deci dar(ă) 260 262

263

deacutederă 225

dejghinării 165

demonilor 113

den 55

denadins 56

denadins (cu ~) 56

denadinsul 56

denadinsul (cu ~) 56

denainte 55 56

denapoia 55 56

deacuteniia 94

denticirci 56

denticirciu 56 83

dentr(u) 56

depărată 115

deplin 115

desăvicircrşit 133

desăvicircrşită 133

deschide 138

deschide (a ~) 138

deschide (să ~) 115

deschiderea 115

descoperit (au ~) 115

desfătarea 115

desfătări 115

desfătării 115

despărţiţ 115

despre 115

despuiat 93

deşărt 115

deşchide 137

deşchide (să ~) 137

deşchide (va ~) 137

deşchidem (să ne ~)

137

deşchiderea 137

deşchide-ți (~ ochii)

137

deşchideţi (să ~) 137

deşchideţi-vă 137

deşchis (am ~) 137

deşchis (au ~) 137

deşert 132

deşertăciuni 132

dezleacutege (să ~) 115

deznădăjduiască (să nu

să ~) 28

deznădăjduire 28

din 55 113 115

din sine 191

dinafară 56

dinlăuntru 56

dinlăuntru (pe ~) 102

dinn 55

dinticirci 56 83 113 115

213

dinticirciu 83 213

dintr- 181

dintr(u) 56 115

dintre 56

dintr-icircnsa 181

dintr-icircnsele 181

dintr-icircnsul 181

dintr-icircnşii 181

dirept 64

direptate 64

direptatea 64

direptăţii 64 165

direptul 64

direpţi 64

dicircnsa 181 182

dicircnseişi 187

dicircnsele 181 182

dicircnsul 181 182

dicircnşii 181 182

dicircnticirci 58 116

dni 217

Doamne 171

doamne (V) 171

doao 96

doaoa (a ~) 96

dobicircndă 77

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 304

dobicircndească (să ~) 77

dobicircndim 77

dobicircndit (ai ~) 77

dojănire 132

domn 81

domniei 165

domnu 81

Domnul 172

dormiia 78

dormim 78

dormind 78

doveacutede 152

dragostii 165

dreacutege 66

drept 65

dreptate 65

dreptatea 65

dreptăţii (nu s-au

supus ~) 167

drepte 65

dreacutepte 65

dreptul 65

drepţi 119

driptatea 43

dubicircnzi 77

duhovnicul 172

dumineca 62

duminecă 62

dumineci 62 152

duminecile 62 152

Duminica Thomei 62

duminicile 62

dumnealor 186

dumneata 186

dumneavoastră 185

186

dumnezăescul 118

dumnezăeşti 118

dumnezăiască 113 118

123

Dumnezău 118 123

dumnezeeşti 117 123

dumnezeiasca 117

Dumnezeu 117 123

după 245

dupe 246

dupre 246

E

ea 181

efeseacutenilor 89

eghipteacutenii 89

eghipteacutenilor 89

egumen 109

egumenul 109

ei 181 191 193 194

eiş(oslashi) (icircnde ~) 135

eişi 187

eişi 187

el 181 182

ele 181

ellin 71

eluşi 187

epitrop celoralalţi

apostoli 169

era 222

erau 222

este 94

Evangheliei 165

evanghelistii 154

evanghelistul 154

evanghelişti 154

F

faceţ 121

faceţ (să ~) 121

faceţi 119

făcător 126

făcător tuturor

lucrurilor 168

făcătoriul 125 172

făcea 222

făcicircndu-se 122

făcuşi 134 225

făgăduise 227

fămeacutee 31

fămeesc 31

fămeia 31

fămeacuteia 31

fămeie 111

fămeii 31

fămesc 31

fărădeleacutege 87

fărmăcătoare 32

fărmăcătoriu 32 125

fărmeca 111

făuriei 166

fecioarei 165

fecioarii 165

fecior lui Ierovaal 169

fecior unii văduve 169

fecioriei 165

fel 130 131

feliu 130 131

feacuteliu 130

feliul 130

feacuteliul 130

feliuri 130

feacuteliuri 130

feliurile 130

feacuteluri 88

femeesc 31

fereastra 128

ferestrile 45

Indice de cuvinte 305

ferestrile 128

fericindu-să 122

fericindu-se 122

fericire 157

fericiri 157

fericirilor 157

fericit 120 135

fericiţi 119

feacutetele 88

fi (ar ~) 104

fiară 99 106

fiară (pl) 150

ficlene 107

ficlenea 108

ficlenind 108

ficlenit (au ~) 108

ficleşug 107 108

fie (să ~) 104

fie primit 231

fier 104 106

fierbinte 104 106

fierbinteala 103 104

fierbinţi 119

fierii

(amărăciunuea ~ ) 104

fieştecare 202

fieştecarele 202

fieştecăruia 202

fieştecine 202

fii 148

fiiară 99

fiiarbem 99 104

fiiare 99

fiicei 166

fiii 148

fiind 226

fiindcă 263 264

fiinţii 165

fiiul 104 172

fim (să ~) 104

Finichiia 94

fire 104

firii noastre cei slabe

175

fiu (să ~) 104

fiul 104

ficircnticircnă 42

ficircnticircni 42

flueriii (sic) 166

foamete 43

foametea 43

foameţii 165

foarte 177 178 238

foarte au micircniat 238

foarte chibzuit 177

foarte doriia 238

foarte drepți 177

foarte folositoare 177

foarte frumos-asă 177

foarte fu cinstit 238

foarte greu 177

foarte iubit 177

foarte icircl uricircse

norodul 238

foarte icircnalt 177

foarte icircnvățat 177

foarte mare 177

foarte mă minunez 238

foarte mi-au plăcut

238

foarte pre icircnțeles 178

foarte sărac 177

foarte tainică 177

foarte ușor 177

foarte vreacutednică 177

folos 41

folosească (să ~) 117

folosesc (nu ~) 41

folosi 41

folosi (vom ~) 41

folosinţă 41

folosit (s-au ~) 41

folositoare 41

folositori 41

folositoriu 125

folosiţi (să ~) 41

folosul 41 172

fost (au ~) 81

frate lui Avraam 169

fratele 148

fraţ 121

fraţi 119 120

frăţiia 94

frumuseţi (acei ~) 119

fu 225 226

fu iubit 234

fu omoricirct 234

fu [] fiind 226

fură 225

G

găteacuteşte 88

gătindu-se 122

genuchiul 117

genuchiul (tot ~) 156

genunche 116

genunchele 116

genunchiul 117

glasul 172

goanele 161

gol 176

goli 176

gonaci răutăţii 169

gonitoriu 125

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 306

graiu 83

grăiaşte 93

greşalele 136 153

greşaşte 136

greşăsc 132

greşăsc (să nu ~) 132

greşăşti (nu ~) 132

greşesc 132

grijă 146

grije 132 146

gunoiu 83

H

haine 46

hainile 45

herbinte 106

herbinteala 106

hiara 106

hiară 106

hiarăle 106

hiarălor 106

hiclenit (au ~) 107

hicleşug 107

hier 106

hierul 106

hiiară 99 106

hiiarăle 99 106

hiiare 99 106

hirotonisit 117

hirotoniţi 119

hotară 150

hotarăle 151

hrănitoare 113

hrisoave 46

Hristoase 171

I

i- 179

-i 180

-i ponosluim 236

ia aminte şi aceasta

236

iale 93

iar(ă) 250 251 254

255 256 257

iarăş(oslashi) 134 135

iaste 113

iaste (nu ~) 93

iată 265

iau 93

iau (să ~) 93

i-au dat [] lui 179

i-au furat-o cineva 184

Ieremiia 94

ieşit (au ~) 132

inema 58

inemii 58 153

inemile 153

inima 58 72

inima (toată ~) 156

inimă 58 72

inimii 58 72 153

inimile 58 72

intra (nu ~) 72

intrarea 72

intrat (au ~) 71

intră 71

intrării 72

intri (să ~) 71

intricircnd 72

Isaiei 166

Isaiii 166

iscusiţi 119

ispititor 126

ispoveduiască

(să se ~) 93

isprăvească (să ~) 109

isprăvesc 109

israilteacuteni 89

israilteacutenilor 89

iubească (să ~) 109

iubesc 109

iubesc pre el 235

iubeşte paguba 235

iubeşte pre

Dumnezeu 180

iubiia pre dicircnsul 235

iubitor 126

iubitoriu 125

iubitoriu bunătăţii 169

iubitorul 126

iubiţ 121

Iudeii 165

Iudii 165

iuşor 95

Ivireanul 172

izbăveacuteşte 88

izbăveacuteşte [] pre ceia

180

izbăveacuteşte pre noi 180

izgoneacuteşte 88

izvoară 151

izvoarăle 151

Icirc

icirci 179

icircl 179

icircmblicircnzeacuteşte 117

icircmblicircnzeacuteşte (să ~) 117

icircmfla (să ~) 73

icircmi 180

icircmi zic mie 180

icircmpărat 30

icircmpărat lui Israil 169

Indice de cuvinte 307

icircmpăratul 30

icircmpăratului 30

Icircmpăratului (au

răspuns ~) 167

icircmpăraţi 119

icircmpărăţia Vavilonului

169

icircmpărăţiei 165

icircmpărăţiei Asiriilor

169

icircmpărăţiia 30 94

icircmpiedecat 51

icircmpiedecări 51

icircmplinindu-se 122

icircmpodobesc 109

icircmpotriva 167

icircmpotrivă la toată

socoteala 167

icircmprejurul cetăţii 170

icircmprejurul cortului 170

icircmprejurul vicircntului 170

icircmpresuraţi 119

icircmprietenesc 43

icircn 244 245

icircn anii de la Hristos

216

icircn dăşărt 132

icircn mijlocul cetăţii 170

icircn mijlocul focului 170

icircn mijlocul mării 170

icircn numele 245

icircn pripă 240

icircn scurt 240

icircn sine 191

icircn toate zile 173

icircn veci 149

icircn veci de veci 149

icircn vecii vecilor 149

icircnaintea 168

icircnaintea a mult

norod 168

icircnaintea a tot

soborului 168

icircnalt 81

icircnălţimea ta 184

icircnălţimei-tale 185

icircnălţimii-tale 185

icircncăş 135

icircncăşi 134

icircncepător 126

icircncepător lucrului 168

icircncepătoriia 94

icircncepătoriu 125

icircnceacuteperea 88

icircnchin 139

icircnchina 139

icircnchinăciuni 139

icircnchis (au ~) 81

icircnchişi 134

icircncicirct 264

icircncungeră 139

icircncungiura 139

icircncungiuraţi 119

icircncungiură 139

icircncungiurări 139

icircncunjurături 139

icircndatorit (am ~) 59

icircndeletniceacuteşte 88

icircndelung 81

icircndelungii 179

icircndemicircnă 115

icircndemicircnă (pre ~) 113

icircndemnat (m-am ~)

115

icircndemnător 126

icircndemnicircndu-mă 113

icircndirepta 64

icircndirepta

(nu să vor ~) 64

icircndireptare 64

icircndireptează 64

icircndirepteze (să ~) 64

icircndoit 215

icircndoite 215

icircndreptarea 233

icircndreptat (s-au ~) 65

icircndreptătoriu 65

icircndreptătoriu cel

lăudat 172

icircndreptează 65

icircndrepteze (să ~) 65

icircndrepticircndu-vă 65

icircndurare 157

icircndurări 157

icircndurărilor 157

icircnfierbinteala 104

icircnfricircmseţare 117

icircngerescu 81

icircngheţate 139

icircngrădiţi 119

icircngropatule 171

icircngropicircndu-se 122

icircnlăuntru 102

icircns(ul) 181

icircnsa 181

icircnsă 250 252 253

icircnsămicircnăm 118

icircnsămnicircnd 118

icircnsăşi 134 188 189

icircnsele 181

icircnstreinare 49

icircnstreinat 47 49

icircnstreinați 49 119

icircnstreineacuteze 47

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 308

icircnsu 181

icircnsumi 188

icircnsuş 135 188

icircnsuşi 134 188 189

icircnsutit 215

icircnsuţi 119 188

icircnşălat (s-au ~) 132

icircnşălăciunea 132

icircnşălăciunile 113

icircnşălicircnd 132

icircnşelat (au ~) 132

icircnşeptit 215

icircnşii 181

icircnşine 188 189

icircnşivă 189

icircntărindu-să 122

icircntăritori

(zilotis adecă ~) 125

icircntemeiarea 93

icircntemeierea 94

icircntimpina (vrea ~) 70

icircntimpinare 70

icircntimpinarea 70

icircntimpinat (ai ~) 70

icircntimpinat (au ~) 70

icircntimpinatu-m-au 70

icircntimpină 70

icircntimpini (să ~) 70

icircntindeţ 121

icircnticirce 42

icircnticirci 42 83 212 213

215

icircnticircia 213

icircnticirciu 83 212 215

icircnticircmpinarea 70

icircntoarcerii 165

icircntorcicircndu-să 122

icircntorcicircndu-se 122

icircntr- 181

icircntra 71

icircntrarea 72

icircntrase 71 227

icircntrat (am ~) 71

icircntrat (au ~) 71

icircntră (nu ~) 71

icircntrăm (să ~) 71

icircntre 245

icircntre (să ~) 71

icircntregi 179

icircntreit 215

icircntri (să ~) 72

icircntri (să nu ~) 71

icircntricircnd 71

icircntr-icircnsa 181

icircntr-icircnsele 181

icircntr-icircnsul 181

icircntru 244 245

icircntru (să ~) 71

icircntru adevărat 240

icircntuneacuterece 88 211

icircntunerecile 161

icircnţălepţeacuteşte 118

icircnţeleacutege 117

icircnţeleacutegerea 88

icircnţeleacutegeţi (să ~) 119

icircnţelepciunea 117

icircnţelepciunii 117 165

icircnţelepţi 119

icircnţelepţie 186

icircnţelepţiia voastră 186

icircnvălit (s-au ~) 32

icircnvăţase 227

icircnvăţător 126

icircnvăţătoriu 125

icircnvăţătorului 127

icircnvăţicircnd pre []

ucenici 180

icircnvăţicircndu-şi şi

feciorii

pentru leacutege 235

icircnveacuteţe (să- ~) 88

icircnviare 93

icircnviere 94

icircnvierea 94

icircnviiare 93

icircnviiarea 93

icircnvrăjbitoriu 125

icircnvredniceacuteşte 88

icircş (~ dă etc) 135

icircşi 134

icircşi aduce aminte 134

icircşi face 134

icircşi izbicircndi 134

icircşi luo 134

icircşi uda 135

icircşi va aduce aminte

134

icircşi va lua 134

icircşi vine la locul său

135

icircţi (~ dau) 120

J

jale 136

jalea 136

jăfuit (m-am ~) 132

jărtvă 132

jărtve 132

jărtvele 44

jărtvenic 132

jărtvuiască (să ~) 132

jărtvuiască (să să ~)

132

Indice de cuvinte 309

jărtvuiesc 132

jefuiască (să ~) 132

jefuind 132

jertvuia 132

jertvuind 132

jidovească 109

jidovesc 109

jidovi 132

jirtvă 132

jirtvele 44

jicircdovii 132

jicircrtva 132

joc 137

jocuri 137

jos 137

judecător 126

judecătoriu 125

judece (să ~) 137

judeci pre sluga 235

jug 137

jumătate 215

junghie 139

junghiiare 139

jurămicircnt 137

L

-l- 179

-l (arthot)-Oslash 172

la 167

la anul micircntuirii lumii

216

la oameni (să

propovedu-iască ~)

167

la săraci (să fac ~) 167

la sfintele beseacutereci ([să

fac] ~) 167

la sine 191

la toate (au dat []

numire ~) 167

lacrăma (toată ~) 156

lacrăme 153

lacrămele 153

lacrămi 153

lacrămile 153

lacrimi 153

lacrimile 153

largi 179

latinule 171

laudii 165

lăcaş 136

lăcuesc 35

lăcueşte 35

lăcui 35

lăcui (va ~) 35

lăcuia 35 222

lăcuiască (să ~) 35

lăcuiaşte 93

lăcuieşti (să ~) 35

lăcuind 35

lăcuinţa 35

lăcuiră 35

lăcuit (au ~) 35

lăcuitori 35

lăcuitorii 35

lăcuitoriu 35

lăcuiţi (să ~) 35

lăsicircndu-se 122

lăuda-să-vor 122

lăuntru 102

-le (arthot)-Oslash 173

leatul de la Hristos 216

leacutege 88

legii cei fireşti 175

legii cei vechi 175

legiuiaşte 93

leacutemne 88

leacuteneşului 88

lepădaţ 121

lepădării 165

lepădătoriu 125

limba (toată ~) 156

linişte 161

lor 194 195

loruşi 187

lovit (au ~) 104

luat (au ~) 120

luaţi (~ aminte) 119

luaţi-vă aminte de

proroci 236

luă (să ~) 103

luăm (să ~) 103

lucraţi 119

lucrul 172

lui 193 194

lui (arthot proclitic)

174

lui David 174

lui Dumnezău 174

lui Dumnezeu 174

lui Dumnezeu laudă

170

lui Hristos 174

lui Samuil 174

luiOslash faraon 173

luiş 136 187

luişi 187

lumească 109

lumesc 109

lumii 165

luminate 104

luminaţ 121

luminaţi 119

lumină 104

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 310

luminător 127

luminii cei

neapropiate 175

lunii noastre

cei de taină 175

luo 103

luom 103

luom (să ~) 103

luom (să nu ~) 103

luom (vom să ~) 103

M

-m 180

-m zic mie 180

magnit 71

magnitului 71

mai icircnainte 237

mai nainte 237

maicăi 166

maicii 166

mare (adj) 175 176

mare (s) 46

marelui Dumnezeu (am

icircnchinat ~) 167

mari 175 176

Mariia 94

marmură 145

marţi 119

maslin 26

maslină 26

Maslinilor

(Muntele ~) 26

m-au (sic) fost perit

228

mă voiu apropiia de

focul 234

măcar 27

măcar că 27

măduhă 111

măhramă 26

măria ta 185

mărie ta 185

măriei tale 185

măriei-sale 185

măriei-tale 185

mării 165

mării cei

neicircnsufleţite 175

mării tale 185

măriia ta 185

măriia-sa 185

măriia-ta 185

mării-sale 185

mării-tale 185

mărimea ta 185

mărimei-tale 185

mărirei 165

mărirei cei

dumnezeeşti 175

măririi 165

mărturisescu 81

măscăreacuteşte 124

măslin 26

mea 88

melciul 150

mergătoriul 109

mergicircnd 109

mers (au ~) 109

meseţicirc 217

meşteşugului 113

meu 100

mic 104

mici 179

mie (o ~) 212

miei 100

mieişi 187

mieu 100

miezul 123

mii 211 212

mii (ca la 10 ~) 212

mii (zece ~) 212

mii de mii 211

mii de mijlociri 212

miiare 99

miiarea 99

mijlocitor 127

mijlocitoriu 125

milă 157

mile 157

milele 157

milelor 157

milii 165 166

milii cei noao 175

miliii 166

miluiaște 94

mincinoasă 80

mincinoase 80

mincinos 80

minte 62

minunaţi 119

minune minunilor 179

minuni 104

mir (mă ~) 63

mirare 63

miră (să ~) 63

mirăm (ne ~) 63

mirele 44

mirile 45

mişăl 132

mişce 141

micircine 89

micircinei 90

micircinelor 90

micircini 90 155

Indice de cuvinte 311

micircinii 90

micircinile 155

micircinilor 90

micircna 42

micircnă 42

micircndriei 165

micircngicirciare scicircrbiţilor

169

micircngicirciarea 93

micircngicircitoriu 125

micircniei 165

micircnile 155

micircntuiaşte 93

micircntuitor 127

micircntuitoriu 125

micircntuitoriule 171

micircntuitoriului ([am

icircnchinat] ~) 167

micircntuitorul 127

moaviteacuteni 89

moaviteacutenilor 89

Moldaviia 94

morţi 119

morţii 165

morţilor icircnviiare 169

moş lui Vooz 169

moşiia 94

moşneacuteni icircmpărăţiei

169

moştenitor 127

movilă 107

movile 107

mult 177 178

mult milostivul 178

mult păcătosul 177

mult pătimașul 177

mult pohtitoare 178

mulţămesc 36

mulţămim 36

mulţămirea 36

mulţămiri 36

mulţămit (n-au ~) 36

mulţămitori 36

mulţemim (să ~) 36

mulţemire 36

mulţemiri 36

mulţemit 36

mulţemita 36

mulţemită 36

mulțemită (cu ~) 36

mulţemite 36

mulţemitor 36

mulţemitoriu 36

mulţemiţi 36

mulţi 119

mulţumescu-ţ 36

muritor 126

mutaţi 119

N

n-am luat-o 184

naşterii 165

naşterii (să ne icircchinăm

~) 167

n-au cicircştigat-o 184

n-au făcut-o 184

n-au fost ajuns 227

n-au fost chemaţi 234

n-au luat 227

n-au plooat 226

n-au pogoricirct 227

năcazurile 37

nădăjduesc 28

nădăjdui 28

nădăjduiaşte 28

nădăjduim 28

nădăjduite 28

nădejde 29

nădeacutejde 28

nădeacutejdea 28

nădeacutejdia 28

nădiajde 28

năpaste 146

năpastea 146

năpăstuitor 126

năravul 172

nărod 42

nărodului 42

năsipul 34

ne 180

neadormit 78

neadormita 78

neascultoiu 83

necaz 37

necazul 37

necazului 37

necazuri 37

necazurile 37

necăiri 52

necăjăsc 132

necăjesc 132

necăjit 132

necăjit (am ~) 37

necăjit (ne-am ~) 37

necăjiţi 119

necărturari ([om] ~)

125

necredincioşi 134

necredinţa 62

necredinţii 113

nedechisiţ 121

nedireptăţi 120

nedreptate 65

nedreptăţii 65 165

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 312

neicircndireptat 64

neicircnţeleacutegerea 88

nemincinosul 80

nemicircngicirciată 93

nemulţămitor 36

nemulţemitor 127

nemulţumirii 36

nemulţumitoarea 36

nemulţumitoarea de

cetate 171

nenorocirii ceii

de obşte 175

nenumăraţ 121

neobicinuit 138

neobicinuită 138

nepohtindu-ne 139

neprecepută 52

nepriceperea 52

nepriceputa-ul 52

nesimţitoriu 125

nesipul 35

nesocotiţi 120

nespuind 233

nesupunerea

poruncilor 169

neşte 60

neştine 201 202

netrebniciia 94

neumplicircnd 73

nevăzuţ 121

nevăzuţii 123

nevoia (toată ~) 156

nicăiri 52

nice 53

nici 53 240

nici o 53

nici un 53

nici una 53

nici unul 53

nimănui 58

nimărui 58

nime 206

nimeacute 206

nimea 206 207

nimeneacute 206

nimenea 58

nimeni 58 205 206

208

nimeni (să) nu 208

nimic 58 104

nimica 58

nineviteacutenii 89

nişte 60

noao (adj) 96 176

noao (pron) 96 180

noapte 46

noastră 128

noastre 128

noişi 187

nopţii 165

noră 146

noroadele 41

noroadelor 41

norocie 41

norocire 41

norocită 41

norociţ 41

norociţilor 41 117

norod 41

norodul 41 172

norodului 41

noru 146

nostru 128

noştri 128

nou 176

nu ar fi strălucit 232

nu au fost ajutat 228

nu fiţ muţ 232

nu iubeşte pre fratele

180

nu judecareţ 232

nu nădăjdueşti 28

nu ne bucurăm la

altceva 235

nu ne duce pre noi 180

nu numai 257

nu numai ce și 257

258

nu o au cunoscut 183

nu o au dat 183

nu o au putut cicircştiga

183

nu plicircngeţ 232

nu plicircngeţi 232

nu pre icircngeri [] au

luat 180

nu tăceacutereţ 232

nu ţiu 218

nu vă năjduiţi 28

nu vei să asculţi 220

nu vei să fii 220

nu vei să vezi 220

nu veţi folosi 228

nu vor ucide

pre Pavel 180

nu nimeni 208

nuăr 102

nu-l credea 235

nume 46

nume (pl) 155

numele (pl) 155

numele (tot ~) 156

numere 155

numerile 45 155

Indice de cuvinte 313

nunte 153

nunţi 153

nunţii 153

nunţii cei pre lege 175

O

-o 183 184

o (interj) 264 265

o (pron) 179 182 183

o ai icircmpodobit 183

o ai rodit 183

o ai scos 183

o am ales 183

o am cicircştigat 183

o am dat 183

o am făgăduit 183

o am icircmpărţit 183

o am icircnchinat 183

o am luat-o 184

o am pierdut 183

o am supus 183

o am tipărit 183

o am zis 183

o au adus 183

o au ales 183

o au arătat 183

o au biruit 183

o au cicircştigat 182 183

o au dat 183

o au dus 183

o au iscoditu-o 184

o au icircndreptat 183

o au icircndreptat pre ia

179

o au icircntemeiat 183

o au scris 183

o au tipărit 183

o au văzutu-o 184

oame 171

oare 203

oarecare 204

oarecareacute 204

oareacutecarea 204

oarecarele 204

oarecari 204

oarecarii 204

oarece 204

oarecine 203

oareunde 239

obiceacuteiu 83

obicinuesc (să ~) 138

obicinuiaşte-te 138

obicinuit (s-au ~) 138

obicinuită 138

obicinuite 138

obicinuiţi 138

oblăduitoriu 125

obrazul 172

ochiu 83

odihnă 161

odihne 161

odoarăle 151

odrăslire pruncilor 168

om 81 148

omoricirct (au ~) 81

omoricirct (au ~) 124

omul (tot ~) 156

omule 171

oraşăle 132

orb 81

orbesc 109

organă 150

oricare 203

oricarele 203

orice 203

osebească (să ~) 77

osebească (să ~) 109

osebi 77

osebind 77

osebit 77

osebite 77

osicircndescu (să nu ~) 81

osicircrdiia 94

osicircrditoriu 125

ospăta (vor ~) 78

ospătat (s-au ~) 78

ospăticircndu-să 78

ospăţ 78

ospăţul 78

ospetez (să ~) 78

ospeţe 78

ospeţele 78

ostaş (pl) 136

ostaşi 134

ostenitor 126

P

patima 113

patimile 113

patriarşi 132

patriiarşi 134

păcat 30

păcatele 44

păcatile 45

păcatul 172

păcătos 148

păcătosule 171

păcătosului 148

păcătoşi 134

păcii 165

păgicircnul de Maxentie

171

păgubească (să ~) 109

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 314

păgubească (să se ~)

109

păharnic 31

păharnicului 31

păharul 31

păhfală 112

păhvală 112

pămicircnt 81

pămicircntul 172

păreche 32 111

păreacuteche 32

părete 111

păreţilor 32

părintele 44

părinţeacutescă 117

părinţi 120

părtaş (pl) 136

părtaşi 134

părţi 120

păscar 110

păscari 110

păscariu 125

păscariul 110

păstor 126 127

păstoriu 125

pătimeacuteşte 113

pătimitoriu 104 125

păzească ( să ~) 117

păzească (să se ~) 117

păzesc 132

păzesc (să ~) 132

păzitor 126 127

păzitorii 132

păziţ 121

pe 46 109 128 129

242 243

pen 56

pentru 109

perit (au ~) 103

perite 103

peste 109 128 129

peşteră 145

peştere 153

peștere (o ~) 145

peşterile

(~ munților) 145

petreacutece 88

petreacuteceţ (să ~) 121

petutindenea 43

pi(i)atra 98

pi(i)atră 98

piarză (să ~) 99

piatra 98

piatră 98 103

pierzător 127

pierzicircnd 103

pierzicircndu-şi 134

pietre 154

pietri 154

pietrile 154

piiarde 99

piiarde (nu vei ~) 99

piiarde (să va ~) 99

piiarde (va ~) 99

piiardem 99

piiarde-mă 99

piiarză (să ~) 100

piiatră 98

piimitor 100

pitariului 92 125

pită 91

pizmaşul ([tot] ~) 156

picircine 89

picircinea 89

picircinei 89

picircini 89

picircinii 89

picircinile 89

picircntece 147 161

picircntecele 147

picircntecelui 147

picircntecile 45

picircntecului 147

picircraşte 124

plăcut 81

plicircng 81

plicircngu 81

ploao (să nu ~) 96

plugariu 125

pocăiaşte (să ~) 94

pocăinţei 165

pocăinţii 165

pofală 112

pofta 139

poftă 139

pofte 139

pofteşte 139

poftiia 139

pohfale 112

pohta 139

pohtă 139

pohtească (să ~) 139

pohtei cei trupeşti 175

pohtesc 139

pohteacuteşte 139

pohteacuteşte 139

pohtim 139

pohtim (să nu ~) 139

pohtind 139

pohtir-ar 232

pohtit (au ~) 139

pohtiţ 139

pohtoresc 139

pohtorim 139

Indice de cuvinte 315

poimicircine 89

politicii 165

pomeneacuteşte 88

pornindu-să 122

porunbiţii 165

poruncii 166

potrivesc (să ~) 109

povăţuiaşte 94

povăţuitori

icircntuneacuterecului 168

povăţuiţi 120

pravosloviei 165

prăznuiaşte 94

pre 128 129 130 179

242 243

pre Dumnezeu

icircnjură 180

pre fratele icircl urăște 179

pre icircndemicircnă 240

pre icircnţelepciunea o au

cicircștigat 179

pre organă o aduc și o

icircnchin 179

pre sine 190

pre sine 191

pre sine 191

pre sine 191

pre vrăjmaşi icirci

izgoneacutește 179

prea 177 178

prea- 177

prea bogat 177

prea bun 177

prea curvare 177

prea de jos 178

prea de mare nevoie

178

prea de neam bun 178

prea icircnalt 177

prea mare 177

prea minunat 177

prea slăvit 177

preacurvească 109

preacurvească

(să nu ~) 109

preaicircnţeleptului 118

preaicircnțeleptului 177

prealuminatului 177

preasficircnta 140

preaslăvitului 177

precepicircnd 52

preceput (au ~) 52

preceput-aţ 52

Preacutecistei 165

Preacutecistii 165

premeneală 51

premeni (să vor ~) 51

pren 56

preot 78

preote 78 171

preoteasa 78

preotul 78

preotului 78

preoţ 78 121

preoţească 118

preoţi 120

preoţie 78

prepuitoriu 125

preste 128 129 130

prestevit 50

pretutindenea 43

pretutindinea 43

prevegheaţi 120 139

pricep (nu mă ~) 52

pricepe 52

priceacutepe 52

pricepe (voiu ) 52

pricepem (să ~) 52

priceacutepere 52

priceperea 52

pricepeţ (să ) 52

priceput (am ~) 52

pricinuitoriul 125

prieteneacuteşte (vb) 43

priiaten 43

priiateni 43 113

priiatenii 148

priimeşti (să ~) 100

priimi (va ~) 100

priimia 100

priimim 100

priimim (să ~) 100

priimim (să nu ~) 100

priimit (-ai ~) 100

priimit (am ~) 100

priimit (au ~) 100

priimit (să fie ~) 101

priimiţ (să ~) 121

primească (să ~) 109

primească (să se ~)

109

primejdie 58

primejdii 58

primejdiia 58

primejdiile 58

primi 101

primi (voiu ~) 101

primit (au ~) 101

primit (să fie ~) 101

primită 101

primite 101

primiți foarte 178

prin 56

prin mijlocu-i 170

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 316

prin mijlocul apei 170

prin mijlocul

icircngerului 170

prin mijlocul

ochianurilor 170

prin mijlocul vorbelor

meacutele 170

printr- 181

printr(e) 56 245

printr-icircnsa 181

printr-icircnsul 181

privească (să ~) 109

priveghea 139

priveghem (să ~) 58

priveghez 58

priveghiază 58 139

priveghiia (nu ~) 58

priveghind 58

privesc 109

propovăduiască

(să ~) 51

propovăduirea 51

propoveduesc (să ~) 50

propovedui 50

propoveduia 50

propoveduind 51

propoveduirea 51

propoveduit (au ~) 51

propoveduitori 51

propoveduitori

Evanghe-liei 168

propoveduitori

venirii 168

propoveduiţi 120

proroceacuteşte 88

prorociei 166

prorociii 166

prorocul 172

prostiia 94

psaltire 26

psaltirea 26

puind(u-) 233

puindu-să 122

puindu-şi 135

puitoriu 125

puiu 85

puiu (să ~) 85

purtător 126 127

purtători de grijă

norodului 169

puteacutere 88

puterile 113

puteţ (nu ~) 121

R

raiu 83

rane 153

ranele 153

ranelor 153

razele 123

razile 45

răbda 124

răbdător 127

rădica 34

rădica (va ~) 34

rădicat (ai ~) 34

rădicat (am ~) 34

rădicat (au ~) 34

rădicat (s-au ~) 34

rădicaţ 34

rădicăm 34

rădice (să ~) 34

rădice (să se ~) 34

rămicircind 233

rămicircnicircnd 233

răpiri 103

răpitor 103 126

răscumpărătoriul 125

răsipească (să ~) 34

109

răsipeşte 34

răsipeacuteşte 34

răsipi 34

răstignicircndu-să 122

rătăciţilor cale

dreaptă 169

rău 124

răutăţi 120

război 84

războiu 83

reacutelele 88

ridicat (m-ai ~) 34

ridicăm (să ~) 34

risipească (să se ~)

109

ritor 71

ritori 71

ritoriceşti 71

ritorilor 71

ricircmleacuteni 89

ricircmleacutenilor 89

ricircnd 124

ricircnduiaşte 94

ricircul 172

ricircvnitor 126 127

ricircvnitoriu 125

ricircvnitorul 127

roao 96

robească (să nu ~) 109

robi 148

robiei 166

robiei cei vaviloneşti

175

Indice de cuvinte 317

robilor

răscumpărare 169

roditoriu 125

rodul 172

Romacircnească (Țara ~)

77

ruda 148

rugat (s-au ~) 81

rugaţi (vă ~) 120

rugăciunea ([toată] ~)

156

rugăciunele 153

rugăciuni 153

rugăciunii 165

rugăciunile 153

rugător 127

rugătoriu 125

rumacircn 76

rumacircncă 76

rumacircnească (să ~) 76

Rumacircnească (Țara ~)

76

rumacircneacuteşte 76

rumacircneşti 76

rumacircnul 76

rumpicircnd 140

rumpicircndu-se 140

rumpturi 140

ruşala 77

ruşalele 77

ruşinat (au ~) 132

ruşinăm 133

ruşine 132

ruşit (au ~) 77

S

s- 191

-s- 191

sa 192 193 194

-sa 194

-sa 194

sa se bată 234

sale 193

sale 193

Salomi 166

Salomiii 166

Samariei 166

Samariii 166

samarineacuteni 89

samarineacutenii 89

sara 118

sau 247 248 249

s-au apropiiat 226

s-au biruit (de) 234

s-au făgăduit 234

s-au ispitit (de) 233

s-au micircniiat foarte 238

s-au omoricirct 234

s-au prădat (de) 234

s-au rugat 226

s-au tipărit 226

s-au turburat 226

s-au turburat foarte

238

sau sau 249

-să 122

-să- 122

să (pronrefl) 122

123 190

să adevăra 43

să află 122

să aib 230

să aibi 230

să aibi 230

să arăta 122

să arză 218

să bucura

de aceacutestia 235

să ceară 220

să ceacuterem 220

să chiamă 139

să dea 230

să dreg 66

să făcu 225

să fie alergat 231

să fie cerşut 230

să fie certat 231

să fie dat 230 231

să fie fost 231

să fie izvodit 231

să fie murit 231

să fie născut 231

să fie postit 231

să fie săltat 231

să fie stătut 231

să fie zis 231

să ia 230

să iarte (să ~) 93

să iubim [] pre

Dumne-zău 235

să iubim bunătatea 235

să izbăveacuteşte 122

să icircmparţă 218

să icircnălţa (nu ~) 122

să icircndeletniceacuteşte 122

să icircnvăţăm carte 235

să judece lumea 235

să micircntuiaşte 122

să naşte 122

să ne cunoaştem

pre sine 191

să nu aibu 230

să nu cădeţi

(să nu ~) 113

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 318

să nu să apropie

de muntele 234

să nu să

deznădăjduiască 122

să nu să pue 122

să nu

să tipărească 122

să nu nimeni 208

să pedepsească 117

să priciţi 120

să pue 218

să rămicirce 218

să răspunză 218

să să canonească 122

să să călugărească 122

să să dea 122

să să ispoveduiască

122

să să icircmbrace 122

să să laude 122

să să părăsească 122

să să roage 122

să scoaţă 218

să se amestece 121

să se arate 121

să se bată 234

să se batjocorească

234

să se chivernisească

122

să se chivernisească

234

să se cuminice 62

să se ducă 122

să se facă 122

să se fi apucat 231

să se fie făcut 231

să se fie icircnticircmplat 231

să se fie mutat 231

să se fie pocăit 231

să se grăiască 122

să se hulească 234

să se icircnchiză 234

să se micircntuiască 122

să se muncească 234

să se mute 122

să se nască 122

să se păzească 122

să se pedepsească 234

să se rănească 234

să se roage 122

să se scuipe 234

să se spicircnzure 234

să se şi răstignească

234

să se uite 122

să slujim (să ~) 132

să stea 230

să strică [] de 234

să te păzeşti foarte 238

să temură foarte 238

să trimită 219

să trimiţă 218 219

să tunză 218

să umfla 122

să va da 234

să vază 218

să veacutede 122

săborniceasca 36

săborniceştii 36

săborul 36

săborului 36

săcerişul 118

săi 193

să-i lipsim pre acei

preoţi 180

sălaş 136

să-m dea şi mie 180

sănătate 30

săracă de casă 171

sărăciia 94

sărbează 109 118

sărindar 126

sărindariu 125

să-şi cunoască 134

său 192 193 194 195

-său 194

săvicircrşaşte 136

săvicircrşaşte (să ~) 136

săvicircrşeşte (să ~) 137

scăpau 222

scriitor 126

scriitoriu 125

Scripturei cei vechi

175

scripturii 165

sculicircndu-se 122

-se 121

-se 190

-se- 121

se (pron refl) 121

122 190

seamă 117

seceriş 117

semenţie 61

semenţiei 61

semenţii 61

semenţiia 61

seminţie 61

seminţii 61

seminţiia 61 64

semn 117

serafimii 104

seacutete 88

Indice de cuvinte 319

sfeacutetnicul 88

sfintele 113

sfinţeniei 166

sficircnt 140

sficircnta 140

sficircnta sfintelor 178

sficircrşaşte (să ~) 136

sficircrşeşte (să ~) 137

sicriiul 58

sicriu 58

simbete 68

simbetile 45

simbetile 68

simţitor 127

sine 191

singur 117 120 189

190

singură 190

singuri 190 191

sicircmbăta 68

sicircmbătă 68

sicircnge 46 160

sicircngelui 160

sicircngiuri 160 161

sicircngiurilor 160 161

sicircngur 118 189

sicircnguri 189

sicircnteţi 120

slăvească (să ~) 109

slăvesc 109

sluga 147

slugă 147 148

slugă lui Sisara 169

slugi 147 148

slugii 147 166

slugii cei vicleacutene 175

slugile 147 148

slugilor 147

slujaşte 136

slujim 132

slujit (au ~) 132

slujiţ 121

slujnica 149

slujnică 148

slujnicii 149

smerenia noastră 186

smerenie 186

smereniia 94

smereniia noastră 187

smeritul acesta de

pămicircnt 171

soarta 145

socotit (au ~) 113

socotitoriu 125

sodomiteacuteni 89

sor 146

sora 146

soră 146

soroaca 150

soroacă 150

sorocul 150

soru-sa 146

spară (să se ~) 32

spăimicircntară (să ~) 92

spăimicircntat (s-au ~) 92

spăimicircntez (mă ~) 92

spăimicircnteze

(să se ~) 92

spăria 111

spăriindu-se 32

spăseniia 94

sporiu 125

spre sine 191

sprejenitoriul 52

sprijenitor 52 126

sprijenitoriu 52

sprijinitori 52

spuind(u-) 233

spuiu 85

spuiu (să ~) 85

sta 224

stăi 232

stăjarul 114

stăpicircne (V) 171

stăpicircnirii 165

stăpicircnitor 126 127

stăpicircnitoriu 125

stăpicircnu său 172

stătea 224

stătut 233

stejariul 113 114

sterpi 113

sterpiciunea 113

stihiilor 113

stinge 113

stinsu (au ~) 81

străin-ă 47

strălicitoriu 125

strălucitor 127

strămoşesc 132

streină 47 49

streinătatea 47 49

streine 49

streini 47 49

streinilor 49

streinul 47 49

streinului 49

stricător 126

striin 47

striin 49

striin 49

striini 47

strimtă 124

strimtorime 124

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 320

strimtorimi 124

stricircngă (să se ~) 124

sufletească 113

sufletele 44

sufletescu 81

sufletile 45

sufletu carele iaste

partea 172

sufletul 171 172

supărarea ([toată] ~)

156

suppuş 136

supt 245

supuind 233

supuşi 134

suspine 46

suspine (să ~) 46

Ș

ş- (~ au micircncat) 135

-ş (~ va icircndrepta) 135

136

-ş (cunoscicircndu-~) 135

136

-ş(i) 196

şade 113 136

şapte 136

şaptelea (al ~) 136

şarpe 136

şarpele 136

şădea 132

şăzi 132

şi 246 247

-şi 134

și (semiadv) 257

-şi cicircrpiia (și-~) 135

-şi zideacuteşte (unde-~ ~)

135

şie 187 192

şirurile 132

şteacuterge 88

știind că 264

T

tainei cei simţitoare

175

tăiarea 94

tăiat (au ~) 93

tăiat (s-au ~) 93

tămăduiaşte 94

tămăduitoriu 125

tăriei cei de sus 175

te cumineci 62

te vei fi spurcat 229

temător 127

temătoriu 125

temeiu 113

Thavorului (stejariul

~) 167

ticăloasă de ţară 171

ticăloase (V) 171

ticălos de tată 171

ticălosul acela de

păcătos 171

ticăloşesc 132

ticăloşii de noi 171

ticăloşiile 133

tinăr 74

tinerilor icircnfricircmseţare

169

tipărit (am ~) 113

tipografiia 94

tipograful 172

ticirclhariul 125

ticircnăr 74

ticircnără 74

ticircnărul 74

ticircnărului 74

ticircraşte (să ~) 124

toată 167 168

toate 46 173

toate bunătăţile 173

toate ceacutererile 173

toate chipurile 173

toate făpturile 173

toate greşalele 173

toate icircmpărăţiile 173

toate icircnticirci născute 173

toate laudele 173

toate lucrurile 173

toate neamurile 173

toate numele 173

toate păsările 173

toate spurcăciunile 173

toate zilele 173

tocma 240

tocmeală 109

topească

(va să se ~) 109

tot 167

tot oricarele 203

toţ 121

toţi 120

traiu 83

trestiei 166

trimăs (au ~) 109

trimis (au ~) 109

trimişi 134

trimiteţ 121

tricircndăvirii 165

trupească 109

trupesc 109

trupul 172

trupul (tot ~) 156

Indice de cuvinte 321

turbaţii aceia

de oameni 171

turbura (să ~) 127

turburare 127

turburat (s-au ~) 127

turburat-a 127

turburată 127

turbură (să ~) 127

turburăciunii 127

turburăm (ne ~) 127

turburătoriu 125

tuturor 168

tuturor bunătăţilor 168

tuturor bunătăţilor 168

tuturor darurilor 168

tuturor domnilor 168

tuturor oamenilor 168

tuturor păcatelor 168

tuturor sfinţilor 168

tuturor strămoşilor 168

tuturor vecilor 168

Ț

-ț- (da-ţ-voiu ţie) 121

ț- (nu ţ-au descoperit

ţie) 121

-ț (nu-ţ fie) 121

-ţ voi da ţie 180

-ț(i) 180

ți 180

ţi s-ar erta ţie 180

ţi să va face ţie 180

ţie zic 180

ţigance 153

ţiind 233

ţinea 118

U

ucenic 43

ucenici 43 148

ucenicilor 43

ucenicul 172

ucinici 43

ucinicii 43

ucinicilor 43

ucişi 134

umbla (va ~) 73

umblat (am ~) 73

umblat (au ~) 73

umblă 73

umblăm 73

umblăm (să ~) 73

umble (să ~) 73

umblet 73

umbletele 44

umbletile 45

umbletul 73

umblicircnd 73

umblu (să ~) 73

umfla (să ~) 73

umflă 73

umplea (a ~) 73

umpleţ 73

umplicircnd 73

umplut (am ~) 73

umplut (au ~) 73

umplut (s-au ~) 73

undeva 239

undevaş 136

undevaşi 239

une 205

unele 205

unghiurile 139

Ungrovlahiia 94

untedelemn 81

unul 205

uraşte 124

uraşte (nu ~) 124

urăşte 124

urgiei 166

urgiii 166

uricircndu-se (de) 234

urmaţi 120

următor 127

urmează 109

usebeacuteşte 77 88

usibească

(să se ~) 77 109

uşoară 95

uşoare 95

uşor 95

uşurăm (să ~) 95

uşureze (să ~) 95

V

va (smereniia noastră)

să se facă 221

va (vb aux) 221

va (vb pred) 220 221

222

va jărtvui 132

va ricircde de dicircnşii 236

va să 229

va să ceară 220

va să ceară 229

va să fie 221

va să fie 229

va să icircmpărăţească

221

va să jărtvuiască 222

va să judece

toată lumea 235

va să petreacă 221

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 322

va să se

ispoveduiască 221

va să vie 218

va să vie 229

vai 265

vameş 109

vameşul 109

Vasilie 117

vasul 172

vă bucuraţi lui 236

vă trimiţ 218

văz 123

văzu (să ~) 81

văzuiu 85

văzuţi 120

veac 109

veacului 109

veacurile 149

veacurilor 149

veade 88

veacuteche 88

vechiu 83

veacuteci 88 149

veacutecii 88 149

veacutecilor 88 149

veacutecinica 88 138

veacutecinice 88

veacutecinicii 88

veacutede (să ~) 46

vedea (a ~) 88

vedea (va ~) 88

vedem 113

veacutede-să 88

vei 220

vei (vb aux) 222 228

vei (vb pred) 220

221

vei da 228

vei fi furat ceva 229

vei fi năpăstuit 229

vei fi socotind 229

vei icircndemna 228

vei lua 228

vei lua aminte urmarea

236

vei micircngicircia 228

vei piiarde 228

vei să 229

vei să (te) botez 220

vei să pătimeşti 229

vei să te ascunzi 222

vei să te numeşti 229

vei să te omori 229

vei să te pogori 229

vei sfătui 228

veni 43

venim (nu ne venim icircn

fire) 43

venind 43 233

venirea 43

venit (am ~) 43

venit (au ~) 43

veniţ 121

veniţi 120

ver ce 202

ver de ce 203

ver(i) 203

verce 202

verdeacuteţe 88

veri 228 247 248

veri ce 202

veri cu ce 203

veri de pe ce 203

veri din care 203

veri la carele 203

veri pentru ce 203

vericare 202

vericarele 202

vericari 202

verice 202

vericine 202

vericicircte 202

verzelor 123

veseleacuteşte 88

veseliei 166

veseliii 166

vestitor 126

vestitoriul 125

vestiţi 120

veşminte 62

veşmintele 62

veşmintelor 62

veşmicircnt 109

veşmicircntele 62

veacuteşnicilor 138

veţ cunoaşte 121

veţi (vb aux) 228

veți (vb pred) 220

221

veţi binele 221

veţi putea 228

veţi socoti 228

vi(i)aţa 97

vi(i)aţă 97

viaţa 97

viaţă 97

viaţă de veci 149

viclean 107

vicleană 107

vicleanul 107

viclenea 107

vicleni (a ~) 107

viclenind 107

viclenit (au ~) 107

Indice de cuvinte 323

vicleşug 107

vicleşugul 107

vicleşugului 107

videnie 71

videniei 71

vieţi

(strălucirile unei ~)

120

vieţii 165

vieţii cei de veci 175

vieţii cei de veacuteci 175

vieţii cei fericite 175

viiaţa 96 97

viiaţă 96 98

viind 233

vindecare 113

vindecare

bolnavilor 169

vine ţie 180

vinerea 62

vineri 62

viteaz foarte 178

vitejiii 166

Vizantiia 94

vicircnaţ 121

vicircnător 126

vicircnzător 127

vicircrf 106

vicircrfu 81

vicircrsta (toată ~) 156

vlădicăi 166

voao 180 181

voastră 128

voastre 128

voi (vb pred) 220

voi să 229

voi să zic 220

voi(u) (vbaux) 228

voiu 85

voiu asculta pre el 180

voiu pofti 139

voiu să fac 220

voiu să fac 229

voiu să grăesc 220

voiu să iubesc 229

voiu să icircntemeez 220

voiu să spuiu 220

voiu să zic 220

vom (vb pred) 220

221

vom fi socotind 229

vom să 229

vom să fie slobodă 221

vom să greşim 229

vom să mergem 229

vom să mergem

răului 236

vom să se facă 221

vor (vb pred) 220

221

vor să 229

vor să icircnveacuteţe 221

vor să se judece 229

vor să se veselească 229

vorbă 112

vorbesc 109

vorbindu-se 122

vostru 128

voştri 128

vrajmaşul 30

vrăjitorul 127

vrăjmaş 30

vrăjmaş (pl) 136

vrăjmaşi 30

vrăjmaşi 134

vrăjmaşii 30

vrăjmaşul (tot ~) 156

vrăjmaşul (tot ~) 156

vrăjmaşului 30

vredniciia 94

vredniciia 113

vreo 112

vreodată 112

vreodinioară 112

vreun 112

vreuna 112

vreunul 112

vulpilor 112

vulturi 112

Z

zadar 26

zaoa 96

zavistiei 166

zavistiia 94

zavistuit (au ~) 108

zăboveşte 41

zăbovind 41

zăbovit (au ~) 41

zăcea 123

zăduf 106

zăduful 106

zeacutece 123

zeciuiala 215

zeciuială 215

zeciuialele 215

zeacutestre 117

Zevedei 84

Zevedeiu 83

zi 66

zică (să- ~) 117 123

zice 117 123

zice (voi ~) 85

zicea 222

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 324

zicem (să ~) 117

ziceţi 120

zidit (au ~) 117

zile 66

zilei 165

zilii 165

zilii ceii strălucite 175

zioa 66 196 117

zisem 226

zua 66 118

F a c s i m i l e

Facsimile 327

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 328

Facsimile 329

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 330

Facsimile 331

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 332

Facsimile 333

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 334

Facsimile 335

Icircn aceeaşi colecţie au apărut

Eugeniu Coşeriu Omul şi limbajul său Studii de filozofie a limbajului teorie a limbii şi lingvistică generală

Carmen-Gabriela Pamfil Timotei Cipariu ndash lingvist şi filolog

Ioan Milică Expresivitatea argoului

Michael Metzeltin Gramatică explicativă a limbilor romanice

Sintaxă şi semantică

Dumitru Irimia Curs de lingvistică generală (ediţia a III-a)

Petronela Savin De gustibus disputandum

Frazeologia romacircnească privitoare la alimentaţie

Claudia Tărnăuceanu Gramatica limbii latine Morfologia cu aplicații pe texte juridice

Marius-Radu Clim Neologismul icircn lexicografia romacircnească

Alexandru Gafton De la traducere la norma literară

Eugeniu Coșeriu Lingvistica textului O introducere icircn hermeneutica sensului

Dinu Moscal Teoria cacircmpurilor lexicale Cu aplicație la terminologia

populară a formelor de relief pozitiv

Page 3: LOGOS - Diacronia

Adina Chirilă

LIMBA SCRIERILOR LUI

ANTIM IVIREANUL

Partea IFonetica Morfologia

ţă de Gh ChivuPrefa

LIMBA SCRIERILOR LUI

ANTIM IVIREANUL

Partea IFonetica Morfologia

ţă de Gh ChivuPrefa

2013

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomacircnieiCHIRILĂ ADINA

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul Adina Chirilă - Iaşi Editura Universităţii bdquoAlI Cuzardquo 2013

ISBN 978-973-703-975-0Partea 1 Fonetica - Morfologia - 2013 -Bibliogr - ISBN 978-973-703-932-3

821135109 Antim Ivireanul811135117929 Antim Ivireanul28195 Antim Ivireanul

Theodorei

Cu p r i n s

Prefață (Gh Chivu) 9

Introducere 13

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 19

I FONETICA

I1 Vocale 25

I2 Diftongi 85

I3 Triftongi 100

I4 Vocale icircn hiat 100

I5 Consoane 103

I6 Accidente fonetice 141

Proteza 141

II MORFOLOGIA

II1 Substantivul 145

II11 Declinarea 145

II12 Genul 147

II13 Numărul 150

II14 Cazul 162

II2 Articolul 172

II3 Adjectivul 174

II4 Pronumele 179

II41 Pronumele personal 179

II42 Pronumele de reverenţă 184

II43 Pronumele şi adjectivul pronominal de icircntărire 187

II44 Pronumele reflexiv 190

II45 Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv 192

II46 Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ196

II47 Pronumele de cuantificare 201

II471 Pronumele şi adjectivul pronominal nehotăricirct 201

II472 Pronumele şi adjectivul pronominal negativ 205

II48 Pronumele relativ 208

II5 Numeralul 211

II51 Numeralul cardinal 211

II52 Numeralul ordinal 212

II53 Numeralul colectiv 214

II54 Numeralul multiplicativ 215

II55 Numeralul fracţionar 215

II56 Numeralul adverbial 215

II57 Numeralul distributiv 215

II58 Exprimarea datei 216

II6 Verbul 217

II7 Adverbul 237

II8 Prepoziţia 242

II9 Conjuncţia 246

II10 Interjecţia 264

Considerații finale 267

Surse Sigle şi abrevieri 269

Bibliografie Sigle şi abrevieri 275

Anexă 291

Textul 295

Indice de cuvinte 297

Facsimile 325

P r e f a ț ă

Lucrarea Limba scrierilor lui Antim Ivireanul Fonetica

Morfologia elaborată ca teză de doctorat de către doamna lector

universitar Adina Chirilă (intitulată la vremea aceea Normă şi dialect

icircn scrierile lui Antim Ivireanul) este prima cercetare de amploare

consacrată limbii textelor scrise traduse sau tipărite de Antim Ivireanul

Este o investigaţie temeinică riguroasă bine condusă care dovedeşte

deopotrivă cunoaşterea normelor limbii romacircne literare vechi şi ştiinţa

aplicării unor concepte teoretice de bază precum normă literară

variantă literară regională limbă literară scrisă ndash limbă literară vorbită

Lucrarea probează de asemenea deplina familiarizare a autoarei cu

problemele deloc uşoare ale vechiului scris literar romacircnesc precum şi

cu cerinţele redactării unei lucrări ştiinţifice de ţinută

Autentică cercetare asupra icircntregii limbi romacircne literare de la

sficircrşitul veacului al XVII-lea şi icircnceputul celui de-al XVIII-lea cu

disocieri interesante icircntre fenomenele literare şi cele dialectale icircntre

faptele sudice şi trăsăturile de tip nordic icircntre fenomene considerate

caracteristice pentru uzul elevat respectiv pentru registrul popular icircn

cărţile şi icircn manuscrisele datorate lui Antim cele două capitole centrale

ale cărţii dovedesc cunoştinţe temeinice de istorie a limbii acribie şi

spirit critic Iar Concluziile scot icircn evidenţă existenţa icircn paginile

cercetate icircn afara formelor dominante firesc munteneşti a mai multe

trăsături nordice explicate icircn principal prin destinul cultural special al

mitropolitului dar posibil de icircncadrat icircn seria unor bdquoscăpărirdquo datorate

bdquoicircnticirclniriirdquo dintre norma sudică ilustrată de acesta şi cea a unor

colaboratori apropiaţi (precum Mitrofan sau Mihai Iştvanovici) veniţi

icircn Ţara Romacircnească din Moldova respectiv din Transilvania sau a

unor eventuale izvoare cu aceeaşi provenienţă

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 10

Lista extrem de cuprinzătoare a lucrărilor de referinţă (consa-

crate limbii romacircne literare vechi icircn general sau operei lui Antim

Ivireanul icircn special) şi o semnificativă listă de izvoare (texte ale

mitropolitului dar şi alte scrieri icircn limba romacircnă din secolele al XVI-

lea ndash al XVIII-lea) completează o lucrare bine structurată foarte bine

scrisă avicircnd concluzii interesante şi oferind sugestii numeroase pentru

aşteptate investigaţii viitoare

Demersul ştiinţific icircntreprins de doamna lector universitar Adina

Chirilă a avut la bază două premise complementare existenţa unor

norme ale exprimării culte diferenţiate geografic icircn dacoromacircna veche

respectiv actualizarea acestora icircn actul de comunicare prin raportare la

destinatar şi la norma lingvistică recunoscută de acesta potrivit

criteriului eficienţei Icircn paginile lucrării acestor premise li se alătură

icircnsă constant ideea potrivit căreia Antim originar din Iviria a deprins

limba romacircnă din cărţi sau cu sprijinul constant al unor colaboratori

cultivaţi

Rezultatul evident al aplicării acestor premise este pe de o parte

distincţia făcută icircntre particularităţile tipic munteneşti şi unele

fenomene de tip nordic şi pe de altă parte separarea faptelor de tip cult

de cele considerate populare (acestora din urmă fiindu-le subordonate

icircn lucrare şi o serie de regionalisme fapte lingvistice cu răspicircndire

geografică limitată) Deloc lipsită de interes este de asemenea

insistenţa autoarei asupra ideii potrivit căreia icircn cadrul romacircnei literare

icircn uz icircn jurul anului 1700 se constituise deja o variantă vorbită

Despre variantele literare regionale icircn formularea agreată de Ion

Gheţie sau icircn terminologia adoptată de Gheorghe Ivănescu despre

dialectele vechii noastre limbi de cultură s-a scris mult şi cu folos icircn

special icircn ultima jumătate de secol La fel de mult s-a insistat asupra

caracterului bdquoimpurrdquo al normei multor texte vechi de regulă versiuni

manuscrise sau tipărite ale unor scrieri religioase Este de asemenea

relativ bine cunoscută relaţia dintre bdquonorma cărţilorrdquo şi bdquolimba vorbitărdquo

de localnici icircn procesul de icircnvăţare de către străini a limbii romacircne Icircn

prefaţa la cea mai veche gramatică a limbii noastre scrisă icircn limba

latină Institutiones linguae Valahicae se precizează expres obligaţia

Prefață 11

potenţialilor utilizatori de a corela pentru eficienţă maximă cele două

forme de limbă iar primul ghid de conversaţie italo-romacircn numit de

obicei Manuscrisul de la Goumlttingen face evidentă aticirct influenţa marcată

a limbii vorbite de localnici asupra aceleia deprinse de misionari cicirct şi

conştiinţa existenţei unei norme literare bdquoidealerdquo

Ni se pare de aceea firească icircntrebarea dacă Antim a acceptat icircn

mod deliberat potrivit unei concepţii culturale unificatoare sau pentru a

da eficienţă sporită discursului său unele (puţin numeroase icircn

ansamblu) fapte de limbă nemunteneşti

Relativ la această uimitoare capacitate de icircnsuşire respectiv de

utilizare de către Antim a limbii noastre de cultură este surprinzătoare

absenţa (poate numai din studiile de specialitate) a unor bdquostrăinismerdquo

adică a acelor greşeli datorate influenţei sistemului limbii materne

concomitent cu abilitatea adesea remarcată de a utiliza ca nimeni altul

icircn epocă sintaxa limbii noastre şi vocabularul acesteia icircn toate

registrele şi stratificările lor stilistice La fel cum nu a fost semnalată

anterior lucrării de faţă o aproape normală evoluţie a bdquocalităţiirdquo limbii

utilizate de la primele la ultimele scrieri care poartă iscălitura tipo-

grafului revizorului traducătorului sau scriitorului Antim

Icircn aceste condiţii va fi respectat Antim cel care a impus icircn

secolul al XVIII-lea prin tipăriturile religioase munteneşti normele

specifice sudului Dacoromaniei modelul unor texte nordice cu ajutorul

cărora deprinsese eventual limba romacircnă Se va fi supus distinsul

cărturar icircntr-o epocă icircn care bdquonorma individualărdquo era cel mult o

chestiune de stil unui model ilustrat de colaboratorii săi mai puţin

iluştri Mitrofan sau Ştefan Iştvanovici Sau aceştia din urmă vor fi

bdquoscăpatrdquo icircn cărţile la care au lucrat puţine forme specifice zonelor

lingvistice din care proveneau (icircntre care fonetisme de tipul sara zua

trimăs stăjarul tinăr sau genunchi) la fel ca toţi tipografii şi editorii

vremii Va fi utilizat icircn sficircrşit Antim Ivireanul două variante scrisă şi

vorbită ale vechii noastre limbi de cultură ori diferenţele uşor de

probat icircntre Didahii şi celelalte texte ale mitropolitului sunt datorate

existenţei unor genuri şi nu unui set de norme literare distincte

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 12

Aceste icircntrebări mai mult sau mai puţin retorice dovedesc cu

prisosinţă dificultatea icircntreprinderii asumate de doamna lector Adina

Chirilă dar icircndeosebi calitatea textului adus acum icircn atenţia comunităţii

ştiinţifice romacircneşti Bogat ilustrat cu un material faptic atent selectat şi

nuanţat comentat redactat icircntr-un mod care icircndeamnă la interpretare şi

reinterpretare actualul studiu consacrat limbii operei lui Antim

Ivireanul va fi cu certitudine punct de plecare pentru noi şi fructuoase

investigaţii ştiinţifice

Profunivdr Gh Chivu

In t r o d u c e r e

Antim Ivireanul a fost membru al icircnaltului cler ortodox din

Ungrovlahia icircntre 1705 şi 1716 icircnsă activitatea pe care a desfăşurat-o

icircn Ţara Romacircnească datorită anvergurii ineditului şi consecinţelor ei

pe plan cultural l-a scos de sub cupola interesului exclusiv teologic

Icircmprejurările venirii sale icircn ţară icircn timpul domniei lui Constantin

Bracircncoveanu slujba care i s-a icircncredinţat parcursul său icircn viaţa spi-

rituală muntenească de la sficircrşitul secolului al XVII-lea și de la

icircnceputul veacului ai XVIII-lea ţin de istoria culturii romacircneşti

imixtiunile sale icircn politică relaţiile cu domnitorul pămicircntean şi moartea

lui (ticluită şi cerută de vechi duşmani şi icircncuviinţată de primul domn

fanariot icircn Ţara Romacircnească Nicolae Mavrocordat) sicircnt aspecte ale

istoriei naţionale

Impresionaţi de schimbările icircn cultura romacircnească datorate lui

Antim Ivireanul sau mai general epocii din care a făcut parte entu-

ziasmaţi de energia cu care acesta şi-a urmărit planul icircnnoirii lucrurilor

consternaţi de tragica-i moarte sau atraşi de puternica lui personalitate

cercetătorii vieţii şi operei icircnvăţatului prelat s-au referit icircntotdeauna

elogios la el icircncepicircnd cu biografia icircntocmită de episcopul Melchisedec

al Romanului icircn a doua jumătate a secolului al XIX-lea aşezată la

icircnceputul primei ediţii a Didahiilor (apărută sub icircngrijirea lui Ioan

Bianu icircn 1886) picircnă la volumul lui Dan Horia Mazilu Introducere icircn

opera lui Antim Ivireanul din 1999 Concluziile acestor studii sicircnt una-

nim laudatorii precum cea formulată de Eugen Negrici icircntr-o carte ce

analizează mai ales realizarea stilistică a operei mitropolitului bdquoNu ne

interesează ce a fost icircn timpul lui Antim icircn Franţa ori Italia ci mai ales

ceea ce a fost icircnainte şi după el pe aceste meleaguri şi icircn acest sens se

poate afirma că vreme de două secole mitropolitul domină seniorial

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 14

scrisul romacircnesc (sn)rdquo1 sau cea din finalul capitolului despre icircnce-

puturile scrisului retoric romacircnesc formulată de Al Rosetti B Cazacu

Liviu Onu icircn cel dinticirci tratat de istorie a limbii romacircne literare

bdquoRaportată la aspectul general al limbii literare din prima jumătate a

secolului al XVIII-lea limba lui Antim Ivireanul are la bază exprimarea

vie a poporului şi impresionează prin claritate prin expunere curgătoare

şi prin naturaleţe Spre deosebire de Dosoftei Antim nu se lasă furat

decicirct foarte rar de sintaxa şi de lexicul izvoarelor greceşti (sau slavone)

pe care le foloseşte Datorită acestor calităţi el poate fi numit cu drept

cuvicircnt laquoctitorraquo al limbii liturgice romacircneşti şi unul dintre icircntemeietorii

oratoriei religioase la romacircni (sn)rdquo2

Cercetarea propriu-zisă (istorică filologică şi lingvistică) a vieţii

şi operei lui Antim Ivireanul a icircnceput icircn secolul al XIX-lea Icircntocmind

o listă a mitropoliţilor Ţării Romacircneşti latinistul Timotei Cipariu

vorbeşte icircn Acte şi fragmente latine romacircneşti pentru istoria bisericii

romacircne mai ales unite Blaj 1855 despre originea şi moartea lui

Antim Ivireanul Cicircţiva ani mai ticircrziu o vizită la Snagov icirci prilejuieşte

lui Al Odobescu evocarea caldă a egumenului şi tipografului care a

trăit acolo icircntre 1695 şi 1709 bdquoartist luminat şi industriosrdquo bdquobărbat

eminentrdquo3 Apoi picircnă icircn 1886 vorbesc şi scriu despre Antim Ivireanul

icircn lucrările lor profesorul de seminar ID Petrescu E Golubinski

(profesor la Facultatea de Teologie din Moscova) episcopul de Ricircmnic

Ghenadie Enăceanu4 Anul 1886 este marcat de apariţia primei ediţii ce

cuprinde o parte din opera lui Antim considerată bdquocapitalărdquo Didahiile

(după o copie manuscrisă din 1781 făcută de Grigorie arhimandrit la

Mănăstirea Dealu) icircngrijită de Ioan Bianu cu un studiu biografic de

Melhisedec Ştefănescu episcop de Roman şi membru al Academiei

Romacircne Icircn acelaşi an a apărut cartea lui Ştefan Dinulescu Viaţa şi

activitatea mitropolitului Ţerei Romacircneşti Antim Ivireanul (1708 ndash

1 Eugen Negrici Antim Logos şi personalitate Bucureşti Editura Minerva 1971

p 256-257 2 Rosetti Cazacu Onu ILRL

2 p 194-195

3 Al Odobescu Pseudo-Cynegeticos Bucureşti Editura Eminescu 1972 p 125

4 Vezi Ştrempel Antim Ivireanul Bucureşti Editura Academiei 1997 p16

Introducere 15

1716) cu observaţii critice asupra studiului biografic al lui Melhisedec

Cartea mai cuprinde o prezentare elogioasă a studiului riguros şi cu

acurateţe icircntocmit de Eacutemile Picot intitulat Notice biographique et

bibliographique sur lrsquoimprimeur Anthim drsquoIvir şi publicat icircn Nouveaux

meacutelanges orientaux Paris 1886 Descoperirea altor manuscrise ale pre-

dicilor lui Antim de către Constantin Erbiceanu şi Melhisedec (unele

dintre ele considerate atunci autografe ca acela de la Căldăruşani) pri-

lejuieşte apariţia unei noi ediţii a predicilor icircn două volume icircn 1888 şi

1889 Studii de amploare ori mai superficiale au realizat icircn anii urmă-

tori C Erbiceanu5 I Cornoi

6 Istoricul N Iorga a dat şi el o ediţie a pre-

dicilor lui Antim Ivireanul7 Aceasta a fost urmată la scurtă vreme de

ediţia lui Petre V Haneş8 care foloseşte ca text de bază manuscrisul de

la Căldăruşani

Cele mai consistente studii consacrate lui Antim Ivireanul şi ope-

rei sale precum şi cele mai valoroase ediţii ale didahiilor au apărut icircnsă

icircn a doua jumătate a secolului trecut Este de menţionat alături de

numărul mare de articole risipite pe parcursul anilor icircn reviste teo-

logice sau de lingvistică ori doar de popularizare a culturii corpul de

articole din revista teologică bdquoBiserica Ortodoxă Romacircnărdquo numerele 8-

5 Vezi C Erbiceanu Descoperirea manuscriptelor mitropolitului Antim

Ivireanu icircn BOR XI (1888) p 1019-1030 idem Maximile şi sentinţele lui

Antim Ivireanu icircn BOR XIV (1890-1891) p 333-355 idem Un document

de la mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanu icircn BOR XV (1891-1892)

p 60-64 idem Cel dinticirci Octoih imprimat icircn Valahia icircn romacircneşte BOR

XVI (1892-1893) p 800-804 idem Icircnvăţătură bisericească a vlădicăi

Antim I icircn BOR XVI (1892-1893) p 769-785 şi II icircn BOR XVII (1893-1894)

p 129-146 şi 225-242 idem bdquoAntologiurdquo de Antim Ivireanu icircn BOR XVII

(1893-1894) p 418-427 6 Vezi Antim Ivireanul Din didahiile ţinute la Mitropolia din Bucureşti Notiţe

biografice de dr I Cornoi Bucureşti Editura Librăriei Socecŭ amp Comp

1895 7 Vezi Predicile ţinute la Mitropolia din Bucureşti de Antim Ivireanul 1709-1716

Prefaţă de N Iorga Vălenii de Munte Tipografia Neamul Romacircnesc 1911 8 Antim Ivireanul Predici Cu o prefaţă şi indice de cuvinte de Petre V Haneş

Bucureşti Editura Minerva 1915

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 16

9 din 1956 şi numerele 9-10 din 1966 precum şi cel din bdquoMitropolia

Oltenieirdquo numerele 9-10 tot din 1966 Icircn acelaşi an 1966 numărul

centenar din bdquoAnalele Academieirdquo a cuprins o serie de comunicări

asupra personalităţii cărturarului din Muntenia Fiind unul dintre cei

mai străluciţi făuritori ai culturii romacircneşti scrise cu o contribuţie de-

cisivă la impunerea limbii romacircne ca limbă de cult şi icircn consecinţă ca

limbă de cultură icircn Principate unii dintre autorii cărţilor de istoria

limbii romacircne literare au consacrat activităţii lui Antim Ivireanul ca-

pitole distincte9

Seria monografiilor cuprinde cărţi ale lui N Dobrescu10

Teodor

Cerbuleţ11

Radu Albala (cu o lucrare bine documentată frumoasă

dinamică dramatizată pe alocuri deoarece alege să prezinte faptele

istorice sub forma vorbirii directe a personajelor care au făurit epoca12

)

Fanny Djindjihaşvili13

Gabriel Ştrempel (cu un volum ce ţine seama de

toate discuţiile părerile şi concluziile formulate picircnă la acea dată icircn

privinţa vieţii activităţii şi importanţei lui Antim Ivireanul pentru

9 Vezi Rosetti Cazacu Onu ILRL

2 p 183-200 Gabriel Ţepelea Gh Bulgăr

Momente din evoluţia limbii romacircne literare Bucureşti Editura Didactică şi

Pedagogică 1973 p 51-52 10

N Dobrescu Viaţa şi faptele lui Antim Ivireanul mitropolitul Ungrovlahiei

Bucureşti Biblioteca Societăţii bdquoSteauardquo 1910 11

Teodor Cerbuleţ Antim Ivireanu (1650() - 1716) Bucureşti Editura Cartea

Romacircnească 1939 12

Iată de exemplu un presupus dialog icircntre domnul Constantin Bracircncoveanu

şi Constantin Cantacuzino eruditul stolnic icircn care icircmprejurările venirii lui

Antim icircn Ţara Romacircnească şi scopul acesteia sicircnt dezvăluite direct bdquo ndash Uite

unchiule voi să-l cunoşti şi domnia ta pe călugărul pe care l-am adus din

Ţarigrad ca să mai facă puţin vicircnt meşteşugului tipografic icircn ţara ce o

cicircrmuimrdquo icircn Radu Albala Antim Ivireanul şi vremea lui Bucureşti Editura

Tineretului 1962 p 25 13

Fanny Djindjihaşvili Antim Ivireanul cărturar umanist Iaşi Editura

Junimea 1982 (o reeditare icircn limba romacircnă a unei monografii mai ample icircn

limba rusă vezi Virgil Cacircndea [rec] F Djindjihašvili [fr Anthim drsquoIbeacutere

Vie et oeuvre] Tibilisi 1967 icircn bdquoRevue des eacutetudes sud-est europeacuteennesrdquo

Tome VI 1968 nr 1 p 153-156)

Introducere 17

cultura romacircnească)14

Dan Horia Mazilu15

şi Eugen Negrici (a cărui

carte nefiind o monografie icircn adevăratul sens al cuvicircntului este o sa-

vantă şi minuţioasă analiză stilistică a predicilor lui Antim Ivireanul)16

Prima ediţie a textelor lui Antim Ivireanul după 1915 este cea

realizată de Gabriel Ştrempel icircn 1962 care de altfel semnează şi

următoarele ediţii elaborate după criterii ştiinţifice17

Argumentul reluării periodice icircn ediţii ample a operei lui Antim

Ivireanul nu trebuie căutat aticirct icircn riscul de a fi uitată opera cărturarului

Antim Ivireanul cicirct mai ales icircn calitatea nesatisfăcătoare din punct de

vedere filologic şi lingvistic a ediţiilor din secolul al XIX-lea şi de la

icircnceputul secolului al XX-lea Gabriel Ştrempel considera că primele

ediţii ale operei lui Antim sicircnt precedate de studii bdquomai mult entuziaste

decicirct ştiinţificerdquo şi că picircnă icircn pragul acţiunii sale editoriale bdquometoda de

cercetare şi interpretare a operei lui Antim Ivireanul [] nu a ieşit din

marginile idealismului şi formalismuluirdquo18

Icircn anul 1983 a apărut un alt volum din opera lui Antim Ivireanul

o ediţie de popularizare cu o postfaţă şi bibliografie de Florin Feifer

14

Gabriel Ştrempel mărturiseşte bdquoAvicircnd la icircndemicircnă un material informativ

bogat beneficiind de o bibliografie aticirct de largă datorită multor condeie de

prestigiu s-ar părea că nu este deloc greu de alcătuit un monument de laudă

şi recunoştinţă lui Antim Lucrurile nu ni se par icircnsă deloc simple Nu este

uşor să scrii şi să restitui totodată fiecărui cercetător ceea ce icirci aparţinerdquo icircn

Ştrempel Antim Ivireanul p 25 15

Dan Horia Mazilu Introducere icircn opera lui Antim Ivireanul Bucureşti

Editura Minerva 1999 16

Eugen Negrici op cit 17

Antim Ivireanul Predici ediţie critică studiu introductiv şi glosar de G

Ştrempel Bucureşti Editura Academiei 1962 Antim Ivireanul Opere ediţie

icircngrijită şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel Bucureşti Editura

Minerva 1972 Antim Ivireanul Opere ediţie icircngrijită de Gabriel Ştrempel

Bucureşti Editura Minerva 1997 vezi și Sfacircntul Antim Ivireanul Scrieri

ediție icircngrijită de Arhimandrit Mihail Stanciu și Acad Gabriel Ștrempel

București Editura bdquoBasilicardquo a Patriarhiei Romacircne București 2011 18

Gabriel Ştrempel Introducere la Antim Ivireanul Predici Bucureşti

Editura Academiei 1962 p 5

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 18

textul propriu-zis fiind reprodus după ediţia lui Gabriel Ştrempel din

197219

Icircn sficircrşit trebuie să precizăm că toate cercetările cu privire la

limba romacircnă literară din epoca veche mai ales din secolele al XVII-lea

şi al XVIII-lea trimit la opera lui Antim Ivireanul sub raportul con-

figuraţiei lingvistice şi stilistice

De cele mai multe ori cercetătorii au avut icircn vedere creaţia cea

mai interesantă a lui Antim Ivireanul aticirct din punctul de vedere al ni-

velului limbii literare cicirct şi din perspectiva realizării artistice şi anume

creaţia omiletică originală Icircn seria problemelor care pot fi urmărite icircn

legătură cu opera unui cărturar din epoca veche din perspectiva istoriei

culturii romacircneşti şi icircn mod special a istoriei limbii romacircne literare

aspectul strict lingvistic al cărţilor lui Antim a fost cel mai neglijat

Descrierea limbii din didahiile mitropolitului pe care o fac Al Rosetti

B Cazacu şi L Onu20

este sumară şi reprezintă doar punctul de plecare

al unei analize care trebuie să se finalizeze cu o monografie lingvistică

Antim Ivireanul Se impune o extindere a cercetării şi asupra celorlalte

lucrări fie scrieri originale tipărite sau rămase icircn manuscris fie tra-

duceri Numai icircn felul acesta vom putea avea o imagine completă a pro-

cesului de icircnsuşire a limbii romacircne icircn varianta literară muntenească de

către Antim Ivireanul a influenţelor pe care celelalte variante literare şi

limba populară le-au impus limbii mitropolitului şi a manierei icircn care

conştient sau nu scriitorul şi traducătorul Antim Ivireanul a folosit

aceste particularităţi lingvistice străine de varianta literară muntenească

propriu-zisă

19

Antim Ivireanul Didahii Postfaţă şi bibliografie de Florin Feifer Bucureşti

Editura Minerva 1983 20

Icircn ILRL2 p 185-191

L i m b a s c r i e r i l o r l u i A n t i m I v i r e a n u l

Antim Ivireanul a icircnvăţat romacircna ca limbă străină1 icircnsuşindu-şi

cu precădere idiomul utilizat icircn Ţara Romacircnească la sficircrşitul secolului

al XVII-lea Graiul muntenesc și norma literară muntenească vor fi fost

asimilate concomitent şi bănuim uneori fără a discerne formele spe-

cifice variantei literare de cele considerate populare Prin cărţile ela-

borate icircn Ardeal sau icircn Moldova şi ajunse la Bucureşti Antim Ivireanul

a putut cunoaşte şi variantele literare de tip nordic dar şi elemente ca-

racteristice graiurilor din zonele respective De asemenea icircnvățarea

unor fapte de limbă nemuntenească icirci putea fi mijlocită și de unele tipă-

rituri care ilustrau cu precădere varianta literară muntenească realizate

icircn decursul secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea care prezentau nu-

meroase trăsături lingvistice nordice din cauze istorice şi culturale

multiple2 Icircn general datorită prestigiului cărţilor bisericeşti traduse şi

1 Nu considerăm necesară reluarea unor informații privind viața lui Antim

Ivireanul și icircmprejurările venirii sale icircn Țara Romacircnească icircn timpul primilor

ani ai domniei lui Constantin Bracircncoveanu Biografia celui care avea să

rămicircnă icircn cultura noastră ca mitropolitul Antim Ivireanul a făcut obiectul mai

multor studii printre care se numără excelenta monografie a lui Gabriel

Ștrempel Antim Ivireanul București Editura Academiei 1997 Menționăm

aici și cartea noastră Proiectul cultural al mitropolitului Antim Ivireanul

Timișoara Editura Marineasa 2007 2 Analiza lingvistică a literaturii romacircnești din epoca veche relevă faptul că

traducătorii diortositorii de texte și ceva mai ticircrziu scriitorii originali au

intuit valoarea unor fapte de limbă comune tuturor romacircnilor sau cel puţin

unor icircntinse arii lingvistice şi le-au folosit icircn textele lor icircn defavoarea unor

elemente strict regionale De exemplu icircn procesul realizării Paliei de la

Orăştie cel mai reprezentativ text redactat icircn varianta literară bănăţeană-

hunedoreană din secolul al XVI-lea traducătorii bdquoau putut considera drept

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 20

scrise de Dosoftei icircn romacircnă şi ca urmare a activității cicirctorva cărturari

şi tipografi care s-au ocupat de apariţia unor scrieri romacircneşti icircn

necesară eliminarea unor fonetisme de circulaţie strict bănăţeană [caltă

bdquocautărdquo luva bdquoluardquo scamn bdquoscaunrdquo nn] care ar fi putut icircngreuna icircnţelegerea

şi implicit difuzarea cărţii dincolo de graniţele provinciei natalerdquo (Ion

Gheţie Rolul textelor coresiene icircn procesul de unificare a limbii romacircne

literare icircn SLLF III Bucureşti Editura Academiei 1974 p 136 vezi și

Alexandru Gafton Palia de la Orăştie ca traducere icircn PO II p 19) Icircn

secolul următor predoslovia lui Simion Ştefan la Noul Testament de la

Bălgrad pune icircn evidență pe de o parte icircnțelegerea de către cărturar a

diferenţelor lingvistice la vorbitorii de limba romacircnă din diferite regiuni ale

ţării şi pe de altă parte strădania (icircncepută de Silvestru) de a găsi o soluţie de

a face accesibil textul şi romacircnilor din alt spaţiu decicirct cel ardelenesc Unele

fragmente din Codex Sturdzanus demonstrează tendinţa copiştilor de a

renunţa la particularităţile variantei literare nord-transilvănene căreia icirci

aparţineau icircn favoarea altora specifice variantei literare munteneşti bdquoicircntr-o

primă şi singulară icircncercare de instituire a unei norme unice supradialectalerdquo

(Gh Chivu Normă şi grai icircn Codex Sturdzanus icircn LR XXXVII 1988 nr 3

p 273 şi 277)

Influenţele icircntre variantele literare specifice unor regiuni diferite apar icircn timp

subtil datorită utilizării textelor icircn alte regiuni decicirct icircn locul unde au fost

elaborate şi icircn felul acesta ca urmare a diversificării mijloacelor de

exprimare a cărturarilor grămăticilor și copiștilor

Modificările icircn norma literară pot reprezenta şi un reflex al evoluţiei la

nivelul-suport al variantei literare graiul după cum afirmă Ion Gheţie bdquoAşa

cum este ilustrată de tipăriturile bălgrădene de la jumătatea secolului al

XVII-lea varianta literară sud-vest ardeleană ne apare picircnă la un punct ca

un compromis icircntre varianta literară munteană şi cea moldoveană [] Nu

este vorba cum s-ar crede la o examinare superficială de un amestec

conştient de fonetisme şi forme sudice (munteneşti) şi nordice (moldo-

veneşti) pentru a obţine un fel de laquonormă medieraquo supradialectală ci de

reflexul normal (mijlocit uneori prin tradiţie) al graiurilor din părţile sud-

vestice ale Transilvaniei (zona Mureşului mijlociu) cu foarte puţine şi icircn

general discutabile icircnricircuriri din afarărdquo (Ion Gheţie Evoluţia normelor

literare icircn tipăriturile ardeleneşti de la sficircrşitul secolului al XVII-lea icircn LR

XXII 1975 nr 5 p 444)

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 21

Muntenia varianta literară moldovenească exercita icircn a doua jumătate a

secolului al XVII-lea o puternică influenţă asupra celei munteneşti

influenţă ce avea să se diminueze icircn primii ani ai secolului următor Icircn

aceeaşi perioadă s-a conturat şi o tendinţă de acceptare icircn sistemul nor-

mativ al limbii cultivate din toate regiunile şi forme ale vorbirii

populare fenomen cu multiple cauze sociale şi politice3

Icircn aceste condiţii idiomul pe care a putut să şi-l icircnsuşească Antim

Ivireanul era unul mai diversificat decicirct varianta literară muntenească

propriu-zisă Concretizarea și dinamica acestuia icircn textele cărturarului

muntean nu poate face decicirct obiectul unei investigații minuțioase care să

treacă dincolo de aprecierile generale formulate picircnă acum

Lucrarea de faţă este consacrată icircn mod special trăsăturilor

fonetice şi morfologice fundamentale ale limbii din textele lui Antim

Ivireanul O analiză a sintaxei propoziţiei şi frazei precum şi o pre-

zentare amănunțită a vocabularului folosit de cărturar icircn scrierile

originale traduceri şi didahii vor face obiectul unei viitoare lucrări

Materialul lingvistic care ne-a permis să facem observaţiile din

paginile următoare a fost excerptat din următoarele texte

- cele trei lucrări originale ale lui Antim tipărite icircn timpul vieţii

sale Icircnvăţătură pre scurt pentru taina pocăinţii Ricircmnic 1705 Icircnvă-

ţătura bisericească Ticircrgovişte 1710 Capete de poruncă Ticircrgovişte

1714

- două texte originale păstrate icircn manuscris Chipurile Vechiului

şi Noului Testament sau Cronograful ilustrat 1 iulie 1709 Aşezămicircntul

mănăstirii Antim 24 aprilie 1713

- o carte a cărei traducere a fost elaborată de mitropolit

Ceasoslov Ticircrgovişte 1715

- o lucrare polemică de dogmatică tipărită de Antim Carte sau

lumină cu dreacutepte dovediri Snagov 1699

3 Ivănescu ILR 2000 p 619 vezi şi Ivănescu Problemele capitale p 372-373

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 22

- textele romacircneşti de scurtă icircntindere care icircnsoţesc cicircteva dintre

cărţile religioase la care Antim Ivireanul a lucrat icircntr-un fel sau altul

Postfaţa la Evanghelia greco-romacircnă Bucureşti 1693 Predoslovia la

Psaltirea slavonă Bucureşti 1694 Dedicaţia din Psaltirea romacircnă

Bucureşti 1694 Dedicaţia din Noul Testament Bucureşti 1703

Dedicaţia din Ceaslov Ticircrgovişte 1715 şi Dedicaţia manuscrisă de pe

exmplarele Evangheliei georgiene Tiflis 1709

- didahiile ţinute icircn perioada 1708-1716 şi cele două scrisori de

apărare trimise lui Constantin Bracircncoveanu icircn 1712

Am utilizat textul stabilit de Gabriel Ştrempel icircn ediţia Antim

Ivireanul Opere Bucureşti Editura Minerva 1972 considericircnd că

editorul a ralizat o transcriere interpretativă corectă a manuscriselor şi

cărţilor originale pe care le-a editat icircn volum Acolo unde am avut dubii

icircn această pivinţă am menţionat poziţia noastră bazicircndu-ne pe consta-

tările de natură lingvistică făcute prin parcurgerea nemijlocită a textelor

needitate picircnă icircn prezent Carte sau lumină cu dreacutepte dovediri Snagov

1699 (exemplarul aflat icircn colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare

bdquoMihai Eminescurdquo din Timișoara cota 601046) Ceasoslov Ticircrgovişte

1715 (exemplarul aflat icircn aceeași instituție Colecţii speciale cota

94665) şi Predoslovia la Psaltirea slavonă Bucureşti 1694 (exemplar

unicat aflat icircn colecţia de patrimoniu a Bibliotecii Judeţene Timiş

număr de inventar CRV I 204)

4 Vezi Anexa

I

F O N E T I C A

I0 Icircn secolul al XVI-lea constituirea unei norme literare se raportează

de obicei la norma lingvistică a graiului din regiunea respectivă Icircn

secolele următoare aderarea la o anumită normă literară se face prin

raportare bidirecţională la norma graiului ce se află la bază (deoarece

varianta literară nu se desparte niciodată definitiv de graiul care a

generat-o1) şi la configuraţia respectivei variante literare icircn epoca pre-

cedentă Astfel icircn cărţile secolului al XVII-lea şi de la icircnceputul

secolului al XVIII-lea se observă pe de o parte o modificare a normei

faţă de perioada anterioară datorată evoluţiei naturale a graiurilor şi

pe de altă parte o rezistenţă la unele modificări din norma lingvistică a

unităţilor sintopice ale limbii populare datorată tendinţei de respectare

a tradiţiei literare Oscilaţia este firească icircn limba veche2 Cele două

realităţi sicircnt vizibile mai ales dacă se urmăreşte icircn paralel situaţia

normei literare icircn textele laice (receptive la evoluţia graiurilor) şi icircn cele

ecleziastice (mai conservatoare) Icircn secolul al XVII-lea limba literară

nu mai porneşte doar de la realitatea lingvistică dialectală aşa cum s-a

icircnticircmplat icircn veacul precedent Mai ales icircn cazul textelor religioase este

evidentă o continuare a normei locale impuse mai icircnainte şi icircn planul

al doilea o evoluţie icircn ton cu dinamica graiului din zona respectivă

I1 Vocale

1 [a]

I111 Vocala [a] etimologică protonică este menținută icircn

cuvinte care şi-au păstrat forma originară şi icircn limba romacircnă literară

modernă cazanie (lt vsl kazanije) DO 9 16 41 47 56 psaltire

1 Posibilitatea ca norma unui grai sau uzul lingvistic să intervină icircn norma

limbii literare există oricicircnd chiar dacă situaţiile icircn care un fapt de limbă

populară accede la statutul de normă literară icircn epoca modernă a exprimării

culte romacircneşti sicircnt destul de rare 2 Eugen Pavel Mihai Iştvanovici şi normele limbii romacircne literare III

Observaţii asupra limbii Chiriacodromionului de la Bălgrad icircn LR XLIV

(1995) nr 5-6 p 218

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 26

(lt vsl iumlntildeagraveeumlograveegraveethuacute) Pred 1694 ftl 3v psaltirea Pred 1694 4

v (icircn)

zadar (lt vsl za daragrave) DO 102 161 229 etc

Acest fapt de limbă este specific normei literare munteneşti icircn se-

colele al XVI-lea ndash al XVIII-lea icircn timp ce icircn texte provenind din

Moldova Transilvania şi Oltenia (deopotrivă laice şi bisericeşti) se

icircnregistrează mai frecvent forma cu [a] gt [ă]3

Am consemnat fonetismul nordic icircn cuvinte de acest tip numai icircn

măhramă (lt tc mahrama) AMAO 337 339

Discutăm aici şi cazul lui balaur (et nec cf alb boljeuml sb

bla(v)or blavur DER) deşi necunoaşterea etimonului face imposibilă

aprecierea certă a vocalei [a] protonice ca reflex al unui [a] identic icircn

forma originară a cuvicircntului Termenul apare la Antim numai cu

fonetismul nordic bălaurul DO 95 bălauri CVNTO 255 CL 2r

bălaurii C 48v bălaurilor DO 69

Mitropolitul s-a putut familiariza cu fonetismul nou din textele

nordice intrate icircn circuitul cultural muntenesc şi icircn cazul unor cuvinte

din Biblia de la Bucureşti unde diortositorii au omis să corecteze după

norma sudică ori să icircnlocuiască icircn Cartea lui Iov4 de pildă

substantivul bălaur (7 12) bălaurul (40 20) bălaurilor (4 10 20 16

38 39)

I112 Vocala [a] protonică etimologică este păstrată icircn maslin

(derivat regresiv din maslină lt vsl maslina lt vsl maslinŭ Rosetti

ILR 1978 p 322) DO 63 70 187 209 CVNTO 243 267

bdquoMuntele Maslinilorrdquo DO 183 Norma este generală icircn epoca veche a

romacircnei literare5 fiind consemnată şi mai ticircrziu icircn secolul al XIX-lea

6

Abaterile de la normă cu [a] gt [ă] (icircn măslin şi derivatele sale formă

ce s-a impus ulterior icircn romacircna literară modernă) sicircnt sporadice icircn

3 Gheţie BD p 96 ILRL 1997 p 293 vezi şi Manea Dosoftei VPS p 97

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 792 4 Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 5 vezi şi MLDV 32 33 bdquomănia

bălaurilorrdquo 5 Densusianu ILR II p 54

6 Vezi DLR sv măslină

Fonetica 27

această perioadă Fonetismul nou este folosit icircn ms 4389 (Facerea 8

11 Deuteronomi 6 11) icircnsă este abandonat icircn textul Bibliei din 1688

ceea ce dovedeşte reticenţa diortositorilor faţă de inovaţia pornită

probabil din vorbirea populară

I113 Vocala [a] posttonică etimologică se păstrează icircn dascal

(lt vsl daskalŭ cf bg scr daskal ngr ) CL 4v 7

r DO

154 dascali CVNTO 306 DO 63 118 151 171 212 dascalii

IcircPTPO 350 355 AMAO 334 DO 92 91 151 Forma etimologică

este generală icircn toată epoca veche a romacircnei icircn toate variantele

literare7 deşi se icircnticirclnesc peste tot şi icircncălcări ale normei

Evoluţia lui [a] neaccentuat la [ă] este consemnată la Antim

Ivireanul icircn dascălul DO 9 51 53 184 dascălului DO 51 54 138

dascălilor DO 34 94

I114 Icircn cazul adverbului măcar (lt ngr 8) apare numai

forma cu [a] neaccentuat etimologic gt [ă]9 ca icircn romacircna literară

modernă IcircBO 375 383 DO 14 44 icircn locuţiunea conjuncţională

măcar că DO 6 16 19 20 23 34 37 40 43 şa Fonetismul

etimologic fusese general icircn perioada precedentă10

dar icircn secolul al

XVII-lea după 1640 forma veche alternează cu cea nouă icircn grade

7 Vezi ILRL 1997 p 293 Manea Dosoftei VPS p 98 Arvinte STLFAC

p 88 8 Provenienţa lui directă din neogreacă icircn limba romacircnă este discutabilă vezi

Mihăescu Influenţa grecească p 156 bdquo[măcar] exista probabil icircn limba

noastră icircncă din veacul al XV-lea după cum ne arată reflexul makar din

documentele slavo-romacircne Cuvicircntul apare pe o arie icircntinsă găsindu-se icircn

bulgară (makaacuter) sicircrbocroată (maacutekar) aromacircnă şi meglenoromacircnă (măcar)

neogreacă () turcă (meacuteger) şi italiană (makari magari) La noi s-a

răspicircndit prin slavi care l-au luat probabil de la bizantini iar aceştia de la

persanirdquo 9 Forma cu [a] nu este considerată de Ov Densusianu ca etimologică ci

obţinută prin asimilaţie regresivă vezi ILR II p 69 10

ILRL 1997 p 293

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 28

diferite icircn texte de provenienţă diversă Varianta literară muntenească

adoptă icircn a doua jumătate a secolului al XVII-lea inovaţia fonetică fapt

evidenţiat prin preferinţa pentru fonetismul nou icircn Pravila de la 1652

Biblia de la Bucureşti11

etc Textele literare de tip nordic păstrează mai

multă vreme norma veche12

I115 Vocala [a] neaccentuată se păstrează icircn adjectivul

arianesc (lt arian (lt vsl arijanŭ) + suf -esc) DO 116 Varianta care

s-a impus ulterior icircn limba literară arienesc (cf arienie) apare icircn ms

524 C şi 549 B ale didahiilor ambele realizate la sficircrşitul secolului al

XVIII-lea13

cu intervenţii icircn text ale copiştilor

2 [ă]

I121 Vocala [ă] neaccentuată se păstrează icircn nădejde (lt vsl

nadežda) şi icircn derivatele sale icircn concordanţă cu norma literară

muntenească nădeacutejde Postf 1693O 397 IcircPTPO 354 IcircBO 369

AMAO 341 DO 23 24 36 37 56 73 75 93 226 etc nădeacutejdea

IcircBO 377 CVNTO 289 DO 8 23 197 nădeacutejdia IcircBO 376 DO

21 23 38 nădiajde DO 25 deznădăjduire DO 36 37 bdquoaş putea

nădăjduirdquo IcircBO 366 nădăjduesc CPO 387 Ded 1715O 411

nădăjduiaşte DO 23 24 nu nădăjdueşti CVNTO 241 nădăjduim

CPO 394 DO 21 nu vă năjduiţi (sic) DO 24 să nu să

deznădăjduiască IcircBO 377 DO 23 75 nădăjduite IcircBO 376

Nu am icircnregistat icircn niciunul dintre textele lui Antim Ivireanul

forme cu ne-

Pe de o parte Antim Ivireanul icircşi edifică exprimarea literară icircntr-un

spaţiu lingvistic icircn care apariţia vocalei [e] icircn locul velarei [ă]

(reflexul romacircnesc normal pentru complexul sonor din etimonul

slavon) nu se produce icircn graiuri şi nu este consemnată icircn textele

11

ILRL 1997 p 293 Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 6 12

Vezi Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 792 13

Vezi Gabriel Ştrempel Copişti de manuscrise romacircneşti picircnă la 1800

Bucureşti Editura Academiei 1959 p 48 vezi şi idem Introducere la

Antim Ivireanul O p LXI

Fonetica 29

culte14

Este aşadar o normă veche statornică şi clară icircn

varianta literară muntenească15

Pe de altă parte icircmprejurările icircn

care Antim a icircnvăţat romacircneşte erau de natură să icircl pună icircn

contact cu acest fenomen prezent icircn texte literare (importante

pentru uzul bisericesc icircn general) din Transilvania şi Moldova

icircn secolele al XVI-lea şi al XVII-lea16

inclusiv icircn Biblia de la

Bucureşti unde din totalul de 23 de forme consemnate pentru

nădejde 10 prezintă fonetismul [e]17

I122 Respecticircnd norma literară generală icircn epoca veche [ă]

medial protonic se păstrează icircn cuvinte de tipul arăta (lt lat

arrectare) DO 25 arătaţi DO 6 ai arătat CVNTO 242 să

14

Consemnarea formelor de tipul nedejde icircn loc de nădejde icircn documente

scrise icircn nordul Moldovei şi al Transilvaniei icircn secolele al XVI-lea şi al

XVII-lea precum şi icircn graiurile actuale din Banat din nordul Moldovei şi din

Transilvania de la nord de Mureş (vezi ALR II SN vol IV h 1655) icirci

determină pe Ion Gheţie şi pe Alexandru Mareş să considere că fenomenul

este o inovaţie a acestor graiuri intrată icircn variantele literare din zonele

respective [ă] ndash [e (ę)] gt [e] ndash [e (ę)] (vezi Gheţie BD p 100 şi Gheţie-

Mareş Graiurile p 78) Această realitate poate avea icircnsă o altă explicaţie

decicirct cea a evoluţiei spontane sugerate de cei doi lingvişti bucureşteni

anume hipercorectitudinea (sau hiperliterarizarea vezi Arvinte Normele

limbii literare icircn BB p XVIII cf Fracircncu 1974 p 58-59) Acest punct de

vedere este argumentat pe larg de Alexandru Gafton (Hipercorectitudinea p

53 şi urm) care observă şi că bdquonu se pot atribui aceste modificări unor arii

compacte fenomenul icircnregistricircndu-se icircn mai multe zone aparţinicircnd unor

dialecte literare diferiterdquo (idem p 134) ca reacţie la velarizare 15

Notăm pentru ilustrarea forţei uzului literar muntenesc icircn privinţa acestui

fapt de limbă că icircn bdquoreeditareardquo de la Dealu (1644) niciuna dintre cele 30 de

atestări ale fenomenului [ă] gt [e] din Cazania lui Varlaam (1643) nu este

păstrată (Fracircncu 1974 p 58-59) 16

Vezi Densusianu II p 70 Gh Chivu Vechi psalmi romacircneşti din secolul al

XVII-lea icircn LR XXI (1972) nr 2 p 147 Fracircncu 1974 p 58 Mirela

Teodorescu Normă şi grai icircn scrierile lui Varlaam icircn SLLF III p 187-188

Manea Dosoftei VPS p 110 şi 314 etc 17

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 9

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 30

arăta DO 10 etc bărbat (lt lat barbatus) DO 98 197 198 235

bărbaţii CVNTO 293 bătricircn (lt lat betranus) IcircPTPO 357 etc

icircmpărat (lt lat imperator) Pred 1694 2v icircmpăratul DO 3 28 41

etc icircmpăratului Pred 1694 ftl şi 3v icircmpărăţiia Pred 1694 5

r păcat

(lt lat peccatum) IcircPTPO 353 şa sănătate (lt lat sanitatis) Pred

1694 5r CPO 387 vrăjmaş (et ns cf vrajbă MDA) DO 33

vrăjmaşi 2v vrăjmaşii DO 8 vrăjmaşului DO 3 7 36 etc

Unele texte nordice din secolul al XVI-lea prezintă pentru astfel

de cuvinte evoluţia lui [ă] la [a] ca fenomen preluat din graiuri18

şi

explicabil prin asimilare vocalică ([ă] ndash [aacute] gt [a] ndash [aacute]) sau numai prin

acţiunea accentului din silaba următoare19

Icircn secolul al XVII-lea feno-

menul apare icircn continuare icircn cărţi religioase şi laice icircnsă cu o pondere

mai scăzută decicirct icircn perioada precedentă Noi l-am identificat o dată icircn

textele lui Antim Ivireanul vrajmaşul IcircBO 369

18

G Ivănescu (ILR 2000 p 562) este de părere că inovaţia a apărut mai icircnticirci icircn

Maramureş iar de acolo bdquoprin migraţii fenomenul a fost dus şi icircn Moldova de

nord (inclusiv Bucovina) Muntenia şi Olteniardquo 19

Vezi explicaţiile icircn detaliu la Puşcariu LR II p 375-381 şi Nandris

Phoneacutetique p 50-51 cf Candrea PS Critica textelor p XXXVI şi CXLIII

care este de părere că icircn aceste situaţii fenomenul presupune dimpotrivă o

păstrare a lui [a] netrecut la [ă]

Icircntre teoriile lingviştilor despre fenomenul trecerii vocalei [ă] protonice la

[a] una aparte susţine Iorgu Iordan icircn Un fenomen fonetic romacircnesc

dialectal ă neaccentuat gt a icircn bdquoRevista filologicărdquo I (1927) nr 1-2

(februarie-iunie) Număr omagial pentru Sextil Pușcariu p 117-154 (punct

de vedere combătut de altfel de Octave Nandris op cit p 50) care icirci

formulează o dublă explicație icircn funcție de tipul fonetic al cuvintelor icircn care

apare bdquoicircnaintea și din cauza unui aacuterdquo (p 137 tipul bărbat ndash barbat) ndash

asimilare vocalică produsă bdquoicircn conformitate cu spiritul limbii noastrerdquo (p

141) sau doar icircn poziție protonică icircn lipsa unui aacute icircn silaba următoare (tipul

bătricircn ndash batricircn) ndash prefacere necondiționată de origine bdquoheteroglosărdquo apărută

icircn vorbirea minorităţilor ce utilizau romacircna ca a doua limbă dar icircn ale căror

sisteme fonetice nu exista un asemenea sunet velar de aici transformarea

trecicircnd şi icircn pronunţia romacircnilor (p 144 și urm)

Fonetica 31

I123 Vocala [ă] neaccentuată apare netrecută la [a] icircn

cuvintele din familia lui pahar (lt magh pohaacuter20

) păharul IcircBO 373

păharnic IcircPTPO 349 păharnicului CVNTO 236 Icircn epoca lui Antim

Ivireanul fonetismul [ă] din păhar şi derivatele acestuia este normă icircn

toate variantele literare continuicircnd situaţia din secolul al XVI-lea Tre-

cerea lui [ă] protonic la [a] sub influenţa vocalei accentuate [a] din silaba

următoare icircn păhar gt pahar a apărut ca o inovaţie icircn Muntenia şi pe alo-

curi icircn Moldova la icircnceputul secolului al XVII-lea21

fără a se impune icircn

perioada imediat următoare ca normă generală a textelor literare Icircn

secolul al XVII-lea forma cu [a] apare sporadic icircn Transilvania (NT 5v

unde se explică prin originea muntenească a primului traducător

Silvestru) şi icircn Ţara Romacircnească (MLD I40 11 13)

I124 Vocala [ă] este păstrată icircn fămeacutee (lt lat familia) CL 20r

DO 235 fămeacuteia DO 44 fămeia DO 44 235 fămeii DO 215

Trecerea lui [ă] la [e] prin asimilare vocalică este atestată icircn

documente icircncă din secolul al XVI-lea şi icircnregistrează o frecvenţă

icircnsemnată mai ales icircn textele din Moldova dar apare şi icircn scrieri

munteneşti şi din Crişana22

Icircn scrierile lui Antim Ivireanul am con-

semnat inovaţia o singură dată icircn derivatul femeesc DO 190 Nu

avem certitudinea că el aparţine discursului iniţial este posibil ca forma

să se datoreze lui Efrem primul copist al predicilor Dintre copiile ulte-

rioare ms 549 B (executat după copia lui Efrem) şi ms N refac forma

veche a cuvicircntului fămeesc respectiv fămesc Icircn ansamblu la copiştii

didahiilor norma oscilează icircntrucicirct icircn versiunile manuscrise ticircrzii ale

didahiilor apare aticirct fonetismul literar actual cicirct şi cel literar icircn perioada

aceea Inovaţia este impusă ca normă a limbii literare abia la icircnceputul

20

Ion Gheţie aduce icircn discuţie şi o altă origine bdquoprobabil din scr pehar cu e gt

ă după o labială icircn poziţie laquotareraquordquo icircn BD p 98 vezi şi Gafton

Hipercorectitudinea p 106 nota 284 care introduce ideea unei etimologii

multiple 21

Gheţie BD p 98 22

ILRL 1997 p 294 vezi şi Gheţie ndash Mareş Graiurile p 44

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 32

secolului al XX-lea icircn 190423

şi este reiterată de icircndreptarul ortografic

din 193224

I125 Păstrarea vocalei neaccentuate [ă] este consemnată şi icircn

alte cuvinte moştenite din latină şi icircn derivate ale acestora pentru care

limba literară modernă a acceptat formele cu [ă] gt [e] fermeca (lt lat

pharmacāre) icircnveli (lt icircn- + -văli lt vsl valiti DLRM) pereche (lt lat

paric(u)la) perete (lt lat par(i)etem) a se speria (lt lat expavorare sau

expavorere CADE)

La Antim Ivireanul ocurenţa acestor termeni este slabă

fărmăcătoare DO 235 fărmăcătoriu CL 1v s-au icircnvălit DO 225

păreche DO 31 păreacuteche CL 8r DO 180 păreţilor

25 DO 58 să

se spară DO 107 şi spăriindu-se DO 107

Momentul atestărilor cu [ă] gt [e] (prin falsă regresiune

vocalică26

) este diferit de la un termen la altul De exemplu pentru

pereche atestarea acestei forme este foarte ticircrzie de pe la mijlocul

secolului al XVIII-lea icircn timp ce speria apare icircn limba cultă din

Muntenia la cronicari cu vreo cincizeci de ani mai devreme27

Inovaţia

din graiurile sudice s-a impus ca normă a limbii literare abia icircn primele

decenii ale secolului al XX-lea Dacă pentru femeie norma modernă

23

Regule ortografice stabilite de Academia Romacircnă icircn anul 1904 Sibiu 1904

p 23 24

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 116 25

Icircn afara ocurenței din didahii termenul părete mai apare icircn manuscrisul de

la mănăstirea Cernica al lucrării Chipurile Vechiului şi Noului Testament

unde textul este modificat faţă de originalul păstrat la Kiev (care a stat la baza

ediţiilor critice ale operei lui Antim Ivireanul din 1962 şi 1972) bdquoA 6-lea

pentru stricarea Vavilonului ticirclcuind scrisoarea ce văzuse icircn părete la ospăţi

ce zicea Mani Thakel Faresrdquo (sn) CVNTCO 298 icircn note vs bdquoA șasia

videnie au văzut iară icircn vreacutemea acestui Valtasar pentru stricarea Vavilonului

cum că va fi prin Chir și prin Darie ticirclcuind scrisoarea ceacuteia ce s-au văzut

ospăticircndu-să Valtasar careacute zicea Mani Thekel Faresrdquo icircn text 26

Hristea Probleme p 312 Gafton Hipercorectitudinea p 127 27

ILRL 1997 p 294

Fonetica 33

este stabilită icircncă din 1904 icircn ceea ce priveşte pe icircnveli şi pereche

S Puşcariu şi Teodor A Naum consemnează bdquoAlături de icircnveli şi

pereche [hellip] se icircntrebuinţează şi formele icircnvăli şi părecherdquo28

şi nu

recomandă una sau alta dintre ele La Antim Ivireanul nu apar decicirct

formele cu [ă]

I126 Prepoziţia către (lt lat contra) este folosită de Antim

Ivireanul cu forma etimologică cătră Pref 1639O 397 Pred 1694 3v

Ded 1694O 399 Ded 1703O 406 IcircPTPO 351 353 354 etc IcircBO

368 369 372 CVNTO 247 249 251 253 etc AMAO 327 etc DO

6 7 14 21 22 27 30 31 34 36 41 43 45 46 47 48 50 etc

Am icircnregistrat rar icircn textele cercetate varianta cu [-e] deşi ea re-

prezintă o inovaţie a graiurilor munteneşti (produsă bdquofie printr-o disi-

milare vocalică fie ca urmare a rostirii moi a lui rrdquo29

fie printr-un

fenomen de fonetică sintactică30

) bdquoMachedoniia o au stăpicircnit Filip [hellip]

către amiazănoapte [] iar icircn Asia cătră apus au icircmpărăţit Antiohrdquo

CVNTO 308 Inovaţia apare constant icircn textele literare laice anticipicircnd

modificarea normei literare din epoca modernă Bazicircndu-se pe rostirea

generală icircn dacoromacircna de odinioară forma etimologică a prepoziţiei

este deosebit de bine reprezentată icircn limba cultă din secolele al

XVI-lea al XVII-lea şi al XVIII-lea31

icircnsă nici mai ticircrziu cătră nu icircşi

pierde icircn totalitate prestigiul astfel icircncicirct Sextil Puşcariu constată că

pentru vorbitorul cult de la mijlocul veacului trecut bdquocătre e [] mai

literar (sn) decicirct cătrărdquo32

deci cătră nu este perceput ca abatere fla-

grantă de la norma literară contemporană

28

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 18 29

Gheţie BD p 176 30

După Puşcariu LR II p 182 către s-a dezvoltat din cătră bdquola icircnceput

numai cicircnd urma un cuvicircnt care forma poziţie moale (către mine dar cătră

casă) Tot aşa se va fi scris odinioară pă masă dar pe mese me vede (forma e

obişnuită icircn Codicele Voroneţean) dar să mă vadărdquo 31

De exemplu icircn Vulgata de la Blaj 1760-1761 cătră este general (vezi

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 793) 32

Puşcariu LR II p 184

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 34

I127 Vocala [ă] se păstrează icircn verbele rădica (lt lat

eradicāre) şi răsipi (lt vsl rasypati) DO 67 rădicăm DO 82 am

rădicat C 32v ai rădicat C 5

v au rădicat DO 45 59 61 75 Ded

1715O 411 s-au rădicat CVNTO 308 DO 48 va rădica DO 66

să (se) rădice CPO 391 DO 45 186 rădicaţ DO 21 etc

răsipeşte DO 74 răsipeacuteşte DO 214 să răsipească DO 60 215

etc

Antim Ivireanul respectă de obicei această normă care fusese

generală icircn secolul al XVI-lea33

dar am consemnat icircn textele sale şi

exemple cu [ă] trecut la [i] m-ai ridicat C 33v

(scris ethegraveaumliacuteecircagraveograve) să

ridicăm CPO 390 Fenomenul trecerii lui [ă] la [i] prin stadiul [icirc]

este o inovaţie a graiurilor din Muntenia şi Transilvania de sud iar sta-

diul intermediar a fost consemnat şi icircn cicircteva puncte din Moldova34

Fonetismul apare icircn texte după mijlocul secolului al XVII-lea mai ales

icircn documente laice dar icircn număr mai redus decicirct forma veche Acesta

continuă să aibă statut de normă literară unică la icircnceput apoi icircn

concurenţă cu cea nouă picircnă ticircrziu35

I128 La substantivul nisip (lt bg nasip DLR) nu am con-

semnat trecerea lui [ă] etimologic la [i] inovaţie a graiurilor munteneşti

(posibil printr-o fază intermediară cu [icirc]36

) De altfel prezenţa

cuvicircntului e slabă apăricircnd doar de două ori icircn textele cercetate

bdquonăsipul măriirdquo DO 6 56 Forma etimologică a cuvicircntului se icircnca-

drează icircn norma generală a vechii romacircne literare şi deocamdată nu se

vede icircn texte tendinţa de a adopta fonetismul nou Acesta apare foarte

rar icircn textele munteneşti literare este atestat icircn ms 4389 cartea

Facerea bdquoŞi va fi seminţiia ta ca nisipul pămicircntuluirdquo (MLDI Facerea

2814) acolo unde icircn textul tipărit al Bibliei din 1688 este prezent

fonetismul tradiţional bdquonăsipul pămicircntuluirdquo Vasile Arvinte icircn studiul

33

Rosetti ILR 1978 p 503 34

Gheţie BD p 100 35

Abia lucrarea normativă din 1932 face precizarea bdquose rosteşte cu i nu cu ă

[hellip] ridicrdquo Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 20 şi 164 36

Arvinte STLFAC p 65

Fonetica 35

lingvistic al acestei cărţi indică icircncă un pasaj37

icircn care ms 4389 conţine

forma nisipul dar textul propriu-zis icircn ediţia MLDI apare astfel bdquoŞi

stricircnse Ioacutesif gricircu mult foarte ca năsipul mării erardquo (Facerea 4149) Şi

Ion Gheţie trimite la forma nouă icircn Biblia din 168838

icircnsă Vasile

Arvinte atrage atenţia că icircn locul indicat de lingvistul bucureştean

(precum şi icircn celelalte pasaje unde apare) cuvicircntul păstrează fonetismul

etimologic39

fapt observat şi de noi Nu am consemnat cuvicircntul cu

forma nouă nici icircn celelalte cărţi ale Vechiului Testament ediţia MLD

Aşadar ocurenţa formei cu [ă] gt [i] icircn textele literare de la sficircrşitul

veacului al XVII-lea este chiar mai slabă decicirct a părut picircnă acum

Un stadiu intermediar cu [e] (cum s-a petrecut cu prăvi gt previ gt

privi) nu a existat pentru cuvicircntul nisip după cum afirmă Ion Gheţie40

Icircn copia didahiilor lui Antim executată de Grigorie Deleanu la 1781

apare totuşi nesipul o singură dată (ms 524 CDO 6) acolo unde icircn

textul cel mai timpuriu al predicilor este scris năsipul Deoarece alte

exemple lipsesc ocurenţa lui nesip aici este suspectă cu aticirct mai mult

cu cicirct icircn această perioadă (sficircrşitul epocii vechi a romacircnei literare)

varianta cultă muntenească impunea forma cu [i] iar cea cu [ă]

caracteriza numai textele redactate icircn varianta moldovenească şi

transilvăneană-bănăţeană41

I129 Vocala [ă] etimologică se păstrează icircn verbul lăcui

(lt magh lakni) DO 42 lăcuesc DO 189 190 lăcueşte C 15r

lăcuia CVNTO 290 296 DO 4 lăcuiră CVNTO 310 au lăcuit

CVNTO 253 256 DO 42 43 va lăcui DO 102 să lăcuieşti DO

45 să lăcuiască IcircBO 374 AMAO 330 337 DO 21 să lăcuiţi

CPO 388 lăcuind CVNTO 257 260 270 299 precum şi icircn

derivatele sale lăcuitori AMAO 329 lăcuitorii DO 118 158 159

lăcuitoriu DO 181 195 lăcuinţa IcircPTPO 353 Aceeaşi situaţie am

37

Ibidem p 65 38

Gheţie BD p 335 ILRL 1997 p 295 39

Arvinte STLFAC p 65 40

ILRL 1997 p 295 vezi şi Iacob Limbajul biblic romacircnesc I p 68 41

Iacob II p 9

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 36

icircnregistrat icircn cazul substantivului săbor (lt vsl sŭborŭ) săborul CL

1r DO 86 116 165 171 săborului DO 138 la fel şi la derivate

săbornicească CL 1r IcircBO 371 săborniceasca IcircBO 375

săborniceştii IcircBO 371

Antim Ivireanul respectă norma impusă de textele culte din

secolul al XVI-lea42

Nu am icircnregistrat forme cu [ă] gt [o] prin asi-

milare parţială sau totală pentru aceste cuvinte deşi evoluţia unui [ă]

etimologic icircn cuvinte icircmprumutate icircn aceeaşi poziţie se produsese icircn

graiurile de tip sudic iar norma literară muntenească icircnregistrase

inovaţia

I1210 Potrivit normei literare din epoca veche [ă] este păstrat

icircn verbul mulţămi (lt (la) mulţi ani cf gr DLR)

mulţămesc C 5v mulţămim C 15

v n-au mulţămit IcircPTPO 360

precum şi icircn familia sa lexicală mulţămirea IcircPTPO 354 mulţămiri

C 55v mulţămitori CL 2

v nemulţămitor IcircPTPO 351 Icircn ansamblul

textelor lui Antim Ivireanul icircnsă aceste forme sicircnt puţine Mult mai

frecvente sicircnt cele icircn care [ă] gt [e] (evoluţie insuficient explicată pentru

toate ariile icircn care apare icircn texte43

) să mulţemim DO 72 126 200

mulţemire C 3r mulţemiri DO 201 mulţemit DO 52 87 232 233

mulţemita CVNTO 242 (cu) mulţemită DO 21 37 142 191 192

CPO 389 mulţemite DO 113 mulţemitor CVNTO 242

mulţemitoriu CVNTO 242 CPO 388 mulţemiţi AMAO 330

nemulţemitor DO 57

Inovaţia din graiurile sudice cu [ă] gt [u] prin asimilare vocalică

apare de trei ori şi numai icircn predici mulţumescu-ţ DO 144

nemulţumirii DO 57 şi nemulţumitoarea DO 203 Icircn ciuda suspi-

ciunilor de intervenţie icircn text este posibil ca forma păstrată icircn cea mai

veche copie manuscrisă a didahiilor (executată de Efrem grămăticul icircn

42

ILRL 1997 p 88 Densusianu ILR II p 65 71 43

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 172 cf Densusianu ILR II p 53 bdquopoate

trebuie să presupunem că ă a devenit e mai icircnticirci icircn formele de ind prez

amăgesc mulţămesc etc unde e putea să-l asimileze pe ă precedentrdquo

Fonetica 37

anii 1722-1725) să reproducă forma utilizată de Antim Ivireanul icircnsuşi

icircntrucicirct chiar dacă ea este rară icircn limba cultă a epocii apare şi la alţi

cărturari (de pildă icircn Istoria Ţăracirci Rumacircneşti mulţemită 6v16 şi

mulţemite 2r12

44) Icircn ms 549 (cel de la Căldăruşani realizat după

exemplarul din 1722-1725) şi icircn ms 524 (din 1781) icircn două din cele

trei ocurenţe cuvicircntul este corectat după norma tradiţională

nemulţămirii şi nemulţămitoarea45

La fel au procedat copiştii şi icircn

cazul cicirctorva dintre formele cu [e] punicircnd icircn evidenţă astfel vitalitatea

normei literare vechi De altfel inovaţia care a impus trecerea lui [ă] la

[u] icircn mulţumi a devenit normă unică pentru limba literară abia din

193246

după ce icircn 1904 ortografia accepta norma dublă mulţumi ndash

mulţămi

I1211 Dacă icircn părete păreche spăria şa [ă] etimologic icircşi

menţine poziţia de fonetism literar icircn textele religioase din Ţara

Romacircnească deci şi la Antim Ivireanul icircn cazul altor cuvinte cu [ă] icircn

aceeaşi poziţie am constatat icircn scrierile mitropolitului muntean pre-

ferinţa pentru varianta nouă necaz (lt vsl nakazu) DO 75 159

necazul DO 61 necazului DO 159 necazuri DO 61 82 151

186 necazurile CVNTO 244 DO 158 163 228 (ne-)am necăjit

AMAO 334 DO 160 Cuvicircntul este rar folosit cu fonetismul etimo-

logic năcazurile Ded 1703O 407

Inovaţia s-a produs icircn Ţara Romacircnească probabil mai icircnticirci ca

disimilare vocalică [ă] ndash [ă] gt [e] ndash [ă] icircn verbul a necăji extinsă apoi

şi la substantivul necaz determinicircnd o modificare icircn configuraţia

exprimării culte dacoromacircne varianta cu [e] devine normă a

44

Istoria Ţăracirci Rumacircneşti atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino

Ediţie critică studiu lingvistic glosar şi indice de nume proprii de Otilia

Dragomir Bucureşti Editura Academiei 2006 Cf Ion Gheţie BD p 102 şi

ILRL 1997 p 295 care semnalează inovaţia icircn documente munteneşti abia

după 1750 iar icircn textele literare ale epocii o singură dată icircn Evanghelia din

1760 45

Vezi DO 57 203 notele de subsol 46

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 23

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 38

dialectului literar muntenesc (se găseşte la cronicari icircn Biblia din

1688 icircn documente etc) faţă de aria dialectală nordică unde apare

constant picircnă icircn secolul al XIX-lea forma etimologică (la 1757

Dimitrie Eustatievici Braşoveanul foloseşte numai forma cu [ă]47

tot

astfel icircn Vulgata de la Blaj 1760-1761 bdquofonetismul mai apropiat de

etimon este cvasigeneralrdquo48

iar icircn veacul următor scriitorii ardeleni şi

moldoveni păstrează icircn operele lor forma arhaică49

)

Aceeaşi realitate lingvistică se constată şi icircn cazul lui blestem şi

blestema (lt lat blasphemare) Antim Ivireanul foloseşte icircn exclusivitate

forme cu [e] şi [ecirca] blestem IcircBO 367 AMAO 334 336 340 343

DO 100 120 blestemul CVNTO 247 a blestema CVNTO 259

DO 81 91 bleacutestemă CL 1r blestemă CVNTO 252 blestemăm DO

26 s-au blestemat DO 62 să blesteme CVNTO 259 blestemată

IcircBO 367 DO 24 82 96 100 173 blestemicircnd CVNTO 245 266

DO 53 blestematul DO 38 205 blestemaţilor IcircPTPO 354

Forma etimologică rămicircne normă a variantelor literare nordice

icircn timp ce [ă] gt [e] icircn dialectul literar muntenesc din a doua jumătate a

secolului al XVII-lea pornind de la o inovaţie a vorbirii populare50

Prezenţa formei vechi la sficircrşitul secolului al XVII-lea icircn texte diferite

din Ţara Romacircnească se explică fie ca o reminiscenţă a normei generale

odinioară icircn dacoromacircna populară şi icircn varianta ei cultă fie ca influenţă

a textelor nordice care stau la baza unor realizări tipografice munteneşti

(icircn Biblia din 1688 de pildă)

I1212 Icircn cuvacircntul biserică (lt lat basĭlica) şi icircn derivate

norma literară generală icircn a doua jumătate a secolului al XVII-lea

oglindea al doilea stadiu de evoluţie a vocalei protonice de la latină icircn

limba romacircnă şi anume pronunţia cu [e] protonic După Al Rosetti

fenomenul este icircnregistrat la scară largă icircncă din secolul al XVI-lea

47

Mariana Costinescu Normă şi dialect icircn primele gramatici romacircneşti icircn

SLLF II 1972 p 12 48

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 793 49

Vezi referiri la scriitori din secolul al XIX-lea la Frăţilă Tacircrnave p 38 50

ILRL 1997 p 294 Gheţie BD p 98

Fonetica 39

cicircnd bdquoforma asimilată besěrecă [] este generalărdquo51

Totuşi icircn cele

mai multe texte din prima etapă a romacircnei literare cele două forme

alternează Chiar dacă icircn veacul al XVI-lea [e] protonic icircn acest cuvicircnt

reprezenta un fapt nou icircncă el s-a impus repede icircn limba textelor

bisericeşti ajungicircnd ca icircn vremea lui Antim Ivireanul să constituie un

fenomen bdquoclasicrdquo cu o pondere mult superioară icircn texte faţă de aspectul

arhaic cu [ă] Icircn literatura de specialitate păstrarea lui [ă] etimologic icircn

cuvicircntul discutat este considerată normă şi icircn ultima perioadă a vechii

romacircne literare icircn toate ariile culturale52

icircnsă ponderea fonetismului

arhaic infirmă acest lucru De pildă la Dosoftei icircn Viaţa şi petreacerea

svinţilor bdquoă este păstrat icircn cuvicircntul băsearică (lt lat basilica) icircntr-o

singură ocurenţă nov 144v18 celelalte atestări semnalează trecerea lui

ă la erdquo53

Prin urmare norma nu mai poate fi cea arhaică icircntrucicirct uzul

icircn cele mai multe texte literare s-a orientat spre inovaţie Atestările

termenului icircn discuţie icircn textele munteneşti icircncepicircnd cu mijlocul

secolului al XVII-lea indică icircnsă o nouă tendinţă de rostire şi scriere a

sa cu [i] icircn prima silabă deşi nu se poate vorbi icircncă ţinicircnd cont de

numărul formelor cu [i] icircn detrimentul celor cu [e] de o schimbare a

normei literare sudice

Icircn orice moment al activităţii sale Antim Ivireanul scrie sau pune

sub tipar forme cu [e] Pred 1694 beseacuterecii beseacutericească (4v) CL

1699 beseacuterica (3v4

r 20

v 21

v 22

v 24

r 25

r 25

v 26

r 26

v 27

r 28

r)

beseacuterică (23v 24

v 25

r 27

r) beseacuterici (21

v) beseacutericii (ftl

r 20

v 22

r 26

r

26v 27

r 28

r) beseacutericilor (22

r) etc Ded 1703 beseacuterica (O 407)

besericeşti (O 407) IcircPTP 1705 beseacuterica (O 353 355 358) beseacuterecă

(O 360) beseacuterecii (O 350 355 358) beseacutericii (O 361) CVNT 1709

beseacuterica (O 245 277 279 280 297 300 301) beseacuterică (O 262 283

286) beseacutericei (O 294) beseacuterici (O 254) beseacutericii (O 286 288 289

291 297) etc IcircB 1710 beserecesc (O 378) beseacuterică (O 371 376

379 382) besericească (O 365) besericeşti (O 382) beseacuterici (O 372

51

Rosetti ILR 1978 p 502 cf Munteanu ndash Ţacircra ILRL 1983 p 72 52

Manea Dosoftei VPS p 463 53

Ibidem p 111

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 40

375) beseacutericii (O 365 367 375 376) AMA 1713 beseacuterica (O 327

330) beseacuterică (O 326 327 330) besericească (O 328) beseacuterici (O

326) beseacutericii (O 325 326 328 329 331) etc CP 1714 beseacuterica (O

388) beseacuterică (O 387 389 394) beseacutericii (O 388 394) besericească

(O 387 390) besericeşti (O 390 392) Ded 1715 beseacuterica (O 410)

beseacutericii (O 409) besericeşti (O 409)

Pe licircngă acestea icircn textele lui Antim Ivireanul apar şi forme cu

fonetismul nou muntenesc cu [e] protonic gt [i] Ded 1694 biseacuterică

(O 399) CL 1699 bisearica (20v) bisearicii (20

v) IcircB 1710 biseacuterica

(O 382) C 1715 bisearecă (13r) biseacuterica (21

v 51

r) Frecvenţa

situaţiilor icircn care este icircncălcată norma literară este mult inferioară celei

a situaţiilor cicircnd se respectă norma Constatăm de asemenea că

inovaţia icircnsoţeşte norma pe tot parcursul activităţii lui Antim fără o

modificare a ponderii formei populare de la o etapă la alta Aceste două

fapte indică la Antim Ivireanul asimilare concomitentă a celor două

modalităţi de pronunţie şi de scriere a cuvicircntului Cu toate că există

posibilitatea ca unele dintre formele cu [i] descoperite icircn textele lui

Antim icircn forma păstrată picircnă la noi să nu aparţină autorului (faptul că

apar aticirct de rar şi cu precădere icircn texte tipărite de altcineva ndash Gheorghe

Radovici este tipograful lucrărilor din 1710 şi 1715 ndash icircndreptăţeşte o

atitudine circumspectă cu aticirct mai mult cu cicirct dedicaţia din 1715 text

cu siguranţă mai atent aşezat icircn tipar prezintă numai forme cu [e] pe

cicircnd icircn cuprinsul ceaslovului apare şi varianta cu [i]) ocurenţele din

Ded 1694 şi cele din CL 1699 demonstrează cele afirmate anterior

despre limba deprinsă şi utilizată de acesta

Icircn predici norma literară este respectată prin notarea constantă a

vocalei [e] protonice icircn beseacuterica (O 6 42 51 57 62 85 86 88 108

110 111 112 124 136 146 165 173 204 231) beseacuterică (O 6 31

32 41 43 45 46 62 63 65 68 73 85 90 101 103 108 129 193

203 223 227 231) besericească (O 116 193 230) besericesc (O

124 202 231) beseacutericeşte (O 28) besericeşti (O 28 30 82 99 210

226 233) beseacuterici (O 34 72 117 192 204) beseacutericii (O 31 32 35

42 45 50 57 58 72 82 86 91 94 105 116 135 151 170 172 199

204 231 233) beseacutericilor (O 117)

Fonetica 41

Pe licircngă aceste forme copia din 1722-1725 a didahiilor prezintă

cicircteva ocurenţe ale formei noi munteneşti cu [i] biseacuterică (O 6 20 31

125) bisericesc (O 125) bisericească (O 188) biseacuterici (O 23 26 99)

biseacutericii (O 31 94 148 188)

I1213 Vocala [ă] protonică neaccentuată gt [o] icircn folos (lt ngr

) noroc (lt vsl narokŭ) norod (lt vsl narodŭ) zăbovi (lt vsl

za-baviti) şi icircn derivatele lor folos Ded 1694O 399 IcircPTPO 349

351 AMAO 327 341 DO 7 19 22 23 24 29 34 39 68 etc

folosul Pred 1694 3v Ded 1694O 399 AMAO 328 336 342 343

DO 7 22 35 63 72 folosi DO 72 nu folosesc DO 55 s-au

folosit DO 36 59 vom folosi DO 36 să folosiţi DO 34

folositoare Pred 1694 3v folositori DO 63 folosinţă Pred 1694

4v DO 63 etc norocie Ded 1715O 411 norocire Ded 1709O

411 DO 63 norocită Pred 1694 5r DO 126 139 191 201

norociţ DO 87 norociţilor Pred 1694 4r norod CL 31

v IcircPTPO

357 IcircBO 376 CPO 389 394 Ded 1715O 410 DO 21 22 78

86 norodul DO 28 42 60 63 69 75 norodului IcircBO 367 CPO

389 390 DO 7 21 32 41 45 63 Ded 1715O 411 noroadele

DO 51 67 noroadelor DO 5 66 etc zăboveşte DO 102 au

zăbovit DO 75 zăbovind DO 196

Trecerea lui [ă] la [o] prin asimilare vocalică [ă] ndash [o] gt [o] ndash [o]

icircn cuvinte ca folos noroc şi norod şi prin disimilare vocalică [ă] ndash [ă] gt

[ă] ndash [o] icircn zăbovi este o inovaţie destul de timpurie icircn unele graiuri

dacoromacircne54

cu atestări icircn textele literare chiar icircn perioada de picircnă la

164055

Tendinţa este aceea de impunere a inovaţiei (fonetismul nou se

icircnticirclneşte icircn texte din Moldova Banat-Hunedoara Ardeal şi Ţara

Romacircnească) deşi unii autori privilegiază fonetismul vechi (de pildă la

Dosoftei icircn Viaţa şi petreacerea svinţilor bdquotoţi aceşti termeni [noroc

54

Gheţie BD 101-102 55

ILRL 1997 p 89 Rosetti ILR 1978 p 503 şi 540 cf Densusinau ILR II

p 53 70

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 42

norod noroi] apar cu fonetismul etimologicrdquo56

) ori icircl folosesc icircn

alternanţă cu cel nou Icircn cazul lui zăbăvi ndash zăbovi alternanţa s-a

manifestat picircnă ticircrziu icircn epoca premodernă

Antim Ivireanul respectă norma curentă icircn varianta literară din

vremea sa dar foloseşte de cicircteva ori numai icircn cazul lui norod şi

fonetismul etimologic (mai prezent icircn textele literare nordice) nărod

CL 8v 31

v Ded 1694O 399 nărodului CPO 388

I1214 Vocala [ă] accentuată (lt lat aacute + n + voc) gt [icirc] icircn

ficircnticircnă (lt lat fontana) icircnticirci (lt lat antaneus) micircnă (lt lat manus)

după norma literară a vremii ficircnticircnă CVNTO 260 DO 20 ficircnticircni

DO 260 icircnticirci Postf 1693O 397 IcircPTPO 351 352 255 CVNTO

253 255 256 257 258 262 DO 17 23 25 30 35 38 46 47 48

56 59 etc bdquoicircnticirce pricinirdquo Ded 1694O 398 micircnă CVNTO 295

296 AMAO 330 CPO 393 DO 21 86 117 136 144 225 micircna

DO 170 Fenomenul se recunoaşte icircn toate cuvintele moştenite din

latină cu un [aacute] latinesc icircn aceeaşi poziţie57

Nu am consemnat la

Antim Ivireanul forme cu stadiul [ă] (cf fontaacutena gt fontŠnă gt făntŠnă

gt fănticircnă gt ficircnticircnă58

ori manus gt mănu gt micircnă) care fuseseră active icircn

majoritatea textelor din secolul al XVI-lea59

şi care mai apăreau icircn

vremea cărturarului muntean icircn varianta literară nordică (la Dosoftei60

icircn ms 45 al Bibliei din 168861

etc) Ceea ce fusese la icircnceput o inovaţie

a graiurilor munteneşti s-a extins şi la nivelul altor graiuri a intrat icircn

variantele literare corespunzătoare şi a rămas icircn norma literară

modernă

56

Manea Dosoftei VPS p 114 57

Rosetti ILR 1978 p 251 bdquoCa o urmare a acţiunii lui n asupra vocalei

precedente [] a latin accentuat a trecut icircn romacircnă mai icircnticirci la ă şi apoi la icirc

lat canis gt căne gt cicircne (cf tosc qen romacircna a mers deci mai departe pe

calea icircnchiderii prin crearea timbrului icirc)rdquo 58

Arvinte STLNM p 2 vezi şi Ivănescu ILR 2000 p 208 59

Rosetti ILR 1978 p 544-545 60

Manea Dosoftei VPS p 112-113 61

Arvinte STLNM p 2

Fonetica 43

3 [e]

I131 Vocala [e] medială atonă etimologică s-a păstrat icircn

cuvinte ca adevăr (lt lat ad de verum) AMAO 344 346 adevărul

DO 36 45 51 adevărului DO 4 7 8 etc adevărat Pred 1694 2r

2v IcircPTPO 349 351 352 DO 8 11 15 19 23 30 32 33 42 44 51

etc adeverinţă Pred 1694 4v bdquosă adevăra şi leacutegea postuluirdquo DO

35 aşijderea (lt a(c)şi (lt lat eccum + sic) + vsl (tako)rsquode + -re

DA) Pred 1694 2v DO 7 18 22 24 37 75 88 93 97 101 111

121 124 137 etc IcircPTPO 351 358 IcircBO 378 382 CVNTO 318

AMAO 337 341 345 CPO 392 foamete (lt fămetos gt fometos bdquocu

ă gt o sub influenţa consoanelor labialerdquo62

) CVNTO 274 284

foametea DO 61 pretutindenea (lt lat per + totum + inde + re gt dr

pretutindere gt pretutindene(a)) CL 17r CVNTO 295 DO 58 și

petutindenea (sic) DO 202 prieten (lt bg prijaten) şi derivatele sale

priiaten DO 55 182 priiateni Pred 1694 3v CL 16

r 16

v 25

r 29

r

DO 81 123 164 165 181 bdquoicirci prieteneacuteşte cu Dumnezeurdquo DO 167

bdquovă icircmprietenesc cu Dumnezeurdquo DO 172 ucenic (lt vsl učenikŭ)

Pred 1694 3r DO 38 54 101 etc ucenici CL 6

r DO 54 56 79

80 etc ucenicilor CL 6v DO 9 10 11 58 etc veni (lt lat venire)

veni (perf s III sg) CVNTO 293 bdquonu ne venim icircn firerdquo DO 25 am

venit DO 22 au venit DO 30 61 66 CVNTO 280 281 294

venind CVNTO 263 279 290 venirea DO 4 32 46 CVNTO 298

Pe licircngă norma literară din Muntenia (care s-a impus ulterior ca

normă a romacircnei literare moderne) icircn textele lui Antim Ivireanul apar

şi cicircteva exemple cu [e] gt [i] dar nu la toate cuvintele menţionate mai

sus şi destul de rar aşijdirea IcircBO 379 380 381 driptatea C 7r pre-

tutindinea CL 16v C 6

v ucinici CL 4

v ucinicii DO 5 ucinicilor

C 5v DO 5 Fenomenul trecerii lui [e] la [i] icircn acest tip de context

fonetic bdquoeste caracteristic textelor scrise icircn zonele unde se vorbea

subdialectul nordicrdquo63

icircn secolul al XVII-lea dar tendinţa generală

(pusă icircn evidenţă de ocurenţa exemplelor cu [e] gt [i] icircn textele laice şi

62

Rosetti ILR 1978 p 109 63

ILRL 1997 p 297

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 44

religioase din veacurile al XVII-lea şi al XVIII-lea cu deosebire după

1750) este aceea de slăbire a fenomenului la nivelul limbii culte Totuşi

pentru unele cuvinte oscilaţia icircntre norma literară generală şi

icircnchiderea lui [e] rămicircne un fapt real icircn aspectul cultivat al limbii

romacircne picircnă ticircrziu icircn epoca modernă Astfel la icircnceputul secolului

trecut icircn limba literară era consemnată perechea prieten ndash prietin dar

se recomanda forma cu [e] icircn cazul lui aşişderea (aşijderea)64

I132 Vocala [e] medială atonă etimologică s-a păstrat şi icircn

situaţiile icircn care ea este urmată icircn silaba finală de un [e] (mai ales icircn

formele de singular cu articol hotăricirct şi icircn construcţia pluralului

articulat la unele substantive feminine şi neutre) apele DO 65 175

180 185 209 aproapele DO 48 51 52 53 54 cugetele DO 46

73 203 jărtvele DO 153 jirtvele DO 5 mirele DO 113

păcatele DO 11 26 36 46 49 64 65 66 70 71 91 92 93 95

98 99 100 etc părintele IcircPTPO 350 351 DO 17 45 48 83 86

112 125 133 150 200 205 229 etc sufletele IcircBO 382 DO 5

12 22 28 42 81 91 92 106 116 etc umbletele C 1715 21v etc

Fenomenul trecerii lui [e] la [i] icircn aceste contexte a fost

consemnat icircn secolul al XVI-lea icircn documente de pe teritoriile nordice

ale dacoromacircnei (Moldova Transilvania şi Banat) şi mai puţin din sud

(Oltenia) Icircn secolul următor aria sa de răspicircndire se lărgeşte

cuprinzicircnd şi Muntenia şi de asemenea accede icircn textele literare laice

şi religioase dar fără a constitui icircn general normă a vreunei variante

literare Nici măcar la Dosoftei care este unul dintre cărturarii cei mai

receptivi la faptele de limbă populare bdquofenomenul trecerii lui e

neaccentuat icircn poziţie medială şi finală la i nu este caracteristic (sn)

[] Dovadă sicircnt formele duble dintre care icircn anumite cazuri mitro-

politul a preferat pe cele care ulterior au devenit literarerdquo65

De altfel

secolul al XVII-lea reprezintă apogeul acestui fenomen la nivelul

textelor literare numărul ocurenţelor scăzicircnd icircn secolul al XVIII-lea şi

64

Regule ortografice 1904 p 26 şi 19 65

Laura Manea Dosoftei VPS p 129

Fonetica 45

mai ales după 1750 cicircnd icircn textele religioase tipărite se generalizează

varianta literară muntenească cu [e]

La Antim Ivireanul fonetismul literar este uneori icircnsoţit de cel

popular Cazurile icircn care se constată icircnchiderea lui [e] la [i] icircn acest

context fonetic sicircnt chiar mai numeroase decicirct cele icircn care evoluţia s-a

produs icircn situaţia descrisă la punctul I131 cugetile C 14r

cumpenile CVNTO 247 ferestrile CVNTO 287 mirile C 13v

numerile CL 9r picircntecile IcircBO 370 CVNTO 283 razile DO 10

simbetile AMAO 335 sufletile C 14r 54

v umbletile C 1715 21

v

Aceste forme ar fi putut să-i fie sugerate lui Antim Ivireanul de

uzul lingvistic al mentorului său din primii ani ai şederii sale icircn Ţara

Romacircnească moldoveanul Mitrofan Tot el ca diortositor intervenise

şi asupra Bibliei de la Bucureşti deoarece icircn textul din 1688 există

cicircteva locuri icircn care apar forme cu [i] acolo unde icircn traducerea lui

Milescu şi icircn varianta muntenească ms 4389 este icircntrebuinţată forma

literară braţile (BB) ndash braţele (ms 45) MLDI 2716 dobitoacile

(BB) ndash dobitoacele (ms 45 ms 4389) MLDI 345 hainilor (BB) ndash

hainelor (ms 45 ms 4389) MLDI 2727 hiclişug (BB) ndash vicleşug

(ms 45) MLDI 2735 icircngirii (BB) ndash icircngerii (ms 45 ms 4389)

viniră (BB) ndash veniră (ms 45 ms 4389) MLDI 3735 etc

Pe de altă parte prezenţa formelor cu [i] icircn copiile din secolul al

XVIII-lea ale didahiilor (ms 549 B ms 524 C ms 67 N) acolo unde

icircn cea mai veche variantă manuscrisă păstrată (ms 3460 a lui Efrem

grămăticul 1722-1725) există fonetismul etimologic demonstrează

icircntrebuinţarea constantă a inovaţiei la nivel popular (poate ca normă

secundară) icircn Muntenia capetile Dms 524 CO 27 hainile Dms

524 CO 70 74 76 84 164 202 211 219 mirile Dms 549 B ms

67 NO 113 păcatile Dms 549 BO 203 razile Dms 524 CO 19

52 58 etc De altfel icircn ceea ce priveşte răspicircndirea teritorială a

formelor cu [i] astăzi hărţile atlaselor lingvistice indică Banatul vestul

Crişanei Moldova şi icircntreaga Muntenie

I133 [-e] final aton apare netrecut la [-i] anume AMAO 243

310 CPO 394 bate DO 34 IcircPTPO 359 va bate DO 55 cine

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 46

DO 9 11 12 21 26 30 etc cuvinte Pred 1694 4v IcircPTPO 361

haine DO 49 107 192 CVNTO 265 AMAO 346 hrisoave

AMAO 339 mare CVNTO 298 noapte Pred 1694 4r nume

CVNTO 244 269 292 311 AMAO 331 333 354 DO 8 18 27

53 82 87 88 114 sicircnge CVNTO 301 suspine DO 110 să

suspine DO 219 toate DO 5 6 7 8 9 să veacutede Pred 1694 2r etc

Fără a se ridica la statutul de normă literară icircnchiderea lui [-e]

final la [-i] se icircnticirclneşte pe tot parcursul epocii vechi cu precădere icircn

textele elaborate icircn Moldova sau datorate unor moldoveni ori unor

texte de bază moldoveneşti Icircn regiunile sudice ale Dacoromaniei apare

sporadic icircn documentele din Oltenia icircncă din secolul al XVI-lea iar icircn

jumătatea estică a Munteniei după 1600 ca reflex al situaţiei existente

icircn graiurile de acolo icircn acea epocă66

I134 Icircn prepoziţiile de pe şi compusele de la de pe etc [-e]

se păstrează nealterat după norma impusă de tradiţia literară

bisericească icircncă din secolul al XVI-lea Nu am consemnat nicăieri la

Antim Ivireanul fonetismul popular specific graiului moldovenesc di

pi etc (şi care apare sporadic şi icircn alte regiuni nordice67

) deşi el apare

(e adevărat rar) icircn texte religioase munteneşti din epoca lui Antim

Ivireanul68

Icircn istoria limbii romacircne literare icircn ciuda relativ frecventelor

ocurenţe icircn texte religioase şi laice (mai ales din Moldova) icircnchiderea

lui [e] neaccentuat medial şi final (ori a lui [e] din cuvinte atone icircn

frază) la [i] nu a funcţionat ca normă a exprimării culte O icircncercare de

revigorare a fonetismului popular icircn direcţie cultă se icircnregistrează icircnsă

la icircnceputul secolului al XIX-lea icircn Moldova icircn cărţile realizate icircn

tipografia bdquoAlbineirdquo bdquocunoscută fiind tendinţa lui Gr Asachi de a

66

Ion Gheţie Graiurile dacoromacircne icircn secolele al XIII-lea ndash al XVI-lea (pacircnă

la 1521) Bucureşti Editura Academiei 2000 p 17 67

Gheţie BD p 109 vezi şi Densusianu Ţara Haţegului p 25 şi 51

Uriţescu Nordul Banatului p 59 Botoşineanu Valea superioară a

Someşului Mare p 72-73 68

ILRL 1997 p 298

Fonetica 47

repune icircn drepturi unele norme dialectale moldoveneştirdquo69

icircn timp ce icircn

Ţara Romacircnească Ion Heliade Rădulescu recomanda fonetismul de

pentru că bdquoeste mai clasicrdquo70

I135 Cuvicircntul străin (lt lat exterrenus sau exterrinus71

) şi

derivatele lui apar cu fonetismul etimologic [e] aton strein-ă IcircPTPO

360 IcircBO 377 AMAO 341 DO 33 103 124 147 153 171 231

streinul DO 148 streini C 2r 24

r CVNTO 244 etc AMAO 326

icircnstreinat C 22v icircnstreineacuteze AMAO 336 streinătatea DO 6 etc

Vocala icircn discuţie a cunoscut icircn istoria limbii romacircne două

evoluţii Cea mai timpurie este [e] gt [i] prin asimilare vocalică re-

gresivă atestată icircn secolul al XVI-lea icircn textele rotacizante la Coresi

şi icircn Palia de la Orăştie Cealaltă [e] gt [ă] se explică fie prin analogia

termenilor formaţi cu stră- fie prin velarizarea lui [e] după consoana

[r]72

este specifică nordului dacoromacircnesc şi după atestările icircn textele

literare şi icircn documente apare icircn secolul al XVI-lea dar se manifestă

mai pregnant icircn veacul următor Icircn textele lui Antim Ivireanul am

consemnat ambele forme de inovaţie populară icircnsă rar striin IcircPTPO

360 DO 124 striini CVNTO 276 DO 6 străin-nă IcircPTPO 359

IcircBO 380

Fonetismul etimologic [e] icircşi păstrează statutul de normă literară

icircn toată epoca veche folosit icircn primele gramatici romacircneşti (a lui

69

Iacob Limbajul biblic romacircnesc I p 69 70

Heliade Scrieri lingvistice p 105 71

Etimologia lui străin reprezintă icircn continuare o problemă neelucidată Icircn

articolul Icircn legătură cu etimologia lui străin icircn SCL XXVI 1975 nr 2

p 175-182 Ion Gheţie a analizat critic soluţiile propuse şi argumentate de-a

lungul timpului pentru etimonul lui străin şi a ajuns la concluzia că bdquoforma cu e

(strein) pare a fi cea mai veche icircn domeniul dacoromacircnesc şi se plasează icircn

consecinţă cel mai aproape de etimonul latinrdquo (p 179) lt lat exterrenus sau

exterrinus Noi am pornit icircn analiza noastră de la acest punct de vedere Vezi

şi Densusianu ILR II p 72 72

Densusianu ibidem II p 72 respectiv Ion Gheţie Icircn legătură cu

etimologia p 179

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 48

Eustatievici Braşoveanul la 1757 şi a lui Macarie cca 1772 aici

alături de străin73

) şi la icircnceputul epocii moderne dar spre sficircrşitul

secolului al XIX-lea concurenţa formei mai noi cu [ă] icircl face să cadă icircn

desuetudine Ortografia din 1904 icircl prezintă ca a doua opţiune icircn norma

oscilantă străin ndash strein74

Icircndreptarul din 1932 recomandă doar

varianta străin75

dar autorii precizează că bdquoalături de străin se

icircntrebuinţează şi forma streinrdquo76

Icircn privinţa surselor de unde cele două forme populare au pătruns

icircn scrierile lui Antim Ivireanul deducem că străin reprezintă o infiltrare

a unui fapt de limbă popular nordic preluat probabil prin intermediul

vreunui text literar icircn timp ce striin a putut pătrunde direct din vorbirea

populară specifică tuturor locurilor icircn care Antim a activat Ricircmnic

Snagov Ticircrgovişte şi Bucureşti

Hărţile lingvistice actuale (vezi ALR SN V h 1355) evidenţiază

faptul că pe teritoriul care ne interesează forma strein se

icircntrebuinţează astăzi icircn nordul şi estul Munteniei iar striin icircn

vestul Munteniei Oltenia cunoaşte varianta strin mai nouă

obţinută prin contragerea celor doi [i] din striin Icircn mod cert

această configuraţie dialectală nu reflectă şi starea de acum trei

sute de ani Au intervenit modificări a existat o evoluţie

Comenticircnd existenţa lui striin icircntr-un document scris icircn regiunea

Bucureştiului de la icircnceputul secolului al XVIII-lea I Gheţie şi

Al Mareş afirmă că este posibil ca aria lui striin să fi fost icircn acea

perioadă mai largă decicirct icircn zilele noastre extinzicircndu-se spre

est77

Deşi argumentul este precar (icircntrucicirct documentul putea fi

scris de un vorbitor al graiurilor din vestul Munteniei sau din

73

Vezi Mariana Costinescu Normă şi dialect icircn primele gramatici romacircneşti

icircn SLLF II 1972 p 14 şi 21 74

Regule ortografice 1904 p 28 75

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 175 76

Ibidem p 15 77

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 86 87 Ion Gheţie art cit p 179

Fonetica 49

Oltenia78

) el trebuie luat icircn considerare mai ales că este sprijinit

şi de alte constatări după cum va fi arătat icircn cele ce urmează

Icircn textele propriu-zis ale lui Antim Ivireanul am consemnat

ambele forme de inovaţie populară specifice epocii icircnsă rar

Abaterile de la norma literară sicircnt rare şi la Efrem grămăticul icircn

copia din 1722-1725 a didahiilor lui Antim Ocurenţele formelor

cu [ii] din aceste texte nu permit formularea unei concluzii

privind extinderea ariei lui striin faţă de cea a lui strein icircn

vorbirea necultivată din secolul al XVIII-lea icircn Ţara

Romacircnească Pe de o parte sicircnt prea puţine pe de altă parte

Antim Ivireanul ar fi putut prelua varianta striin din graiul

oltenesc din preajma Ricircmnicului şi să o folosească şi mai ticircrziu

accidental cicircnd a activat la Tacircrgovişte şi la Bucureşti fără ca ea

să fie obişnuită şi icircn limba vorbită icircn aceste regiuni din aria

estică a Ţării Romacircneşti

Nu acelaşi lucru putem spune despre versiunilor copiate ale

didahiilor mitropolitului muntean de după 1725 Ne referim la

ms 549 al predicilor realizat icircntre anii 1730-1740 de către un

copist necunoscut79

După cum demonstrează Gabriel Ştrempel

exemplarul a fost lucrat destul de neglijent după manuscrisul

grămăticului Efrem80

Pe licircngă greşelile de transcriere (omiterea

unor litere repetarea vreunei silabe etc) autorul ms 549 a

realizat unele modificări ce vizează aspectul lingvistic al

textului Ne interesează aici icircn mod special opţiunea copistului

pentru formele strein şi striin Icircn textul lui Efrem din cele 30 de

ocurenţe ale cuvicircntului 28 respectă norma literară a vremii

(icircnstreinare DO 218 icircnstreinat DO 144 icircnstreinaţi DO

13 strein DO 33 103 124 ndash de două ori 147 153 231 ndash de

două ori streină DO 171 streinătatea DO 6 streine DO

124 135 136 168 206 streini DO 60 73 109 151 203

231 streinilor DO 13 38 streinul DO 148 streinului DO

13 ) iar 2 prezintă forma necultivată Autorul ms 549 notează

de 14 ori forme cu fonetismul [ei] (DO ms 549 13 ndash de două

78

Ion Gheţie art cit p 179 Gheţie ndash Mareş Graiurile p 87 79

Vezi prezentarea pe larg la Gabriel Ştrempel Introducere la Antim

Ivireanul Predici Bucureşti Editura Academiei 1962 p 42-47 80

Ibidem p 46-47

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 50

ori 38 124 ndash de două ori 144 147 148 151 153 168 171

231) şi de 16 ori cu [ii] (DO ms 549 6 ndash de două ori 13 33

60 73 103 109 124 ndash de două ori 135 136 203 206 218

231) modificicircnd textul de 14 ori icircn favoarea lui striin Icircn mod

cert copistul anonim al didahiilor era familiarizat cu această

formă iar utilizarea ei icircn scris este reflexul unei obişnuinţe icircn

rostire o alegere spontană icircn detrimentul variantei literare pe

care o găsea icircn textul de copiat Acest personaj misterios este

dintr-o zonă sudică icircn care [e] gt [i] icircn striin şi icircn derivatele

sale Este posibil chiar să fi realizat manuscrisul icircntr-o

asemenea zonă Credem că nu este vorba de Oltenia sau de

vestul Munteniei deoarece nu găsim icircn versiunea didahiilor

executată de copistul anonim fapte de limbă care să se

găsească numai icircn Oltenia şi icircn vestul Munteniei şi pe care

acesta să le fi notat icircn locul formelor specifice variantei

literare munteneşti din manuscrisul lui Efrem Or dacă

originea oltenească sau vest-muntenească l-ar fi determinat

să icircnlocuiască de aticirctea ori pe strein cu striin fără prea mare

grijă pentru exprimarea literară atunci ne-am fi aşteptat să

găsim constant icircn scrisul său şi alte forme obişnuite icircn

documentele din vestul Munteniei sau din Oltenia acelei

vremi Situaţia este icircnsă alta81

Pe baza ocurenţelor din ms 549

al didahiilor lui Antim Ivireanul şi a rarităţii formelor specifice

Olteniei sau regiunii munteneşti icircnvecinate de vest putem

afirma că aria lui striin icircngloba cel puţin icircn prima jumătate a

secolului al XVIII-lea şi o regiune mai estică incluzicircnd poate

şi Bucureştiul

I136 Vocala [e] atonă se păstrează icircn verbe de origine slavonă

şi icircn cuvinte din familia acestora prestevi (lt vsl prěstaviti (sja))

prestevit DO 224 propovedui (lt vsl propovědati) CL 5r DO 7

109 propoveduia DO 93 149 să propoveduesc DO 30 131 au

81

Vezi şi articolul nostru Adina Chirilă Contribuţie la delimitarea ariei

sudice a lui striin icircn secolul al XVIII-lea icircn AUT Seria ştiinţe filologice

XLV (2007) p 99-106

Fonetica 51

propoveduit CVNTO 258 propoveduind DO 6 propoveduirea

CL 5r DO 65 88 94 148 propoveduitori DO 5

Forme cu [e] gt [ă] apar rar icircn didahii să propovăduiască DO

88 şi propovăduirea DO 98

I137 Vocala [e] atonă etimologică medială nu a trecut la [i] icircn

verbul icircmpiedeca (lt lat impĕdĭcare) potrivit normei literare generale

icircn epoca veche Termenul este rar la Antim Ivireanul icircmpiedecat DO

112 icircmpiedecări DO 146 153 Fonetismul etimologic a rezistat ca

normă a limbii culte picircnă ticircrziu icircn epoca modernă astfel icircncicirct icircn primele

sisteme de norme unitare fixate icircn secolul al XX-lea formele cu [i] sicircnt

respinse Icircn 1932 singura formă acceptată este icircncă cea etimologică

icircmpiedec82

Icircn copia de la 1781 a didahiilor lui Antim Ivireanul cea a

arhimandritului Grigorie Deleanu ms 524 C forma este bdquocorectatărdquo icircn

cele trei ocurenţe icircmpiedicat respectiv icircmpiedicări faptul acesta

demonstrează existenţa uzului cu [i] impus icircnsă mult mai ticircrziu ca

normă a romacircnei literare unitare

I138 Icircn cuvintele adică (et nec) aacuteripă (lt lat aacutelĭpa83

) citi

(lt vsl čĭtati) şi primeni (lt vsl prěměniti) vocala [e] medială apare

constant potrivit normei tradiţionale adecă este general Ded 1694O

399 IcircPTPO 355 357 358 359 361 IcircBO 369 371 372 373 etc

CVNTO 268 269 270 273 274 etc CPO 389 DO 11 12 14 17

18 21 23 30 etc arepi DO 167 arepile DO 106 arepilor C 56r

am cetit DO 229 au cetit CVNTO 304 308 cetiţ DO 144 161

nu cetiţi CL 36r să cetim IcircPTPO 350 355 să nu să cetească IcircBO

375 cetitori Postf 1693O 397 să vor premeni DO 218 (de două

ori) şi 219 premeneală DO 220

82

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 17 bdquoCuvintele terminate icircn -ec -ecă deşi se

pronunţă de unii cu -ic -ică vor păstra formele dintacirci duminecă icircntunerec

[] icircmpiedec rdquo vezi şi 112 83

Cf Frăţilă Etimologii p 17 idem Tacircrnave p 45

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 52

Forma cu [e] gt [i] se icircnticirclneşte sporadic să citească IcircPTPO 350

şi CPO 390 să citiţi IcircPTPO 359 Cicircteva ocurenţe există şi icircn didahii

bdquocititoriu de steacutelerdquo DO 235 să citească şi va citi DO 236

Icircn cazul altor cuvinte cu [e] etimologic icircn aceeaşi poziţie se

constată la Antim Ivireanul tendinţa de adoptare a fonetismului nou cu

[i] deşi norma tradiţională icircşi păstra graţie ocurenţei majoritare din

textele literare nordice şi sudice caracterul de fapt lingvistic cult

Astfel icircn adverbul nicăieri (nicăiurea lt lat nec-aliubi-re) [e]

alternează cu [i] necăiri CL 4v nicăiri CVNTO 249 DO 88 187

De asemenea icircn verbul pricepe (lt lat percipere) şi icircn derivate [e] se

află icircn alternanţă cu [i] cu predominarea fonetismului din urmă

preceput-aţ DO 224 au preceput DO 222 precepicircnd DO 104

neprecepută DO 20 183 faţă de priceacutepe IcircPTPO 350 DO 15 35

pricepe DO 34 198 269 nu mă pricep DO 57 am priceput

IcircPTPO 355 să pricepem DO 65 142 voiu pricepe DO 34 să

pricepeţ DO 68 priceacutepere DO 32 35 40 priceperea DO 31 35

nepriceperea DO 57 125 nepriceputa-ul IcircPTPO 350 352 Şi

verbul sprijini (lt sprijin cf vsl suacuteprjaženŭ) apare cu fonetism

alternant sprejenitoriul C 11r 23

v ndash sprijenitor AMAO 337

sprijinitori DO 164 sprijenitoriu Ded 1715O 409

Icircn cazul acestor cuvinte formele cu [i] reprezintă icircncă la

icircnceputul secolul al XVIII-lea o icircncălcare a normei literare deşi mo-

dificarea se produsese icircncă din prima perioadă a vechii romacircne literare

şi se icircntărise după 1640 cu precădere icircn textele munteneşti84

Norma

arhaică a rezistat totuşi pentru unele cuvinte picircnă ticircrziu icircn secolul al

XX-lea graţie prestigiului de care s-a bucurat icircn primul veac al limbii

literare moderne cultura din Moldova o arie literară mai conservatoare

icircn privinţa acestui aspect lingvistic De exemplu pentru citi se reco-

manda icircn 1904 forma ceti85

abia după 1932 fiind stabilită ca normă va-

rianta cu [i] pentru aripi citi sprijini86

şi nicăieri87

84

ILRL 1997 p 297 85

Regule ortografice 1904 p 20 86

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 82 87 97 174 87

Mic dicţionar ortografic Bucureşti Editura Academiei 1953 p 135

Fonetica 53

I139 Vocala [-e] finală neaccentuată din nice (lt lat nĕque)

apare de cicircteva ori păstrată icircn cuvicircnt după norma literară tradiţională icircn

epocă (Dosoftei o respectă fără abatere icircn Viaţa şi petreacerea

svinţilor88

icircn Biblia de la Bucureşti Facerea apare constant iar

excepţiile sicircnt rare etc) IcircPTPO 352 353 356 358 360 IcircB379 DO

65 100 197

Icircn scrierile lui Antim Ivireanul este mult mai des icircntrebuinţată

varianta cu [i] adverb nici Pred 1694 2v DO 3 4 5 6 10 11 14

(de şase ori) 15 etc pronumele negativ sau adjectivul pronominal

negativ nici unul nici una nici un nici o CVNTO 264 269

AMAO 328 338 345 346 CPO 380 390 391 DO 14 29 33 43

52 59 68 80 84 87 92 94 95 101 109 113 115 etc

I1310 Vocala [e] neaccentuată icircn poziţie nazală (e + n + voc

şi e + n m + cons) apare constant icircn scrierile lui Antim Ivireanul icircntr-o

dublă ipostază păstrată şi icircnchisă la [i]

Calitatea de arhaism grafic sau de realitate lingvistică icircncă activă

icircn limba literară din secolul al XVII-lea a lui [e] neaccentuat icircn această

poziţie icircntr-o serie de cuvinte reprezintă o chestiune nerezolvată pe

deplin Părerile specialiştilor s-au formulat aproape icircntotdeauna

pornindu-se de la un grup de cuvinte neaccentuate icircn frază cu

icircntrebuinţare deosebit de frecventă aticirct icircn rostire cicirct şi icircn scriere pre-

poziţiile compuse den pren dentru şi prentru apărute icircn epoca de

formare a limbii romacircne şi a compuselor denainte denapoi denticirci

Dincolo de apariţia lor icircn romacircna veche icircn privinţa acestor cuvinte

interesează momentul icircn care [e] etimologic gt [i] la nivelul graiurilor

gradul de receptare a inovaţiei icircn textele literare din secolul al XVI-lea

şi al XVII-lea şi temeiul pe care se sprijină apariţia ambelor forme icircn

textele culte

După Al Rosetti89

icircn secolul al XVI-lea icircnchiderea lui [e] la [i]

sub accent sau aton avea deja o oarecare vechime icircn limba romacircnă şi icircn

88

Manea Dosoftei VPS p 124 89

Vezi icircntreaga argumentaţie la Rosetti ILR 1978 p 506-509 şi 735-736

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 54

consecinţă prezenţa lui [e] icircn cuvinte ca den denainte dentru pren icircn

textele de după 1521 bdquotrebuie să aibă o cauză grafică nu foneticărdquo90

Pronunţia nouă se generalizase nu icircnsă şi scrierea care amintea de o

perioadă cicircnd vorbitorul percepuse caracterul compus al acestui tip de

cuvinte dar care nu mai avea suport din partea limbii icircn acţiune Aşadar

icircn textele din icircntreaga epocă veche e trebuie analizat doar ca grafem

bdquoprovenit din analiza vorbitorului a prepoziţiilor compuse cu de şi prerdquo91

Pe de altă parte prezenţa consecventă a fonemului icircn texte

variate din secolul al XVI-lea picircnă icircn secolul al XVIII-lea

icircndreptăţeşte un alt punct de vedere acela al considerării lui [e] ca

fonem bdquoviurdquo eventual icircn raport de variaţie liberă cu [i] icircn exemplele

discutate Icircn privinţa apariţiei inovaţiei Andrei Avram consideră că bdquoicircn

compusele cu prepoziţiile de pre spre schimbarea en

gt in s-a petrecut

icircn unele graiuri dacoromacircne la o dată posterioară icircnceputurilor scrisului

icircn limba romacircnărdquo92

Un argument icircn favoarea faptului că trecerea lui [e]

la [i] icircn den pren etc nu s-a produs concomitent icircn toate unităţile

sintopice ale romacircnei şi nici icircnainte de apariţia scrisului icircn limba

romacircnă este distribuţia formelor sub raport geografic Icircn secolul al

XVI-lea textele bănăţene şi cele ce ţin de arealul sudic prezintă forma

cu -en icircn număr mult mai mare decicirct cea cu -in textele moldoveneşti

sicircnt caracterizate de situaţia inversă iar excepţiile de la această regulă

sicircnt rare (Glosele Bogdan prezintă numai cazuri cu [e] icircn prepoziţia den

şi compusele sale)93

Este neverosimil ca traducătorii diortositorii ori

copiştii să se fi grupat icircn preferinţa pentru una sau alta dintre forme aticirct

de riguros geografic icircn condiţiile icircn care evoluţia fonetică ar fi avut loc

mult mai devreme iar e ar fi fost icircn secolul al XVI-lea doar reflexul

unei analize intuitive a formei interne a cuvicircntului Aşadar icircn urma

evoluţiei mai timpurii a lui [e] neaccentuat sau icircn cuvinte atone icircn frază

90

Ibidem p 509 91

Ibidem p 735 92

Avram Nazalitatea şi rotacismul p 47 93

ILRL 1997 p 92

Fonetica 55

la [i] icircn graiurile moldoveneşti94

şi norma literară din această regiune a

promovat fonetismul nou mai repede La nivelul icircntregului dialect

dacoromacircn ambele variante consemnate icircn scris aveau suport icircn

pronunţie icircn secolele al XVI-lea şi al XVII-lea

Icircn epoca lui Antim Ivireanul norma literară de pretutindeni

impunea (icircncă) după tradiţie scrierea şi pronunţia cu [e] icircn den pren şi

alte cuvinte compuse cu ele deci şi icircn varianta literară muntenească

Icircn scrierile mitropolitului situaţia este următoarea

a) den Pred 1694 2v 5

r CL 1

r 4

r 14

r Postf 1693O 397

Ded 1694O 398 (de şapte ori) Ded 1703O 407 IcircPTPO 350 (de

patru ori) 351 (de trei ori) 354 356 (de cinci ori) AMAO 326 345

346 DO 21 37 140 209 226 235

Forma cu [i] este mult mai frecventă Pred 1694 5r IcircPTPO

352 353 (de patru ori) 354 (de două ori) 355 IcircBO 366 (de două ori)

368 (de trei ori) 369 (de două ori) 370 etc CVNTO 241 242 243

245 (de patru ori) 246 247 etc AMAO 327 328 329 330 332 333

334 335 etc CPO 387 (de patru ori) 388 (de două ori) 389 (de şapte

ori) 390 (de patru ori) 381 (de două ori) 392 (de opt ori) 393 394

DO 3 4 (de patru ori) 7 (de două ori) 8 (de două ori) 9 10 (de trei

ori şi o dată dinn) 11 (de trei ori) 12 13 14 15 17 20 (de două ori)

21 23 (de două ori) 24 25 (de două ori) 26 27 (de patru ori) 28 (de

patru ori) 30 31 etc

b) denainte Ded 1694O 399 DO 112 226 denapoia DO 9

Icircn cazul acestor compuse nu am găsit alte utilizări aşadar nicio

ocurenţă cu [e] gt [i]

94

Preluicircnd o idee a lui I Pătruţ Grigore Rusu consideră că fenomenul [e] gt [i]

(aici dar şi icircn alte contexte fonetice de gt dcurren pe gt pcurren de exemplu) bdquoeste stricircns

legat de afonizarea vocalelor neeacentuate aticirct icircn interiorul cuvicircntului cicirct şi

icircn silaba finală Această afonizare este condiţionată la ricircndul ei de accent

care icircn subdialectul moldovean ar fi mai puternic decicirct icircn celelalte

subdialecterdquo icircn Structura fonologică a graiurilor dacoromacircne Bucureşti

Editura Științifică și Enciclopedică 1983 p 33

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 56

c) dinlăuntru AMAO 328 dinafară AMAO 328 Acestea

reprezintă singurele ocurenţe la Antim Ivireanul icircn textele cercetate

Nu am consemnat variantele tradiţionale

d) denticirci IcircPTPO 351 (de două ori) 354 AMAO 326 denticirciu

IcircPTPO 354

Icircn schimb dinticirci IcircBO 368 373 374 CVNTO 259 260 263

266 285 303 319 AMAO 329 345 (de două ori) CPO 388 DO 3

(de două ori) 41 42 (de două ori) 52 53 57 61 68 (de două ori) 70

(de două ori) 86 90 91 (de două ori) 99 101 121 (de două ori) 123

127 136 142 143 145 148 151 etc

e) (cu) denadins(ul) IcircPTPO 355 CVNTO 308 AMAO 341

344 DO 40 151 172 186

Apare şi forma nouă dar mai rar (cu) dinadins(ul) DO 122 224

232 233 234

f) dentre nu este folosit ci numai dintre IcircBO 382 CVNTO

318 DO 9 39 68 194 225

g) dentr(u) CL 9v IcircPTPO 355 (de două ori) 358 AMAO

330 (de două ori) 331 334 DO 189 237

Mai frecvent apare dintr(u) Postf 1693O 397 Ded 1709O

411 CVNTO 241 243 244 245 246 250 253 254 255 256 259

262 267 269 271 etc DO 8 9 11 13 14 15 20 21 22 27 32 34

35 40 43 47 49 50 58 59 60 64 etc

h) pren Postf 1693O 397 Pred 1694 2v 4

v Ded 1694O

399 Ded 1703O 407 IcircPTPO 351 CL 4v şi pen (cu disimilarea

totală a lui [-r-]) C 55v

Aceste forme alternează cu prin Pred 1694 2v Ded 1703O

407 (de două ori) DO 4 14 15 26 17 18 20 21 23 26 27 30 33

35 36 40 43 44 45 46 48 51 etc şi printr(e) CVNTO 281 302

DO 15 48 107 175 184 186 220

Urmărind proporţia dintre formele cu [e] şi cele cu [i] icircn cazul lui

den şi pren şi al compuselor lor constatăm la Antim Ivireanul orien-

tarea clară spre norma nouă Numai pentru denainte şi denapoi(a) nu

am icircnregistrat alte forme icircn afara celor patru ocurenţe cu fonetismul

vechi dar acest lucru nu şubrezeşte concluzia că mitropolitului i-au fost

Fonetica 57

mai la icircndemicircnă variantele noi ale cuvintelor Prin opţiunea sa Antim

Ivireanul se alătură scrisului cronicăresc din Muntenia din acea pe-

rioadă (căci alternanţele den ndash din etc sicircnt numeroase icircn opera lui

Constantin Cantacuzino Radu Popescu etc) icircndepărticircndu-se de norma

păzită icircncă icircn textele religioase icircn Biblia de la Bucureşti de exemplu

unde prepoziţia den cunoaşte bdquosute de ocurenţe icircn timp ce varianta cu

-i- din apare abia de 12 ori [] Icircn compuse ca denainte den(n)apoi

dencătroo den(n)afară dendărătul denpreună denticirci-denticirci nu apare

niciodată vreo variantă cu -i- Iar icircn cazul lui dentr(u) celor 45 de

ocurenţe din BB Fac li se opune o singură atestare cu -i- dintru (17

16) după cum forma dintre este atestată numai o singură dată (BB

Facerea 42 24)rdquo95

Inovaţia a icircnlăturat treptat icircn secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea

fonetismul vechi De exemplu icircn Biblia Vulgata de la Blaj (1760-

1761) din şi compusele cu acesta nu apar decicirct icircn forma cu [i] (lt [e])96

iar mai ticircrziu icircn Moldova icircn intervalul 1800-1830 Doina Marta Bejan

nu consemnează nicio ocurenţă a lui den icircn tipărituri97

Icircn schimb

formele tradiţionale sicircnt semnalate de Al Rosetti la M Kogălniceanu

Mihai Eminescu B P Hasdeu etc şi sicircnt explicate de lingvistul

bucureștean icircn concordanţă cu opinia sa despre notarea lui [e] icircn aceste

cuvinte icircncă din secolul al XVI-lea este vorba de o tradiţie grafică

icircntrucicirct icircn secolul al XIX-lea bdquofireşte nu mai poate fi vorba de

menţinerea pronunţării cu erdquo98

Recunoscută fiind propensiunea au-

torilor citaţi pentru valorile culturale ale trecutului şi chiar proiectele

unora din ei de creare a unei limbi literare pe temeiuri tradiţionale este

normal ca icircn unele contexte să fi folosit variata tradiţională icircn scris

chiar dacă ea nu mai avea suport icircn pronunţia locală şi probabil nici icircn

discursul literar oral

95

Arvinte STLFAC p 52 96

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 794 97

Doina Marta Bejan Limba romacircnă literară icircn tipăriturile moldoveneşti

dintre anii 1800-1830 Bucureşti EDP 2004 p 16 98

Rosetti ILR 1978 p 736

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 58

Inovaţia este consemnată icircn norma limbii literare unice icircn 193299

Icircn unele regiuni [i] (lt [e]) gt [icirc] icircn dicircn dicircntre etc fiind vorba de

fapt de durificarea lui d notată icircn bdquoMuntenia propriu-zisă răsăritul

Olteniei şi colţul sud-estic al Transilvaniei (Braşov) şi icircn Banat Crişana

sudică şi centralărdquo100

Des icircnticirclnită icircn scrierile laice munteneşti ale

vremii această inovaţie populară apare rar la Antim Ivireanul dicircnticirci

CVNTO 262 DO 56

I1311 Icircncă şi mai evidentă este tendinţa de renunţare la

formele arhaice cu [e] neaccentuat pentru cuvinte ca nimeni (lt lat

nemĭnem) şi nimic nimica (lt lat nec-mīca) folosite de Antim Ivireanul

cu fonetismul [i] care a devenit normă icircn romacircna literară modernă

nimeni DO 34 43 etc nimenea DO 4 20 28 29 30 35 80 etc

nimănui CVNTO 270 DO 17 39 43 80 85 nimărui DO 80

nimic DO 37 43 nimica DO 80 81

Aceeaşi situaţie se vede şi icircn cazul altor substantive cu [e] aton

inemă (lt lat anima) premejdie (lt vsl prĕmersquodije) preveghea (lt lat

pervigilare) secriu (lt magh szekreacuteny) Icircn textele cercetate am icircnticirclnit

aproape icircn exclusivitate formele noi

inima Pred 1694 5r DO 5 7 23 28 inimă DO 16 21 22

inimii DO 15 17 21 inimile DO 5 8 10 16 27 29 34 36 etc

foarte rar apare forma mai apropiată de etimon inema Postf 1693O

397 IcircPTPO 355 inemii IcircPTPO 351

primejdie DO 36 49 223 AMAO 340 primejdiia DO 61

primejdii DO 164 primejdiile DO 22 38 49 101 163

priveghez DO 7 priveghiază DO 22 să priveghem IcircBO

365 nu priveghiia DO 52 priveghind DO 108

sicriu şi sicriiul DO 30

Uzul cult cel mai răspicircndit icircn epocă oglindea menţinerea

fonetismului etimologic icircn cazul cuvintelor de mai sus Inovaţia

populară pătrundea icircnsă icircn textele literare din orice parte a ţării (cu o

99

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 147 100

Gheţie BD p 132

Fonetica 59

tendinţă ceva mai accentuată icircn sud) avicircnd curs mai mult sau mai

puţin icircn funcţie de cuvicircnt Astfel icircn cazul pronumelui negativ nimeni

alternanţa dintre forma veche şi cea nouă nu este sporadică la un

scriitor precum Dosoftei icircn timp ce icircn cazul lui nimic icircn aceeaşi

scriere mitropolitul moldovean preferă fonetismul etimologic101

Icircn

Biblia de la Bucureşti pentru nimic este folosită consecvent forma

nemică (mai puţin nemic) care corectează de cicircteva ori pe nimic din

ms 45102

Pentru inimă la Dosoftei găsim numai forme cu [e] icircn Viaţa

şi petreacerea svinţilor dar aticirct [e] cicirct şi [i] icircn tepsia ndash tipsia103

icircn

Biblia de la Bucureşti icircn Facerea cele trei ocurenţe ale acestui

substantiv se icircmpart icircn una cu [e] şi două cu [i] etc Această stare a

lucrurilor indică faptul că inovaţia forţează icircn mod natural pătrunderea

icircn variantele literare din diverse regiuni şi că nu există o regulă privind

natura cuvintelor asupra cărora ea are mai repede cicircştig de cauză sicircnt

aticirct cuvinte des icircntrebuinţate icircn discursul religios cicirct şi termeni mai rari

(sticlă tipsie etc)

I1312 Vocala [e] neaccentuată etimologică gt [a] icircn dator

(lt lat debitorius) şi derivatele sale DO 100 182 datori Ded

1694O 399 datorie DO 7 22 23 90 98 105 145 160 etc

datoriu CVNTO 242 AMAO 337 DO 124 137 231 datornici

DO 233 am icircndatorit DO 231 Norma este specifică variantei

literare sudice şi celei moldoveneşti icircn epoca lui Antim Ivireanul şi se

impune din ce icircn ce mai mult icircn uzul literar după 1700104

Din punct de

vedere dialectal este o inovaţie din graiurile munteneşti şi moldo-

veneşti sub influenţa lui [a] din diverse forme ale verbului a da Nu am

icircnregistrat la Antim Ivireanul fonetismul etimologic (mai rezistent icircn

101

Manea Dosoftei VPS p 123-124 102

Vezi Arvinte STLFAC p 53 idem STLEX p 4 103

Manea Dosoftei VPS p 133 şi 125 104

ILRL 1997 p 296

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 60

vorbirea din Transilvania şi icircn consecinţă icircn textele literare elaborate

acolo105

) şi nici varianta cu [ă]

I1313 Vocala [e] etimologică gt [i] icircn neşte (lt lat nescio quid)

nişte DO 5 10 23 25 26 27 28 36 43 50 60 63 etc Antim

Ivireanul respectă o singură dată norma literară tradiţională scriind

neşte IcircPTPO 361

Forma nişte reprezintă o inovaţie populară consemnată de

timpuriu icircn documente din Ţara Romacircnească şi Moldova icircn secolul al

XVI-lea care devine din ce icircn ce mai frecventă icircn veacul următor şi

după 1700 Numai icircn Ardeal forma veche este mai rezistentă şi la nivel

popular căci documentele din epoca veche conţin doar forme cu [e]106

Din uzul popular icircnchiderea lui [e] la [i] icircn acest cuvicircnt a trecut icircn texte

literare nordice (moldoveneşti) şi sudice dar cu mai multă consecvenţă

icircn Ţara Romacircnească Deducem din modul icircn care este utilizat cuvicircntul

la Antim Ivireanul şi icircn alte texte reprezentative pentru cultura

muntenească (icircn Biblia din 1688 icircn Facerea termenul este icircntrebuinţat

de două ori şi numai cu fonetismul vechi MLDI 3 5 şi 31 26 la fel

apare şi icircn ms 4389 ndash muntenesc şi icircn ms 45 ndash moldovenesc icircn lo-

curile respective icircn schimb icircn Cartea lui Iov bdquoforma nişte este

cvasigeneralărdquo107

etc) că norma literară muntenească se găseşte icircn plină

transformare icircn privinţa lui [e] etimologic din neşte Icircn timp ce icircn

varianta literară ardelenească neşte este considerată formă corectă şi la

1757 (cf Gramatica lui Eustatievici Braşoveanul108

) icircn textele mun-

teneşti fenomenul [e] gt [i] afectează şi un cuvicircnt ca pronumele neştine

105

Ion Gheţie icircn ILRL 1997 p 296 afirmă că icircn unele texte ardeleneşti

bdquodetoriu şi derivatele apar redate cu h (dĕtoriu) ceea ce presupune o rostire

cu [secta] sau [˜]rdquo Icircntrucicirct [secta] sau [˜] mai vechi corespund doar unui [e]

accentuat dacă icircn silaba următoare există [e] notaţia cu h icircn acest cuvicircnt nu

presupune o rostire cu diftong ori cu vocală deschisă ci doar o notare grafică

slova chirilică noticircnd aici un [e] obişnuit 106

Ibidem p 108 107

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 12 108

Mariana Costinescu art cit p 13

Fonetica 61

(lt lat nescio quem) care apare niştine de cicircteva ori MLDI 33 10 III

25 26 etc Fonetismul nou icircn nişte pătrunde mai ticircrziu icircn Transilvania

dar ajunge să fie folosit consecvent de Samuil Micu icircn Biblia de la

Blaj din 1795109

I1314 Am lăsat la urmă problema lui [e] neaccentuat icircn poziţie

nazală icircn cuvicircntul semenţie deoarece prezenţa sa a fost explicată diferit

de către lingvişti După Ion Gheţie icircn seminţie avem de-a face cu feno-

menul icircnchiderii lui [e] neaccentuat la [i] icircn poziţie nazală cu aceeaşi

situaţie din punct de vedere istoric şi literar ca icircn cazul lui cuvinte

minte etc110

semenţie gt seminţie Vasile Arvinte icircnsă consideră că

forma cu [i] este bdquonormală deoarece cuvicircntul este un derivat de la

sămicircnţă pl seminţe icircn care icircnchiderea a putut avea loc mai icircnainterdquo111

cu [e] sub accent sămenţe gt semenţe (prin asimilare vocalică [ă] ndash [e]

gt [e] ndash [e]) gt seminţe

Icircn scrierile lui Antim Ivireanul exemplele cu [i] şi [e] alternează

cu preponderenţa celor din urmă seminţie CVNTO 262 seminţiia

DO 8 CVNTO 254 seminţii CVNTO 266 faţă de semenţie

CVNTO 315 semenţiei DO 126 semenţiia CVNTO 247 262

264 266 272 DO 44 semenţii CVNTO 266 Este o situaţie aparte

icircn opţiunea lingvistică a cărturarului muntean avicircnd icircn vedere că icircn

toate situaţiile care implicau alegerea fonetismului nou icircn detrimentul

celui vechi ([i] nu [e]) am consemnat de cele mai multe ori privile-

gierea inovaţiei chiar dacă acest lucru venea icircn contradicţie cu norma

literară muntenească Prin urmare la Antim Ivireanul nu se poate vorbi

icircn general despre o tendinţă de arhaizare a exprimării similară celei pe

care o constată Vasile Arvinte icircn Biblia din 1688 luicircnd icircn discuţie

printre altele şi ocurenţa lui semenţie icircn acest text112

Dar este posibil

ca Antim Ivireanul să fi fost influenţat de realitatea lingvistică din acest

text religios iar bdquoarhaizareardquo să se fi produs involuntar

109

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 12 110

ILRL 1997 p 298 111

Arvinte STLFAC p 52 112

Ibidem p 52

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 62

I1315 Vocala [e] accentuată + n + voc sau + nm + cons

apare constant icircnchisă la [i]113

aminte IcircPTPO 354 356 361

CVNTO 247 268 DO 14 36 71 82 96 111 113 133 135 160

182 226 234 236 237 credinţă (lt lat credentia) DO 6 9 15 23

24 25 etc necredinţa DO 27 buna-credinţă DO 4 cuvinte (cuvicircnt

lt lat conventum) şi cuvintele DO 3 9 12 15 16 17 18 23 25 28

29 34 35 37 41 44 45 46 48 58 etc a cumineca114

(lt lat

commĭnĭcare) te cumineci DO 55 să (nu) (sesă) cuminece

IcircPTPO 356 IcircBO 375 379 380 381 AMAO 338 344 DO 90

148 238 (şi icircn varianta cu [e] medial posttonic gt [i] să se cuminice

DO 103) duminecă (lt lat dominica) CVNTO 317 AMAO 332

DO 90 203 206 226 238 dumineca IcircPTPO 358 AMAO 331

DO 22 34 89 90 97 105 108 139 140 183 202 205 232

dumineci AMAO 331 332 duminecile IcircPTPO 360 AMAO 342

DO 27 72 (şi cu [e] neaccentuat posttonic gt [i] Duminica Thomei

CPO 388 duminicile IcircBO 379) minte (lt lat mentem) DO 5 7 8

9 16 17 19 29 31 37 38 48 56 57 etc pluralul substantivului

veşmicircnt (lt lat vestimentum) veşminte DO 86 veşmintele DO 10

135 187 188 veşmintelor DO 10 (de trei ori icircn acelaşi loc am

consemnat şi pluralul refăcut după singular veşmicircntele DO 209)

vineri (lt lat veneris) AMAO 334 vinerea DO 95 236 237 238

Scrierea lui [i] icircn acest context reprezintă norma limbii culte din

epoca lui Antim Ivireanul icircn toate zonele ţării şi oglindeşte evoluţia

care avusese loc icircn aproape toate graiurile romacircneşti Prezenţa formelor

vechi icircn textele din prima perioadă a romacircnei culte (sicircnt destul de

numeroase icircn textele rotacizante şi prin acestea icircn tipăriturile lui

Coresi şa) demonstrează totuşi că inovaţia era destul de recentă pentru

unele graiuri iar icircn cazul altora ea nu avusese icircncă loc atunci cicircnd icircn

silaba următoare din cuvicircnt exista un [e] De pildă icircn unele graiuri de la

113

Avram Nazalitatea şi rotacismul p 39-44 114

Fenomenul apare şi cicircnd [e] este neaccentuat icircn flexiunea verbală şi icircn

derivate va cumineca IcircBO 378 ne vom cumineca DO 94 să ne

cuminecăm DO 94 cuminecătură DO 26 IcircBO 381 Foarte rar apare şi

forma etimologică s-au cumenecat IcircPTPO 358

Fonetica 63

nord de Mureş momentul [e] [e] gt [i] [e] (mene gt mine mente gt

minte) nu poate fi stabilit mai icircnainte de secolul al XVI-lea iar icircn unele

puncte dialectale din Ardeal (Ţelna jud Alba) nici azi nu este

cunoscută prefacerea lui -ene icircn -ine115

astfel icircncicirct are dreptate H

Tiktin cicircnd afirmă că pe teritoriul dacoromacircnesc icircn secolul al XVII-lea

se spunea mente şi minte cuvente şi cuvinte etc116

După 1640 numai icircn scrierile lui Varlaam există exemple mai

numeroase cu fonetismul vechi icircnsă nici la el forma aceasta nu este

exclusivă117

O uşoară tendinţă arhaizantă se poate observa şi la

Dosoftei dar exemplele cu [e] sicircnt mai puţine decicirct cele cu [i] icircn

cuvintele luate icircn discuţie118

Icircn Biblia de la Bucureşti [e] apare

sporadic icircn cuvintele amintite şi nu are corespondent icircn ms 45

moldovenesc nici icircn ms 4389 Icircn acest text revenirea la o normă

lingvistică ce nu mai avea suport icircn rostirea contemporană şi nici icircn mo-

delul altor texte literare este pusă de Vasile Arvinte pe seama diortositorilor

munteni instruiţi icircn general icircn spiritul respectării tradiţiei119

I1316 [e] ([macre]) gt [i] icircn mira (lt lat mīrare gt dr mera)

mirare DO 204 mă mir DO 41 134 179 192 202 222 ne mirăm

DO 27 să miră DO 16 151

Fonetismul etimologic [e] icircn acest cuvicircnt (sau forma la care s-a

ajuns prin diftongare ca icircn mmacreracutee frecventă icircn graiuri de tip nordic)

mai era folosit icircn vremea lui Antim Ivireanul de către scriitorii

moldoveni icircnsă exemplele sicircnt foarte puţine120

Şi la aceştia este

evidentă tendinţa de adoptare a formei noi create prin contaminarea lui

115

Ivănescu ILR p 409 116

H Tiktin Studien zur rumaumlnischen Philologie Leipzig Erster Teil 1884

p 56 apud Manea Dosoftei VPS p 120 vezi şi Avram Nazalitatea şi

rotacismul p 47 117

ILRL 1997 p 298 118

Manea Dosoftei VPS p 118 119

Arvinte STLFAC p 52 120

ILRL 1997 p 297

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 64

mera cu mir121

bdquomult mă mirrdquo (MCNM5) bdquomultă mirarerdquo se miră

bdquode mirat esterdquo (MCNMO 15) etc

I1317 Icircn situaţiile icircn care este păstrată o formă mai apropiată

de etimonul latinesc vocala [e] etimologică neaccentuată apare la

Antim Ivireanul numai trecută la [i] prin disimilare vocalică icircn dirept

(lt lat directus) IcircPTPO 350 352 355 358 360 direptul IcircPTPO

359 DO 112 215 221 direpţi CL 9v direptate CL 14

v 20

v 33

v

IcircPTPO 354 359 direptatea CL 8r direptăţii Pred 1694 4

v

nedireptăţi IcircPTPO 350 icircndirepta IcircPTPO 353 355 icircndireptează C

14r nu să vor icircndirepta IcircPTPO 353 să icircndirepteze IcircPTPO 357

neicircndireptat IcircPTPO 360 icircndireptare IcircPTPO 355 361

Păstrarea fonetismului etimologic ([e] sau [i]) icircn textele literare

de după 1700 este o reminiscenţă a normei culte din secolul al XVI-lea

deoarece tendinţa icircn toate scrierile din a doua perioadă a epocii vechi

este adoptarea unei forme noi cu [e] (sau [i]) sincopat

Calificarea fenomenului de sincopare a vocalei protonice drept

bdquonourdquo icircn aceste cuvinte icircn istoria limbii romacircne se impune a fi dis-

cutată G Ivănescu icircl integrează cu certitudine icircn categoria faptelor

care au produs diferenţierea dialectală icircncă din epoca latinei populare

bdquoAstfel e cazul cu unele forme care caracterizează numai dialectul

moldovenesc şi pe cel muntenesc icircn raport cu cele de la nord şi vest de

Carpaţi şi din sudul Dunării drept dreptate şi a drege icircn raport cu

dirept direptate şi a direge [] Forma mold şi munt drept merge cu

zona continentală a Romaniei [] forma dirept din Banat şi Ardeal şi

direptu din sudul Dunării unde se găseşte şi dreptu merge cu Romania

mediteraneanărdquo122

Fenomenul nu ar fi aşadar o inovaţie icircn secolul al

XVI-lea

Vechimea fenomenului icircn unităţile diatopice romacircneşti nu se

reflectă icircnsă icircn cele mai timpurii documente icircn limba romacircnă scrisorile

zapisele de vicircnzare şi icircnsemnările din secolul al XVI-lea din Ţara

121

Densusianu ILR II p 59 122

Ivănescu ILR p 117

Fonetica 65

Romacircnească Moldova şi Transilvania conţin aproape icircn exclusivitate

forme vechi123

Chiar şi după 1700 ele continuă să apară ceea ce de-

monstrează că momentul sincopării lui [e] ([i]) trebuie plasat mai aproape

de primele consemnări ale romacircnei icircn scris Numărul lor se icircmpuţinează

treptat icircncepicircnd cu mijlocul secolului al XVII-lea mai repede icircn

Muntenia propriu-zisă şi apoi icircn Moldova Cel mai conservator spaţiu

lingvistic icircn privinţa fonetismului etimologic este aria ce cuprinde

Banatul şi Transilvania dar şi aici icircn unele texte norma cu sincoparea

lui [e] sau [i] se impune după jumătatea secolului al XVIII-lea124

Inovaţia graiurilor munteneşti ([e] ([i]) gt Oslash) s-a icircnregistrat spo-

radic icircn secolul al XVI-lea icircn textele literare icircn schimb după 1640

formele noi apar consecvent mai ales icircn scrierile munteneşti (căci icircn

Moldova la Dosoftei de exemplu este clară preferinţa pentru fone-

tismului arhaic125

) dar fără a elimina deocamdată fonetismul vechi126

Tendinţa de icircnnoire este evidentă la Antim Ivireanul icircn textele căruia

este folosită foarte des forma sincopată drept (şi icircn drept

aceacuteiaaceiaacela bdquode aceeardquo) CVNTO 242 243 247 248 252 DO

10 13 14 15 16 23 29 31 34 35 36 38 40 41 46 etc dreacutepte CL

ftlr drepte DO 8 34 38 etc dreptate CVNTO 248 258 264 306

etc DO 17 33 35 44 etc dreptatea IcircBO 368 Ded 1715O 410

DO 15 etc dreptul DO 51 icircndreptează DO 29 (s-)au icircndreptat

CVNTO 265 etc DO 16 30 31 să (ne) icircndrepteze IcircBO 366 DO

16 29 icircndrepticircndu-vă DO 7 nedreptate C 9v 22

r nedreptăţii DO

33 38 39 icircndreptătoriu Ded 1715O 409

123

Vezi DIcircR ndash sec XVI passim cf Rosetti ILR 1978 p 499 care

consemnează forma cu [e] sincopat icircn trei ocurenţe 124

Vezi Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 794 125

Vezi Manea Dosoftei VPS p 134 126

Arvinte icircn STLFAC p 53 semnalează că bdquoicircn BB Fac apar 9 ocurenţe

ale formei icircnderepta şi o singură dată icircndirepta (39 23) Se constată aşadar

o tendinţă arhaizantă căci icircn textul care a servit ca punct de plecare Bibliei de

la Bucureşti apar icircn cazul acestui verb numai formele sincopaterdquo vezi şi

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 14

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 66

Icircn privinţa lui drege (lt lat dīrigĕre) nu am consemnat decicirct

forma cu [e] ([i]) sincopat dreacutege AMAO 340 să dreg DO 194

Deja la icircnceputul epocii moderne forma muntenească devenise

normă a tipăriturilor moldoveneşti căci icircntre 1800 şi 1830 nu se con-

semnează decicirct fonetismul evoluat127

şi icircn textele literare din

Transilvania avea o bună reprezentare prin Biblia de la Blaj (1795) deşi

Samuil Micu datorită direcţiei generale de emancipare a limbii pe care o

promova manifesta o anumită predilecţie pentru formele etimologice128

4 [i]

I141 Vocala [i] accentuată se păstrează icircn zi (lt lat dies)

CVNTO 321 AMAO 346 CPO 392 DO 62 93 176 zioa DO 7

12 19 63 90 107 108 113 138 143 etc zile DO 3 30 35 56 etc

Rar este icircntrebuinţată icircnsă şi forma zua IcircPTPO 354

Existenţa lui [u] icircn locul lui [i] icircn această situaţie ţine de o rostire

regională dură a consoanei dentale [z] dziIgravea gt dzicircIgravea gt dzuIgravea129

(zuIgravea gt

zua) Icircn general pronunţia dură a consoanelor [s] [z] ([dz]) [ţ] este

specifică zonelor nordice ale dacoromacircnei şi apare icircn texte icircn secolul al

XVI-lea şi al XVII-lea dar nicicicircnd şi niciunde ca normă Dimpotrivă

icircn prima perioadă a epocii vechi rostirea dură a acestor consoane

alternează icircn texte cu rostirea moale icircn toate variantele literare nordice

cu predominarea celei din urmă130

Icircn secolul următor apropierea unor

variante literare de graiurile locale determină apariţia icircn texte a unui

număr mai mare de exemple cu durificarea consoanelor icircn discuţie (icircn

Moldova de pildă) icircnsă fără ca acest lucru să atragă după sine

eliminarea din normă a pronunţiei moi131

Cazurile de hiperliterarizare

127

Doina Marta Bejan op cit p 16 128

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 14 129

Arvinte STLFAC 53 vezi şi Gheţie BD p 137 Cf Ivănescu ILR p

338 bdquoIcircn unele dialecte (macedoromacircn meglenoromacircn crişan maramure-

şean) icirc din cuvicircntul atildeicircœă s-a asimilat la œ devenind u atildeuœărdquo 130

ILRL 1997 p 234 235 131

ILRL 1997 p 444-445 (Tabelul nr 3) p 448-449 (Tabelul nr 5) şi p 452-453

(Tabelul nr 7)

Fonetica 67

icircnticirclnite deseori icircn scrierile moldoveneşti demonstrează reticenţa cărtu-

rarilor faţă de un fonetism pe care icircl percepeau drept popular o dovadă

a lipsei de rafinament lingvistic Cel mult se poate vorbi icircn această

perioadă pentru textele nordice de acţiunea unei norme duble icircn timp

ce varianta literară muntenească acceptă numai variante cu [s] [z] [ţ]

rostite moale (+ [e] [i] [secta]) pronunţie ce se va impune după mijlocul

secolului al XVIII-lea icircn toate tipăriturile romacircneşti G Ivănescu

vorbeşte icircnsă despre o normă al cărei conţinut era tocmai amestecul

formelor velarizate şi nevelarizate născută icircn secolul al XVI-lea care bdquoa

persistat şi icircn veacurile următoarerdquo132

Icircn sudul Dacoromaniei cazuri de

trecere a lui [e] la [ă] a lui [i] la [icirc] şi a lui [secta] la [a] după [s] [z]

([dz]) [ţ] există icircn cărţile scrise ori tipărite icircn Oltenia justificate de

rostirea dură a acestor consoane icircn limba populară Icircn Muntenia

propriu-zisă fenomenul se datorează influenţelor livreşti nordice

Pentru zi varianta cu [u] apare rar icircn textele literare munteneşti

contemporane lui Antim Ivireanul (icircn primele cinci cărţi ale Bibliei din

1688 nu se găseşte nicio ocurenţă a ei icircn ciuda faptului că icircn ms 45

este mult icircntrebuinţată) ceea ce face dificilă detectarea sursei de unde a

putut să o cunoască Antim

I142 Vocala [i] din verbul a cerşi bdquocererdquo (lt aor cerşiiu part

cerşit ale vb cere ndash cer ceşii ceşit lt lat quaerere ndash quaero

quaesīvi quaesītum DA) gt [u] la anumite moduri şi timpuri sub

influenţa formelor cu [u] ale verbului a cere133

am cerşut DO 159

au cerşut CL 6v CVNTO 300 DO 157 158 161 cerşut CVNTO

272 Verbul mai apare o dată la gerunziu cu fonetismul [i] care

implică o pronunţie muiată a consoanei fricative prepalatale [ş] (icircnainte

de vocală icircn poziţie tare) după norma literară generală cerşind(u-o)

CVNTO 261

132

Ivănescu Problemele capitale p 269 133

Densusianu ILR II p 155

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 68

I143 Vocala [i] accentuată apare icircn loc de [icirc] (sicircmbătă lt vsl

ntildeaacuteicircograveagrave) icircn simbete AMAO 331 şi simbetile AMAO 335

Celelalte ocurenţe icircl conţin pe [icirc] sicircmbătă DO 238 sicircmbăta

CVNTO 307 AMAO 331 DO 33 90 101

Fonetismul icircn discuţie poate fi analizat şi din perspectivă con-

sonantică icircntrucicirct ţine de rostirea dură sau moale a consoanei precedente

La Antim Ivireanul cele două exemple contravin aticirct normei literare

munteneşti care nu admite rostirea cu [i] adică rostirea moale a fricativei

icircn această situaţie cicirct şi normei variantelor literare nordice care prezintă

o anumită preferinţă pentru rostirea dură a dentalelor fricative şi africate

Cu toate acestea fonetismul este consemnat icircn texte nordice şi sudice icircn

toată perioada romacircnei literare vechi mai icircnticirci icircn scrierile elaborate icircn

regiunile nordice propagat apoi icircn scrieri munteneşti134

Apariţia lui icircn

texte scrise icircn regiuni unde se consemnează rostirea dură a consoanelor

amintite (Oltenia Banat-Hunedoara Transilvania de nord-est şi

Moldova) comportă mai multe posibile explicaţii ndash eliminate icircnsă de I

Gheţie şi Al Mareş care sicircnt de părere că icircn cazul lui [s] + [i] icircn cuvinte

de tipul simbătă singe sinteţi etc este vorba de hipercorectitudine

(hiperliterarizare135

sau cel puţin icircn cazul unora dintre aceste cuvinte

bdquofalsă regresiunerdquo136

) orală sau grafică apărută la unii scriitori care

percepeau rostirea dură a consoanelor [s] [z] ([dz]) şi [ţ] ca neliterară

pentru că aveau fenomenul icircn grai137

La Antim Ivireanul astfel de variante cu [i] pentru cuvinte care

cunosc norma cu velarizarea consoanei sicircnt rare (cu o singură excepţie

vezi I145) şi au caracter de abatere de la norma muntenească icircn

general Icircn textele mitropolitului muntean ar fi putut pătrunde din mai

multe surse Tradiţia literară din Ţara Romacircnească a cunoscut o etapă

134

ILRL 1997 p 104 şi 310 135

Ivănescu ILR 2000 p 583 136

Gafton Hipercorectitudinea p 130 131 137

Vezi opiniile emise de lingvişti icircn această problemă printre care G Ivănescu

Al Rosetti O Densusianu prezentate şi combătute de I Gheţie şi Al Mareş

precum şi concluziile formulate la Gheţie ndash Mareş Graiurile p 170-173 şi

Gheţie BD 139 şi 140

Fonetica 69

icircn care forme cu [i] apăreau destul de frecvent icircn prima jumătate a se-

colului al XVII-lea icircn textele elaborate icircn Oltenia singe (LM 2233)

sinul (LM 1648) sintem (CMM117r) etc dar şi icircn textele moldo-

veneşti fenomenul este folosit icircn a doua jumătate a veacului al XVII-lea

(Dosoftei Miron Costin şa) iar din textele care circulau şi icircn zona cul-

turală sudică putea fi icircmprumutat de cărturarul muntean Icircn sficircrşit

Biblia de la Bucureşti conţine destul de multe exemple de hiper-

literarizare răserit (MLDIV 23 7) se bdquosărdquo (MLDV 17 8) simbete

(MLDV 5 14) simburi (MLDIV 6 4) etc Icircn privinţa acestui text

remarcăm că de cele mai multe ori variantele din ms 45 şi ms 4389 sicircnt

cele corecte cu [ă] respectiv [icirc] aşadar cu pronunţie dură a consoanei

precedente Prin urmare apariţia formelor cu [i] sau [e] nu se datorează

icircntotdeauna modelului originalului moldovenesc Ea poate fi pusă pe

seama tipografilor moldoveni care necunoscicircnd foarte bine norma

literară muntenească icircn această situaţie (icircn general icircn varianta sudică a

limbii romacircne velarizarea nu este aticirct de frecventă ca icircn graiul moldo-

venesc) au presupus că velarizarea aparţine unei rostiri inculte şi au

intervenit icircn text Există şi situaţia inversă icircn care forma hiperliterarizată

din ms 45 a fost icircndreptată după norma literară muntenească zămisli

(MLDI 16 4 18 10 etc) zămislind (MLDI 4 1 17 25 etc) şa

Reticenţa faţă de notarea pronunţiei dure a consoanelor [r] [s]

[z] ([dz]) [ţ] se recunoaşte la scriitorii moldoveni şi icircn veacurile

următoare picircnă după 1800 Doina Marta Bejan consemnează icircntre 1800

şi 1830 cicircteva exemple cu [i] icircn loc de [icirc] icircn sufixul gramatical

gerunzial la verbele de conjugarea I şi a IV-a şi icircn cuvinte de tipul sinul

zimbire138

Limba literară a păstrat pronunţia dură icircn aceste cuvinte lucrarea

normativă din 1932 precizicircnd diferenţiat că bdquoRostirea literară este i

nu icirc după s z ţ ş j st str deci afurisit frasin [] dar se zise sicircn

sicircnge zicircmbet aţicircţardquo139

138

Doina Marta Bejan op cit p 16-17 139

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 18-19 vezi şi p 162 (ţacircţă -ţe)

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 70

I144 Icircn cazul verbului a icircnticircmpina (lt icircn- + ticircmpină ticircmpană

bdquodairea tobă darabanărdquo lt vsl ograveiumlagraveiacuteuacute) şi a substantivului

icircnticircmpinare apariţia lui [i] icircn loc de [icirc] accentuat sau neaccentuat icircn

formele flexionare ale verbului şi la substantiv se datorează probabil

aceluiaşi mecanism psiholingvistic de hipercorectitudine140

care a

determinat icircnlocuirea lui [icirc] normal din simbătă (cf şi zicircmbi zicircmbire

zimbi zimbire) icircn acest caz explicaţia folosirii formei la mitropolitul

muntean coincide cu cea dată pentru simbătă (vezi I143)

Spre deosebire de simbătă icircnsă (cu ocurenţe mai puţine icircn text

decicirct forma sicircmbătă) a icircnticircmpina este folosit aproape exclusiv cu

fonetismul [i] icircntimpină DO 140 ai icircntimpinat C 2r 27

v au

icircntimpinat DO 112 187 icircntimpinatu-m-au DO 214 vrea icircntimpina

DO 170 să icircntimpini C 13v icircntimpinare DO 187 188

icircntimpinarea DO 140 203 209 Formele cu [icirc] sicircnt rare

icircnticircmpinarea CVNTO 261 DO 141

Ne icircntrebăm dacă nu cumva fonetismul cu [i] era norma

percepută sau preferată de Antim Ivireanul pentru icircntimpina

icircntimpinare Răspunsul pozitiv este susţinut de două argumente care se

completează Textele contemporane lui Antim conţineau destule forme

de acest tip suficiente pentru a susţine ideea bdquonormalităţiirdquo icircntr-o

exprimare cultă141

Icircn al doilea ricircnd trebuie să luăm icircn considerare

propensiunea mitropolitului spre limba greacă etimonul grecesc-

bizantin al cuvicircntului bază este forma cu [i] avicircnd aşadar

sprijin icircn modelul grecesc ceea ce icirci justifica statutul de fapt lingvistic

elevat cult icircn conştiinţa utilizatorului său

I145 Vocala [i] etimologică accentuată sau neaccentuată apare

după modelul etimonului icircn neologisme care s-au impus mai ticircrziu icircn

140

Aceasta este explicaţia pe care şi Laura Manea o dă formei cu [i] icircn textele

lui Dosoftei icircn Dosoftei VPS p 314 vezi Rosetti ILR 1978 p 346 cf

Arvinte STLEX p 13-14 141

De pildă spre deosebire de situaţia altor cuvinte care prezintă alternanţa [icirc]

ndash [i] icircn textul Bibliei de la Bucureşti predomină varianta cu [i] pentru

termenul icircntimpina (vezi indicele de cuvinte la MLDI II IV V)

Fonetica 71

limba literară cu alte forme alliluia (lt gr ) DO 186

ellin (lt gr ) DO 175 magnit (magnitului) (lt gr )

DO 5 ritor (ritori) (lt gr ) DO 4 ritorilor DO 29 bdquovorbe

ritoriceştirdquo DO 84 videnie (lt vsl acircegraveaumlhiacute~) CVNTO 297 298

videniei DO 153

5 [icirc]

I151 Vocala [icirc] accentuată etimologică este păstrată icircn

adverbul curicircnd (lt lat currĕndo) icircn puţinele ocurenţe ale termenului

DO 181 190 Fonetismul originar este specific variantei literare de tip

sudic icircn timp ce textele nordice aticirct icircn prima perioadă a epocii vechi

cicirct şi după 1640 prezintă fonetismul [u] prin asimilare vocalică [u] ndash

[icirc] gt [u] ndash [u] ca reflex al inovaţiei din graiurile locale (din Banat

Transilvania şi Moldova)142

Inovaţia apare din ce icircn ce mai rar icircn

textele literare nordice din secolul al XVIII-lea143

lăsicircnd loc formei

primare ce va deveni normă a limbii literare unitare

I152 Verbul intra (lt lat ĭntro -āre) apare icircn scrierile lui

Antim Ivireanul cu [icirc] iniţial etimologic (ĭ lat accentuat + n + cons gt icirc

lat ĭntro gt eacutentru gt ăntru gt icircntru144

) icircntra DO 220 nu icircntră DO

42 icircntrase DO 69 am icircntrat DO 99 au icircntrat CVNTO 252 DO

43 94 179 183 să icircntru DO 150 să nu icircntri C 32v să icircntre

IcircPTPO 351 372 C 12v DO 41 63 90 181 220 222 să icircntrăm C

15v icircntricircnd CVNTO 305 etc Aceasta este norma icircn toate variantele

literare din epoca veche păstrată picircnă la icircnceputul secolului al XX-lea

Fonetismul etimologic nu este exclusiv la mitropolitul muntean De mai

puţine ori apare icircn conjugarea verbului moştenit din latină şi fonetismul

evoluat cu [i] intră DO 8 au intrat CVNTO 251 316 să intri

142

Ivănescu ILR 2000 p 582 ILRL 1997 p 93 300 143

Icircn limba Vulgatei bdquosunt de departe mai frecvente formele cu [icirc]rdquo vezi

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 794 144

Arvinte STLFAC p 53

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 72

DO 45 nu intra DO 70 intricircnd CVNTO 277 intrarea DO 41

intrării DO 113

Evoluţia [icirc] gt [i] este populară specifică teritoriului sudic al

Dacoromaniei Ea poate fi explicată fie ca rezultat al unui proces de

asimilare (cu [i] din silaba următoare la indicativ prezent sau conjunctiv

prezent persoana a doua singular (să) icircntri gt (să) intri145

) ori de disi-

milare (icircn forma de gerunziu icircntricircnd gt intricircnd) fie ca urmare a tendinţei

de evitare icircn limba romacircnă a vocalelor neutre icircn poziţie iniţială

accentuată după cum susţine Andrei Avram146

Icircn textele lui Antim Ivireanul raportul dintre fonetismul vechi şi

cel nou icircn formele icircntra şi intra indică o rezervă icircn adoptarea inovaţiei

De altfel ea pare să fie de dată recentă icircntrucicirct chiar şi la cărturarii

laici (mai receptivi icircn general la schimbările din vorbirea populară)

ocurenţele formelor evoluate din conjugarea verbului intra sicircnt destul

de puţine Chiar şi mai ticircrziu copiştii textelor lui Antim icircn speţă ai pre-

dicilor ignoră rostirea populară şi corectează icircn două locuri forma cu

[i] consemnată icircn versiunea din 1722-1725 icircntrarea ms 524 CDO

41 şi să icircntri ms 524 CDO 45

I153 [icirc] etimologic iniţial (lt lat aacute + n + voc) gt [i] icircn inimă (lt

lat anima) La Antim Ivireanul fonetismul nou este general inimă

DO 16 21 22 36 37 44 45 inima Pred 1694 5r DO 5 7 23 28

43 47 48 50 inimii DO 15 17 21 51 inimile DO 5 8 10 16

27 29 34 46 etc

Trecerea vocalei [icirc] la [i] icircn inimă este timpurie probabil pre-

literară deoarece este consemnată icircn primele traduceri de cărţi

religioase icircn alternanţă cu fonetismul etimologic Explicaţia simplă a

apariţiei acestui fenomen este analogia cu inimos cuvicircnt icircn care vocala

iniţială nu mai este accentuată deci poate suferi influenţa lui [i] din

145

Icircn unele graiuri asimilarea vocalică s-a produs faţă de vocala [u] icircntru ndash

untru formă atestată icircn epoca modernă de D Şandru icircn Bihor citat de

Octave Nandris icircn op cit p 55 146

Icircn Cu privire la tendinţa limbii romacircne de a evita vocalele neutre icircn poziţie

iniţială accentuată icircn SCL XIX (1968) nr 6 p 586-587

Fonetica 73

silaba următoare147

([icirc] ndash [i] gt [i] ndash [i] icircnimos gt inimos) O altă pers-

pectivă asupra fenomenului a propus icircnsă Andrei Avram care vede icircn

apariţia lui [i] accentuat iniţial o urmare a denazalizării primei silabe

din construcţia bdquo nimieirdquo148

Inovaţia se generalizează icircn a doua pe-

rioadă a epocii vechi astfel icircncicirct Biblia de la Bucureşti (text repre-

zentativ pentru aspectul limbii literare romacircneşti icircn general la sficircrşitul

secolului al XVII-lea) prezintă consecvent norma cu [i]

I154 Vocala [icirc] accentuată etimologică icircn poziţie nazală (lt lat

aacute + m + cons) gt [u] icircn cuvicircntul icircmblu (lt lat ambŭlo) gt umblu umblă

DO 27 185 umblăm DO 82 am umblat DO 226 au umblat DO

88 209 va umbla CPO 389 să umblu CVNTO 259 să umble

DO 153 212 să umblăm DO 187 umblicircnd DO 9 şi icircn

substantivul umblet DO 211 umbletul DO 177 199

Aceeaşi transformare a suferit şi [icirc] (lt lat i + m + cons) icircn

icircmplu (lt lat ĭmpleo) gt umplu a umplea DO 39 am umplut DO

181 (s-)au umplut DO 11 75 89 126 127 196 umpleţ DO 81

umplicircnd DO 199 şi cu prefixul ne- neumplicircnd DO 6

La fel [icirc] (lt lat i + n + cons) a evoluat la [u] icircn icircnfla (lt lat

inflare) gt umfla umflă DO 158 să umfla DO 3 4

Am consemnat extrem de rar abaterea de la această normă să

icircmfla DO 93

Fenomenul trecerii lui [icirc] la [u] icircn situaţiile prezentate este o

inovaţie muntenească ce a pătruns icircn textele de tip sudic icircncă din primul

veac al consemnării romacircnei icircn scris149

Avicircnd susţinerea graiului local

inovaţia s-a impus icircn secolul următor ca normă a variantei literare

munteneşti icircn timp ce restul ariilor lingvistice a conservat fonetismul eti-

mologic aticirct la nivelul graiurilor cicirct şi icircn variantele literare cores-

punzătoare Icircn textele literare nordice se puteau icircnticirclni forme etimologice

147

Rosetti ILR 1978 p 504 vezi şi Sala Contribuţii la fonetica istorică p 153 148

Andrei Avram Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte

romacircneşti V icircn SCL XV (1964) nr 5 p 599 cf lat mamma gt

icirc(m)măicircnmă gt dr mumă ar imă icircn idem Nazalitatea şi rotacismul p 65 149

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 106

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 74

utilizate consecvent chiar şi icircn primele decenii ale secolului al XIX-lea150

şi poate chiar după această dată căci icircn lucrarea normativă din 1932

Sextil Puşcariu şi T A Naum simt nevoia unei sublinieri bdquou sau icirc Se

scrie gutuiu (gutuie) porunci umbla umfla umpleardquo151

I155 Vocala [icirc] este notată de obicei icircn ticircnăr după norma

literară sudică şi nordică IcircPTPO 360 DO 141 145 161 173 190

200 ticircnărul C 1715 7v DO 61 ticircnărului DO 136 ticircnără DO 196

Foarte rar termenul este scris cu vocala accentuată [i] tinăr C

1715 21v (icircn textul corespunzător psalmului 67 v 29 bdquoVeniamin cel

mai tinăr icircntru uimirerdquo cf textul corespunzător psalmului 118 v 9

bdquoicircntru ce va icircndrepta ticircnărul calea sardquo C 1715 7v)

Icircn epoca lui Antim Ivireanul forma tinăr era o particularitate a

graiurilor de sud-vest şi din centrul Transilvaniei icircn timp ce restul

graiurilor cunoşteau varianta cu [icirc] Fonetismul [i] icircn tinăr a fost

explicat de Al Rosetti ca reflex normal al lui cent latinesc lat tcentner gt

tenăr gt tinăr gt ticircnăr bdquocu icirc provocat la o etapă posterioară de ă prin

asimilare (căci icirc nu e romacircn comun)rdquo152

tot despre o păstrare a lui [i]

icircn acest cuvicircnt vorbeşte şi Sextil Puşcariu153

Icircn cazul acesta Banatul

Oltenia centrul şi sud-vestul Transilvaniei ar conserva un stadiu arhaic

al cuvicircntului (ca şi dialectele meglenoromacircn istroromacircn şi aromacircn)154

spre deosebire de celelalte regiuni unde am avea de-a face cu o evo-

luţie fonetică Un alt punct de vedere este cel potrivit căruia [i] icircn

singularul tinăr a apărut bdquosub influenţa pluralului tineri unde i s-a

păstrat din cauza poziţiei moi următoarerdquo155

fiind deci un caz de bdquonor-

malizare internă morfologicărdquo156

150

Vezi Doina Marta Bejan op cit p 17 151

Puşcaru ndash Naum Icircndreptar p 22 vezi şi p 166 152

Rosetti ILR 1978 p 366 vezi şi Sala Contribuţii la fonetica istorică p 68 153

Icircn LR II p 319 154

ALRM I vol II h 253 155

Puşcariu LR II p 383 Nandris Phoneacutetique p 56 156

Puşcariu LR II p 383

Fonetica 75

Dată fiind regiunea icircn care avea curs fonetismul [i] icircn tinăr el

apare icircn epoca veche constant numai icircn texte bănăţene-hunedoarene şi

sud-vest ardeleneşti Icircn Ţara Romacircnească după 1600 picircnă către mijlocul

secolului al XVII-lea icircn perioada icircn care producţia culturală munte-

nească icircşi are centrul icircn Oltenia cărturarii introduc icircn scrierile lor şi astfel

de forme abandonate icircnsă mai ticircrziu cicircnd centrul vieţii culturale se mută

mai la est şi se revine icircn parte la norma impusă de Coresi

La Antim Ivireanul forma apare icircntr-o carte tradusă icircn jurul anului

1715 icircntr-o epocă şi icircntr-un spaţiu din afara influenţei graiurilor olteneşti

Raritatea ei indică faptul că este vorba de un bdquoicircmprumutrdquo accidental

6 [o]

I16 Vocala [o] neaccentuată se păstrează icircn cocon (lt gr

bg kokona) DO 199 coconul CVNTO 318 coconi

CVNTO 264 294 295 297 DO 43 66 201 coconii CVNTO

315 318 coconilor DO 159 318 Norma este specifică variantei

literare munteneşti

Varianta literară moldovenească a adoptat inovaţia din graiuri

(semnalată deja icircn documente din secolul al XVI-lea157

) cu [o] gt [u]

prin disimilare vocalică şi a menţinut-o pe tot parcursul epocii vechi Icircn

celelalte arii culturale utilizarea formei noi este rară şi se datorează

tipografilor sau icircn general icircnvăţaţilor originari din Moldova care au

contribuit la apariţia cărţilor respective O singură dată am consemnat

forma moldovenească icircntr-una din copiile manuscrise ale didahiilor lui

Antim Ivireanul cuconi ms 549 BDO 43

7 [u]

I171 Vocala [u] neaccentuată etimologică este păstrată icircn

cuprinde (lt lat comprendere) cuprind DO 111 cuprinde IcircPTPO

351 358 IcircBO 369 CVNTO 297 DO 18 31 32 nu cuprinde

CPO 392 să cuprind (ref) IcircBO 382 cuprindea DO 198 va fi

cuprins DO 198

157

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 108

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 76

Rar Antim Ivireanul foloseşte şi forme icircn care apare [u] gt [o]

coprindea CVNTO 296 au coprins C 56r să coprind (ref)

AMAO 325 Fonetismul cu [o] este o inovaţie a graiurilor munteneşti

apărută icircn cuvintele derivate ca urmare a unui proces de asimilare [u] ndash

[o] gt [o] ndash [o] (cuprinzător ndash coprinzător) sau de disimilare vocalică

[u] ndash [u] gt [o] ndash [u] (cuprinsul ndash coprinsul) şi extinsă apoi la formele

flexionare ale verbului158

Această inovaţie este atestată icircn textele

redactate icircn Ţara Romacircnească după 1640159

şi icircnregistrează o frecvenţă

icircn creştere de-a lungul celei de-a doua jumătăţi a epocii vechi Am con-

semnat-o frecvent icircn copia din 1781 a didahiilor fapt ce icircnseamnă că

pe tot parcursul secolului al XVIII-lea s-a manifestat tendinţa de

ridicare a fenomenului popular la statutul de normă ms 524 CDO

18 31 32 111 198

Inovaţia nu a pătruns icircn limba literară dar uzul frecvent chiar şi

la icircnceputul secolului al XX-lea a impus sublinierea normei de către

Sextil Puşcariu şi A T Naum bdquoDeşi pronunţarea cu o icircn formele

batjocori coprinde (sn) [] se aude des totuşi sicircnt de preferat

batjocuri cuprinde (sn)rdquo160

I172 Vocala [u] neaccentuată apare icircn rumacircn (lt lat romanus)

AMAO 340 CPO 394 rumacircnul CPO 394 şi icircn derivate rumacircncă

CPO 394 (Ţara) Rumacircnească Pred 1694 ftlr C 1

r 4

r CL ftl

r

CVNTO 241 CPO 387 DO 28 rumacircneacuteşte AMAO 330

rumacircneşti Pred 1694 ftlr să rumacircnească CPO 394 etc

Forma cu [u] apare constant icircn cărţile romacircneşti din secolul al

XVI-lea (la Coresi de pildă) icircnsă este concurată de fonetismul cu

[o]161

Alternanţa s-a icircnregistrat icircn limba literară romacircnească icircn diverse

158

Gheţie BD p 118 159

Vezi Gheţie BD p 280 384 444 160

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 22 161

Relaţia dintre cele două forme este controversată Cei mai mulţi lingvişti

consideră că rumacircn reprezintă forma etimologică (lt lat romanus) iar romacircn

este o formaţiune savantă după modelul cuvicircntului latinesc vezi Densusianu

ILR II p 61 Rosetti ILR 1978 p 447-448 Puşcariu LR II p 380 etc

Fonetica 77

variante literare picircnă ticircrziu icircn epoca modernă De exemplu icircn textele

moldoveneşti din intervalul 1800 ndash 1830 fonetismul [u] predomină dar

apar şi formele cu [o]162

Icircn Ţara Romacircnească Ion Heliade Rădulescu

recomandicircnd adaptarea neologismelor la structura limbii romacircne

spunea bdquoVorbele streine trebuie să se icircnfăţoşeze icircn haine rumacircneşti şi

cu mască de rumacircn (sn) icircnaintea noastrărdquo163

dar vorbeşte despre

bdquolimba romacircnă (sn) iar nu muntenască sau moldoveneascărdquo164

icircntr-o

scrisoare către C Negruzzi Abia mai ticircrziu forma cu [o] a devenit

normă literară unică

Icircn epoca veche romacircn are o frecvenţă mai ridicată icircn textele

nordice iar rumacircn icircn sud165

Situaţia descoperită icircn opera lui Antim

Ivireanul icircntăreşte această observaţie icircntrucicirct numai o singură dată am

consemnat vocala [o] icircn toponimul Ţara Romacircnească DO 231

I173 Alte cuvinte cu [o] originar icircn aceeaşi poziţie sicircnt con-

semnate numai de cicircteva ori cu trecerea normală a lui [o] neaccentuat la

[u] dubicircnzi C 12v ruşala DO 91 ruşalele DO 99 au ruşit

CVNTO 291 usebeacuteşte C 21r să se usibească DO 61

De mult mai multe ori sicircnt folosite formele cu [o] refăcut icircn

cuvicircntul-bază sau icircn derivate dobicircndă DO 197 207 224 AMAO

344 dobicircndim DO 56 128 ai dobicircndit DO 128 să dobicircndească

DO 97 osebi bdquoa (se) despărţi a (se) separardquo DO 238 să osebească

CPO 391 osebind CVBTO 250 osebit AMAO 346 osebite

CPO 388

I174 Icircn sficircrşit alte cuvinte sicircnt utilizate numai cu fonetismul

refăcut Cuvintele latineşti addormire dormire şi hospitium au cunoscut

Alţii printre care şi Vasile Arvinte cred că ambele forme sicircnt reflexul

popular al etimonului latinesc icircntrebuinţate oricicircnd icircn dacoromacircnă pe

teritorii diferite vezi Arvinte Romacircn p 46 şi urm 162

Doina Marta Bejan op cit p 18 163

Heliade Scrieri lingvistice p 51 164

Apud Arvinte Romacircn p 49 165

Ibidem p 47

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 78

icircn romacircneşte forme cu trecerea lui [o] neaccentuat la [u] adurmi durmi

şi uspăţ Fonetismul acesta era cunoscut icircn prima parte a epocii vechi

pe tot teritoriul ţării şi era consemnat icircn texte de diverse provenienţe

icircnsă tendinţa era aceea de abandonare a lui icircn favoarea formelor cu

[o]166

Către sficircrşitul secolului al XVII-lea cele două fonetisme alter-

nează icircn texte ilustricircnd toate variantele literare icircn unele dintre ele cu

preponderenţa covicircrşitoare a formelor cu [o] sau chiar cu generalizarea

acestora cum se icircnticircmplă icircn opera lui Dosoftei Viaţa şi petreacerea

svinţilor unde este consemnată icircn exclusivitate vocala [o] icircn flexiunea

verbului a dormi167

Icircn textele lui Antim Ivireanul am găsit adormi CVNTO 245

nu vor adormi DO 78 adormit CVNTO 277 neadormit IcircPTPO

350 neadormita DO 114 adormire DO 129 188 189 adormirea

DO 16 21 129 189 190 dormim IcircPTPO 350 dormiia DO 157

173 177 au dormit DO 178 191 dormind DO 177 ospăţ DO

194 AMAO 342 ospăţul DO 194 CVNTO 306 ospeţe AMAO

342 ospeţele DO 12 s-au ospătat DO 192 CVNTO 283 vor

ospăta DO 194 să ospetez DO 34 ospăticircndu-să CVNTO 298

Asemenea forme sicircnt obişnuite icircn varianta literară muntenească şi devin

normă a limbii literare unitare consemnate explicit icircn 1932 bdquoSe scrie

cu o nu cu u adormi articol [] cocoş dormirdquo168

I175 Icircn cuvicircntul preot şi icircn derivatele sale rostirea cu [o] este

generală preot DO 45 55 56 69 etc preotul DO 43 preotului

IcircBO 374 DO 13 43 preote DO 45 preoteasa CPO 390 preoţ

DO 26 preoţie CVNTO 263 266 274 309 DO 165 170

Deşi trecerea lui [u] la [o] (prin disimulare [u] ndash [u] gt [o] ndash [u]

preutului ndash preotului sau prin tendinţa de deschidere a lui [u]) pare să

fi fost cunoscută icircn secolul al XVI-lea icircn graiul din unele zone din Ţara

Romacircnească şi Moldova169

textele prezintă icircn această perioadă cu pre-

166

ILRL 1997 p 93-94 167

Vezi Laura Manea op cit p 138-139 168

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 20 169

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 111

Fonetica 79

cădere exemple cu [u] etimologic păstrat (puţinele cazuri cicircnd inovaţia

este acceptată se icircnregistrează mai ales icircn textele munteneşti) Icircn

secolele următoare fonetismul nou icircşi găseşte loc icircn lucrările elaborate

icircn Ţara Romacircnească şi mai rar icircn Moldova170

Icircn Moldova forma cu

[u] apare constant şi icircn secolul al XIX-lea dar nu mai este normă

unică171

ci este concurată de fonetismul specific Munteniei ce avea să

devină normă a limbii literare unitare

Analizicircnd situaţiile expuse mai sus la punctele I172 I173 şi

I174 I175 constatăm că opera lui Antim Ivireanul

oglindeşte tendinţa limbii romacircne de la icircnceputul secolului al

XVIII-lea de a reveni la pronunţia cu vocală deschisă ori de a

crea astfel de forme Mai receptivă la această tendinţă este limba

literară icircn procesul de modernizare icircn timp ce bdquoles parlers pop

manifestent plus de constance dans lrsquoeacutevolution o gt u que la

langue litt dans laquelle la restitution savante et lrsquoanalogie

agissent davantagerdquo172

Rezistenţa fenomenului de icircnchidere a lui

[o] neaccentuat fenomen pe care Octave Nandris icircl consideră

bdquoune des tendances geacuteneacuterales du vocalisme roumainrdquo173

se vede

din structura fonetică pe care o primesc unele neologisme174

la

nivel dialectal la unii vorbitori avucat (lt fr avocat lat

advocatus) etc

Pe de altă parte icircn graiurile contemporane poate fi sesizată şi o

uşoară tendinţă de abandonare a fonetismului arhaic poate sub

influenţa şcolii Cu prilejul anchetei dialectale icircn Oltenia

Valeriu Rusu constată bdquoFonetismul cu u icircn durmim deşi a fost

icircnregistrat icircntr-o arie compactă are o situaţie precară fapt care

rezultă din frecvenţa coexistenţei acestei forme cu cea literară icircn

pct 953 955 963 forma durmim a fost dată după cea literară

informatorul corecticircndu-se icircn acest fel iar icircn pct 956 962

170

ILRL 1997 p 301 171

Vezi Doina Marta Bejan op cit p 18 172

Nandris Phoneacutetique p 37 173

Ibidem p 36 174

Rusu Nord-vestul Olteniei p 56 Uriţescu Nordul Banatului p 70

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 80

informatorii au precizat că icircn opoziţie cu dormim forma

durmim caracterizează vorbirea generaţiei icircn vicircrstărdquo175

I176 Icircn secvenţa consoană prepalatală + [u] ([ču]) [u] gt [i]

icircn mincinos (lt minciună [lt lat mentionem] + -os)176

DO 25 54 72

etc mincinoasă DO 24 51 mincinoase DO 71 şi icircn derivate

nemincinosul DO 8 Forma este generală la Antim Ivireanul res-

pecticircnd norma literară sudică impusă icircncă din prima perioadă a epocii

vechi ce avea la bază o inovaţie a graiurilor din Ţara Romacircnească Icircn

epoca mitropolitului inovaţia era cunoscută şi utilizată icircn scrisul cult şi

pe teritoriile nordice manifesticircnd tendinţa de a se impune ca normă ge-

nerală Totuşi fonetismul etimologic mai apare sporadic icircn scrieri

moldoveneşti şi ardeleneşti177

I177 Aproape toate textele vechii romacircne literare indică o in-

consecvenţă icircn notarea lui [-u] icircn cuvinte de origine latină şi de altă

provenienţă după o consoană simplă sau un grup de consoane

Comparativ o frecvenţă mai ridicată a prezenţei lui [-u] se icircnregistrează

icircn textele nordice şi icircn manuscrise faţă de scrierile tipărite sau de

lucrările elaborate icircn Ţara Romacircnească

Valoarea lui [-u] este controversată grafică sau fonologică iar

pentru susţinerea unuia sau altuia dintre punctele de vedere s-au invocat

cauze precum originea cuvintelor icircn care este notat [-u] frecvenţa cu

care apare icircn texte dintr-o anumită arie dialectală corelaţia de timbru

175

Rusu op cit p 59 176

Am optat pentru analiza fonologică aplicată de Ion Gheţie (ILRL 1997 p 94)

deşi icircn lucrările de specialitate şi chiar la Ion Gheţie icircn BD p 121 se

vorbeşte icircn această situaţie de diftongul [macru] care a evoluat la [i] vezi şi

Densusianu ILR II p 65 cf şi Rosetti ILR 1978 p 370 bdquoPrimul element

al diftongului yu accentuat sau nu provenit din i icircn hiat + u a fost absorbit de

consoana precedentă aticirct icircn dacoromacircnă cicirct şi icircn aromacircnă dr minciună ar

minčunerdquo 177

ILRL 1997 p 300-301

Fonetica 81

vocalic a consoanelor finale rostite exploziv etc178

Probabil că icircn unele

din textele icircn care apare constant [-u] reda pronunţia reală (plenisonă

sau afonică) din graiul respectiv (fie ca rostire arhaică ce marca vocala

devenită finală prin căderea consoanelor finale din latină fie ca feno-

men analogic icircn cuvinte icircmprumutate) icircn timp ce icircn textele provenind

din zone icircn care [-u] nu mai avea acoperire icircn rostire apariţia sa

respecta o tradiţie grafică179

Textele lui Antim Ivireanul consemnează oscilaţia icircntre

notarea lui [-u] şi absenţa acestuia180

adevăratu C 17v daru C 16

v

domnu Pred 1694 2r 3

v icircngerescu Pred 1694 4

r mărturisescu C

13r să nu osicircndescu C 14

v plicircngu IcircPTPO 353 au stinsu Pred

1694 2v sufletescu Pred 1694 3

v vicircrfu Pred 1694 3

v să văzu C

14v predomină icircnsă formele fără [-u] acest DO 9 10 12 13 15 etc

adevărat Pred 1694 2r DO 231 238 CVNTO 243 285 IcircPTPO

349 351 etc au ajuns DO 100 118 157 222 CVNTO 260 270

etc dar (subs) DO 13 17 18 22 46 etc CVNTO 252 domn

DO 11 22 64 78 etc au fost Pred 1694 2v icircnalt Pred 1694 2

r au

icircnchis Pred 1694 2v icircndelung DO 30 147 162 215 227 IcircPTPO

353 om Pred 1694 2r au omoricirct CVNTO 289 orb IcircPTPO 355

pămicircnt Pred 1694 2v plăcut Pred 1694 2

r plicircng IcircPTPO 353 s-au

rugat Pred 1694 2v untedelemn IcircBO 374 etc

178

Vezi expunerea teoriilor şi contraargumentele la Rosetti ILR 1978 p 711-733

vezi şi P Neiescu O problemă de fonetică istorică Originea lui bdquou finalrdquo icircn

limba romacircnă icircn CL II (1957) p 159-179 179

ILRL 1997 p 95-96 vezi şi nota 24 Ion Gheţie U final la Neculce icircn LR

XX (1971) nr 5 p 496 cf Rosetti ILR 1978 p 511-514 care afirmă că [-u]

notat icircn textele secolelor al XVI-lea ndash al XVIII-lea nu redă pronunţia reală ci

reprezintă o manieră tradiţională de a scrie cu foarte puţine excepţii bdquografiile

din CV nu ne autorizează să semnalăm pronunţia cu -u icircn secolul al XVI-lea

decicirct icircn cazuri ca fiiu sau vekiiurdquo (ILR 1978 p 514) 180

Icircn transcrierea noastră aplicată textelor pe care le-am citit icircn original u

final a fost indicat numai dacă icircn cuvicircntul scris cu litere chirilice apare u icircn

această poziţie La fel a procedat şi editorul Gabriel Ştrempel vezi Nota

asupra ediţiei icircn AIO p LXIII

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 82

Icircn aria literară sudică notarea lui [-u] era deja la sficircrşitul

secolului al XVII-lea reminiscenţa unei tradiţii grafice şi apărea rar

Cele două texte ample aflate icircn legătură cu Vechiul Testament din

Biblia de la Bucureşti sicircnt edificatoare pentru tendinţele din variantele

literare de tip nordic şi sudic icircn ms 45 moldovenesc notarea lui [-u]

este frecventă oglindind un spaţiu lingvistic mai conservator icircn timp

ce ms 4389 muntenesc bdquonu apare niciodată u final (icircn poziţie finală

absolută)rdquo181

Textul Bibliei propriu-zise icircl consemnează de cicircteva ori

ca scăpări ale diortositorilor Aşadar nici la Antim Ivireanul prezenţa

lui [-u] după o consoană sau grup de consoane nu găseşte justificare icircn

interiorul normei literare munteneşti Ceva mai rezistent a fost feno-

menul icircn scrierile literare din Moldova182

icircnsă nici aici nu toţi autorii icircl

agreează De pildă icircn secolul al XVII-lea bdquoDosoftei evită pe cacirct

posibil notarea lui -u exemplele cu acest fonetism fiind reduse ca

număr de apariţii faţă de aceleaşi cuvinte icircn care -u nu este notat []

Variantele cu -u (final) nu icirci apăreau lui Dosoftei ca laquoliterareraquordquo183

Icircn istoria limbii romacircne ca regulă bdquoen cette position u latin a

subi lrsquoapocope 1) apregraves cons explos (sic) lupu gt lup rogo gt rogu gt

rog homo gt omu gt om [] etc 2) apregraves un groupe de cons (sic) dont

la derniegravere nrsquoest pas l ou r ursu gt urs orbu gt orb []rdquo184

Icircn pronunţia

regională icircnsă cei mai mulţi lingvişti consideră că vocala [u] finală s-a

menţinut de cele mai multe ori ca [u] final şoptit185

icircn graiuri de tip

181

Arvinte STLFAC p 54 182

Doina Marta Bejan icircl consemnează sporadic la scriitorii din intervalul 1800-

1830 icircn op cit p 19-20 183

Manea Dosoftei VPS p 148 184

Nandris Phoneacutetique p 42 185

Cf Rosetti ILR 1978 p 716 bdquomai există un fapt pe care icircl considerăm

decisiv pentru confirmarea tezei noastre că -u e un fenomen recent legat de

tratamentul special al consoanei finale Anume icircn localitatea Drăguş (jud

Braşov) Mihai Pop a icircnregistrat icircn cursul unei anchete (1932) faptele

următoare 1) generaţia veche nu cunoaşte pe -u 2) icircn graiul generaţiei

mijlocii (30-40 de ani) -u apare icircn graiul bărbaţilor pe cicircnd graiul femeilor

Fonetica 83

nordic Ov Densusianu G Ivănescu Sextil Puşcariu P Neiescu T

Teaha Valeriu Rusu Vasile Frăţilă V D Ţacircra186

etc Icircn unele regiuni

afonizarea nu s-a produs icircncă la unele substantive icircn Maramureş

Crişana nord-vestul Olteniei187

icircn altele [u] plenison s-a păstrat icircn

legături sintactice de tipul aacuteltu luacutecru aacuteltu omEacute cicirctu-macr cumu-macr188

I178 [-u] apare notat constant icircn cuvinte (substantive

adjective numerale adverbe) bdquoterminaterdquo icircn [macr] sau [agrave] dinticirciu denticirciu

CL 5v 8

r DO 33 41 165 192 gunoiu DO 75 221 228 CVNTO

227 icircnticirciu CL ftlr 3

r 4

v graiu DO 57 131 143 neascultoiu DO 217

obiceacuteiu CL 17r ochiu DO 92 raiu CVNTO 245 249 253 285 DO

35 99 225 IcircPTPO 354 războiu CVNTO 276 277 279 282 294 300

307 309 314 DO 98 114 temeiu Pred 1694 4r CL 8

v traiu DO 36

101 vechiu (m sg) DO 32 70 185 186 187 188 195 200

Zevedeiu CL 5r

Formele fără [-u] sicircnt mai numeroase numai icircn cazul numeralelor

ordinale dinticirci IcircPTPO 356 etc Ded 1709O 411 IcircBO 366 373

etc CVNTO 241 250 251 252 etc AMAO 329 345 CPO 388

DO 3 41 42 52 53 57 61 68 70 86 90 91 99 101 121 123

127 136 142 143 144 145 148 151 etc şi icircnticirci Postf 1693O 397

IcircPTPO 351 352 355 357 etc IcircBO 368 372 etc CVNTO p 241

242 247 248 250 etc AMAO 327 332 CPO 388 390 391 392 etc

DO 17 23 25 30 35 38 46 47 47 48 56 59 61 etc

cunoaşte numai pe -ŭ 3) u final apare constant icircn graiul copiilor şi al

adulţilorrdquo 186

Ivănescu ILR 2000 p 339 Puşcariu LR II p 26 P Neiescu op cit p

166-168 169 Teaha Valea Crişului Negru p 53 Rusu Nord-vestul Olteniei

p 65 Frăţilă Tacircrnave p 49 Ţacircra Valea superioară a Şieului p 50 187

Ivănescu ILR 2000 p 339 Papahagi Maramureş p LVI-LVII Rusu

Nord-vestul Olteniei p 65 188

Frăţilă Tacircrnave p 50 Ţacircra Valea superioară a Şieului p 60 cf Uriţescu

Nordul Banatului p 98 bdquoicircn forme ca [aacuteltu Igraveom] [aacuteltu fiegraveIacutesup1r] etc nu avem a

face cu [-u] final plenison păstrat ci cu forma articulată a adjectivului

pronominal nehotăracirctrdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 84

Rar am consemnat terminaţia fără [-u] la celelalte cuvinte

Andrei CL 5v război DO 36 Zevedei CL 5

r Ignorarea consecventă

a formei arhaice la numeralele ordinale dinticirci şi icircnticirci constituie o dovadă

că notarea lui [-u] era icircn cazul cuvintelor de acest tip tradiţională

icircntrucicirct tendinţa normală icircn limba romacircnă este aceea de pierdere a lui

[-u] icircn acest context fonetic bdquo2) [i] ne srsquoarticule pas si i este deacutejagrave

eacuteleacutement descendant de diphtongue calcaneu gt călcacirciu cuneu gt cuiu

malleu gt maiu cleiu laquocolleraquo raiu laquoparadisraquo etc 3) il nrsquoest pas non

plus prononceacute apregraves un i qui ne forme pas centre cyllabique veclu gt

vechiu angulu gt unghiu []rdquo189

Notarea tradiţională a lui [-u] icircncepea să-şi piardă din forţă sub

presiunea pronunţiei reale Totuşi o revigorare a ei poate fi presupusă

icircn a doua jumătate a secolului al XVIII-lea cicircnd autorii copiilor după

textele lui Antim Ivireanul corectează de regulă formele dinticirci şi icircnticirci

prin adăugarea lui [-u] ms 524 CD3 ms 549 B ms 524 CD41 ms

549 B42 etc

Ortografia romacircnească modernă prin lucrarea lui S Puşcariu şi

T Naum menţine picircnă icircn secolul al XX-lea tradiţia cu un amendament

privind adverbul bdquou final se păstrează icircn scriere [sn] la singularul

substantivelor şi adjectivelor masculine şi ambigene care au icircn ultima

silabă un i biciu cuiu noroiu ochiu paiu dibaciu vechiu [] Ca

adverbe icircnticirci şi dinticirci nu primesc pe u final (se va scrie deci şi cel dinticirci

unde dinticirci este propriu-zis o formă adverbială) U final se icircnseamnă

[sn] icircnsă la singularul lui icircnticirciu cicircnd este de genul masculin ricircndul

icircnticirciurdquo190

Observicircnd tratamentul neologismelor de tipul edificiu elogiu

serviciu pentru care norma literară actuală prevede păstrarea lui [-u]

silabic şi icircn consecinţă notarea lui Iorgu Iordan a constat că bdquoplus un

mot tend agrave devenir populaire plus il est enclin agrave perdre son -urdquo191

Pe de

altă parte există regiuni icircn care bdquou final n-a amuţit icircncă cu totul prafEacute

189

Nandris Phoneacutetique p 43 190

Icircn Icircndreptar p 21 şi 22 191

Apud Nandris Phoneacutetique p 43

Fonetica 85

nasEacute buboiEacuterdquo192

fapt favorizat icircn unele cazuri de nevoia de a evita

aglomerările de consoane (cf caacuteldu meumli193

)

I179 Icircn conjugarea unor verbe este icircntrebuinţată frecvent

terminaţia [-u] la unele moduri şi timpuri la persoana I singular

formele iotacizate de indicativ prezent şi conjunctiv prezent puiu DO

134 227 IcircBO 366 să puiu DO 97 110 CPO 393 spuiu DO 25

să spuiu DO 32 47 48 70 161 indicativul perfect simplu al

verbului vedea văzuiu DO 85 auxiliarul de la indicativul viitor voiu

DO 3 5 8 16 17 19 23 27 28 31 34 41 47 48 51 etc Există şi

forma fără [-u] icircnsă rar voi zice DO 17 (corectată de altfel icircn ms

549 B şi 524 C)

Pentru indicativul prezent persoana I singular norma a rămas

aceeaşi picircnă icircn secolul al XX-lea (excepticircnd formele iotacizate inco-

recte icircn romacircna modernă) tot astfel s-a păstrat norma ortografică şi

pentru auxiliarul voiu la indicativul viitor icircn schimb perfectul simplu

a icircncetat să se noteze cu [-u] bdquoSe pune u şi după i de la persoana I

singular a indicativului prezent de la unele verbe ca atribuiu moiu

taiu tot aşa la auxiliarul voiu Se scriu icircnsă fără -u formele de la perf

simplu pers I sg ascultai făcui pusei auziirdquo194

I2 Diftongi

1 [secta]

I211 Diftongul [secta] medial icircn poziţie moale se păstrează icircn

scrierile lui Antim Ivireanul

Icircn dacoromacircnă [secta] medial este rezultatul diftongării lui [e]

accentuat latinesc dar şi icircn cuvinte de altă origine intrate de timpuriu

icircn limbă dacă exista un [e] icircn silaba următoare lat vĭdere gt rom

vedeare Ulterior icircn situaţiile cicircnd centrul silabei următoare era un [e]

192

Puşcariu LR II p 57 193

Botoşineanu Valea superioară a Someşului Mare p 86 194

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 21

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 86

diftongul s-a redus icircn dacoromacircnă la [e] leage gt lege vedeare gt

vedere

Este dificil de stabilit pe baza textelor din epoca veche momentul

icircn care procesul reducerii diftongului la [e] este considerat icircncheiat icircn

limba romacircnă195

Icircn secolul al XVI-lea sicircnt consemnate pentru acest tip

de cuvinte grafii cu h şi ceea ce ar putea indica o pronunţie reală cu

diftong Al Rosetti este icircnsă de părere că bdquoicircncă din secolul al XV-lea

secta a fost redus la erdquo196

icircn cuvinte ca alege lege mele etc Prin urmare

fenomenul ar fi avut suficient timp să se generalizeze picircnă icircn secolul al

XVI-lea197

de cicircnd datează primele noastre texte astfel icircncicirct slovele h

şi să fie icircntrebuinţate nu pentru redarea pronunţiei uzuale cu diftong

(cum se icircnticircmplase icircntr-o epocă mai veche) ci icircn virtutea unei tradiţii

grafice Astfel perechea bdquode dreptrdquo fonem ndash grafem era reprezentată de

g ndash [e] (eventual [ę] icircn regiunile unde ca astăzi se cunoştea acest

stadiu intermediar) rar consemnată icircnsă icircn prima perioadă a epocii

vechi După 1640 frecvenţa notării lui g creşte dar apar constant şi

celelalte două slove

Credem că icircntrebuinţarea tradiţională a slovei h nu poate fi

negată icircn ansamblul epocii vechi dar icircn condiţiile icircn care diftongul s-a

conservat icircn unele părţi ale Olteniei şi Munteniei picircnă la sficircrşitul secolului

al XVIII-lea198

(şi icircn unele graiuri periferice chiar picircnă astăzi199

) putem

195

Vezi discuţia opiniilor icircn legătură cu această transformare fonetică la

Ivănescu Problemele capitale p 216-228 196

Rosetti ILR 1978 p 408 462 197

Cf Ivănescu Problemele capitale p 229 bdquoFenomenul nostru n-a fost icircnsă

general dacoromacircnesc [] căci nu apare icircn Codicele voroneţean adică icircntr-o

regiune icircn care şi astăzi el nu este realizat [] Eu cred aşadar că fenomenul

nu era realizat icircn secolul al XVI-lea decicirct icircn aceleaşi graiuri ndash rămase pe loc

sau migrate ndash icircn care el se găseşte realizat şi astăzi şi că prezenţa lui g icircn

locul vechiului diftong ea urmat de e dovedeşte că diftongul ajunsese la e

numai cicircnd e vorba de aceste graiurirdquo 198

Ion Gheţie Contribuţii la istoria trecerii lui ea la e (leage gt lege) icircn LR

XVII (1968) nr 6 p 506 şi 507 vezi şi Ivănescu Problemele capitale p

233 N A Ursu Problema interpretării grafiei chirilice romacircneşti din jurul

Fonetica 87

afirma că slovele h şi redau icircn secolele al XVI-lea ndash al XVIII-lea un

[secta] un [ę] sau un [e] icircn funcţie de regiune iar g pe [e] sau [ę]

Muntenia propriu-zisă face parte dintre teritoriile unde astăzi apare [e]

şi cei mai mulţi lingvişti consideră că aceasta este o realitate lingvistică

foarte veche (după G Ivănescu fenomenul caracterizează Muntenia

icircncă icircnainte de secolul al XV-lea200

) Andrei Avram a arătat icircnsă pe

baza ocurenţelor grafiei cu h icircn cuvinte de tipul leacutege (faţă de g icircn

meşter) că situaţia putea fi alta la sficircrşitul secolului al XVII-lea şi

anume că slova h reda un [secta] sau un [ę] nicidecum un [e]201

Referindu-se la aceeaşi problemă icircn textul Bibliei din 1688 Ion Gheţie

afirmă bdquofiind constatată existenţa lui ea icircn preajma Bucureştilor la icircn-

ceputul secolul al XVIII-lea pare probabil [] ca autorii Bibliei apărute

icircn acest oraş la 1688 să fi scris ea (h ) nu icircn virtutea unei convenţii

grafice ci pentru că aşa pronunţaurdquo202

Circumstanţele activităţii literare a lui Antim Ivireanul (icircnvă-

ţarea ticircrzie a limbii romacircne din diverse surse activarea icircntr-o regiune

icircn care este posibil să fi avut curs icircn epocă rostirea cu diftong) ne

icircndreaptă spre concluzia că h era icircntrebuinţat de mitropolit pentru a

reda pronunţia cu diftong

Astfel notăm aseacutemenea203

Pred 1694 2v bătricircneacuteţe Pred

1694 5r beseacuterică IcircBO 374 ceacutele Pred 1694 3

v 4

r fărădeleacutege

anului 1800 icircn LR IX (1960) nr 3 p 41 bdquopicircnă icircn prima jumătate a secolului

al XIXlea litera h era folosită aticirct cu valoare de e cicirct şi cu valoare de ea (sau

ia)rdquo 199

Ion Gheţie Noi contribuţii la problema trecerii lui ea la e leage gt lege icircn

SCL XXVIII (1977) nr 1 p 86 200

Ivănescu Problemele capitale p 233 201

Andrei Avram art cit I p 33 202

Ion Gheţie Contribuţii la istoria trecerii lui ea la e (leage gt lege) icircn LR

XVII (1968) nr 6 p 507 203

Editorii textelor literare vechi transcriu slova h (uneori ) prin ea atunci

cicircnd ea acoperă un diftong păstrat icircn limba literară contemporană şi prin eacute

sau ĕ cicircnd ea corespunde unui [e] contemporan avicircnd reţineri icircn a-i atribui

slovei chirilice valoare de diftong sau de vocală simplă icircn anumite situaţii

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 88

CVNTO 284 287 IcircPTPO 358 feacutetele DO 75 CVNTO 284

găteacuteşte DO 75 izbăveacuteşte Pred 1694 3r izgoneacuteşte Pred 1694 3

v

icircnceacuteperea Pred 1694 4v icircndeletniceacuteşte Pred 1694 3

r icircntuneacuterece

DO 4 icircnţeleacutegerea IcircBO 376 să-i icircnveacuteţe CL 9r icircnvredniceacuteşte Pred

1694 3v leacutege DO 17 leacuteneşului Pred 1694 3

v CVNTO 262 265

290 316 leacutemne DO 69 neicircnţeleacutegerea CVNTO 306 petreacutece Pred

1694 4r pomeneacuteşte Pred 1694 4

r CVNTO 249 proroceacuteşte Pred

1694 4r puteacutere Pred 1694 2

v DO 4 reacutelele CVNTO 284 seacutete DO

4 sfeacutetnicul DO 69 şteacuterge IcircPTPO 353 usebeacuteşte C 21r veacuteche Pred

1694 2r veacutecinica IcircPTPO 353 veade Ped 1694 2

r veacutede-să CL 8

v

CVNTO 249 verdeacuteţe Postf 1693O 397 veseleacuteşte DO 75 etc

I212 Păstrarea diftongul etimologic [secta] aflat icircn poziţie finală

sub accent este normă a variantelor literare din epoca veche şi carac-

terizează de asemenea scrisul lui Antim Ivireanul a bea DO 13 19

mea DO 56 etc a vedea DO 11 16 32 va vedea DO 27 etc

I213 Diftongul [secta] se păstrează icircn veacuteci (lt vsl věkŭ) DO

214 veacutecii Pred 1694 5r C 1715 13

r 14

v 15

v veacutecilor Pred 1694 5

r

veacutecinica IcircPTPO 353 veacutecinice Pred 1694 5r veacutecinicii (+ subst fem

GD) DO 214 IcircPTPO 353

I214 De asemenea [secta] apare notat icircn feacuteluri (fel lt magh -feacutele204

)

Pred 1694 2v Ded 1694O 398 399 DO 24 158 194

I215 Icircn sficircrşit diftongul [secta] este notat şi icircn pluralul cu

terminaţia -eani al numelor etnice derivate cu sufixul -ean (lt vsl -

eaninŭ) fapt explicat prin influenţa formelor de singular şi prin analogia

Gabriel Ştrempel a utilizat semnul eacute Deși sicircntem de părere că slova h notează

diftongul [ea] la Antim icircn cuvinte de tipul leage păreate puteare etc icircn a

căror scriere şi pronunţie norma literară actuală impune un e [e] (accentuat icircn

poziţie moale) am optat pentru transcrierea cu eacute a slovei h icircn situația

descrisă pentru consecvență 204

Vezi Arvinte STLFAC 51 şi BB I p V

Fonetica 89

cu aspectul slavon al cuvintelor icircn discuţie205

amoniteacuteni CVNTO 270

efeseacutenilor CL 24v eghipteacutenii DO 185 eghipteacutenilor CVNTO 255

256 israilteacuteni CVNTO 268 israilteacutenilor CVNTO 273 275 290

292 moaviteacuteni CVNTO 279 moaviteacutenilor CVNTO 259 267 268

nineviteacutenii CVNTO 288 DO 158 ricircmleacuteni DO 185 ricircmleacutenilor

CVNTO 315 samarineacuteni CVNTO 287 308 samarineacutenii CVNTO

255 sodomiteacuteni DO 176

Alături de aceste variante apare şi forma cu [e] sodomleni DO

162 Raritatea formelor de acest tip ne obligă să privim cu circumspecţie

existenţa ei de facto icircn manuscrisul didahiilor Ar putea fi vorba de o

inconsecvenă a lui Gabriel Ştrempel icircn transcriera slovei chirilice h ca eacute

2 [icircmacr]

I22 Diftongul descendent [icircmacr] apare constant icircn cicircine (lt lat

canem) micircine (lt lat mane) (şi poimicircine) picircine (lt lat panem) ca

urmare a epentezei lui [macr] Acesta este unul dintre fenomenele pe baza

cărora se disting cele două tipuri fundamentale de variante literare

romacircneşti de nord (unde fonetismul este cel etimologic cu [icirc] cicircne

micircne picircne) şi de sud (care cunoaşte icircn acest context rostirea evoluată

cu diftongul [icircmacr] cicircine micircine picircine) Normă stabilă icircn varianta literară

muntenească ea este folosită de Antim Ivireanul icircn exclusivitate

cicircinele DO 95 cicircinii DO 62 CVNTO 268 cicircinilor C 1715 21v

micircine DO 36 94 98 144 poimicircine DO 54 94 picircine DO 72 160

169 210 AMAO 345 IcircBO 369 picircinea DO 181 225 IcircBO 369

373 picircinei IcircBO 373 picircini DO 16 179 picircinii DO 169 picircinile

CVNTO 277

De regulă alături de aceste cuvinte este discutată şi forma de

plural a substantivului micircnă (lt lat manus) micircini (formă realizată prin

analogie şi anticiparea elementului palatal) literară icircn variantele culte

de tip sudic icircn opoziţie cu micircnu(le) formă etimologică din variantele

literare de tip nordic (mai frecventă icircn perioada 1532-1640) Spre

deosebire de situaţia consemnată icircn privinţa celorlalte substantive icircn

205

Arvinte BB I p V

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 90

textele lui Antim Ivireanul forma cu diftong alternează cu cea fără

diftong micircini IcircBO 366 DO 62 67 140 143 micircinile CL 11r

micircinilor IcircPTPO 352 358 IcircBO 366 370 CVNTO 294 DO 3 5

20 33 36 75 76 83 98 112 117 129 159 162 211 215 216 225

228 micircinelor micircinilor C 53r bdquoatingerea micirciniirdquo DO 145 bdquopunerea

micircineirdquo IcircBO 374 dar şi micircnile CVNTO 266 267 268 269 270

272 273 294 314 DO 86 88 111 131 133 166 167 177 197

198 Formele evoluate sicircnt totuşi mai numeroase decicirct celelalte care

sicircnt specifice icircn epoca lui Antim Ivireanul variantelor literare nordice

Fenomenul anticipării elementului palatal are loc numai icircn

anumite condiţii bdquoil faut que acirc soit accentueacute (dans macircniacutee macircnioacutes

etc i ne se transpose pas) et que n soit suivi de e si la forme este

invariable (macircne ndash macircine) de e au Sg et i au Pl si le mot est variable

(pacircine ndash pacircini cacircine ndash cacircini) [] Seule exception macircnă ndash Pl macircini

cependant lrsquoemploi freacutequent du Pl (două macircni cu macircinile) a pu

favoriser lrsquoextension du pheacutenomegravene agrave ce motrdquo206

Vechimea

fenomenului este discutabilă şi odată cu ea şi cea a localizării După

G Ivănescu icircn primele trei cuvinte inovaţia a apărut icircn epoca

bdquopreliterarărdquo (secolele al X-lea ndash al XIV-lea) bdquoicircn graiul muntean icircn cel

meglenoromacircn şi icircn unele localităţi oltene crişene şi ardelene unde

pare să fi fost adus din sudul Dunăriirdquo207

Prezenţa fenomenului icircn sudul

Dunării icirci sugerează lui Octave Nandris o plasare mai icircndepărtată icircn timp

a acestuia bdquodrsquoailleurs comme cette transposition de i est connue

eacutegalement en aroum [] et en meglr [] il est vraisemblable que le

pheacutenomegravene remonte au protoroum ougrave il aurait eu un caractegravere

dialectalrdquo208

Primele documente romacircneşti din secolul al XVI-lea sur-

prind constant inovaţia icircn Ţara Romacircnească (cu tendinţa de expansiune

icircn Oltenia) icircn alte regiuni atestările nu sicircnt suficiente pentru a trage o

concluzie definitivă privind răspicircndirea sa iniţială209

Icircn secolele urmă-

toare este evidentă tendinţa de impunere a fonetismului nou icircn cicircine

206

Nandris Phoneacutetique p 90 207

Ivănescu ILR 2000 p 412 208

Nandris Phoneacutetique p 90-91 209

Vezi pentru această problemă Gheţie BD p 112-113

Fonetica 91

micircine picircine (cu un apogeu atins la mijlocul veacului al XVIII-lea icircn

textele bisericeşti tipărite) Varlaam Dosoftei şi Cantemir de exemplu

folosesc mai mult sau mai puţin şi formele munteneşti210

Forma de plural micircini are o istorie aparte Generalizarea fone-

tismului nou icircn regiunile sudice este confirmată de documente abia icircn a

doua jumătate a secolului al XVII-lea cu precădere icircn Muntenia

propriu-zisă Icircnticircrzierea cu care s-a aplicat inovaţia icircn acest caz este de-

monstrată de oscilaţia dintre cele două forme icircn scrierile lui Antim

Ivireanul icircn condiţiile icircn care celelalte cuvinte nu cunosc alternanţa

[icirci] ndash [icirc]

Formele etimologice au cunoscut o rezistenţă deosebită la nivelul

limbii literare Ortografia din 1904 acceptă dubletul picircne ndash picircine cu

icircnticircietatea formei etimologice211

iar icircndreptarul din 1932 nu recomandă

icircn indexul de cuvinte decicirct forma cicircne după ce face precizarea că

bdquodintre cei mai buni scriitori unii icircntrebuinţează formele uzuale icircn

Muntenia alţii formele icircntrebuinţate icircn celelalte provincii romacircneştirdquo212

Abia icircn 1953 este stabilită oficial regula că bdquose scrie icirci nu icirc icircn cuvintele

cicircine [hellip] aceste forme fiind tot mai răspicircndite icircn limba literarărdquo213

Pe licircngă termenul picircine apare la Antim și pită (lt ngr bg

pita cf magh pita) bdquosă aibă a-i da [hellip] şi 3 pite să-i fie de

calerdquo AMAO 334 şi icircntr-o formă de genitiv a derivatului pitar

(lt pită + suf -ar) bdquotitlu dat boierului care se ocupa de

210

Cf Ivănescu ILR 2000 p 584 Icircn privinţa sursei formelor cu diftong la

scriitorii moldoveni din secolul al XVII-lea Mirela Teodorescu emite cu

rezerve ipoteza preluării lor din chiar graiul moldovenesc bdquoSe pare deci că

fonetismul avea curs icircn graiurile moldoveneşti din secolul al XVII-lea Cum

icircnsă asupra originii lui dialectale există icircncă incertitudini am preferat să nu-l

grupăm icircn categoria fonetismelor caracteristice graiului moldovenesc

reflectate icircn limba lui Varlaam şi aceasta cu aticirct mai mult cu cicirct ele nu apar

icircn Răspunsul tipărit icircn Munteniardquo icircn Normă şi grai icircn scrierile lui Varlaam

icircn SLLF III 1974 p 203 211

Regule ortografice 1904 p 26 212

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 22 213

Mic dicţionar ortografic 1953 p 34

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 92

aprovizionarea cu picircine a curţii domneşti şi a oştirii şi cu

supravegherea brutarilor domneştirdquo uzual icircn epoca veche icircn

Moldova şi Ţara Romacircnească214

bdquoŞi dezlegicircnd visele a

pitariului şi a păharnicului s-au micircntuit [Iosif]rdquo CVNTO 263

3 [ămacr]

I23 Diftongul descendent [ămacr] este uzual la Antim Ivireanul icircn

formele verbului a se spăimicircnta (lt lat expavīmentare) mă

spăimicircntez DO 41 să spăimicircntară CVNTO 308 s-au spăimicircntat

DO 179 să se spăimicircnteze DO 157

Forma cu [ă] spămicircnta fusese normă generală icircn limba romacircnă

din secolul al XVI-lea şi judecicircnd după ocurenţa lui icircn textele seco-

lului al XVII-lea din nord şi sud el a rămas normă literară şi icircn această

perioadă Astfel icircn Biblia din 1688 (şi icircn ms 45 moldovenesc şi icircn

ms 4389) este folosită constant forma etimologică215

Aceeaşi formă o

găsim şi la Dosoftei Inovaţia care reprezintă o contaminare a verbului

cu formele spaimă216

(cu amacr icircn silaba accentuată) era aşadar de dată

recentă şi probabil de obicircrşie sudică Copiştii munteni ai didahiilor şi

ai lucrării Chipurile Vechiului şi Noului Testament ale lui Antim

Ivireanul nu au intervenit icircn text ceea ce sugerează că fonetismul s-a

impus destul de repede icircn norma literară din sudul ţării Niculina Iacob

o consemnează la sficircrşitul veacului al XVIII-lea icircn Biblia lui Samuil

Micu de la Blaj Prin urmare dacă inovaţia pornise din Muntenia ea a

cicircştigat repede teren la nivelul uzului literar Este icircnsă posibil ca feno-

menul să fi apărut concomitent şi independent icircn mai multe regiuni

4 [macra]

I241 Diftongul [macra] medial icircn poziţie tare şi la final de cuvicircnt

se păstrează nealterat icircn toate variantele literare deci şi icircn textele lui

214

DLRLV p 224 215

Vezi icircn MLDI II III IV V indicele de cuvinte pentru cartea Iov vezi

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 204 216

Arvinte STLLV p 3 vezi şi Densusianu ILR II p 74 Puşcariu LR II

p 330

Fonetica 93

Antim Ivireanul despuiat CVNTO 293 iau DO 10 172 188 să

iau DO 115 să se ispoveduiască AMAO 338 nemicircngicirciată

IcircPTPO 354 (s-)au tăiat DO 128 CVNTO 277 287 296 299 318

Asemenea forme sicircnt exclusive la mitropolitul muntean

Icircncepicircnd cu secolul al XVI-lea icircn textele moldoveneşti sicircnt con-

semnate şi forme cu [macre] ca urmare a inovaţiei regionale Pe la sficircrşitul

secolului al XVII-lea ele apar şi icircn Transilvania Icircn ambele arii cultu-

rale icircnsă fenomenul nu a afectat limba scrierilor bisericeşti tipărite La

modelul acesteia trimite Ion Heliade Rădulescu pentru normarea limbii

moderne icircn privinţa terminaţiilor la participiul verbelor de conjugarea

I bdquoIcircnsă ca să hotăricircm un tip trebuie socotesc icircnticirci ca să dăm numai un

final partiţipelor pasive de icircnticircia conjugare ca să nu avem anomale

multe al doilea să ne luăm după cărţile bisericeşti ce sicircnt priimite de

toţi rumacircnii (sn) şi a treilea să vedem cum pronunţă cea mai mare

parte de rumacircni şi atunci socotesc că cu un glas de obşte vom adopta

toţi finalul cu at ce este şi mai regulat şi care se află şi icircn limbile mumă

şi surori icircn vreme ce cel icircn et este o icircnsuşire numai icircn parte a unui

norodrdquo217

I242 Diftongul [macra] icircn poziţie moale este general icircn textele

tipărite continuicircnd situaţia anterioară anului 1640 Textele lui Antim

Ivireanul nu fac excepţie boiar (lt vsl bojarinŭ) CVNTO 300

CPO 389 DO 173 boiari IcircPTPO 359 AMAO 328 CPO 392

DO 6 24 192 boiarin DO 170 boiariu CL 3v grăiaşte CL 2

v

9r DO 19 93 107 110 162 186 etc iale (pron) CL 9

r DO 70

72 79 81 95 105 137 156 etc să iarte DO 28 29 39 100 166

192 etc IcircPTPO 354 360 IcircBO 369 (nu) iaste Pred 1694 2r 2

v 3

v

4r 4

v DO 3 4 5 6 7 8 9 etc CVNTO 243 AMAO 326

icircntemeiarea DO 57 135 138 AMAO 343 IcircBO 375 C 1715 13r

icircnviare CVNTO 317 icircnviiare CL 5r DO 40 105 109 icircnviiarea

DO 18 140 141 142 143 144 lăcuiaşte C 59v legiuiaşte Pred

1694 4r micircngicirciarea CVNTO 243 AMAO 327338 micircntuiaşte

217

Heliade Scrieri lingvistice p 106

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 94

Pred 1694 3r miluiaşte C 5

r muiare DO 4 36 etc CVNTO 245

IcircPTPO 359 povăţuiaşte CL 69v să pocăiaşte IcircPTPO 351

prăznuiaşte AMAO 346 ricircnduiaşte CPO 391 tăiarea CVNTO

251 tămăduiaşte CVNTO 243

După 1600 evoluţia [macra] gt [macre] a fost semnalată mai icircnticirci icircn

graiurile de tip sudic icircnsă Al Rosetti este de părere că diftongul icircn

discuţie ajunsese la stadiul fonetic [macre] icircncă din secolul al XVI-lea icircn

unele regiuni iar slovele şi nu transcriu neapărat pronunţia reală ci

ele apar icircn textele vechi numai icircn virtutea unei tradiţii grafice218

Forme cu [macra] gt [macre] apar foarte rar icircn textele lui Antim Ivireanul

boierime CPO 388 este CVNTO 245 (de patru ori) 271

icircntemeierea DO 117 Pentru unele dintre cuvintele ce păstrau la

Antim Ivireanul diftongul etimologic copiştii din secolul al XVIII-lea

ai textelor mitropolitului preferă deja fonetismul nou icircnviere ms 524

CDO 40 195 109 icircnvierea ms 534 CDO 18

I243 Icircn unele substantive la finalul lor apare diftongul [macra]

explicabil prin fenomenul de bdquodespicare a vocalelorrdquo219

Avem de-a face

cu un fapt de limbă general icircn epoca veche (care bdquose icircnticirclneşte picircnă azi icircn

limba bisericeascărdquo220

) La Antim Ivireanul există numeroase exemple

dintre care consemnăm bogăţiia C 1715 6v bucuriia DO 17 corabiia

CL 5r deacuteniia CL 11

r 31

v Finichiia CL 1

v frăţiia CL 8

v Ieremiia

DO 7 icircmpărăţiia Pred 1694 5r CL 5

r DO 10 icircncepătoriia CL 6

r

Mariia DO 4 Moldaviia Pred 1694 2r moşiia DO 13 netrebniciia

DO 6 osicircrdiia Ded 1694O 398 prostiia DO 6 sărăciia DO 16

seminţiia DO 8 smereniia C 1715 24r spăseniia DO 6 tipografiia

Pred 1694 3v Ungrovlahiia Pred 1694 3

r Vizantiia CL 1

v vredniciia

DO 3 zavistiia CL 16r etc

218

Rosetti ILR 1978 p 518 219

Arvinte STL EX p 2-3 220

Arvinte STLLV p 2

Fonetica 95

5 [macru]

I25 Diftongul [macru] apare icircn iuşor (lt iu (lt lat levis) + suf -şor

DLR sau lt lat levissiorum) icircnsă rar CL 65r Celelalte ocurenţe ale

cuvicircntului arată utilizarea formei fără elementul semivocalic uşor

DO 102 IcircPTPO 360 uşoară CVNTO 244 uşoare IcircPTPO 359

361 respectiv icircn să uşurăm DO 37 să uşureze DO 160 Acest

termen nu este utilizat frecvent

Pierderea elementului semivocalic al diftongului moştenit din

latină bdquoprintr-o falsă analiză contextuală icircn fonetica sintacticărdquo221

(maiucirciuşor gt mai uşor) este o inovaţie a graiurilor munteneşti

Vechimea ei nu se poate stabili cu certitudine Faptul că nu apare con-

semnată icircn documentele din secolele al XVI-lea nu icircnseamnă neapărat

că forma nu era cunoscută deja icircn această perioadă Ion Gheţie po-

meneşte de existenţa unui antroponim Uşurel la 1649 icircntr-un document

slavo-romacircn222

ceea ce ar putea indica faptul că pronunţia populară

dintr-o anumită regiune cunoştea şi varianta fără diftong sau numai

varianta aceasta pe la icircnceputul secolului al XVII-lea

Uzul din graiul muntenesc a determinat pătrunderea inovaţiei şi

icircn textele literare din această regiune ducicircnd cu timpul la o schimbare

a normei223

Prefericircnd fonetismul nou Antim Ivireanul se icircnscrie icircn

această tendinţă Niciunul dintre copiştii textelor mitropolitului pe tot

parcursul veacului al XVIII-lea nu a revenit asupra formei Norma era

aşadar impusă utilizatorului cult al limbii din Ţara Romacircnească icircncă

din această epocă

Varianta literară moldovenească icircn aceeaşi perioadă păstrează

icircncă fonetismul vechi Icircl icircnticirclnim la Dosoftei Miron Costin etc dar

sporadic el este dublat de inovaţie Găsind fonetismul nou la Dosoftei o

221

Gheţie BD p 121 222

Ibidem p 121 223

Icircn unele texte din Ţara Romacircnească icircn prima jumătate a secolului al XVII-

lea mai apare forma veche (cf bdquosă le iuşureacuteze macircncărurilerdquo CMM16r vezi

şi Gheţie BD p 280 336) dar devine din ce icircn ce mai rară spre sfacircrşitul

perioadei

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 96

singură dată icircn Viaţa şi petrecerea svinţilor Laura Manea emite

ipoteza că bdquouşura şi uşor aveau circulaţie icircn limba vorbită Se poate

presupune că Dosoftei cunoscicircnd-o a scris-o involuntar abăticircndu-se

astfel de la tradiţia grafică a scrierii cu -iurdquo224

6 [Acirca]

I26 Se păstrează fonetismul vechi etimologic şi literar icircn epoca

veche cu diftongul [Acirca] icircn doao DO 6 18 42 53 etc CVNTO 242

CL 19r a doaoa DO 37 de doao ori DO 52 amicircndoao DO 15

31 noao (adj) Pred 1693 2r DO 4 12 30 31 33 etc CVNTO

242 (pron pers) DO 9 26 33 etc C 1715 17r să nu ploao Pred

1964 2v roao DO 197 zaoa DO 36 zioa C 1715 16

r 16

v 24

v

Icircn cazul numeralelor ordinale a doua şi a noua fonetismul

popular cu [oo] icircn a dooa şi a nooa ([Acirca] gt [oacute] urmat de diftongul [Igraveă]

sau [Igraveo] [o] doaacuteuă gt doaacuteuo gt doacuteo225

) este utilizat cu o frecvenţă

apropiată de cea a formei etimologice CVNTO 242 etc DO 18 24

33 41 42 60 67 etc a nooa CVNTO 298 AMAO 331 334 339

CPO 390 DO 33 Pentru adjectivul feminin singular nouă şi pentru

forma omonimă a pronumelui personal nu am consemnat alte forme icircn

afara celor cu [Acirca]

Formele literare astăzi apar sporadic icircn textele lui Antim

Ivireanul a doua DO 42 122

7 [i]-[macra]

I271 Pentru substantivul viaţă transcrierea operată de Gabriel

Ștrempel indică utilizarea de către Antim de multe ori a formei viiaţă

(lat pop vīvĭtia gt vimacreacutetmacra gt vimacreacuteţmacră gt vimacrsectaacuteţă gt vimacraacuteţă226

) IcircBO

365 DO 4 7 8 14 56 etc viiaţa IcircPTPO 361 IcircBO 365 382

DO 22

224

Manea Dosoftei VPS p 196 225

Ivănescu ILR 2000 p 478 226

Arvinte STLEX p 3

Fonetica 97

Icircn textele cercetate de noi icircn original cuvicircntul icircn discuție este

scris cu - a- icircn care trebuie interpretat ca semn pentru vocala silabică

[i] nu drept corespondent grafic al unui sunet palatal nesilabic

(semivocală icircn diftongul ascendent [macra] ca icircn norma de azi) iar agrave ca

echivalent perfect al lui sau icircn privinţa pronunţiei227

Alternanţa

grafică (- - ndash - a- ) este obişnuită icircn textele din secolele al XVI-lea şi

al XVII-lea iar cicircnd diortositorii Bibliei de la Bucureşti notează - a-

acolo unde icircn ms 45 apare - - sau - - raţiunea este aceea de a

simplifica redarea nu aceea de a marca opţiunea pentru o formă

neliterară cu diftong neprecedat de [i] silabic

La Antim Ivireanul grafiile acirc aoumlagrave şi acirc aoumluacute redau pronunţia

trisilabică a cuvicircntului cu cons labiodentală + [i] + [(macr)a] vi(i)aţa

Pred 1694 4v CL 1

v C 1715 13

r 14

r 17

5 24

r respectiv vi(i)aţă

Pred 1694 5r C 1715 6

v 13

r 16

r 16

v 17

r 20

r Probabil icircn acelaşi

mod trebuie interpretată şi varianta scrisă cu acirc aoumla vi(i)aţa CL 6v

Prezența icircn transcrierile realizate de Gabriel Ștrempel aticirct a

formei viiață cicirct și a variantei viață sugerează faptul că distinsul editor

a luat icircn considerare o distincție clară icircntre fonetismul lui - - (așadar

[i-macra]) și al lui - a- (așadar [macra]) viaţa CVNTO 241 279 etc DO

15 18 36 47 61 82 102 103 110 112 113 115 127 139 141 144

145 151 170 171 173 175 182 184 186 191 192 193 194 200

201 207 213 214 216 218 227 236 viaţă CVNTO 241 etc DO

19 32 38 40 73 82 83 101 105 109 126 127 134 139 167 171

172 173 179 181 201 213 214 217 223 225

Copiştii din secolul al XVIII-lea ai textelor lui Antim Ivireanul

au perceput grafiile cu -agrave- ale acestui cuvicircnt fie ca redări icircn scris ale

unei pronunţii neliterare fie ca variantă grafică ambiguă pentru rostire

astfel icircncicirct de multe ori au revenit la grafiile clare şi clarificatoare cu

sau viiaţa ms 549 B şi ms 524 CDO 61 102 103 etc ms

227

Densusianu ILR II p 35 bdquoExplicaţia trebuie căutată icircntr-o regulă

ortografică sicircrbă şi bulgară după care un a avea valoare de ori de cicircte ori era

precedat de un rdquo Cf Andrei Avram Interpretarea grafiei chirilice SCL

XVI (1964) nr 4 p 478

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 98

MCVNTO 279 viiaţă ms 549 BDO 15 ms 524 CDO 73 101

ms 549 B şi ms 524 CDO 82 83 105 109 Opţiunea lor

demonstrează vitalitatea normei păstrată de altfel picircnă la icircnceputul

secolului al XX-lea icircn limba literară228

I272 O problemă similară apare şi icircn cazul substantivului

piatră (lat pĕtra gt pmacreacutetră gt pmacrsectaacutetră gt pmacrmacraacutetră gt piumlmacraacutetră229

) Icircn CL

1699 (text icircn care pe parcursul mai multor capitole se dezbate

fundamentul teologic al supremaţiei papale pornind de la versetul

biblic bdquoŞi eu zic ţie că tu eşti Peacutetăr şi pre aceasta piatră (sn) voiu zidi

beseareca meardquo BB 1688 Matei 16 18) grafia cuvicircntului conţine de

cele mai multe ori secvenţa - agrave- ceea ce indică o pronunţie cu [i]

vocalic + diftong [macra] fie o rostire cu hiat icircntre [i] şi [a] pi(i)atra CL

13v 14

r 14

v 24

r 25

r 25

v 26

r 28

r pi(i)atră 14

r 24

r 25

v 26

r 27

v 28

r

28v De cicircteva ori am consemnat grafia cu - agrave- CL 14

r 26

r 26

v

Icircn acelaşi text apare şi varianta cu - - rară icircnsă230

piatra CL

1699 25v

Ca şi icircn cazul transcrierii viaţa viaţă operate de Gabriel

Ştrempel sicircntem rezervaţi şi icircn privinţa interpretării piatra piatră date

de editorul bucureştean tuturor secvenţelor grafice pentru realitatea

extralingvistică icircn discuţie piatra IcircBO 371 CVNTO 268 274 295

296 DO 5 148 195 221 şi piatră CVNTO 250 269 295

AMAO 345 DO 16 50 (de trei ori) 143 147 (de trei ori) 148

Icircntocmai ca icircn situaţia prezentată la punctul anterior copiştii

textelor lui Antim Ivireanul icircnlocuiesc uneori forma grafică ce indică

diftongul bdquosimplurdquo cu cea care redă secvenţa sonoră [i-macraacute] piiatră ms

549 BDO 50 143 147 etc

228

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 169 229

Arvinte STLEX p 3 230

Prin comparaţie la Dosoftei piatră apare icircn VS numai icircn varianta cu - -

vezi Manea Dosoftei VPS p 186

Fonetica 99

I273 Pentru verbul a chema (lt lat clamo -are) grafiile cu - agrave-

şi - g- redau pronunţia cu [imacra] (apărută sub influenţa oclusivei palatale

[agrave]) şi cu [imacre] chi(i)amă CL 8r 8

v chi(i)emi C 1715 14

r au

chi(i)emat CL 8v Exemplele acestea se alătură celor transcrise de

Gabriel Ştrempel să chiiamă (ref) DO 235 să chiiame DO 51

AMAO 344 IcircBO 380 (cf chiamă DO 78 113 122 124 125 127

128 159 196 203 208 209 220 235 CVNTO 248 256 288 294

IcircBO 379 etc

Apar icircnsă şi forme de tipul [agraveem] [agraveamă] au chemat CL 5v 8

r

ar fi chemat CL 6r chemare CL 5

v chemarea CL 4

v 5

v 8

r 8

r

Din nou forma cu [imacra] este folosită uneori de copişti bdquocorecticircndrdquo

opţiunea lui Antim Ivireanul (ori a grămăticului Efrem primul copist al

didahiilor) ms 549 B ms 67 NDO 113 122 124 etc

I274 Un alt caz de bdquodespicare a vocalelorrdquo apare icircn cuvicircntul

miere (lt lat mcentlem) atestat la Antim Ivireanul cu - - icircn miiarea C

1715 10v şi miiare CVNTO 276 DO 66

I275 Acelaşi fenomen fonetic apare şi icircn ocirc pg fiiare (lt lat

fcentle) C 1715 23r bdquohiiare de peacuteşterdquo CVNTO 293 otilde puacuteeumlg

hiiarăle (fiară lt lat fĕra) C 1715 21v (cf fiară DO 181 şi

CVNTO 297)

Ca şi icircn alt situaţii copiştii didahiilor au modificat forma astfel

icircncicirct bdquofiară sălbatecerdquo devine icircn ms 549 BDO 181 bdquohiiară

sălbatecerdquo iar icircn ms 67 NDO bdquofiiară sălbaticerdquo

I276 Icircn formele verbelor a fierbe (lt lat fĕrvo -ĕre) şi a pierde

(lt lat pĕrdo -ĕre) [imacra] apare constant cicircnd icircn silaba următoare exisă

[e] fiiarbem DO 231 a piiarde DO 189 piiarde DO 49 52 72

213 214 IcircPTPO 350 356 IcircBO 380 piiarde-mă DO 134

piiardem DO 33 va piiarde DO 122 nu vei piiarde DO 104 să

va piiarde DO 126

La cojunctiv prezent persoana a III-a sg şi pl verbul a pierde

prezintă o formă interpretată de editor ca variantă cu diftong să piarză

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 100

DO 51 76 99 134 135 146 151 167 215 216 Credem icircnsă că

norma epocii cel puţin icircn Muntenia era cea cu pronunţie trisilabică

icircntrucicirct asemenea forme apar frecvent icircn textele muntenilor231

şi pe de

altă parte forma interpretabilă ca bisilabică este aproape peste tot

corectată de copiştii didahiilor să piiarză ms 549 B sauşi ms 524 C

şisau ms 67 NDO 51 76 99 134 etc

I3 Triftongi

[macreacuteIgrave] şi [macreacutemacr]

Se păstrează triftongul [macreacuteIgrave] icircn mieu (lt lat meus) CL 14r

CVNTO 244 etc DO 6 14 15 25 32 41 48 54 55 62 64 etc

Pluralul obişnuit la Antim Ivireanul este miei CL 6v DO 5 6 32 40

55 90 91 92 96 134

Reducerea triftongului după modelul pronumelui posesiv la fe-

minin (mea - mele) este consemnată icircn texte icircncă din secolul al XVI-lea

dar pe tot parcursul romacircnei literare vechi fonetismul etimologic are o

prezenţă constantă icircn toate textele şi icircn toate regiunile Antim Ivireanul

nu o foloseşte decicirct arareori la singular meu DO 77 IcircPTPO 353

354 CPO 392 nu am consemnat pluralul cu diftong al pronumelui

sau adjectivului posesiv

I4 Vocale icircn hiat

1 [i]-[i]

I41 Grupul vocalic [i]-[i] icircn hiat apare conservat icircn diverse

forme gramaticale ale verbului primi (lt vsl priimati) şi icircn derivate

priimim DO 81 priimia DO 43 am priimit CL 6v DO 65 l-ai

priimit C 1715 19r au priimit DO 14 43 va priimi DO 65 să

priimeşti Pred 1694 4v să (nu) priimim 14 36 46 100 piimitor

DO 52 etc Aceste forme sicircnt majoritare la Antim Ivireanul conform

231

Vezi Arvinte STLEX p 3 situaţia din ms 4389 al BB

Fonetica 101

normei exprimării culte icircn toată epoca veche chiar şi icircntr-o perioadă de

la icircnceputul epocii moderne icircn toate variantele literare

Contragerea celor doi [i] icircn hiat a apărut ca inovaţie icircn graiurile

transilvănene de nord şi a fost consemnată mai icircnticirci pe la mijlocul

secolului al XVII-lea După 1700 ea este semnalată şi icircn Moldova

Bazicircndu-se pe ocurenţa formelor cu un singur [i] icircn documentele mun-

teneşti Ion Gheţie ajunge la concluzia că fenomenul este cunoscut icircn

graiurile din Ţara Romacircnească abia spre sficircrşitul secolului al XVIII-lea232

Dată fiind noutatea formei (icircn orice zonă dialectală a ţării icircn secolul al

XVII-lea şi la icircnceputul secolului al XVIII-lea) textele culte icircn care se

strecoară aceasta sicircnt foarte rare233

Biblia de la Bucureşti de pildă text

realizat aproape de perioada icircn care a activat Antim Ivireanul şi de care

mitropolitul se slujea constant prezintă inovaţia extrem de rar icircn

Pentateuc există o singură ocurenţă cu [i] (icircn MLDV 33 11)

Icircn scrierile lui Antim Ivireanul există cicircteva ocurenţe cu [i]

simplu primi (perf s) CVNTO 307 au primit DO 79 109 206

CVNTO 308 voiu primi DO 181 să fie primit (conj perf) DO

115 primită CPO 393 primite DO 51 Este posibil ca Antim

Ivireanul să fi cunoscut asemenea forme dintr-un text de provenienţă

direct nordică dar este puţin probabil ca rarele ocurenţe de acolo să fi

marcat uzul lingvistic al lui Antim Ivireanul fără sprijinul textelor

munteneşti ori al graiului de aici

Formele contrase persistă şi icircn copiile didahiilor din secolul

al XVIII-lea icircn speţă icircn versiunile ms 549 B de la Căldăruşani şi icircn

ms 67 N de la Craiova Autorul copiei de la Căldăruşani (care a lucrat

direct după copia grămăticului Efrem) nu a modificat decicirct icircntr-un

singur loc forma găsită icircn predici să fie priimit icircn loc de să fie primit

ms 549 BDO 115 Versiunea următoare ms 67 N de pe la mijlocul

secolului al XVIII-lea realizată icircn şcoala de copişti de la Bucureşti

după versiunea B nu prezintă alte diferenţe icircn privinţa formei discutate

Ceea ce icircnseamnă că fonetismul cu [i] era cunoscut icircn Muntenia icircnainte

232

Gheţie BD p 111 233

ILRL 1997 p 303

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 102

de 1780 icircnainte de primele atestări pe care le oferă Ion Gheţie poate

chiar din vremea lui Antim Ivireanul

Limba literară modernă a adoptat inovaţia dar bdquofonetismul

[arhaic] se regăseşte icircn textele religioase chiar icircn secolul al XX-leardquo234

2 [ă]-[u]

I42 Fonetismul apropiat de etimon cu hiatul [ă]-[u] este

general icircn cazul cuvicircntului lăuntru (lt lat illac-intro) DO 52 180

204 218 etc şi icircn icircnlăuntru DO 115 etc şi pe dinlăuntru DO 135

AMAO 328 etc Norma a fost constantă icircn romacircna literară veche

bazată pe fonetismul odinioară general icircn romacircna populară şi s-a

menţinut icircn limba literară modernă icircn formele icircnăuntru şi dinăuntru

3 [u]-[ă]

I43 Hiatul etimologic [u]-[ă] din nuăr (lt lat nūbĭlum) nu s-a

păstrat icircn graiurile de tip sudic şi icircn consecinţă nu caracterizează

varianta literară muntenească Icircn scrierile lui Antim Ivireanul am

consemnat numai formele specifice sudului cu [o] (contragere) lt [o]-

[o] (asimilare vocalică) lt [u]-[o] (acomodare vocalică) lt [u]-[ă]

existente constant şi icircn Biblia de la Bucureşti (unde se corectează

variantele cu [u]-[ă] din ms 45 moldovenesc) Uneori textul tipărit al

Bibliei oglindeşte faza intermediară cu [o]-[o] noor (MLDII 13 21)

noorului (MLDO 13 22 10 19) Aproape de epoca lui Antim

Ivireanul varianta literară nordică prin Dosoftei prezenta fonetismul

etimologic (nuăr nuăraş) şi mai frecvent forma cu [ă] gt [o] nuor235

Forma specifică variantei literare munteneşti a devenit normă a

limbii romacircne literare unitare icircn ciuda concurenţei cu forma moldo-

venească nour (la care s-a ajuns prin disimilare bdquospre a evita ca prin

contracţia celor doi o din noor caracterul silabic şi ritmul trohaic al

234

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 15 235

Manea Dosoftei VPS p 152

Fonetica 103

cuvacircntului să se piardărdquo236

[o]-[o] gt [o]-[u] noor gt nour) frecventă la

scriitorii moldoveni din secolul al XIX-lea şi al XX-lea

4 [u]-[o]

I44 Icircn conjugarea verbului a lua la indicativ prez şi conjunctiv

prez pers I pl la indicativul perf simplu pers a III-a sg precum şi la

viitorul cu să pers I pl apare constant hiatul [u]-[o] luom DO 33

48 80 164 să luom DO 27 36 96 98 100 104 158 să nu luom

DO 33 IcircBO 376 luo DO 120 CVNTO 242 245 259 279 293

313 vom să luom DO 27 De două ori am notat hiatul literar azi să

luă DO 17 şi să luăm IcircBO 380

Asemenea forme sicircnt frecvente icircn epocă icircn textele sudice Icircn

Biblia din 1688 icircn cartea Facerea de exemplu [u]-[o] este general la

modurile şi timpurile amintite luom MLDI 34 21 luo MLDI 2 15

2 21 8 19 8 9 8 20 etc Icircn ms 45 sicircnt folosite formele cu [u]-[ă] icircn

timp ce icircn versiunea ms 4389 muntenească apare de obicei

complexul vocalic [u]-[Acircă] luoăm ms 4389Facerea 34 21 luoă

ms 4389Facerea 2 21 4 19 8 9 11 31 etc

I5 Consoane

1 Consoane labiale [p] [b] [m] [f] [v]

I511 Consoanele [p] [b] [m] şi [v] urmate de iot nu se pala-

talizează niciodată icircn textele lui Antim Ivireanul

a) [p] piatră CVNTO 250 269 CPO 388 DO 50 143 147

148 au perit CVNTO 250 282 perite CL 4r pierzicircnd CVNTO

273 răpiri IcircPTPO 352 răpitor AMAO 329

b) [b] bine Pred 1694 4r DO 3 8 14 17 21 fierbinteala

CL 16v

236

Puşcariu LR II p 114

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 104

c) [m] luminate Pred 1694 2r 5

r lumină DO 49 57 60 mic

Pred 1694 5r minuni Pred 1694 2

r nimic DO 10 12 13

pătimitoriu Pred 1694 2r

d) [v] au lovit DO 69 138 blagoslovit DO 110 129 etc

Aceasta este o normă generală icircn epoca veche a limbii culte

avicircnd curs aşadar aticirct icircn aria literară sudică unde coincidea cu norma

graiurilor cicirct şi icircn ariile literare nordice unde icircn unele regiuni venea

icircn contradicţie cu pronunţia populară Situaţia din urmă este cunoscută

icircn Moldova unde graiurile locale se caracterizează prin pronunţia

palatalizată dar varianta literară prevede utilizarea consoanelor [p] [b]

[m] [v] nealterate Palatalizarea labialelor apare totuşi icircn textele de

aici mai ales icircn cele laice mai frecvent icircn a doua parte a epocii vechi

I512 Consoana labiodentală [f] + iot se păstrează intactă ca şi

celelalte labiale icircn aceeaşi poziţie ar fi DO 22 să fiu DO 22 223

229 230 să fie DO 4 9 14 15 16 19 23 să fim DO 25 64 79

155 CVNTO 297 fier CVNTO 250 281 289 DO 95 fierbinte

CL 17r DO 9 61 77 242 243 fierbinteala CL 16

v 18

v

icircnfierbinteala CL 17v bdquoamărăciunea fieriirdquo DO 59 fiiarbem DO

231 fiiul C 1r CL 14

r fiul DO 17 91 93 fire DO 10 18 20

serafimii DO 167 etc

Dintre consoanele labiale icircn ciuda normei literare generale [f]

apare palatalizată mai des şi cu deosebire icircn textele din Moldova chiar

şi la autorii care incriminează explicit fenomenul (la Dimitrie Cantemir

de exemplu) Motivul nu este clar deşi la prima vedere s-ar putea

explica237

prin observaţia lui Ov Densusianu cu privire la acest

fenomen bdquoCicircnd alterarea labialelor ducea la un fonetism prea depărtat

de sunetele primitive un asemenea fonetism icirci punea icircn oarecare

icircncurcătură pe cei ce scriau şi ei căutau să-l icircndepărteze din scriere a

spune chiatră ghine icircn loc de piatră bine putea să pară prea icircndrăzneţ

Dacă dimpotrivă diferenţa dintre formele alterate şi formele primitive

nu era aticirct de izbitoare se făceau mai uşor concesii fonetismului dia-

237

Vezi de pildă Manea Dosoftei VPS p 201

Fonetica 105

lectal cum era cazul pentru f gt h deoarece hi etc se icircndepărta de fi mai

puţin decicirct chiatră ghine de piatră bine nu era o dificultate ca el să fie

scris icircn acest felrdquo238

Ion Gheţie are o altă explicaţie bdquoFrecvenţa mai

ridicată icircn texte a rostirii alterate a lui f constituie un indiciu că evoluţia

lui f la THORN s-a produs mai de timpuriu şi anume icircntr-o perioadă icircn care

constituirea normei literare nu era pe deplin icircncheiată ceea ce a dus la

acceptarea drept normă icircn unele regiuni ale Dacoromaniei a variaţiei

libere a celor două consoane (f şi THORN) cu predominarea netă a celei

dinticircirdquo239

Decalajul icircn modificarea consoanelor ar infirma icircnsă prin-

cipiul formulat de G Ivănescu bdquoFenomenul trebuie să se fi petrecut

aşa cum se petrec toate fenomenele fonetice ale sunetelor icircnrudite icircn

acelaşi timp şi la toată seria labialelor (sn)rdquo240

Palatalizarea lui [f] este consemnată icircn secolul al XVII-lea şi icircn

texte munteneşti dar mult mai rar decicirct icircn Moldova Putea fi aici un

fenomen icircmprumutat din cărţile nordice sau de la cărturarii moldoveni

ori un reflex al unor graiuri sudice din nord-estul Olteniei regiunea

Ticircrgovişte241

care cunoşteau icircn secolul al XVII-lea palatalizarea lui

[f] Icircn Biblia de la Bucureşti norma literară muntenească alternează cu

fonetismul [THORN] fapt uşor de explicat prin bdquoinfluenţa variantei

moldoveneştirdquo242

dacă şi icircn textul-bază apar aceleaşi forme Uneori icircnsă

icircn ms 45 al Vechiului Testament nu apare palatalizarea lui [f] acolo

unde icircn textul tipărit se consemnează consoana alterată iar Vasile

Arvinte nu iese din perimetrul ipotezelor cicircnd se referă la acest fapt

calificicircndu-l drept bdquosurprinzătorrdquo243

La fel de bdquosurprinzătoarerdquo este şi

238

Densusianu ILR II p 74 cf Ivănescu Problemele capitale p 179-180 239

Gheţie Dialectologia istorică p 87 240

Ivănescu Problemele capitale p 176 241

Gheţie Dialectologia istorică p 87 242

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 20 243

Arvinte STLFAC p 54 bdquoSau poate copistul ms 45 a icircnlăturat formele

cu h- din acest text iar varianta milesciană avută la icircndemicircnă de cărturarii

bucureşteni conţinea forma cu labio-dentală alterată A pune icircnsă aceste

fenomene numai pe seama tipografilor care se pare că erau moldoveni sau a

le atribui numai lui Mitrofan moldovean şi el fără a lua icircn consideraţie

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 106

prezenţa bdquocorectărilorrdquo din copiile B şi C ale didahiilor lui Antim

Ivireanul (executate la Bucureşti) hier ms 549 BDO 95 hiiară ms

549 DO 181 şi herbinte ms524 CDO 77 pentru formele fier fiară

respectiv fierbinte din versiunea grămăticului Efrem Corectările nu se

fac niciodată icircn direcţia normei literare generale semn că icircn secolul al

XVIII-lea icircn preajma Bucureştiului palatalizarea lui [f] era cunoscută de

cărturari

Icircn textele lui Antim Ivireanul apar forme palatalizate numai icircn

cazul unor cuvinte fiară (lat fĕra) hiară (sg) DO 65 218 219

CVNTO 298 (pl) DO 19 97 CVNTO 254 hiara DO 219

hiarăle DO 137 170 218 CVNTO 298 hiiarăle C 1715 21v

hiarălor DO 186 fier (lt lat ferum) hier DO 3 97 CVNTO 255

hierul DO 5 fiere (lt lat fcentle) hiiare CVNTO 293 fierbinţeală

(fierbinte + -eală) herbinteala CL 17v Bazicircndu-ne pe faptele consta-

tate infirmăm concluzia lui Al Rosetti B Cazacu şi L Onu care

sugerează la Antim Ivireanul o superioritate numerică a formelor cu

palatalizare bdquoAlături de f palatalizat icircn cuvinte ca o hiară [] sg hier

bdquoarmerdquo (propriu bdquofierrdquo) icircnticirclnim sporadic (sn) uneori icircn aceeaşi

frază forme cu labiala nealteratărdquo244

Numai icircn raportul fiară ndash hiară

este preferată a doua formă pentru fier ndash hier şi fiere ndash hiere nu se

constată o preferinţă icircn privinţa celorlalte cuvinte cu fricativa [f] icircn

poziţie palatalizantă este clară respectarea normei literare generale

I513 Consoana [f] (lt [h]) dintr-o serie de cuvinte de origine

slavă este păstrată icircn uzul lui Antim Ivireanul Norma acceptă icircn epocă

oscilaţia icircntre [f] şi [h] originar icircn cele mai multe dintre regiunile ţării

Puţinele atestări icircn textele lui Antim Ivireanul nu icircngăduie să ne formăm

o părere privind o eventuală opţiune a cărturarului muntean pentru una

sau alta dintre forme Totuşi cicircnd sicircnt utilizate asemenea cuvinte ele

apar cu fonetismul [f] vicircrf CL 19 zăduf zăduful DO 195

controlul exercitat de cărturarii bucureşteni (fraţii Greceanu) este iarăşi greu

de admisrdquo 244

Rosetti Cazacu Onu ILRL2 p 185-186

Fonetica 107

Nu am icircnregistrat fenomenul sonorizării lui [f] (gt [v]) care apare

icircn a doua perioadă a epocii vechi icircn texte din Banat-Hunedoara Moldova

şi Transilvania de nord

I514 Cuvicircntul movilă apare numai cu această formă245

icircn

CVNTO 261 şi cu pluralul movile DO 93

I515 Pentru cuvintele viclean (lt magh hitlen) vicleşug (lt magh

hitlenseacuteg) şi derivatul romacircnesc a vicleni am consemnat la Antim

Ivireanul forme cu [v] [h] şi [f] cu predominarea celor cu fricativă

sonoră viclean DO 82 83 98 vicleană DO 187 CVNTO 298

vicleanul DO 130 vicleşug DO 7 35 38 43 68 93 155 206 212

227 CVNTO 266 282 286 287 289 290 291 296 305 vicleşugul

DO 36 52 59 CVNTO 277 vicleşugului CVNTO 277 a vicleni

DO 91 viclenea CVNTO 266 au viclenit DO 5 CVNTO 247

268 viclenind CVNTO 301 etc dar şi hicleşug CVNTO 270 311

au hiclenit CVNTO 271 precum şi ficlene CPO 389 şi ficleşug

CL 16r 18

r 30

v CPO 394

Cei mai mulţi lingvişti văd icircn forma cu [v] un fonetism

hiperliterarizat la care s-a ajuns pentru evitarea a ceea ce vorbitorii

culţi percepeau ca fiind palatalizare icircn cuvacircntul romacircnesc hitlean

provenit din etimonul maghiar246

De la icircnvăţaţii moldoveni el s-ar fi

propagat icircn textele culte din celelalte regiuni ale ţării ajungicircnd normă

literară unică preluată ulterior de romacircna literară modernă Andrei

Avram respinge icircnsă această interpretare şi afirmă la capătul unei de-

monstraţii minuţioase că bdquolabiodentala sonoră din viclean este conti-

nuatoarea directă a laringalei fie din magh hitlen fie din rom hitleanrdquo

şi bdquodacă ficlean provine din [hiklsectan] (sau direct din magh hitlen) nu

245

Vezi icircntreaga prezentare a problemei la Avram Probleme de etimologie

p 83-92 şi 95-96 Ivănescu Problemele capitale p 213 şi ILR 2000 p 495

şi 510 246

Vezi de pildă Nandris Phoneacutetique p 227 244 Kiraacutely Contacte

lingvistice p 173 (vezi şi nota 72) şi Arvinte STLFAC p 6 cf Gafton

Hipercorectitudinea p 70-72

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 108

din [THORNiklsectan] icircnseamnă că apariţia variantei cu [f] nu este ndash sau cel

puţin nu este icircn mod necesar ndash legată de palatalizarea labialelor

respectiv de tendinţa de a se evita un fonetism socotit a fi efectul

acestui fenomenrdquo247

şi conchide bdquoLa labiodentala din viclean s-a

putut ajunge de la laringala originară fie icircn momentul icircn care cuvicircntul

a fost icircmprumutat din maghiară fie ulterior pe terenul limbii romacircne

hiclean gt viclean Unui fenomen de hipercorectitudine i s-ar putea

datora cel mult varianta (rară) ficlean este totuşi mai probabil că nici

icircn acest caz nu avem a face cu un fonetism hipercorect legat de pala-

talizarea labialelorrdquo248

Mitropolitul Munteniei utilizează consecvent forma cu [v]

icircnscriindu-se icircn tendinţa literară generală249

şi numai sporadic celelate

forme Muntenia cunoştea icircnsă şi celelalte variante de pildă autorii

locali ai ms 4389 al Bibliei folosesc constant fonetismul cu [h] acolo

unde icircn ms 45 exista [v]250

ceea ce denotă o bună cunoaştere a formei

cu [h] Pe de altă parte viabilitatea icircn Ţara Romacircnească a pronunţiei cu

fricativa surdă [f] este demonstrată de faptul că popa Flor dascălul de

slovenie de la biserica Sf Gheorghe Vechi din Bucureşti autorul copiei

de pe la 1760 a Chipurilor Vechiului şi Noului Testament (ms M)251

icircnlocuieşte de cicircteva ori formele cu [v] sau cu [h] cu ficleşug ms MO

277 305 ficlenea ms MO 266 au ficlenit ms MO 271 ficlenind

ms MO 301 Icircntr-un alt loc au ficlenit apare icircn loc de au zavistuit din

original ms MCVNTO 247

I516 Consoanele bilabiale [p] [b] [m] şi labiodentala [v] se

rostesc moale icircnaintea vocalei [e] sau [i] accentuată sau neaccentuată şi

a diftongului [secta] cicircnd icircn silaba următoare sau icircn imediata apropiere nu

247

Avram Probleme de etimologie p 93 şi 93-94 248

Ibidem p 96 249

ILRL 1997 p 316 vezi aceeaşi opţiune lingvistică la Dosoftei pusă icircn

evidenţă de Manea Dosoftei VPS p 207-208 250

Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 21 251

Gabriel Ştrempel Copişti de manuscrise romacircneşti picircnă la 1800 I p 69-70

vezi şi idem Introducere la Antim Ivireanul Opere 1972 p LXI-LXII

Fonetica 109

se află [e] [i] sau un sunet muiat potrivit normei literare munteneşti

aceeaşi din perioada precedentă

a) [p] pe DO 4 5 6 etc pentru Pred 1694 2r 3

v DO 3 4

5 etc peste DO 12 32 35 57 58 62 etc să se risipească C 20v

să răsipească DO 60 215 va să se topească DO 68 trupesc DO

9 219 AMAO 341 IcircPTPO 358 trupească Pred 1694 2r IcircBO

375 CPO 393 DO 9 23 64 115 140 183 204 222 223 230

b) [b] curcubeul CVNTO 252 iubesc DO 24 48 61 111

210 IcircBO 372 377 să iubească DO 53 74 77 174 IcircPTPO 358

icircmpodobesc DO 140 orbesc DO 159 să păgubească DO 103 să

se păgubească DO 50 să nu robească CVNTO 289 sărbează

CVNTO 306 să osebească CPO 390 să se usibească DO 61

vorbesc DO 31 57 229 etc

c) [m] egumen AMAO 325 egumenul AMAO 326 328

329 etc lumesc DO 14 lumească DO 204 au mers DO 5 67

69 89 144 152 etc mergicircnd DO 153 192 213 226 CVNTO 263

275 285 etc mergătoriul DO 64 IcircPTPO 356 să primească IcircBO

377 să se primească AMAO 345 tocmeală CPO 394 au trimis

DO 4 5 6 7 58 59 65 70 109 110 183 etc CVNTO 307 317

IcircPTPO 354 urmează DO 87 152 186 212 218 IcircBO 370 373

vameş IcircBO 371 vameşul DO 24 30 etc

d) [v] să blagoslovească DO 8 81 211 să curvească

IcircPTPO 359 isprăvesc IcircBO 379 să isprăvească DO 53 89 CPO

388 jidovesc DO 66 69 75 137 207 jidovească DO 115

preacurvească (adj) DO 171 să nu preacurvească IcircPTPO 359

privesc DO 110 111 să privească CVNTO 260 să (refl)

potrivesc CVNTO 249 slăvesc DO 140 să slăvească DO 151

169 200 IcircBO 368 veac DO 128 160 179 veacului DO 26 36

98 CVNTO 250 251 veşmicircnt DO 209 etc

La Antim Ivireanul rostirea dură a labialelor icircn acelaşi context

apare extrem de rar Am consemnat fenomenul ca abatere de la normă

icircn forma verbală au trimăs de două ori CVNTO 292 317 O situaţie

aparte cunoaşte substantivul pescar (lt lat pĭscarius) folosit de Antim

Ivireanul numai cu forma care presupune velarizarea lui [e] după con-

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 110

soana bilabială [p] rostită dur252

păscar DO 97 păscari CL 5r DO

3 5 păscariul DO 59 97

Este sigur că evoluţia lui [e] originar la [ă] după labiale icircn cu-

vintele moştenite din latină sau icircn termenii pătrunşi de timpuriu icircn

romacircnă este un fenomen vechi icircn dacoromacircnă apărut cu mult icircnainte

de perioada literară descris de Octave Nandris ca bdquoune eacutevolution

spontaneacutee favoriseacutee seulement par la labiale preacuteceacutedente ele srsquoexplique

par le caracteacutere veacutelarisant de la langue roumainerdquo253

Aria pe care s-a

manifestat icircnsă reprezintă o problemă neelucidată Astfel G Ivănescu

şi Vasile Arvinte consideră că schimbarea nu a afectat toate zonele

dialectale şi nici nu s-a aplicat tuturor cuvintelor254

pe de altă parte Ion

Gheţie şi Al Mareş icircl consideră fenomen general icircn dacoromacircnă cu

caracter de lege fonetică255

Icircn momentul primelor consemnări ale

romacircnei icircn scris deja există diferenţierea regională ca urmare a

inovaţiei ce impusese rostirea moale a labialelor icircn graiurile de tip

sudic cu tendinţa de expansiune256

Normele dialectale regionale au

devenit automat norme ale variantelor literare astfel icircncicirct icircn toată

epoca veche rostirea arhaică dură a labialelor este un fenomen ce

caracterizează scrisul literar din Ardealul nordic şi central şi mai ales

cel din Moldova257

iar pronunţia muiată nouă este caracteristică

variantelor culte de tip sudic Tendinţa de pronunţie distinctă s-a

aplicat de la sine şi icircn neologisme

Cu excepţia textelor elaborate icircn Oltenia la icircnceputul secolului al

XVII-lea (unde forme cu velarizarea lui [e] [i] sau [secta] pot reflecta

pronunţia reală din graiul local) icircn scrierile din Muntenia propriu-zisă

icircn acest secol şi icircn următoarele fonetismul dur (de altfel rar icircnticirclnit)

252

Vezi Frăţilă Etimologii p 73 253

Nandris Phoneacutetique p 19 254

Ivănescu ILR 2000 p 337 Arvinte STLFAC p 59 255

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 130 256

Vezi expansiunea celor două tratamente ale consoanelor labiale icircnainte de [e]

[i] şi [secta] pe parcursul epocii vechi icircn icircntregime la Gheţie BD p 125-129 257

Ion Gheţie Biblia de la Bucureşti şi unificarea limbii romacircne literare icircn

SLLF II 1972 p 56

Fonetica 111

este un icircmprumut din lucrări nordice ori de la cărturari originari din

Moldova Explicarea puţinelor apariţii cu [m] dur la Antim Ivireanul

comportă unele nuanţe Pentru verbul a trimite este sigur că norma

cunoscută de mitropolit este cea cu pronunţia muiată fapt demonstrat

de apariţia de nenumărate ori a fonetismului [m] + [e] sau [m] + [secta]

Icircn privinţa cuvicircntului păscar numărul ocurenţelor nu ne icircngăduie să

stabilim cu certitudine norma bdquopersonalărdquo a cărturarului care a icircnvăţat

romacircneşte ticircrziu şi din diverse surse

Limba literară modernă a adoptat fonetismul muntenesc con-

semnat explicit icircn 1932 bdquodupă labiale (p b m f v) limba literară pre-

feră uneori scrierea cu e icircn cazuri cicircnd rostirea regională este ă galben

gemen egumen merg mulţumesc pometrdquo258

I517 Numărul ocurenţelor cu labială dură creşte dacă luăm icircn

considerare formele cu păstrarea vocalei [ă] etimologică icircn cuvinte de

tipul fămeie fărmeca păreche părete spăria după norma literară a

vremii respectată de Antim Ivireanul (vezi mai sus I123 I124 şi

I125)

I518 Din lat mĕdulla prin transformări succesive (mĕdulla gt

măduIacuteă gt măduwă) s-a ajuns icircn dacoromacircnă la măduvă Prin cicircmpul

semantic căruia icirci aparţine termenul este rar icircn textele literare din

epoca veche preponderent religioase (mai frecvent este cuvicircntul icircnrudit

cu el mădular din lat medullaris) Icircn Biblia din 1688 text de referinţă

pentru limba literară din secolul al XVII-lea apare icircntrebuinţat cu for-

mele măduacutea MLDI 45 18 (icircn ms 45 măduha) măduga259

măduha

MLDIV 24 8 (icircn ms 45 şi ms 4389 există alte expresii) aşadar aticirct

icircn varianta apropiată de etimon cicirct şi cu două din formele ce evită

hiatul ([g] lt [h] probabil printr-o asimilare) La Antim Ivireanul l-am

consemnat o singură dată cu forma măduhă C 20r

258

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 15 259

Sala Aventurile p 177

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 112

I519 Consoana [v] nu trece la [h] icircn vorbă vulpe vultur

conform uzului popular şi literar muntenesc vorbă DO 12 etc

vulpilor CVNTO 271 vulturi DO 236 CVNTO 299

Transformarea fricativei sonore icircn laringală este o particularitate

a graiurilor de tip moldovenesc care se icircnticirclneşte destul de frecvent icircn

textele literare moldoveneşti

I5110 Icircn scrierea cuvicircntului pohfală (lt vsl pochvala) norma

oscilează icircntre scrierea cu [v] etimologic şi cea cu [f] cu predominarea

celei din urmă păhvală DO 63 dar păhfală DO 30 41 183 194

pohfale DO 117 O dată apare forma cu [h] sincopat pofală DO 45

Icircn 1781 icircn copia sa după didahiile lui Antim arhimandritul Gregorie

Deleanu a revenit la forma etimologică aproape peste tot ms 524

CDO 30 41 45 183 194

I5111 Consoana fricativă sonoră [v] nu apare trecută la [f] icircn

pronumele nehotăricirct vreunul vreuna icircn adjectivul pronominal vreun

vreo ori icircn compuse adverbiale cu aceste cuvinte Asemenea forme sicircnt

generale la Antim Ivireanul vreunul IcircPTPO 355 IcircBO 380 AMAO

328 330 331 340 DO 52 87 94 123 140 164 165 etc vreuna

AMAO 336 337 339 CPO 394 DO 137 vreun IcircPTPO 355

356 358 360 etc CVNTO 275 AMAO 329 331 336 337 340

341 344 345 DO 16 17 24 39 44 50 53 65 82 90 97 103 104

143 170 etc vreo IcircPTPO 357 359 IcircBO 378 AMAO 326 328

329 331 335 338 340 342 344 CPO 389 394 DO 204 212 227

231 235 238 vreodată DO 235 vreodinioară DO 211

Icircn aceste cuvinte apariţia lui [f] reprezintă o inovaţie populară

muntenească daticircnd probabil de la sficircrşitul secolului al XVI-lea

icircnceputul secolului al XVII-lea icircntrucicirct lipsesc atestările anterioare anului

1600260

Icircn textele literare inovaţia nu este folosită decicirct foarte rar

260

Gheţie Dialectologia istorică p 159

Fonetica 113

2 Consoane dentale [t] [d] [n]

I521 Consoanele dentalele [t] [d] şi [n] urmate de [e] [i] şi

[secta] nu se palatalizează icircn stadiile [t] [deg] [euml] şi nici nu se africatizează

icircn variantele [ć] [đ] icircn textele lui Antim Ivireanul Iată cicircteva exemple

icircn ordine apariţiei lor icircn două texte Pred 1694 blagocistivului 2r să

cicircnte 4r iaste 2

r 4

r temeiu 4

r am tipărit 3

v priiateni 3

v adevărat 2

r

aşijderea 2v de 2

r 2

v 3

r 3

v 4

r demonilor 4

r pre icircndemicircnă 3

v

icircndemnicircndu-mă 3v să nu cădeţi 3

r şade 2

v vedem 2

r vindecare 4

r

bunelor 4r cineva 4

r dumnezăiască 3

v şi icircn D meşteşugului patima

pătimeacuteşte hrănitoare patimile icircnşălăciunile au socotit dinticirci vredniciia

de din puterile stihiilor necredinţii cuvinte cereşti O 3 etc

Păstrarea nealterată a dentalelor icircnainte de [e] [i] sau [secta] este

norma literară generală icircn epoca veche cu puţine abateri consemnate icircn

texte261

O frecvenţă mai ridicată a formelor cu dentale palatalizate

există totuşi icircn unele lucrări ardeleneşti şi bănăţene scrise cu alfabet

latin şi ortografie maghiară care dispunea de semne necesare notării

consoanelor palatale [micro] (ty) [deg] (dy) şi [euml] (ny)262

I522 Oclusiva dentală surdă [t] cunoaşte timbrul bdquomoalerdquo icircn

scrierile lui Antim Ivireanul cicircnd este urmat de [e] [i] şi [secta] potrivit

normei literare munteneşti aşteaptă DO 112 icircn paradigma verbului a

blestema DO 81 icircn iaste Pred 1694 2r 2

v 3

v 4

r 4

v sfintele Pred

1694 4v stejariul CVNTO 261 262 stinge DO 36 sterpi DO

43 sterpiciunea DO 43 44 sufletească Pred 1694 3r etc

Varianta cu pronunţie dură cu [ă] respectiv [a] după [t] icircn

aceste cuvinte caracterizează dialectele literare de tip nordic icircn epoca

veche fiind bine reprezentată icircn texte din Banat-Hunedoara nordul

261

ILRL 1997 p 307-308 262

Vezi situaţia din Psalterium Hungaricum şi comparaţia cu alte texte

romacircneşti vechi scrise cu alfabet latin la Pantaleoni Psalterium

Hungaricum p 68-70

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 114

Ardealului Moldova şi chiar din Oltenia dar este concurată icircn

aceleaşi texte de varianta sudică263

Icircn teritoriul sudic la nivelul variantelor sintopice Ion Gheţie şi

Al Mareş au consemnat pronunţia dură a lui [t] icircn secolul al XVI-lea

icircn jumătatea vestică bdquopoate icircn Olteniardquo264

Din graiul unor cărturari de

origine oltenească fonetismul dur a putut ajunge icircn textele literare ale

vremii cum este cazul atestării lui sticircng bdquostingrdquo la grămăticul Staicu icircn

Lexiconul slavo-romacircn265

Alte ocurenţe icircn textele literare munteneşti

ale pronunţiei dure se explică prin influenţa livrescă nordică

Foarte rar fenomenul apare şi la Antim Ivireanul stăjarul

CVNTO 257 (icircn opoziţie cu cele două ocurenţe ale variantei stejariul

menţionate mai sus) Un indiciu pentru explicarea prezenţei acestei

forme icircn textul ivirean l-ar putea oferi contextul icircn care apare termenul

icircn Chipurile Vechiului şi Noului Testament Este vorba de icircntoarcerea

lui Avraam din Egipt şi stabilirea familiei sale licircngă stejarul lui

Mamvri icircn Hebron locul unde i s-au arătat mai ticircrziu icircngerii vestitori

ai naşterii lui Isac bdquoDeci icircntorcicircndu-să de la Egipet icircntru care fiind au

zis pentru muiarea lui cum că-i iaste soră de frica icircmpăratului faraon şi

lăcuind la stăjarul lui Mamvri au văzut 3 icircngeri aseacutemenea ca cum ar fi

3 fraţirdquo (CVNTO 257) Fragmentul este icircn mod cert inspirat de Biblie

icircnsă icircn versiunea tipărită din 1688 icircn pasajele ce cuprind faptele men-

ţionate (Facerea 1318 şi 181) apare forma stejariul Fonetismul [ă]

este consemnat icircn ms 45 pentru 13 18 (textul lipseşte din ms 4389) şi

aticirct icircn ms 45 cicirct şi icircn ms 4389 pentru 181 Este posibil aşadar ca

mitropolitul muntean să fi consultat icircn vederea rezumării faptelor

versiunea manuscrisă muntenească Ideea este susţinută de un alt fapt

lingvistic locul poposirii familiei lui Avraam este indicat icircn Biblia de la

Bucureşti (şi icircn ms 45) icircn ambele ocurenţe prin expresia bdquostejariul de

la Mamvrirdquo cu un atribut substantival prepoziţional dar icircn ms 4389

există o construcţie genitivală ca icircn textul lui Antim bdquostăjariul

263

ILRL 1997 p 102 308 vezi pentru Dosoftei de pildă Manea Dosoftei VPS

p 310-312 264

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 146 265

Apud ILRL 1997 p 308

Fonetica 115

Mamvrieirdquo (18 1) Pe de altă parte icircnsă stăjar mai apare şi icircn alte

locuri din ms 4389 muntenesc unde icircn textele corespondente din ms

45 şi BB este utilizată forma cu [e] sau altă expresie (MLDI 35 8

MLDV 11 30 etc) ceea ce ar putea indica o vehiculare a formei la

unii reprezentanţi ai mediului cărturăresc din Muntenia de la care putea

fi auzită de mitropolit

I523 Icircn scrierile lui Antim Ivireanul oclusiva dentală sonoră

[d] este icircndeobşte bdquomoalerdquo icircn prepoziţiile de şi din icircn cuvintele

formate cu prefixul des- (dez-) precum şi icircn alte cuvinte icircn care [d] este

urmat de vocale anterioare de Pred 1694 2r 2

v 3

r 3

v 4

r DO 3 etc

deasupra DO 120 CVNTO 307 de obşte DO 143 CVNTO 277

AMAO 345 IcircBO 365 CPO 387 depărată DO 121 deplin DO

81 AMAO 346 IcircPTPO 360 CPO 387 391 392 393 deschiderea

CVNTO 252 să deschide DO 29 au descoperit CVNTO 298

desfătarea IcircPTPO 350 desfătări DO 145 bdquoGrădina desfătăriirdquo

CVNTO 244 249 despărţiţ DO 25 despre DO 108 deşărt CPO

390 să dezleacutege CL 14r de vreacuteme ce CL 1

v din IcircBO 374 378 dinticirci

DO 3 bdquovreo icircndemicircnărdquo DO 24 dintru Pred 1694 3v icircndemicircnă

Pred 1694 3v m-am icircndemnat Pred 1694 3

v etc

Norma este generală icircn toate textele romacircneşti tipărite indiferent

de regiune dar icircn a doua parte a epocii vechi ea este dublată icircn unele

texte de rostirea dură (explicată de Emil Petrovici ca fiind o

bdquodepalatalizare completărdquo a lui [d] + [e]266

)

Icircn a doua perioadă a epocii vechi cazurile cu velarizarea lui [e]

şi [i] neaccentuaţi sau icircn cuvinte atone icircn frază sicircnt frecvente icircn

manuscrise şi icircn documente laice din Muntenia dar apar şi icircn regiunea

Banat-Hunedoara sud-vestul Transilvaniei şi icircn Moldova (icircn cărţile din

aceste zone fiind icircmprumuturi din textele sudice ori datoricircndu-se

tipografilor de origine muntenească)267

Această tendinţă de modificare

266

Emil Petrovici bdquoDepalatalizareardquo consoanelor icircnainte de e icircn Muntenia

sud-estul Transilvaniei şi icircn dialectul istroromacircn icircn CL V (1960) nr 1-2 p

20 vezi şi Victor Iancu op cit p 44 267

ILRL 1997 p 308 452 (Tabelul 7) Munteanu ndash Ţacircra ILRL 1983 p 101

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 116

a normei icircn literatura laică şi manuscrisă din Ţara Romacircnească este

rezultatul unei inovaţii a graiului muntenesc atestată deja icircn secolul al

XVI-lea şi icircn progres constant spre sficircrşitul epocii vechi astfel icircncicirct la

unii cronicari munteni de la sficircrşitul secolului al XVII-lea şi icircnceputul

celui următor alternanţa icircn aceeaşi propoziţie a celor două forme nu

este un lucru rar (la stolnicul Constantin Cantacuzino de pildă) uneori

fiind vizibilă chiar preferinţa pentru inovaţie Am constatat acelaşi

lucru urmărind opţiunea lingvistică icircn una dintre copiile executate după

didahiile lui Antim Ivireanul Arhimandritul Grigorie Deleanu la 1781

modifică foarte des forma din textul pe care icircl avea de transcris (fără să

fie aceasta norma versiunii lui) astfel găsim dă obşte ms 524

CDO 143 dăpărtată ms 524 CDO 121 dăpărtează ms 524

CDO 37 dăsfătări ms 524 CDO 145 dăspărţitoarea ms 524

CDO 42 dăspărţitură ms 524 CDO p 41 dăşărt ms 524 CDO

48 dăşărte ms 524 CDO 87 etc icircn locurile icircn care versiunea din 1722-

1725 apare [d] bdquomoalerdquo

Laicizarea culturii romacircneşti icircn secolul al XVIII-lea şi prestigiul

zonei culturale din preajma Bucureştiului puteau să determine pro-

movarea pronunţiei dure a dentalei oclusive sonore [d] la statutul de

normă literară supradialectală icircnsă principiul bdquolatinităţii formelorrdquo

susţinut de Ion Heliade Rădulescu a impus pentru epoca modernă norma

rostirii muiate icircn de des etc bdquoNoi zicem dă dăs ceilalţi rumacircni de des

[] icircn vreme ce după a mea părere este mai clasic de şi desrdquo268

Icircn ciuda normei la Antim Ivireanul apare sporadic şi fonetismul

cu [ă] bdquobinevoi Dumnezeu dă dăzlegărdquo DO 44 dăspărţită C 26r dă

vreacuteme ce CL 7r dăşărt C 30

r dăşărtăciune C 8

v dăşărtăciunile

DO 118 dăznădăjduire C 15v dicircnticirci DO 56 CVNTO 262

I524 Un icircmprumut din variantele literare nordice icircn textele lui

Antim Ivireanul este propagarea lui [n] icircn cuvicircntul genunchi (lt lat

genŭc(ŭ)lum) genunche DO 236 genunchele DO 170 şi ge-

268

Heliade Scrieri lingvistice p 105

Fonetica 117

nunchiul DO 18 31 Fenomenul reprezintă o inovaţie nordică269

consemnată icircn texte literare din aceste regiuni icircncă din secolul al XVI-

lea270

Icircn textele culte munteneşti din epoca veche forma cu [n] pro-

pagat se datoreşte influenţei scrierilor nordice cum se icircnticircmplă icircn

Biblia de la Bucureşti271

Antim Ivireanul utilizează o dată şi forma etimologică proprie

scrisului cult muntenesc genuchiul IcircBO 369 Icircn lipsa altor ocurenţe

ale cuvicircntului nu putem să răspundem la icircntrebarea dacă mitropolitul

muntean cunoscicircnd inovaţia prin intermediul cărţilor ori direct de la

cărturarii moldoveni pe care i-a avut icircn preajmă (ca Mitrofan) a

preferat forma nouă sau doar a utilizat-o icircnticircmplător alte substantive

funingine (lt lat fulīgŏ -inem) mănunchi (lt lat manŭclus) păianjen

(lt sl pajažina272

) şa cu aceeaşi problemă de fonetică nu sicircnt

consemnate pentru a veni icircn sprijinul vreunei ipoteze

3 Consoane dentale fricative [s] [z] şi africate [ţ]

I531 Consoanele dentale fricative [s] [z] şi africata [ţ] se

rostesc moale (+[e] [i] [secta]) icircn cuvinte de tipul asemicircna IcircPTPO 358

să folosească IcircBO 382 hirotonisit CL 10v icircnfricircmseţare Pred 1694

4r să pedepsească AMAO 336 seamă CVNTO 283 CPO 388

seceriş CL 9r semn CVNTO 252 CPO 389 singur Pred 1694

4v Vasilie Pred 1694 4

r dumnezeeşti CVNTO 243 C 1

v

dumnezeiasca CVNTO 242 CL 32v Dumnezeu C 1

r 1

v CL 7

r

17v 22

v (să) icircmblicircnzeacuteşte AMAO 327 să (se) păzească CVNTO

283 AMAO 330 337 346 IcircPTPO 351 zeacutestre CPO 394 să-m

zică CL 3r zice Pred 1694 2

v 4

r să zicem Pred 1694 4

v au zidit

CVNTO 283 zioa C 31r CVNTO 295 IcircBO 365 curăţeacuteşte C 5

r

curăţitoriu CL 3r icircnţeleacutege CL 20

r icircnţelepciunea Pred 1694 2

v

icircnţelepciunii Pred 1694 4v norociţilor Pred 1694 4

r părinţeacutescă

269

Gheţie BD p 136 270

ILRL 1997 p 103 271

Vezi comparaţia cu ms 45 la Arvinte STLFAC p 69 272

G Mihăilă Icircmprumuturi vechi sud-slave icircn limba romacircnă Bucureşti Editura

Academiei 1960 p 93-94

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 118

CL 8r preaicircnţeleptului Pred 1694 4

v preoţească CPO 388 ţinea

CVNTO 248 Aceasta era norma tradiţională icircn textele din a doua

perioadă a epocii vechi a romacircnei literare perpetuată din secolul al

XVI-lea Icircn veacul al XVII-lea icircnsă prin introducerea din ce icircn ce mai

frecventă icircn texte a fonetismului dur (de provenineţă populară

moldovenească şi ardelenească) se creează premisele discutării unui

raport dintre [s] [z] [ţ] moi şi [s] [z] [ţ] ([dz]) duri

La Antim Ivireanul consoanele dentale [s] [z] [ţ] apar dure icircn

să asamicircnă IcircPTPO 350 asămănare C 2v 26

r icircnsămicircnăm CPO

394 icircnsămnicircnd CVNTO 288 sara IcircPTPO 360 săcerişul CL 8v

sărbează CVNTO 306 sicircngur Pred 1694 3v dumnezăescul CL

16v dumnezăeşti Pred 1694 4

v dumnezăiască Pred 1694 3

v

Dumnezău Pred 1694 2r 3

v 4

v 5

r CL 1

v 16

v 22

r 24

r IcircPTPO 352

zua IcircPTPO 354 agonisicircţ AMAO 338 icircnţălepţeacuteşte-mă C 8v cicircţva

DO 62 etc

Textele munteneşti au consemnat oricicircnd acest fenomen icircn

număr mai mare spre sficircrşitul secolului al XVII-lea (sub influenţa

cărţilor religioase moldoveneşti ori a cărturarilor de origine

moldovenească) şi mai rar după 1700 Numeroasele situaţii consemnate

de noi icircnsă icircn opera lui Antim Ivireanul vădesc o puternică icircnricircurire

nordică icircn opţiunea lingvistică a cărturarului muntean273

Icircn exprimarea cultă oscilaţia dintre rostirea moale şi dură a celor

trei consoane s-a păstrat picircnă icircn epoca modernă a romacircnei ortografia

din 1904 acceptă ambele forme cu icircnticircietatea fonetismului dur samă ndash

seamă ţapă ndash ţeapă ţastă ndash ţeastă zamă ndash zeamă dar ţeavă274

Abia

icircndreptarul din 1932 elimină din limba literară formele cu [s] [z] [ţ]

duri bdquorostirea literară e [e] nu [ă] după [s] [z] [ş] [ţ]rdquo275

Totuşi

prestigiul tradiţiei literare moldoveneşti se simte icircncă icircn limba literară

icircn 1960 Emil Petrovici remarca bdquoIcircn limba romacircnă literară coexistă

aşadar două siteme fonologice cel oficial consfinţit de normele

273

Cf ILRL 1997 p 332 274

Regule ortografice 1904 p 27 28 29 28 275

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 18

Fonetica 119

ortografice şi ortoepice avicircnd la bază sistemul fonologic al graiului

muntean şi cel moldovenesc neoficial dar admis tacit de cei ce vorbesc

limba literară după normele oficialerdquo276

I532 Obișnuită este icircn epocă rostirea moale a dentalei africate

[ţ] (+ [i]) la sficircrşit de cuvicircnt icircn formele verbale de indicativ şi

conjunctiv prezent persoana a II-a singular şi plural la imperativ

persoana a II-a plural la formele de auxiliar la perfectul compus şi

viitor persoana a II-a plural la formele de plural ale substantivelor

adjectivelor pronumelor participiilor adjectivale şi adverbelor Icircn

textele lui Antim Ivireanul -ţi (cu i scris icircn ricircnd -egrave ouml + chendima [ ]

sau ouml + eric [ ]277

ndash situaţii frecvente icircn CL 1699) este notat de regulă

imp aflaţi CL 3v ind prez arătaţi DO 6 arăţi CVNTO 242 imp

ascultaţi DO 15 (v-)aţi răscumpărat DO 7 ind prez aveţi CL

10r bărbaţi CVNTO 242 ind prez beacuteţi IcircPTPO 350 vă bucuraţi

DO 15 bunătăţi CVNTO 243 244 să nu cauţi Pred 1694 5r să

nu cădeţi Pred 1694 3r cărţi Pred 1694 4

v cicircţi CL 12

r ceialalţi

CL 4r 13

r celoralalţi CL 4

r AMAO 335 cetăţi CVNTO 247 să

cinstiţi CL 7v imp creşteţi CVNTO 247 să cunoaşteţi CL 3

v 7

r

veţi să-i daţi CL 7v drepţi DO 5 CVNTO 242 ind prez faceţi

CL 7v 7

v DO 7 fericiţi CVNTO 242 fierbinţi IcircPTPO 351 fraţi

DO 6 CL 5r 18

r bdquodragostea acei frumuseţirdquo DO 14 part adj

hirotoniţi CL 10r iscusiţi Postf 1693O 397 icircmpăraţi DO 4

CVNTO 242 part adj icircmpresuraţi DO 6 part adj icircncungiuraţi

DO 6 part adj icircngrădiţi DO 6 part adj icircnstreinaţi DO 13

icircnsuţi CVNTO 243 C 15r să icircnţeleacutegeţi CL 3

v icircnţelepţi CL 9

v

28v Postf 1693O 397 imp bdquoluaţi aminterdquo CL 17

r imp lucraţi

DO 5 luminaţi CL 2v marţi AMAO 334 minunaţi CVNTO 242

243 morţi DO 9 mulţi DO 5 imp mutaţi DO 5 necăjiţi CL

276

E Petrovici art cit p 21 277

Ericul icircnsoţeşte frecvent icircn aceleaşi texte și un divide m sau oslash final cu

aceeaşi valoare vezi Emil Vicircrtosu Paleografia romacircno-chirilică Bucureşti

Editura Ştiinţifică 1968 p 122

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 120

70r nedireptăţi IcircPTPO 350 part adj nesocotiţi DO 4 părinţi

DO 7 părţi IcircPTPO 351 C 14v preoţi CL 4

r 11

r prevegheaţi

Pred 1694 3r să priciţi CL 15

r imp propoveduiţi CL 10

v răutăţi

CVNTO 292 imp vă rugaţi Pred 1694 3r sicircnteţi CL 9

v toţi CL

1r 7

v 11

v 12

r 12

v 13

v DO 4 6 8 17 CVNTO 242 adj văzuţi

DO 8 imp veniţi C 1715 6v part adj vestiţi CVNTO 241 242

243 bdquostrălucirile unei vieţirdquo DO 6 ziceţi CL 6v 7

r etc

De cicircteva ori icircn textele parcurse icircn grafie chirilică am icircnticirclnit

secvenţa finală ouml + icircn locul erului pe care o interpretăm tot ca

variantă muiată278

bdquo ouml daurdquo icircţi CL 9v iumlicircacircuacuteoumluegraveoumluuml povăţuiţi C 14

r

Adăugăm acestor exemple şi cuvintele icircn care slova ouml din ultima

silabă este suprascrisă situaţie care impune după Emil Vicircrtosu279

interpretarea consoanei finale ca fonem cu timbru muiat urmaţi CL

6v fraţi CL 8

r etc

Icircn cicircteva ricircnduri am consemnat icircn CL utilizarea paiericului

suprascris ( ) la sficircrşit de cuvicircnt după ouml (ca şi după oslash şi divide de altfel) Icircn

această situaţie interpretarea secvenţei finale ca fonem dur sau muiat

nu este certă Din cauza prezenţei paiericului icircn cuvinte precum ecircuacutedivide

[căci] (CL 25r cf ecircuacutedivide [căci] idem) i s-ar putea da slovei chirilice

valoarea ericului icircn cazul acesta puticircnd fi vorba despre o utilizare a

paiericului icircn locul erului icircn cuvintele vizate cu aceeaşi valoare

ntildeiacute gouml [sicircnteţi] CL 25r (cf ciacute gouml [sicircnteţi] CL 26

r) cunoaşteţi

CL 25v (cf ecircuiacuteicircagravemgouml [cunoaşteţi] idem)

Pe de altă parte icircnsă paiericul apare de multe ori (cu o frecvenţă

mult mai ridicată decicirct a ericului icircn aceeaşi poziţie şi cu aceeaşi funcţie)

ca simplă icircnfloritură grafică la final de cuvicircnt au aiumluecirca [au apucat]

CL 18r fericit CL 18

r au luat CL 24

v singur CL 23

r etc ndash fapt

care ar sugera că paiericul nu alterează caracterul dur al consoanei icircn

cazul lui ouml280

278

Cf situaţia lui n-auzi scris iacuteagraveu uuml iacuteagraveu şi iacuteagraveu CL 64v

279 Vezi Suprascrierea slovelor chirilice icircn LR XIII (1964) nr 2 p 134-135

Cf Arvinte SLLEX p 11 280

Vezi Arvinte STLEX p 12

Fonetica 121

Fonetismul dur apare clar icircn forme atone de tipul aumlagraveoumlacircicircthorn ouml g

[da-ţ-voiu ţie] CL 15r bdquonu ţ-au descoperit ţierdquo CL 14

r

Prin urmare există icircn textele lui Antim Ivireanul notări ale

pronunţiei dure a lui [ţ] final alături de forma considerată normă icircn

varianta literară muntenească Ponderea acestora este icircnsă discutabilă

Din transcrierea interpretativă operată de Gabriel Ştrempel icircn vederea

editării textelor lui Antim Ivireanul reiese că cel puţin icircn didahii

norma literară a fost icircncălcată semnificativ imp ascultaţ DO 14 15

bunătăţ DO 16 AMAO 327 cicircţ AMAO 335 cetăţ DO 4 part

adj cinstiţ DO 4 veţ cunoaşte DO 7 ind prez faceţ DO 7 să

faceţ DO 7 8 15 fraţ DO 8 part adj iubiţ DO 8 12 imp

icircntindeţ DO 4 part adj lepădaţ DO 14 part adj luminaţ DO 12

nedechisiţ DO 4 part adj nenumăraţ DO 4 part adj nevăzuţ

DO 8 ind prez păziţ DO 6 să petreacuteceţ DO 8 preoţ AMAO

338 să priimiţ DO 7 13 nu puteţ DO 15 imp slujiţ DO 15 toţ

DO 8 17 AMAO 334 343 imp trimiteţ DO 4 bdquonu-ţ fierdquo DO 9

imp vicircnaţ DO 4 imp veniţ DO 4 etc

Se constată aşadar o distribuţie inegală a formelor cu [ţ] final

dur la nivelul icircntregii opere icircn didahii norma literară este icircncălcată icircn

timp ce icircn restul scrierilor abaterea de la normă reprezintă mai degrabă

un accident Dacă Efrem grămăticul la 1722-1725 a transcris fidel

nişte ciorne autografe ale mitropolitului ori chiar un manuscris pregătit

pentru tipar icircnseamnă că autorul fusese mai puţin preocupat de normă

icircn conceperea discursurilor orale decicirct icircn scrierea celorlalte texte Nu

se pune problema unei modificări icircn timp a opţiunii lingvistice a lui

Antim icircntrucicirct finalizat icircn 1709 textul Chipurile Vechiului şi Noului

Testament urmează cu fidelitate regula rostirii muiate a lui [ţ] final dar

icircn aproximativ aceeaşi perioadă predicile ţinute abundă icircn forme dure

I533 Consoana fricativă [s] cunoaşte o normă dublă icircn privinţa

velarizării vocalei următoare icircn pronumele reflexiv se Potrivit normei

generale a rostirii dentalelor [s] [z] [ţ] vocala [e] apare icircn pronumele

reflexiv icircn numeroase cazuri să se amestece DO 12 să se arate

DO 4 bucura-se-vor C 7r chiemicircndu-se DO 61 să se

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 122

chivernisească AMAO 328 să se ducă DO 14 să se facă DO 4

AMAO 325 327 făcicircndu-se DO 57 fericindu-se CL 23r gătindu-se

DO 14 să se grăiască DO 12 icircmplinindu-se DO 44 icircngropicircndu-se

CVNTO 317 icircntorcicircndu-se DO 14 lăsicircndu-se DO 38 să se

micircntuiască DO 4 23 să se mute DO 4 să se nască DO 4 să se

păzească AMAO 346 CVNTO 275 să se roage DO 21 sculicircndu-

se CVNTO 290 să se uite AMAO 328 vorbindu-se DO 14 etc

Pe de altă parte velarizarea lui [e] icircn pronumele reflexiv să este

un fenomen general icircn dacoromacircnă281

icircnticirclnit icircn toate variantele literare

din epoca veche inclusiv icircn Muntenia unde fenomenul s-ar putea

datora unei asimilări vocalice icircn fonetica sintactică (să se facă gt să să

facă)282

Icircn consecinţă la Antim Ivireanul am icircnticirclnit să află Pred

1694 2v aflicircndu-să IcircPTPO 247 apropiindu-să DO 202 să arăta

DO 10 bucura-să-va C 7r bucuricircndu-să DO 61 121 să să

canonească DO 237 să să călugărească DO 238 să să dea

AMAO 344 IcircPTPO 358 IcircBO 365 să nu să deznădăjduiască

IcircBO 374 fericindu-să CL 22v să să ispoveduiască DO 234 să

izbăveacuteşte Pred 1694 3r să să icircmbrace AMAO 333 nu să icircnălţa

CL 3v să icircndeletniceacuteşte Pred 1694 2

v icircntărindu-să DO 185

icircntorcicircndu-să DO 46 lăuda-să-vor C 48v să să laude CL 2

r să

micircntuiaşte Pred 1694 3r să naşte Pred 1694 4

v să să părăsească

DO 236 pornindu-să DO 187 să nu să pue AMAO 340 puindu-

să DO 97 răstignicircndu-să CVNTO 317 să să roage Pred 1694 4r

să nu să tipărească CL 2r să umfla DO 3 să veacutede Pred 1694 2

r etc

Urmărind distribuţia icircn timp a celor două forme283

se constată că

icircn primele scrieri de mică icircntindere din 1693-1694 cărturarul muntean

utilizează icircn exclusivitate varianta să Icircn următoarele traduceri şi scrieri

originale (ample care oferă spaţiu pentru alternarea semnificativă a

celor două forme) se şi să sicircnt icircn variaţie liberă Numărul formelor ce

redau pronunţia dură a consoanei este mai mare decicirct al celor cu vocala

281

Vezi ALR SN vol VI h 1627 1639 282

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 164 283

Vezi Adina Chirilă Evoluția limbii icircn textele lui Antim Ivireanul II

Consonantismul icircn AUT Seria Științe filologice XLVIII (2010) p 122-125

Fonetica 123

anterioară nevelarizată Antim Ivireanul icircnscriindu-se icircn tendinţa epocii

de generalizare a formei să

I534 [z] (lt [dz] (lt lat d+cent ī i flexionar] d+ e i icircn hiat după

accent) este general auzi DO 11 Dumnezău Pred 1694 2r 2

v 3

v

4v 5

r dumnezăiască Pred 1694 3

v Dumnezeu C 1

r 1

v CL 7

r 17

v

22v dumnezeeşti CVNTO 243 C 1

v miezul DO 196 nevăzuţii

Pred 1694 3r să-m zică CL 3

r razele DO 19 văz DO 59

verzelor DO 102 zăcea DO 58 zeacutece CL 5v zice Pred 1694 2

v

3r 4

r 4

v etc Nu am icircnticirclnit la Antim Ivireanul exemple cu fonetismul

etimologic [dz]

Evoluţia lui [dz] la [z] este un element distinctiv icircntre graiurile

de tip sudic şi cele de tip nordic ridicat la rangul de normă a variantei

literare munteneşti consemnat astfel icircn primele texte elaborate icircn

Muntenia ndash Transilvania de sud-est icircn secolul al XVI-lea Scrisoarea

lui Neacşu tipăriturile coresiene Inovaţia muntenească a icircnaintat şi

spre teritorii nordice icircnsă diferenţierea graiurilor prin opoziţia [dz] ndash

[z] se menţine picircnă astăzi după Octave Nandris bdquole domaine

linguistique roumain est partageacute en deux aires lrsquoune englobant le

Banat le Maramureş la Bucovine le Nord de la Moldavie et Basarabie

[] conserve lrsquoancienne affriqueacutee dz [] Par contre en roumain

litteacuteraire en roumain commune et dialectalement (dans les autres

parties du domaine linguistique roumain) lrsquoaffriqueacutee dz srsquoest reacuteduite

par la comppression de lrsquoocclusion agrave la constrictive z zac zi zecerdquo284

4 Consoane lichide [r] [l]

I541 Caracterul forte al consoanei lichide vibrante [r] ([igrave]

intervocalic [igrave-] sau consoană + [igrave] icircn cuvinte latineşti sau

284

Icircn Phoneacutetique p 135 vezi pentru răspicircndirea teritorială de azi şi Gheţie

BD p 146 şi trimiterile la hărţile dialectale Densusianu Ţara Haţegului p

34 Teaha Valea Crişului Negru p 67 68 Papahagi Maramureş p LXI

Uriţescu Nordul Banatului p 114 Botoşineanu Valea superioară a

Someşului Mare p 113 Rusu Nord-vestul Olteniei p 89

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 124

icircmprumuturi vechi285

slave şi maghiare286

) este pus icircn evidenţă de

prezenţa vocalelor velare următoare [ă] şi [icirc] icircn crăpa (lt lat crepo -are)

crăpicircnd DO 176 CVNTO 297 omoricirc (lt vsl umoriti) au omoricirct

CVNTO 250 răbda (lt lat rigĭdare) DO 10 13 rău (lt lat reum)

DO 26 35 ricircnd (lt vsl rendŭ) DO 171 stricircnge (lt lat stringo -ere)

să se stricircngă DO 156 Norma este comună tuturor variantelor literare

din epoca lui Antim Ivireanul după ce icircn prima perioadă a epocii

vechi ea caracterizase fără să fie concurată de rostirea moale numai

varianta literară muntenească

I542 Pentru cuvicircntul stricircmt (lt lat strĭnctus) am consemnat

forme cu [i] obişnuite icircn Muntenia strimtă AMAO 345 şi icircn

derivate strimtorime DO 180 strimtorimi DO 209

I543 Consoana [r] este dură icircnainte de [sectaacute] (gt [a]) cicircnd icircn

silaba următaore există un [e] icircn textele lui Antim Ivireanul conform

normei literare munteneşti amăraşte DO 202 picircraşte DO 103 să

ticircraşte IcircPTPO 353 uraşte DO 54 nu uraşte DO 30

Icircn graiurile de tip nordic precum şi icircn variantele culte ale

acestora are curs pronunţia muiată ([r] + [secta] [e]) sau cea cu [ă]

(rezultat din velarizarea lui [e] lt [secta]) ureaşte ndash ureşte ndash urăşte

Antim Ivireanul nu utilizează astfel de forme decicirct accidental

măscăreacuteşte (DO 26) urăşte DO 25 Formele specifice Munteniei au

devenit graţie circulaţiei cărţilor bisericeşti sudice icircn toate regiunile

ţării icircn jurul lui 1750 normă generală icircn limba cultă ecleziastică

Norma literară modernă icircnsă a adoptat fonetismul moldovenesc cu [ă]

I544 Icircn cuvintele formate cu sufixele -ar şi -tor icircn unele

cuvinte moştenite din latină (cu etimonul icircn -arius -orium) precum şi

icircn alte cuvinte (cer lt lat caelum prin analogie gt ceriu spor tipar)

este redat de obicei timbrul palatal al vibrantei [r] ajutoriul Pred

285

Sala Contribuţii la fonetica istorică p 44-45 51 286

Kiraacutely Contacte lingvistice p 189

Fonetica 125

1694 3v 4

v DO 15 28 boiariu CL 3

v botezătoriu CL 14

r

călătoriu IcircPTPO 360 bdquo[om] cărturari au necărturarirdquo IcircPTPO 360

ceriu DO 4 12 18 19 20 21 ceriul Pred 1694 2v ceriuri CL 3

v

14r ceriurilor Pred 1694 5

r cetitoriu Postf 1693O 397 chesariul

DO 196 chivernisitoriu IcircPTPO 350 cuptoriul CVNTO 297

curăţitoriu CL 3v făcătoriul DO 25 31 33 fărmăcătoriu CL 1

v

folositoriu Postf 1693O 397 gonitoriu CL 70r iubitoriu DO 8

14 icircncepătoriu CL 3v bdquocelalalt era zilotis adecă icircntăritori aceştii

legirdquo DO 11 icircnvăţătoriu DO 22 icircnvrăjbitoriu CL 70r

judecătoriu IcircBO 367 C 15v lepădătoriu CL 68

v micircngicircitoriu

DO 15 micircntuitoriu IcircPTPO 349 mijlocitoriu DO 21

nesimţitoriu DO 34 oblăduitoriu Pred 1694 2r 3

v C 1

r

osicircrditoriu CL 5v păscariu CL 5

v păstoriu DO 27 28

pătimitoriu Pred 1694 2v pitariului CVNTO 263 plugariu

CVNTO 247 prepuitoriu DO 17 pricinuitoriul CL 1v puitoriu

DO 11 răscumpărătoriul DO 13 ricircvnitoriu Ded 1694O 398

roditoriu CVNTO 243 rugătoriu Pred 1694 5r sărindariu DO

39 AMAO 326 scriitoriu DO 278 sporiu Ded 1703O 408

socotitoriu stăpicircnitoriu CL 3v strălicitoriu DO 19 tămăduitoriu

IcircPTPO 349 ticirclhariul DO 113 temătoriu DO 24 turburătoriu

CL 70r vestitoriul CVNTO 278 etc Antim Ivireanul respectă

norma impusă de tipăriturile braşovene şi de textele nordice valabilă

icircncă icircn secolul al XVII-lea icircn exprimarea cultă din toate regiunile

ţării mai ales icircn textele bisericeşti

Icircn Muntenia consoana [r] icircn aceeaşi poziţie se rostea dur

icircncepicircnd probabil cu secolul al XV-lea287

iar documentele munteneşti

şi textele literare laice de după 1600 consemnează frecvent inovaţia

spre deosebire de regiunile nordice (Moldova Transilvania Banat) şi

Oltenia unde timbrul palatal al consoanei era păstrat icircn rostire La Antim

Ivireanul formele care reflectă vorbirea populară muntenească şi uzul

287

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 209

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 126

cult laic din regiune cu [r] dur apar după 1708288

dar nu se apropie de

numărul celor tradiţionale aflător CVNTO 255 ajutor CVNTO

273 278 284 289 309 313 ajutorul IcircBO 368 biruitor CVNTO

270 cerului IcircBO 369 cuvicircntător IcircBO 370 dator CPO 391 392

făcător IcircBO 370 iubitor CVNTO 306 icircncepător CVNTO 250

258 judecător CVNTO 270 274 micircntuitor CVNTO 316 muritor

IcircBO 368 năpăstuitor AMAO 328 ostenitor AMAO 341 păstor

AMAO 337 IcircBO 365 păzitor AMAO 337 purtător CVNTO

243 280 răpitor AMAO 329 ricircvnitor CVNTO 242 sărindar

CPO 388 scriitor CVNTO 278 sprijenitor AMAO 337

stăpicircnitor CVNTO 254 262 263 267 270 318 319 stricător

CVNTO 278) vicircnător CVNTO 259 vestitor CVNTO 278 320

Amestecul de forme apare şi icircn didahii Deşi cea mai veche

versiune păstrată a predicilor respectă norma tradiţională (zeci de

apariţii o dovedesc cu prisosinţă) există icircn cuprinsul ei o serie de

ocurenţe cu [-r] dur ajutor DO 47 52 75 76 77 90 157 194

asămicircnător O 60 62 cer O 18 dator O 100 182 dătător O 77

făcător O 8 52 102 128 ispititor O 65 iubitor O 114 115 232

iubitorul O 40 icircncepător O 185 icircndemnător O 38 icircnvăţător O

288

Trebuie să menţionăm totuşi că există două cuvinte cu [r] dur (ajutor DO

139 şi păstor DO 134 139) icircntr-o predică ce ar fi putut fi rostită icircnainte de

1708 icircn perioada icircn care Antim fusese episcop la Ricircmnic Emil Nedelescu icircn

Contribuţia lui Antim Ivireanul la restaurarea şi icircnfrumuseţarea sfintelor

locaşuri din eparhia Ricircmnicului şi Noului Severin icircn MO XVIII (1966)

nr 9-10 p 820-824 este de părere că fragmentul bdquoŞi pentru această puţinică

osteneală şi cheltuială trecătoare ce au făcut icircntru lauda lui Dumnezeu şi icircntru

cinstea sficircntului de au icircmpodobit această sficircntă casă după viaţa a mulţi ani

fericiţ să-i facă odihnă la icircmpărăţiia ceriului şi să-i dăruiască bunătăţile ceacutele

veacutecinice şi de-a pururea stătătoarerdquo din Icircnvăţătură la sficircntul părintele nostru

Nicolae (DO 139) se referă la donaţia făcută de Constantin Bracircncoveanu

pentru unele reparaţii la Episcopia Ricircmnicului icircnainte de 1708 Cu toate

acestea icircn absenţa unei datări certe şi a autografului Antim Ivireanul care să ne

permită să renunţăm la suspiciunea intervenţiei lui Efrem icircn text nu putem

emite concluzia fermă că Antim a folosit forme cu [r] dur populare munteneşti

icircnainte de 1708

Fonetica 127

77 icircnvăţătorului O 23 luminător O 62 micircntuitor O 154

micircntuitorul O 32 109 mijlocitor O 74 moştenitor O 119

nemulţemitor O 57 păstor O 6 22 păzitor O 100 pierzător O 55

purtător O 85 117 216 răbdător O 61 ricircvnitor O 77 ricircvnitorul O

78 rugător O 6 234 simţitor O 59 stăpicircnitor O 118 strălucitor O

10 temător O 65 următor O 115 vicircnzător O 55 vrăjitorul O 59

Este posibil ca unele dintre acestea să se datoreze intervenţiei icircn text a

grămăticului Efrem icircnsă consemnarea icircn scris a pronunţiei munteneşti cu

[-r] dur icircn textele care ni s-au transmis direct de sub micircna lui Antim

Ivireanul ne obligă să acceptăm prezenţa formelor de acest tip şi icircn

didahii dubiul stăruind numai icircn privinţa numărului lor

Aceste forme icircn textele lui Antim Ivireanul pun icircn lumină tendinţa

de schimbare a normei munteneşti şi icircn privinţa limbii bisericeşti cu

toate că ele nu se apropie ca frecvenţă de cele tradiţionale

Mult mai rezistentă este norma veche icircn regiunile nordice Icircn

Biblia de la Blaj din 1795 este respectată redarea pronunţiei pala-

talizate a consoanei vibrante [r]289

şi tot astfel icircn textele moldoveneşti

din prima jumătate a secolul al XIX-lea (dar aici icircn alternanţă cu fone-

tismul dur)290

Icircn aceste teritorii grafia cu i are acoperire icircn pronunţie

I545 [r] se păstrează icircn verbul turbura (lt lat turbulare) şi icircn

derivate să turbură DO 144 ne turburăm DO 80 bdquojidovii să

turburardquo DO 76 turburat-a CL 3v s-au turburat CVNTO 285

turburată DO 16 82 turburare DO 38 56 101 CL 13v

turburăciunii DO 97 etc Fonetismul etimologic este general icircn

scrierile lui Antim Ivireanul icircn conformitate cu norma literară generală

Trecerea lui [r] la [l] prin disimilare ([r] ndash [r] gt [l] ndash [r] [r] ndash

[l] sărăriţă gt sălăriţă gre(ie)ruş gt gre(ie)luş) este o inovaţie a

graiurilor nordice atestată icircn a doua jumătate a secolului al XVII-lea icircn

ms 45 moldovenesc291

al BB 1688

289

Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 29 290

Doina Marta Bejan op cit p 30 291

Arvinte STLFAC p 68 cf Gheţie BD p 155 şi 401 care indică prima

atestare icircntr-un document nordic cu o sută de ani mai ticircrziu

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 128

I546 Cuvintele nostru vostru şi fereastră icircl conservă pe [r] icircn

toate formele flexionare nostru Pred 1694 3r 5

r DO 8 9 22 23

29 noastră DO 11 22 26 27 noştri DO 16 23 27 noastre DO

27 28 32 vostru DO 63 64 118 voastră DO 125 126 146

voştri DO 7 22 148 voastre DO 7 8 22 fereastra CVNTO

288 ferestrile CVNTO 287

Norma literară din toate dialectele literare nu a fost niciodată

ameninţată serios de inovaţia cu disimilarea totală a lui [r] icircn aceste

cuvinte specifică graiurilor din Transilvania Moldova şi pe alocuri

din Oltenia şi Banat deşi sporadic icircn textele literare din aceste regiuni

sicircnt consemnate forme fără [r] Ion Gheţie292

găseşte surprinzătoare

apariţia inovaţiei icircn Molitvenic de-nţăles 1681 la Dosoftei şi se

icircntreabă dacă nu cumva este vorba de o greşeală de tipar Laura Manea

identifică icircnsă şi icircn Viaţa şi petreacerea svinţilor un astfel de fonetism

(fereastă febr 71v32)

293 ceea ce sporeşte şansele ca el să reprezinte o

pătrundere a fenomenului popular moldovenesc icircn limba lui Dosoftei icircn

ciuda faptului că lingvistul bucureştean nu consemnează inovaţia icircn

Moldova mai devreme de secolul al XVIII-lea ferăşti (Iaşi 1761)294

I547 Ca icircn multe alte texte literare din epoca veche295

şi icircn

scrierile lui Antim Ivireanul formele pre şi preste (mai apropiate de

etimoanele lor latineşti per respectiv per-extra) şi formele populare pe şi

peste (cu [r] dispărut prin disimilare totală) alternează Antim variază

formele icircn primul său text icircn limba romacircnă dar foloseşte mai des

varianta fonetică literară tradiţională Postf 1693 pre O 397 de trei ori

şi pe O 397 o singură dată

Urmărind ponderea lui pre faţă de pe icircn scrierile ulterioare

constatăm fie notarea mai frecventă a variantei pre (ca icircn IcircPTP ndash peste

40 de ocurenţe ale lui pre O 349 350 352 353 354 355 356 357

358 359 360 361 faţă de doar 4 ale lui pe O 350 352 353 şi 357

292

ILRL 1997 p 312 293

Vezi Manea Dosoftei VPS p 162-163 294

Gheţie BD p 155 295

Rosetti ILR p 534-535 vezi şi Densusianu ILR II p 180

Fonetica 129

CVNT ndash cu pre de peste 30 de ori pe primele zece pagini O 241 242

243 244 245 246 247 248 249 250 faţă de doar 4 utilizări ale lui

pe O 241 245 249 251 IcircB ndash peste 60 de ocurenţe ale lui pre O 366

367 368 369 370 371 372 373 374 375 376 377 378 380 381

382 faţă de 3 ocurenţe ale lui pe O 366 378 379 AMA ndash cu pre de 43

de ori faţă de 29 de prezenţe ale formei pe) fie utilizarea exclusivă a

acesteia (ca icircn Pred 1694 2v 3

r 3

v 4

v şi ca icircn Ded 1715 de 18 ori O

410 411)

O singură carte nu respectă regula conţinicircnd mai multe ocurenţe

ale formei populare pe CP ndash de 11 ori O 387 388 390 392 393 394

faţă de numai 8 prezenţe ale lui pre O 387 388 391 393 394

Icircn privinţa perechii preste ndash peste tabloul este asemănător cu

toate că prepoziţia este folosită mult mai rar decicirct cea discutată mai sus

De exemplu icircn CVNT preste apare de peste 20 de ori pe primele zece

pagini O 273 276 278 280 281 282 286 287 292 293 296 300

301 303 309 319 icircn timp ce varianta peste este folosită de aproximativ

10 ori O 254 267 268 278 284 285 299 321 iar icircn Pred 1694

preste este unica formă 2r 3

v Urmărind situaţia şi icircn alte texte ivirene

constatăm că norma tradiţională este mai bine reprezentată decicirct inovaţia

populară

Totuşi icircn unul din textele cercetate peste este icircntrebuinţat

exclusiv AMA O 325 332 334 335 339 342

Icircn ultima carte a lui Antim Ivireanul (ceaslovul cunoscut ca

traducere a mitropolitului) apar ambele forme pentru fiecare pereche

Numai că pre şi preste sicircnt specifice Ceaslovului propriu-zis textului

sacru (C 1715 1r 1

v 2

r 2

v şi urm) iar pe şi peste apar icircn pinax

(bdquoSveacutetilnile pe 8 glasurirdquo bdquoPolunojniţa de peste toate zilelerdquo bdquoSynaxariul

peste tot anulrdquo bdquoTroparele peste toată săptămicircnardquo) şi icircn titlul uneia dintre

secţiunile cărţii (bdquoTroparele peste toată săptămicircnardquo identic cu notarea din

cuprins)

Constatăm că acest ultim text nu confirmă o ipotetică tendinţă de

icircnnoire (şi cu aticirct mai mult de clarificare) a uzului icircn cazul celor două

prepoziţii icircn ultimii cinci ani ai activităţii lui Antim Ivireanul

Progresul numeric al ocurenţelor formei pe de la textul din 1710 la

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 130

cel din 1714 este practic anulat de exclusivitatea folosirii lui pre icircn

dedicaţia ceaslovului din 1715 şi icircn texul propriu-zis al acestuia

Preferinţa pentru peste icircn AMA ndash text necanonic icircn care putem bănui o

autocenzură a autorului mai slabă icircn privinţa normei ndash coroborată cu

folosirea formei populare icircn segmentele ce nu aparţin scrierii sacre icircn

C 1715 poate sugera ideea că cel puţin icircn discursul personal

necanonic Antim Ivireanul utiliza la sficircrşitul vieţii sale varianta

populară a prepoziţiei Nu avem icircnsă certitudinea că pinaxul ultimei

cărţi nu a fost realizat de altcineva eventual de tipograful Gheorghe

Radovici Dacă el a alcătuit cuprinsul ne rămicircne ca dovadă a limbii lui

Antim din 1715 numai textul propriu-zis al ceaslovului cu preste ca

normă a exprimării culte religioase Aceasta cel puţin icircn discursul

literar religios scris icircntrucicirct dată fiind vechimea inovaţiei şi frecvenţa

cu care aceste cuvinte apăreau icircn comunicarea de orice tip este posibil

ca icircn epoca lui Antim Ivireanul icircn regiunile unde icircn graiuri avea curs

fonetismul fără [r] (deci şi icircn Ţara Romacircnească) forme de tipul pre

preste să marcheze numai o tradiţie grafică nu pronunţia reală296

I548 Substantivul romacircnesc provenit din magh feacutele este

icircntrebuinţat de Antim Ivireanul cu [acirc] şi [l] cu predominarea formei

palatalizate feacuteliu CL 6v feacuteliul CL 6

r feliu DO 61 97 100 104

107 136 187 203 236 CVNTO 309 feliul DO 128 197 202

IcircBO 369 feacuteliuri Pred 1694 2v feliuri DO 3 16 19 24 27 59

103 108 136 138 139 142 148 158 165 194 210 218 CVNTO

243 244 251 311 IcircPTPO 350 feliurile DO 211 altfeliu IcircPTPO

355 Pe de altă parte fonetismul dur apare icircn fel DO 6 12 25 39

54 92 94 107 113 132 136 148 209 210 220 CVNTO 278

AMAO 328 330 332 335 343 344 345 346 IcircBO 366 aşadar

numai la singular cicircnd nu este articulat cu articol hotăricirct

Icircn etimonul maghiar feacutele nu există un acirc (muiat)297

astfel icircncicirct el

nu a impus automat o pronunţie palatalizată icircn limba romacircnă Kiraacutely

296

ILRL 1997 p 312 297

Arvinte STLFAC p 67

Fonetica 131

Francisc indică pentru [l] (l sau ll298

) icircnainte de [e] sau icircn poziţie

intervocalică rezultatul romacircnesc [l] lepedő gt lepedeu bdquocearşafrdquo ellen

gt alean fedeles gt fedeleş etc Pe de altă parte icircn unele regiuni [e]

final din cuvicircntul maghiar a dus la apariţia timbrului palatal al

consoanei precedente Vorbind despre apariţia diftongului ascendent

[macru] icircn unele cuvinte Octave Nandris aduce icircn discuţie timbrul palatal

al acesteia ca element favorizator al apariţiei elementului vocalic [i]

care bdquose combinant avec -u- de lrsquoarticle deacutefini ou avec un u interne

forme diftonguerdquo299

feliul ştiudentul grajdiul prieteşiugul etc

Credem că icircn unele graiuri romacircneşti (acelea icircn care de regulă [l] +

[e] [i] gt [acirc]) forma romacircnească a lui feacutele a cunoscut un [l] muiat iar icircn

altele un [l] dur Nu este exclus ca icircn regiunile care au cunoscut iniţial

fonetismul palatalizat să se fi produs ulterior o durificare a consoanei

icircn discuţie Aşa după cum susţine şi Vasile Arvinte icircnsă la nivelul

icircntregului dialect dacoromacircn opoziţia dintre cele două rostiri se explică

printr-un fenomen bdquode adaptare bruscă a cuvicircntului maghiar la

particularităţile de rostire din diferite graiuri romacircneştirdquo300

Alternanţa dintre cele două forme caracterizează texte literare din

toate perioadele icircn toate regiunile Situaţia din textele lui Antim

Ivireanul impune observaţii distincte asupra fenomenului icircn funcţie de

categoria numărului la substantiv La singular Antim Ivireanul

foloseşte cu precădere fonetismul dur fapt pus icircn evidenţă uneori chiar

icircn aceeaşi frază bdquoCă precum icircmpăraţii cu alt feliu de haine cicircnd merg la

vicircnat cu alt fel cicircnd merg la icircngropăciuni şi cu alt fel de haine cicircnd

merg la nunte aşa şi Dumnezeu după vremi să icircnfrumuşăţazărdquo DO

107 Icircn schimb icircn formele de plural nu apare decicirct rostirea muiată

298

bdquoCa şi icircn cazul celorlalte consoane romacircna nu distinge nici de data aceasta

consoana cu durată obişnuită (l) de cea lungă (ll)rdquo icircn Kiraacutely Contacte

lingvistice p 177 299

Nandris Phoneacutetique p 73 207 300

Arvinte STLFAC p 67

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 132

5 Consoane fricative prepalatale [ş] [j]

I551 Consoanele fricative prepalatale [ş] şi [j] mai ales icircn

poziţie tare se rostesc muiat icircnainte de [e] şi [i] respecticircnd norma

comună icircn dialectele literare din epoca veche a aşeza DO 228 au

aşezat CVNTO 291 aşezată CL ftlr catastişe AMAO 341 ind

prez pers a III-a pl covicircrşesc DO 56 deşert DO 108 153

CVNTO 305 311 deşertăciuni IcircPTPO 350 IcircBO 367 greşesc

IcircBO 369 grije DO 63 AMAO 326 328 336 339 au ieşit DO

209 au icircnşelat CVNTO 260 jefuind CVNTO 283 să jefuiască

CVNTO 284 jertvuia CVNTO 293 jertvuind CVNTO 273

jidovi DO 4 jirtvă IcircPTPO 351 necăjesc C 22v necăjit C 56

r

patriarşi CL 4r păzesc păzitorii DO 161 să păzesc DO 50

ruşine CL 1v au ruşinat DO 5 slujim DO 68 92 185 au slujit

DO 195 să slujim DO 5 strămoşesc DO 46 64 IcircBO 372 373

şirurile DO 143 ind prez pers I pl ticăloşesc DO 16 29 etc

Pe licircngă norma cultă icircn toate variantele literare am consemnat la

Antim Ivireanul şi exemple cu [ş] şi [j] duri icircn aceeaşi poziţie icircncă din

perioada 1693-1694 s-au icircnşălat Ded 1694O 398 Icircn textele ulterioare

se observă o creştere constantă a ocurenţelor fonetismului de provenienţă

populară aşăzată CVNTO 241 am aşăzat AMAO 328

aşăzămicircnturile AMAO 339 catastişăle AMAO 341 dăşărtăciune

C 8v icircn dăşărt C 30

r să nu greşăsc C 7

v greşăsc CL 69

v nu

greşăşti CL 68r icircnşălăciunea DO 6 icircnşălicircnd CVNTO 260 IcircBO

382 mişăl C 23v oraşăle CL 8

v şădea CVNTO 254 şăzi

CVNTO 321 dojănire CL 6v m-am jăfuit C 22

r jărtvă CVNTO

247 260 jărtve AMAO 327 jărtvuiesc CVNTO 293 să (să)

jărtvuiască CVNTO 275 IcircBO 373 va jărtvui CVNTO 293

jărtvenic CPO 387 jicircdovii CL 2r jicircrtva C 27

r necăjăsc C 22

v 28

v

Aşadar cele două norme alternează icircn aproape toate textele lui

Antim Ivireanul inclusiv icircn didahii (excepţie făcicircnd doar scrierea de

mică icircntindere din 1703 unde se află doar credincioşilor Ded 1703O

Fonetica 133

408 desăvicircrşit desăvicircrşită ruşinăm ticăloşiile Ded 1703O 407)

fiecare cunoscicircnd un număr mare de ocurenţe301

Fonetismul dur apare icircn epocă icircn texte provenind din toate zonele

ţării reflecticircnd o inovaţie care iniţial caracterizase cicircteva graiuri din

Ţara Romacircnească şi Banat-Hunedoara302

icircn secolele al XV-lea ndash al

XVI-lea Fenomenul s-a extins treptat asupra ariilor nordice (excepticircnd

Crişana) astfel icircncicirct deja icircn cursul secolului al XVII-lea (dar mai pregnant

spre sficircrşitul acestui veac şi la icircnceputul celui următor) grafii de tipul

sau jăluit (sic) Miclăuşăni etc din documente moldoveneşti redau

pronunţia reală din grai punicircnd icircn evidenţă dualismul lingvistic popular

ndash literar303

al Moldovei Prin urmare icircn epoca lui Antim Ivireanul exista

o neconcordanţă icircntre norma literară tradiţională şi grai icircn cazul rostirii

consoanelor [ş] şi [j] icircn poziţia amintită icircn aproape toate regiunile

ţării Forţa inovaţiei munteneşti propagate şi icircn arealul nordic este

pusă icircn evidenţă icircnsă de abundenţa formelor cu [ş] şi [j] duri la nivelul

variantelor literare din aceste regiuni Astfel consemnicircnd tocmai

frecvenţa formelor dure icircn opera mitropolitului muntean (considerată

concludentă pentru evoluţia variantei literare de tip sudic la sficircrşitul

secolului al XVII-lea şi la icircnceputul secolului al XVIII-lea) Ion Gheţie

crede că cel puţin pentru această perioadă putem vorbi despre o normă

dublă icircn ceea ce priveşte regimul fricativelor prepalatale urmate de [e]

301

Vezi Adina Chirilă Evoluția limbii icircn textele lui Antim Ivireanul II

Consonantismul icircn AUT Seria Științe filologice XLVIII (2010) p 129-130 302

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 179-181 Vasile Arvinte icircn seria de studii la

primele cărţi ale Bibliei din 1688 susţine că icircn istoria graiurilor dacoromacircne

s-au petrecut două bdquovelarizărirdquo prima icircn secolele al VII-lea ndash al VIII-lea icircn

graiul muntenesc (STLFAC p 56) iar a doua icircn secolele al XIII-lea ndash al

XIV-lea icircn graiurile moldovenesc şi ardelenesc concomitent cu această a

doua velarizare icircn unele graiuri munteneşti a apărut rostirea muiată a

consoanelor [ş] şi [j] Prin urmare adevărata inovaţie muntenească din

perioada primelor consemnări icircn documente şi texte literare este bdquoicircnmuierea

şuierătoarelorrdquo (STLEX p 7) Vezi şi Philippide Originea romicircnilor II p

48 şi Ivănescu ILR p 336 303

Ivănescu Problemele capitale p 243-244

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 134

şi [i] icircn Ţara Romacircnească304

Aceeaşi situaţie este icircnregistrată şi icircn

Moldova Transilvania de sud-vest şi Banat-Hunedoara

Prefacerea timbrului fricativelor [ş] şi [j] este unul dintre cele

mai dinamice procese ale foneticii dacoromacircne Urmărirea diacronică a

fenomenului pune icircn evidenţă mai icircnticirci extinderea şi apoi retragerea sa

din zona care l-a iniţiat A Philippide constată bdquofaptul curios că pe

vremea cicircnd moldovenii ziceau cum zic astăzi muntenii şi lt sic mun-

tenii ziceau şicirc iar cicircnd au icircnceput să zică moldovenii şicirc muntenii au

icircnceput să zică şirdquo305

I552 Ca şi icircn cazul dentalei africate [ţ] norma literară impune

rostirea moale a consoanei fricative [ş] la sficircrşit de cuvicircnt Aşadar [-i]

asilabic se păstrează după [ş] icircn textele lui Antim Ivireanul (cu i scris icircn

ricircnd -egrave oslash + chendima [ ] sau oslash + eric [ ]) la indicativul perfect

simplu făcuşi IcircPTPO 353 pluralul unor substantive ostaşi

CVNTO 285 patriiarşi CL 2r 4

r părtaşi DO 109 118 172 181

IcircBO 375 păcătoşi C 12r vrăjmaşi Pred 1694 3

r CVNTO 270

309 C 4v participii şi adjective aprinşi DO 187 cuprinşi DO

107 icircnchişi 326 necredincioşi C 7r supuşi CVNTO 266 308

trimişi DO 208 ucişi CVNTO 269 pronumele adjectivele

pronominale şi adverbele care se compun cu pronumele reflexiv icircşi şi

cu particula de icircntărire -şi acestaşi CL 5r DO 42 185 222 iarăşi

Pred 1694 3r CL 12

r 20

r C 13

r icircncăşi CL 7

r 21

v 64

v DO 14 41

IcircPTPO 358 IcircBO 379 380 pronumele de icircntărire icircnsăşi CL 20r

DO 167 CPO 392 icircnsuşi DO 8 31 65 117 173 C 6v AMAO

338 IcircBO 370 371 372 pronumele reflexiv icircşi (-şi) arăticircndu-şi

CVNTO 317 icircşi aduce aminte CVNTO 247 icircşi va aduce aminte

IcircPTPO 356 să-şi cunoască IcircPTPO 354 icircşi face DO 97 CVNTO

251 icircşi izbicircndi CVNTO 309 a-şi icircntoarce DO 173 icircşi luo

CVNTO 259 313 pierzicircndu-şi CVNTO 270 icircşi va lua CPO 389

304

Icircn ILRL 1997 p 449 305

Philippide Originea romicircnilor II p 46

Fonetica 135

puindu-şi (icircn citat) CL 5r icircşi uda IcircPTPO 361 icircşi vine la locul său

CVNTO 251 bdquounde-şi zideacuteşterdquo CL 25r etc

Pronunţia muiată se vădeşte şi icircn cazul suprascrierii slovei oslash icircn

bdquoşi-şi cicircrpiia mrejilerdquo CL 5r

Icircn textele parcurse icircn grafie chirilică am icircnticirclnit şi secvenţa finală

oslash + icircn locul erului pe care o interpretăm tot ca redare grafică a

pronunţie cu [i] final asilabic bdquototuna şi aceacuteiaşirdquo CL 3v bdquoicircntr-acestaşi

chiprdquo C 6r

Mai dificilă este aprecierea valorii paiericului suprascris ( ) [oslash]

(cf corbul C 4v fericit CL 20

v) sau [-i] asilabic (cu paiericul

suprascris icircn locul ericului suprascris) icircn cuvinte ca aceacutesteacuteş(oslashi) CL

13r acelaş(oslashi) CL 1

v acestaş(oslashi) CL 13

r 14

r iarăş(oslashi) CL 7

r

11v bdquoicircnde eiş(oslashi)rdquo CL 5

r bdquoaceacutestaş(oslashi) pildărdquo CL 7

r Distribuţia

formelor de acest tip nu este omogenă dacă icircn CL 1699 ele apar destul

de frecvent icircn C 1715 sicircnt cu totul sporadice

Situaţiile icircn care am consemnat cu certitudine rostirea dură la

final de cuvicircnt a consoanei icircn discuţie sicircnt cele icircn care apare pronumele

reflexiv cu formă conjunctă bdquoicircntru ce-ş va icircndrepta ticircnărul cărarea sardquo

C 7v [i] bdquofinalrdquo asilabic este suprimat şi cicircnd reflexivul se combină cu

auxiliarul perfectului compus ş-au micircncat CL 2r ş-au luat CL 3

r

ş-au icircmpăcat CL 25r

Parcurgicircnd ediţia lui Gabriel Ştrempel pentru textele lui Antim

constatăm existenţa mai multor exemple cu [-ş] dur Picircnă la

confruntarea transcrierii operate de editorul bucureştean cu originalele

acestor texte ne menţinem suspiciunea icircn privinţa redării corecte a

caracterului consoanei finale icircn acestaş DO 11 57 116 120 131

141 169 201 223 CVNTO 244 325 IcircBO 368 altcevaş DO 52

98 cevaş DO 90 100 iarăş DO 189 icircncăş DO 16 22 28 43

46 60 67 87 129 142 176 177 221 230 CVNTO 247 275

AMAO 329 339 340 343 346 IcircPTPO 361 icircnsuş DO 10 15 30

35 48 51 75 84 85 88 92 107 109 bdquoicircş dărdquo DO 20 bdquoicircş deschiderdquo

DO 189 bdquoicircş va dezmierdardquo DO 218 bdquoicircş va fi pierdutrdquo DO 222 bdquoicircş

pleca genunchelerdquo DO 170 bdquoicircş punerdquo DO 230 bdquoicircş zicerdquo DO 110

bdquocunoscicircndu-şrdquo DO 12 21 bdquonu-ş aducea aminterdquo DO 14 bdquobăticircndu-şrdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 136

DO 24 bdquode sine uiticircndu-şrdquo DO 14 bdquosă-ş icircntoarcărdquo DO 22 luiş

DO 44 209 bdquonişte ostaşrdquo DO 36 98 bdquonu vor lipsi ostaşrdquo DO

139 bdquosă ne facă părtaşrdquo IcircPTPO 361 bdquorămicircnem părtaşrdquo DO 124

suppuş DO 87 undevaş DO 106 bdquonişte vrăjmaşrdquo DO 62 bdquo5

vrăjmaşrdquo DO 184 bdquovrăjmaş nemilostivirdquo DO 185 bdquovrăjmaş fiind

ne-am icircmpăcatrdquo DO 175

Este demn de remarcat că icircn majoritatea cazurilor copiştii

didahiilor şi ai lucrării Chipurile Vechiului şi Noului Testament refac

norma literară Am consemnat icircnsă şi situaţii icircn care aceştia schimbă

varianta corectă a textului cu una populară

I553 Consoana [ş] se rosteşte dur icircn cuvintele lăcaş (lt magh

lakaacutes) şi sălaş (magh szaacutellaacutes) lăcaş DO 19 45 50 209 225

AMAO 327 339 342 343 346 IcircPTPO 353 sălaş DO 113

Icircntr-un singur caz am icircnregistrat o formă hiperliterarizată cu pronunţia

muiată a consoanei finale bdquofac pre suflet lăcaşi diavoluluirdquo DO 218

I554 După [ş] şi [j] diftongul ascendent [secta] trece la [a] cicircnd

icircn silaba următoare există un [e] să(-l) aşaze AMAO 340 covicircrşaşte

DO 8 20 31 46 58 199 greşalele C 5v greşaşte DO 122 172

CL 21r jale DO 12 14 jalea DO 191 194 săvicircrşaşte CL 9

r

DO 168 214 IcircBO 374 să săvicircrşaşte AMAO 330 IcircBO 373 să

sficircrşaşte CVNTO 251 297 319 slujaşte DO 64 65 75 81

CVNTO 269 CL 7r şade Pred 1694 2

v şapte DO 99 218

CVNTO 314 al şaptelea DO 70 123 CVNTO 248 252 303

319 şarpe DO 36 şarpele DO 122 195 CVNTO 290 IcircPTPO

353 Fenomenul este specific ariei sudice a Dacoromaniei şi icircn

consecinţă variantei literare munteneşti (dar apare icircn epocă şi icircn Banat-

Hunedoara şi icircn sud-vestul Ardealului alături de rostirile cu [ş] şi [j] +

[secta] sau [e]) Celorlalte regiuni şi variantelor literare aferente le este

specific fonetismul vechi muiat Icircn unele din aceste zone diftongul

Fonetica 137

[secta] s-a redus la [e] ([ę]) iar acesta a evoluat ulterior la [ă] sau la un

sunet intermediar icircntre [e] şi [ă]306

Foarte rar forme de tip nordic apar icircn textele lui Antim Ivireanul

să săvicircrşeşte DO 191 198 să sficircrşeşte CVNTO 279

I555 [j] (lt [ğ] lt lat [macr] + [o] [u] [d] + [i] + [o] [u]

accentuate) este general ajuta (lt lat adiutare) ajutor CVNTO 273

ajutoriul Pred 1694 3v 4

v ajutoriului Pred 1694 4

r batjocurească

CVNTO 272 judeca (lt lat iudicare) să judece DO 107 joc (lt lat

iocum) DO 56 jocuri IcircBO 376 jos (lt lat deorsum) DO 20 31

43 jug (lt lat iugum) DO 28 jurămicircnt (lt lat juramentum) CPO

390 etc Antim Ivireanul respectă icircntotdeauna norma literară specifică

Munteniei icircn opoziţie cu cea nordică unde limba cultă păstra

fonetismul etimologic

I556 Norma literară punea icircn evidenţă icircn toate variantele

culte păstrarea fonetismului etimologic [ş] icircn verbul deşchide (lt lat

discludere) Antim Ivireanul este consecvent icircn respectarea normei

literare care icircn acest caz se suprapune pe norma lingvistică a limbii

populare deşchide C 5v DO 189 să deşchide DO 29 am deşchis

C 11v au deşchis CL27

v va deşchide DO 15 să ne deşchidem

DO 92 să deşchideţi DO 98 bdquodeşchide-ţi ochii sufletul meurdquo

IcircPTPO 353 deşchideţi-vă DO 68 deşchiderea DO 175 200

CVNTO 252

Trecerea lui [ş] la [s] prin bdquodiferenţiere consonanticărdquo307

s-a

impus icircn dacoromacircnă abia icircn secolul al XIX-lea icircn graiuri şi icircn limba

literară dar complexul sonor diferit de al etimonului apare deosebit de

rar icircn texte provenind din diverse arii culturale icircncă din veacul al XVI-lea

Ion Gheţie icircl semnalează icircn Psaltirea Hurmuzaki şi icircn Apostolul

diaconului Coresi308

Laura Manea icircl identifică la Dosoftei309

icircn secolul

306

Vezi Densusianu Ţara Haţegului p 20 307

Philippide Originea romicircnilor II p 220-221 308

Gheţie BD p 236 şi 250

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 138

al XVII-lea La icircnceputul veacului următor icircn Muntenia apare la

Antim Ivireanul de două ori a deschide DO 45 şi deschide DO

214310

Există o continuitate aşadar a apariţiei formelor cu [s] din

secolul al XVI-lea picircnă icircn al XVIII-lea dar cu puţine ocurenţe Foarte

rarele atestări din perioada veche (picircnă la icircnceputul secolul al XVIII-

lea) icircn texte literare şi lipsa lor din documente nu sprijină ideea că

icircnceputul unei modificări icircn normă se plasează atunci Credem că avem

de-a face mai degrabă cu utilizări accidentale la Antim Ivireanul sau

la copistul Efrem Independent de versiunea manuscrisă din 1722-1725

a didahiilor copistul din 1781 introduce de două ori fonetismul nou

acolo unde prima versiune păstrată a didahiilor consemnează forma

etimologică ms 524 CDO 29 şi 92 icircn alt loc DO 45 forma nouă

este corectată potrivit normei literare vechi icircn acelaşi ms 524 C ceea

ce ar putea indica o uşoară tendinţă de modificare a normei fricircnată icircnsă

tocmai de noutatea fenomenului Nici icircn alte regiuni nu se constată o

mai accentuată dinamică a normei icircn Biblia de la Blaj (1795) icircn

Cartea lui Iov fonetismul nou apare o singură dată iar icircn textele

literare moldoveneşti dintre 1800 şi 1830 nu a fost consemnat311

Abia ticircrziu icircn secolul al XIX-lea inovaţia s-a impus icircn graiuri şi

a fost preluată de limba literară

6 Consoane prepalatale africate [č] [ğ]

I561 Africata prepalatală [č] alternează cu fricativa prepalatală

[ş] icircn veacutecinica (IcircPTPO 349) veacuteşnicilor (IcircPTPO 349) dar este

exclusivă icircn obicinuiaşte-te DO 102 s-au obicinuit DO 143 145

să obicinuesc CPO 390 obicinuită (CVNTO 308) obicinuite DO

95 CPO 391 392 obicinuiţi DO 104 neobicinuit DO 102

neobicinuită DO 140

309

Manea Dosoftei VPS p 323 310

Cf Gheţie BD p 146 bdquode menţionat că icircn textele literare munteneşti s

apare abia icircn secolul al XIX-leardquo 311

Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc p 42 şi Doina Marta Bejan op cit

p 32-33

Fonetica 139

I562 [ğ] (lt lat [g] + [i]) se păstrează icircn congiura (lt lat

congiro MDA) icircncungeră (IcircPTPO 354) icircncungiura (C 59r)

icircncungiură (CVNTO 245) icircncungiurări (C 57v) dar şi icircncunjurături

(CVNTO 251) cu [ğ] gt [j]

7 Consoane palatale [agrave] [Yacute]

I57 Oclusivele palatale [agrave] şi [Yacute] nu prezintă situaţii deosebite

faţă de limba literară contemporană Varianta literară muntenească

impune păstrarea nealterată a celor două consoane (icircn cuvinte moştenite

din latină sau icircn cuvinte icircmprumutate) spre deosebire de uzul din unele

regiuni nordice La Antim Ivireanul sicircnt generale forme precum

chiar (lt lat clarus) DO 30 a chema (lt lat clamare) să chiamă

CVNTO 248 chip (lt magh keacutep) DO 10 17 25 chiparos (lt ngr

) DO 20 a icircnchina (lt lat inclinare) CVNTO 269

icircnchin Pred 1694 4v icircnchinăciuni Pred 1694 2

r au icircnchis Pred

1694 2v icircngheţate (gheaţă lt lat glacia) DO 196 junghia (lt lat

iugulare) junghie DO 66 junghiiare CVNTO 320 priveghea (lt

lat pervigilare) prevegheaţi Pred 1694 3r priveghiază DO 22

unghi (lt lat anglus) unghiurile DO 58 etc

8 Consoana laringală [h]

I58 Icircn cuvintele poftă (lt vsl pohotĭ) şi a pofti (lt vsl

pohotĕti) [h] şi [f] alternează cu predominarea netă a formelor mai

apropiate de etimon pohtă DO 14 32 36 pohta DO 5 22 34 38

44 53 56 pohtesc DO 29 43 47 55 IcircPTPO 351 pohteacuteşte CL

3v pohteacuteşte DO 54 AMAO 327 pohtim DO 23 AMAO 329 au

pohtit DO 13 să pohtească CL 23r să nu pohtim DO 33 imp

pohtiţi DO 42 pohtind CVNTO 286 nepohtindu-ne DO 25

pohtoresc şi pohtorim CL 28v etc

Mult mai puţine sicircnt formele cu fricativa surdă poftă DO 134

pofta DO 17 89 108 pofte DO 102 a pofti DO 4 pofteşte DO

14 81 poftiia DO 12 14 voiu pofti DO 89 Norma oscilantă

caracterizează toate textele literare din a doua perioadă a epocii

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 140

vechi312

Fonetismul etimologic este icircnsă mai frecvent icircn varianta lite-

rară muntenească faţă de varianta literară din Moldova care la sficircrşitul

secolului al XVII-lea adoptase inovaţia din graiuri

Constaticircnd ocurenţa constantă a formelor etimologice icircn textele

literare şi icircn documentele din Ţara Romacircnească Ion Gheţie afirmă că

norma muntenească a rămas neschimbată icircn privinţa perechii pohtă ndash a

pohti picircnă la icircnceputul secolului al XIX-lea313

Icircntărim această idee prin

cele observate icircn textul lui Antim Ivireanul dacă mitropolitul preferă

la icircnceputul secolul al XVIII-lea varianta veche a cuvicircntului la fel

procedează şi copiştii didahiilor Icircn copiile din a doua jumătate a se-

colului al XVIII-lea aproape toate formele cu [f] sicircnt corectate după

norma arhaică ms 549 BDO 81 89 102 şi ms 524 CDO 4 14 17

81 89 102

9 Grupuri de consoane

I591 Grupul consonantic [mp] se păstrează icircn rumpe au

rumpt C 51v rumpicircnd CVNTO 282 rumpicircndu-se CVNTO 295

rumpturi (CVNTO 282 etc Norma este generală icircn epoca lui Antim

Ivireanul deşi reducerea grupului consonantic la [p] este atestată

icircnainte de 1640 icircn scrieri din Ţara Romacircnească şi din Banat-

Hunedoara314

I592 Prezenţa grupului consonantic [sf] icircn sficircnt (lt vsl

ntildeacircograveuacute) DO 18 sficircnta DO 12 preasficircnta DO 12 etc este normă

icircn textele lui Antim Ivireanul icircn concordanţă cu norma literară mun-

tenească Fonetismul cu [v] se icircnticirclneşte icircn epocă numai icircn texte scrise

icircn Moldova Transilvania şi Banat-Hunedoara315

312

Al Rosetti consemnează sporadic alternanţa pohtă ndash poftă icircncă de la

sficircrşitul secolului al XVI-lea vezi ILR 1978 p 526 313

Gheţie BD p 157 vezi şi Gheţie ndash Mareş Graiurile p 219 314

ILRL 1997 p 317 315

Idem p 317

Fonetica 141

I593 Grupul consonantic [şsup3] (lt lat sci sce) apare neevoluat la

la [şt] icircn mişce AMAO 337 formă construită prin analogie cu mişca

mişc316

Exemplele sicircnt rare la Antim Ivireanul Nu am consemnat

inovaţia care avea să se impună ca normă icircn limba literară modernă

I6 Accidente fonetice

Proteza

[a]

Icircn textele lui Antim Ivireanul am icircnregistrat de cicircteva ori

proteza lui [a] la verbul pipăi a apipăi DO 198 am apipăit DO 32

apipăeri DO 3

Fenomenul protezei la unele cuvinte cunoaşte o mare răspicircndire

icircn dacoromacircnă Sextil Puşcariu fiind chiar de părere că bdquoproteza unui a

neicircnsemnător se găseşte după cum se poate constata acum din hărţile

Atlasului lingvistic icircn măsură cu mult mai mare decicirct se admitea de

obicei Proteza lui a e pe alocuri un fenomen icircn plină evoluţie [] dar re-

partizarea lui e neregulată şi schimbătoare pentru diferite cuvinterdquo317

Caracterul de accident fonetic al fenomenului318

este susţinut de tendinţa

de aplicare selectivă a lui la un număr redus de cuvinte (uneori numai

unul) icircntr-o anumită regiune (spre deosebire de situaţia din aromacircnă

unde fenomenul este regulă fonetică generală icircnainte de [igrave] şi [n] silabic)

asudoacuterreg ascoacutet amńiros agasŠsc asicircmţŠsc bdquoastfrac14njim vaacuterurdquo ańimiacuteca

ajeacuteminę icircn zona Crişurilor acufundos ascrumat a(macr)est icircn Maramureş

ańiros (ańiroacuteş ańirfrac34să) asudfrac34re icircn regiunea Ticircrnavelor agrijIcirc amirosIcirc

aĉipăi icircn regiunea Năsăudului etc319

316

Densusianu ILR II p 83 317

Icircn LR II p 366 318

Cf Manea Dosoftei VPS p 108 319

Teaha Valea Crişului Negru p 76 Papahagi Maramureş p LVII Frăţilă

Tacircrnave p 82 Botoşineanu Valea superioară a Someşului Mare p 129 vezi

şi Puşcariu LR II h 50

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 142

Manifesticircndu-se oricicircnd dialectal astfel de cuvinte au putut

pătrunde din graiuri sporadic icircn textele cărturarilor din epoca veche ori

au putut determina apariţia unor creaţii lexicale inedite la unii dintre ei320

Existenţa fenomenului de proteză vocalică icircn textele lui Antim

Ivireanul demonstrează că el era cunoscut cărturarului muntean poate

din vremea cicircnd fusese episcop la Racircmnic

Icircn ansamblu norma fonetică a textelor lui Antim Ivireanul este

cea a variantei literare munteneşti Abaterile de la norma muntenească

sau de la norma comună tuturor variantelor literare la icircnceputul secolului

al XVIII-lea se grupează icircn fenomene specifice variantelor literare

nordice şi fenomene regionale care nu au statut de normă icircn nicio va-

riantă literară Dar este de presupus că cele două tipuri de forme (fie

literare fie populare) i-au fost furnizate mai ales de surse literare

pătrunzicircnd icircn conştiinţa lingvistică a cărturarului muntean ca posibilităţi

de expresie egal valabile icircn limba romacircnă Numai icircn cazul fenomenelor

specifice graiurilor din Ţara Romacircnească putem presupune şi o influenţă

directă constantă alături de cea mijlocită de textele literare

320

Vezi chestiunea inovaţiilor lexicale prin proteză icircn opera lui Dosoftei la

Manea Dosoftei VPS p 108-109

II

M O R F O L O G I A

II1 Substantivul

II11 Declinarea

II111 Icircn general icircn a doua perioadă a epocii vechi se

icircnregistrează o tendinţă de stabilire a două arii literare icircn privinţa

declinării substantivelor feminine de tipul aramă grindină marmură

peşteră soartă o arie literară nordică unde acest tip de substantive icircşi

păstrează icircncadrarea icircn declinarea a III-a cu terminaţia -e la singular

nominativ nearticulat arame grindine etc şi una sudică icircn care

substantivele icircn discuţie primesc terminaţia -ă (a unui singular refăcut1)

şi intră astfel icircn declinarea I2 Antim Ivireanul se icircncadrează icircn această

tendinţă utilizicircnd numai forme cu -ă o aramă DO 55 de-aramă

DO 123 CVNTO 250 290 marmură CVNTO 254 peşteră DO

68 177 IcircPTPO 353 (cf soarta DO 89)

Icircn Chipurile Vechiului şi Noului Testament apare o formă icircn -e a

substantivului peşteră bdquos-au ascuns icircn munţi şi icircn peştererdquo CVNTO

307 Transcriind textul la sficircrşitul secolului al XVIII-lea popa Flor re-

cunoaşte icircn această formă un plural şi modifică expresia astfel bdquos-au

ascuns icircn peşterile munţilorrdquo MCVNTO 307 Icircn schimb C Petrescu

icircn copia executată după versiunea lui Flor icircn 18473 utilizează o formă

de singular bdquos-au ascuns icircntr-o peştererdquo CCVNTO p 307 ceea ce

nu icircnseamnă icircnsă că originalul lui Antim şi versiunea lui C Petrescu se

icircnticirclnesc chiar şi involuntar icircn privinţa valorii formei cu -e icircn această

situaţie Credem (bazicircndu-ne pe contextul icircn care mai apare un plural ndash

munţi) că la mitropolitul muntean este vorba de pluralul vechi icircn -e

corect interpretat de primul copist

II112 Rostirea muiată sau dură a consoanelor fricative

prepalatale [ş] şi [j] are consecinţe asupra declinării unor substantive

1 Rosetti ILR 1978 p 139

2 ILRL 1997 p 320

3 Gabriel Ştrempel NoteO p 446 nota 101

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 146

Astfel icircn scrierile lui Antim Ivireanul substantive precum cămaşă

(AMAO 333) şi cenuşă (DO 110 215 216) sicircnt de declinarea I din

cauza pronunţiei dure a lui [ş] icircn schimb grijă (DO 3 7 67 71 94

134 etc) alternează cu grije (DO 63 AMAO 326 328 336 339)

oscilicircnd icircntre declinarea I şi a III-a

II113 Substantivul soră (lt lat soror) este utilizat de Antim

Ivireanul aticirct cu forma mai nouă de declinarea I cicirct şi cu cea arhaică

soră CVNTO 257 259 260 sora CVNTO 263 dar şi bdquoerai scaun

icircnţelepciunii sor icircngerilor şi moştnean veacutecinicii fericirirdquo IcircPTPO 353

precum şi icircn combinaţie cu pronumele posesiv soru-sa CVNTO 279

Forma veche bdquocorecteazărdquo o dată varianta cu -ă icircn copia lui Flor

MCVNTO 260

Alternanţa consemnată icircn textele lui Antim Ivireanul confirmă

observaţia generală făcută de Vasile Arvinte icircn urma constatării uzului

oscilant sor ndash soră icircn textul Bibliei de la 1688 precum şi icircn ms 45 şi

ms 4389 bdquoicircncadrarea la declinarea I a substantivului soră [] nu este

complet realizatărdquo4 Cu toate că forma etimologică apare icircn texte pe tot

parcursul secolului al XVIII-lea şi la icircnceputul celui următor5

vitalitatea formei etimologice icircn exprimarea cultă se diminuează treptat

iar norma literară modernă adoptă forma analogică cu -ă

Substantivul noră (lt lat norus6) care prezintă aceeaşi problemă

a icircncadrării la declinarea I ori a păstrării formei etimologice din

declinarea a IV-a latinească este foarte rar utilizat L-am consemnat icircn

textele cercetate o singură dată cu terminaţia -ă noră CVNTO 264

iar icircn copia M a lui Flor icircn acelaşi loc cu aspectul noru

II114 Substantivul năpastă bdquonenorocirerdquo este utilizat numai cu

forma etimologică fiind icircncadrat la declinarea a III-a năpaste (lt vsl

napastĭ) DO 28 235 năpastea CVNTO 299

4 Icircn STLFAC p 69

5 Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 47 Doina Marta Bejan op cit

p 36 6 Rosetti ILR 1978 p 143 cf Ivănescu ILR 2000 p 123 nŭrus

Morfologia 147

II115 Norma literară generală din epoca veche impunea

folosirea substantivului picircntece (lt lat panticem) cu această formă la

declinarea a III-a Cuvicircntul este frecvent icircn textele lui Antim Ivireanul

şi apare cu forma aceasta picircntece CVNTO 258 265 273 316 320

DO 38 126 132 picircntecele DO 42 44 46 58 61 CVNTO 271

296 picircntecelui DO 43 45 198 Aceeaşi normă se aplica şi lui

berbeacutece (lt lat berbecem) CVNTO 298

Formele de singular refăcut cu terminaţie consonantică sicircnt aticirct

de rare icircn textele culte din perioada veche icircncicirct C Fracircncu nu identifică

niciuna icircn scrierile avute icircn vedere7 Mitropolitul Antim foloseşte o dată

o formă populară de genitiv a substantivului de declinarea a II-a picircntec

bdquoboala picircnteculuirdquo CVNTO 284

II12 Genul

II121 Repartizarea cuvicircntului slugă (lt vsl sluga) icircn una din

categoriile de gen ale substantivelor romacircneşti a reprezentat icircn

ansamblul epocii vechi o problemă cu soluţie oscilantă8 icircn funcţie de

intuiţia lingvistică a utilizatorului Tendinţa generală icircnsă icircnregistrată

icircncă din prima perioadă a epocii vechi este aceea de fixare a cuvicircntului

icircn categoria substantivelor feminine după criteriul formal Icircn aceasta se

icircnscrie şi Antim Ivireanul care foloseşte substantivul cu precădere la

genul feminin dedus din context bdquoo credincioasă slugărdquo Pred 1694

4v bdquoslugă bunărdquo DO 8 bdquoosicircnda slugii cei viclenerdquo DO 29 bdquosluga

tardquo DO 55 bdquoslugilor noastrerdquo DO 96 bdquosluga streinărdquo DO 171

bdquosluga cea credincioasărdquo DO 204 bdquoo slugă leneşărdquo AMAO 329

bdquoslugile cicircte ne-au slujitrdquo AMAO 334 Icircncadrarea la genul masculin a

fost consemnată rar bdquonişte slugi ai lui Dumnezeurdquo IcircBO 375

Genul natural al cuvicircntului este cel masculin vizibil din

combinarea semnului lingvistic cu alte substantive masculine ori cu

nume proprii de bărbaţi bdquosluga ta sau argatul tăurdquo DO 55 bdquoHam

feciorul slugă va fi fraţilor luirdquo DO 173 bdquoEliezer sluga lui Avraamrdquo

7 ILRL 1997 p 320

8 Densusianu ILR II p 93

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 148

CVNTO 259 bdquoslugile cicircte ne-au slujit icircn viaţă aticirct mireni cicirct şi

călugărirdquo AMAO 334 La fel reiese şi din contextul mai larg de la

sficircrşitul Pred 1694 bdquorugicircndu-mă ca o credincioasă slugă să o priimeşti

cu dragoste şi să nu cauţi la micşorarea ei ce la cea din tot sufletul şi

den toată inima a mea voie şi osicircrdie [] Al măriei tale mai mic

rugătoriu smeritul icircntru ieromonahi Anthim Ivireanul tipografulrdquo (4v- 5

r)

Prin natura sa generalizatoare discursul religios face rareori

distincţie icircntre genurile naturale Icircn cazul substantivelor care alcătuiesc

perechi diferenţiate ca gen raportate la distincţiile de sex limbajul

biblic foloseşte cu precădere masculinul cu valoare generalizatoare

frate bdquoDe va zice cineva că iubeacuteşte pre Dumnezeu şi pre fratele lui icircl

uraşte mincinos iasterdquo DO 54 creştin ucenic bdquoŞi daca vom păzi

aceacutestia cicircte am zis atunce vom fi creştini buni şi adevăraţ ucenicirdquo

DO 56 fiu prieten bdquoiar [dragostea] cea firească iaste ceacuteia ce iubesc

părinţii pre fii şi fiii pre părinţi şi fieştecare pe ruda sa şi pe priiatenii

săirdquo DO 24 păcătos bdquolaquoCi mare bucurie se face icircn ceriu pentru un

păcătos ce să căiaşteraquo şi iarăş prin rostul prorocului zice Dumnezeu

laquoCă nu voesc moartea păcătosului precum pohtesc să se icircntoarcă şi să

fie viuraquordquo DO 98 rob bdquoşi noi ca nişte robi adevăraţi şi icircnţelepţi să

slujim taina cu inimă curatărdquo DO 65 etc Se icircntrebuinţează de ase-

menea substantive epicene icircncadrate icircntr-o singură clasă de gen om

bdquoDară nu-ţ iai seama că tu eşti om şi micircine poimicircine vei să morirdquo DO

54 rudă bdquonoi de nu vărsăm lacrămi niciodată cicircnd ruda sau priiatenul

doarme ci mai vicircrtos liniştimrdquo DO 190 Urmicircnd acelaşi principiu

substantivul feminin slugă denumeşte nediferenţiat animate de ambele

sexe bdquo[pre săraci] nu-i numeacuteşte slugi nici priiateni ci-i numeacuteşte icircn

Evanghelie fraţrdquo DO 165 Acoperirea ambelor genuri este sugerată de

repetarea determinantului credincios la mică distanţă cu forme diferite

de gen bdquoSlugă bună şi credincioasă preste puţin ai fost credincios pre

mai multe te voiu punerdquo DO 8 (vezi şi IcircBO 367)

Icircn mod specific icircn legătură cu un referent extralingvistic

femeiesc Antim Ivireanul icircntrebuinţează de puţine ori substantivul

slujnică (servitoarersquo) icircn discursul propriu bdquosă cunoştea pre sine a fi şi

mumă şi slujnicărdquo DO 198 bdquonici să pue pe preoteasa lui să vicircnză vin

Morfologia 149

sau pe slujnica luirdquo CPO 390 Termenul apare o dată şi icircntr-un

fragment preluat dintr-o pericopă evanghelică (Luca 1 48) unde

traduce cuvicircntul grecesc δούλη ης ἡ cu acelaşi sens denotativ9 bdquoCă

căută spre smereniia slujnicii sale că iată de acum mă vor ferici toate

neamurilerdquo10

DO 129

II122 Substantivul veac (lt vsl věkŭ) este icircntrebuinţat de Antim

Ivireanul mai frecvent cu forma de plural veacuteci ceea ce conferă cuvicircntului

genul masculin bdquoicircn veacutecii veacutecilorrdquo Pred 1694 5r bdquoicircn veacutecirdquo IcircBO 369

CPO 388 CVNTO 319 DO 73 74 83 94 96 97 173 189 194

230 bdquoicircn veacutecii veacutecilorrdquo DO 105 bdquoviaţă de veacutecirdquo DO 127 bdquomai nainte

de toţi veacuteciirdquo IcircBO 370 etc Pluralul formei de neutru veacuri apare

mai rar şi nu icircn structuri fixe specifice discursului religios bdquoCade-să a şti

cum că veacurile nu să zic pentru numărul anilor precum vor unii ci

pentru niscare minuni carele să fac la icircnceputurile veacurilorrdquo CVNTO

250 bdquoAceacutestia sicircnt veacurile celor viirdquo CVNTO 252 bdquoIisus Hristos iaste

făcător tuturor lucrurilor şi veacurilorrdquo IcircBO 370

Limba literară a preluat forma de neutru a pluralului Pluralul

masculin caracterizează şi astăzi limba bisericească des icircntrebuinţat icircn

expresii şi locuţiuni icircntocmai ca icircn epoca veche icircn veci icircn vecii

vecilor icircn veci de veci viaţă de veci

II123 Substantivul cicircmp (lt lat campus) are la plural forma

cicircmpuri CVNTO 293 de neutru Este singura ocurenţă icircn textele lui

Antim Ivireanul Altă dată mitropolitul foloseşte femininul cicircmpie

CVNTO 253 254

9 Vezi FRIBERG sv δούλη bdquoliterally female slave maidservant slave

womanrdquo 10

Fragmentul apare icircn BB II Iaşi 202 p 1108 cu o punctuaţie diferită şi

credem noi corectă [46

Şi zise Maacuteriam laquoMăreaşte sufletul mieu pre Domnul 47

Şi să bucură sufletul mieu preste Dumnezău Micircntuitoriul mieu] 48

Că căută

spre smereniia slujnicei sale Că iată de acum mă vor ferici toate

neamurileraquordquo (cf ὅηη ἐπέβιεςελ ἐπὶ ηὴλ ηαπείλσζηλ ηῆο δούλης αὐηνῦ ἰδνὺ

γὰξ ἀπὸ ηνῦ λῦλ καθαξηνῦζίλ κε πᾶζαη αἱ γελεαί Luca 1 48 icircn N-A)

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 150

II124 Cuvicircntul buruiană (lt sl bur(u)janŭ) prezintă la singular

aspectul de masculin buruian bdquoprecum să veacutede la al patrulea cap al lui

Daniil laquoCu hiarăle partea lui icircn buruianul pămicircntuluiraquordquo DO 21811

II125 Substantivul organ (lt slv icircethuacuteatildeagraveiacuteuacute) este icircncadrat icircn

clasa femininelor organă Pred 1694 4v sub influenţa genului feminin

al obiectului pe care icircl desemnează metaforic icircn Predoslovia lui Antim

Ivireanul la Psaltirea slavonă din 1694 bdquopre această besearicească

organă cu dumnezăieşti dulci cuvinte de cicircntări (adecă psaltirea)rdquo

II126 Substantivul soroc (lt slv cuacutepoecircuacute) este de genul

feminin icircn bdquoPricina pentru care am pus toată voroava picircnă icircn soroaca

aceasta a sfintului Pavel iasterdquo CL 25r bdquonici o soroacărdquo CL 60

v

Icircntr-un alt loc termenul apare icircntrebuinţat cu forma de neutru icircn

bdquoicircmplinindu-se sorocul sfatului lui Dumnezeurdquo DO 44

II13 Numărul

II131 Substantivele copac (cf alb kopač) şi melc (cf bg

melčo) icircşi păstrează la singular forma originară un copaci DO 53

CVNTO 296 bdquocopaci marerdquo CVNTO 246 bdquosă se spicircnzure de

copaci ca Andreirdquo DO 88 copaciul CVNTO 296 297 melciul

AMAO 325 Omonimia morfologică icircntre singular şi plural (bdquocopaci

mai icircnalţirdquo DO 19) la aceste cuvinte este normă icircn epoca veche Ea a

fost eliminată mai ticircrziu prin apariţia formei copac respectiv melc

refăcută prin analogie cu drac ndash draci sac ndash saci sărac ndash săraci12

II132 Substantivele neutre cu radicalul icircn -r prezintă la plural

desinenţa -ă după norma literară a epocii vechi cară DO 32 106

carăle DO 106 fiară DO 181 CVNTO 297 hotară CVNTO

11

Cf bdquoşi icircn roua ceriului va micircnea şi cu hiarăle partea lui icircn buruianul

pămicircntuluirdquo Daniel 412 icircn BB II Iaşi 2002 p 807 12

Rosetti ILR 1978 p 276 Puşcariu LR II p 271 Sala Aventurile p 57 122

Morfologia 151

247 hotarăle DO 65 CVNTO 291 izvoară CL 1r 37

r C 11

v

izvoarăle C 21v CVNTO 251 odoarăle CVNTO 297 304

Apariţia terminaţiei de plural icircn -ă reprezintă una dintre

problemele controversate ale istoriei limbii romacircne explicaţiile oscilicircnd

icircntre fapt lingvistic moştenit din latină (cară lt lat carra fiară lt lat

fĕrra)13

evoluţie fonetică a vocalei finale sub influenţa lui [igrave] precedent

(carre gt carră)14

sau analogie15

Faptul acceptat de majoritatea

lingviştilor icircnsă este că bdquola un moment dat -ă era răspicircndit icircn aproape

toată Dacoromania -e s-a putut menţine vreme mai icircndelungată icircn ariile

care conservau rostirea moale a lui r Desinenţa actuală -e a fost resta-

bilită foarte probabil icircn urma asimilării lui ă la e carăle gt carelerdquo16

Aceasta din urmă se icircnticirclneşte foarte rar icircn textele epocii vechi a

romacircnei literare cu o incidenţă ceva mai ridicată icircn Moldova

Rostirea cu -e (care implică bdquodepalatalizareardquo lui [r]17

) caracte-

rizează astăzi un teritoriu vast aproape icircntreaga jumătate sud-estică a

ţării cuprinzicircnd Oltenia Muntenia Dobrogea sudul Transilvaniei şi al

Moldovei18

Judecicircnd după acest aspect I Gheţie crede că pluralele

moderne icircn -e bdquosicircnt o inovaţie a graiurilor sudice aflate icircn expansiune

spre nordrdquo19

Nu am icircnregistrat niciodată forme de acest tip la Antim

Ivireanul icircn textele cercetate nici icircn copiile executate după unele din

textele sale icircn cursul veacului al XVIII-lea şi icircn prima jumătate a celui

următor

Norma literară veche a fost icircnlocuită de cea cu -e icircn epoca

romacircnei literare moderne Icircn icircndreptarul lui Sextil Puşcariu şi T

13

Gheţie Dialectologia istorică p 116 14

Densusianu ILR II p 105 Sala Contribuţii la fonetica istorică p 42

Arvinte STLFAC p 70 15

Densusianu ILR II p 105 Gheţie BD p 159 16

Gheţie Dialectologia istorică p 116 Frăţilă Contribuţii lingvistice p 27 17

Victor Iancu op cit p 57 18

ALR SN vol III h 888 cf Densusianu Ţara Haţegului p 45 Papahagi

Maramureş p LXV Teaha Valea Crişului Negru p 89-90 etc 19

Gheţie Dialectologia istorică p 117

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 152

Naum se precizează că bdquopluralele covoare fiare izvoare

ogoare popoare topoare sicircnt literare (formele cu -ră fiind mai

mult vechi şi populare)rdquo20

Se simte icircnsă o uşoară ezitare a

instrumentului normativ prin formularea bdquomai mult vechi şi

popularerdquo o concesie făcută uzului cu desinenţa -ă ca o

recunoaştere a prestigiul de care se bucura forma bdquoneliterarărdquo

prin statutul de normă generală pe care icircl avusese icircn scrierile

bisericeşti şi laice din primele secole ale culturii noastre

II133 Norma privind pluralul substantivelor feminine de tipul

boală ndash boaleboli patimă ndash patimepatimi este icircn plin proces de

clarificare icircn epoca lui Antim Ivireanul Stadiul generalizării formei noi

variază de la un grup de substantive la altul şi de la o arie lingvistică la

alta De exemplu unele substantive cu radicalul icircn c g r ca luncă

rugă seară sicircnt notate constant la plural cu desinenţa -i icircncă din se-

colul al XVI-lea21

icircn timp ce dumineci şi duminece pricini şi pricine

alternează icircn texte din diverse variante literare Pe de altă parte textele

de tip nordic sicircnt mai deschise inovaţiei decicirct cele munteneşti datorită

tendinţei particulare de icircnchidere a lui [e] aton la [i]

Scrierile lui Antim Ivireanul nu dezmint icircn general bdquonormardquo

formelor duble icircn exprimarea cultă dar icircn unele situaţii am consemnat

icircn exclusivitate pluralul vechi icircn altele doar pluralul nou iar dubletul

apare numai icircn cicircteva cazuri Astfel

boală este utilizat numai cu desinenţa de plural -e CL 9r DO

27 102 (de două ori) 136 boalele DO 172

coadă este cuvicircnt rar utilizat la plural o singură dată cu forma

coadele (bdquolegicircnd foc icircn coadele vulpilorrdquo) CVNTO 271

dovadă este şi el puţin icircntrebuinţat l-am consemnat cu pluralul icircn -

e doveacutede DO 91

duminică apare cu pluralul nou dumineci AMAO 331 332

duminecile DO 27 72 AMAO 342 IcircPTPO 360

20

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 15 21

ILRL 1997 p 119

Morfologia 153

greşeală este utilizat la plural cu desinenţa tradiţională -e

greşale DO 100 171 greşalele IcircBO 369 378 DO 13 39 98

172 186 206 236

inimă are la plural desinenţa -i inemile DO 5 8 10 16 27 29

34 46 etc CVNTO 249 etc de asemenea genitivul singular trimite

spre un plural te tip nou inemii IcircPTPO 351 inimii DO 15 17 21

43 etc

lacrimă cunoaşte ambele forme de plural cu predominarea

inovaţiei lacrăme DO 215 IcircPTPO 361 lacrămele DO 191 şi

lacrămi DO 43 44 45 92 138 144 145 157 161 188 190 etc

lacrămile DO 59 64 168 lacrimi DO 44 51 61 lacrimile

IcircPTPO 351

nuntă apare cu pluralul nunte DO 107 IcircBO 376 am

consemnat icircnsă de cicircteva ori genitivul nunţii IcircBO 374 (de două ori) şi

381 explicabil printr-un plural nunţi

peşteră este rar cu pluralul peştere CVNTO 307

rană este folosit la plural cu desinenţa -e rane DO 6 75 166

167 ranele DO 105 156 166 167 178 CVNTO 317 ranelor CL

28r

rugăciune cunoaşte forma dublă de plural cu preponderenţa celei

noi icircn -i folosite icircn scrierile lui Antim Ivireanul icircncă de la icircnceputul

activităţii sale şi constant rugăciuni Pred 1694 3r 4

v IcircPTPO 358

IcircBO 375 DO 37 44 45 89 94 101 113 117 etc CPO 388

rugăciunile IcircPTPO 361 IcircBO 376 DO 8 21 24 111 119 129

133 138 etc CPO 389 şi rugăciunele IcircBO 373 374 379 383

ţigancă apare la plural o dată cu forma ţigance AMAO 338

Observăm aşadar că procesul de adoptare a noii terminaţii la plu-

ralul acestui tip de substantive este neomogen şi icircn textele lui Antim

Ivireanul

Ulterior norma literară unitară a impus pluralul icircn -i

recomandat printre primii de Samuil Micu icircn Elementa linguae

daco-romanae sive valachicae substantivele feminine bdquodacă

denumesc fiinţe sau fructe de asemenea cuvintele apă laquoaquaraquo

oală laquoollaraquo cismă laquocothurnusraquo icircmpreună cu acelea care ţin de

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 154

icircmbrăcămintea femeilor mai ales schimbă pe ă de la nominativ

singular icircn e la nominativ plural [] Celelalte substantive care

se termină icircn ă formează pluralul schimbicircnd pe ă de la singular

icircn i (sn) de ex lună bdquolunardquo luni limbă bdquolinguardquo limbi

cămeşă bdquocamisiardquo cămăşirdquo22

II134 Substantivul piatră apare mai ales cu pluralul avicircnd

desinenţa -i ca icircn textele epocii anterioare23

şi ca icircn mai multe dintre

lucrările secolului al XVIII-lea nordice şi sudice24

pietri CL 36r 36

v

37r etc DO 62 DO 62 65 85 88 117 148 CVNTO 254 265

266 286 AMAO 345 pietrile DO 60 148 Foarte rar apare şi

forma de plural cu desinenţa -e pietre CVNTO 261

II135 Substantivul evanghelist frecvent icircntrebuinţat de Antim

Ivireanul cu forma de singular articulat cu articol hotăricirct (evanghelistul

DO 77 112 126 etc CVNTO 269 279 284 303 etc) apare de puţine

ori la plural Am consemnat o dată forma veche evanghelistii CL 6v şi

de cicircteva ori varianta mai nouă cu [şt] evanghelişti DO 67 141

Norma este oscilantă icircn vremea lui Antim Ivireanul şi şi-a men-

ţinut acest caracter picircnă icircn epoca modernă De exemplu icircn textele

literare de după 1800 din Moldova bdquonu se produce la plural alternanţa

stşt evanghelistirdquo25

II136 Pentru substantivul nume forma etimologică de plural

numere (lt lat nomina) icircşi pierde statutul de normă literară generală icircn

perioada a doua a epocii vechi Toate textele oscilează icircntre forma

veche şi cea nouă nume cu o uşoară tendinţă de a favoriza deo-

camdată varianta numere icircn aria culturală nordică icircn varianta literară

22

S Micu Gh Şincai Elementa linguae daco-romanae sive valachicae

Studiu introductiv traducerea textelor şi note de Mircea Zdrenghea Cluj-

Napoca Editura Dacia 1980 p 31 23

Vezi Densusianu ILR II p 98 24

Vezi Ivănescu ILR 2000 p 582 Arvinte STLFAC p 53 25

Doina Marta Bejan op cit p 45

Morfologia 155

sudică forma nume este mai răspicircndită Antim Ivireanul se situează

prin opţiunea lingvistică icircn acest caz pe direcţia icircnnoirii icircntrucicirct textele

sale prezintă omonimia singular ndash plural a substantivului nume bdquotoate

numelerdquo DO 18 bdquoopt numerdquo DO 127 bdquoaceste numerdquo DO 129

CVNTO 292 bdquocelialalte numerdquo DO 194 bdquoa cărora nume sicircntrdquo

CVNTO 269 bdquoaceste 5 numerdquo AMAO 331 333 etc

Foarte rar se icircnticirclneşte forma etimologică de plural bdquoaceste

numere de laudă ce-l numeaşte sfintul Zlataoust pre Petrurdquo CL 32v

bdquonumerile celor 12 apostolirdquo CL 37r bdquoluați și numerile carele am eu

după ființărdquo CL 48v

II137 Potrivit normei literare munteneşti pluralul substantivului

micircnă este micircini icircn textele lui Antim Ivireanul IcircBO 366 DO 62 67

140 143 145 etc micircinile IcircPTPO 352 358 IcircBO 366 370 DO 3 5

20 33 36 75 76 83 98 112 117 129 etc CVNTO 294 Şi forma

micircni este destul de frecventă micircnile DO 86 88 111 131 166 167

177 197 etc CVNTO 266 267 268 270 272 273 294 314 etc

Mitropolitul nu foloseşte niciodată forma etimologică de plural micircnule

frecventă icircncă icircn zonele culturale nordice şi care mai putea fi icircnticirclnită icircn

prima jumătate a secolului al XVII-lea icircn texte tipărite icircn Ţara

Romacircnească la Govora26

De altfel icircn privinţa acestui substantiv ariile

culturale sicircnt foarte bine delimitate icircn a doua jumătate a secolului al

XVII-lea micircnule este exclusiv nordic icircn timp ce bdquoicircn textele sudice forma

micirc(i)nile este generală chiar icircn cele tributare unor originale

moldoveneştirdquo27

26

De pildă Ceaslovul tipărit icircn 1640 (vezi Ştefan Paşca Studiu istoric literar

şi de limbă la O tipăritură munteană necunoscută din secolul al XVII-lea cel

mai vechi ceaslov romacircnesc Bucureşti Monitorul Oficial și Imprimeriile

Statului 1939 p 11) conţine cicircteva ocurenţe ale pluralului etimologic CG

10v 11

v 13

v

27 ILRL 1997 p 323 vezi şi idem Limba Cazaniei lui Varlaam icircn comparaţie

cu celelalte cazanii din secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea icircn SLLF III

1975 p 54 Arvinte STLLV p 29 33 idem STLNM p 5 Iacob

Limbajul biblic romacircnesc II p 46-47

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 156

II138 Pluralul substantivului ajutor bdquopersoană care ajută pe

cineva icircntr-o activitaterdquo este ajutori icircn bdquoarhiereii sicircnt slugi şi ajutori şi

lucrătorirdquo CL 60v

II139 Antim Ivireanul foloseşte adesea singularul cu valoare

de plural (analizabil sub raport retorico-stilistic ca metonimie) obişnuit

icircn epoca veche icircn combinaţie cu un adjectiv pronominal nehotăricirct

bdquotoată nevoia şi supărarea sufletească şi trupeascărdquo Pred 1694 3r

toată cicircntarea şi rugăciunea Pred 1694 4r bdquosiliţi icircn tot chipul cu pohtă

şi cu dragoste pentru spăseniia noroduluirdquo IcircBO 367 bdquodupe cum zice

Pavel icircn 2 capete cătră filipiseacuteni laquoicircntru numele lui Iisus Hristos tot

genuchiul să va pleca cereştilor şi al celor de sub pămicircntraquordquo bdquodupă cum

la Matheiu cap 4 zice laquoNu numai cu picircine va trăi omul ce cu tot

cuvicircntul ce iase din rostul lui Dumnezeuraquordquo bdquosă izgonească de la noi tot

vrăjmaşul sufletescrdquo IcircBO 369 bdquotot omul credinciosrdquo DO 101 bdquocăci

aciasta iaste icircn tot omulrdquo DO 104 bdquoi-au dăruit lui nume care este

preste tot numelerdquo DO 18 bdquomai preus decicirct tot numelerdquo DO 127

bdquosă o priceapă toată limba pămicircnteascărdquo DO 56 bdquoNorodul şi mul-

ţimea [] şi toată vicircrsta icircl cinsteacuteşte cu lauderdquo DO 140 bdquofulgerile ce

orbesc ochii tunetile ce icircnfricoşază toată inima viteazărdquo DO 158 bdquoo

bucurie mare careacute stinge [] toată lacrăma de pe faţa pămicircntuluirdquo

DO 194 bdquoŞi au murit tot trupul cel ce mişca pre pămicircnt şi toate cicircte au

suflare de viaţărdquo CVNTO 251 bdquoVoiu vărsa din duhul mieu peste tot

trupul CVNTO 321 bdquosă supue supt picioarele lui pre tot vrăjmaşul şi

pizmaşulrdquo CPO 388 Singularul cu valoare de plural este una din

construcţiile cu maximă expresivitate din textele vechi prin efectul de

absolutizare pe care icircl conferă acţiunii exprimate prin verb Acelaşi

efect intensificator se regăseşte astăzi şi icircn limba populară icircn unele

graiuri

II1310 Icircn cicircteva situaţii substantivele susceptibile de a avea

numai valoarea de singular apar şi cu forme de plural

Morfologia 157

II13101 Este vorba icircn primul ricircnd de substantivele abstracte

care pot desemna icircn unele situaţii manifestări concrete28

a) Icircntre acestea menţionăm fericire icircn bdquode s-au şi pedepsit

icircntr-această lume puţin [] iară cu mari bunătăţi şi fericiri s-au dăruitrdquo

DO 79 bdquosă se facă părtaşi cereştilor bucurii şi fericirilor celor de

purureardquo DO 118 bdquoSue-te la icircnălţimea dumnezeeştilor fericirirdquo DO

119 Contextele mai largi icircn care este folosit de fiecare dată pluralul

revelează şi sensul dobicircndit de acesta astfel icircn primul exemplu fericiri

se referă la avantaje obţinute icircn urma unui trai creştinesc după precepte

biblice Icircn celelalte fragmente termenul trimite la elementele care

compun icircn imaginarul creştin raiul Icircn sficircrşit icircntr-o altă situaţie plu-

ralul desemnează un fragment din Evanghelia după Matei (5 3-11)

bdquoatunce vom fi şi noi miluiţ de Dumnezeu după cum zice la ceacutele zeacutece

fericirirdquo DO 38

b) Substantivul icircndurare cunoaşte pluralul icircndurări frecvent icircn

expresiile bdquomulţimea icircndurărilorrdquo DO 15 34 83 131 176 bdquopărinte

al milelor şi al icircndurărilorrdquo DO 91 CPO 387 bdquoTatăl icircndurărilorrdquo

AMAO 346 Ca şi icircn situaţia precedentă forma de plural con-

cretizează conţinutul semnului lingvistic aducicircndu-l icircn sfera mani-

festărilor perceptibile la nivel uman ale bunătăţii divine29

c) Substantivul abstract milă este utilizat de mitropolit destul de

frecvent la plural icircn aceste situaţii cuvicircntului i se atribuie o nuanţă

concretă a actului manifestării milei ori chiar un conţinut semantic

palpabil al darului sau ajutorului oferit cuiva bdquopărinte al milelorrdquo

DO 91 bdquomilele talerdquo DO111 bdquoricircnduiala milelorrdquo AMAO 325

326 342 bdquomilele ce ar face creştiniirdquo AMAO 340 bdquocicircte mile sicircnt

ricircnduite [] să se facărdquo AMAO 346 bdquomilele şi sărindarele ce las să se

dea deplinrdquo CPO 392

28

Fracircncu Gramatica p 260 29

Vezi şi Paula Diaconescu Structură şi evoluţie icircn morfologia substantivului

romacircnesc Bucureşti EA 1970 p 114-115

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 158

II13102 Icircn al doilea ricircnd apar cu forme de plural cicircteva

substantive concrete singularia tantum nume de materie

a) Prin sinecdocă aramă desemnează icircn textul biblic un obiect

făcut din acest material un instrument muzical un clopot sau un

gong30

Antim Ivireanul icircl foloseşte de mai multe ori cu forma de

singular fie cicircnd citează sau se referă la fragmente din textul sacru (de

pildă bdquoicirci iaste cerbicea lui vicircnă de hier şi fruntea lui de aramă după

cum zice Isaia icircn 48 de capeterdquo DO 123) ndash actualizicircnd sensul de

bdquometal de culoare roşiaticărdquo fie cicircnd citează fragmentul din I Corinteni

13 1 sau cicircnd dezvoltă ideea cuprinsă icircn locul respectiv (ca icircn bdquoPavel

apostolul zice la 13 capete cătră corintheacuteni laquoDe voiu grăi cu limbile

oamenilor şi ale icircngerilor şi dragoste să nu aibu făcutu-m-am ca o

aramă răsunătoare sau ca o tobă băcăindraquordquo DO 55) ndash cu sensul

figurat

De cicircteva ori aramă apare icircnsă şi cu o formă de plural desemnicircnd

mai multe feluri de vase confecţionate din aramă vase ritualice din

templul mozaic bdquoCă ştiia că nici preoţilor nu era slobod a să atinge de

lada legii careacute era ca o umbră icircnaintea aceştii taine şi ştiia a fi scris ca să

se curăţească cei ce purta vasele Domnului Şi de pohtiia arămurile

beseacutericii aticircta curăţie cu cicirct mai vicircrtos pohteacuteşte acesta curăţiia carele iaste

icircncepătoriul şi izvorul curăţieirdquo DO 198-199 şi vase de uz casnic

bdquoVerice lucru să vor icircndura părinţii să dea fetei lor au scule de argint au

de aur au arămuri au haine au dobitoace au verice alt asemenea

acestora să se pue preţul a fieştecăruiardquo CPO 393

b) Icircn cazul substantivului carne contextul icircn care este utilizată

forma de plural icircndeamnă la reflecție icircn privinţa modalităţii icircn care se

construieşte sensul expresiei Termenul apare icircn C 11r icircntr-un fragment

ce reprezintă v 120 al psalmului 118 bdquoPătrunde cu frica ta cărnurile

30

Vezi I Corinteni 13 1 bdquoDe-aş grăi icircn limbile oamenilor şi ale icircngerilor dar

dacă nam iubire făcutu-mam aramă sunătoare şi chimval zăngănitorrdquo (B

Anania 2001) Cf fragmentul corespunzător din N-A Ἐὰλ ηαῖο γιώζζαηο

ηῶλ ἀλζξώπσλ ιαιῶ θαὶ ηῶλ ἀγγέισλ ἀγάπελ δὲ κὴ ἔρσ γέγνλα ραιθὸο

ἠρῶλ ἢ θύκβαινλ ἀιαιάδνλ Vezi şi explicaţia termenului gr χαλκός οῦ ὁ

icircn FRIBERG sv (2) bdquoas anything made of this metal such as gongrdquo

Morfologia 159

meale că de judecăţile tale m-am temutrdquo ndash unde este reluat motivul

temerii pe care credinciosul trebuie să o simtă cu toată făptura sa icircn

faţa lui Dumnezeu Sensul pe care icircl are cărnuri pare să fie identic cu

acela primit de carne prin sinecdocă corpul trupul (eventual icircn

opoziţie cu spiritul) (cf DLR sv 30) Icircn acest caz pluralul acestui

singulare tantum nu mai desemnează mai multe sorturi din aceeaşi

categorie31

ci are acelaşi conţinut semantic ca al singularului icircntr-un

raport de sinonimie sui generis cauzată de fidelitatea traducătorului

textului sacru faţă de original32

cărnuri ndash ζάξθαο f pl Ac al lui

ζάξμ ζαξθόο ἡ din bdquoθαζήισζνλ ἐθ ηνῦ θόβνπ ζνπ ηὰο σάρκας κνπ

ἀπὸ γὰξ ηῶλ θξηκάησλ ζνπ ἐθνβήζελrdquo (LXT Ps 118 120)

Considerăm mai puţin plauzibilă ideea că pluralul cărnuri

reprezintă icircn acest context centrul unei expresii menite să

impresioneze prin sugerări anatomice de detaliu33

Sub aspect semantic

forma de plural cărnuri nu se diferențiază aici de pluralul mai vechi

31

Cf Fracircncu Gramatica p 260 Totuși precizăm că punctul de vedere al

profesorului ieșean este mai nuanțat decicirct lasă să se vadă prezentarea sintetică

pe care o face acestei probleme icircn Gramatica p 28-29 și 260 Apariția

desinenței -uri la pluralul unor substantive feminine a fost pe larg discutată

de C Fracircncu icircn Vechimea și difuziunea lexicală a unei inovații comune

dialectelor limbii romacircne desinența -uri la pluralul femininelor publicat icircn

LR XXXI (1982) nr 3 p 199-212 Icircn cadrul studiului (p 199-201)

profesorul ieșean a arătat că o serie de texte romacircnești din secolul al XVII-lea

mai ales de la icircnceputul perioadei icircnsă și de mai ticircrziu prezintă o alternanță a

formelor cărni ndash cărnuri fără opoziția semantică bdquocarnea unei singure ființerdquo

ndash bdquosoiuri de carne provenite de la ființe diferiterdquo ce icircncepuse să se producă

dar era departe de a se fi generalizat 32

Cf Ps 119 119 icircn BB II Iaşi 2002 p 596 Vezi identitatea cărnuri ndash

ζάξθαο şi icircn A Icircmpărăţiei 4 9 36 bdquoIcircn partea Iezraeacutelii vor micircnca cicircinii

cărnurile Eisaveacuteliirdquo (BB I Iaşi 2001 p 393) ndash ἐλ ηῇ κεξίδη Ιεδξαει

θαηαθάγνληαη νἱ θύλεο ηὰο σάρκας Ιεδαβει (LXT loc cit) 33

Vezi şi Dosoftei bdquoSă apropiagrave asupra mea făcătorii de rău icircntru să mănacircnce

cărnile mealerdquo apud DLR Tomul I Partea II C sv carne

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 160

cu desinența -i cărni amicircndouă desemnicircnd bdquocarnea unei singure ființe

văzută sub aspectul pluraluluirdquo34

c) Şi pluralul sicircngiuri are cicircteva ocurenţe icircn textele lui Antim

Ivireanul alături de mult mai frecvent icircntrebuinţata formă de singular

sicircnge

Icircn C 7r sicircngiuri este folosit icircn cadrul psalmului 50 v 14

bdquoIzbăveaşte-mă de sicircngiuri Dumnezeulerdquo ndash un psalm atribuit regelui

David Din nou pluralul din versiunea romacircnească a textului biblic35

reflectă aspectul morfologic al termenului din originalul grecesc

αἱκάησλ n pl G al lui αἷκα αηνο ηό din bdquoῥῦζαί κε ἐμ αἱκάησλ ὁ

ζεὸο ὁ ζεὸο ηῆο ζσηεξίαο κνπ ἀγαιιηάζεηαη ἡ γιῶζζά κνπ ηὴλ

δηθαηνζύλελ ζνπrdquo (LXT Ps 50 16)

Icircn limba greacă prin metonimie termenul cunoaşte sensul de

bdquocrimă vărsare de sicircngerdquo atestat cu acest sens la ambele valori de

număr36

Icircnţelesul se regăseşte şi icircn rom sicircnge (vezi DO 92 bdquoŞi el să

făgăduiaşte că ruşalele cele mai mari ce ar avea păcatele noastre carele

sicircnt ale sicircngelui adecă uciderile el le va albi şi le va curaţirdquo sn) şi

este conţinut şi de forma sicircngiuri folosită cu această accepţiune icircn mai

multe texte romacircneşti (vezi DLR sv 2) Contextul din ps 50

sugerează acelaşi conţinut semantic pentru sicircngiuri David imploră

iertarea lui Dumnezeu pentru o anumită crimă (pricinuise moartea lui

Urie bărbatul preafrumoasei Batşeba)37

Sicircntem de părere că aceeaşi explicaţie aticirct icircn privinţa formei cicirct

şi a icircnţelesului trebuie dată şi pluralului din fragmentul bdquopre bărbatul

sicircngiurilor şi viclean uraşte Domnulrdquo C 52r o reluare din psalmul 5 7

(gr bdquoἄλδξα αἱκάησλ θαὶ δόιηνλ βδειύζζεηαη θύξηνοrdquo LXT)

34

Iorgu Iordan Valeria Guțu Romalo Al Niculescu Structura morfologică a

limbii romacircne contemporane București Editura Științifică 1967 p 85 35

Cf Ps 50 15 icircn BB II Iaşi 2002 p 563 bdquoIzbăveaşte-mă de sicircngiuri

Dumnezăulerdquo 36

lsquo(4) by metonymy of anothers murderrsquo FRIBERG sv II lsquobloodshed

murderrsquo LIDDELL ndash SCOTT sv 37

Vezi 2 Regi 11 2-17 Vezi şi B Anania 2001 Psalmul 50 nota a

Morfologia 161

Un alt sens conţine pluralul sicircngiuri icircn bdquoLumea pute de

icircmpuţiciunea sicircngiurilor şi să strică cu jirtvele ceacutele stricăcioaserdquo DO

5 Fragmentul face parte dintr-un discurs pe care Antim i-l atribuie lui

Isus dezvolticircnd chemarea ucenicilor din Matei 4 19 (bdquoVeniţi după

mine şi voiu face pre voi păscari de oamenirdquo DO 5) Pledoaria se

construieşte icircn jurul temei biblice a idolatriei şi a ritualurilor specifice

icircn speţă a celui de purificare prin sacrificarea (esangvinare şi ardere)

unor animale ndash practică ofensatoare şi inutilă icircn lumina noii credinţe

propovăduite de Isus Forma sicircngiuri icircn acest context desemnează nu

aticirct varietatea jertfelor (a sicircngelui de la diverse specii de animale deși

nu o respinge) aduse pe altarele păgicircne (şi evreieşti) ci ubicuitatea

ritualului

Icircn sficircrşit o altă ocureţă a lui sicircngiuri se află icircn DO 131 la

icircnceputul elogiului adresat Mariei bdquoDrept aceacuteia pentru ca să păzească

Dumnezeu dreptatea să face om luicircnd trup din preacuratele sicircngiuri

ale preasfintei Fecioareirdquo Sensul figurat este ca şi icircn cazul lui cărnuri

acela de bdquotruprdquo sau poate specific acela de bdquopicircntecerdquo (cf DO 132

bdquoO picircntece sficircnt şi vas dumnezeesc Icircntru tine cu adevărat s-au spart

zapisul păcatului Icircn tine s-au făcut Dumnezeu om fără de a-ş schimba

dumnezeireardquo sn etc)

II13103 Alte substantive utilizate icircn aceeaşi manieră sicircnt

beznă bdquoicircntru numele lui Iisus să pleacă tot genunchiul celor cereşti şi

celor pămacircicircnteşti şi celor de supt beznerdquo DO 18 bdquobeznele iaduluirdquo

DO 44 goană bdquoAmicircndoi cu bucurie au răbdat lanţurile bătăile

icircnchisorile goanelerdquo DO 61 icircntuneric bdquos-au făcut decicirct toate

negreacuteţele şi decicirct toate icircntunerecile mai negrurdquo DO 49 odihnă bdquosă de

besearicii lui odihnerdquo 64v linişte bdquoaticirctea odihne şi linişterdquo CL 70

r

etc38

Expresii de felul acestora sicircnt astăzi mărci ale limbajului

bisericesc care traduce un anumit mod de a percepe realitatea icircn-

38

Vezi Eugen Negrici op cit p 255

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 162

conjurătoare ca rezultat direct concret al implicării lui Dumnezeu icircn

viaţa pămicircntească

II1311 Cu formă de plural este icircntrebuinţat un substantiv

singulare tantum din categoria abstractelor formate cu sufixul -e(a)ţe

(lt lat itiem) bătricircneaţe icircn bdquopicircnă la adicircnci bătricircneaţerdquo Pred 1694 5r

II14 Cazul

II141 Potrivit normei literare munteneşti morfemul genitivului

sintetic cazual39

la substantive este variabil după cum urmează

al bdquoIacov al Domnului apostolrdquo Pred 1694 2v bdquoPavel marele

apostol al Domnuluirdquo Pred 1694 3r bdquoo icircnchin preaicircnţeleptului suflet

al măriei talerdquo Pred 1694 4v bdquoAl măriei tale mai mic rugătoriurdquo Pred

1694 5r bdquopreaicircnălţatul doftor al sufletelor şi al trupurilor noastrerdquo

DO 3 bdquopăcatul neascultării al strămoşului Adamrdquo DO 3 bdquofecior al

patriarhului Iacovrdquo DO 7 bdquoadicircncul cel nemăsurat al bunătăţiirdquo DO

8 bdquosoare al dreptăţiirdquo DO 10 bdquoobiditul rugător al măriei-talerdquo DO

234 bdquoAntim al Ungrovlahieirdquo DO 234 bdquovestitul oraş al Ticircrgovişteirdquo

CVNTO 241 bdquoprealuminatul neam al Băsărăbeştilorrdquo CVNTO 243

bdquoMesiia al jidovilorrdquo CVNTO 291

a bdquocea preste măsură puteare a sfintei rugăciunirdquo bdquoicircnfricoşarea a

leaneşului robrdquo bdquopsaltire a proroculuirdquo Pred 1694 3v bdquovisterie de

opşte a tuturor bunelor icircnvăţăturirdquo Pred 1694 4r bdquomicircntuirea oamenilor

şi a neamului omenescrdquo DO 3 bdquomare vrednicie a arhierieirdquo DO 6

bdquoadicircncimea cea nehotăricirctă a bunii icircndurărirdquo DO 8 bdquodragostea cea

fierbinte a lui Dumnezeurdquo DO 9 bdquoicircmpărăteasă a lumiirdquo DO 18

bdquoicircnviiarea cea trupească a lui Lazărrdquo DO 140 bdquoaceastă greşeală a

Ezechieirdquo CVNTO 295 bdquoun copaci foarte icircnalt a căruia icircnălţime

39

Icircn Gramatica limbii romacircne din 2005 al este analizat ca morfem

suplimentar de marcare a relaţiei de posesie ori mai nuanţat formant icircn

structura posesivului (icircn structuri de tipul Un vis al meu s-a icircmplinit) şi

pronume demonstrativ semiindependent (icircn structuri de tipul Al meu s-a

icircmplinit al tău nu) icircn GALR 2005 I p 234-236 247-248

Morfologia 163

ajungia picircnă icircn ceriurdquo CVNTO 296 bdquocu ştirea egumenilor şi a

epitropilorrdquo AMAO 335

ai bdquoochii cei slabi ai ucenicilorrdquo DO 10 bdquopărinţi şi proroci ai

legiirdquo DO 11 bdquoochii sufletului şi ai trupuluirdquo DO 15 bdquoostaş viteji ai

lui Hristosrdquo DO 36 bdquocei doi fileacuteri ai văduveirdquo DO 52 bdquonorii cei

icircntunecaţi ai icircnşălăciuniirdquo DO 57 bdquodascăli mari ai lumiirdquo DO 63

bdquo3 feciori ai lui Noerdquo CVNTO 254 bdquo75 de ani ai vieţii luirdquo

CVNTO 257 bdquode va fi avicircnd niscai bani ai luirdquo AMAO 338 bdquopatru

patriarşi ai lumiirdquo AMAO 339

ale bdquoicircnfricoşate porunci ale meşteşugului doftorescrdquo DO 3

bdquovorbe ale ucenicilorrdquo DO 9 bdquocelialalte zidiri ale lui Dumnezeurdquo

CVNTO 245 bdquocele 5 cetăţi ale Sodomuluirdquo CVNTO 258 bdquoporţile cele

sfăricircmate ale beseacutericiirdquo CVNTO 286 bdquozidurile surpate ale cetăţii

Sionuluirdquo CVNTO 310 bdquofapte vrednice ale pocăinţeirdquo IcircPTPO 356 etc

Icircn opoziţie cu varianta literară muntenească icircn variantele literare

de tip nordic cărțile relevă utilizarea invariabilă a formantului din struc-

tura genitivelor ori a pronumelui semiindependent omonim adică a

formei de feminin singular a Norma nordică apare rar icircn textele sudice

dar icircn general ea poate fi icircnticirclnită icircn aproape toate textele sub in-

fluenţa textelor nordice ori a cărturarilor originari de acolo şi care se

implică icircntr-un fel sau altul icircn realizarea cărţilor munteneşti Nici

Antim Ivireanul nu reprezintă excepţia de la regulă astfel icircncicirct icircn

textele sale există cicircteva ocurenţe ale normei morfologice bdquostrăinerdquo

care putea fi preluată din texte moldoveneşti din diverse texte mun-

teneşti ori deprinse de la maestrul tipograf Mitrofan bdquoceacutele 2 voi a

dumnezeirii şi a omeniriirdquo DO 31 bdquogicircndul cel de taină a ceştii

icircnvierirdquo DO 140 bdquoicircmpărat ce iaste al ceriului şi al pămicircntului şi a

tuturor adicircncurilorrdquo DO 201 bdquovisele a pitarului şi a paharniculuirdquo

CVNTO 263 bdquohotarăle midiilor şi a perşilorrdquo CVNTO 291 bdquoal

treilea an a icircmpărăţieirdquo CVNTO 294 bdquoaşezămicircntul tuturor lucrurilor

şi a ricircnduialelorrdquo AMAO 327

Regimul diferenţiat al normei oglindeşte icircn epoca veche icircn limba

cultă situaţia la care se ajunsese icircn graiuri la sficircrşitul secolului al XVI-lea

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 164

şi icircnceputul celui următor după ce uzul nordic determinase reducerea

paradigmei la forma unică a40

Accidental Antim Ivireanul icircntrebuinţează o formă de plural a

morfemului pe licircngă un substantiv feminin singular (probabil sub

influenţa aspectului pe care icircl are genitivul cuvicircntului următor) bdquomare

cuviinţă ai vitejiii sufleteştirdquo Pred 1694 4v Tot icircn afara tradiţiei

literare de orice tip apare şi forma de masculin icircnsoţind un substantiv

feminin icircn bdquoicircnţelepciune al veaculuirdquo CL 1r şi icircn bdquocurăţenie beseacutericii

şi al credinţiirdquo DO 31

Cele două aspecte ale normei caracterizează icircn opoziţie

principalele unităţi sintopice ale limbii romacircne literare picircnă icircn

secolul al XIX-lea (la Blaj Biblia Vulgata din 1760-1761 şi

Biblia din 1795 consemnează utilizarea alternativă liberă a celor

două norme şi acelaşi lucru se constată şi icircn textele

moldoveneşti de după 180041

) Desigur că picircnă la cuprinderea

explicită a normei munteneşti icircn gramatica limbii romacircne de

către icircnvăţaţi din afara Ţării Romacircneşti (icircn ediţia a doua a cărţii

Elementa linguae daco-romanae sive valachicae S Micu şi Gh

Şincai impun bdquoCicircnd [pronumele posesive] sicircnt puse icircnainte

după a care este iniţial cu regularitate primesc articolul numelui

la care se referă de ex almeu părinte laquomeus genitorraquo aimei

părinţi laquomei genitoresraquo atăa soră laquotua sororraquo aletale surorirdquo

laquotuae sororesraquordquo42

C D Loga icircn Gramatică romanească pentru

icircndreptarea tinerilor Buda 1922 printre alte norme

unificatoare adoptă formele diferenţiate ale articolului posesiv

genitival43

) nu se poate vorbi despre un act conştient de ridicare

a normei regionale la statutul de regulă supradialectală dar

adoptarea regimului sudic al formantului din structura

genitivului şi a posesivului ca normă unică se manifestă ca

tendinţă icircncă de la mijlocul secolului al XVIII-lea favorizată icircn

40

Gheţie BD p 161 41

Vezi Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 818 idem Limbajul biblic romacircnesc

II p 80-81 Doina Marta Bejan op cit p 52-53 42

S Micu Gh Şincai Elementa linguae daco-romanae sive valachicae p 153 43

Vezi Munteanu ndash Ţacircra ILRL 1983 p 150

Morfologia 165

primul ricircnd de contextul cultural din jurul anului 1750 dar şi de

peregrinările unor cărturari munteni icircn spaţiul nordic (este cazul

gramaticii din Moldova a munteanului Macarie ce cuprindea

implicit norma muntenească44

)

II142 Genitiv-dativul flexionar al substantivelor feminine cu

desinenţa -ă-e la singular şi -e-i la plural se construieşte cu -ei -ii

beseacuterecii Pred 1694 4v beseacutericii C 1715 1

r 2

r etc casei DO 136

CVNTO 286 AMA 325 etc şi mai rar casii AMAO 345 CPO

389 C 19r cetăţii DO 118 CVNTO 254 etc credinţei DO 68 şi

credinţii CL 40v IcircPTPO 355 DO 88 116 etc creştinătăţii C

1715 1r dejghinării CL 1

v direptăţii Pred 1694 4

v dragostii C

1715 14v fecioarei IcircPTPO 361 IcircBO 370 DO 16 17 31 41 45

126 etc şi mai rar fecioarii DO 131 132 fiinţii CL 3r foameţii

CVNTO 261 bdquoboiarii Iudiirdquo C 1715 21v bdquocetăţile Iudeiirdquo C 1715

23v icircntoarcerii CL 39

r icircnţelepciunii Pred 1694 4

v laudii C 20

r

lepădării CL 39r lumii DO 5 bdquoadicircncul măriirdquo C 1715 19

v

bdquoţărmurile măriirdquo CVNTO 288 mărirei C 1715 14r şi măririi C

1715 13v milii C 1715 15

v bdquosă nu te dai morţiirdquo C 1715 13

v naşterii

CVNTO 299 nopţii C 1715 1r nedreptăţii DO 38 păcii Pred 1694

4r pocăinţei IcircPTPO 349 etc IcircBO 374 DO 70 213 şi pocăinţii

IcircPTPO 349 351 354 356 DO 64 90 etc politicii Pred 1694 4r

bdquoaripile porunbiţiirdquo C 1715 21r Preacutecistei IcircBO 379 şi Preacutecistii IcircBO

375 rugăciunii C 1715 20r scripturii CL 1

r DO 159 IcircPTPO 355

stăpicircnirii CL 38r bdquoduhul tricircndăviriirdquo C 1715 14

v vieţii Pred 1694 4

r

zilei DO 31 52 183 şi zilii DO 12 57 C 1r etc

La substanivele feminine cu nominativ-acuzativul singular icircn -ie

şi cu desinenţa de plural -i genitiv-dativul are icircn mod frecvent forma

icircn -iei afurisaniei AMAO 339 avuţiei DO 4 curăţeniei C 1715

14v domniei DO 233 CVNTO 244 CPO 388 blagosloviei DO

5 Evangheliei CL 39v DO 5 bucuriei DO 10 fecioriei DO 29

icircmpărăţiei DO 38 71 78 etc CVNTO 244 255 282 etc C 1715

16v micircniei DO 37 39 micircndriei CL 39

r DO 37 pravosloviei CL

44

Vezi Mariana Costinescu art cit 19 şi 22

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 166

ftlr robiei DO 7 sfinţeniei DO 19 trestiei C 1715 21

v urgiei

DO 37 zavistiei DO 37 CVNO 308

Structura de genitiv feminin icircn -iii apare mult mai rar vitejiii

Pred 1694 4v bdquovin al beţiiirdquo IcircPTPO 350 Icircn schimb copiile făcute

după textele lui Antim Ivireanul icircn cursul veacului al XVIII-lea prezintă

cu prisosinţă construcţia aceasta45

Asthinei CVNTO 306 ndash Astiniii M

bdquomeşteşugul făurieirdquo CVNTO 250 ndash flueriii () M Isaiei DO 60 ndash

Isaiii ms 524 C bdquoizvorul miliirdquo DO 197 ndash miliii ms 524 C

prorociei DO 45 46 CVNTO 294 ndash prorociii ms 549 B şi M a

Salomi CVNTO 317 ndash Salomiii M Samariei DO 213 ndash Samariii

ms 524 C urgiei DO 215 ndash urgiii ms 549 B veseliei DO 110 ndash

veseliii ms 524 C bdquoCorectareardquo afectează inclusiv adjectivul

pronominal dezvoltat din bdquoani ai mieirdquo CVNTO 252 253 ndashbdquoani ai

miiirdquo M

II143 Genitivul şi dativul substantivelor feminine terminate icircn

-că -gă şi ale masculinelor de tipul vlădică apar icircn textele lui Antim

Ivireanul aticirct cu terminaţia literară icircn epocă -cii (-cei) -gii cicirct şi cu

-căi -găi cu predominarea primelor forme bdquos-au dat fiiceirdquo CPO

394 bdquopicircntecele maicii DO 58 bdquosă facă Maicii sale stricăciunerdquo DO

198 poruncii DO 28 31 35 36 bdquoosicircnda slugiirdquo DO 29 bdquoaltă

icircnfruntare trebue stăpicircnului şi alta slugiirdquo DO 136 dar bdquoprin mijlocul

maicăi lorrdquo CL 6r bdquoale Maicăi Preacutecistiirdquo DO 27 IcircBO 375 379

bdquopoclonul vlădicăirdquo AMAO 327 337

II144 Formele analitice cu prepoziţiile de şi la (+ Ac) pentru

dativ şi genitiv frecvente icircn prima perioadă a epocii vechi apar mai rar

icircn textele lui Antim Ivireanul icircn raport cu numărul formelor de genitiv

şi dativ sintetice bdquode suflete folositoare psaltirerdquo Pred 1694 3r bdquode

aticircta mulţime de credincioşi purtător de grijărdquo CVNTO 243

bdquoNăscătoarea de Dumnezeurdquo DO 4 bdquounul era nomothetis adecă

puitoriu de leacutege iară celalalt era zilotis adecă icircntăritori aceştii legirdquo

45

Vezi ILRL 1997 p 325

Morfologia 167

DO 11 bdquovăzătoriul de Dumnezeurdquo DO 67 bdquosă propoveduiască la

oamenirdquo DO 4 bdquoau dat cu prorocie numire la toaterdquo CVNTO 245

bdquofacerile de bine ce să fac la săraci şi la sfintele beseacuterecirdquo AMAO

326

Mai frecvente sicircnt icircnsă construcșiile sintetice de genitiv şi dativ ca

icircn limba literară modernă bdquorugăciunile marelui mucenic Dimitrierdquo DO

163 bdquoslujba egumenuluirdquo AMAO 329 bdquostejariul Thavoruluirdquo

CVNTO 261 bdquoo am icircnchinat [] marelui Dumnezeu şi micircntuitoriuluirdquo

AMAO 324 bdquosă ne icircnchinăm naşterii luirdquo DO 201 bdquonu s-au supus

dreptăţiirdquo AMAO bdquoau răspuns icircmpăratului pentru vinrdquo CVNTO 299

etc

Nu am icircnticirclnit icircn textele studiate construcţia prepoziţională cu a

(+ Ac) echivalentă cu genitivul şi dativul

II145 Icircntre construcţiile cu la + tot + substantiv icircn acuzativ cu

rol de genitiv se icircnscrie şi expresia bdquoicircmpotrivă la toată socotealardquo (CL

56v) alcătuită cu prepoziţia genitivală icircmpotriva (icircntr-o variantă fără

particula finală -a)

II146 Apare frecvent icircn textele lui Antim Ivireanul construcţia

analitică a (prepoziţie) + multtot (adjectiv pronominal nehotăricirct) +

substantiv icircn acuzativ cu funcţie de genitiv-dativ bdquomorţi a mulţi den cei

de ai sfatului boiarirdquo CL 2r bdquopărinte a multe neamurirdquo DO 17

bdquopreaslăvitului domnu şi oblăduitoriu a toată Moldaviiardquo Pred 1694

2r bdquocheltuiala prealuminatului domnu şi oblăduitoriu a toată

Ungrovlahiiardquo Pred 1694 3v bdquoCarea iaste vicircrfu şi temeiu a toată

cicircntareardquo Pred 1694 3v-4

r bdquosficircrşitul a tot cuvicircntulrdquo DO 104

bdquo[rugăciunile] a tot cinul bisericescrdquo DO 202 bdquostăpicircnul a toată

făpturardquo DO 32 bdquoziditoriul a toată făpturardquo DO 46 bdquoicircntărirea

trebuincioasei chivernisiri a toată lumeardquo DO 57 bdquoDumnezeul a

toată micircngicirciareardquo AMAO 346 bdquooblăduitoriu a toată Ţara

Rumacircneascardquo CPO 386 De cicircteva ori tot toată sicircnt folosite ca

pronume nehotăricircte bdquoDomnul a toaterdquo DO 19 bdquostăpicircn a toaterdquo

AMAO 324

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 168

Se remarcă faptul că icircn combinaţie cu prepoziţia icircnaintea icircn

construcţia bdquoicircnaintea a tot soboruluirdquo (DO 138) substantivul primeşte

el icircnsuşi terminaţia de genitiv realizicircndu-se icircn acest fel un cumul de

semnificaţi pentru aceeaşi categorie gramaticală a tot + art hot gen -

lui Fenomenul nu se produce icircntotdeauna icircn construcţia bdquoicircnaintea a

mult norodrdquo DO 229 substantivul icircşi păstrează forma de acuzativ

Icircn unele situaţii adjectivul toată ce icircnsoţeşte substantivul se

foloseşte cu forma flexionară de genitiv-dativ acordicircndu-se icircn caz cu

substantivul regent bdquostăpicircn a toatei lumirdquo DO 88 bdquoobşte a toatei

politieirdquo DO 138 bdquoviaţa a toatei lumirdquo DO 182 bdquoclevetirea a

toatei lumirdquo DO 233

Icircn ciuda frecvenţei construcţiei cu a + tot după model grecesc46

norma textelor lui Antim Ivireanul este totuşi cea cu genitivul marcat

morfologic la substantiv (sau la pronumele nehotăricirct) şi la

determinantul acestuia bdquoicircn mijlocul cetăţii şi icircn vederia tuturor

oamenilorrdquo DO 143 bdquomicircntuirea tuturorrdquo DO 147 bdquoicircnaintea

tuturorrdquo DO 151 bdquolăcaşul tuturor bunătăţilor şi vasul tuturor

darurilorrdquo DO 151 bdquorădăcina tuturor păcatelorrdquo DO 152

bdquo[izvorul] tuturor bunătăţilorrdquo DO 152 bdquonădejdea tuturor vecilorrdquo

DO 197 bdquoobrazele tuturor strămoşilorrdquo CVNTO 242 bdquocoroana

tuturor domnilorrdquo CVNTO 243 bdquocinstea tuturor sfinţilorrdquo AMAO

325 etc

II147 Substantivul icircn dativ cu funcţie sintactică de atribut

(dativul adnominal) are icircncă statut de normă literară icircn epoca lui Antim

Ivireanul şi prin urmare apare frecvent icircn opera mitropolitului

muntean bdquoCicircntarea iaste [hellip] aducere ajutoriului icircngerescurdquo Pred

1694 4r bdquocare socoteală a odrăslirii au numit-o Stravon odrăslire

pruncilorrdquo CVNTO 247 bdquoicircncepător lucrului băilor de fierrdquo

CVNTO 250 bdquopropoveduitori Evanghelieirdquo DO 5 bdquopropoveduitori

veniriirdquo DO 4 bdquopovăţuitori icircntuneacutereculuirdquo CL 2r bdquofăcător tuturor

46

Arvinte STLFAC p 71

Morfologia 169

lucrurilor şi veacurilorrdquo IcircBO 370 bdquoiubitoriu bunătăţii şi gonaci

răutăţiirdquo Ded 1715O 411 etc

Mai frecvent apare icircn construcţii ce vizează grade de rudenie sau

ranguri şi funcţii sociale bdquofecior unii văduverdquo CVNTO 287 bdquoau fost

moş lui Voozrdquo CVNTO 269 bdquoHaver era slugă lui Sisarardquo CVNTO

268 bdquoiaste fecior lui Ierovaalrdquo CVNTO 267 bdquoicircl propoveduesc icircmpă-

rat lui Israilrdquo DO 140 (cf bdquocel ce vine icircn numele Domnului icircmpă-ratul lui

Israilrdquo DO 140) bdquoNahor feciorul Tharei şi frate lui Avraamrdquo CVNTO 256

Icircn afară de aceste contexte icircnticirclnite şi astăzi dativul adnominal

apare icircn primele secole ale culturii noastre şi icircn structuri de tipul bdquocum

că Petru iaste epitrop celoralalţi apostolirdquo CL 16r bdquodascal lumiirdquo

CL 47r bdquoicircn ce chip să cheamă apostolii şi episcopii capete beseacutericiirdquo

CL 42v bdquomoşneacuteni icircmpărăţieirdquo DO 109 bdquoVenit-au drept aceacuteia

robilor răscumpărare morţilor icircnviiare şi viaţă bolnavilor vraci

rătăciţilor cale dreaptărdquo DO 109 [Psaltirea este] Tinerilor

icircnfricircmseţare bătricircnilor micircngicirciarerdquo bdquovindecare bolnavilor micircngicirciare

scicircrbiţilor cicircntare norociţilorrdquo Pred 1694 4r bdquopurtători de grijă

noroduluirdquo CVNTO 299

Icircntr-o altă siuaţie dativul subordonat unui regent nominal este

impus de un nume de acţiune care păstrează regimul cazual al verbului

din care provine (icircn cazul de faţă a supune + D) bdquote roagă lui tu cel

vreacutednic pentru noi cei nevreacutednici [] pentru [] nesupunerea

poruncilor luirdquo DO 182

II148 Nu am consemnat genitivul numelor topice construit cu

forma de nominativ-acuzativ a toponimului precedată de prepoziţia de ca

icircn slavonă47

de tipul bdquocetatea de Samariardquo (CT 18v) bdquovicircrhul muntelui de

Sinaiardquo (CC1 141v) bdquomănăstirea de Hurezirdquo (CM II32) Construcţiile

sicircnt cele normale şi astăzi din ce icircn ce mai numeroase icircn textele literare

ale secolului al XVIII-lea bdquocetatea Nazaretuluirdquo DO 196 bdquocetatea

Samarieirdquo DO 213 bdquocetatea Vavilonuluirdquo CVNTO 255 bdquocetatea

Ierusalimuluirdquo CVNTO 303 bdquoicircmpărăţiei Asiriilorrdquo CVNTO 293

47

Densusianu ILR II p 94

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 170

bdquoicircmpărăţia Vavilonuluirdquo CVNTO 299 Formele cu raport apoziţional icircn

care substantivul comun şi cel propriu sicircnt aşezate alături (icircntr-o

independenţă formală)48

sicircnt rare cetatea Nain DO 141

II149 Construcţiile prepoziţielocuţiune prepoziţională +

substantivpronume icircn genitiv reprezintă norma icircn textele lui Antim

Ivireanul bdquoicircmprejurul vicircntuluirdquo DO 156 bdquoicircmprejurul cetăţiirdquo

CVNTO 265 bdquoicircmprejurul cortuluirdquo CVNTO 269 bdquoicircn mijlocul

cetăţiirdquo DO 143 bdquoicircn mijlocul măriirdquo DO 156 bdquoicircn mijlocul foculuirdquo

CVNTO 320 bdquoprin mijlocul apeirdquo DO 69 Construcţia apare şi cicircnd

are sensul lsquoprin intermediulrsquo lsquoprin mijlocirearsquo lsquograţiersquo bdquoprin mijlocul

vorbelor meacutelerdquo DO 16 bdquoprin mijlocul icircngeruluirdquo DO 17 bdquoprin mij-

locul ochianurilorrdquo DO 59 etc

Ca icircn limba literară actuală prepoziţiile şi locuţiunile pre-

poziţionale de acest tip pot fi icircnsoţite de forme pronominale clitice de

dativ exemplele sicircnt rare icircnsă bdquocăruia Vavilon lăţimea zidului era de

200 de coţi iară icircncunjurarea de 3000 de stadii icircntărindu-l cu 100 de

porţi de fier Şi curgea prin mijlocu-i ricircul lui Efratrdquo CVNTO 255

Nu am icircnticirclnit icircn scrierile cercetate formele cu din mijlocicircn

mijloc prin mijloc de + substantiv sau pronume icircn acuzativ frecvente

icircn epoca anterioară de tipul bdquoşi aşa Pavel eşi de icircn mijloc de eirdquo (CLA

17 33) bdquosă-l repească el de icircn mijloc de eirdquo (CLA 23 10) bdquose rapă elu

din mijloc de eirdquo CB 23 10) etc (cf bdquoDe-aci Pavel eşi din mijlocul

lorrdquo CB 17 33)

II1410 Substantivul cu funcţie sintactică de complement

indirect icircn dativ apare uneori icircn construcţii eliptice din care cuvicircntul

regent (adjectivul participial sau verbul) lipseşte bdquodar poate fi recuperat

din contextrdquo49

bdquolui Dumnezeu laudărdquo IcircPTPO 361 IcircBO 383 (= lui

Dumnezeu icirci a d u c e m laudă)

48

Eugen Cacircmpeanu Substantivul Studiu stilistic Bucureşti Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică 1975 p 159 49

GALR 2005 II p 414

Morfologia 171

II1411 Substantivele masculine prezintă norma oscilantă icircn

privinţa realizării vocativului Antim Ivireanul utilizează pe de o parte

icircn mod tradiţional vocativul icircn -e (etimologic sau analogic)

bdquoblagocistive şi luminate doamnerdquo Pred 1694 2r bdquoPotopeaşte

Doamne şi icircmparţi limbile lorrdquo C 1715 59r bdquoHristoaserdquo DO 78 bdquoŞi

gicircndeşti o oame [] că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeurdquo

DO 171 bdquoPriimeşte preote a lui Dumnezeu pre această cocoanărdquo

DO 45 bdquostăpicircne Hristoaserdquo DO 83 bdquodeşchide-ţi ochii sufletul meu

ticăloaserdquo şi bdquoplicircnge dar sufletul mieu ticăloase şi te ticircnguiaşterdquo

IcircPTPO 353 bdquotu mă botează stăpicircnerdquo DO 67 Pe de altă parte

urmicircnd modelul lingvistic mai nou apare constant şi vocativul construit

cu -ule bdquoLazare icircngropatule icircn groapa nesimţirei eşi afarărdquo DO

147 bdquoDară afli tu latinule cum că Petru iaste păstoriu apostolilorrdquo

CL 37v bdquotu mă curăţeacuteşte de tina păcatului micircntuitoriulerdquo DO 67

bdquoIată tu omule cel icircntocma la sufletrdquo C 59r bdquoDe nu poţi crede

omule [] cunoaşterdquo DO 199 bdquoUnde ţi-ai pus păcătosule sufletul

tău cel iscusitrdquo DO 146 bdquodeşchide-ţi ochii sufletul meu ticăloaserdquo

IcircPTPO 353

II15 Icircn didahii apare de multe ori o construcţie alcătuită din

substantiv + de + substantiv pronume (de tipul neasticircmpăratul de

copil) icircn care primul termen este de fapt un adjectiv substantivizat

care primeşte o determinare atributivă prepoziţională50

blestematul de

smochin DO 205 nemulţumitoarea de cetate DO 203 păgicircnul de

Maxentie DO 114 bdquoacea săracă de casărdquo DO 52 bdquosmeritul acesta

de pămicircntrdquo DO 211 bdquoacel ticălos de tatărdquo DO 51 bdquoaceastă

ticăloasă de ţarărdquo DO 161 231 bdquoticălosul acela de păcătosrdquo DO

168 ticăloşii de noi DO 39 bdquoturbaţii aceia de oamenirdquo DO 181

Structura avută icircn vedere face parte dintr-un elaborat sistem de

calificare51

Faţă de valoarea pe care o are adjectivul icircn construcţia de

50

DD Draşoveanu Teze şi antiteze icircn sintaxa limbii romacircne Cluj Editura

Clusium 1997 p 54-55 51

Cf Eugen Negrici op cit p 209-217

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 172

bază (substantiv + adjectiv smochin blestemat pămicircnt smerit şcl)

icircnsuşirea exprimată de substantivul obţinut prin conversiune primeşte

gradul superlativ prezenticircnd hiperbolic o particularitate de obicei

negativă

II2 Articolul

II21 Articolul hotăricirct -l este notat constant la substantivele

masculine şi neutre la singular potrivit normei literare din epoca

veche52

ajutoriul Pred 1694 3v 4

v apostolul Pred 1694 4

r

arhiereul CPO 389 capul CL 58r ceriul Pred 1694 2

v chipul

Ded 1694O 398 corhorul Postf 1693O 397 Domnul DO 9

duhovnicul DO 101 făcătoriul DO 35 folosul Pred 1694 3v

glasul Pred 1694 4r Ivireanul Pred 1694 5

r fiiul Ded 1715O

409 lucrul DO 121 năravul DO 96 norodul DO 160 obrazul

DO 186 păcatul IcircPTPO 352 pămicircntul Ded 1709O 411

prorocul Pred 1694 2v ricircul Ded 1709O 411 rodul DO 198

sufletul DO 20 tipograful Ded 1694O 399 trupul IcircPTPO 353

ucenicul CVNTO 253 vasul IcircPTPO 353 etc

Articolul este omis de cicircteva ori bdquoAceastă undiţă a cuvintelor şi

cu mărturiile Duhului Sficircnt prind pre om dintru adicircncu păcatelor ca pre

peacuteştele dintru adicircncul apeirdquo DO 97 bdquosufletu carele iaste partea cea

mai aleasărdquo DO 141 bdquocu daru acestuia i să iartă păcatelerdquo DO 214

bdquostăpicircnu săurdquo CPO 394 bdquoeşti fiiul cel ales al beseacutericii icircndreptătoriu

cel lăudat al politieirdquo Ded 1715O 409

Icircntrucicirct există unele fapte de limbă care susţin ipoteza că icircncă

din secolul al XVI-lea bdquo-l icircncepuse să nu mai fie pronunţatrdquo53

este

posibil ca exemplele din textele lui Antim Ivireanul să trădeze ca icircn

zilele noastre uzul oral comun Icircn aceste situaţii funcţia articolului este

transferată lui -u

52

Vezi Rosetti ILR 1978 p 550-551 ILRL 1997 p 124 327 53

Densusianu ILR II p 109

Morfologia 173

II22 Articolul hotăricirct -le este notat constant la substantivele fe-

minine şi neutre determinate de adjectivul pronominal nehotăricirct toate

bdquotoate bunătăţilerdquo DO 16 bdquotoate ceacutererilerdquo DO 17 bdquotoate chipurilerdquo

Ded 1694O 398 bdquotoate făpturilerdquo DO 8 bdquotoate greşalelerdquo DO 13

bdquotoate icircmpărăţiilerdquo DO 5 bdquotoate laudelerdquo DO 15 bdquotoate lucrurilerdquo

DO 14 bdquotoate neamurilerdquo DO 11 bdquotoate numelerdquo DO 18 bdquotoate

păsărilerdquo CVNTO 296 bdquotoate spurcăciunilerdquo DO 6 bdquotoate zilelerdquo

DO 169 etc

Icircn general norma literară specifică perioadei anterioare (cu subs-

tantivul nearticulat după toate) este abandonată spre sficircrşitul secolului

al XVII-lea icircn cărţile munteneşti54

Antim Ivireanul o include de cicircteva

ori (foarte rar de altfel) icircn opera sa bdquoicircn toate zilerdquo DO 169 bdquoEgipetul

iaste lumea aceasta neascultătoare şi vicleană [] unde să omor toate

icircnticirci născute adecă sufletele ceacutele cuvicircntătoarerdquo DO 207 Icircn asemenea

situaţii opţiunea lingvistică a mitropolitului este posibil să se fi aflat

sub influenţa cărţilor mai vechi ori a celor venite din Moldova (regiune

unde norma veche s-a menţinut picircnă la sficircrşitul secolului al XVIII-lea)

II23 Articolul hotăricirct de genitiv şi dativ al substantivelor comune

masculine care denumesc demnităţi şi ranguri unice este utilizat aticirct

proclitic cicirct şi enclitic fapt obişnuit icircn exprimarea cultă din epoca veche

Icircn prima situaţie articularea proclitică a substantivului comun are urmări

asupra conotaţiei cuvicircntului substantivul se comportă asemeni unui

substantiv propriu nume de persoană identificicircnd icircn mod absolut

referentul bdquorobia lui faraonrdquo DO 207 bdquorăspunzicircnd Iacov lui faraonrdquo

CVNTO 261 bdquos-au supus Ierusalimul lui faraonrdquo CVNTO 294 bdquodicircnd

lui faraon birrdquo CVNTO 294 Cu aceeaşi icircncărcătură conotativă de

substantiv propriu apare şi icircn cazul nominativ cicircnd nu este articulat bdquocă

faraon măcar că s-au mărturisit zicicircnd laquoGreşit-am Domnuluiraquo iar n-au

folosit nimic căci nu gicircndiia a să părăsi de răutăţ şi pentru aceia au şi

peritrdquo DO 37

54

ILRL 1997 p 332

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 174

Icircn cea de-a doua situaţie articolul hotăricirct enclitic generalizează

cu aticirct mai mult cu cicirct substantivul apare icircntr-o expresie cu valoare de

axiomă bdquodaţi ale chesariului chesariului şi ale lui Dumnezeu lui

Dumnezeurdquo IcircBO 367

II24 La genitiv-dativul numelor proprii masculine este generală

forma lui (lt lat illui55

) a articolului hotăricirct proclitic bdquonumele lui

Hristosrdquo DO 6 bdquoacea ascultare ce o faceţi mie o faceț lui Hristosrdquo

DO 7 bdquosă făcu semn cu tunet lui Samuilrdquo CVNTO 273 bdquoiată fiiu să

naşte casei lui Davidrdquo CVNTO 293

Articolul hotăricirct proclitic se aplică genitiv-dativului numelui

Dumnezeu ca icircn cazul substantivelor proprii masculine bdquoplăcut lucru

lui Dumnezău iasterdquo Pred 1694 2r bdquofrica lui Dumnezăurdquo şi bdquoajutoriul

lui Dumnezăurdquo Pred 1694 4v bdquolui Dumnezeu laudărdquo IcircBO 383

II3 Adjectivul

II31 Adjectivele şi locuţiunile adjectivale postpuse sicircnt frecvent

icircnsoţite de morfemul emfatic cel cea cei cele56

Acesta are la

femininul singular de genitiv-dativ forma etimologică cei (ceii) normă

generală icircn epoca veche dat fiind faptul că forma analogică după

plural celei apare ca inovaţie ticircrzie a unor graiuri moldoveneşti

(atestată icircn documente abia după 1780) şi este acceptată icircn exprimarea

literară (destul de greu icircnsă57

) icircn secolul al XIX-lea58

55

Rosetti ILR p 144 vezi şi Gheţie ndash Mareş Graiurile p 229 cf I

Coteanu Morfologia numelui icircn protoromacircnă (Romacircna comună) Bucureşti

Editura Academiei 1969 p 118 care consideră că varianta lui s-a format

ulterior pronumelui lu prin analogie cu pronumele demonstrative acelui

acestui ori cu pronumele personal lui sau ca urmare a unei false analize de

fonetică sintactică 56

Vezi GALR 2005 I p 167 gramatica tradiţională le consideră articole

adjectivale 57

Textele literare moldoveneşti din perioada 1800-1830 menţin icircncă icircn

circulaţie forma arhaică vezi Doina Marta Bejan icircn op cit p 53

Morfologia 175

Icircn textele lui Antim Ivireanul am consemnat bdquoaciastă de

bogoslovie cu patru strune şi cu toată alcătuirea de dulcele glas alăută a

ceii icircn trei staturi dumnezăiri capul ceii fără prihană ai nostre credinţărdquo

Postf 1693O 397 bdquolocuri ale Scripturei cei vechirdquo IcircPTPO 355

bdquoScripturile legii cei vechirdquo IcircBO 371 bdquoricircnduiala dumnezeiască a

tainei cei simţitoarerdquo IcircBO 373 bdquoicircncetarea pohtei cei trupeştirdquo IcircBO

374 bdquotaina nunţii cei pre legerdquo IcircBO 374 bdquopărtaşi vieţii cei de vecirdquo

IcircBO 375 bdquodeasupra mării cei neicircnsufleţiterdquo DO 5 bdquoscicircrbele robiei

cei vaviloneştirdquo DO 7 bdquonădejdea vieţii cei de veacutecirdquo DO 8 bdquoca să

poată face răsplătire mărirei cei dumnezeeştirdquo DO 11 bdquocuvicircntul

bucuriei ceii adevăraterdquo DO 17 bdquoau şi născut icircntre mărăcinii

nenorocirii ceii de obşterdquo DO 20 bdquoosicircnda slugii cei vicleacutenerdquo DO

29 bdquosă propoveduesc adunării cei bisericeştirdquo DO 30 bdquodarurile milii

cei noaordquo DO 30 bdquotrupul firii noastre cei slaberdquo DO 34 bdquoFost-au

lătrat de Elima vrăjitoriul carele din strălucirile lunii noastre cei de

taină lui Pavel au rămas orbrdquo DO 62 bdquoluminători mari tăriei cei de

susrdquo DO 63 bdquosă se icircmpărtăşască bucuriei cei nespuse a icircmpărăţiei

ceriuluirdquo DO 114 bdquopetrecania cetăţii cei de susrdquo DO 118 bdquorodurile

credinţii tale cei peste măsurărdquo DO 119 bdquoicircntemeiarea credinţii cei de

obşterdquo DO 181 bdquostrălucirile luminii cei neapropiaterdquo DO 189

bdquoicircnceputul vieţii cei fericiterdquo DO 190 bdquovreacutemea legii cei fireştirdquo

CVNTO 263 bdquovenirea zilii ceii străluciterdquo C 15r

II32 Adjectivul mare este utilizat cu forme diferite la singular

şi plural obişnuite icircn toate variantele literare la sficircrşitul secolului al

XVII-lea

sg bdquoprimi pre ei icircmpăratul Ptolemeu cu cinste marerdquo CVNTO

307

pl bdquopentru ruşinata aceasta neicircnvăţătură facem aticirctea şi mari

răutăţi şi păcate de moarterdquo IcircPTPO 350 bdquoaceştia era din toţi părinţii

legii vechi mai aleş şi mai marirdquo DO 11 bdquocuvintele cele mari şi de

58

C Fracircncu Din istoria demonstrativelor romacircneşti formele (a)celei(a)

aceleiaşi (a)celeilalte (a)cestei(a) icircn SLLF II 1972 p 32-33

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 176

veselierdquo DO 12 bdquo6 taini mari şi preste firerdquo DO 18 bdquocarele stinge

cu lumina lui toate ceacutelialalte lumini şi ceriuri mai mari şi mai largi icircn

rotocolimerdquo DO 19 bdquobunătăţi marirdquo DO 24 bdquofecerile cele mari de

binerdquo DO 57 bdquoluminători marirdquo DO 63 bdquocu mari icircnfricoşări ş-au

schimbat viaţa spre bunătăţirdquo CVNTO 291 bdquodaruri marirdquo CVNTO

305 etc

Forma invariabilă este rară icircn epoca lui Antim Ivireanul dar apare

ca mărturie a normei vechi icircn unele texte mai ales icircn cele nordice59

şi icircn

scrieri ale unor cărturari munteni (la stolnicul Constantin Cantacuzino de

exemplu bdquoau avut mare ajutoare şi folosurirdquo CMI 46)

II33 Termenul gol (lt sl golŭ) nu apare de multe ori icircn textele

lui Antim Ivireanul De obicei este icircntrebuinţat la masculin singular

bdquode-au venit vreun strein călătoriu şi nu l-au priimit la casa lui să să

odihnească sau gol n-au icircmbrăcatrdquo IcircPTPO 360 bdquocuvicircntul cel golrdquo

DO 70 bdquogol am fost şi m-aţi icircmbrăcatrdquo DO 103 bdquosă culcă pe

pămicircntul golrdquo DO 164 bdquoeşit-au gol pentru ca să ne icircmbrace pre noirdquo

DO 197 La masculin plural este icircntrebuinţat cu forma normală icircn

epoca veche goli cu păstrarea lui [l] bdquoicircmbrăcămintele celor golirdquo

AMAO 326 bdquoau icircmbrăcat pre cei golirdquo AMAO 327

II34 Potrivit uzului din epoca veche adjectivul nou are la

feminin plural forma etimologică noao identică cu cea de singular bdquoau

icircnflorit ceacutele noao care nu se mai icircnvechescrdquo DO 30 bdquoiată s-au făcut

toate noaordquo DO 30 bdquoca să se icircmpreune cele vechi cu cele noaordquo

DO 31 bdquotainelor celor noaordquo DO 32 La genitivul singular

adjectivul cunoaşte aceeaşi formă bdquodarurile milii cei noaordquo DO 30

II35 Icircn textele lui Antim Ivireanul superlativul absolut se

construieşte mai ales prin procedee gramaticalizate asocierea formei de

pozitiv a adjectivului cu foarte prea sau mult antepus după cum

urmează

59

ILRL 1997 p 328

Morfologia 177

foarte bdquoFoarte mare cu adevărat şi icircnalt şi plăcut lucru lui

Dumnezău iaste şi să veacutede rugăciuneardquo Pred 1694 2r bdquo[canon] nice

foarte greu nice foarte uşorrdquo IcircPTPO 360 bdquoau fost foarte vreacutednicărdquo

DO 13 bdquofoarte frumoasă fărrsquo de nici o hulărdquo DO 14 bdquoera foarte

drepţi şi bunirdquo DO 44 bdquocunoscicircndu-mă pre mine foarte sărac de fapte

bunerdquo DO 83 bdquoun lucru foarte iubitrdquo DO 110 bdquotaina foarte marerdquo

DO 126 bdquovăzicircnd urgiia lui Dumnezeu că era foarte mare şi

groaznicărdquo DO 133 bdquosă fie foarte folositoarerdquo DO 150 bdquoaceastă

poruncă iaste foarte tainicărdquo DO 151 bdquocicircrmaci foarte icircnvăţatrdquo DO

181 bdquoera numai icircnsuş Hristos foarte icircnvăţat icircntru călătoriia cetăţii cei

cereştirdquo DO 181 bdquoom foarte chibzuitrdquo CVNTO 275 bdquoavicircnd

dragoste foarte mare cu Ionathanrdquo CVNTO 277 bdquoacest Avsalom era

foarte frumosrdquo CVNTO 279 bdquocinste foarte marerdquo CVNTO 280

bdquoun copaci foarte icircnaltrdquo CVNTO 296

prea bdquonumele tău cel prea slăvitrdquo DO 34 bdquoaceastă rudă prea

curvarerdquo DO 80 bdquo[Pavel] au stătut prea minunatrdquo DO 84 bdquofiind el

prea bogat făcea comoară icircn ceriurirdquo DO 118 bdquoIcircnfăţişicircnd drept

aceacuteia un lucru prea de jos cu un lucru prea icircnalt cum nu te vei

cutremura de minunerdquo DO 199 bdquoai amăricirct pre cel prea bunrdquo

IcircPTPO 352 şi bdquoprealuminatului şi preaslăvitului domnurdquo Pred 1694

2r bdquoprealuminatului domnrdquo Pred 1694 3

v bdquopreaicircnţeleptului sufletrdquo

Pred 1694 4v etc

Icircn general superlativele construite cu prea nu cunosc semni-

ficaţia de prezenţă icircn exces a calităţii ca icircn limba literară contempo-

rană60

Totuşi icircn unele contexte prea poate să confere discursului o

asemenea nuanţă bdquoMăcar de i-ar fi venitul de zeacutece bani icircncă să pue un

ban pentru ca să se afle pururea acei bani la vremi de primejdie şi la

vreun păs prea mare al casei carele să nu să poată chivernisi nici cu un

mijloc dintr-altă parte şi atunce să scoaţă dintr-acei bani să

cheltuiascărdquo AMAO 340

mult icircnsoţeşte de obicei un adjectiv articulat bdquoeu nevrednicul şi

mult păcătosul robul tăurdquo DO 21 40 bdquomult pătimaşul acela [Iov]rdquo

60

Vezi GALR 2005 I p 161

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 178

DO 75 bdquomult milostivul şi icircndurătoriul Dumnezeurdquo DO 89 bdquoOmul

precum are inimă iscusită aşa o are şi mult pohtitoarerdquo DO 218

Distribuţia construcţiilor cu cele trei morfeme de superlativ la

Antim Ivireanul confirmă observaţiile formulate de lingvişti cu privire

la frecvenţa lor icircn general icircn textele literare vechi superlativul cu

foarte este cel mai răspicircndit şi tinde să devină normă generală De

altfel icircn 1838 icircn contextul discuţiilor despre normarea limbii după

principii obiective I H Rădulescu spunea icircn Scrisoare la D

Caminarul C Negruţi bdquoNoi zicem foarte sau prea icircncet foarte sau

prea moale şi dumneavoastră tare icircncet tare moale şi gicircndesc că e

mai bine cum zicem noi căci nici icircn cărţile bisericeşti nu se găseşte

tare moalerdquo61

Pentru a caracteriza obiectul morfemul superlativului icircnsoţeşte

de cicircteva ori o locuţiune adjectivală bdquofiind el prea de neam bunrdquo DO

118 bdquoun lucru prea de josrdquo DO 119 bdquoo vreme prea de mare nevoierdquo

AMAO 341 bdquo[icircnvăţături] foarte pre icircnţelesrdquo IcircBO 366

Cu toate că o trăsătură a normei epocii este postpunerea lui foarte

faţă de adjectiv Antim Ivireanul nu folosește decicirct foarte rar acest

mijloc suplimentar de augmentare a expresivităţii bdquoau fost primiţi

foarte de Hristosrdquo DO 52 bdquoau fost viteaz foarterdquo CVNTO 268

Icircn afara procedeelor gramaticalizate de redare a superlativului

ideea de superlativ se realizează şi prin alte mijloace icircnsă nu frecvent

a) prin construcţii de tipul adverb + de + adjectiv (aticirct de + adj

aşa de + adj cicirct de + adj) bdquosuflete aticirct de curate şi flori aşa de

frumoaserdquo DO 51 bdquonu era nimic aşa de săracrdquo DO 106 bdquoiară de

veţi fi şi cu aceacutestia aşa de nesimţitori cicirct să nu vă puteţi dumerirdquo IcircBO

366 bdquon-au făcut vreo vorbă măcar cicirct de micărdquo DO 14 bdquomăcar de ar

fi fost de neam cicirct de marerdquo DO 43 bdquo[un păstor singur] de ar fi cicirct de

procopsit icircntru politierdquo IcircBO 365-366

b) prin structuri repetitive cu genitivul ca instrument al

superlativului bdquos-au icircnvrednicit a lăcui icircntr-icircnsa 12 ani sficircnta sfintelor

cea adevărată adecă sficircnta Fecioarărdquo DO 42 unde icircntregul mecanism

61

Heliade Scrieri lingvistice p 105

Morfologia 179

implică substantivizarea adjectivului şi bdquoNu iaste minune minunilorrdquo

DO 118 Icircn structura repetitivă al doilea element se subordonează

primului celui icircn nominativ asiguricircndu-i acestuia poziţia de

superioritate icircn grupul referenţilor exprimat la nivel sintactic prin

genitiv62

II36 Adjectivele cu tema icircn -c -g care icircn limba literară mo-

dernă aparţin clasei adjectivelor cu trei forme flexionare (cu omonimia

formelor de plural la masculin şi feminin) prezintă şi icircn textele lui

Antim Ivireanul pluralul icircn -i la feminin şi neutru bdquopicircnă la adicircnci

bătricircneacuteţerdquo Pred 1694 5r bdquoprăpastiile cele mai adicircncirdquo DO 185

bdquocicircnd sicircnt minţile omului icircntregirdquo CPO 391 bdquostelele cele mai micirdquo

DO 52 bdquo[ceruri] mai largirdquo DO 19 bdquodaruri micirdquo CVNTO 242

Genitivul feminin singular din exemplul următor trimite spre acelaşi tip

de plural bdquoslava icircndelungii răbdării salerdquo DO 162

Formele cu desinenţa -e care apar icircn unele texte din perioada

precedentă sicircnt din ce icircn ce mai rare spre sficircrşitul epocii vechi iar icircn

textele icircn care sicircnt utilizate ele devin mărci ale unui stil arhaizant63

II4 Pronumele

II41 Pronumele personal

II411 Potrivit uzului general din toată epoca veche norma este

oscilantă icircn privinţa dublării pronumelor personale icircn acuzativ sau

dativ icircn textele lui Antim Ivireanul Formele atone ale pronumelui

personal anticipează sau reiau complemente icircn exemple ca bdquopre

icircnţelepciunea [] o au cicircştigatrdquo Pred 1694 2v bdquopre nevăzuţii vrăjmaşi

icirci izgoneacuteşterdquo Pred 1694 3r bdquopre această besearicească organă [] o

aduc şi o icircnchinrdquo Pred 1694 4v bdquoo au scris şi o au tipărit şi o au

icircndreptat pre iardquo CL 2v bdquoacopere-l-voiu pre elrdquo C 60

r bdquopre fratele

lui icircl urăşterdquo DO 25 bdquoi-au dat Avraam lui zeciuialărdquo CVNTO 257

62

Eugen Cacircmpeanu op cit p 160 63

Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 85

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 180

bdquon-am vrut să-i lipsim pre acei preoţirdquo AMAO 330 bdquonu ne duce pre

noi icircn ispitărdquo IcircBO 369 bdquoCine icircmi zic mie oamenii a firdquo DO 9 bdquoNu

cei ce-m zic mie Doamnerdquo DO 27 54 bdquosă-m dea şi mie putererdquo

DO 41 bdquoţi s-ar erta ţie cugetulrdquo DO 59 bdquoţi să va face ţie uşorrdquo DO

102 bdquoşi-ţ voi da ţie viaţărdquo DO 181 etc

Asemenea construcţii apar icircn alternanţă cu cele fără dublarea

complementului bdquoicircnvăţicircnd pre sfinţii lui ucenicirdquo Pred 1694 3r

bdquoizbăveacuteşte [] pre ceiardquo Pred 1694 3r bdquopre Dumnezeu icircnjurămrdquo

DO 25 bdquode va zice cineva că iubeşte pre Dumnezeurdquo DO 25 bdquonu

iubeşte pre fratele luirdquo DO 25 bdquojidovi carii s-au blestemat ei singuri

pre sine nici să mănacircnce nici să bea pacircnă nu vor ucide pre Pavelrdquo

DO 62 bdquocă nu pre icircngeri cicircndva au luatrdquo DO 119 bdquovoiu asculta pre

elrdquo DO 159 bdquoau omoricirct haldeii pre fiiu-săurdquo CVNTO 257 bdquoau

omoricirct pre elrdquo CVNTO 262 bdquoau uns pre el Samuilrdquo CVNTO 276

bdquoizbăveacuteşte pre noi de cel răurdquo IcircBO 369 bdquovoinice ţie zicrdquo DO 144

bdquo[Isus] vine ţie blicircndrdquo DO 186 etc

Se observă la Antim Ivireanul tendinţa de dublare a comple-

mentului icircn dativ puţine fiind construcţiile fără anticiparea pronumelui

personal prin forma atonă corespunzătoare Icircn schimb icircn privinţa pro-

numelor personale icircn acuzativ opţiunea lingvistică a mitropolitului este

oscilantă

II412 Pronumele personale de persoana I şi a II-a plural au la

dativ formele accentuate cu diftong obişnuite icircn toată epoca veche

noao respectiv voao bdquoLăsaţi şi vi să va lăsa voaordquo IcircBO 369 bdquoCicircnd

va veni micircngicircitoriul pre carele eu voiu trimite voao de la Tatălrdquo IcircBO

371 bdquosă arate mărirea sa noaordquo DO 9 bdquonoao ne pare bine şi ricircdemrdquo

DO 26 bdquosă ne arate noaordquo DO 33 35 bdquone luminează noao minţilerdquo

DO 34 bdquoproroc va rădica noao domnulrdquo DO 66 bdquonumai apostolilor

să fie zis să-l asculte au şi noaordquo DO 79 bdquonu iaste de folos voaordquo

DO 7 bdquova deschide voao cale de micircntuirerdquo DO 15 bdquocu crucea va

face voao scară spre icircmpărăţia ceriuluirdquo DO 15 bdquopacea mea o dau

voaordquo DO 80 bdquoadevăr zic voaordquo DO 110 bdquoVoao cucernicilor preoţi

Morfologia 181

[] vă rugăm milă pace sănătaterdquo CPO 387 bdquofecere de bine careacute

s-au făcut voaordquo CPO 388 etc

II413 Pronumele personale icircns(ul) icircnsa icircnşii icircnsele (forme

derivate din lat ipse64

) nu apar decicirct icircn compuse cu dintr- icircntr- printr-

la acuzativ dintr-icircnsul IcircBO 375 dintr-icircnsa CVNTO 269 273 315

dintr-icircnşii DO 112 229 dintr-icircnsele DO 34 121 icircntr-icircnsul DO

39 45 69 92 134 185 icircntr-icircnsa DO 19 30 36 42 45 184 196

203 205 214 CVNTO 251 AMAO 336 338 CPO 390

icircntr-icircnsele DO 95 IcircPTPO 358 printr-icircnsul DO 15 48 107 175

printr-icircnsa DO 186 Icircn felul acesta icircn scrierile lui Antim Ivireanul nu

se icircnregistrează concurenţa dintre formele el ea ei ele şi icircnsu icircnsa

icircnşii icircnsele din epoca anterioară şi din alte texte literare contemporane

lui icircn special nordice65

II414 Sicircnt frecvente pronumele compus cu prepoziţia de66

dicircnsul dicircnsa dicircnşii dicircnsele la nominativ şi acuzativ

Icircn unele contexte pronumele din paradigma lui dicircnsul primesc o

nuanţă reverenţială ca icircn bdquoŞi Ioan Zlatoust pentru rugăciune zice Nu

numai cicirct izbăveaşte de toată nevoia şi supărarea sufletească şi trupească

pre ceia ce să nevoiescu cu dicircnsa ce icircncă şi priiateni cu sicircngur Dumnezău

icirci face şi a vorovirea cu dicircnsul icirci icircnvredniceacuteşterdquo Pred 1694 3r-v

Icircn alte contexte icircnsă pronumele dicircnsul dicircnsa etc sicircnt sinonime

ale formelor din paradigma lui el aşadar nu au nuanţă de politeţe sau de

reverenţă (fiind substitute ale numelor proprii şi comune deopotrivă

animate umane animale şi inanimate vezi de pildă bdquocăzicircnd elefantul

mort preste dicircnsul muri şi el [Eleazar]rdquo CVNTO 309 bdquoşi luicircnd-o pre

dicircnsa o făcură icircntocma cu pămicircntul [cetatea Ierihonului]rdquo CVNTO

64

Densusianu ILR II p 117 cf Rosetti ILR 1978 p 146 65

Vezi ILRL 1997 p 329 C Fracircncu Limba Cazaniei lui Varlaam icircn SLLF III

1974 p 65 66

Vezi discuţia despre etimologia pronumelor de tipul dicircnsul la Al Niculescu

şi Al Roceric Pronumele dicircnsul icircn limba romacircnă icircn SCL VIII (1957) nr

3 p 315-317

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 182

265 bdquoce iaste păpistăşiia sau ce zice papa pentru dicircnsa că iasterdquo CL

3v bdquoi-au suit pre dicircnşii icircntr-un munte icircnaltrdquo DO 8 bdquoci să facem cum

face ariciul că după ce merge la vie icircnticirci să satură el de struguri şi apoi

scutură viţa de cad broboanele jos şi să tăvăleşte pre dicircnsele de să icircnfig

icircn ghimpii lui şi duce şi puilorrdquo DO 73

II415 Icircn privinţa concurenţei dintre pronumele personale din

paradigma lui el şi a celor de tipul dicircnsul nu am remarcat o situaţie

deosebită de cea comună icircn limba literară la sficircrşitul secolului al XVII-lea67

Icircn predici numărul ocurenţelor formei el şi al aparițiilor formei dicircnsul este

foarte apropiat icircnregistricircndu-se 91 pentru el şi 99 pentru dicircnsul icircn

Chipurile Vechiului şi Noului Testament diferenţa este ceva mai mare

dar nu suficientă pentru a se putea vorbi despre preferinţa pentru una

dintre forme aici icircnregistricircndu-se 37 de ocurenţe ale pronumelui el şi

23 ale formei dicircnsul Aşadar textele lui Antim Ivireanul nu pun icircn

evidenţă icircnceputul impunerii formelor el ea ei ele icircn detrimentul celor

cu prepoziţie + urmaşele lui ipse fapt ce se va petrece pe parcursul

secolului al XVIII-lea68

icircn majoritatea ariilor culturale romacircneşti

Numai textele literare din Moldova privilegiază mai multă vreme for-

mele pronominale din seria dicircnsul69

De asemenea nu am consemnat

utilizarea pronumelui dicircnsul la nominativ ci numai icircn cazul acuzativ

cu prepoziţie potrivit uzului din epoca veche70

II416 Antepunerea formei atone a pronumelui personal de

persoana a III-a feminin singular acuzativ faţă de verbul auxiliar din

structura perfectului compus (ori a mai mult ca perfectului perifrastic)

este frecventă icircn textele lui Antim Ivireanul fapt obişnuit de altfel icircn

epoca veche icircn toate variantele literare bdquoo au cicircştigatrdquo Pred 1694 2v

67

Vezi raportul dintre el şi dacircnsul icircn Biblia de la Bucureşti Facerea pus icircn

evidenţă de Vasile Arvinte icircn STLFAC p 74 68

Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 90-93 idem Limba şi stilul

Vulgatei p 822 69

Vezi Doina Marta Bejan op cit p 57-58 70

Al Niculescu şi Al Roceric op cit p 324

Morfologia 183

bdquocu mult mai vicircrtos [] o ai roditrdquo bdquoo ai scos la lumină şi o ai

icircmpodobitrdquo bdquomi-ai poruncit mărie-ta de o am tipăritrdquo Ded 1694 p

399 bdquoo au scris şi o au tipărit şi o au icircndreptatrdquo CL 2v cu Evangheliia

Pavel au smerit micircndriia Romei şi icircntr-icircnsa o au icircntemeiat Ded

1703O 407 bdquonu o au cunoscutrdquo CVNTO 264 bdquonu o au datrdquo

IcircPTPO 359 bdquonu o au putut cicircştigardquo DO 44 bdquoo am alesrdquo DO 19 bdquoo

am cicircştigatrdquo DO 45 bdquoo am datrdquo AMAO 327 bdquoo am făgăduitrdquo DO

45 bdquoo am icircmpărţitrdquo IcircBO 366 bdquoo am icircnchinatrdquo DO 45 AMAO

327 bdquoo am pierdutrdquo DO 209 bdquoo am supusrdquo AMAO 328 bdquoo am

zisrdquo DO 3 bdquoo au adusrdquo CVNTO 259 bdquoo au alesrdquo DO 19 bdquoo au

arătatrdquo DO 9 bdquoo au biruitrdquo CVNTO 312 bdquoo au datrdquo CVNTO 300

307 313 bdquoo au dusrdquo DO 70 bdquoo au făcutrdquo CVNTO 287 bdquoo au fost

biruitrdquo DO 131 bdquoo au fost datrdquo CVNTO 307 bdquoo au jărtvuitrdquo

CVNTO 270 bdquoo au omoricirctrdquo CVNTO 286 bdquoo au potolitrdquo DO 106

bdquoo au sfăricircmatrdquo CVNTO 266 bdquoo au sficircrşitrdquo CVNTO 251 bdquoo au

sfinţitrdquo CVNTO 303 bdquoo au spurcatrdquo CVNTO 309 bdquoo au stăpicircnitrdquo

CVNTO 308 bdquoo au ţinutrdquo CVNTO 314 bdquoo au văzutrdquo DO 45

CVNTO 279 bdquoo au zisrdquo DO 60 bdquovremea care icircn deşărt o am

pierdutrdquo DO 209 bdquoAceastă sficircntă beseacuterică [] o am dat şi o am

icircnchinat [] marelui Dumnezeu [] şi o am supusrdquo AMAO 327-328

bdquoPre această Hetură Avraam o au luatu muiarerdquo CVNTO 258

bdquorăsturnicircndu-le capiştea o au făcut staul de gunoiurdquo CVNTO 287

Numărul acestor construcţii nu depăşeşte icircnsă cu mult numărul

ocurenţelor cu structura literară astăzi cu postpunerea pronumelui

personal (forma atonă) faţă de participiul din structura perfectului

compus bdquopentru spăseniia aceştii turme cuvicircntătoare carea au dat-o

Dumnezeu icircn micircinile noastrerdquo IcircBO 366 bdquoAflat-au Hristos pre acea

oae rătăcită şi au luat-o pre umerile salerdquo DO 121 bdquoau apucat-o de

micircnă şi s-au sculat fatardquo DO 144 bdquoau rupt-o şi au băgat-o icircnsuş icircn

focrdquo DO 171 bdquostau de mă mir pentru ce nu zice pre moartea am

chiemat-o să-m fie micircntuire ce zice pre moartea am chiemat-o să-mi

fie tatărdquo DO 222 bdquodicircnd pre Tliamar muiare lui Or şi după moartea lui

Or nefăcicircnd copii cu dicircnsul au dat-o lui Avnanrdquo CVNTO 267 bdquocu

multele osteneli şi cu sudoarea făţei mele am săvicircrşit-o şi am

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 184

icircnfrumoseţat-o precum să veacutederdquo AMAO 327 bdquosă nu afle nimenea

pricină să zică că au pierdut-o sau au ars icircn casa lui sau i-au furat-o

cinevardquo CPO 390 bdquoau icircnchipuit-ordquo DO 45 bdquoau icircnfipt-ordquo DO 182

bdquoau luat-ordquo DO 121 205 bdquoau omoricirct-ordquo DO 185 bdquoau numit-ordquo

CVNTO 247 bdquoau rădicat-ordquo DO 152 bdquoau ricircnduit-ordquo DO 212bdquoau

sfăricircmat-ordquo DO 195 bdquoau ticirclcuit-ordquo CVNTO 271 bdquoau văzut-ordquo

DO 20 bdquoau veselit-ordquo DO 195 bdquon-am luat-ordquo DO 228 bdquon-au

cicircştigat-ordquo DO 112 bdquon-au făcut-ordquo DO 99

Distribuţia celor două construcţii este uniformă pe parcursul

icircntregii activităţi a lui Antim Ivireanul cu precizarea că icircn textele de

mică icircntindere prefeţe dedicaţii postfeţe forma care apare este cea cu

pronumele personal antepus auxiliarului de la perfect compus

Mai rar a fost icircnticirclnit pronumele o aticirct icircnaintea auxiliarului cicirct şi

reluat după participiul verbului din structura timpului perfect compus

bdquoicircnsă aceasta o au iscoditu-ordquo DO 59 bdquonici mănăstirea Sneagovului o

am luat-o cu de-a silardquo DO 227

Structurile diferite se pot succeda icircn interiorul aceluiaşi fragment

cum este cazul pasajului următor din Cazanie la adormirea Preasfintei

Născătoarei de Dumnezeu

bdquoPre aceasta au văzutu-o Moisi icircn muntele Sinaei ca un rug

aprins şi nu ardea

Pre aceasta au văzut-o Aaron ca un toiag icircnflorit şi plin de roadă

Pre aceasta au văzut-o Iacov ca o scară icircntărită din pămicircnt picircnă

icircn ceriu şi icircngerii lui Dumnezeu să suiia şi să pogoricircia pre dicircnsa

Pre aceasta o au văzutu-o Iezechiil ca o uşă icircncuiată prin careacute

nimenea n-au trecut

Pre aceasta o au văzutu-o Ghedeon ca o licircnă Avvacum ca o

dumbravă umbroasă Daniil ca un munte şi Solomon ca un patrdquo DO 20

II42 Pronumele de reverenţă

Categoria gramaticală a pronumelui de reverenţă este bine

reprezentată icircn dedicaţiile cărţilor icircn cele două scrisori de apărare ale

lui Antim către Constantin Bracircncoveanu şi icircn predici prin forme de

persoana a II-a şi a III-a singular şi plural

Morfologia 185

Icircn dedicaţii şi prefeţe elogierea directă a domnitorului impune

previzibil utilizarea locuţiunilor care conţin referirea la poziţia ocupată

icircn dregătoria ţării icircnălţimea ta măria ta mărimea ta bdquoo icircnchină ceii de

Dumnezeu cinstită icircnălţimei-talerdquo Ded 1715O 411 bdquocu icircnchinăciune

să aduce icircnălţimii-talerdquo Ded 1709O 411 bdquopreaicircnţeleptului suflet al

măriei talerdquo Pred 1694 4v bdquosă trăieşti măria ta [] icircntru cinstit

scaunul măriei talerdquo şi bdquoAl măriei tale mic rugătoriurdquo Pred 1694 5r

bdquomi-ai poruncit mărie tardquo Ded 1694O 399 bdquodentru ale mării tale

cheltuialerdquo Ded 1703O 407 bdquola icircnălţimea cea de Demnezeu cinstită a

mărimei-talerdquo Ded 1715O 409 bdquova rămicircne măriei-tale şi slavardquo

Ded 1709O 412

Aceleaşi forme apar şi icircn cuprinsul discursului omiletic

elogiindu-l ocazional pe domnitorul ţării bdquopreaicircnălţat scaunul mării-

salerdquo bdquoluminată casa măriei-salerdquo bdquosă supue pre toţi vrăjmaşii []

podnojie picioarilor mării-salerdquo DO 8 bdquomă rog şi eu [] ca să te

păzească pre măriia ta icircncununat cu slavă şi cu cinstea icircntreg şi

sănătos icircn mulţi ani cu multă fericirerdquo DO 89 La fel ele sicircnt

normale icircn pledoariile adresate lui Constantin Bracircncoveanu icircn 1712 şi

icircn introducerea care o icircnsoţeşte pe prima bdquofiind măriia-sa icircndemnatrdquo

bdquoscoate den inima mării-tale acel ghimprdquo DO 226 bdquoicircnaintea

făcătorului mieu de bine carele eşti măriia-tardquo DO 227 bdquoeu pohtesc

să fac voia măriei-talerdquo DO 230 etc

Adresicircndu-se auditoriului obişnuit icircn predici Antim utilizează

de obicei pronumele personale apar icircnsă şi forme ale pronumelui de

politeţe cu precădere icircn cuvicircntarea rostită la icircnscăunarea ca mitropolit

şi mai rar icircn celelalte bdquom-au ricircnduit şi pre mine Dumnezeu şi m-au

pus om mic fiind şi smerit păstor mic la mica turmă la

dumneavoastră pre carii eu nu vă am nici vă ţiu turma mică ci mare şi

icircnaltărdquo DO 8 bdquoŞi m-au trimis la dumneavoastră să vă fiiu păstor

părinte sufletesc rugător cătră Dumnezeu pentru buna sănătatea şi

spăseniia dumneavoastră şi a cinstitelor dumneavoastră case purtători

de grijă la cele ce ar fi spre folosul micircntuinţiirdquo DO 6-7 bdquodimpreună

cu dumneavoastră să pătimescrdquo bdquodumneavoastră icircncă aveţi datorie []

pentru folosul cel sufletesc al dumneavoastrărdquo DO 7 bdquosă vă

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 186

icircntărească şi pe dumneavoastră de la mic picircnă la mare icircmpreună cu

toţi ai dumneavoastră icircntru credinţa cea bunărdquo DO 8 bdquodumnea-

voastră iară de pe aceasta vă veţi arăta cum sicircnteţi adevăraţii fii

sufleteştirdquo DO 89 bdquopre dumneavoastră vă pohtesc să ascultaţ cu

dragosterdquo DO 121 bdquodumneavoastră celor ce sicircnteţi de faţă şi celor ce

lipsesc tuturor să vă dea sănătaterdquo DO 139

Pronumele de politeţe este utilizat şi cicircnd situaţia de discurs

impune adresarea directă către un alocutor specific cum este cazul unor

pasaje din cuvicircntările de icircnmormicircntare bdquoaşa zic şi eu [] cătră

dumneata (cutarele) şi cătră ceacutelialalte iubite rudeniirdquo DO 188 bdquozic şi

eu [] cătră dumneata (cutarele) şi cătră ceacutelialalte iubite rudenii să

icircncetaţi icircntristareardquo DO 193

De asemenea este folosit constant pronumele de politeţe cu

referire la persoane identificate anterior icircn discurs bdquoŞi să aibă datorie

dumnealor71

să cerceteze cu tot denadinsul să vază face egumenul acea

milă necontenit precum s-au hotăricirct au bardquo şi bdquoicirci pohtim pe dumnealor

ca pe nişte fii iubiţi să facă această ostenealărdquo AMAO 329 bdquoicircncăş icirci

pohtesc pe dumnealor să le fie milă de această casă şi pururea să se

nevoiască pentru sporul ei şi să nu icircndrăznească nimenea din dumnealor

să strice careacutecumva vreuna din obiceaele [] ce s-au făcutrdquo AMA 339

Icircn categoria onorificelor utilizate de Antim se includ şi cicircteva

locuţiuni cu baze de formare substantive abstracte ce exprimă

bdquoicircnsuşireardquo72

icircnţelepţie bdquodragostea ce am de-a pururea cătră icircnţelepţiia

voastrărdquo DO 34 bdquopohtesc pre icircnţelepţiia voastră să-mi daţ puţinică

ascultarerdquo DO 74 bdquodatoriia cea părintească ce am cătră icircnţelepţiia

voastră mă icircndeamnărdquo DO 89 smerenie bdquoPentru aceasta dară şi

smerenia noastră [] sicircnt datoriu nu numai să mă rog lui Dumnezeu

pentru fericita sănătate şi buna icircntărire icircntru luminat scaunul măriei-

tale ce şi veri cu ce alt mijloc aşi putea să mă arăt cătră măriia-ta

71

bdquo5 epitropi din ceata neguţătorească pre carii i-am ales noi icircnşine de

bunăvoia noastră şi i-am aşăzat Şi sicircnt aceştea jupan Neacşul biv staroste

jupan Nica zaraful jupan Manul al lui Apostoli jupan Gheorghe abagiul sicircn

Vasilie şi jupan Şerban sicircn Groziirdquo AMAO 328 72

Vezi GALR 2005 I p 63

Morfologia 187

mulţemitoriurdquo CVNTO 242 bdquoAşăzămicircntul tuturor lucrurilor [] ce

va smereniia noastră să se facă [] la beserica noastrărdquo AMO 327

bdquoCap osebit carele smereniia noastră acum l-am aşăzat la leat 7224rdquo

AMAO 346 bdquoCucernicilor preoţi [] de la atotputeacuternicul Dumnezeu

va rugăm milă [] iară dela smereniia noastră molitvărdquo IcircBO 365

bdquoTuturor de obşte de la preaputernicul Dumnezeu vă rugăm milă []

iar de la smereniia noastră molitvărdquo CPO 387

II43 Pronumele şi adjectivul pronominal de icircntărire

II431 Norma literară generală din epoca veche permite ata-

şarea particulei de icircntărire -şi la pronumele personal dicircndu-i acestuia

valoarea unui pronume de icircntărire eluşi eişi luişi loruşi noişi mieişi

dicircnseişi73

etc Dintre acestea icircn scrierile lui Antim Ivireanul apare

forma de persoana a III-a singular masculin icircn cazul dativ luişi (luiş)

a cărui structură semantică este [pronume personal] + [emfază] (şi care

de altfel este şi cel mai frecvent utilizat icircn epoca veche74

) bdquoşi-ş găti

luiş ceriu icircnsufleţit cel ce au icircntărit ceriurile cu icircnţelepciunea sardquo DO

44 bdquoDumnezeu i-au ispitit pre dicircnşii şi i-au aflat luişi vreacutednici ca aurul

icircn ulcea i-au lămurit pre eirdquo DO 79 bdquos-au născut noao cel ce luiş

erardquo DO 200 bdquoluiş stăpicircneacuteşte şi noao celor credincioşrdquo DO 200

bdquoiaste cu putinţă să se afle cineva aticircta de vrăjmaş luiş cicirct să lase să

treacă şi aceste trei zile şi să rămicirce nepocăitrdquo DO 209 Icircn ms 429 C al

didahiilor din 1781 este utilizat o singură dată şi eişi icircntr-un punct icircn

care versiunea din 1722-1725 prezintă numai pronumele reflexiv şie

DO 109

II432 Discursul emfatic religios mai ales icircn cuprinsul pre-

dicilor favorizează utilizarea pronumelui şi a adjectivului pronominal

de icircntărire Aşa se face că icircn scrierile mitropolitului Antim Ivireanul

apar foarte multe forme de icircntărire aticirct cu uz pronominal (o carac-

teristică a limbii vechi) cicirct şi cu uz adjectival (structură normală şi icircn

73

Vezi Arvinte STLFAC p 74 74

Densusianu ILR II p 118

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 188

limba literară modernă) Pronumele de icircntărire utilizat fără determinant

este icircnticirclnit mai frecvent şi nu de puţine ori dislocat faţă de verbul

determinat bdquoicircnsuţi stăpicircne sfinţeşte untuldelemn acestardquo IcircBO 375

bdquoPentru că măriia-ta [] icircnsuţi ai odrăslit ca o odraslă cu străluciri de

aurrdquo CVNTO 243 bdquoPrimeacuteşte ca un milostiv de să pune icircn braţele

dreptului Simeon cela ce iaste numai icircnsuşi drept [] Duce poclon

lucru carat cela ce iaste numai icircnsuşi curatrdquo DO 31 bdquoVenit-au (pre-

cum icircnsuşi zice) ca să caute şi să micircntuiascărdquo DO 109 bdquoprecum icircnsuşi

la Ioann icircn 17 capete zicerdquo IcircBO 370 bdquoprecum icircnsuşi la Mathei cap 25

zicerdquo IcircBO 371 bdquone batjocorim icircnşine leacutegiardquo DO 26 bdquonu icircndrăznesc

[] să facem paretisis icircnşine noi de voia noastrărdquo75

DO 230

Uzul adjectival este evident icircn structuri cu un substantiv ori un

substitut al acestuia precum bdquoPre cei ce sicircnt pricina răutăţii icirci ştiu cine

sicircnt ca cum mă ştiu icircnsumi pre minerdquo DO 229 bdquosă iubeşti pre

domnul Dumnezeul tău [] şi pre aproapele tău ca icircnsuţi pre tinerdquo

DO 53 bdquoau doară la fel faci tu icircnsuţirdquo DO 235 bdquomăriia-ta icircntre

prealuminatul neam al Băsărăbeştilor dintru carii s-au arătat domni

vrednici şi creştini icircnsuţi ai odrăslit ca o odraslă cu străluciri de aur şi

ai icircnflorit ca o floare cu bun mirosrdquo CVNTO 243 bdquoicircnsuşi Ioann ca

un rob slujaşterdquo DO 65 bdquoicircnsuş Dumnezeurdquo DO 109 170 bdquoicircnsuşi

arhiereulrdquo DO 117 bdquo[el] pune supt datorie cu cuvintele lui şi cu

rugăciunea lui pre soarele cel de taină al dreptăţii pre icircnsuş unul născut

fiiul lui Dumnezeurdquo DO 168 bdquoiar cel ce sudue pe preot pre icircnsuşi

Domnul nostru sudue şi necinsteacuteşterdquo DO 173 bdquoel icircnsuşi va cunoaşterdquo

AMAO 338 bdquoicircnsuşi Hristos la Marco cap 17 zicerdquo IcircBO 371

bdquoicircnsăşi preacurata stăpicircnă Maica lui Dumnezeurdquo DO 167 bdquone

omoricircm icircnşine pre noirdquo DO 33 bdquopicircricircndu-ne icircnşine pre noirdquo DO 36

bdquode vom iubi pre vecinii noştri ca icircnşine pre noirdquo DO 39 bdquonumai

pre noi icircnşine [] ne facem mai icircnţelepţi şi decicirct Dumnezeurdquo DO 80

75

Pronumele personal noi funcţionează ca apoziţie pe licircngă pronumele de

icircntărire icircnşine luicircnd icircn considerare punctuaţia stabilită de editor icircn cadrul

fragmentului

Morfologia 189

bdquone icircnşelăm noi icircnşinerdquo DO 95 bdquopentru ce nu clevetiţ icircnşivă pre voirdquo

DO 171

Icircn cadrul unor construcţii ample apariţia elementului emfatic la

mare distanţă de posibilul determinat face nesigură identificarea lui ca

pronume (deci fără un determinat) sau adjectiv pronominal de icircntărire

dislocat bdquoIar Dumnezeul cel mare şi icircnalt carele iaste icircnchinat de toate

făpturile izvorul preaicircnţelepciunii adicircncul cel neurmat al bunătăţii

icircntru adevărat şi adicircncimea cea nehotăricirctă a bunii icircndurări icircnsuşi ca un

stăpicircn şi iubitoriu de oameni să trimită darul Duhului Sficircnt pre cinstit şi

cel de Dumnezeu icircncununat cap al prealuminatului domnului şi al

nostru de obşte de mult bine făcătorrdquo DO 8

Cazurile de icircntrebuinţări incorecte cu dezacorduri icircn gen număr

şi persoană nu sicircnt frecvente bdquoicircnticircmplarea cea viitoare iaste nevăzută şi

icircnsăşi icircngerilor necunoscută pentru că numai la Dumnezeu toate sicircnt

cunoscuterdquo CPO 392 ndash dezacord provocat probabil de genul

substantivului care este centrul nominal al propoziţiei

II433 Valoare de pronume sau adjectiv pronominal de icircntărire

primeşte icircn unele contexte și termenul singur bdquoDintru carea noi

luminicircndu-ne pren dumnezăeștii și ai duhului propoveacutednici apostoli și

sicircnguri văzători a icircnfricoșatelor a Domnului taine [] am cunoascut

pre Tatăl nenăscutrdquo Postf 1693O 397 bdquoDintr-aceasta să naşte mare

cuviinţă ai vitejiii sufleteşti adeverinţa direptăţii plinirea icircnţelepciunii

precum zice singur icircnceacuteperea icircnţelepciunii frica lui Dumnezăurdquo Pred

1694 4v bdquoNu numai cicirct izbăveacuteşte de toată nevoia şi supărarea

sufletească şi trupească pre ceia ce să nevoiescu cu dicircnsa ce icircncă şi

priiateni cu sicircngur Dumnezău icirci facerdquo Pred 1694 3r-v

bdquosă nu facă

ucidere sau el singur sau puind pre altul sau icircndemnicircnd şi sfătuindrdquo

IcircPTPO 359 bdquoCare botez l-au arătat singur domnul Hristos poruncind

şi apostolilor să-1 săvicircrşasă precum scrie la Matheirdquo IcircBO 372 bdquocă el

singur ne-au arătat şi ne-au icircnvăţat aceacuteste tainirdquo DO 26 bdquocare

dragoste singur Hristos o adeverează la 22 capete ale lui Matheirdquo DO

48 bdquopăcatul cel dinticirci [] iaste macircndria careacute o au izvodit şi au născut

singur satana carele era icircnger şi să numiia Luceafăr pentru multa

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 190

lumină ce aveardquo DO 49 bdquobunătatea smereniei [] au făcut pre singur

Dumnezeu carele iaste făcătoriul Luceafărului [] de s-au pogoricirct pre

pămacircnt şi s-au făcut omrdquo DO 49 bdquocum ne icircnvaţă singur Hristosrdquo

DO 5276

bdquos-au blestemat ei singuri pre sine nici să mănicircnce nici să

beardquo DO 62 bdquoBucură-te drept aceacuteia că tu singură ai prorocit că te

vor ferici toate neamurilerdquo DO 132

II44 Pronumele reflexiv

II441 Ca icircn limba literară modernă Antim Ivireanul utilizează

pronumele reflexiv cu formă accentuată de acuzativ icircn două situaţii

a) pentru dublarea reflexivului clitic din componenţa verbului la

diateza reflexivă icircn structuri emfatice bdquoduce aceacutele 2 păsări ca să facă

preoţii jărtvă arăticircnd cu aceasta jărtva ceacuteia ce era să se facă pre sine

tatălui pentru noirdquo DO 31 bdquofieştecare om să iubeşte pre sine mai

vicircrtos decicirct toate lucrurilerdquo DO 53 bdquochemicircndu-se pre sine mai micrdquo

DO 61 bdquosă mărturisiia pre sine icircnticirci şi mai mare păcătosrdquo DO 61

bdquoCei ce să cunosc pre sine avuţ aceacuteia pot să dea daruri vreacutednice unui

76

Fragmentul mai amplu care ne permite să icircncadrăm termenul singur icircn clasa

adjectivelor pronominale de icircntărire este icircn manuscrisul copistului Efrem

(1722-1725) bdquoCă de am face cu acest mijloc bine vecinilor noştri cum au

făcut sfinţii şi cum ne icircnvaţă sfintele Scripturi sau mai vicircrtos să zic cum ne

icircnvaţă singur Hristos carele este icircnceputul şi sficircrşitul tuturor oare ce bine

socotiţ că am aveardquo Fragmentul analog din ms 524 C 1781 nu mai conține

determinantul numelui Hristos bdquoCă de am face cu acest mijloc bine vecinilor

noştri cum au făcut sfinţii şi cum ne icircnvaţă sfintele Scripturi sau mai vicircrtos

să zic cum ne icircnvaţă Hristos carele este icircnceputul şi sficircrşitul tuturor

oare ce bine socotiţ că am aveardquo Icircn prima versiune progresia spre climaxul

secvenţei discursive este redată prin cumul de procedee aticirct explicit prin

propoziţia incidentă [bdquosau mai vicircrtos să zicrdquo] cicirct şi implicit prin

determinantul emfatic singur (bdquoicircnsuşirdquo) deosebit de bogat sub raport

conotativ Icircn versiunea a doua omiterea lui singur lasă conotaţia ultimului

element din seria sfinţi ndash Scriptură ndash Hristos să se sprijine numai pe expresia

explicită simplifică discursul şi icircn consecinţă diminuează forţa

argumentaţiei

Morfologia 191

icircmpărat şi cei ce să cunosc pre sine icircnvăţaţ aceia pot să-i facă şi căzuta

laudărdquo DO 83 bdquopăzitu-s-au pre sine după putinţă curat şi

nevinovatrdquo DO 94 bdquosă fac pre sine cum că sicircnt sfinţi şi drepţirdquo DO

135 bdquofăcicircndu-se pre sine ascultătoriu picircnă la moarterdquo DO 152 bdquosă

cunoştea pre sine a fi şi mumă şi slujnicărdquo DO 198 bdquose face pre sine

robrdquo DO 219 bdquos-au dat pre sine-ş icircn micircinile lui Navuhodonosorrdquo

CVNTO 294 bdquopre sine să să facă vinovatrdquo IcircPTPO 356

b) după o prepoziţie icircn contexte icircn care poate fi icircnlocuit de

pronumele personal bdquoau tras la sine Hristos mulţimeardquo DO 4 bdquoau

gonit de la sine o moarte ca aceastardquo DO 11 bdquoicircncă şi de sine uiticircndu-ş

fiindrdquo DO 14 bdquoicircntru care nume Miriam [] icircnţeleacutegem cum că

cuprinde icircn sine trei lucrurirdquo DO 18 bdquol-au iubit [] ca icircnsuşi pre

sinerdquo DO 51 bdquodreptatea noastră icircnaintea lui Dumnezeu iaste ca cicircrpa

muierii ce are pre sinerdquo DO 96 bdquologodnica chiamă cătră sine pre

iubitul mirerdquo DO 113 bdquocicirct iaste de iubitor pre sine omulrdquo DO 115

bdquoau luat spre sine firea lui cea căzutărdquo DO 120 bdquoau luat Dumnezeu

spre sine firea omeneascărdquo DO 121 bdquoau greşit din slăbiciune avicircnd

pre sine truprdquo DO 122 bdquoPrecum un tată din ceşti pămicircnteşti fiind din

sine bune (sic) şi dreptrdquo DO 174 bdquosă se lepede de sinerdquo DO 206

bdquola sine adună florile bunătăţiirdquo CVNTO 242 bdquotrage la sine toate

materiilerdquo CVNTO 243 bdquotrage pre toţi cătră sinerdquo CVNTO 243 bdquoo

parte cuprinde icircn sine cicircte se cuvin a face cel ce să pocăiaşterdquo IcircPTPO

351 bdquocele 12 alcătuiri ce cuprinde icircn sine sficircntul Simvolrdquo IcircPTPO 358

Pronumele reflexiv sine apare cu rol emfatic şi pe licircngă reflexivul

clitic de persoana I bdquosă ne cunoaştem pre sinerdquo DO 104

Gravitatea situaţiei de comunicat impune icircn unele cazuri

cumulul de elemente cu rol emfatic Icircn fragmentul bdquoFost-au lătrat la

cea mai de pe urmă de cicircţva jidovi carii s-au blestemat ei singuri pre

sine nici să mănicircnce nici să bea pănă nu vor ucide pre Pavelrdquo (DO

62) pronumele clitic din structura verbului la diateza reflexivă (s-) este

bdquocuvicircntulrdquo cu rol denotativ icircn comunicare suficient pentru transmiterea

obiectivă a informaţiei Oratorul amplifică discursul creicircnd ad-hoc bdquoo

serie sinonimicărdquo ale cărei elemente trimit spre acelaşi referent extra-

lingvistic ei ndash singuri bdquoicircnşişirdquo ndash pre sine şi icircn felul acesta imprimă

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 192

situaţiei descrise caracterul de absurditate de gest icircmpotriva firii cu aticirct

mai condamnabil

II442 Apar icircn textele lui Antim şi construcţii cu forma accentuată

a pronumelui reflexiv icircn dativ icircnsă distribuţia lor este foarte redusă bdquonu-1

omoară ci-1 face şie-ş fiiu şi moştean icircn casa sardquo DO 109

II45 Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv

II451 Pentru a evoca icircn cadrul discursului cea de-a treia

instanţă discursivă icircn calitate de posesor (singular) al unui obiect

Antim Ivireanul utilizează icircn alternanţă posesivul77

său sa săi sale şi

pronumele personal lui ei Exemplele sicircnt numeroase pentru ambele

opţiuni lingvistice

a) posesiv său bdquoal săurdquo AMAO 335 338 bdquoaproapele săurdquo

DO 48 54 bdquoau urmat dascălului şi icircnvăţătorului săurdquo DO 51

bdquoduhovnicul săurdquo DO 101 bdquofăcătoriul său de binerdquo CPO 388

bdquoFiiul săurdquo DO 107 150 195 bdquofratele săurdquo IcircPTPO 358 bdquoicircnălţimea

lăcaşului săurdquo DO 22 bdquonorodul săurdquo DO 160 184 bdquopohtele

sufletului săurdquo DO 95 bdquoscăldarea nepreţuitului său sicircngerdquo DO 14

bdquosicircngele săurdquo DO 71 149 IcircBO 370 bdquovecinului săurdquo IcircPTPO 359

sa bdquoa sa bunătaterdquo DO 130 bdquoa sa creştinătaterdquo DO 89 bdquoa sa pildărdquo

DO 89 118 bdquofiinţa sardquo DO 112 bdquolucrarea sardquo DO 121 bdquolumina

sardquo DO 111 bdquomărirea sardquo DO 9 bdquomila sardquo DO 13 15 22

77

Din perspectiva celor mai noi abordări icircn gramatica limbii romacircne posesivul

ridică probleme de icircncadrare morfologică Astfel bdquoca trăsătură tipic

adjectivală posesivul a păstrat din latină acordul icircn gen număr şi caz cu

nominalul determinat [] Acordacircnd prioritate acestei trăsături posesivul

poate fi interpretat icircn toate ocurenţele ca adjectiv posesiv (sn) determinacircnd

un nominal direct (caietul meu) sau indirect prin intermediul elementului al

(un caiet al meu) sau determinacircnd un pronume semiindependent (Al meu a

dispărut)rdquo vezi GALR 2005 I p 236 icircn acelaşi timp icircnsă posesivul

manifestă şi trăsături pronominale ceea ce icircnseamnă că acesta bdquopoate fi

interpretat ca formă de genitiv a pronumelui personal (sn)rdquo vezi ibidem p

236-237

Morfologia 193

bdquoproniia sardquo DO 22 bdquoruda sardquo DO 24 bdquoroada sardquo DO 53 bdquovicircrsta

sardquo DO 136 bdquovoia sardquo DO 10 bdquovremea sardquo DO 53 bdquozidirea sardquo

DO 198 săi bdquoicircngerii săirdquo DO 8 120 bdquoucenicii săirdquo DO 9

bdquoucenicilor săirdquo DO 9 bdquovrăjmaşii săirdquo DO 109 sale bdquomicircinile

salerdquo DO 197 198 bdquoplata creştinătăţii salerdquo DO 88 bdquomaicii salerdquo

DO 198 222

b) pronume personal lui bdquodragostea luirdquo DO 10 bdquofeciorii luirdquo

DO 160 CVNTO 271 bdquofratele luirdquo DO 9 bdquolumina dumnezeirii luirdquo

DO 4 bdquomuiarea luirdquo IcircPTPO 359 bdquoobrazul luirdquo DO 10 bdquoochii luirdquo

DO 210 bdquoputeacuterea luirdquo DO 11 bdquosufletul luirdquo IcircPTPO 358 bdquovenirea

luirdquo DO 4 bdquovrăjmaşul luirdquo CVNTO 277 ei bdquoalsăurile eirdquo DO 130

bdquocinstea eirdquo DO 46 bdquoFiiului eirdquo DO 18 20 bdquonumele eirdquo DO 18

bdquopicircntecele eirdquo DO 42 46 bdquoprealuminatelor ei darurirdquo DO 16

bdquosufletul eirdquo DO 20 bdquotrupul eirdquo DO 20 116 bdquovorba eirdquo DO 24

Icircn general icircn scrierile din a doua parte a epocii vechi se remarcă

tendinţa de privilegiere a exprimării posesiei prin formele cores-

punzătoare ale pronumelui personal bdquodatorită clarităţii lor privind genul

posesoruluirdquo78

Icircn textele mitropolitului nu am remarcat icircnsă preferinţa

pentru una sau alta dintre construcţii ca urmare a nevoii de lămurire a

textului Icircn schimb Antim Ivireanul utilizează alternativ posesivul şi pro-

numele personal pentru a evita redundanţa şi pentru a asigura dinamismul

expresiei icircn mod special icircn discursul oratoric bdquoŞi mă rog bunătăţii lui şi

iubirii sale de oameni să-mi lumineze mintea ca să poci propovedui

cuvicircntul adevărului şi să-mi icircntărească inima icircntru frica lui ca să pociu

păstori cuvicircntătoarea turma lui cea aleasă careacute o au răscumpărat cu

preascump sicircngele său din micircna vrăjmaşuluirdquo DO 7 bdquolas să laude

alţii lucrurile lui ceacutele slăvite alţii să povestească cea preste firea

omenească bărbăţiia sufletului săurdquo DO 156 bdquoŞi acela ce nu face un

icircmpărat cu norodul său şi un tată cu feciorii lui fără de rugăciune

vltrgteţ să o facă Dumnezeu cu noi netreacutebnicii din voinţa sa fără de a

ne ruga luirdquo DO 160 etc

78

ILRL 1997 p 330 vezi şi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 99

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 194

De asemenea ambele tipuri de construcţii sicircnt folosite pentru

exprimarea aticirct a posesiei icircn legătură cu subiectul propoziţiei (de

exemplu bdquoDomnul nostru icircnvăţicircnd pre sfinţii lui ucenici le ziceardquo

Pred 1694 3r bdquoDe va vrea cineva din iubitorii de Hristos creştini []

ca să lase la sficircrşitul vieţii lui niscare banirdquo AMAO 344 ndash bdquodintru

care [bani nn] să ricircnduiască obrazul acela ce-i lasă să se facă vreun

feacutel de milostenie [] pentru micircntuirea sufletului săurdquo AMAO 344

bdquopicircnă nu vor aduce scrisoare fieştecarele de la stăpicircnul său IcircBO

381) cicirct şi atunci cicircnd relaţia de posesie vizează un alt element al

enunţului (de exemplu bdquofolosul sufletescu ce iau pravoslavnicii creştini

dintru ajutoriul eirdquo [al rugăciunii nn] Pred 1694 3v bdquopentru răutăţile

lui [ale lui Ioahaz nn] l-au luat faraon şi l-au dus la Eghipetrdquo

CVNTO 294 ndash bdquoalţii să povestească cea preste firea omenească

bărbăţiia sufletului săurdquo [a lui Dimitrie] DO 156 bdquoaşa cere şi

Dumnezeu de la creştini [] credinţi şi fapte bune [] de la

fieştecarele după putinţa sardquo [a fiecăruia nn] IcircBO 367)

II452 Substantivele care desemnează relaţiile de rudenie sicircnt

icircnsoţite aticirct de posesiv cicirct şi de pronumele personal cu preponderenţa

primei structuri bdquocumnată-sardquo CVNTO 315 bdquofie-sardquo CVNTO 261

300 bdquofiică-sardquo CVNTO 270 307 bdquofiiu-săurdquo CVNTO 255 bdquofiiu-

săurdquo CVNTO 252 bdquofrate-săurdquo CVNTO 248 311 bdquofrăţini-săurdquo

CVNTO 256 bdquomaică-sardquo DO 66 73 CVNTO 271 319 bdquomicircne-sardquo

CVNTO 264 bdquomumă-sardquo DO 123 CVNTO 280 311 IcircPTPO 358

bdquonepoată-sardquo CVNTO 305 bdquosoru-sardquo CVNTO 279 bdquotată-săurdquo

CVNTO 275 281 286 bdquotăticircne-săurdquo CVNTO 252 280 281 şi

bdquodicircndu-ş fata lui domnului perşilorrdquo CVNTO 255 bdquoIacov şi Ioann

fratele luirdquo DO 9 bdquole aduce trei marturi vrednici de crezut pre

Moisi pre Ilie şi pre Tatăl lui cel cerescrdquo DO 77 bdquomurind acolo şi

Thara tatăl luirdquo CVNTO 256 bdquopre fratele lui icircl urăşterdquo DO 25 54

bdquopre Ioann şi pre Iacov fratele luirdquo DO 74

II453 Icircn cazul icircn care posesorul este plural Antim Ivireanul

utilizează frecvent pronumele personal lor bdquocredinţa lorrdquo DO 24

Morfologia 195

bdquodascălul lorrdquo DO 9 bdquofaţa lorrdquo DO 15 bdquoinima lorrdquo DO 5 bdquolumina

lorrdquo DO 10 bdquomicircinile lorrdquo DO 5 bdquomoşiia lorrdquo DO 13 etc

Foarte rar am consemnat şi posesivul său cu referire la instanţa

discursivă la plural bdquoMulte şi alese lucruri trebuesc a le săvicircrşi

icircmpăraţii cei buni şi vrednici iar mai vicircrtos au datorie să păzească pre

norodul său de armele şi de stricăciunile vrăjmaşilorrdquo DO 184 Este o

normă arhaică concurată de cea cu lor icircncă din prima perioadă a scri-

sului literar romacircnesc şi care spre sficircrşitul epocii vechi devine foarte

rară79

Motivul schimbării este tot nevoia de claritate

II454 La fel ca icircn structura atributelor substantivale genitivale

al a ai ale este formant variabil şi icircn structura posesivului (bdquoun coleg

al meurdquo bdquoo idee a meardquo bdquoaceşti prieteni ai meirdquo bdquonişte poezii ale

mele80

) după norma variantei literare munteneşti

al bdquoăst fiu al săurdquo DO 198 bdquoşi fieştecare pre al său bărbat să-l

aibărdquo IcircBO 374 bdquoal nostru de obşte de mult bine făcător Io Costandin

Basarab voevodrdquo DO 8 bdquoacest lucru mare al vostrurdquo IcircBO 366

a bdquodupă a mea proastă socotealărdquo DO 18 bdquoaceastă puţinică a

mea cucernică scrisoarerdquo DO 232 bdquoEu (cutarele) cu a mea micircnă am

iscălit şi-am icircntărit această a mea diată şi cu a mea pecete am pecetluitrdquo

CPO 393 bdquopentru multa a noastră micircndrierdquo DO 104 bdquocu aciastă

scrisoare a noastrărdquo CPO 388 bdquocea deşartă viiaţă a voastrărdquo DO 7

ai bdquo100 de ani ai mieirdquo CVNTO 252 bdquoaceşti fraţi ai mieirdquo

AMAO 339 bdquoaceşti moştenitori ai mieirdquo CPO 392

ale bdquoaflări ale melerdquo DO 215 bdquoneputinţe şi nevoi ale noastrerdquo

DO 72

79

ILRL 1997 p 330 80

Interpretate ca adjective pronominale dezvoltate icircn tradiţia gramaticii

romacircneşti

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 196

II46 Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ

II461 Pronumele şi adjectivul demonstrativ de apropiere este

utilizat icircn textele lui Antim Ivireanul icircn conformitate cu norma literară

generală icircn epoca veche (cu formele etimologic compuse de origine

maramureşeană81

care au intrat şi icircn limba literară modernă ori cu cele

care prezintă encliza particulei -ş(i))

m sg N-Ac acesta ndash acest acesta C 1v bdquoacesta iaste lucrul cel

dinticircirdquo DO 3 bdquoacest ceasoslovrdquo C 1r bdquoacest Osie au fost icircmpăratrdquo

CVNTO 290 bdquoicircntr-acestaş chiprdquo AMAO 325 bdquoacestaşi

evanghelistrdquo CL 5r

f sg N-Ac aceasta ndash această bdquoicircn leagea veacuteche şi icircntr-această

noaordquo Pred 1694 2r bdquoaceasta [] au adunat mai multă folosinţărdquo şi

bdquopre această besearicească organărdquo Pred 1694 4v bdquosă trăieşti []

icircntr-această viaţărdquo Pred 1694 5r bdquoAceasta o am zis cicircnd m-am făcut

mitropolitrdquo DO 3 această C 1v bdquoaceastă stepănărdquo DO 6

m pl N-Ac aceştia ndash aceşti bdquoaceştia era din toţi părinţii legii

vechi mai ales şi mai marirdquo DO 11 bdquocopii aceştia să fie din cei ce

icircnvaţă cu mila beseacutericiirdquo AMAO 344 bdquodupă cum pohtesc oamenii

aceştirdquo DO 43 bdquoau cinstit pre aceşti 2 prorocirdquo DO 78 bdquoAceacutestia

voesc să facă aceşti moştenitori ai mieirdquo CPO 392

f pl N-Ac acestea ndash aceste bdquoau tras la sine Hristos mulţimea cu

unele ca aceacutesteardquo DO 4 bdquoaceacutesteacutea (sic) sicircnt temeacuteele creştinătăţiirdquo DO

23 bdquoaşa precepicircnd cuvintele aceacutesteardquo DO 104 bdquoaceacuteste bunătăţ ale

sufletuluirdquo DO 47 aceacutestia CL 6r

m sg G-D acestuia ndash acestui bdquope vremea acestuia să ade-

verează să fie murit Adamrdquo CVNTO 249 bdquosă suppue voinţa lor supt

voia acestuia unuia singurrdquo DO 151 bdquodragostea micircntuitorului

acestuiardquo DO 11 bdquocu setia acestui pahar să lucra micircntuirea sufle-

telorrdquo DO 13 bdquoumbra acestui soarerdquo DO 58 bdquoaducerea moaştelor

acestui sficircntrdquo CPO 388 bdquoicircn scaunul domniei acestuia de Dumnezeu

păzit pămicircntrdquo C 1715 2r

81

Ivănescu Problemele capitale p 319-320

Morfologia 197

m f pl G-D acestora ndash acestor bdquoIcircmpotriva acestora hiara are

pururea aceacuteiaş inimărdquo DO 219 bdquoŞapte faceri de bine icircmpotriva

acestorardquo IcircBO 377 bdquoticirclcul acestor cuvinterdquo DO 34 bdquoicircn urma

acestor icircmpăraţi n-au mai fost alt icircmpărat la Eghipet fără numai

Cleopatra careacute biruindu-să de Antonie s-au mutat icircmpărăţiia

Eghipetului la Romardquo CVNTO 307

Antim Ivireanul nu utilizează formele etimologic simple ăsta

asta ăştia astea ăstuia ăsteia ăstora deşi ele caracterizează şi icircn

epoca aceea graiurile munteneşti (pe licircngă cele din Banat şi Ardeal)

Reticenţa faţă de aceste forme nu este evidentă numai la cărturarul

muntean cele mai multe texte literare din epoca veche nu conţin acest

fapt de limbă şi chiar şi icircn documente (scrieri considerate neliterare)

pronumele sau adjectivul demonstrativ simplu este ocolit82

II462 Pentru pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ

de apropiere la femininul singular de G-D forma normală icircn epocă (pe

tot teritoriul romacircnesc poate cu excepţia Maramureşului zona icircn care a

fost elaborat Manuscrisul de la Ieud icircn care este atestată pentru prima

dată forma analogică cu [st] acestei83

) este cea etimologică cu [şt] şi

apare firesc şi la Antim Ivireanul84

aceştiia ndash aceştii bdquoscicircrbele robiei

cei vaviloneşti a lumii aceştiiardquo DO 7 bdquofierbinţeala dragostei

aceştiiardquo DO 9 bdquoarătarea aceştii faceri de binerdquo DO 107 bdquomărirea

aceştii icircnfricoşate icircnfrumuseţărirdquo DO 150

82

Gheţie BD p 162 83

C Fracircncu Din istoria demonstrativelor romacircneşti p 37 84

Forma aceacutesteia din textul din DO 113 reprezintă o grafie greşită a

demonstrativului feminin plural icircn N-Ac bdquoDe aici lesne iaste a icircnţeleacutege ce

pohteacuteşte de la noi pricina aceştii sfinte vremi pohteacuteşte nevoinţa sfintelor

rugăciuni laude dumnezeeşti mulţemite pentru binele ce am luat de la

Dumnezeu icircmpărţirea milosteniei posturi icircmpreunare adeacutese cu preasfintele

taine curăţeniia sufletului carele aceacutesteia toate gătesc sălaş icircntru inimile

noastre spre venirea Domnului şi ne icircndeamnă spre faceri de binerdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 198

Din graiurile nordice prin intermediul unor scriitori ardeleni şi

moldoveni forma analogică85

a intrat icircn limba literară mai icircnticirci icircn Ţara

Romacircnească (graţie concepţiei lui Ion Heliade Rădulescu) şi mai ticircrziu

icircn Moldova şi Transilvania Procesul generalizării formei analogice este

considerat icircncheiat pe la mijlocul secolului al XIX-lea icircn toate

provinciile fapt susţinut de prevederile gramaticilor romacircneşti de după

185086

II463 Pronumele şi adjectivul demonstrativ de depărtare este

utilizat de către Antim Ivireanul cu formele etimologic compuse

m sg N-Ac acela ndash acel bdquoFericit dară adevărat iaste acela

carelerdquo Pred 1694 2v bdquocel ce are dragoste cătră aproapele său şi-i

pohteacuteşte binele acela face toate poruncile lui Dumnezeurdquo DO 54 bdquocu

gicircnd ca acelardquo DO 39 bdquogreul acelardquo DO 28 bdquoacel vestitorrdquo

CVNTO 278 bdquonoi am hotăricirct acel venit al casei să fie al săracilorrdquo

AMAO 329

f sg N-Ac aceea ndash acea bdquoAceasta este Raav curva aceacuteia careacute

au scăpat din pierzarea Ierihonuluirdquo CVNTO 271 bdquobeseacuterica aceacuteia era

icircnchipuirea ceriuluirdquo DO 42 bdquova rămicircnea picircnă icircn sficircrşit icircntru aceea

predeapsă (sic)rdquo CPO 389 bdquoacea puţină vreacutemerdquo DO 13

m pl N-Ac aceia ndash acei bdquocei ce să cunosc pre sine icircnvăţaţ

aceia pot să-i facă şi căzuta laudărdquo DO 83 bdquoce doriia sfinţii aceia

părinţi noi avemrdquo DO 112 bdquoi să socotesc lui şi acei ani icircn canonrdquo

DO 237 bdquopetrecicircndu-să acei icircmpăraţi s-au rădicat chivernisitori

Ricircmului ipaţrdquo CVNTO 315

f pl N-Ac acelea ndash acele bdquoŞi carele dintr-aceacutelea icircţ va da

icircndemicircnă fă că aceacuteia iaste milostenierdquo DO 103 bdquosufletele aceacuteliardquo

DO 12 bdquoaceacutelea stihiirdquo DO 68

m sg G-D aceluia ndash acelui bdquoAcela adevărat nu iaste preot ci

iaste singur Iuda şi vicircnzător lui Hristos şi nu i să va erta nici popei nici

85

Vezi explicaţia apariţiei acestei forme la C Fracircncu Din istoria

demonstrativelor romacircneşti p 45-49 86

Ibidem p 44

Morfologia 199

aceluiardquo DO 55 bdquocu darul aceluia vei biruirdquo DO 86 bdquoomului

aceluia nu-i iartă Dumnezeu lesne păcatulrdquo DO 122 bdquorămicircnem şi noi

părtaş 5 acelui păcatrdquo DO 124

m f pl G-D acelora ndash acelor bdquosă plătească preţul acelorardquo

AMAO 337 bdquoistoriile vremilor acelorardquo CVNTO 250 bdquostăpicircnii

acelor ţiganirdquo IcircBO 381

Formele din seria etimologic simplă (ăla aia ăia alea) obiş-

nuite icircn vorbirea din Ţara Romacircnească nu apar icircn textele mitropolitului

muntean

II464 Ca şi icircn cazul demonstrativelor de apropiere pentru

genitivul şi dativul pronumelui demonstrativ de depărtare la feminin

singular se utilizează conform normei generale forma etimologică

aceiia ndash aceii bdquotaina aceasta [] iaste ca un aravon aceii măriri ai

icircmpărăţiei ceriuluirdquo DO 78 bdquosocoteala aceii osicircnderdquo DO 224

bdquopomenirea micircntuirii aceiiardquo CVNTO 306

II465 Potrivit normei literare sudice icircn textele lui Antim

Ivireanul pronumele demonstrativ semiindependent87

are forme variabile

după gen şi număr al a ai ale după cum urmează

al bdquosuspină vecinul pentru căci icirci ţine al său şi nu ascultărdquo DO

143 bdquoIară de vei vrea să faci şi anul luminii icircntocma cu al soareluirdquo

CVNTO 251 bdquoiaste volnic pre al săurdquo DO 228 bdquode va vrea el să

lase al său de bunăvoia lui caseirdquo AMAO 335 bdquosă aibă voie să facă

cu al său ce va vreardquo AMAO 338 bdquosă lase la Mitropolie dintre al

săurdquo AMAO 338 bdquounul iaste chiar al nostru carele-l facem noi

icircnşine iar altul iaste păcatul cel striinrdquo DO 124

a bdquoşi nu numai singură mărirea lui Hristos veseliia ochii uce-

nicilor ce şi a lui Moisi şi a lui Ilierdquo DO 11

87

Icircn GALR 2005 I 234-236 247-248

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 200

ai bdquosă vă icircntărească şi pe dumneavoastră de la mic picircnă la mare

icircmpreună cu toţi ai dumneavoastrărdquo DO 8 bdquoŞi icircntorcicircndu-să icircndată la

ai lui au plecat asupra vrăjmaşilorrdquo CVNTO 270

ale bdquocareacute legiuiaşte ale vieţii şi arată ale politiciirdquo Pred 1694

4r bdquocuvintele aceacutestea sicircnt ale

88 sfintei Evangheliirdquo DO 9 legicircnd cu

funii pre moaviteacuteni pre idumei şi pre filistiimi i-au aruncat icircn ocne de

sare şi ce-au fost ale lor le-au icircmpărţit la ai lui CVNTO 279 bdquosă

amestecă icircntru ale noastrerdquo DO 28

Foarte rar pronumele semiindependent apare cu forma nordică in-

variabilă a bdquocu cinstit sicircnge ca a unui mielrdquo DO 7 bdquocapetele şerpilor

adecă a dracilorrdquo DO 68

II466 Pronumele demonstrativ semiindependent89

feminin cea

are la genitiv-dativ forma etimologică cei (ceii) (lt lat ecce + illaei)

singura cunoscută icircn epoca veche bdquoicircmpăratul tău vine la tine blicircnd şi

şezicircnd pre asin şi pre micircnz fiiul cei de supt jugrdquo DO 106 (şi DO 183)

II467 Morfemul celcea este folosit frecvent cu rol emfatic şi

de individualizare bdquomă arătu şi eu [] cătră cei meşteri şi iscusiţi şi

icircnţelepţi şi nevoitori tipografirdquo Posft 1693O 397 bdquoicircnţelepciunea cea

ce şade icircntr-un scaun cu Dumnezăurdquo şi bdquocei 3 prunci au stinsu putearea

foculuirdquo Pred 1694 2v bdquode ceacutele viitoare năpăşti să micircntuiaşterdquo Pred

1694 3r bdquocunoscicircnd cea preste măsură puteacutere a sfintei rugăciunirdquo

Pred 1694 3v bdquoproroceacuteşte ceale fiitoarerdquo şi bdquoarmă icircnfricoşărilor celor

de noapterdquo Pred 1694 4r bdquoviaţa cea cereascărdquo Pred 1694 4

v bdquocea

din tot sufletul şi den toată inima a mea voie şi osicircrdierdquo Pred 1694 5r

bdquoToată zidirea [] cicirctă s-au făcut de cea adicircncă a lui Dumnezău

icircnţelepciunerdquo Ded 1694O 398 etc

88

Icircn structuri de acest tip valoarea morfologică a lui al a ai ale este

interpretabilă pronume semiindependent substitut al nominalului elidat sau

element relaţional vezi GALR 2005 I p 235-236 89

GALR 2005 I p 245-246

Morfologia 201

II47 Pronumele de cuantificare

Din categoria pronumelor cu statut de cuantificatori adică a pro-

numelor bdquocare exprimă raportul parte ndash icircntregrdquo90

fac parte două tipuri

pronominale pronumele nehotăricirct şi pronumele negativ

II471 Pronumele şi adjectivul pronominal nehotăricirct

II4711 Pronumele nehotăricirct cineva este normă icircn textele lui

Antim Ivireanul după norma literară sudică din a doua perioadă a

epocii vechi bdquoPătimeacuteşte cineva rău să să roage Petreacutece cineva bine să

cicircnterdquo Pred 1694 4r bdquocineva să scrie vricircnd să răspunză pentru

adevărulrdquo CL 2r vezi și CVNTO 267 276 DO 11 23 24 25 26

31 33 38 39 43 54 etc AMAO 328 330 331 336 etc

Alături de forma literară icircn Muntenia icircn secolul al XVII-lea

apare şi forma veche al cărei teritoriu de icircntrebuinţare literară tindea să

se restricircngă spre nord neştine (lt lat nescio quem) bdquocu ce gură va putea

neştine să grăiascărdquo DO 11 bdquonu iaste cu putinţă nu zic să socotească

ce nici cu mintea să gicircndească neştinerdquo DO 19 bdquonu iaste cu putinţă a

trăi neştine pre pămicircnt fără de hranărdquo DO 23 bdquoDe mă iubeşte neştine

cuvicircntul mieu va păzirdquo DO 25 bdquoicircnticirci iaste să crează neştine icircn

Dumnezeurdquo DO 25 bdquomai rea moarte decicirct a fi neştine prin păcat

despărţit de Dumnezeu nu iaste altardquo DO 35 bdquode ar face neştine toate

bunătăţile lumii şi smerenie să nu aibă toate-s pierduterdquo DO 48 bdquoDe

nu să va naşte neştine din apă şi din duhrdquo DO 90 Fără să integrăm

cuvicircntul icircn fragmentele icircn care este folosit precizăm că pronumele

nehotăricirct neştine mai apare icircn didahii la DO 92 99 113 123 135

209 222 (de două ori) 224 Icircn alte texte am consemnat cuvicircntul icircn bdquoDe

s-ar icircnticircmpla să-m zică neştinerdquo CL 3r bdquoa face neştine fapte vreacutednice

ale pocăinţiirdquo IcircPTPO 356 icircntr-un citat icircn IcircBO 362 bdquoDe nu să va

naşte neştine din apă şi din duh nu va putea să icircntre icircntru icircmpărăţia lui

Dumnezeurdquo bdquode va lăsa neştine vreo milărdquo AMAO 326 372

90

GALR 2005 I p 253

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 202

La Antim Ivireanul cineva şi neştine formează o serie sinonimică

icircndreptăţită icircn conştiinţa lingvistică a cărturarului de alternanţa lor icircn

unele texte religioase şi ale cronicarilor Biblia de la Bucureşti fiind un

bun exemplu pentru acest fapt91

Uzul obişnuit al vremii impunea icircnsă

varianta cineva fapt dovedit de ocurenţele exclusive ale acesteia icircn ms

4389 versiunea muntenească manuscrisă a textului biblic

II4712 Paradigma pronumelui nehotăricirct este completată de

formele pronominale şi ale adjectivului pronominal fieştecare CL 13v

DO 18 23 24 53 58 89 97 101 105 etc fieştecarele 8 14 35 45

90 115 etc fieştecăruia CVNTO 241 şi de pronumele fieştecine

CL 18v DO 73 98 124 196 226 231

Nu am icircnregistrat forma literară astăzi fiecare De asemenea

Antim Ivireanul nu utilizează nici pronumele careşi şi cineşi

(bdquofiecarerdquo) cicircndva literare dar care mai erau utilizate icircn vremea sa cu o

oarecare consecvenţă icircn Moldova

II4713 Formele mai vechi ale pronumelui nehotăricirct vericine şi

formele verice vericare şi vericicirct cu utilizare pronominală şi

adjectivală au o frecvenţă icircnsemnată

vericine CPO 389

verice DO 23 28 33 48 61 189 AMAO 345 IcircPTPO 355

IcircBO 376 378 379 380 381 CPO 392 393 veri ce AMAO 334

336 343 344 345 IcircBO 377 verce DO 80 ver ce DO 132

vericare IcircBO 379 CPO 389 vericarele CPO 391 vericari

IcircBO 381

vericicircte IcircPTPO 354

Cicircnd structura sintactică icircn care apare pronumele sau adjectivul

nehotăricirct se realizează cu o prepoziţie aceasta apare icircntre elementele

componente ale unităţii pronominale punicircndu-i icircn evidenţă forma

91

Vezi Indicele de cuvinte pentru Facerea Ieşirea etc vezi şi Arvinte

STLFAC p 76 idem STLEX p 21 etc Iacob Limbajul biblic

romacircnesc II p 106

Morfologia 203

internă şi demonstricircnd (ca şi icircn cazul compuselor cu ori din alte texte

vechi) că bdquoelementele constitutive nu icircşi pierduseră definitiv autonomia

lexicală şi gramaticalărdquo92

[ver(i) (lt lat velis (ind prez pers a II-a a

verbului volere)93

+ pronume] bdquoicircndată să tămăduia ver de ce boală ar

fi fostrdquo DO 24 bdquosă ne ferim veri cu ce mijloc am putea de păcaterdquo

DO 101 bdquoveri cu ce mijloc voiu eşirdquo DO 233 bdquoveri cu ce mijloc ar

puteardquo AMAO 338 bdquoveri cu ce mijloc s-ar puteardquo IcircBO 382 veri cu

ce alt mijloc CVNTO 242) bdquocei ce vor milui această beseacuterică [] au

veri cu ce feacutel de milărdquo AMAO 335 bdquoicircndată să tămăduia ver de ce

boală ar fi fostrdquo DO 24 bdquosă se micircntuiască veri de ce nevoerdquo IcircBO

376 bdquoDin cicircţi bani să vor lua veri de pe ce venit al beseacutereciirdquo

AMAO 340 bdquopentru ca să nu stea banii fără spor veri din care răfet

sau breaslă vor vrea să ia cu dobicircndă [] să se dea cu zapisrdquo AMAO

344 bdquoceacutelialalte să le vicircnză neapărat veri din ce ar fi şi ar aveardquo CPO

389 bdquoacea scrisoare să o ţineţi foarte cu seamă bună la voi veri la

carele s-ar icircnticircmplardquo IcircBO 381 bdquoSă nu ne trufim icircntru inimile noastre

veri pentru ce bine am facerdquo DO 72

Formele cu ori- sicircnt puţine icircn textele lui Antim Ivireanul bdquoorice

vei facerdquo DO 236 bdquooricare din moştenitorii mieirdquo CPO 392 bdquotot

oricarele va chiema numele Domnului să va micircntuirdquo DO 178

Remarcăm icircn ultimul exemplu combinarea (bizară) a doi cuantificatori

universali tot şi oricarele procedeu ce are ca afect sublinierea ideii de

aplicare universală a principiului biblic (bdquoTot omulFiecare omToţi

(cei) care vavor chema numele Domnuluirdquo)

II4714 Pronumele şi adjectivele pronominale compuse cu

oare (lt lat volet) de tipul oarecine oarece oarecare sicircnt de

asemenea icircn număr mare

oarecine bdquoacest Antipatru picircricircndu-1 oarecine cătră icircmpăratulrdquo

CVNTO 317

92

Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 828 93

Cf Ivănescu ILR 2000 p 241 Philippide Originea romicircnilor II p 40

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 204

oarece bdquoCă icircnălţimea feacuteţelor icircnălţat lucru oarece icircntreba şi

veseliia măririi veacutesel oarece şi frumos lucru poftiiardquo DO 12 bdquooarece

dulceaţărdquo DO 38

oarecare (şi cu forme variabile) bdquooarecare zilerdquo DO 3 bdquoo

bucurie oarecareacuterdquo DO 10 bdquooarecare omrdquo DO 58 bdquooarecare

icircntinăciunirdquo DO 59 bdquoaltă oarecare zidirerdquo DO 61 (icircntr-un citat)

bdquooarecare lucrurdquo DO 107 bdquooarecare podoabărdquo DO 175 bdquode ar fi

icircnceput puţin oarece cutremurulrdquo DO 177 bdquovreo soţie oarecarerdquo

DO 187 bdquooarecare darurirdquo CVNTO 242 bdquooarecare ajutoriurdquo

AMAO 327 bdquooarecare spurcate gurirdquo IcircPTPO 352 bdquoalte oarecare

cuvinterdquo IcircPTPO 375 bdquoalte oarecare mojiceşti icircnvăţăturirdquo IcircPTPO

361 bdquoo frumuseacuteţe oarecareacuterdquo DO 10 bdquoaltă slavă oareacutecarea mai

marerdquo DO 107 bdquoVedeţ dară ce soţii aleacutese are şi cum să aseamănă icircn

oarecarelerdquo DO 77 bdquoun om oarecarelerdquo DO 128 bdquoun preot

oarecarelerdquo DO 168 bdquooarecari despărţelirdquo şi bdquooarecari seacutemnerdquo DO

141 bdquoaducicircnd oarecarii o scrisoarerdquo DO 171

Antim Ivireanul nu foloseşte variantele v(o)arecine v(o)arece

v(o)arecare rare de altfel icircn general icircn secolul al XVII-lea

II4715 Termenul cutare (lt lat eccum talis) este utilizat

frecvent ca marcă a discursului icircn stilul administrativ icircn Izvodul dieţii

CPO 392 şi 393 bdquoeu (cutarele) feciorul (cutăruia din cutare loc) am

socotitrdquo bdquosă-şi ia soţia mea cea după leacutege (cutarea) zeacutestrelerdquo bdquosă

plătească datoriile ce sicircnt dator (cutăruia şi cutăruia cu zapise ori fără

zapise)rdquo bdquofiii şi moştenitorii miei cei adevăraţi (cutare cutare şi

cutare) să icircmpartă toată aveacuteria meardquo bdquo(cutare) să-şi ia partea lui iată ce

şi iată ce Şi (cutarele) iată ce şi iată ce Şi (cutarele) iată ce şi iată cerdquo

bdquoert pe credincios robul meu (cutarele) din robie şi pe credincioasa

roaba mea (cutarea)rdquo bdquodăruesc (cutăruia)rdquo bdquomicircna mea au scris

icircnaintea acestor mărturii vrednice de credinţă carii s-au aflat de faţă

(cutare cutare cutare cutare cutare cutare cutare)rdquo bdquoeu (cutarele)rdquo

bdquoeu (cutarele)rdquo bdquoFăcutu-se-au această foiţă de zeacutestre ce s-au dat fiicei

noastre (cutăriia)rdquo CPO 394

Morfologia 205

Icircn indicaţiile tipiconale de slujbă este de asemenea folosit bdquoŞi

aşa zic şi eu [] cătră dumneata (cutarele) şi cătră ceacutelialalte rudeniirdquo

DO 188 (cf DO 193) bdquofericit fratele (cutarele) ce au muritrdquo DO

223 225 bdquofratele nostru (cutarele) s-au dezbrăcatrdquo DO 225 bdquosă se

pomenească la toate slujbele cu glas mare icircntr-acesta chip (Icircncă ne

rugăm pentru [] lăsarea păcatelor robilor lui Dumnezeu cutare şi

cutare [])rdquo AMAO 342

II4716 Pronumele şi adjectivele pronominale nehotăricircte de

tipul unul altul au icircn general forma articulată după norma literară

generală icircn epoca veche bdquoau tras la sine Hristos mulţimea cu unele ca

acesteardquo DO 4 bdquode la mine va să vă ceară pre toţ iar nu de la alţiirdquo

DO 28 bdquocu une cuvinte chiamă pre unul şi cu altele pre altulrdquo CL 8v

Rar apare şi forma nearticulată ca icircn exemplul din CL 8v bdquocu

une cuvinte chiamărdquo Icircn prima perioadă a epocii vechi asemenea forme

se icircnticirclniseră ceva mai frecvent icircnsă au fost icircntotdeauna inferioare din

punct de vedere numeric celor articulate Icircn vremea lui Antim Ivireanul

ele se icircnticirclnesc mai ales icircn textele moldoveneşti dar nici acolo nu cons-

tituie norma dominantă94

Au totuşi o rezistenţă deosebită icircn această arie

culturală icircntrucicirct apar şi după 180095

II472 Pronumele şi adjectivul pronominal negativ

Norma literară muntenească a vremii impunea utilizarea

pronumelui negativ nimeni cu această formă ori cu elementul deictic

adverbial -a iar aceasta este şi cea mai frecventă formă din textele lui

Antim Ivireanul

nimeni IcircBO 379 380 CPO 389 394 DO 28 29 30 35 38

43 47 69 103 125 128 161 162 165 168 172 181 192 193 200

204 205 206

94

ILRL 1997 p 129 331 95

Vezi Doina Marta Bejan op cit p 70

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 206

nimeneacute CL 3v DO 4 20 41 42 80 90 104 145 205 206

207 227 228 229 CVNTO 265 AMAO 334 339 IcircPTPO 356

IcircBO 382 CPO 390

Pe licircngă formele de mai sus am notat şi forma nimeacute CL 1r

atestată icircn epoca veche icircn documente din toate regiunile ţării inclusiv

din Ţara Romacircnească dar cu precădere icircn Moldova (unele zone) icircn

Banat-Hunedoara şi icircn Oltenia96

Icircntr-un caz apariţia uneia sau a alteia dintre forme este discu-

tabilă Icircn cuprinsul didahiilor editorul Gabriel Ştrempel este indecis cu

privire la forma utilizată de către mitropolit icircn originalul astăzi pierdut

Avicircnd ca text de bază copia din 1722-1725 a grămăticului Efrem

realizatorul ediţiei din 1962 notează icircn Cuvicircnt de icircnvăţătură la

dumineca lăsatului secului de bricircnză p 170 r 21 bdquocă nu s-au făcut

nimea icircnvăţatrdquo iar la subsolul paginii dă forma din copiile ulterioare

nimeni ms 549 B şi ms 524 C Icircn schimb icircn ediţia din 1972 care are

la bază tot manuscrisul lui Efrem97

apare pronumele literar nimeni

după copiile ticircrzii la subsol este trecută icircnsă şi varianta nime98

Probabil

că realizatorul ediţiei din 1972 a considerat imposibilă apariţia formei

nimea proprie mai degrabă zonelor nordice icircn limba mitropolitului

muntean a considerat-o o intervenţie a copistului Efrem şi a icircnlocuit-o

cu termenul muntenesc de drept literar validat de copiştii din secolul al

XVIII-lea Pronumele nimea din discursul oral al lui Antim nu ar fi icircnsă

unica apariţie icircn textele care au legătură cu mitropolitul căci şi icircn Carte

sau lumină există această formă Nu avem date certe care să-l indice

pe traducătorul (e posibil ca acesta să fi fost Antim Ivireanul icircnsuşi) sau

pe diortositorul acelui text deci pe cel care a introdus termenul dar

tipograful este bdquosmeritul icircntru ieromonahi Anthim Ivireanulrdquo (CL ftl)

care a păstrat forma la tipar Acest lucru coroborat cu faptul că după

informaţia lui Ion Gheţie şi Al Mareş nimea era utilizat şi icircn Oltenia şi

Muntenia ne icircndreptăţeşte să credem că Antim cunoştea forma deşi

96

Gheţie ndash Mareş Graiurile p 240 97

Vezi Gabriel Ştrempel Notă asupra ediţieiO LXI 98

Vezi DO 101 r 23

Morfologia 207

aceasta nu făcea parte din obișnuința sa lingvistică şi că icircn originalul

predicilor sale a utilizat accidental varianta nimea icircn locul asupra

căruia Gabriel Ştrempel a revenit icircn realizarea ediţiei din 1972

Precizăm aici că pronumele negativ apare icircn exprimarea cărtu-

rarului muntean icircn construcţii cu dublă negaţie Icircn secolul al XVII-lea

aceasta este norma respectată de cele mai multe texte literare romacircneşti

bisericeşti şi laice99

Totuşi icircn vremea lui Antim Ivireanul mai sicircnt con-

semnate structuri cu negaţie simplă explicabile prin prisma calităţii

textului de traducere sau scriere originală şi de asemenea din pers-

pectiva autorului lor Icircn textele bisericeşti100

icircn general lipsa cumulului

de negaţii este reflexul situaţiei impuse icircn limba primelor traduceri

cultice din slavonă limbă icircn care existau bdquoşi asemenea construcţii (pe

licircngă cele cu dublă negaţie) şi care sicircnt de cele mai multe ori calcuri

după greacărdquo101

Icircn texte laice102

precum cele ale lui Constantin

99

ILRL 1997 p 374 100

Vezi de exemplu bdquonimeni cu noi iasterdquo MLD I3144 bdquoştiind pentr-icircnsul

nemicărdquo MLD I3923 101

I Rizescu Cu privire la dubla negaţie icircn limba romacircnă icircn SCL XIV (1963)

nr 4 p 477 Densusianu ILR II p 254 cf Georgeta Ciompec Observaţii

asupra exprimării negaţiei icircn limba romacircnă din secolele al XVI-lea ndash al

XVIII-lea icircn SCL XX (1969) nr 2 p 203 care consideră că bdquoaceastă

modalitate de a exprima negaţia a fost moştenită din latină şi că textul slavon

a contribuit doar la laquofixarearaquo ei icircn anumite cazuri fără a-i fi model

exclusivrdquo 102

De pildă bdquonici cum nici de nici o parte ajutor iaste nici ştiinţă de la alţii

sau pomenire măcară să aflărdquo CM I3 bdquonici o ţară nici un pămicircnt au putut

sta icircmpotriva lorrdquo CM I12 bdquoCă nici un rod osebit de oameni icircn veacuteci poate

rămicircnea icircn lume nici feliurile limbilor icircn mii de ani tot aceacutelea neschimbate şi

nemutate pot sta Că nimic supt soare iaste stătătoriu ci toate cicircte sicircnt icircn

curgere şi icircn mutări sicircnt zidite de veacutecinica lui Dumnezeu icircnţelepciune şi

puteacutererdquo CM I53-54 bdquoca cum nici ar fi fostrdquo CM I75 bdquonimica inimii ş-au

izbicircnditrdquo CM II57 bdquonimini den cicircţi auziia a să milostivi spre dicircnşii erardquo

CM II59 bdquonimini den creştini poate zicerdquo CM II59

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 208

Cantacuzino şi Radu Greceanu negaţia simplă este de provenienţă la-

tină şi ceea ce este posibil pentru Constantin Cantacuzino italiană103

La mitropolitul muntean de regulă nimeni este icircnsoţit de

aspectul negativ al verbului bdquonimeni să nu socoteascărdquo DO 28 bdquode

n-au fost nimeni să vă icircnveţerdquo DO 28 bdquonu va putea nimeni să auză

nimic de folosrdquo DO 29 bdquoAcest sicriiu pre nimeni nu uraşte pre

nimeni nu goneacuteşte de nimeni nu să scicircrbeacuteşte nici să fereşte a duce

ceacutele micircntuitoare şi pre nimeni nu face părtaş stricăciuniirdquo DO 30

bdquonimeni să nu-1 stricerdquo DO 35 bdquonu s-au făcut nimeni ucenic bună-

tăţilor din cei ce s-au icircndestulat icircn micircncărirdquo DO 38 bdquoa face rău

n-avem icircndemnător pre nimenirdquo DO 38 bdquonimeni nu micircnca cu elrdquo

DO 43 bdquonu s-au udat nimenirdquo DO 69 bdquonu s-au făcut nimeni

icircnvăţat sau icircnţelept din cei ce s-au răsfăţat icircn micircncărirdquo DO 101 etc

bdquosă nu ia nimenea nimic din prada Ierihonuluirdquo CVNTO 265 bdquode

nu va avea pre nimeneardquo AMAO 334 bdquosă nu icircndrăznească nimenea

din dumnealor să stricerdquo AMAO 339 bdquofărrsquo de voia duhovnicului lui

să nu cuteze nimenea să să cuminecerdquo IcircPTPO 356 bdquonimeni din voi

din preoţi să nu icircndrăzniţi a despărţi bărbat de muiarerdquo IcircBO 379 bdquoŞi

mai icircn scurt preot străin nimeni nicidecum să nu-1 priimească fără

de cartea noastrărdquo IcircBO 380 bdquonimenea din voi să nu icircndrăznească să

facă beseacuterică undeva picircnă nu veţi lua blagoslovenie de la arhiereul

loculuirdquo IcircBO 382 bdquoicircntr-alt chip nu să va putea hirotoni nimenirdquo

CPO 389 bdquosă nu afle nimenea pricină să zică că au pierdut-ordquo CPO

390 bdquodupă preoţie cicircţi copii va face să nu mai fie volnic nimeni să-i

rumacircnească că sicircnt slobozirdquo CPO 394

II48 Pronumele relativ

II481 Pronumele relativ care apare aticirct cu forme articulate la

nominativ şi acuzativ oglindind norma textelor literare din secolul al

XVI-lea şi al XVII-lea cicirct şi cu forma invariabilă

103

Mioara Avram Particularităţi sintactice neromacircneşti icircn diferite momente ale

evoluţiei limbii romacircne literare icircn SCL XXVI (1975) nr 5 p 460

Morfologia 209

m sg carele bdquoDavid icircmpărat şi prorocul carele şi nici să află

den multe feacuteliuri de nevoi şi supărări s-au izbăvitrdquo Pred 1694 2v

bdquoFericit [hellip] iaste acela carele de pururi se icircndeletniceacuteşte cu sfintele

scripturirdquo Pred 1694 2v-3

r bdquoDomnul şi micircntuitoriul lor de carele mult

prorociserdquo DO 11 bdquoau sădit lemnul acela la mormicircntul lui Adam

despre cap carele s-au făcut copaci marerdquo CVNTO 246 bdquofeciorul lui

Mathusala carele era al şaptelea după Adamrdquo CVNTO 248 bdquoCade-să

a şti că anul iaste icircn doao feliuri iaste anul soarelui carele icircn 12 luni icircşi

face călătoriia sa şi acestui an urmăm noi ltşigt iaste şi anul lunii carele

cu 12 icircncunjurături ale ei icircşi vine la locul săurdquo CVNTO 251

bdquoegumenul carele va fi după vremirdquo AMAO 344 bdquocarele eşti fiiul ce

ale al beseareciirdquo C 1r etc dar care bdquopre care cuvicircntrdquo CL 36

r

bdquoDomnul Iisus de care ei mult doriiardquo DO 11 bdquoStăpicircnul Ţării

Rumacircneşti mulţi ani să aibă Care la sine adună florile bunătăţiirdquo

CVNTO 242 bdquoau micircntuit pre cei trei coconi din cuptiorul care-i

aruncase Navuhodonosorrdquo CVNTO 297 bdquopre lemnul care să gătiserdquo

CVNTO 305 bdquolocul acela icircntru care era caselerdquo CVNTO 316

bdquopreotul care nu va face aceacutele liturghiirdquo AMAO 331 bdquoAcest

Ceasoslov [] care iaste ricircnduiala slujbeirdquo C 1715 1r

f sg carea bdquotipografia careacute cu cheltuiala prealuminatului

domnu [hellip] s-au făcutrdquo Pred 1694 3v bdquopsaltire [hellip] careacute iaste vicircrfu

şi temeiu a toată cicircntarea şi rugăciunea careacute proroceacuteşte ceacutele fiitoare şi

pomeneacuteşte istoriile careacute legiuiaşte ale vieţiirdquo Pred 1694 3v-4

r

bdquopricina pentru careacute le pohteacuteşte aceacutesteardquo CL 3v bdquomulţemita cea

adevărată careacute care să face din inima cea călduroasărdquo CVNTO 242

bdquoMariamna fata lui Ircanos prin careacute au luat şi icircmpărăţiiardquo CVNTO

317 bdquosă se dea unii feacutete sărace carea va vrea să se măriterdquo AMAO 332

bdquofiind beseacuterica de lemn icircn carea să prăznuiardquo AMAO 333 bdquohrana cea

preste fire a sufletului carea iaste cuvicircntulrdquo IcircBO 369 dar care bdquosă-i ia

preotul acela la care beseacuterică se va icircngropa acel săracrdquo AMAO 331 bdquoo

ungere care să face cu untdelemnrdquo IcircBO 374

m pl carii bdquoNu vă nădăjduiţ pre boiari pre fiii oamenilor la

carii nu iaste micircntuirerdquo DO 24 bdquopre carii să vor arăta semeţi [] icirci

vom pedepsirdquo DO 28 bdquoEleazar au trimis pre cei 70 ticirclcuitori la

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 210

Eghipet pre carii [] i-au dăruit Ptolemeu Filadelful icircmpăratul

Eghipetului cu daruri marirdquo CVNTO 305 bdquodoi ieromonaş greci carii

să fie icircn strana cea marerdquo AMAO 329 bdquocarii vor fi a patra nuntă nice

cum să nu icircndrăzniţi a-i cununardquo IcircBO 379 bdquoicircnaintea acestor mărturii

vreacutednice de credinţă carii sicircnt iscăliţi mai josrdquo CPO 393 dar care

bdquocare vor fi bolnavirdquo IcircBO 375

f pl carele bdquoniscare minuni carele să fac la icircnceputurile

veacurilorrdquo CVNTO 250 bdquoPăsul ce scriem icircntr-acest cap şi vremea cea

de mare nevoe icircnţelegem (să ferească Dumnezeu) cutremurul focul

vijeliia şi altele asemene acestora carele pot să aducă mare pagubă şi

stricăciunerdquo AMAO 340 dar care bdquosufletele aceacutelia care era icircnchise icircn

sicircnul lui Avramrdquo DO 12 bdquoaceacuteste doao icircmpărăţii care au zisrdquo CVNTO

239 bdquopentru ceacutele 4 vicircnturi şi pentru ceacutele 4 fiară care au văzut eşind din

marerdquo CVNTO 297 bdquocelelalte multe şi nenumărate daruri care ne-au

dăruitrdquo AMAO 349 bdquoam socotit mai nainte picircnă a nu mă cuprinde

sficircrşitul vieţii mele şi picircnă icircmi sicircnt minţile icircntregi şi sănătoase să fac

diată şi să dovedesc gicircndul mieu cătră moştenitorii miei cei aleşi cu

care voesc să chivernisească ei averea mea mutătoare şi nemutătoare

după petrecerea mea din viaţărdquo CPO 392

Forma populară nediferenţiată a devenit normă literară generală a

romacircnei moderne prin selectarea ei de către unii cărturari din epoca

primei normări deliberate a limbii104

pe baza uzului practic generalizat

la sficircrşitul secolului al XVIII-lea

II482 Pronumele relativ invariabil de nu este utilizat frecvent Icircn

icircntregul corpus al didahiilor am icircnregistrat numai trei ocurenţe bdquopentru

tine au făcut Solomon cu icircnţelepciunea de i-au dat Dumnezeu acest

lăcaşrdquo DO 45 (fragmentul face parte dintr-un discurs mai amplu preluat

ca citare din textul apocrif Evanghelia lui Iacov) bdquonu s-au udat nimeni

pentru că icircntrase 12 preoţ de ţinea chivotul pre spatele lor şi apa să dedeacutese

104

Ivănescu ILR 2000 p 661 695 Iorgu Iordan Limba romacircnă actuală O

gramatică a bdquogreşelilorrdquo Bucureşti Editura Socec amp Co SAR [1943]

p 120

Morfologia 211

icircnapoi din porunca dumnezeiascărdquo DO 69 şi bdquoSicircnt mulţi icircn lume de să

numesc că sicircnt păstori şi zic cum că poartă grijă de oirdquo DO 134

Icircn fragmentul bdquoicircntre celelalte scicircrbe ce am de mă rănesc la

inimă iaste aceastardquo (IcircBO 366) de poate fi interpetat tot ca pronume

relativ dacă se consideră că verbul rănesc este utilizat la persoana a

treia plural Totuşi existenţa icircn text icircn imediata vecinătate a

construcţiei bdquo[icircntre celelalte scicircrbe ce am] [] iaste aceasta cea mai

grea de mă icircntristez şi mă micirchnesc mai mult că văz icircntre preoţii miei

aticircta prostierdquo sugerează posibilitatea ca propoziţia bdquode mă rănesc la

inimărdquo să fie o circumstanţială consecutivă cu de conjuncţie sinonimă

cu icircncicirct icircntocmai ca icircn bdquode mă icircntristez şi mă micirchnesc mai multrdquo unde

verbele apar la persoana icircnticirci singular

II5 Numeralul

II51 Numeralul cardinal

II511 Numeralul icircntunerec bdquozece mii număr nedefinitrdquo (calc

după termenul vechi slav tĭma tŭma bdquoicircntuneric număr infinit mii

zece miirdquo105

) frecvent icircn literatura veche şi icircn epoca lui Antim

Ivireanul mai cu seamă icircn textele nordice apare la cărturarul muntean

icircn diverse contexte Singur este icircntrebuinţat icircn bdquocicircnd au luat Ţarigradul

au făcut icircntuneacuterece de nevoi şi goniri şi apucărirdquo CL 1v Icircn alte

situaţii numeralul apare icircntr-o construcţie icircn care mai sicircnt folosite

forma de plural mii şi două adjective care subliniază icircnsăşi ideea

conţinută de numeralele propriu-zise bdquon-au pogoricirct din ceriuri

icircntuneacuterece şi mulţime de icircngeri ce are pe licircngă dicircnsul mii de mii

nesocotiţi şi nenumăraţirdquo DO 4

Pentru exprimarea cantităţii nemăsurabile sau nedefinite se

foloseşte forma de numeral mii singură sau repetată după cum se vede

din exemplul anterior precum şi din cele ce urmează bdquoIoan al optulea

papă al Ricircmului au fost muiare mărturisită de mii de istorici eleni şi

latinirdquo CL 1v bdquoCă aticircta doriia de paharul acesta a-l bea cicirct acea puţină

105

Rosetti ILR 1978 p 326 555

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 212

vreacuteme ce mai era să treacă picircnă a-l bea icirci părea că sicircnt mii de anirdquo

DO 13

Nici numeralul o mie nu desemnează icircntotdeauna o cantitate

cunoscută De pildă fragmentul bdquoOpresc şi pe alţii cu o mie de

mijloace să nu le ţierdquo din manuscrisul lui Efrem grămăticul (DO

135) este copiat icircntocmai de copistul ms B acesta adăugicircnd icircnsă

marginal o precizare bdquolămuritoarerdquo cu mii de mijlociri (vezi DO 135

nota la r 25)

Icircntr-o altă situaţie aproximarea unui număr foarte mare se face

prin asocierea numeralului zece mii cu o grupare ce conţine o pre-

poziţie106

bdquoicircmpreună cu Iehonia s-au mutat ca la 10 mii de oamenirdquo

CVNTO 294

II512 Numeralul mie (lt lat milia) este utilizat cu forma mii la

plural inovaţie apărută icircncă din secolul al XVI-lea care tindea să se

impună ca normă unică icircn epoca lui Antim Ivireanul Notăm pe licircngă

exemplele de la punctul II511 alte situaţii icircn care există pluralul mii

bdquoau junghiat 14 mii de coconirdquo DO 66 bdquosă icircntoarseră la al doilea an al

icircmpărăţiei lui 50 de mii de oamenirdquo CVNTO 301 bdquos-au aflat de 90 de

ori cicircte 380 de miirdquo CVNTO 319

Mitropolitul nu foloseşte pentru exprimarea pluralului forma

veche etimologică omonimă cu cea de singular mie

II52 Numeralul ordinal

II521 Cicircnd determină un substantiv şi este postpus faţă de

acesta numeralul ordinal icircnticirci este folosit de Antim Ivireanul mai

frecvent cu forma neacordată după cum se vede din puţinele exemple icircn

care numeralul determină un substantiv feminin bdquoaceastă chemare nu

iaste icircnticirciurdquo CL 5v bdquoepistoliia icircnticircirdquo CL 9

v bdquoprecum scrie la icircmpărăţia

icircnticircirdquo CVNTO 275 şi probabil bdquoau cumpărat preoţiia icircnticirci de la

Antiohrdquo CVNTO 305 (dacă nu cumva icircnticirci este aici adverb)

106

GALR 2005 I p 300

Morfologia 213

Aceeaşi normă pare că este respectată şi icircn cicircteva situaţii cicircnd

numeralul este utilizat fără substantivul pe care ar trebui să icircl determine

bdquoicircnticirci Macaveilorrdquo CVNTO 310 312 şi 313107

Am icircnregistrat şi forma acordată (mai nouă populară de origine

moldovenească108

) bdquodovada icircnticirciardquo CL 4v bdquonaşterea icircnticirciardquo CVNTO

246109

Mult mai numeroase sicircnt structurile cu numeralul antepus

situaţie icircn care acesta este acordat cu substantivul feminin potrivit

normei bdquoicircnticircia chemarerdquo CL 5v bdquoicircnticircia carterdquo DO 148 CVNTO

307 bdquoicircnticircia icircmpărăţierdquo CVNTO 274 (de două ori) 276 278 etc

bdquoicircnticircia nuntărdquo IcircBO 379 bdquoicircnticircia şi a doua icircnvăţăturărdquo CPO 389

II522 Nu am consemnat alternanţa icircn cazul numeralului

compus cu de Forma dinticirci(u) este generală bdquochemarea denticirciurdquo CL

5v bdquoicircntrebăciunea dinticircirdquo DO 68 bdquodespărţitura cea dinticircirdquo DO 42

bdquostihiia cea dinticircirdquo DO 68 bdquodespărţitura cea dinticirciurdquo DO 41 bdquoporunca

cea dinticirciurdquo DO 33 53 etc bdquovremea cea dinticircirdquo CVNTO 303 bdquocurtea

dinticircirdquo AMAO 329 bdquocurtea cea dinticircirdquo AMAO 345

II523 Icircn general alternanţa terminaţiilor -le-lea la numeralele

ordinale se mai poate icircnticirclni icircn varianta literară muntenească la

icircnceputul secolului al XVII-lea (bdquoal doile Zevs al treile Aris [] al

cincile Afrodit al şasele Ermiardquo CMM6r bdquoal doilerdquo LM 319 bdquoal

unsprăzěcele časrdquo CG 25v)

110 dar tendinţa este aceea de icircnlăturare a

107

Editorul a notat de fiecare dată bdquoicircnticircilta Carte agt Macaveilorrdquo folosind

croşete pentru completările bdquoimpuse de structura defectuoasă a frazeirdquo vezi

Gabriel Ştrempel Nota asupra ediţiei icircn Antim Ivireanul Opere p LXII 108

C Fracircncu Vechimea şi răspicircndirea numeralului articulat icircn construcţii de

tipul partea icircnticircia icircn SCL XXXI (1980) nr 2 p 214 109

Cf ibidem p 214 bdquotextele provenind din graiurile sudice aticirct literare cicirct şi

neliterare (documente icircnsemnări inscripţii) nu cunosc forma articulată icircn

construcţii cu numeralul postpus (cartea icircnticircia) icircn toată epoca vecherdquo 110

Cf Gheţie BD p 165 referindu-se la documente bdquoDupă 1600 icircn

Muntenia formele cu -lea sicircnt singurele folositerdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 214

primei forme111

mai veche decicirct cea cu -lea112

Mitropolitul muntean

probează lucrul acesta icircntrucicirct utilizează constant formele icircn -lea bdquoal

doilea numerdquo DO 87 bdquoal doilea chiprdquo DO 122 bdquoal cincilea botezrdquo

DO 70 bdquofeciorul lui Mathisala carele era al şaptelea după Adamrdquo

CVNTO 248 bdquoal optulea caprdquo DO 91 bdquoal noaolea ceasrdquo DO 228

bdquoal unsprăzeacutecelea ceasrdquo DO 228 etc

II53 Numeralul colectiv

II531 Pentru nemeralul colectiv amicircndoiamicircndouă am icircnregis-

trat la nominativ şi acuzativ formele amicircndoi CL 5v etc IcircPTPO

355 357 IcircBO 374 CVNTO 241 245 248 etc DO 44 61 216

etc amicircndoao IcircBO 370 381 CVNTO 258 AMAO 341 DO15 31

120 ec CPO 393 La genitiv şi dativ formele sicircnt amicircnduror CL 5v

etc bdquovoinţa a amicircndurori obrazelorrdquo CPO 393 şi amicircndurora CL 5v

II532 Numeralele care exprimă colectivităţi de cicircte trei sau mai

multe lucruri se construiec cu cicircte bdquoLa 3 lucruri trebuia mare ajutor

apostolilor [] Deci la aceacuteste cicircte treacutele să veacutede astăzi cum că au dat

Hristos cu schimbarea feţii lui mare ajutor apostolilorrdquo DO 77 bdquocare

dar să fie cel mai mare şi mai ales cu carele icircn cicircte patru părţi ale lumii

s-au arătat [Pavel] minunat şi vestitrdquo DO 84 bdquoHristos afară din

Lazar au icircnviiat şi pe alţi 2 morţi [] Icircnsă cicircte trei morţii nu sicircnt

icircnchipuiri numai unuia singur păcătos ci a multor feacuteliuri de păcătoşirdquo

DO 141-142 bdquoVăz 4 bărbaţi icircn mijlocul focului şi chipul a cicircte 4 iaste

aseacutemenea cu Fiiul lui Dumnzeurdquo CVNTO 320 bdquopre aceşti copii [trei

nn] să aibă datorie unul dintr-acei doi preoţ de mir [] să-i icircnveţe carte

[] şi pentru osteneala lui să i să dea din casă pentru cicircte trei copii

taleri 20rdquo AMAO 331 bdquovom să se facă icircn toţi anii nestrămutat cu

cinste slujbele celor patru sfinţi din icoana [] Drept aceia s-au aşăzat

cicircte patru sfinţii aceştea să aibă fieştecare slujba sa cu cinste la vremea

sardquo AMAO 333-334 bdquosă nu cază icircn blestemul şi icircn legătura

111

ILRL 1997 p 333 112

Ivănescu ILR 2000 p 229

Morfologia 215

afurisaniei ce s-au făcut cu hrisoave a cicircte patru patriarşi a-i (sic) lumii

şi al nostrurdquo AMAO 339

II54 Numeralul multiplicativ

Numeralul multiplicativ este reprezentat de icircndoit (bdquoiaste omul

făcut de Dumnezeu icircndoit de suflet cuvicircntătoriu şi de trup simţitoriu

are şi bunătăţ icircndoite sufleteşti şi trupeştirdquo DO 47 etc) icircntreit (bdquoau

icircnmulţit talantul ce i s-au icircncredinţat nu icircndoit ci icircntreitrdquo DO 138)

icircnşeptit (bdquogreşind cu aceasta icircnşeptit [] bdquofu pedepsit icircnşeptitrdquo

CVNTO 247) icircnsutit (bdquoicircnsutit au luat roadărdquo CVNTO 260)

II55 Numeralul fracţionar

Numeralul fracţionar este exprimat prin substantive jumătate

DO 238 CVNTO 290 318 CPO 389 etc zeciuială DO 203

zeciuiala AMAO 326 340 341 zeciuialele CVNTO 260 şi sintag-

me de tipul a treia parte (bdquosă n-aibă volnicie bărbatul să cheltuiască la

moartea ei mai mult decicirct a treia parte din zeacutestrele eirdquo CPO 393) a

patra parte (bdquostăpicircnea a patra parte din Galileardquo CVNTO 315)

II56 Numeralul adverbial

Numeralul adverbial apare icircn enumerări fără substantivul ricircnd

fapt obişnuit icircn epoca veche icircnticirci bdquoicircn primul ricircndrdquo icircn bdquoŞi icircnticirciu să

vedem chemarea apostolilorrdquo CL 4v bdquoicircnticirci voiu zice puţine cuvinterdquo

DO 23 bdquoicircnticirci voiu să vă spuiu foarte pe scurtrdquo DO 47 bdquoicircnticirci zic cum

că luna iaste podoaba nopţiirdquo DO 59 etc

II57 Numeralul distributiv

Acest tip de numeral format din cicircte + numeralul cardinal este

bine reprezentat bdquoare fieştecare icircnjugare cicircte 2 sloverdquo DO 18 bdquoau cicircte

doi duhovnicirdquo DO 94 bdquosă li să dea cicircte şase bani de zirdquo AMA 330

bdquosă ia simbrie fieştecarele de an [] cicircte şase chile de picircinerdquo AMAO

330 bdquosă-i icircnsemneze pre toţi săracii icircntr-o foiţă şi să-i hotărască cicircte 13

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 216

să vie icircntr-o duminecă să-ş ia banulrdquo AMAO 332 bdquosă le dea cicircte doi

galbeni de aurrdquo AMAO 342

De mai multe ori icircntre elementele componente ale numeralului sicircnt

intercalate fie o prepoziţie fie substantivul determinat fie amicircndouă

aceste elemente bdquoserafimii cei cicircte cu 6 aripirdquo DO 167 bdquosă ia simbrie

fieştecarele de an cicircte taleri 20rdquo AMAO 330 bdquoSă aibă datorie egumenul

să le facă icircntr-un an doao ospeacuteţe cicircte de taleri 5rdquo AMAO 342

Numeralul distributiv apare uneori cu forma dublată bdquonici cicircte

unul cicircte unul nici strein chiamă Ci cicircte doi cicircte doi şi fraţirdquo CL 8r

II58 Exprimarea datei

Pentru precizarea anului Antim foloseşte de obicei modelul

vechi influenţat de slavonă cu menţionarea văleatului Cele mai multe

exemple se găsesc firesc icircn Chipurile Vechiului şi Noului Testament

dar aceeaşi structură este folosită şi icircn alte locuri Leat 3184 CVNTO

257 Leat 3879 CVNTO 268 etc leat 7218 Ded 1709O 412

Datarea primei scrisori de apărare se face după acelaşi tipic bdquola leat

7220rdquo DO 226

Uneori icircn loc de leat apare construcţia (la) anul de la zidirea

lumii CVNTO 241 244 IcircBO 383

Precizarea anilor se face şi prin raportare la naşterea lui Isus cu

sintagmele anul de la Hristos IcircPTPO 349 IcircBO 365 la anul

micircntuirii lumii CL ftlr icircn anii de la Hristos (Psaltirea slavonă

Bucureşti 1694 ftlr) leatul de la Hristos 1710 CPO 390

Ordinea icircn care sicircnt menţionate elementele din componenţa datei

este anul luna ziua bdquoanul de la zidirea lumii 7219 noembrie 8rdquo IcircBO

383 bdquoleat 7220 icircn luna ghenarie icircn 13 zilerdquo DO 226 bdquoanul de de la

zidirea lumii 7217 meseţicirc iulicircie 1rdquo CVNTO 241 bdquoleat 7221 aprilie

24rdquo AMAO 325 bdquoleat 7224 martie 15 dnirdquo AMAO 346 şi doar

luna şi ziua bdquola fevruarie 3 zilerdquo DO 232 bdquocuvacircnt de icircnvăţătură la

octomvrie 26rdquo DO 156

Morfologia 217

Precizacircnd data Antim foloseşte uneori termenii slavoni

consacraţi pentru lună şi zi bdquomeseţicirc iulicircierdquo CVNTO 241 bdquomartie 15

dni113

rdquo AMAO 346

II6 Verbul

II61 Pentru sensurile bdquoa curgerdquo114

şi bdquocurgererdquo norma tuturor

variantelor literare din epoca lui Antim Ivireanul era cea cu utilizarea

verbului a cure (lt lat currĕre) şi a substantivului derivat din infinitivul

lung curere forme care picircnă la sficircrşitul secolului al XVI-lea fuseseră

singurele icircntrebuinţate icircn limba romacircnă Icircn graiurile din Muntenia şi

Moldova centrală şi de sud au apărut icircnsă variantele a curge (creată

prin analogie cu a merge115

etc) şi curgere atestate sporadic icircn do-

cumente şi texte literare din aceste regiuni icircncepicircnd cu prima jumătate a

secolului al XVII-lea La graniţa dintre veacurile al XVII-lea şi al

113

Termenul nu apare deloc icircn manuscrisul grămăticului Efrem al didahiilor

Icircn celelalte copii icircnsă bdquotitlurilerdquo predicilor sicircnt icircnsoţite uneori şi de data la

care au fost rostite iar aceasta este exprimată cu ajutorul cuvicircntului slavon

bdquoCuvicircnt la cea după trup tăerea icircmprejur a domnului nostru Iisus Hristos la

ghenarie 1 dnirdquo ndash ms C DO 126 note (vezi şi pentru urm) bdquoAl doilea

cuvicircnt la zioa sficircntului ierarh Nicolae Dechemvrie 6 dnirdquo ndash ms C DO 133

bdquoCuvicircnt icircn zioa sficircntului şi marelui mucenic Dimitrie izvoricirctoriul de mir

asupra cutremurului la octomvrie 26 dnirdquo ndash ms C DO 156 114

Uneori şi bdquoa mergerdquo cf a mere formă analogică a lui a merge (lt lat

mergere) după a cure (icircn Ardeal vezi ALR SN vol VII h 1934 şi icircn

dialectul istroromacircn la sud-vest de muntele Učka vezi şi Richard Sacircrbu

Vasile Frăţilă Dialectul istroromacircn Texte şi glosar Timişoara Editura

Amarcord 1998 p 22 męre) 115

Cauzele care au determinat această schimbare au putut fi omonimia dintre

unele forme din conjugarea verbelor a cure şi a cura (lt lat curare) bdquoa curăţi

a icircngrijirdquo şi una de natură estetică ndash omonimia supărătoare dintre prezentul

indicativ persoana I singular al verbului a cure şi reflexul romacircnesc al lat

culum (vezi C Fracircncu Vechimea şi răspicircndirea unei inovaţii morfologice

verbul a curge icircn LL 1981 III p 337)

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 218

XVIII-lea inovaţia reprezenta icircncă un fapt de limbă populară cu

apariţii izolate accidentale icircn textele literare

După 1700 se conturează icircn Muntenia Oltenia centrul şi sudul

Moldovei tendinţa de modificare a normei fapt ce s-a realizat către

1800116

Icircntre scriitorii şi cărţile din aceste regiuni care au contribuit la

impunerea schimbării C Fracircncu icircl indică şi pe Antim Ivireanul

bdquocurgea prin mijlocu-i ricircul lui Efratrdquo CVNTO 255 Natura textelor

cărturarului muntean nu oferă multe situaţii discursive icircn care să se

manifeste semnificatul bdquoa curgerdquo De aceea pe baza ocurenţei din

Chipurile Vechiului şi Noului Testament nu putem preciza dacă mitro-

politul prefera varianta nouă sau forma veche icircn flexiunea verbală Un

argument icircn favoarea primei opţiuni ar fi utilizarea mai frecventă a

substantivului curgere bdquocurgerile apelorrdquo CVNTO 260 bdquocurgerile

cereştilor bunătăţrdquo DO 20 bdquoIordanul curgerile sale ceacutele reacutepede spre

fugă li-au icircntorsrdquo DO 195 icircnsă icircl emitem cu toată rezerva icircntrucicirct icircn

general icircn epoca veche istoria impunerii inovaţiei icircn cazul celor două

cuvinte nu este identică substantivul cu formă nouă este atestat mai

devreme decicirct verbul şi s-a impus mai repede icircn uzul cult de pildă la

Dimitrie Cantemir apare constant curgere faţă de cure117

şi tot astfel

icircn Biblia de la Bucureşti118

II62 Verbele de conjugarea a II-a a III-a şi a IV-a cu radicalul

icircn -d -t şi -n prezintă forme iotacizate la indicativ prezent persoana I

singular şi la conjunctiv prezent persoana I şi a III-a singular şi persoana

a III-a plural (şi la viitorul cu să) conform normei generale icircncă icircn epoca

lui Antim Ivireanul să arză CVNTO 265 crez IcircBO 369 să icircmparţă

AMAO 333 să pue CL 14r să rămicirce CVNTO 250 să răspunză

CL 18v să scoaţă CL 3

v să trimiţă AMAO 338 vă trimiţ CL 28

v

să tunză CVNTO 265 nu ţiu CVNTO 247 să vază CVNTO 242

va să vie C 13r etc

116

Ibidem p 334 117

Ibidem 118

Vezi Arvinte STLLV p 16

Morfologia 219

După numărul formelor cu dentala refăcută icircn documentele

provenind din toate ariile lingvistice romacircneşti din secolele al XVI-lea

ndash al XVIII-lea se poate trage concluzia că inovaţia a apărut icircn Banat şi

nordul Moldovei iar apoi s-a propagat foarte lent spre sud119

Icircn

general se admite că picircnă la sficircrşitul secolului al XVIII-lea producţiile

literare din Ţara Romacircnească nu au cunoscut inovaţia de tip nordic120

Icircn aceste condiţii unica formă cu dentala refăcută din scrierile lui

Antim Ivireanul este suspectă icircn ediţia lui Gabriel Ştrempel (1972)

mai ales că apare icircntr-o structură aproape identică cu una ce prezintă

forma literară la vremea aceea bdquoAlexandru Machedon cel Mare

biruind pre Darie şi muticircnd icircmpărăţiia perşilor la Machedonia şi

supuind Tirul şi Gaza supt biruinţa lui au purces asupra Ierusalimului

cu micircnie mare pentru că fiind supuşi lui jidovii nu vrea să-i trimiţă

dejdea cea obicinuită Şi apropiindu-să de Ierusalim cu oştile să

spăimicircntară jidovii foarte şi au eşit icircnaintea lui alţi preoţi cinstiţi de

l-au primit cu cinste mare Iar ceialalţi preoţi carii nu vrea să-i trimită

dejdea s-au ascunsrdquo CVNTO 308 Prin urmare nu-l putem considera

pe Antim Ivireanul un precursor al icircnnoirii limbii literare icircn privinţa

acestei norme

De altfel norma iotacizării verbelor din epoca veche este una

dintre cele mai longevive icircn exprimarea cultă romacircnească deşi i-a fost

discutată legitimitatea pe parcursul secolului al XIX-lea Criteriul

latinităţii formelor icircn selectarea faptelor de limbă ce urmau să contureze

norma limbii literare moderne icircl determină pe Ion Heliade Rădulescu să

recomande generalizarea uzului popular nordic bdquoNoi zicem văz auz

pui şcl dumneavoastră şi ungurenii văd aud pun şi e mai bine şi

mai clasic cu toate că icircn cărţile bisericeşti aveţi ca şi la noi văz auz

puirdquo121

Formele iotacizate au fost tolerate icircnsă icircn exprimarea cultă

picircnă pe la mijlocul secolului al XX-lea Astfel ortografia din 1904

accepta icircncă forma rămicircie122

iar icircndreptarul din 1932 constată că

119

Gheţie Dialectologia istorică p 122 vezi şi Fracircncu Gramatica p 299 120

ILRL 1997 p 335 vezi şi Arvinte STLFAC p 77 121

Heliade Scrieri lingvistice p 104 122

Regule ortografice 1904 p 27

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 220

formele iotacizate se icircntrebuinţau icircncă pe scară largă şi şovăie icircn

impunerea normei spunicircnd că bdquoformele literare sicircnt mai mult (sn)rdquo

cele cu dentala refăcută123

Abia dicţionarul din 1953 elimină din limba

literară categoric formele vechi124

II63 Verbul de conjugarea a III-a a cere (care apare uneori cu

forme iotacizate icircn textele vremii125

) este folosit de Antim Ivireanul cu

forme refăcute să ceacuterem DO 161 163 bdquode gicirctul mieu spicircnzură

sufletele voastre şi de la mine va să vă ceară pre toţrdquo DO 28 să

ceară DO 157 167 186 204 CVNTO 289 AMAO 331 CPO

390 394

II64 Formele de indicativ prezent voi vei va vom veţi vor

apar şi cu funcţie predicativă pe licircngă cea de auxiliar icircn formarea

indicativului viitor

voi bdquovoi să zic icircn scurt mijlocul pocăinţiirdquo IcircPTPO 351 bdquope

aceacuteste patru bunătăţ ca pe 4 temelii nemişcate voiu să-m icircntemeez

vorba ce voiu să fac astăzirdquo bdquoicircnticirci voiu să vă spuiu foarte pe scurt a

fieştecăriia bunătaterdquo bdquopentru ca să se priceapă mai lesne celia ce voiu

să grăescrdquo DO 47 bdquovă pohtesc să ascultaţ cu dragoste ceacutelia ce voiu să

zicrdquo DO 90 etc126

vei bdquoIaste semn că nu vei să fii măcar că sileşti să fii nefiind cu

adevărat nameastnic lui Petrurdquo CL 65r bdquostăpicircnu-tău Hristos icircţ

porunceşte să iubeşti pre vrăjmaşii tăi şi să le faci bine şi tu icirci stai

icircmpotrivă şi nu vei să-1 asculţirdquo DO 54 bdquotu căci urăşti pre fratele tău

aticircta cicirct nici icircn ochi nu vei să-1 vezirdquo DO 55 bdquoMie trebue să mă botez

de tine sau să mărturisesc alt botez pentru numele tău şi tu vei să te

botez eurdquo DO 67

123

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 62 şi urm 124

Mic dicţionar ortografic p 167 125

Vezi exemple la Fracircncu Gramatica p 298 126

Exemplele culese precum şi celelalte ocurenţe ale lui voi icircn acest tip de

context pot fi interprtate şi ca forme de viitor

Morfologia 221

va bdquooricine va să fie mai mare icircntre voi să fie mai micrdquo CL 6r

bdquoŞi de iaste Ricircmul şi va să fie maică besearicilor pentru moartea lui

Petru dară cu cicirct mai vicircrtos să cade să fie Ierusalimul [] pentru

moartea lui Hristosrdquo CL 12r bdquoaşezămicircntul ce va smereniia noastră să

se facărdquo AMAO 327 bdquoArhelau [] icircnălţicircndu-se cu gicircnd a să numi

icircmpărat fu picircricirct cătră Chesar cum că va să icircmpărăţească Şi

micircniindu-să Chesar l-au izgonit la Vienardquo CVNTO 319 bdquoŞi iaste

nădejdia de 2 feacuteliuri una bună şi alta rea Bună iaste aceacuteia cicircnd

nădăjduiaşte cineva la Dumnezeu să se micircntuiasca sau alt bine ce va să

petreacărdquo DO 23

vom bdquovom să fie slobodărdquo AMAO 328 bdquoDoi preoţi de mir vom

să fie la beseacutericărdquo AMAO 330 bdquoHotăricircm şi vom să se facă icircn toţi anii

nestrămutat cu cinste slujbele celor patru sfinţirdquo AMAO 333

veţi bdquoveţi să ziceţi că iaste Petrurdquo CL 53r bdquode dicircnsul nu vă iaste

milă nici icirci veţi binele luirdquo CL 69v bdquoIară de veţi fi şi cu aceştia aşa de

nesimţitori cicirct să nu vă puteţi dumeri nici să vă puteţi icircndrepta fiind aşa

de puţinele şi foarte pre icircnţeles şi prosteacuteşte atuncea să va cunoaşte că nu

veţi să vă nevoiţi pentru dragostea lui Hristosrdquo IcircBO 366-367

vor bdquo la trei copii săraci ce vor să icircnveacuteţe carte să li să dea cicircte

şase bani de zi de micircncarerdquo AMAO 330

G Ivănescu consideră că fenomenul este vechi muntenesc127

Uneori cicircnd voi vei va etc se combină cu un conjunctiv prezent

de aceeaşi persoană calitatea de formant al viitorului sau de verb pre-

dicativ este ambiguă ca icircn fraza bdquoCel ce va să se ispoveduiască să-1

aducă să stea icircnaintea icoanei domnului nostru Iisus Hristosrdquo DO 234

unde va din prima propoziţie poate fi interpretat ca vrea (= bdquo[Pe] cel ce

vreardquo) ori ca auxiliar al viitorului cu modul conjunctiv (= bdquo[Pe] cel ce

se va spovedirdquo)

127

G Ivănescu Ortografia şi limba lui Iancu Văcărescu din Poezii alese

[Bucureşti] 1830 icircn Contribuţii la istoria limbii romacircne literare icircn secolul al

XVIII-lea II Bucureşti Editura Academiei 1958 p 64

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 222

Icircn alte situaţii contextul mai larg şi tema biblică impun o anu-

mită interpretare De pildă icircntr-un fragment ce evocă un episod din

istoria evreilor preluat din Cartea a treia a Macabeilor capitolul 3 va

trebuie interpretat ca verb predicativ calitate dedusă din contextul

biblic original bdquoAcest Ptolemeu feciorul Iui Lagos fiind icircmpărat Eghi-

petului şi cu vicleşug icircntricircnd icircn Ierusalim zicicircnd cum că va să

jărtvuiască pre mulţi din jidovi au robit şi i-au vicircndutrdquo CVNTO 305

(cf B Anania 2001 loc cit cap 3)

Pe de altă parte vei trebuie interpretat ca verb auxiliar icircn bdquoDară

unde vei să te ascunzi ticăloase dinnaintea lui Dumnezeu că de te vei

sui icircn ceriu el acolea iaste lăcuitoriu de te vei pogoricirc icircn iad iaste de

faţă de te vei duce la marginea mării icirci ajunge micircnardquo DO 100 (=

bdquoUnde te vei ascunde [cicircnd Dumnezeu va judeca lumea]rdquo)

II65 Potrivit normei literare generale imperfectul prezintă icircn

textele lui Antim Ivireanul forma unică la persoana a III-a singular şi

plural Astfel sg bdquos-au răstignit de Pilat (carele era din Pont)rdquo IcircBO

370 bdquopocăinţa lui David era pocăinţă adevăratărdquo DO 217 etc şi pl

bdquo[Petru şi Andrei] era păscarirdquo [Iacov şi Ioann] şi-ş cicircrpiia mrejile lorrdquo

CL 5r bdquoera nepriimite de Dumnezeu darurile luirdquo CVNTO 247 bdquol-au

zavistuit Saul pentru lauda ce-i făcea fecioarelerdquo CVNTO 277 bdquosupt

el lăcuia toate hiarăle sălbaticerdquo CVNTO 296 bdquozicea muerile din

Vithleemrdquo CVNTO 272 etc

Imperfectul icircn -u la persoana a III-a plural (formă icircnticirclnită icircn

epocă icircn textele literare din Banat-Hunedoara128

şi care reflectă inovaţia

din graiurile bănăţene-hunedorene) este consemnată foarte rar la Antim

Ivireanul bdquoicircntru aceacuteste cetăţi scăpau cei răi carii ucidea pre cineva fărrsquo

de vinărdquo CVNTO 269 bdquoZerethi şi Ferethi carii erau păzitori capului

icircmpăratuluirdquo CVNTO 278 Raritatea formelor de acest tip la mitro-

128

Ion Ştefan Răspicircndirea desinenţei -u la persoana a III-a plural a

imperfectului indicativ icircn limba literară icircn LR XXVII (1978) nr 1 p 43

Ion Gheţie Mirela Teodorescu Asupra desinenţei -u a pers 3 pl a

indicativului imperfect Noi contribuţii icircn SCL XVII (1966) nr 2 p 180-181

cf situaţia din documentele bănăţene vezi Gheţie BD p 170

Morfologia 223

politul muntean este icircncă un argument pentru faptul că icircn epoca lui

Antim Ivireanul norma care reflecta diferenţa icircntre singularul şi pluralul

imperfectului la persoana a III-a nu pătrunsese icircn conştiinţa literară a

cărturarilor din afara spaţiului bănăţean129

Imperfectul modern nu apare icircn predicile lui Antim Ceea ce Al

Rosetti şi B Cazacu130

dau ca exemple din textul didahiilor sicircnt forme

bdquocorectaterdquo de PV Haneş131

Forma diferenţiată se propagă la scară largă icircn Muntenia şi

Moldova prin intermediul scriitorilor minori prin dascălii bănăţeni iti-

neranţi şi ca urmare a valorificării proiectelor Şcolii Ardelene (icircntrucicirct

Paul Iorgovici132

şi C D Loga133

sicircnt primii care au folosit acest fapt de

limbă ca normă literară) Totuşi ea nu a reuşit să se impună icircn va-

riantele literare din aceste zone icircn ciuda observaţiilor favorabile ale lui

Ion Heliade Rădulescu134

decicirct după mijlocul secolului al XIX-lea135

129

Forme difenţiate apar probabil şi la alţi scriitori munteni ai vremii C

Fracircncu precizează că prima atestare a formei cu -u icircntr-un text muntenesc

este icircn Istoriile domnilor Ţării Romacircneşti a lui Radu Popescu după cum

reiese din versiunea care a stat la baza ediţiei din 1963 a cronicii realizată de

Const Grecescu bdquoMoldoveanii icircncă făceau jalbă dă jafurile ce-i jefuea

tătariirdquo apud Fracircncu Gramatica p 304-305 cf Radu Popescu Istoriile

domnilor Ţării Romacircneşti CM I p 355 bdquoMoldoveacutenii icircncă făcea jalbă dă

jafurile ce-i jăfuia tătaricircirdquo 130

Icircn ILRL1 p 162-163 cf Rosetti Cazacu Onu ILRL 1971 p 186 unde

exemplul bdquoerau foarte drepţi şi buni icircnaintea lui Dumnezeurdquo (cf DO 44)

din ediţia din 1961 lipseşte 131

Vezi şi Ion Gheţie Mirela Teodorescu Icircn legătură cu desinenţa -u a pers 3

pl a indicativului imperfect icircn SCL XVI (1965) nr 1 p 89 132

Ivănescu ILR 2000 p 628 133

Acesta avea icircn vedere totuşi numai verbele auxiliare vezi Munteanu ndash

Ţacircra ILRL 1983 p 150-151 134

Heliade Scrieri lingvistice p 105 bdquoRumacircnii icircndeobşte cum şi cărţile lor

zic oamenii cicircnta şi bănăţenii icircn parte zic oamenii cicircntau vorbeau şi

gramaticeşte zic mai binerdquo 135

I Gheţie Mirela Teodorescu Icircn legătură cu desinenţa -u a pers 3 pl a

indicativului imperfect p 101

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 224

II66 Antim Ivireanul utilizează imperfectul verbelor a da şi a

sta cu formele etimologice icircn concordanţă cu norma literară generală

aceeaşi din prima perioadă a epocii vechi bdquopentru care moarte să da

streinilor icircntoarcere la moşiia lorrdquo DO 13 bdquoicirci da aticircta icircndrăzneală

fericitul Pavelrdquo DO 181 bdquoau micircntuit cu hrisov domnesc toată ciata

preoţească de sarcina dărilor ce da de ricircnd cu ţarardquo CPO 388 bdquosta

mulţimea noroduluirdquo DO 41 bdquosta arhiereii şi preoţiirdquo DO 41 42

bdquosta norodulrdquo DO 42 bdquofecioare carele sta icircn cumpănărdquo DO 51

bdquoIlie şi Samuil sta icircnaintea noroduluirdquo CVNTO 274

Imperfectul de tipul dede stete dădea stătea (cu reduplicare

analogică după perfectul simplu ori sub influenţa timpurilor trecute care

conţin forma de participiu stătut136

) este extrem de rar icircn epocă avicircnd

statut de formă populară Prima atestare pare a fi cea din predicile lui

Antim Ivireanul semnalată de altfel de C Fracircncu137

bdquocela ce au fost din

picircntecele maicii lui olog carele stătea icircnaintea uşii beseacutericiirdquo DO 58

II67 Cu valoare de imperfect apare şi o formă perifrastică

alcătuită din perfectul compus al auxiliarului a fi şi gerunziul verbului

bdquo[Petru] au fost hirotonisind şi aiurilea ca un apostol a toată lumeardquo

CL 11r bdquoşi prin pistritura toiagelor carele puseacutese la curgerile apelor

unde au fost bicircnd dobitoacele s-au icircmbogăţit foarterdquo CVNTO 260

bdquoIrod [] carele au fost avicircnd muiare pre Miriamnardquo CVNTO 317

II68 Perfectul simplu nu este frecvent icircntrebuinţat icircn textele lui

Antim Ivireanul Relativ puţinele ocureţe ale acestui timp verbal pun icircn

136

C Fracircncu Din istoria verbelor neregulate imperfectul verbelor a da şi a

sta icircn LR XXVI (1977) nr 1 p 84 137

Ibidem p 82 cf ILRL 1997 p 337 unde acelaşi autor vorbeşte despre

bdquosingurul exemplu cu formă analogică reduplicatărdquo de la icircnceputul secolului

al XVIII-lea indicicircnd forma bdquostătea (AP 58)rdquo După cum reiese din lista

izvoarelor de la icircnceputul cărţii abrevierea bdquoAPrdquo se referă la bdquoAntim

Ivireanul Psaltire romacircnească Bucureşti 1694rdquo trimiterea este icircnsă la

didahii (predici) pagina 58 icircn ediţia G Ştrempel 1972 folosită de C Fracircncu

şi icircn studiul său din 1977

Morfologia 225

evidenţă respectarea de către cărturar a manierei tradiţionale de utilizare

a perfectului simplu ori icircncadrarea icircn tendinţele generale de icircnnoire a

normei icircn privinţa acestuia

II681 Perfectul simplu al verbului a da la persoana a III-a

plural este dederă din paradigma moştenită din latină cu forme tari

dediu (lt lat dĕdi) dedeşi (lt lat dedĭsti) dede (dete138

) (lt lat dĕdĭt)

dedem (lt lat dĕdĭmus) dedet (lt lat dĕdĭtis) dederă (deteră) (lt lat

dĕdĕrunt)

Cicircteva exemple din textele lui Antim Ivireanul sicircnt bdquoaducicircnd pre

Samuil copil mic părinţii lui [] icircl deacutederă lui Ili preotulrdquo CVNTO

274 bdquosă icircntoarse Tovit şi i să deacutederă toate unialtele cicircte i-au fost luat

Senaherimrdquo CVNTO 293

Nu am icircnregistrat formele analogice după paradigma verbului a

sta care de altfel vor apărea icircn unele texte ardeleneşti pe parcursul

secolului al XVIII-lea

II682 Icircn cazul verbului a face am icircnregistrat pentru perfectul

simplu forme din paradigma slabă fapt ce icircl icircncadrează pe Antim

Ivireanul icircn tendinţa de generalizare a acestei paradigme icircn textele

literare din secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea aticirct laice cicirct şi (cu unele

excepţii) bisericeşti făcuşi IcircPTPO 353 făcu CVNTO 245 258 261

etc DO 39 89 173 etc să făcu CVNTO 250 253 255 etc DO

156 174 177 etc

II683 Verbul a fi apare cu forme asigmatice de perfect simplu

după cum reiese din relativ puţinele situaţii icircnticirclnite icircn textele cercetate şi

care reprezintă persoana a III-a singular şi plural fu CVNTO 247 248

250 etc DO 85 87 106 etc fură DO 185

138

Forma cu -t- este o inovaţie din secolul al XVII-lea la care s-a ajuns prin

analogie cu participiul trecut dat ori prin disimilaţie vezi C Fracircncu Din

istoria verbelor neregulate perfectul simplu şi mai mult ca perfectul verbelor

a da şi a sta icircn LR XXIX (1980) nr 4 p 309

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 226

II684 Forma zisem la persoana I plural (bdquode nu va suferi

acestea care zisem mai sus să plinească toţ anii care am zis mai susrdquo

DO 237) indică respectarea normei fără -ră- analogic icircn cazul formelor

de persoana I şi a II-a plural

II685 Icircntr-un caz o construcţie pare la prima vedere un perfect

simplu perifrasic alcătuit din perfectul simplu al auxiliarului a fi şi

gerunziul verbului cu intercalarea altor elemente bdquoŞi fu drept aceacuteia (zice

evanghelistul) fiind acolo s-au umplut zilele ei să nascărdquo DO 196

Contextul mai larg icircnsă precum şi distribuţia timpurilor verbale icircn

icircntregul fragment impun o altă perspectivă asupra structurii Avem de

fapt de-a face cu două unităţi morfologice distincte perfectul simplu fu

echivalent din punct de vedere semantic cu un reflexiv impersonal bdquose

icircnticircmplă se făcurdquo şi gerunziul fiind ndash un timp verbal folosit şi anterior icircn

discurs (bdquoşi fecioara ticircnără şi ruşinoasă careacute nici din casă nu era

obicinuită a eşi şi fiind aproape de a naşte purceacutede pre o cale grea şi

cu anevoe ca aceasta Şi apropiindu-să de Vithleem doară s-ar fi găsit

vreo casă cuvioasă ca să nască fecioara aceasta icircntr-icircnsa iară icircnsuş

iubitoriul de sărăcie Domnul au pohtit icircntr-o coşare smerită ca să se

nascărdquo) Este aşadar o construcţie cu o subordonată faţă de regentul fu

cu elipsa conjuncţiei subordonatoare

II69 Perfectul compus se construieşte la persoana a III-a

singular numai cu auxiliarul au (lt lat habuit) etimologic cunoscut icircn

epoca veche tuturor variantelor literare şi odinioară icircn icircntregul dialect

dacoromacircn bdquoIlie au fost om pătimitoriu aseamenea cu noi şi cu rugă

s-au rugat să nu ploao şi n-au plooat pre pămicircnt ani 3 şi luni 6 şi iară

s-au rugat şi ceriul ploaie au datrdquo şi bdquoDaniil [] gurile leilor au icircnchisrdquo

Pred 1694 2v bdquos-au apropiiat de voi icircmpărăţia ceriurilorrdquo CL 5

r

[cartea] au ars CPO 390 bdquoau biruit adevărulrdquo CL 2r bdquoau rămas icircn

dăşărt vicleşugulrdquo CVNTO 277 [acest ceaslov] s-au tipărit C 1r

bdquoOhozie s-au turburatrdquo CVNTO 285 bdquoau vrut domnulrdquo CL 2v

bdquoDumnezeu [] au trimis icircn lume proroci să propoveduiască la oameni

venirea lui cea icircnfăţăşată Şi pentru aceasta n-au ales icircmpăraţi şi crai să

Morfologia 227

proroci n-au luat filosofi şi ritori să trimită propoveduitori venirii lui

n-au pogoricirct din ceriu icircntunerece şi mulţime de icircngeri [] ci au trimis

oameni proşti şi mai vicircrtos păstori de oirdquo DO 4 etc Este păstrată

astfel omonimia cu persoana a III-a plural ca icircn epoca precedentă

bdquo[duhovnicii] m-au duhovnicitrdquo AMAO 334

Auxiliarul a (inovaţie sudică analogică după modelul bea ndash

beau ia ndash iau139

) este consemnat de cicircteva ori icircn Ţara Romacircnească icircn

secolul al XVI-lea şi al XVII-lea icircn acte ca reflex al vorbirii

populare140

După 1600 şi mai ales icircncepicircnd cu secolul al XVIII-lea icircn

regiunea lingvistică Banat-Hunedoara icircn Moldova şi Transilvania

apare icircn vorbire şi icircn documente forma cu auxiliarul o141

explicabilă

prin evoluţie fonetică bdquoLrsquoauxiliaire inacc au se reacuteduit par suite drsquoune

assimilasion reacuteciproque dans la langue pop agrave o s-au bătut gt s-o bătut

laquoils se sont battusraquo cette forme srsquoest imposeacutee eacutegalement agrave la IIIe

du

singulier (sn)rdquo142

II610 Textele lui Antim Ivireanul nu prezintă forme pentru

icircntreaga paradigmă a mai mult ca perfectului sintetic Ca principală

caracteristică a uzului acestuia putem identifica icircnsă formarea pluralului

fără -ră- bdquon-au avut ei osebiri ca acestea icircntre dicircnşii nicicum Pentru că

auzise de la Domnul că cela ce va să fie mai mare va să fie slugărdquo CL

7v bdquoo icircnvăţase iscoadele lui Iisusrdquo CVNTO 265 bdquoaducicircnd pre Samuil

[] părinţii lui dupe cum icircl făgăduise lui Dumnezeurdquo CVNTO 274

bdquocu multă urgie i-au gonit icircmpreună cu darurile ce aduseacuteserdquo DO 43

bdquoicircntrase 12 preoţrdquo D 69 etc

II611 Bine reprezentat este mai mult ca perfectul perifrastic

format din perfectul compus al auxiliarului a fi şi participiul trecut al

verbului bdquoIcircncă n-au fost ajuns Petru atuncea icircn Ricircmrdquo CL 11r bdquoacuma

139

Gheţie BD p 170 140

C Fracircncu Formele de persoana a III-a ale auxiliarului de la perfectul

compus Privire istorică icircn SCL XX (1969) nr 3 p 318 141

Gheţie Dialectologia istorică p 125-126 142

Nandris Phoneacutetique p 83

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 228

lăcuesc acolo bălauri şi pasări ce să numesc strutocamili precum au

fost zis mai nainte Isaiardquo CVNTO 255 bdquoluicircnd icircnapoi toate cicircte au fost

prădat ei de la Sodoma foarte fu cinstit de Melhisedecrdquo CVNTO

257 bdquoSalmon ş-au luat muiare pre Raav curva (careacute au fost ascuns

iscoadele lui Iisus [])rdquo CVNTO 269 bdquocele 3 ficircnticircni care au fost

săpat tată-săurdquo CVNTO 259 bdquoSenaherim au omorit pre mulţi din

jidovii carii au fost robit Salmanasarrdquo CVNTO 292 bdquoicircngerul care l-au

scos din groapa leilor cicircnd l-au fost aruncat boiariirdquo CVNTO 298

bdquoscoţicircnd pre el băgă pre ceia ce au fost băgat pre Daniilrdquo CVNTO

301 bdquoomoricirc pre Iuda Macaveul prin Vachid pentru că nu i-au fost

ajutat frate-săurdquo CVNTO 313 bdquopre care fire o au fost biruit

diavolulrdquo DO 131 bdquole-au fost spus proroculrdquo DO 158 bdquoEvdoxiia

icircmpărăteasa lui Arcadie au fost icircnţelesrdquo DO 172 bdquodupă cum au fost

prorocit prorociirdquo IcircBO 371 bdquoicircngerii m-au (sic n-au sn) fost perit

toţ căci că au mai rămas din ei 9 ceacuteterdquo DO 122 bdquoau fost murit un

jidov icircn cetatea Samariei şi [] au rădicat unii trupul mortuluirdquo DO

213 etc

II612 La persoana a II-a singular şi plural indicativul viitor se

construieşte cu auxiliarele vei respectiv veţi forme ce se impun icircn

exprimarea literară de pretutindeni icircn secolul al XVIII-lea icircn locul lui

veri bdquomăriia-ta mai mare plată vei luardquo Ded 1703O 407 bdquode vei

icircndemna pre cineva să facă vreun bine milostenie iaste de vei sfătui

pre cineva la lucrurile cele sufleteşti milostenie iaste de vei micircngicircia

inima vreunui scicircrbit cu cuvinte milostenie iaste şi icircn scurte cuvinte de

vei da un pahar de apă rece cuiva icircn numele lui Hristos adevărat să

ştii că nu-ţ vei piiarde platardquo DO 103-104 bdquoIară de veţi socoti icircn

gicircndul vostru cum că nu le puteţi face aceştia pentru nevoile şi păsurile

ce aveţi cu aceasta nimica nu vă veţi folosi nici veţi putea să vă

icircndreptaţi icircnaintea dreptului judecătoriurdquo IcircBO 367

II613 Antim Ivireanul icircntrebuinţează adesea viitorul construit

din formele auxiliarului voi(u) (cele specifice fiecărei persoane la

Morfologia 229

singular şi plural) şi conjunctivul structură obişnuită icircn toate textele

literare din epoca veche dar aflată icircn regres icircn secolul al XVIII-lea143

voi să bdquocum voiu să iubesc pre vecinul mieu că-m iaste

vrăjmaşrdquo DO 54 bdquoo ştiu eu aceasta de mult cum că acel norod

pleacă mai mult la icircnchinăciunea idolilor dară ce voiu să facrdquo DO

172

vei să bdquotu vei să te numeşti Chifardquo CL 5v bdquosă le spuiu []

cum că ai icircmplinit toate ale legii şi vei să pătimeşti şi vei să te omori

pentru micircntuirea tuturor şi vei să te pogori şi icircn iadrdquo DO 32

va să bdquoviaţa veacului celuia ce va să fierdquo IcircBO 372 bdquode la

mine va să vă cearărdquo DO 28 bdquocicircnd te vor năpădi niscai hoţ vecinul

tău cel de aproape va să vie să-ţ ajuterdquo DO 54

vom să bdquode nu ne vom icircndrepta cu adevărat vom să greşim şi

vom să mergem răuluirdquo DO 82

vor să bdquola judecata cea viitoare vor să se judece vii şi morţii şi vor

să se veseleascărdquo DO 77

II614 Mai rar este utilizat viitorul format din a avea la indicativ

prezent şi conjunctivul verbului de conjugat bdquoDară cicircnd vor fi zilele aceacutelia

icircntru carele au să facă creştinii hotăricircre să schimbe firea []rdquo DO 207

II615 Mai multe construcţii analitice cu viitorul au fie valoare de

prezumtiv prezent (viitorul auxiliarului a fi + gerunziul verbului) fie cu

valoare de prezumtiv perfect (viitorul auxiliarului a fi + participiul

verbului) bdquopoate că vom fi socotind că numai căci ne numim creştini ne

vom spăsi Bardquo DO 27 bdquoca să ia sficircrşit scandilile carele vei fi socotind

măriia-ta că doară să trag de spre minerdquo DO 233 bdquode vei fi furat ceva

să icircntorcirdquo bdquoDe vei fi năpăstuit pre cineva sau năpăstueşti să icircntorcirdquo

D 235 bdquoSau pre posturi miercurea sau vinerea te vei fi spurcatrdquo

DO 236

143

De pildă icircn Biblia Vulgata de la Blaj din 1760-1761 viitorul alcătuit din a

voi + conjunctivul este slab reprezentat vezi Iacob Limba şi stilul Vulgatei

p 842

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 230

II616 Norma literară generală oglindea icircn epoca lui Antim

Ivireanul utilizarea tradiţională a conjunctivului prezent persoana a III-a

pentru verbele a da a lua a sta Mitropolitul muntean o respectă

folosind numai formele etimologice de conjunctiv icircn cazul acestora să

dea DO 7 22 70 76 83 etc să ia DO 167 170 171 218 etc

CVNTO 279 304 312 AMAO 329 330 335 336 să stea

AMAO 337 341 IcircPTPO 357 358 CPO 393

Formele analogice de tipul să deie să ieie să steie apărute icircn

graiurile moldoveneşti prin secolul al XVII-lea nu au statut de normă

icircn nicio variantă literară deşi icircn a doua parte a epocii vechi textele

literare din Transilvania şi Moldova icircnregistrează fenomenul144

II617 Conjunctivul prezent la persoana I şi a II-a singular al

verbului a avea are forme etimologice să aib respectiv să aibi ca icircn

toate variantele literare bdquonu voiu să aib icircncepătorierdquo CL 6v bdquoca să fac

puţin folos sufletului mieu şi să aib pomenirea mea cea de toate zilele şi

icircn viaţă şi după moarterdquo AMAO 327 bdquoŞi de voiu da toată averea mea

şi de-m voiu da trupul mieu să-1 arz şi dragoste să nu aibu nimic nu

folosescrdquo DO 55 (icircntr-un citat) bdquosă aibi minte icircngereascărdquo DO 117

Aceeaşi regulă se aplică icircn epocă şi icircn cazul imperativului

singular icircnsă nu am consemnat exemple la Antim Ivireanul

Formele analogice după indicativul prezent (să am să ai ai)

singurele literare astăzi reprezintă iniţial o inovaţie a graiurilor

munteneşti de după 1750145

II618 Conjunctivul perfect se construieşte cu auxiliarul variabil

după număr şi persoană icircn conformitate cu norma textelor literare de

pretutindeni icircn epoca veche bdquonu să veacutede cum să fie cerşut Petru

icircncepătoriia nici iară Hristos cum să-i fie dat măcar necericircnd elrdquo CL

6r bdquoDară icircn ce chip le-au uitat aceastea toate Hristos şi le-au dat lui

Petru precum ziceţi numai voi singuri fără mărturie Şi de i-ar fi fost

144

ILRL 1997 p 340 vezi şi Iacob p 844 145

ILRL 1997 p 340

Morfologia 231

şi făgăduit sau să-i fie şi dat lui Petru icircncepătoriia el singur s-ar fi

micircniiatrdquo CL 6v bdquozic jidovii cum că acesta să fie izvodit chipuri icircntru

cinstea Iui Dumnezeurdquo CVNTO 248 bdquosă adeverează să fie murit

Adamrdquo CVNTO 249 bdquonici să pomeneacuteşte undeva să se fie mutatrdquo

CVNTO 249 bdquosă zice pentru Adam cum să fie născut 30 de feciorirdquo

CVNTO 245 bdquoNu socotesc să fie certat Hristos stihiilerdquo DO 179

bdquoPentru cutremur spun filozofii ellinilor cum să se fie făcut din

amestecarea stihiilorrdquo DO 175 bdquoputeţ dară zice cum că aceste

cuvinte sfinte să fie fost goalerdquo DO 179 bdquosă fie fost minunilerdquo DO

84 bdquoCine iaste acel drept icircn credinţă şi icircmbunătăţat carele să fie postit

şi sufleteacuteşte şi trupeacuteşte să se fie pocăit de păcatele lui să fie alergat cu

umilinţă adevărată icircn milostivirea lui Dumnezeu şi să ceară ertăciunerdquo

DO 204 bdquomi să pare să fie săltat ceriulrdquo DO 116 bdquosă fie stătut

turburarea măriirdquo DO 156 bdquonumai apostolilor să fie zis să-1 asculte

au şi noaordquo DO 79 bdquoUn lucru minunat să veacutede icircn Sficircnta Sriptură []

zicicircnd cum să se fie icircnticircmplat după moartea prorocului Eliseirdquo DO 213

Forma de conjunctiv perfect cu auxiliarul invariabil reprezintă o

inovaţie a graiurilor sudice146

(din secolul al XVI după C Fracircncu147

mai

recentă după Ion Gheţie148

) folosită icircn documente particulare icircnsă

deosebit de rară icircn textele literare Antim Ivireanul o utilizează o singură

dată icircntr-un enunţ ce conţine şi forma obișnuită a vremii bdquoCe socotiţ

oare să fie primit sfatul acesta iubitoriul de Hristos să se fi apucat de

doftoriia aceasta credinciosul Ba nu s-au apucatrdquo DO 115

Nici icircn acest caz icircn limba scrierilor mitropolitului nu există

suficiente apariţii ale inovaţiei pentru a-l considera un promotor al

acesteia icircn uzul cult acceptată ca normă icircn romacircna literară mult mai

ticircrziu

146

Gheţie Dialectologia istorică p 128 147

ILRL 1997 p 341 148

Gheţie icircn Dialectologia istorică p 128 afirmă că inovaţia nu este mai

veche de secolul al XVIII-lea fiind atestată pentru prima dată icircn 1714 vezi şi

Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 136 bdquoFolosirea auxiliarului variabil şi

icircn secolul al XVIII-lea demonstrează că structura din limba actuală cu

auxiliarul invariabil este relativ recentărdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 232

II619 Condiţionalul prezent se realizează analitic cu auxiliarele

literare şi astăzi Icircn cazul persoanei a III-a singular şi plural nu am

icircnregistrat decicirct construcţii cu ar şi infinitivul verbului (nu şi cele cu are)

bdquoorice au vrut sau ce ar vrea să se facărdquo CL 4r bdquolatinii o ar avea de

mare laudărdquo CL 6r bdquooare pohtir-ar icircncepătoriardquo ar ceacutere ar zice CL

13r ar cicircştiga AMAO 336 ar face IcircBO 380 ar veni DO 103 etc

II620 Condiţionalul perfect este reprezentat de forme analitice

din paradigma literară şi astăzi La persoana a III-a singular şi plural

construcţiile cu ar fi şi participiul verbului sicircnt cele obişnuite bdquoca şi cum

ar fi chemat Petru pre Andreirdquo bdquode ar fi avut gicircnd sau ar fi vrut să facă

pre Petru mai mare acestora tuturor le-ar fi zisrdquo CL 6r bdquonu ar fi

strălucit obrazul luirdquo DO 10 bdquode ar fi ascultat Adamrdquo DO 55 bdquode

ar fi vrut ar fi pututrdquo DO 129 bdquoŞi de mine icircncă să fie ertaţi toţi cicircţi icircm

vor fi greşit şi verice rău mi-ar fi făcutrdquo CPO 392 etc

II621 Imperativul verbului a sta este stăi (lt stă lt lat sta + -i de-

sinenţa caracteristică persoanei a II-a singular149

) bdquostăi licircngă minerdquo C 24v

II622 Antim Ivireanul utilizează de puţine ori imperativul

prohibitiv la plural de aceea este dificilă formularea unei concluzii

privind preferinţa sa pentru forma veche icircn -areţi -ereţi -ireţi ori cea

nouă scurtă din ce icircn ce mai frecventă icircn textele literare de după 1700

icircn Ţara Romacircnească şi Moldova150

Am consemnat pe de o parte nu

judecareţ DO 80 şi pe de altă parte nu plicircngeţ DO 188 190 şi nu

plicircngeţi DO 188 Icircntr-un enunţ apar ambele construcţii bdquonu tăceacutereţ şi

nu fiţ muţrdquo DO 111 ceea ce demonstrează aprecierea lor icircn egală

măsură ca fiind corecte

II623 Deşi se găseşte icircntr-o fază de regres din punctul de

vedere al ocurenţelor icircn textele acestei perioade infinitivul lung este

149

Rosetti ILR 1978 p 315 150

ILRL 1997 p 342

Morfologia 233

icircncă utilizat dar din ce icircn ce mai rar icircn toate variantele literare Apare

şi icircn textele legate de numele lui Antim Ivireanul Forma este folosită

mai icircnticirci icircn primul text romacircnesc scris de el icircn Postfaţa la Evanghelia

greco-romacircnă din 1693 cicircnd nu cunoştea bine romacircna bdquoRogu-vă dară

icircndreptarea greşalelorrdquo Postf 1693O 398 Apoi apare o singură

dată icircn prefaţa-dedicaţie a Psaltirii slavone din 1694 bdquopriiateni cu

sicircngur Dumnezău icirci face şi a vorovireacute cu dicircnsul icirci icircnvredniceacuteşterdquo Pred

1694 3v Cicircteva ocurenţe există şi icircn textul tipărit de Antim icircn 1699

Carte sau lumină cu dreacutepte dovediri bdquovreacutednic iaste a să credereacuterdquo

CL 24r bdquosă supune a greşireacuterdquo CL 60

v a lăudareacute CL 33

r bdquolasă de-a

zicereacuterdquo CL 5v 65

r

Icircn creaţia originală de după 1700 forma este rară bdquovă pohtim de

ascultarerdquo DO 23

II624 Participiul verbului a sta apare numai cu forma

reduplicată stătut DO 16 62 78 84 88 133 157 etc

II625 Verbele cu radicalul icircn -n- care cunosc forme iotacizate

la indicativ prezent şi conjunctiv prezent apar la fel şi la gerunziu icircnsă

nu sicircnt generale ca icircn cazul modurilor predicative

Astfel există icircn textele lui Antim Ivireanul ca normă formele

nespuind DO 100 puind(u-) DO 35 59 88 97 128 194

CVNTO 255 264 267 273 289 311 317 318 319 IcircPTPO 349

359 IcircBO 368 379 CPO 391 rămicircind CVNTO 276 spuind(u-)

DO 12 supuind CVNTO 308 310 ţiind CVNTO 259 263 275

316 AMAO 344 viind DO 4 5 8 107 137 204 211

Alături de acestea se icircnticirclnesc şi formele de tip nordic cu

dentala refăcută literare astăzi dar numai pentru unele dintre verbele

menţionate rămicircnicircnd CVNTO 261 venind CVNTO 261 263 279

290 291 321

II626 Formele de reflexiv cu valoare pasivă mai frecvente icircn

textele nordice apar icircn această perioadă şi icircn scrierile sudice La Antim

Ivireanul ocurenţa lor este semnificativă bdquo[Isus] s-au ispitit de

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 234

diiavolulrdquo CL 5r bdquoRovoam [hellip] s-au biruit de Susachinrdquo CVNTO

281 bdquosă se chivernisească mănăstirea [hellip] de singurul egumenul carele

va fi după vremirdquo AMAO 328 bdquo[pe Samuil] l-au dus la Ili preotul

după cum s-au făgăduitrdquo CVNTO 272 bdquocicircnta David icircnaintea lui şi

sălta şi uricircndu-se de muiarea lui Melhola pentru cicircntarea şi săltarea

aceia au rămas ia fără roadă de la Davidrdquo DO 278-279 bdquos-au omoricirct

coconii Vithleemuluirdquo CVNTO 315 bdquo[Ahaz] s-au prădat de Rasin şi

de Facherdquo CVNTO 289 bdquosă strică la coapsă de icircngerulrdquo CVNTO

261 bdquopeste puţine zile să va da legat icircn micircinile jidovilor să se hulească

să se batjocorească să se scuipe să se bată cu palma peste obraz să se

muncească să se rănească şi la cea de apoi să se şi răstignească ca un

făcătoriu de relerdquo DO 76 bdquosă se icircnchiză ca Petru icircn temniţă cu lanţul

de gicirct sa se bată cu toiage ca Pavel să se spicircnzure de copaci ca Andrei

şi să se pedepsească cu de toate feacutelurile de muncirdquo DO 84 etc

Construcţiile cu auxiliarul a fi sicircnt mai puţine bdquoacest Avel fu

iubit de Dumnezeurdquo CVNTO 248) bdquofu omoricirct de Iudithardquo CVNTO

302 bdquoDrept aceacuteia au dat pre ei Dumnezeu icircn micircnile lui Husarsathem

icircmpăratului Mesopotamiei căruia au fost supuşi 8 anirdquo CVNTO 266

bdquomai mult decicirct treiapostoli cari au fost mai iubiţ n-au fost chemaţirdquo

DO 12 bdquocei doi fileacuteri ai văduvei că au fost priimiţ foarte de Hristosrdquo

DO 52

II627 O serie de verbe sau locuţiuni verbale care icircn prima

parte a epocii vechi şi icircn unele texte contemporane apăreau destul de

frecvent construite cu dativul sicircnt icircnsoţite icircn textele lui Antim Ivireanul

de substantive sau substitute ale acestora icircn cazul acuzativ Dăm numai

cicircteva exemple

a se apropia bdquosă nu să apropie de muntele acela nice o hiară

sau vreun dobitocrdquo DO 65 bdquocum mă voiu apropiia de focul cel

nesuferitrdquo DO 67 bdquoapropiindu-să de Ierusalim cu ostile să

spăimicircntară jidovii foarterdquo CVNTO 308 cf bdquoapropiiaţi-vă lu Dumnedzeu şi apropiia-se-va voaordquo CV 64

v12-14

Morfologia 235

a se bucura bdquoaticircta să bucura de aceacutestia cicirct icircn locul bucuriei ce

era icircnaintea lui răbda cruceardquo DO 13 bdquosă cuvine omului a să bucura

de o bunătate marerdquo DO 15 bdquonu ne bucurăm la altceva fărrsquo numai

la lucrurile icircntuneacutericului veacului acestuiardquo DO 26 cf bdquorruşineadze-se depreunră cari se bucură rreului mieurdquo PH 3426

bdquobucură-se limba mea dereptăţiei talerdquo CV 10r12 bdquoLucraţi Domnului cu fricicirc

şi bucuraţi-vă lui cu cutremurirdquo PS 3r

a crede bdquooamenii nicidecum nu-l credeardquo DO 93 bdquocredem

minciunile slugilor noastre mai vicircrtos decicirct adevărul celui ce să

năpăstuiaşterdquo DO 96 bdquosă leapădă de Dumnezeu cu farmecile şi creacutede

pre draculrdquo IcircPTPO 359 cf bdquoporicircncitelor tale credzuiurdquo PH 118 66 bdquoşi urii credea

grăiteloru de Pavelrdquo CV 52r9-10 bdquoCi dară de aceastea ierticircndu-ne Martin

Cromer căce nu-i creacutedem la ceacutele ce mai nainte zice de valahi (adecăte de

rumacircni cum le zicem noi) acum icircnsă mergu cu dicircnsulrdquo CM I33

a iubi bdquoşi creştea Ili pre Samuil şi iubiia pre dicircnsulrdquo CVNTO

274 bdquoPicircnă cicircnd nu uricircm păcatul şi să iubim bunătateardquo IcircPTPO 351

bdquosă cade să iubim şi să cinstim pre Dumnezău mai mult decicirct toate

zidirilerdquo IcircPTPO 352 bdquoiubeşte paguba şi stricăciunea şi necinstea

altuiardquo IcircPTPO 359 bdquoCeacutele ce ochiul n-au văzut şi ureacutechia n-au auzit şi

pre inima omului nu s-au suit carele au gătit Dumnezeu celor ce iubesc

pre elrdquo IcircBO 372 cf bdquoNu iubi hicleanilorrdquo PH 36 1

a icircnvăţa bdquoel singur ne-au arătat şi ne-au icircnvăţat aceacuteste tainirdquo

DO 26 bdquoicircnvăţicircndu-şi şi feciorii pentru leacutege şi pentru războiurdquo

CVNTO 307 bdquonu iubim să cetim şi să icircnvăţăm carterdquo IcircPTPO 350 cf bdquoCalea ta-mi Doamne arrată-mi-o şi cărrarilor tale icircnvaţă-merdquo PH

24 4

a judeca bdquova să judece toată lumeardquo DO 55 bdquon-au trimis

Dumnezeu pre Fiiul său icircn lume ca să judece lumeardquo DO 107 bdquoTu

cine eşti cela ce judeci pre sluga streinărdquo DO 171 bdquoAcest Thola au

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 236

judecat norodul lui Israil ani 24 şi n-au făcut nimica vreacutednic de

povestirerdquo CVNTO 270 cf bdquoGiudecă loru Dzăulerdquo PH 512 bdquova giudeca lumiei icircn dereptaterdquo

PH 9 9 bdquovoi veţi şedě pre scaune de veţi judeca limbilorŭrdquo CG 70v

a lua aminte bdquoLuaţi-vă aminte de proroci mincinoşrdquo DO 135

bdquotu care eşti duhovnic ia aminte şi aceastardquo DO 237 bdquode vei lua

aminte urmarea acestui neamrdquo CVNTO 268-269 cf bdquoia-mi amente sufletului mieurdquo PH 68 19 bdquose nu ia amente

prilăstitorilorrdquo CV 83v8-9

a ponoslui lsquoa ocăricircrsquo bdquonoi icirci grăim de rău şi-i ponosluimrdquo DO 82 cf bdquoicircn deşert ponosluiră sufletului mieurdquo (PH 347) bdquodracul ponoslui

lui Dumnedzeurdquo (PH 73 18)

a ricircde bdquocel ce lăcuiaşte icircn ceriuri va ricircde de dicircnşii şi Domnul va

batjocori pre eirdquo DO 233 cf bdquoCoţovlahi le zic grecii ricirczicircndu-irdquo CM I46

Modelul sintactic străin apare foarte rar L-am consemnat icircntr-o

construcţie originală bdquovom să mergem răuluirdquo DO 82 altă dată

dativul apare icircntr-un citat biblic bdquoCu adevărat nu iaste alta fără numai

ca să ne icircnveacuteţe pre noi aceacuteia ce iaste scris la al doilea Psalom laquoSlujiţ

Domnului cu frică şi vă bucuraţi lui cu cutremurraquo Că să cuvine omului

a să bucura de o bunătate mare şi a să teacuteme şi a să cutremura de o

mărire marerdquo DO 15 (cf BB II Psalmi 211)

Situaţia constatată icircn textele lui Antim Ivireanul este icircn

concordanţă cu uzanțele scriitoricești de la sficircrşitul secolului al

XVII-lea căci icircn ansamblu icircn textele bisericeşti şi laice din această

perioadă numărul construcţiilor cu dativul este redus iar tendinţa este

cea de a evita asemenea structuri sintactice (icircn ciuda uzului unor

cărturari savanţi din Ţara Romacircnească şi din Moldova icircn cărţile cărora

astfel de forme se datorează cunoaşterii şi aprecierii sistemelor

Morfologia 237

sintactice ale latinei şi limbii greceşti151

) De altfel urmărind fenomenul

icircn decursul secolelor al XVI-lea ndash al XVIII-lea Gabriela Pană-

Dindelegan a observat că variaţia liberă icircntre structura sintactică icircn

dativ structura tranzitivă şi construcţia prepoziţională la verbele care

tolerau asemenea realizări bdquose rezolvă icircn sensul generalizării fie a

construcţiei tranzitive fie a construcţiei prepoziţionale şi niciodată a

construcţiei cu dativulrdquo152

II7 Adverbul

II71 Icircn conformitate cu norma literară muntenească forma

acum (lt lat eccuacutem + modo) este cea utilizată de Antim Ivireanul icircn

exclusivitate pentru adverbul de timp cu sensul acesta DO 12 14 25

27 28 30 32 40 42 43 44 48 52 etc Ea este specifică icircn epoca

veche ariei sudice a dialectului dacoromacircn (Muntenia) şi intră icircn

opoziţie cu acmu (lt lat eccum + moacutedo) cunoscută icircn graiurile de tip

nordic şi icircntr-o parte a Olteniei

II72 O situaţie asemănătoare se icircnregistrează şi icircn cazul

adverbului (mai) icircnainte bdquoicircnainte derdquo (lt lat in abante) faţă de mainte

(lt lat magis ante DA sau dr mai + ainte153

) Prima formă reprezintă

norma muntenească respectată de Antim Ivireanul mai icircnainte DO

19 24 45 77 116 150 175 CPO 391 Varianta mai nainte este de

asemenea frecvent icircntrebuinţată (igraveagraveegraveiacuteagraveegraveiacuteograveg) C 1v 13

r DO 17 18

20 31 41 43 44 etc

De cicircteva ori icircn afara normei locale icircn textele ce se leagă de

numele lui Antim Ivireanul este utilizat adverbul mainte caracteristic

graiurilor de tip nordic (icircnticirclnit şi icircn Oltenia) precum şi variantelor

151

Totuşi nu poate fi ignorată posibilitatea ca cel puţin la unele verbe

opţiunea la nivel sintactic să fi fost şi la ei dictată de textele biblice vezi

Todi Elemente de sintaxă p 71 152

Gabriela Pană-Dindelegan Regimul sintactic al verbelor icircn limba romacircnă

veche icircn SCL XIX (1968) nr 3 p 291 153

Rosetti ILR 1978 p 569

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 238

literare din Moldova şi Transilvania icircn epoca veche igraveagraveegraveiacuteograveg CL 4v

6r Apariţia lui se datoreşte probabil traducătorului textului

II73 Adverbul foarte formează singur superlativul pe licircngă un

verb iar topica sa este variabilă icircn raport cu acesta bdquofoarte fu cinstit de

Melhisedecrdquo CVNTO 257 bdquofoarte au micircniat pre Dumnezeurdquo

CVNTO 275 bdquos-au turburat foarterdquo CVNTO 285 bdquofoarte icircl uricircse

norodulrdquo CVNTO 312 bdquomoşiia lor de care foarte doriiardquo DO 13

bdquosa temură foarterdquo DO 15 bdquofoarte mi-au plăcut şi am fericit obiciaiul

acestardquo DO 40 bdquos-au micircniiat foarterdquo DO 65 bdquofoarte mă minunezrdquo

DO 133 bdquosă te păzeşti foarterdquo DO 236 etc

II74 Adverbul cu funcţie metalingvistică adecă adecăte

consemnat din ce icircn ce mai frecvent icircn scrierile vremii ca rolul de a

explica relaţia apozitivă apare frecvent la Antim Ivireanul bdquoaceastă

beseacutericească organă cu dumnezăieşti dulci cuvinte de cicircntări (adecă

Psaltirea)rdquo Pred 1694 4v bdquoicircşi aducea aminte Adam de odrăslirea (adecă

de naşterea) fiilorrdquo CVNTO 247 bdquo[carte făcută] pentru luata bucurie a

drepţilor Adecăte de ş-au luat făgăduinţa deplinrdquo CL 3r bdquosă nu să pue

egumen vreun om strein cu gicirclceavă adecă svetagoreţ au sinait au

ierusalimleanrdquo AMAO 340-341 bdquounul era nomothetis adecă puitoriu

de leacutege iară celalalt era zilotis adecă icircntăritori aceştii legirdquo DO 11

bdquoVorbiia zice Luca la 9 capete pentru patimile Domnului carele era să se

icircmplinească icircn Ierusalim adecă vorbia pentru patimerdquo DO 12 bdquoA

treia poruncă zice să sfinţim sicircmbăta adecă să cinstim şi să ţinem

praznicilerdquo DO 33 bdquoicirci voiu asemicircna cu cei doi luminători mari adecă

cu soarele şi cu lunardquo DO 57 bdquocă fiind omu icircndoit adecă cu trup şi cu

sufletrdquo DO 71

II75 Adverbul deci bdquoapoi pe urmărdquo (lt de ačiĭa) apare icircn

Chipurile Vechiului şi Noului Testament favorizat de funcţia sa

narativă ca icircn alte texte literare de asemenea natură din secolul al

XVII-lea şi din vremea lui Antim Ivireanul bdquoMărindu-se zioa cu starea

lunii şi a soarelui ca la 24 de ceasuri prin rugăciunea lui Iisus deci

Morfologia 239

zidind jărtăvnic la Gheval şi blagoslovind şi blestemicircnd icircnaintea

norodului au icircndemnat pre toţi a striga amin facă-sărdquo CVNTO 266

bdquoAcest Gothoniil au fost fecior lui Chenez [] Acesta au micircntuit pre

Israil din micircnile lui Husarsathem [] Deci murind acesta iară au

greşit Israil şi i-au dat pre ei Dumnezeu icircn micircnile lui Eglonrdquo CVNTO

267 bdquoAcest Aod au fost viteaz foarte carele omoricircnd pre Eglon []

au micircntuit pre Israil şi s-au odihnit pămicircntul ani 80 Deci murind acesta

icircndată s-au pus icircn locul lui Semegarrdquo CVNTO 268 bdquoAcest Semegar

au omoricirct 600 de oameni filistiimi cu cormanul plugului drept aceacuteia fu

pus mai mare peste israilteni Deci murind acesta iar au greşit Israil

icircnaintea lui Dumnezeu şi s-au dat icircn micircnile lui Iavimrdquo CVNTO 268

bdquoŞi icircntorcicircndu-să icircndată la ai lui au plecat asupra vrăjmaşilor Deci cu

scuturarea doniţelor şi cu bucinatul bucinelor spăimicircnticircnd pre vrăjmaşi

au omoricirct 4 icircmpăraţirdquo CVNTO 270 etc

II76 Compusele cu oare (lt lat volet) + adverbele relative

puţin folosite icircn texte literare icircncă din secolul al XVII-lea sicircnt rare şi la

Antim Ivireanul bdquoAcest Avesa au fost om chibzuit şi fiind cu David

au găsit pre Saul oareunde adormitrdquo CVNTO 277

Icircn locul acestora este folosită construcţia cu -va undeva DO

106 CVNTO 249 AMAO 328 340 IcircBO 380 382 şi undevaşi

DO 106 cumva IcircBO 380 cicircndva DO 119 120 (icircntr-un fragment

bdquocitatrdquo din Evrei 2 16 bdquoCă nu pre icircngeri cicircndva au luat ci sămicircnţa lui

Avram au luatrdquo ndash icircn cadrul căruia icircnsă potrivit textului biblic

original154

prezenţa adverbului cicircndva nu se justifică nici icircn literă nici

icircn spirit)

II77 Alte adverbe şi locuţiuni adverbiale sicircnt adevărat bdquocu

adevăratrdquo Pred 1694 2v IcircPTPO 349 DO 32 44 46 etc cu

adevărat Pred 1694 2r CVNTO 243 IcircPTPO 351 DO 15 19 45

154

Vezi loc cit icircn N-A νὐ γὰξ δήπνπ ἀγγέισλ ἐπηιακβάλεηαη ἀιιὰ

ζπέξκαηνο Ἀβξαὰκ ἐπηιακβάλεηαη Cf bdquoCă n-au luat necicum pre icircngeri ce

pre sămicircnţa lui vraam au priimitrdquo (NT 1648) bdquoPentru că nu cu adevărat de

icircngeri să apucă ce de sămicircnţa lui Avraam să apucărdquo (B 1688)

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 240

etc icircntru adevărat DO 8 aiave DO 147 şi aiavea DO 214

aseacutemenea Pred 1694 2v aşijderea Pred 1694 2

v CVNTO 266

301 305 AMAO 337 341 DO 7 18 22 etc cu dreptate lsquope drept

cuvicircnt cu icircndreptăţirersquo C 1715O 410 DO 59 89 170 lsquoicircn mod

corect cum este binersquo DO 164 lsquocu credinţărsquo DO 187 de pururea

lsquoicircntotdeaunarsquo Pred 1694 2v DO 14 16 22 etc icircn pripă DO 95

AMAO 341 icircn scurt lsquope scurtrsquo Pred 1694 4r IcircPTPO 349 351 353

361 IcircBO 380 nici Pred 1694 2v (bdquocarele şi nici să află den multe

fealiuri de nevoi şi supărări s-au izbăvitrdquo) pre icircndemicircnă lsquola icircndemicircnărsquo

Pred 1693 3v tocma lsquochiarrsquo Pred 1694 3

r DO 12 94 104 etc cu

toate acestea DO 141 (bdquoŞi cu toate aceacutestea nici la fata aceacuteia nici la

acest fecior n-au făcut norodul vreo arătarerdquo) DO 160-161 (bdquostăm icircn

cumpănă să perim de nevoi de nenorociri şi cu toate aceacutestia nu ne

smerimrdquo) şa

II78 Aşijderea este icircntrebuinţat frecvent ca element de legătură

transfrastică bdquopentru a asigura continuitatea discursuluirdquo155

bdquoAşijderea

Daniil pren rugăciune gurile leilor au icircnchisrdquo Pred 1694 2v

bdquoAşijderea şi icircn cuvintele cele de bucurie ce i-au zis icircngerul laquoBucura-

teraquordquo DO 18 bdquoAşijderea şi lupii cicircnd nu văd toiag icircn micircna

păstoriului răpesc oilerdquo DO 137

II79 Analizicircnd contextele icircn care apar formele acolea şi acolo

icircn scrierile lui Antim Ivireanul nu am putut deduce icircn uzul său o

distincţie clară icircntre sensurile lui acolea bdquoindicicircnd un loc mai apropiat

şi corespunzicircnd persoanei a douardquo şi acolo bdquoindicicircnd un loc mai

icircndepărtat şi corespunzicircnd persoanei a treiardquo conform cu sistemul

tripartit latinesc156

Icircn exemplele bdquodară unde vei să te ascunzi ticăloase dennaintea

lui Dumnezeu că de te vei sui icircn ceriu el acolea iaste lăcuitoriu de te

vei pogoricirc icircn iad iaste de faţărdquo (DO 100) bdquocă viiarmele ce zace la

155

Fracircncu Gramatica p 412 156

Cf Arvinte icircn BB I 2001 p LIV vezi şi Fracircncu Gramatica p 327

Morfologia 241

rădăcina hreanului de-i va zice cineva să iasă de acolea să meargă la

alte rădăcini mai bune şi mai dulci el zice că mai dulce decicirct hreanul nu

iasterdquo (DO 104) şi bdquoŞi mergicircnd pre cale la locul cel ricircnduit fărrsquo de

veacuteste au eşit dintr-un cricircng ce era acolea aproape nişte ticirclharirdquo (DO

213) alegerea lui acolea pare justificată de nevoia de a marca atent

raporturile spaţiale (depărtare ndash poziţia faţă de narator icircnsă apropiere ndash

poziţia faţă de cel despre care se povesteşte) Icircn alte contexte icircnsă care

pot fi analizate identic din punctul de vedere al raporturilor pe care icircl au

cu locul descris autorul discursului şi protagonistul marcarea prin

deicticul acolea nu mai apare ci este folosită forma acolo ca icircn

următorul fragment ce continuă naraţiunea din DO 213 (vezi supra)

bdquoŞi pentru ca să-ş micircntuiască viaţa lor au aruncat pre mortul icircntr-o

groapă ce s-au aflat acolo şi icircndată au fugitrdquo

Icircn fragmente care nu impun o asemena distincţie sicircnt utilizate

aticirct forma acolea cicirct şi acolo bdquoDeci cine va vrea să isprăvască

desăvicircrşit şi pre cum să cade aceacuteste ce zic aibă icircn loc de pămicircnt

dragostea că acolea să va icircnrădăcina credinţardquo (DO 53) bdquoicircngerul

Domnului l-au luat de l-au dus icircn pustie şi-l hrăniia acolordquo (DO 66)

Pe de altă parte icircn construcţii antitetice formele care intră icircn

opoziţie sicircnt icircntotdauna aici (aicea) şi acolo (nu şi acolea) bdquoAcolo

vrăjitorii cu darurile lor i s-au icircnchinat ca unui Dumnezeu şi icircmpărat

iar aici icircngeri cereşti ca unui Dumnezeu adevărat şi om desavicircrşit icirci

slujesc Acolo era ca un prunc mic icircnfăşat şi pus icircn iasle iar aici ca un

Dumnezeu desavicircrşit şi om desăvicircrşit să botează icircn apa Iordanului []

Acolo icircngerul cel mare Gavriil slujiia cu cucerie iară aicea icircngerul şi

icircnainte mergătoriul Ioann slujaşte tainardquo DO 64 bdquoAcolo Pavel icircn

miazăzi aici Constandin icircn miazăzi acolo Pavel de lisus ce s-au răstig-

nit aici Constandin prin crucea lui lisusrdquo DO 85 bdquode vreme ce aici

după adormirea cea firească să icircntoarce iară omul la osteneli la scicircrbe

la supărări la patemi acolo după adormirea cea de pe urmă [] trece

din scicircrbă la bucurierdquo DO 190

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 242

II8 Prepoziţia

II81 Utilizarea prepoziţiei pre (sau forma pe) ca morfem al

complementului direct exprimat prin nume de persoane substantive

proprii sau comune prin formele accentuate ale pronumelor este icircn

epoca lui Antim Ivireanul normă a limbii literare icircn toate zonele

culturale ale ţării Icircn felul acesta se explică frecvenţa ei deosebită şi icircn

textele cărturarului din Ţara Romacircnească bdquopre nevăzuţii vrăjmaşi icirci

izgoneaşterdquo bdquoDomnul nostru icircnvăţicircnd pre sfinţii lui ucenicirdquo

bdquoizbăveacuteşte [] pre ceia ce să nevoiescurdquo Pred 1694 3r bdquodatori să fie a

ruga pre atotputeacuternicul Dumnezăurdquo Ded 1694O 399 bdquoau pogoricirct şi pe

şarpele cel de aramărdquo CVNTO 290 bdquopre Petru şi pe Andrei pe Iacov

şi pe Ioannrdquo CL 8r bdquoi-au ruşinat pre cei ce i-au văzutrdquo DO 5

bdquopropoveduind pre Hristos şi credinţardquo DO 6 bdquocicircnd icircnjurăm de lege

pre cineva pre Dumnezeu icircnjurămrdquo DO 25 bdquobucurăm pe draculrdquo

DO 26 bdquo[dragostea] cea firească iaste ceia ce iubesc părinţii pre fii şi

fiii pre părinţi şi fieştecare pe ruda sa şi pe priiatenii săirdquo DO 24 bdquopre

păr in ţ i i noştri icirci ocăricircm şi-i batem pre bătricircni icirci necinstim pre domni

şi pre boieri icirci blestemăm pre arhierei nu-i ţinem icircntr-o nimica pre

călugări icirci clevetim pe preoţ icirci ocăricircmrdquo DO 26 bdquoAcest sicriiu pre

nimeni nu uraşte pre nimeni nu goneacuteşterdquo DO 30 bdquocu tunul smereniei

sue pre păcătoşi la ceriurdquo DO 50 bdquoau socotit să chiiame icircn casa lui pe

Afroditardquo DO 51 bdquopăzitu-s-au pre sinerdquo DO 94 bdquoia aminte spre

sufletul mieu şi-l micircntuiaşte pre elrdquo C 22v bdquofericimu-te pre tinerdquo C

16v bdquolaude-l pre dicircnsul ceriurilerdquo C 23

r

Prepoziţia pre apare şi icircnaintea unui complement direct exprimat

printr-un substantiv comun inanimat sau substantiv comun abstract

personificat bdquopre această beseacutericească organă [] cu plecăciune o

aducrdquo Pred 1694 4v bdquoSolomon pre icircnţelepciunea cea ce şade icircntr-un

scaun cu Dumnezău o au cicircştigatrdquo Pred 1694 2v

Icircn epoca lui Antim Ivireanul construcţiile fără prepoziţie (care

icircn secolul al XVI-lea fuseseră obișnuite oglindind modelul slavon

Morfologia 243

sintetic şi totodată vechimea structurii icircn limba romacircnă157

ndash căci forma

cu pre nu e cu mult anterioară acestui secol158

) mai apăreau tradiţional

icircn texte provenind din Moldova nordul Transilvaniei şi Banat159

Icircn

general icircnsă icircncepicircnd cu secolul al XVII-lea norma nu mai este

oscilantă Singura variaţie care se icircnregistrează este cea icircntre pre şi pe

lucru consemnat şi icircn textele lui Antim Ivireanul Cele două forme ale

prepoziţiei sicircnt icircn raport de variaţie liberă

II82 Foarte frecvente sicircnt prepoziţiile cătră şi de cătră utilizate

cu diferite sensuri icircn construcţii cu acuzativul pe licircngă verbe care au

astăzi icircn limba literară un alt regim prepoziţional şisau care impun un

alt caz160

bdquoau acoperit de cătră oameni toate spurcăciunile şi

fărdelegile melerdquo DO 6 bdquopreoţii carii aduceau jărtve cătră Dum-

nezeurdquo CVNTO 262 bdquosupunerea care arătaţi de-a pururea cătră

beseacuterică şi cătră arhiereurdquo DO 6 bdquosă mă arăt cătră măriia-ta

mulţemitoriurdquo CVNTO 242 bdquonimic să nu sfieşti sau să te ruşinezi

nici să te spăimicircntezi şi să ascunzi ceva de cătră minerdquo DO 234

bdquodragostea ce avea cătră dicircnsardquo DO 14 bdquodatoriia cea părintească ce

am cătră dragostea voastrărdquo DO 22 bdquopohta şi dragostea ce am de-a

pururea cătră icircnţelepţiia voastrărdquo DO 34 bdquoavea Ioachim şi Anna

multă jale icircn inima lor pentru uricircciunea şi hula ce avea de cătră toţrdquo

DO 43 bdquosă aibă cucerie cătră preotrdquo DO 169 bdquoAcesta de multe ori

157

Florica Dimitrescu Despre pre la acuzativ icircn limba textelor traduse din

slavă icircn secolul al XVI-lea icircn Contribuţii la istoria limbii romacircne vechi

Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică 1973 p 42-43 158

Rosetti ILR 1978 p 547 cf N Drăganu Morfemele romacircneşti ale

complementului icircn acuzativ şi vechimea lor Un capitol de sintaxă

romacircnească Bucureşti Institutul de Lingvistică Romacircnă 1943 p 129

bdquoExprimarea complementului icircn acuzativ cu p(r)e şi cu acuzativul

substantivului nu poate fi mai nouă decicirct cea cu ajutorul topicei şi cea cu

ajutorul pronumelui conjunct pleonastic care cum am arătat sicircnt străvechirdquo 159

ILRL 1997 p 350 160

Vezi şi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 157 Todi Elemente de

sintaxă p 72

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 244

au micircntuit pre David din moarte dovedind cătră el răutatea tăticircne-său

Iui Saulrdquo CVNTO 275 bdquoAcest Semei blestema pre David fugind de

cătră faţa lui Avelaghionrdquo CVNTO 276 bdquoau numit pre muiarea lui

Reveca soră cătră Avimeleh icircmpăratulrdquo CVNTO 260 bdquonu să ruşina

de cătră faţa Ieremiei proroculuirdquo CVNTO 296 bdquoau strigat cătră

Domnulrdquo DO 159 bdquopreotul Zahariia zise şi cătră părinţirdquo DO 46

bdquosă zicem cătră dicircnsul glasul vameşuluirdquo IcircPTPO 351 bdquonu iaste lupta

noastră spre sicircnge şi trup ci cătră domnii cătră puteri cătră ţiitorii

lumii icircntunericului veacului acestuiardquo DO 36 bdquonemulţămitor sicircntem

cătră micircntuitoriulrdquo IcircPTPO 351 bdquosă plicircngem cu suspinuri şi cu

lacrămi cătră iubitoriu de oameni Dumnezeurdquo IcircPTPO 351 CL 13v

etc

Prepoziţia către poate apărea şi icircn construcţii eliptice ca icircn

exemplul următor cicircnd stă alături de acuzativ icircntr-o situaţie ce impune

icircn limba literară actuală cazul dativ bdquoPavel marele apostol al Domnului

[zicea nn] cătră Soloneani 13 5 laquoNeicircncetat vă rugaţiraquordquo Pred 1694 3r

II83 Prepoziţia icircntru apare deosebit de frecvent icircn toate textele

lui Antim Ivireanul (fapt obişnuit icircn epoca veche) cu diverse valori

a) este sinonimă cu icircn (cu care se află icircn raport de variaţie)

bdquosmeritul pururea icircntru Domnulrdquo Postf 1693O 398 bdquostăpicircnind []

icircntru cinstit scaunul măriei tale [] Iară icircntru icircmpărăţiia ceriurilor să fii

icircncununat cu luminate şi veacutecinice cununi icircntru Hristosrdquo Pred 1694 5r

bdquosă-mi icircntărească inima icircntru frica luirdquo DO 7 bdquosă vă icircntărească şi pe

dumneavoastră [] icircntru credinţa cea bună şi dreaptă icircntru cunoştinţa

adevărului şi icircntru nădejdea vieţii cei de veacutecirdquo DO 8 bdquoOare

omoricirctu-s-au icircntru voi păcatulrdquo DO 148 bdquoCela ce creacutede icircntru mine

nu va muri icircn vecirdquo DO 189 bdquoau fugit la Mesopotamiia icircntru care

rădică sticirclprdquo CVNTO 260 dar bdquoicircn leagea veacuteche şi icircntr-această noao şi

icircntr-alte locurirdquo Pred 1694 2r bdquosă nu cădeţi icircn năpăştirdquo Pred 1694 3

r

bdquoau sămicircnat icircn pămicircntul acelardquo CVNTO 260 bdquosă vă povăţuiască icircn

tot lucrul cel bun şi de folos spre plăcerea lui ferindu-vă icircn toată

vremia şi icircn tot ceasul şi icircn tot locul de vicleşugurile diiavoluluirdquo DO

8 bdquolumina va străluci şi icircn trupurile sfinţilor luirdquo DO 10 bdquoCinstitei de

Morfologia 245

Dumnezeu icircnălţimei-tale icircntru Hristos rugătoriu smeritul mitropolit al

Ungrovlahiei Anthimrdquo Ded 1715O 411 (cf rugăciune icircn [numele

lui] Hristos cf bdquosă nu jure icircn numele lui Dumnezeurdquo IcircPTPO 358)

b) are valoare lui icircntre sau printre bdquosmeritul icircntru ieromonahi

Anthimrdquo Pred 1694 5r bdquoAl măriei-tale mai mic rugătoriu smeritul

icircntru ieromonahirdquo Ded 1694O 399

Prepoziţia icircntru este utilizată frecvent şi cu alt sens icircn contexte

care astăzi (cel puțin icircn uzul laic) cer fie o altă prepoziţie fie un regim

cazual diferit bdquoNu doară că nu sicircnt cuvinte multe şi de multe feliuri de

vorbe a să grăi icircntru lauda mărirei eirdquo DO 16 bdquoaceastă puţinică

osteneală şi cheltuială trecătoare ce au făcut icircntru lauda lui Dumnezeu

şi icircntru cinstea sficircntuluirdquo DO 139 bdquoAceastă scrisoare ce o icircnchin

icircntru icircnţeleaptă socoteala măriei-talerdquo DO 226 bdquoAm ucis bărbat icircntru

rană mie şi tinerel icircntru struncinare mierdquo CVNTO 248 bdquosculicircndu-se

dupe boală au cicircntat cicircntare zicicircnd laquoEu am zis icircntru jumătăţirea zilelor

meleraquordquo CVNTO 290 bdquosă nu jure icircn numele lui Dumnezeu nice

dirept nici stricircmbu la tot cuvicircntul lui şi lucrul nici icircntru sfinţi nici alt

jurămicircntrdquo IcircPTPO 358 bdquoSă nu icircmpărătească păcatul icircn trupul vostru

cel muritor ca să vă supuneţ icircntru pohtele luirdquo IcircBO 368 bdquoDe boleşte

cineva icircntru voi cheme preoţii beseacutericiirdquo IcircBO 375

II84 Conform normei literare din epoca veche prepoziţia supt

(lt lat subtus) este icircntrebuinţată cu această formă de către Antim

Ivireanul bdquosupt jugul cel bun şi supt sarcina lui Hristos cea uşoarărdquo

CVNTO 244 bdquosupt ascultarea şi supt voia luirdquo CL 4r Nu am icircnticirclnit

alte forme (varianta sup ndash atestată de Ov Densusianu icircn textele din

secolul al XVI-lea ori varianta subt care s-a impus ulterior icircn romacircna

literară şi care a avut acest statut picircnă icircn secolul al XX-lea161

)

II85 Prepoziţia după (lt lat de post) apare cu această formă icircn

textele lui Antim Ivireanul respecticircnd norma din toate variantele

literare DO 3 4 5 7 8 12 15 18 19 20 etc CVNTO 245 246

161

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 65 bdquoAlături de subt se scrie şi subrdquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 246

247 250 251 etc Icircn afară de această formă mitropolitul muntean

foloseşte şi variantele populare dupe şi dupre (forme a căror realizare a

fost explicată icircn mai multe feluri162

) dupe DO 70 185 CVNTO

249 255 256 258 260 261 264 265 268 274 280 290 IcircBO 369

371 şi dupre DO 65 71 72 CVNTO 236 251 IcircBO 368 371

După Ion Gheţie formele dupe şi dupre sicircnt specifice Munteniei

iar dacă apar icircn texte şi documente nordice ele reprezintă acolo un

muntenism bdquoo simplă influenţă literară muntenească fără cores-

pondenţă icircn graiul localrdquo163

Totuşi bazicircndu-se pe cicircteva ocurenţe ale

formei icircn Letopiseţul Ţării Moldovei bdquoal lui Grigore Urecherdquo icircn unele

documente moldoveneşti şi la C Negruzzi Laura Vasiliu afirmă că este

posibil ca răspicircndirea dialectală a lui dupe bdquodupărdquo să fi depăşit graniţele

Munteniei icircn secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea164

II9 Conjuncţia

Există icircn domeniul conjuncţiei puţine elemente reprezentative

pentru o variantă literară icircn raport cu altele ori cu graiurile contem-

porane De aceea nu ne oprim prea mult asupra acestui aspect Totuşi

remarcăm cicircteva trăsături generale ale utilizării conjuncţiei icircn textele lui

Antim Ivireanul generale și icircn limba cultă a secolului al XVIII-lea

II91 Conjuncţia şi este deosebit de frecvent utilizată icircn realizarea

raportului de coordonare copulativă şi de coordonare interfrastică

bdquolaquoPrevegheaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi icircn năpăştiraquo Şi Pavel marele

apostol al Domnului cătră Soloneani 13 5 laquoNeicircncetat vă rugaţiraquo Şi

iarăş laquoRugaţi-vă pentru noi Rugaţi-vă unii pentru alţiiraquo Şi Ioan

Zlatoust pentru rugăciune zicerdquo Pred 1693 3r bdquoau mai văzut icircn vis un

copaci foarte icircnalt a căruia icircnălţime ajungea picircnă icircn ceriu şi avea frunză

frumoasă şi roadă multă şi ramurile lui coprindea toată lumea şi supt el

162

Vezi Arvinte STLFAC p 82-83 Laura Vasiliu Varianta dupe icircn LR

XXXII (1983) nr 2 p 116-117 163

Gheţie BD p 177 164

Laura Vasiliu art cit p 119

Morfologia 247

lăcuia toate hiarăle sălbatice iar icircn ramurile lui toate păsărilerdquo

CVNTO 296 bdquoŞi puse icircmpăratul Navuhodonosor pre Sedechia fratele

lui Eliachim icircmpărat preste Iuda şi preste Ierusalim Şi era Sedechia de

21 de ani cicircnd au icircnceput a icircmpărăţi Şi icircmpărăţi 11 ani făcicircnd vicleşug

icircnaintea lui Dumnezeu [hellip] Şi trimiţicircnd icircmpăratul Navuhodonosor soli

la Sedechia ca să-şi dea birul precum le-au fost legătura i-au icircntors

icircndărăt la icircmpăratul deşerţi şi icircnfruntaţirdquo CVNTO 296 etc

II92 Icircn realizarea raportului de coordonare disjunctivă sicircnt

folosite icircn mod obișnuit conjuncțiile au veri și sau

II921 Conjuncţia au (lt lat aut) fie singură fie cu o corelativă

are cele mai multe apariții bdquoși nimenea să n-aibă puteare să-i zică au

bine face au răurdquo CL 3v bdquoau dascal au ispravnic au epitrop au

socotitoriurdquo CL 4v bdquoNumai au pre toți icircmpreună i-au trimis au cicircte

doirdquo CL 9v bdquoși fărrsquo de ispovedanie au fărrsquo de voia duhovnicului lui să

nu cunteacuteze nimenea să să cuminecerdquo IcircPTPO 356 bdquopreot au mirean au

monah cărturari au necărturarirdquo IcircPTPO 360 bdquode va icircndrăzni cineva

[] au den ceata besericească au din ceata mirenească să o supue pre

dicircnsa au de-ale ei ceva unul ca acela să fie afurisitrdquo AMAO 328

bdquopentru toți cei ce i-am amăricirct au i-am necăjit au icirci voiu fi năpăstuit

au icirci voiu fi grăit de răurdquo AMAO 334 bdquoși de nu-l va bate cugetul icircn

sine atunce poate că acel om va fi au prea sficircnt și drept icircnaintea lui

Dumnezeu au iaste nesimțitoriurdquo DO 34 bdquode vor naște vreun prunc

au parte bărbătească au parte femeiascărdquo DO 44 bdquoAfle-să și acum

vreunul au din cei bogaț au din cei săracirdquo DO 52 bdquoDe am viclenit

pre măriia-ta au casa măriei-tale au am vreun gicircnd rău să fac [] au

icircn viața măriei au după petrecaniia a mulți ani ai măriei-talerdquo DO

227 bdquoni-au zis au să fac paretisis de bună voia mea și să-mi las

scaunul să es au să mă scoață măriia-sa cu silardquo DO 226

Destul de frecvent au leagă enunțuri avicircnd funcția de conector

discursiv bdquoDară cum faci tu papa lucrul desăvicircrșit o parte Au vei să

faci tu leage icircmpotrivă []rdquo CL 10v bdquoai legat pre bărbat cu fămeacutee

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 248

Au altă legătură pentru vreo boală Au porți niscari baere au erbirdquo

DO 235 etc

II922 Conjuncţia disjunctivă veri (lt lat velis) este

icircntrebuințată de puține ori fapt ce probează caracterul arhaic al ei165

bdquoveri reacutele veri bunerdquo CL 35r bdquoveri Petru veri Andrei veri ceialalţirdquo

CL 13v bdquoPentru căci obrazele cele preoţeşti şi arhiereşti să numesc

slugi ale lui Dumnezeu veri păcătoşi sicircnt veri direpţirdquo IcircPTPO 359

bdquoLas cu mare blestem ca cine va sluji la această casă veri om bun va fi

veri rău nici cu un mijloc să nu i să oprească simbriiardquo AMAO 334

II923 Conjuncția cu aceeași funcție sau (formată pe terenul

limbii romacircne) este icircntrebuințată mai rar decicirct au Se găsesc icircnsă unele

segmente icircn opera lui Antim icircn care au și sau apar icircn variație liberă

ceea ce sugerează o concurență icircntre acestea două Fenomenul se

icircnticirclnește de pildă icircn CL 4v bdquoIară aceasta ce zic latinii cum că

Hltrigtslttosgt au lăsat numai pre Petră asupra apostolilor au dascal au

ispravnic au epitrop au socotitoriu atoată besearica să fie singur sau

săi fie dat ceva ceva mai mult decicirct celoralalți apostoli au mult au

puțin nu să veade nicăirirdquo și 5r bdquoicircntr-acesta chip să va arăta curat și

foarte luminat de au avut Petră sau de au luat ceva mai mult decicirct

ceialalți apostoli Sau de au avut ceva stăpicircnire sau puteare asupra

celoralalți ucenici Au să poruncească au să facă el singur ceva sau să

nu poată ceialalți să facă ceva de nu va zice el cu poruncă și cu

stăpicircnirerdquo icircn Icircncepătură și icircnvățătură pentru ispovedanie (DO 234-

238) icircn IcircPTPO p 360 Contextele sintactice icircn care apare sicircnt identice

cu cele ale conjuncției au bdquoSau să strămute gicircndul sau cuvintele

scripturiirdquo bdquosau mai bine să-i zicem icircnțelepciunea cea icircnșălătoarerdquo CL

1r bdquocela ce scrie sau să icircntreabărdquo CL 3

r bdquonimic să nu sfiești sau să te

rușinezi nici să te spăimicircntezirdquo bdquoai căzut icircn păcatul sodomiei cu

cineva sau cineva cu tinerdquo DO 234 bdquoai căzut cu rudeniile tale sau cu

fină-ta sau cu nașă-ta au ce chipuri au fostrdquo DO 235 bdquoSpune-mi

165

Fracircncu Gramatica p 332

Morfologia 249

fiiule au doară ai micircncat carne mortăcină sau sicircnge de cel oprit sau de

lupi micircncat sau de vulturi omoricirct S-au (sic) te-ai spurcat cu altceva

Sau pre posturi miercurea sau vinerea te vei fi spurcat Au doară ai

icircnchinat pre cineva diiavolului Sau ai hulit sau ai icircnjurat sficircnta leacutege

sau credinţa sau altăceva hulă Sau ai anathimit pre om Sau grăeşti

minciuni şi te juri icircn minciunirdquo DO 236

Icircn unele situații sau este implicată icircntr-o icircnșiruire icircn care

predomină au fără a funcționa drept corelativ al acesteia bdquocicircnd va

cădea cineva icircn boală au de ai casei au măcar şi streinii carii vor fi

mahalagii la această beseacuterică sau şi dintr-altă parterdquo AMAO 338 Icircn

altele icircnsă sau este corelat cu au icircn fragmente ample de discurs la

distanță relativ mare bdquodară aceasta o face au pentru multa icircndrăznire a

lui Petru căci avea o obrăznicie oarecarea și apuca de răspundea mai

nainte decicirct ceialalți sau pentru multă dragoste ce avea Petrurdquo CL 7v

bdquoAu trebuit au să se micircnie asupra lui Petru precum s-au micircniiat și

atunce pre cei doi pentru cearerea icircncepătoriei măcar că Hristos nu li o

au dat ce icircncă le-au zis nu știți ce ceareți sau ar fi făcut icircntre ei price

pentru căci nu i-au fericit și pre eirdquo CL 23r bdquoIar al treilea carele au

icircmbătricircnit icircn păcat [] au rămicircne fărrsquo de căință și moare icircn păcat de

vreacuteme ce după cum zice David laquoDeparte e de păcătoș micircntuirearaquo

pentru căci icircn toată viața lui n-au cercat icircndreptările lui Dumnezeu sau

pentru ca să vie icircn căință trebuiaște un ajutoriu tare de susrdquo DO 145

Perechea conjuncțională sau sau este de asemenea rară bdquoSă

strămute sau sfintele scripturi [] sau cuvintele sfințilorrdquo CL 1r bdquocicircți

episcopi au făcut sau Petru sau alt apostol ori unde i-ar fi făcut toți

pot să se cheame diiadohi apostolilorrdquo CL 12v

II924 Raportul de coordonare disjunctivă este realizat cu totul

sporadic și de alte corelative omogene ba ba icircn bdquoși icircndelungăm

vreacutemea ba astăzi ba micircine ba poimicircine picircnă ne vine ceasul și perim

cu totulrdquo DO 94166

acum acum icircn bdquonu iaste pururea icircntru o stare

acum să preface spre bine şi acum să schimbă spre rău acum pohteacuteşte

166

Semnalat și de Fracircncu Gramatica p 332

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 250

un lucru şi acum icircl uraşte acum iubeacuteşte şi acum vrăjmăşuiaşterdquo DO

219 și cicircnd cicircnd icircn bdquofiind o stihie nestatornică [marea nn] așa icirci

iaste pururea din fice cicircnd să fie lină și cicircnd să se turburerdquo DO 157

II93 Raportul de coordonare adversativă este marcat icircn textele lui

Antim Ivireanul de conjuncțiile specifice dar(ă) icircnsă iar(ă) și ci (ce)

II931 Prima este icircntrebuințată mai ales cu forma veche dară

bdquoPre acest Sith zic unii cum că l-au trimis Adam [] să meargă icircn raiu

să-i aducă din lemnul vieții dară nu i s-au dat voerdquo CVNTO 246

bdquomăcar că eu am fost mai mic [] dară Dumnezeu n-au căutat la

micșorarea și netrebniciia meardquo DO 6 bdquoDe multe ori au stătut icircn so-

coteala mea ca doară aş putea afla ceva nou să zic icircntru cinstea şi lauda

preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea fecioarei Mariei dară

n-am putut afla nimicardquo DO 16 bdquoNumai la greul acela sicircnt şi eu

părtaş şi icircntr-acel jug ce trageţ voi trag şi eu dară n-am puteacutere să zic

nici să gicircndesc aşardquo DO 28 bdquospre micircncare [] ne icircndeamnă

blestematul acesta de picircntece dară a face rău n-avem icircndemnător pre

nimenirdquo DO 38 etc

Dar a fost icircnregistrat icircn IcircBO 366 bdquoajutătorii la acest lucru mare

al vostru sicircnteți voi cucernicilor preoți [] Dar oare ce aș putea

nădăjdui de la voirdquo și icircn DO 25 icircn cadrul unui citat biblic bdquocă zice

Ioann laquoDe va zice cineva că iubeacuteşte pre Dumnezeu şi pre fratele lui icircl

urăşte mincinos iaste că de vreacuteme ce nu iubeacuteşte pre fratele lui că-1

veacutede dar pre Dumnezeu că nu-1 veacutede cumu-l va putea iubiraquordquo

Din punctul de vedere al contextelor sintactice icircn care este

folosită conjuncția dar(ă) cunoaște cel mai frecvent valoarea

prototipică de contrazicere (implicită sau explicită) a așteptărilor

bdquounde ne iaste suppunerea ce arătăm ca niște slugi la domnul nostru

Sluga face voia domnului său dară noi care voe facem acestui domn

alnostrurdquo DO 154 bdquocum dară să va micircntui norodul [] Noi socotim

numai cu puteacuterea noastră și cu icircnțelepciunea noastră [] să chivernisim

norodul și să-l apărăm de reacuteale Dară icircn zadar trudimrdquo DO 161 etc

Unele situații de discurs indică icircnsă spre nuanța de contrast tematic

Morfologia 251

proprie astăzi lui iar(ă) bdquocu cicirctă seacutete au priimit [Isus nn] (nu pentru

sine ci pentru noi viermii cei lepădaț) aticirctea osteneacutele durori patime și

moarte Dară noi acum căci să nu priimim pentru dragostea lui []

vreo scicircrbă măcar cicirct de micărdquo DO 14 Icircn sfacircrșit funcția lui dar(ă)

se apropie de cea a conjuncției adversative de corectare și substituire ci

(ce) ca icircn fragmentul următor unde unitatea gramaticală introdusă de

dară pare să se afle icircn raport de coordonare cu o construcție

subicircnțeleasă (avicircnd un element de negație icircn componență) bdquoStrăluceacutește

icircntr-icircnsa domneasca mare podoabă [ nu numai cea firescă] dară icircnfru-

musețată cu bunătatea faptelor icircnțelepciunea cea politiciască [ ]

dară unită cu ricircvna cea creștinească sfatul cel mare [ ] dară icircnsoțit

cu puteacuterea legilor dreptatea cea cu socotință [ ] dară icircmpreunată cu

blicircndeacutețea și cu icircndelungă răbdareardquo Ded 1715O 410

Frecventă icircn perioada icircn care scrie Antim este folosirea lui dar(ă)

cu funcția de conector discursiv Exemplele sicircnt numeroase mai ales icircn

didahii bdquoŞi nimeni să nu socotească din voi şi să zică icircn inima lui

dară ce treabă are vlădica cu noi nu-ş caută vladiciia lui ci să ameacutesteca

icircntru ale noastrerdquo DO 28 bdquode va zice cineva icircn cugetul său dară

deaca ne ispoveduim preotul ce mai trebuiaște []rdquo DO 99

bdquo[Dumnezeu] stă pururea cu urechile deșchise pentru ca să ne asculte

icircndată ce vom chiema numele lui cel sficircnt Dară ce voiu să zic de ne-

simțirea cea mare a oamenilor acestui veacrdquo DO 160 bdquoVie acum

aici icircmpărații cei mari și puteacuternicii pămicircntului [] Dară ce zic

icircmpărații și puteacuternicii Vie icircngerii raiuluirdquo DO 167 etc bdquoşi domnul

Hristos au zis cătră ucenicii lui laquoDe pe aceasta vor cunoaşte toţi că-mi

sicircnteţ ucenici de veţ avea dragoste icircntre voiraquo Dară acum tu ticăloase

oame te numeşti creştin şi ucenic lui Hristos Dară unde iaste

dragostea ce ai cătră fratele tăurdquo DO 54

Icircn cuprinsul predicilor Antim recurge la o construcție retorică icircn

cadrul căreia conjuncția dar(ă) se apropie de valoarea unui semiadverb

corelativ icircn regenta unei propoziții cauzale bdquoȘi de s-au bucurat Simeon

bătricircnul aticircta [] dară aceștea carii pre acestaș domn icircntru mărire

strălucind l-au văzut ce vor fi făcut și cu ce bucurie să vor fi bucurat

[]rdquo DO 11-12 bdquoDe au adus cuvicircntul acest dulce și micircngicircitoriu al

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 252

lui Dumnezeu aticircta frică dară groaza judecătorului ce va face De

icircngrozeacutește așa icircndemnarea a ținea leacutegia dară cicircnd va lua seama pentru

lenevire celor ce n-au icircmplinit leacutegia ce va lucrardquo DO 15 bdquoCă de

vreacuteme ce cei icircnvățați și pedepsiț icircntru bunătăț stau de să miră de mărirea

ei dară eu cel neicircnvățat și departe de toate bunătățile ce voiu facerdquo

DO 16 bdquode veacuteme ce Moisi văzătoriul de Dumnezeu și marele proroc

nu icircndrăzniia să vază fața ta dară eu cum voiu să mă ating de sficircntul tău

creacuteștet cu micircini păcătoaserdquo DO 67 bdquode vreacuteme ce acea chiemare face

pre Pavel aticirct de minunat cicirct nici apostol nici mucenic nu iaste icircntocma

măririlor lui dară pentru vredniciile de Dumnezeu icircncununatului mieu

Constandin ce voiu putea zicerdquo DO 84 bdquode vreacuteme ce un boiar nu

poate suferi să-i necinstească cineva pe ispravnicul său [] ) (sic) dară

Hristos cum va putea suferirdquo DO 173

II932 Conjuncția disjunctivă icircnsă apare peste tot icircn cuprinsul

operei studiate bdquovăzicircnd eu smeritul adicircncul bogoslovii mă stridiiam a

mă apuca de acest lucru Icircnsă dicircndu-mă pre mine cu credință curată și

cu nădeacutejde cătră dulecele Hristosrdquo Postf 1693O 397 bdquoIcircnsă las de-a

zicerea cum că această chemare [] nu iaste icircnticirciurdquo CL 5v bdquosă cade

adeacutese să ne ispoveduim Icircnsă [] aceasta să cade să facă acela ce va să

să ispoveduiascărdquo IcircPTPO 355 bdquosă se dea [] dumineca la săraci cicircte

13 bani icircnsă săracii să nu vie tot uniirdquo AMAO 331 bdquosă li să dea cicircte

30 de bani icircnsă alții să nu vie peste dicircnșiirdquo AMAO 332 bdquonefiind

păcătos au pătimit icircnsă nu dumnezeireardquo IcircBO 370 bdquodomnul nostru

Iisus Hristos cu puteacuterea dumnezeirii lui s-au sculat din morți icircnsă cu

același truprdquo IcircBO 371 bdquoIcircnsă acest Enoh precum scrie icircn poslaniia

Iudei au izvodit slovelerdquo CVNTO 249 bdquoIcircnsă anul lunii iaste mai mic

cu 11 zile decicirct al soareluirdquo CVNTO 251 bdquoicircl opriia a nu fi icircmpreună

cu dicircnsul icircnsă Sith au lăcuit icircntr-un munte aproape de raiurdquo CVNTO

253bdquoau mers de au lovit pre cei striini de feacuteliu şi i-au biruit Icircnsă fără

ştirea tăticircne-săurdquo CVNTO 276 bdquoli s-au dat de la Dumnezeu dar și

milă icircnsă acoperitrdquo DO 17 bdquoFost-au lătrat [] de cicircțva jidovi []

Icircnsă cu aceacuteste goane scicircrbe și nevoi fărrsquo de frică au urmat calea luirdquo

bdquoPavel au fost stătut luminătoriu mai mic icircnsă asămicircnător soareluirdquo

Morfologia 253

DO 62 bdquoAl patrulea botez este al lui Ioann icircnsă spre pocăință

numairdquo DO 70 bdquoEu icircnsă nu mă minunez nici pentru turburarea

măriirdquo DO 157 bdquoPentru cutremur spun filozofii ellinilor cum să se fie

făcut din amestecarea stihiilor zicicircnd unii icircntr-un chip alţii icircntr-alt

chip fieştecarele după puteacuteria sa scoţicircnd icircnsă de la mijloc pre

Dumnezeu carele iaste pricina cea dinticircirdquo DO 175 etc

După cum se observă din exemplele de mai sus topica lui icircnsă

este liberă icircn interiorul componentului sintactic conectat Această parti-

cularitate a comportamentului său duce uneori la dezintegrarea unei

unități sintactico-semantice de tipul adjectiv pronominal demonstrativ +

substantiv ca icircn următoarele cazuri bdquoNu era mare icircntinăciune cicircnd icircn

grădină fugind au lăsat singur pre dulcele Iisus Aceste icircnsă icircntinături

cu lacrămile [] le-au spălatrdquo și bdquoaceacuteste icircnsă vrednicii cu dreptate să

cuvin vasului celui alesrdquo DO 59

Ca și dar(ă) conjuncția icircnsă se apropie de valori diferite de cea

prototipică de contrazicere a așteptărilor fapt sugerat de exemplu de

semantismul unui co-text mai larg icircn AMAO 330-331

La trei copii săraci ce vor să icircnveacuteţe carte să li să dea cicircte şase

bani de zi de micircncare şi la Paşti cicircte o dulamă de aba de 2 zloţi şi

cicircte un işlic şi cicircte o păreacuteche de cizme Şi aceşti 3 copii să nu fie

mai mici de zeacutece ani nici mai mari de 15 Şi această milă să li să

facă picircnacirc icircn patru ani că icircntr-aticircta vreacuteme poate să icircnveacuteţe şi

sloveneacuteşte şi rumacircneacutește şi apoi să se pue alţii la loc Iară de va

vrea vreunul să se facă călugăr şi va pohti să rămicirce icircn mănăstire

să fie priimit []

Icircnsă pre aceşti copii să aibă datorie unul dintr-acei doi preoț de

mir care va fi mai procopsit să-i icircnveacuteţe carte şi alte ricircnduiale ale

besericii după cum s-au aşăzat icircn foiţa cea de icircnvăţăturărdquo

Deși prevederile mitropolitului se referă icircncă de la icircnceput la

statutul de icircnvățăcei pe licircngă mănăstire al copiilor ajutați financiar din

veniturile acesteia textul aduce icircn continuare detalii care icircndepărtează

atenția cititorului de la acest fapt așa că Antim revine asupra chestiunii

icircnvățării copiilor cu detalii ce ar putea corecta greșita percepție a cuiva

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 254

asupra icircndatoririi pe care o are de icircndeplinit mănăstirea [ nu oricine să

se ocupe de instruirea copiilor și nu oricum]

II933 Icircn ceea ce privește a treia conjuncție adversativă

menționată formele utilizate alternează iară și iar icircn toată opera lui

Antim bdquoStihiile ca niște icircnticirce pricini icircndeamnă pre toate chipurile

neamurilor de-și dau roada sa la vremea lor Iară mai vicircrtos de toate

fericita și mai aleasa și cuvicircntătoarea zidire omul sileacuteşte de aduce nu

numai un feacuteliu de roadărdquo Ded 1694O 398 bdquoNumai pre jumătate zi

adevărul iară nu de plin Lasă să ocărască latinii iară voi vă faceți a

nu auzirdquo CL 2r bdquoIară voi toți ucenicii miei frați vă sicircnteți iară nu

dascali unul altuiardquo CL 7r bdquoMare slavă au luat adevărat și cinste

nemuritoare Ptolemeu icircmpăratul Eghipetului pentru tălmăcirea Bibliei

icircn limba elinească Iară măriia-ta mai mare cinste și plată vei lua icircn

aciastă lume și icircn cia viitoarerdquo Ded 1703O 407 bdquosă icircmparte cuvicircntul

mieu icircn doao părți o parte cuprinde icircn sine cicircte se cuvin a face cel ce să

pocăiaște [] iară ceacuteialaltă icircn ce chip să cade duhovnicul să facă

ispovedaniardquo IcircPTPO 351 bdquocu aceacutele ape ale ricircurilor acelora au odrăslit

pămicircntul roduri stricăcioase și trecătoare iară adăpările tiparelor []

dau pretutindenea stătătoare și veacutecinică rodirerdquo Ded 1709O 412 bdquoam

vrut cu iubire de osteneală de am adunat și am icircnsemnat icircntru această

cărticea chipurile și obrazele tuturor strămoșilor noștri [] și ca un dar

mic și mare să o aduc [] mic zic pentru statul ei [] mare iară pentru

gicircndul căci icircntru această rodoslovie să cuprind obraze de oameni

marirdquo CVNTO 242 bdquoPentru anii lui Mathusala multe păreri sicircnt []

zic unii cum că au trăit după Potop ani 14 [] Iară alții zic să fie murit

mai naintea Potopului Iară Ieronim zice că au murit atunceardquo

CVNTO 249 bdquoȘi icircnțelegicircnd tată-său icircl blestemă iară pre frații lui icirci

blagoslovirdquo CVNTO 252 bdquoun păstor singur măcar că este mare icircn

vrednicie [] iară nu poate să le vază toaterdquo IcircBO 365-366 bdquoAu fost

cei ce mai nainte au stăpicircnit alții luminați pentru numele cel mare al

neamului lor și alții lăudați pentru bunătatea lor cea multă [] Iară

măriia-ta [] ai icircntrecut și ai covicircrșit pre toțirdquo Ded 1715O 410 bdquordquo etc

Morfologia 255

Numeroase ocurențe are și varianta iar care se va impune treptat

icircn scrisul literar pe parcursul secolului al XVIII-lea bdquom-am atins de

acest folositoriu de suflet lucru [] și cheltuialele au fost a prea-

luminatului [] Ioan Constantin Băsărabă voevoda iar tipărită de

minerdquo Postf 1693O 397 bdquoadunicircnd de pre la toți bunătățile [] iar

mai vicircrtos și mai ales de la dulcele mieu Iisusrdquo CVNTO 244 bdquoAdam

s-au făgăduit lui Dumnezu ca să nu să mai icircmpreune cu muiarea lui Iar

Dumnezu [] i-au stricat făgăduialardquo CVNTO 247 bdquoIar precum zic

cei 70 de ticirclcuitori veacutede-să a fi trăit icircnaintea lui Lameh 167rdquo CVNTO

249 bdquode să va face Potopul de apă să rămicirce sticirclpul cel de piatră cu

istoriile iar de să va face de foc să rămicirce sticirclpul cel de pămicircntrdquo

CVNTO 250 bdquoSith au lăcuit icircntr-un munte aproape de raiu iar Cain

icircntr-o cicircmpierdquo CVNTO 253 etc

Nu de puține ori alternanța are loc icircn același context mai larg

bdquoIar la icircnceputul veacului al patrulea fu aflarea icircmpăraţilor iar la

icircnceputul veacului al cincilea fu mutarea norodului lui Dumnezeu icircn

Vavilon Iară la icircnceputul veacului al şaselea fu icircntruparea Fiiului lui

Dumnezeu iară la icircnceputul veacului al şaptelea fu deșchiderea uşilor

ceriurilor iară la icircnceputul veacului al optulea va fi scularea trupurilor

şi răsplătirea celor buni şi celor răi precum zice Avgustinrdquo CVNTO

252 bdquoPorunca cea dinticirciu zice să nu avem alt dumnezeu icircnaintea lui

iară noi avem pre mamonul nedreptății A dooa poruncă zice să nu

luom numele Domnului icircn deşărt iară noi icircl purtăm prin gurile noastre

ca o nimica A treia poruncă zice să sfinţim sicircmbăta [] iară noi

atunce facem lucrurile ceacutele mai multe şi lucrurile ceacutele mai necuvioase

A patra poruncă zice să cinstim pre părinţii noştri iară noi icirci ocăricircm

şi-i şi batem A cincea poruncă zice să nu ucidem iar noi de nu putem

ucide cu băţul sau cu sabiia ucidem cu limbardquo DO 33 etc

Valoarea obișnuită a conjuncției este cea de indicare a unui

contrast fie mai slab ca icircn exemplul bdquola David au fost făgăduința

icircntrupării lui Hristos mai ales Iară la Avraam au fost făgăduinţa pentru

beseacutericardquo CVNTO 278-280 bdquounul era nomothetis adecă puitoriu de

leacutege iară celălalt era zilotis adecă icircntăritori aceștii legirdquo DO 11 fie

mai accentuat ca icircn bdquolaquoLimbile n-au leacutege şi fac ale legiiraquo Iară noi

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 256

avicircnd leacutege facem tot icircmpotriva legiirdquo DO 25 Pe licircngă aceasta icircnsă

iar(ă) primește funcția lui dar de contrazicere a așteptărilor icircn unele

contexte bdquomic iaste de vicircrstă [Isus nn] iară anii nu i să știu Mic

iaste iară iaste peste toate măririle mai mare Mic iaste la vedeacutere iar

iaste mare la priceacutepererdquo DO 32

Iar narativ apare mai ales icircn CVNT icircnsă frecvența lui nu permite

aprecierea lui ca marcă a stilului narativ al autorului bdquoIară după ce au

murit Solomon fu ales icircmpărat de ceacutele 10 neamurirdquo CVNTO 282

bdquoIară Iosif şi Azaria [] s-au biruit de vrăjmaşi perind icircn războiu 1000

de voinici pentru neascultarea lor Iar după aceacuteia s-au icircmpăcat Iuda cu

Efpator icircmpăratul Siriei [] Iar mai pre urmă făcicircnd Iuda pace cu

romanii să omoricirc icircn războiu de Vachidrdquo CVNTO 309 Conjuncția

este folosită icircn același mod și icircn didahii unde predicatorul aduce icircn

atenția ascultătorilor săi evenimente narate icircn cuprinsul Bibliei ca icircn

acest fragment icircn care se vede și tendința lui Antim de a augmenta cu

observații personale discursul personajului biblic bdquocitatrdquo

bdquozicicircndu-le laquoVeniţi după mine şi voiu face pre voi păscari de

oameni Icircncetaţi de a vă trudi deasupra mării cei neicircnsufleţite

Mutaţi pentru dragostea mea meşterşugul cel păscacircresc pre

pămint Acolea pre dicircnsul trimiteţ şi vă icircntindeţ mrejile Vicircnaţ

pentru mine vicircnatul credinţii Veniț după mine Urmaţi-mi mie

ucinicii miei şi icircnvăţătorii lumii Lucraţi pentru dragostea mea

meşterşugul vostru pentru ceriuri

Vărsată iaste ca apa mării pre pămicircnt icircnchinăciunea idolească

Zidirea iaste acoperită cu norul a mulţi dumnezei Adicircncul

necredinţii icircneacă toată lumea oamenii să cufundă de valurile

drăceşti Lumea pute de icircmpuţiciunea sicircngiurilor şi să strică cu

jirtvele ceacutele stricăcioase Voiu pune asupra lor ispravnici şi

doftori pre voi pre păscari Patima aceasta chiiamă meşterşugul

vostru Să slujim cu iarbă micircntuitoare zidirea ce iaste icircn nevoi

veniţi după mineraquo

Iară ei lăsicircnd mrejile meacuterseră după dicircnsul DO 5

Există și situații icircn care semantica propozițiilor conectate indică

un contrast aticirct de slab icircncicirct iar(ă) este foarte aproape de valoarea unei

Morfologia 257

conjuncții copulative Este cazul de obicei al finalurilor de dedicații

unde discursul augural nu se referă la circumstanțe aflate icircn opoziție ci

mai degrabă la stări firești icircn desfășurare succesivă bdquoŞi să trăieşti

măriia ta cu putearea lui Dumnezău icircntr-această viaţă domnind şi

stăpicircnind cu bună sănătate şi cu norocită stăpicircnire icircntru cinstit scaunul

măriei tale picircnă la adicircnci bătricircneaţe Iară icircntru icircmpărăţiia ceriurilor

să fii icircncununat cu luminate şi veacutecinice cununi icircntru Hristosrdquo Pred

1694 5r

II934 Conjuncția adversativă ci și dubletul ei mai vechi ce apar

icircn toate textele Primul text semnat de Antim care conține conjuncția icircn

discuție prezintă forma veche bdquosă nu cauţi la micşorarea ei ce la cea

din tot sufletul şi den toată inima a mea voie şi osicircrdierdquo Pred 1694 5r

De asemenea ce apare și icircn cadrul unei construcții cu un corelativ nu

numai fiind icircnsoțit sau nu de semiadverbul cumulativ și167

icircn alte două

texte scurte din prima parte a activității sale Pred 1694 bdquonu numai de

primejdiile ce-i vin asupra lui să izbăveaşte ce tocma şi pre nevăzuţii

vrăjmaşi icirci izgoneaşterdquo 3r bdquoNu numai cicirct izbăveaşte de toată nevoia

[] ce icircncă şi priiateni cu sicircngur Dumnezău icirci facerdquo 3r-v

și Ded

1694O 398 bdquomai aleasa și cuvicircntătoare zidire omul sileacutește de aduce

nu numai un feacuteliu de roadă ce foarte multe cicircte trupești iară mai multe

sufleteștirdquo Aceeași formă apare și icircn Ded 1715O 411 text de mică

icircntindere dar de la sficircrșitul vieții autorului bdquonu numai că are

slavosloviile celui ce icircn Troiță să proslăveacutește Dumnezeu [] ce

cuprinde și laudele a tuturor sfințilorrdquo

Alte scrieri (fie originale fie traduse) conțin ambele forme

poziția acestora pe locul icircnticirci sau doi din punct de vedere numeric

modificicircndu-se de la un text la altul Icircn CL din 1699 primele zece file

(icircntre 1r și 10

v) sugerează o bdquopreferințărdquo pentru forma arhaică cu

optsprezece icircntrebuințări icircn timp ce ci apare numai de trei ori

bdquonicicum nu sicircnt creștini ce shismatici și lepădațirdquo 4r bdquoveți vicircna nu

167

Vezi GALR 2005 I p 634-635 icircn gramatica tradițională nu numai ci și

este discutată ca locuțiune conjuncțională copulativă

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 258

pești necuvicircntători ce cuvicircntători pre oamenirdquo 5r bdquoCe pre amicircndoi

icircmpreună i-au strigatrdquo 5v bdquoDomnul nici acelora nu o au dat ce le-au

zis că nu știu ce cerrdquo 6r șcl la 6

r 6

v 7

v 8

r 8

v 9

v 10

r 10

v (inclusiv icircn

locuțiunea conjuncțională copulativă) față de bdquon-au zis Hristor ala ci

așardquo 6v bdquonici streini chiamă Ci cicircte doi cicircte doirdquo 8

v bdquocă nu m-au

trimis Hristos să botez ci să propoveduescrdquo 9v Icircn schimb icircntr-un alt

segment de zece file (icircntre 45r și 54

v) numărul aparițiilor lui ce (la 46

r

46v 47

r 47

v 49

r 49

v 50

r 50

v etc) este apropiat de cel al ocurențelor

lui ci (la 45v 46

r 46

v 47

r 49

r 49

v 50

v etc)

Icircn IcircPTP din 1705 ce este mai frecvent bdquoprecum orbul nevăzicircnd

lumina soarelui nu știe unde meacuterge nici ce iaste icircnaintea lui ce de multe

ori icircn gropi și icircn surpături căzicircnd să omoarărdquo O 350 bdquonu ai aceacutele

vrednicii ce te-ai icircntors la ceacutele icircmpotrivărdquo O 353 bdquosă nu pricinuiască

pre un om și pre altul au pre diavolul că au fost vina ce pre sine să să

facă vinovatrdquo O 356 bdquoȘi precum un bolnav nu-i foloseacutește de-ș va arăta

numai boala lui la dohtor ce să mănacircnce și iarba ce-i va da așa și

păcătosul nu să iartă numai cu ispovedania ce să facă și canonul ce-i

va da duhovniculrdquo O 356 bdquoAsupra ispovedanii să nu să rușineacuteze nici

de un om nici fățărie să facă ce numai pre fieștecarele după cum icirci vor

fi păcatele să-l icircndirepteacutezerdquo O 357 bdquosă nu lucreacuteze icircntr-aceacutele zile

nimică lucru trupesc ce numai să să dea la ceacutele sufleteștirdquo O 357 față

de ci icircn bdquosă nu mai păcătuiască ci să urască păcatulrdquo și bdquosă-i dea și

canon după cum să va cuveni nice foarte greu nice foarte ușor ci să

socotească vicircrsta luirdquo O 360

Icircn lucrarea originală terminată patru ani mai ticircrziu CVNT

raportul este inversat ce apare foarte rar (o singură dată conform

ediției de text consultate și icircncă o dată icircn cadrul locuțiunii nu numai

ce și icircn O 242) bdquoa căruia coarnele nu-i erau potrivă ce era unul mai

mare decicirct altulrdquo O 298 forma utilizată constant este ci bdquon-au ţinut cu

putere omenească schiptrul icircmpărăţiei ci numai cu singura nebiruita

puteria icircmpăratului cerescrdquo bdquonu nădăjdueşti a chivernisi trebile domniei

cu ajutoriul şi cu icircnţelepciune omenească ci chemi pururea şi ajutoriul

cel de susrdquo O 244 bdquoveacurile nu să zic pentru numărul anilor precum

vor unii ci pentru niscare minuni carele să fac la icircnceputurile

Morfologia 259

veacurilorrdquo O 250 bdquonu s-au lăsat nici pe aceacuteia ci au plecat asupra

icircmpăratuluirdquo bdquoparte de pămicircnt n-au avut aceștea icircntre neamuri ci

cicircştigul lor era picircrga şi priimeacutelele din toate bucatelerdquo O 262 șcl la p

264 270 272 275 277 285 289 296 299 300 304 310 318

Situația este alta icircn IcircB din 1710 unde ce (O 366 369 376 378

379 380 381 382) și ci (O 369 370 377 378) alternează

Icircn sficircrșit icircn textele din 1713 AMA (O 329 331 332 334 335

337 339 340 345) și 1714 CP (O 389 390) precum și icircn Ded 1703

(O 407 bdquon-au socotit muncile izgonirile și moartea ci mergea bu-

curicircndu-se despre fața adunăriirdquo) nu par să existe decicirct ocurențe ale

formei mai noi a conjuncției coordonatoare adversative ci

Icircn ceea ce privește didahiile se constată că versiunea copiată de

Efrem grămăticul conține aticirct forma veche cicirct și cea nouă ci fiind

totuși mai frecvent

Analizicircnd distribuția celor două forme icircn toată opera lui Antim

Ivireanul este dificil de stabilit dacă la cărturarul din Țara Romacircnească

se poate vorbi de o treptată abandonare a normei vechi fapt constatat la

nivelul icircntregii literaturi de la sficircrșitul secolului al XVII-lea și pe par-

cursul celui următor sau dacă este vorba doar de o alternanță care

sugerează nediferențierea lor icircn planul exprimării elevate

Valoarea adversativă de corectare și substituire a conjuncției ci

(ce) reiese din cele mai multe ocurențe ale sale icircn texte Pe licircngă aceasta

icircnsă așa cum se icircnticircmplă icircn majoritatea scrierilor din epoca veche

elementul la care ne referim funcționează și ca substitut al lui dar

independent așadar de o negație

bdquoPre aceasta dară şi noi cu toţii trebue cu dragoste [] să o

lăudăm ca pre o Maică a lui Dumnezeu şi cu bucurie sufletească

să prăznuim adormirea ei Ce o Maică Fecioară acest norod ce

stă icircnaintea măririi-tale [] nu icircndrăznesc fără de mijlocitoriu

ca să-ţ adcă căzuta icircnchinăciune şi mulţemită pentru multele

faceri de bine şi să se roage ca să te milostiveşti asupra lor

Pentru aceacuteia eu nevreacutednicul şi mult păcătosul robul tău fiindu-

le tată sufletesc ricircnduit de Fiiul tău prin mijlocul mieu să roagă

cu toţiirdquo DO 21

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 260

bdquope aceacuteste patru bunătăţ ca pe 4 temelii nemişcate voiu să-m

icircntemeez vorba ce voiu să fac astăzi cu ajutoriul lui Dumnezeu

icircnaintea dragostii voastre Ce icircnticirci voiu să vă spuiu foarte pe

scurt a fieştecăriia bunătate puteacuterea şi lucrarea ce are pentru ca

să se priceapă mai lesne ceacutelia ce voiu să grăescrdquo DO 47

De asemenea ci (ce) are și rolul de conector discursiv icircn

exemple ca bdquoCe poate că vei pune icircnainte de vei zice cum că Petru au

făcut icircn Ricircm icircn locul lui pe Climent diadoh scaunului luirdquo CL 10v

(aici fragmentul se află la icircnceputul uneui capitol al cărții urmicircnd firul

argumentelor și contraargumentelor icircn chestiunea validității unei

anumite doctrine teologice) bdquoIarăşi vă poruncim şi aceasta că să

icircnticircmplă de fug unii de prin judeacuteţele şi satele lor pentru nevoi şi vin

icircntr-alte judeacuteţe şi sate Ce pentru aceștea dăm voe ca unde s-ar afla şi de

s-ar icircnticircmpla nevoe de moarte [] să-i ispoveduiţirdquo IcircBO 381 bdquode să

va icircnticircmpla unul să boteacuteze pre cineva la vreacutemea căsătoriei celui botezat

poate să-1 cunune altul că biserica nu opreşte Ce pentru aceasta să nu

să facă turburare şi gicirclceavă precum s-au icircnticircmplat la mulţi de-au venit

icircnaintea noastră de s-au judecatrdquo IcircBO 382

II94 Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale cu ajutorul

cărora se realizează raportul de coordonare concluzivă frastică și

interfrastică sicircnt deci dar(ă) deci dar(ă)

II941 Conjuncția deci apare cu o formă identică cu cea a

adverbului deci bdquoapoi pe urmărdquo (acesta foarte frecvent icircn CVNT)

bdquoDeci văzicircnd eu smeritul adicircncul bogoslovii mă stridiiam a mă apuca

de lucrurdquo și bdquoDeci spre-aceacutestia căuticircnd [] m-am atins de acest

folositoriu de suflet lucrurdquo Postf 1693O 397 bdquoaceasta [] au adunat

mai multă folosinţă Deci pre această beseacutericească organă [] o aduc şi

o icircnchinrdquo Pred 1694 4v bdquoPentru că auzise de la Domnul că cela ce va

să fie mai mare va să fie slugă celoralalți Deci voi latinii vricircnd să dați

lui Petru icircncepătoriia care nu i o au dat Hristos icircl faceți slugă

celoralalți și mai mic decicirct toțirdquo CL 7v bdquoDeci pentru aciasta fără

icircndoială adeverez cum că aicea vei să seacuteceri roada acestui binerdquo Ded

Morfologia 261

1704O 407-408 bdquoIrod Antipa ducicircndu-să la Roma s-au făgăduit

Irodiadii [] ca de să va icircntoarce de la Roma cu bine să o ia de

muiare Deci icircntorcicircndu-să icircmpărat al Iudeii o au luatrdquo CVNTO

320 bdquoDeci cu această socoteală și eu smeritul mitropolit [] m-am

apucat de am icircnălțat din temelie acest sficircnt lăcașrdquo AMAO 327

bdquodintr-aceste bunătăţ ale sufletului şi ale trupului nasc alte 4 bunătăţ de

obşte credinţa nădejdia dragostea şi smereniia Deci pe aceste patru

bunătăţ ca pe 4 temelii nemişcate voiu să-m icircntemeez vorba ce voiu să

fac astăzirdquo DO 47 bdquoSă cuvine lui Pavel şi a dooa stapacircnire a lumii

căci iaste asemănătoriu soarelui pentru căci Pavel s-au arătat icircntru toate

desăvacircrşit asămacircnătoriu Iui Petru Deci cu cuviinţă iaste şi putem să

zicem acel cuvicircnt al Isaieirdquo DO 60 bdquoAceastă undiţă a cuvintelor şi

cu mărturiile Duhului Sficircnt prind pre om dintru adacircncu păcatelor ca pre

peacuteştele dintru adacircncul apei şi-l scoate la lumina cunoştinţei de

Dumnezeu Deci pentru aceasta blagosloviţilor creştini [] am datorie

ca un păscar sufletesc ce m-au racircnduit Dumnezeu ca pre un nevreacutednic

să icircntinz mreaja icircnvăţăturii şi să puiu undiţa cuvacircntului icircnaintea

dragostei voastrerdquo DO 97 bdquolaquoVoi sicircnteţi sarea pămicircntuluiraquo deci de să

va strica sarea cu ce să va mai sărardquo DO 125

La icircnceput de frază fiind conjuncția deci corelează uneori un

act de limbaj subicircnțeles (al cărui conținut poate fi dedus din semantica

fragmentului premergător conjuncției) și unul prezent O situație de

acest tip se găsește icircn Ded 1703O 407 unde un amplu discurs este

construit mai icircnticirci icircn jurul ideii de mare valoare pe care o are cartea

bisericească

bdquoDe vreacuteme ce Evangheliia iaste sabiia carea biruiaște toate

armele protivnicului cu aceasta călcăm toate reacutelele răbdăm cu

icircndrăzneală ceacutele icircmpotrivă gonirile ticăloșiile năcazurile și

moartea []

Evanghelia arată pre cel ce pentru noi s-au icircntrupat pătimind și

cu necinste murind [] Prin Evanghelie ne-am icircmpăcat cu

Dumnezeu și den fiii micircniei ne-am icircnvrednicit a-i fi fii prin

botez laquoPrin Evanghelie eu pre voi am născutraquordquo

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 262

Secvența concluzivă apare sub forma unei interogații după un act

de limbaj asertiv168

subicircnțeles bdquo[Ai poruncit tipărirea acestei cărți aticirct de

valoroase] Deci cicirctă plată socotești prealuminate doamne să iai de la

bogatul dătători și platnicul Dumnezeu pentru tipăritul dumnezeeștii

aceștiia și de suflete folositoarei cărți a Noului Testamentrdquo

II942 Pe licircngă rolul de conjuncție adversativă dar(ă) are

funcție de conjuncție concluzivă icircn bdquoRogu-vă dară icircndreptarea

greșalelorrdquo Postf 1693O 398 bdquoFericit dară adevărat iaste acelardquo

Pred 1694 2v bdquouneori poartă danțul și un om prost [] Icircntr-acesta chip

dară au zis Zlatoust lui Petru verhovnic sau i-au zis verhovnic

apostolilor ca unui icircnticirci apostol icircn oricircnduialărdquo CL 20r bdquoPrimeacutește-o

dară cu ochiu blicircndrdquo Ded 1703O 408 bdquoAceastă icircnfricircngere să icircmparte

icircn doao una iaste pocăința [] și alta o socoteală temeinică și răspuns

adevărat să nu mai fac de-acii păcat [] Icircnticirci dar aceacuteia ce ți să cade să

faci [] iaste să urăști din tot sufletul și să te scicircrbești de păcatele talerdquo

IcircPTPO 351-352 bdquoPlicircnge dară și te ticircnguiaște că nu ai aceacutele vredniciirdquo

IcircPTPO 353 bdquoIată dară că v-am făcut icircnștiințare de cicircte am socotit că

sicircnt trebuincioaserdquo IcircBO 382 etc

II943 Forma deci dar(ă) apare icircn bdquotoate lucrurile cătră chendrul lor să pleacă Deci dară de iaste așa nu iaste nicidecum minune de vreme ce acestui dumnezeesc Testament toate ce sicircnt icircn sicircnul credinciosului iubitoriului de Hristos și creștinescului tău suflet

ca la un chendru firesc aleargărdquo Ded 1703O 406 bdquoDeci dară pentru aceacuteste icircmpodobite bunătăți [] smerenia noastră cu mare dragoste aduce dar aciastă sficircntă carterdquo Ded 1715O 409 bdquoAcolo icircngerul cel mare Gavriil slujiia cu cucerie iară aicea icircngerul și icircnainte mergătoriul Ioann slujaște taina Deci dară decicirct sicircnt lucrurile praznicului de astăzi mai luminate cu aticircta sicircnt și mai mari decicirct ale praznicului ce au

trecutrdquo DO 64 bdquoDeci dară cicircnd doi uniți să vor ruga cicircștigă milardquo DO 163 bdquoUnul ce poate să iarte păcatele oamenilor cu adevărat au

168

Vezi GALR 2005 II 24

Morfologia 263

Dumnezeu iaste au puteacutere dumnezeiască are icircn sine Deci dară de o fac aceasta preoții [] puteț să ziceț cum că acești mici nu sicircnt alți dumnezei icircn lumerdquo DO 166

II95 Conjuncţia deaca apare numai icircn această formă conform

normei literare generale din epoca veche169

CL 37v CVNTO 253 272

IcircBO 382 AMAO 327 341 DO 27 28 45 53 56 67 99 etc Conjuncția este icircntrebuințată cu valoare temporală icircn unele

cazuri bdquola 100 de ani după Potop să născu lui Ham fecior şi chiemă numele lui Hus căruia deaca să făcu de 30 de ani i-au dat daruri şi l-au lăsat pre el icircn pămicircntul lui Ethamrdquo CVNTO 253 bdquoIar deaca s-au

icircntors Noemin zicea muerile din Vithleem laquoS-au icircntors Noemin din călătoriia eiraquordquo CVNTO 272 Icircn alte situații ea apare cu funcția de conjuncție subordonatoare condițională bdquoȘi deaca se va arăta și aceasta icircmpreună cu ceale denticirciu armă slabă cealealalte oricicircte vor zice fără puteare vor firdquo CL 37

v bdquobinele nu iaste bine deaca nu să face binerdquo

AMAO 327 etc

II96 Printre elementele subordonatoare cauzale (conjuncții și

locuțiuni conjuncționale) folosite icircn operele cărturarilor bisericești și laici din secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea Mioara Avram

170 aduce icircn

discuție și forma fiindcă ndash bdquocel mai important dintre elementele noirdquo171

care ar fi atestat pentru prima dată la Antim Ivireanul icircn scrisoarea din

ianuarie 1712 către Constantin Bracircncoveanu Autoarea citează ediția din 1886 a didahiilor realizată de Ioan Bianu după versiunea din 1781 a arhimandritului Grigorie Deleanu (bdquoȘi fiindcă această συνάφεια este duhovnicească am pus osteneli peste osteneli icircntru toaterdquo) După edițiile icircngrijite de Gabriel Ștrempel icircnsă alcătuite pe baza manuscrisului din 1722-1725 al lui Efrem construcția ce pare a fi fost folosită de Antim

169

Cf Arvinte BB I p 83 170

Icircn Evoluția subordonării circumstanțiale cu elemente conjuncționale icircn

limba romacircnă București 1960 p 81 vezi și DLR sv fiindcă cf

Constantin Fracircncu Gramatica p 334 171

Mioara Avram Evoluția p 81

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 264

Ivireanul icircn locul respectiv este alcătuită din gerunziul știind + conjuncția că bdquoȘi știind că această ζπλάθεηα este duhovnicească am pus osteneli peste osteneli icircntru toate și am trudit din zi din noapte să icircnmulțesc talantul Domnuluirdquo DO 228 (vezi și Antim Ivireanul Predici 1962 p 296) Cercetătorul bucureștean nu semnalează icircn notele de subsol vreo

variație a textului icircn manuscrisele ulterioare inclusiv icircn ms 524 C al lui Grigorie

Icircn alte locuri icircn textele cercetate de noi conjuncția fiindcă nu apare O singură dată este folosită ca alternativă pentru redarea locuțiunii de vreacuteme ce (frecventă icircn scrisul lui Antim) icircn versiunea C a manuscrisului CVNT bdquoAcest Alchim făcicircndu-să arhiereu de Dimitrie şi avicircnd vrajbă

totdeauna cu Iuda de vreacuteme ce surpa zidurile beseacutericii şi lucrurile prorocilor fu rănit şi murirdquo vs bdquo[de vreacuteme ce] fiindcă Crdquo O305 r 15 icircn text și icircn note

II97 Conjuncția subordonatoare consecutivă icircncicirct atestată la

sficircrșitul secolului al XVII-lea ndash icircnceputul secolului al XVIII-lea172

apare

și la Antim Ivireanul icircnsă nu frecvent bdquoIcircn zilele acestuia pre ceacute1e 10 neamuri ale lui Israil ce lăcuia icircn Samariia de 3 ori li-au robit Salmanasar icircmpăratul asiriilor icircncicirct au luat si pre Osie icircmpăratul lor robrdquo CVNTO 290

II10 Interjecţia

Opera lui Antim Ivireanul nu conține un bogat inventar de interjecții deși cicircteva părți ale acesteia au un pronunțat caracter oral

II101 Una dintre cele mai des icircntrebuințate este o() cu apariții icircn

Postf 1693O 397 bdquoo iubiților cetitorirdquo icircn IcircPTPO 350 și 353 bdquoO creștinilor o părinților și frațilorrdquo bdquoO și cum nu cade din ceriu foc și trăsnete să-i arzărdquo icircn CVNTO 283 (icircn ceea ce pare a fi un citat biblic) și 321 bdquozicicircnd laquoO Israile nu te teacutemeraquordquo respectiv bdquoFi-voiu ție moarte o

moarte Mușcare voiu fi ție o iadulerdquo și cu cele mai multe ocurențe icircn

172

Vezi Fracircncu Gramatica p 334 cf MDA sv icircncacirct

Morfologia 265

didahii bdquoo minunerdquo O 11 bdquoo dragoste mincinoasă voiu să-ți sfăricircm săgețilerdquo O 51 bdquoO ce bunătaterdquo O 79 șcl la p 115 116 118 119 132 139 147 148 150 168 171 189 225

II102 Cealaltă interjecție cu apariții numeroase este amin

specifică finalurilor discursurilor cu un conținut religios celor augurale ori icircn care se invocă ajutorul lui Dumnezeu pentru icircnfăptuirea unui lucru Cicircteva exemple sicircnt bdquoIară icircntru icircmpărăţiia ceriurilor să fii icircncu-nunat cu luminate şi veacutecinice cununi icircntru Hristos Domnul nostru a căruia e slava icircn veacutecii veacutecilor Aminrdquo Pred 1694 5

r bdquosă poți icircnmulți și

icircntări pravoslaviia ca și marele Constandin cu carele icircmpreună să ți să

dăruiască și cununa slavii icircntru icircmpărăția lui Dumnezău Aminrdquo Ded 1694O 399 vezi și DO 16 29 34 40 56 64 74 93 etc) CVNT O244 266 321 IcircPTPO 361 și IcircBO 368 369 372 373

II103 Exclamația aleluia lsquolăudaţi pe Dumnezeursquo apare cu o formă

ce trimite spre un etimon grecesc173

bdquoşi vei lăsa pre Irod [] ca pre un

mincinos că nu ştie a cacircnta alliluiardquo D233 II104 Alte interjecții icircnticirclnite icircn opera lui Antim Ivireanul sicircnt

iată DO 14 25 48 50 55 etc vai DO 27

173

H Mihăiescu icircl tratează ca icircmprumut indirect din greacă prin intermediul

liturghiei slave vezi H Mihăescu Influenţa grecească asupra limbii romacircne

picircnă icircn secolul al XV-lea Bucureşti EA 1966 p 90 186

Co n s i d e r a ț i i f i n a l e

Icircn cercetarea operei lui Antim Ivireanul ne-am asumat o cale

binecunoscută icircn lingvistica istorică a studierii (cu ambiții de

exhaustivitate) a limbii utilizate icircn crearea unui text ori a unui corpus

mai amplu icircntr-un anumit moment al istoriei acelei limbi Am avut icircnsă

dorința de a depăși stricta abordare descriptivă a limbii cărturarului din

Muntenia și icircn schimb de a corela faptele analizate cu normele literare

ale momentului și cu aspectul popular al dacoromacircnei (așa cum ni se

descoperă acestea din texte religioase și laice documente și diverse

icircnsemnări din a doua perioadă a epocii vechi) Demersul s-a dovedit

anevoios cu aticirct mai mult cu cicirct domeniul investigației noastre lasă de

multe ori loc unor interpretări nesigure

Am găsit sprijin icircntr-o vastă și deosebit de valoroasă bibliografie

de filologie și lingvistică istorică romacircnească dar și prilejuri de pole-

mică asupra unor afirmații cu caracter general privind limba romacircnă

literară din epoca veche icircntemeindu-ne punctul de vedere pe faptele

descoperite icircn corpusul investigat Nutrim speranța că cercetările ulte-

rioare de istorie a limbii vor găsi icircn lucrarea noastră observații utile

pentru icircnțelegerea unor probleme specifice

Vastitatea ariei de studiu ne-a impus deocamdată restricircngerea

atenției asupra foneticii și morfologiei limbii din scrierile lui Antim

Ivireanul dar am adus icircn discuție și aspecte ce țin de sintaxă și lexic

atunci cicircnd asemenea corelări ni s-au părut oportune Celelalte niveluri

ale limbii (cel sintactic și cel lexical și al formării cuvintelor) constituie

teme pe care ne propunem să le cercetăm icircn viitor

La finalul demersului nostru găsim prilejul unor precizări Icircn

aspectele fonetic și morfologic al limbii Antim Ivireanul nu este un

icircnnoitor prin excelență Este adevărat că se icircnscrie icircn curentul natural de

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 268

progres al limbii din a doua jumătate a epocii vechi icircnsă nu se poate

afirma că a optat deliberat și consecvent pentru forme neconsfințite de

uzul cult din secolul al XVII-lea ori că a avut icircn vedere edificarea

aspectului literar al limbii Urmărind forma lingvistică a textelor de la

o etapă a activității sale la alta se constată pe de o parte respectarea

unei tradiții a exprimării culte asimilate prin lectura cărților religioase

romacircnești de picircnă la el și pe de altă parte utilizarea unor elemente de

limbă populară care deveneau obișnuite icircn scrierile laice contemporane

Rareori icircnsă acestea pun icircn umbră fenomenele ce țin de ceea ce se

consideră a fi varianta literară muntenească a cărților bisericești de la

sficircrșitul secolului al XVII-lea și icircnceputul secolului al XVIII-lea Cauza

acestui fapt trebuie pusă icircn legătură cu domeniul predilect al activității

lui Antim Ivireanul Se constată totuși o frecvență mai ridicată a feno-

menelor despre care am vorbit icircn scrierile de după 1700 cicircnd Antim se

va fi familiarizat cu sistemul limbii și cu posibilitățile de exprimare pe

care le oferea acesta

Su r s e

S i g l e ş i a b r e v i e r i

AMA = Icircnvăţături pentru aşezămicircntul cinstitei mănăstiri a Tuturor Sfinţilor

adecă Capete 32 icircntru carele să coprind toată chiverniseala

mănăstirii şi ricircnduiala milelor ce s-au hotăricirct să se facă pre an la

săraci şi la lipsiţi de venitul casei Acum icircntr-acestaş chip aşăzat icircn

zilele prealuminatului şi icircnvăţatului domn Io Constandin

Bltricircncoveanugt Basarab Voevod de noi smeritul mitropolit al

Ungrovlahiei Anthim Ivireanul ctitorul La leat 7221 aprilie 24 icircn

care an s-au icircnceput zidirea beseacutericii icircn O p 325-346

Antim Ivireanul Predici Ediţie icircngrijită şi studiu introductiv de Gabriel

Ştrempel Bucureşti Editura Academiei 1962

Antim Ivireanul Opere Ediţie icircngrijită de Gabriel Ştrempel Bucureşti

Editura Minerva 1997

B Anania 2001 = Biblia sau Sfacircnta Scriptură Ediţie Jubiliară a Sfacircntului

Sinod (hellip) redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania Editura

Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne 2001

BB = Biblia 1688 vol I-II Text stabilit şi icircngrijire editorială de Vasile Arvinte

şi Ioan Caproşu Iaşi Editura Universităţii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo

2001-2002

Biblia = Biblia sau Sficircnta scriptură tipărită sub icircndrumarea şi cu purtarea de

grijă a Preafericitului Părinte Justinian Patriarhul Bisericii Ortodoxe

Romacircne cu aprobarea Sficircntului Sinod Bucureşti Institutul Biblic şi de

Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Romacircne 1968

C = Ceasoslov Ticircrgovişte 1715

Cantemir Dimitrie Descriptio Moldaviae Descrierea Moldovei traducere din

limba latină de Gheorghe Guţu Bucureşti Editura Academiei 1973

CB = Codicele Bratul Ediţie de text de Alexandru Gafton Iaşi Editura

Universităţii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2003

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 270

CCat = Coresi Catehismul [Braşov c 1560] icircn Texte romacircneşti din

secolul al XVI-lea I Catehismul lui Coresi II Pravila lui Coresi III

Fragmentul Todorescu IV Glosele Bogdan V Prefeţe şi Epiloguri

ediţii critice de Emanuela Buză Gheorghe Chivu Magdalena

Georgescu Ion Gheţie Alexandra Roman Moraru Florentina Zgraon

coordonator Ion Gheţie Bucureşti Editura Academiei 1982

CC1 = Coresi Cazania I Ticirclcul evangheliilor şi Molitvenic romacircnesc Ediţie

critică de Vladimir Drimba Cu un studiu introductiv de Ion Gheţie

Bucureşti Editura Academiei 1998

CC2 = Diaconul Coresi Carte cu icircnvăţătură (1581) Publicată de Sextil

Puşcariu şi Alexie Procopovici vol I Textul Bucureşti Atelierele

Grafice SOCEC amp Co 1914

CG = Ceaslov [Govora] c 1640 O tipăritură munteană necunoscută din

secolul al XVII-lea Cel mai vechi ceaslov romacircnesc Studiu istoric

literar şi de limbă de Ştefan Paşca Bucureşti 1939

CL = Carte sau lumină cu dreacutepte dovediri din dogmele beseacutericii răsăritului

asupra dejghinării papistaşilor Snagov 1699

CLA = Lucrul apostolesc ndash Apostolul Tipărit de diaconul Coresi icircn Braşov la

anul 1563 icircn Texte de limbă din secolul XVI Reproduse icircn facsimile

icircngrijite de I Bianu IV Bucureşti 1930

CM = Cronicari munteni Ediţie icircngrijită de Mihail Gregorian Studiu

introductiv de Eugen Stănescu vol I-II Bucureşti Editura Pentru

Literatură 1961

CMM = Cronica lui Mihail Moxa Oltenia 1620 icircn Cuvente den bătricircni

Limba romacircnă vorbită icircntre 1550-1600 Studiu paleografico-lingvistic

de B Petriceicu Hasdeu cu observaţiuni filologice de Hugo

Schuchardt Tomul I Ediţie icircngrijită studiu introductiv şi note de G

Mihăilă Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică 1983

CP = Capete de poruncă la toată ceata besericească pentru ca să păzească

fieştecarele din preoţi şi din diaconi deplin şi cu cinste datoriia

hotarului său Acum icircnticirci tipărite icircn zilele preaicircnălţatului domn şi

oblăduitoriu a toată Ţara Rumacircnească Io Ştefan Cltantacuzinogt

Voevod icircn sficircnta Mitropolie icircn Ticircrgovişte la leat 7222 icircn O p 387-394

CPrav = Coresi Pravilă [Braşov c 1560-1562] icircn Texte romacircneşti din

secolul al XVI-lea I Catehismul lui Coresi II Pravila lui Coresi III

Fragmentul Todorescu IV Glosele Bogdan V Prefeţe şi Epiloguri

Ediţii critice de Emanuela Buză Gheorghe Chivu Magdalena

Surse 271

Georgescu Ion Gheţie Alexandra Roman Moraru Florentina Zgraon

coordonator Ion Gheţie Bucureşti Editura Academiei 1982

CT = Tetraevanghelul tipărit de Coresi Braşov 1560-1561 Comparat cu

Evangheliarul lui Radu de la Măniceşti 1574 Ediţie alcătuită de

Florica Dimitrescu Bucureşti Editura Academiei 1963

CV = Codicele Voroneţean Ediţie critică studiu filologic şi studiu lingvistic

de Mariana Costinescu Bucureşti Minerva 1981

CVNT = Chipurile Vechiului şi Noului Testament adecă obrazele oamenilor

celor vestiţi ce să află icircn bdquoSficircnta Scripturărdquo icircn bdquoBiblie şi icircn

bdquoEvanghelierdquo şi adunare pre scurt istoriilor celor ce s-au făcut pe

vremea lor adeverind a fieştecăruia viaţa şi faptele aticircta a celora ce au

vieţuit cu viaţă bună cicirct şi a celora ce au vieţuit cu viaţă necuvioasă

icircncepicircnd de la Adam şi pogoricircnd picircnă la Hristos acum icircnticirci icircntr-acest

chip alcătuită şi aşăzată prin multă nevoinţă şi osteneala

preasfinţitului mitropolit al Ungrovlahiei chir Anthim Ivireanul şi

icircnchinată cu cucerie spre semn de dragoste adevărată prealuminatului

şi icircnălţatului marelui domn şi oblăduitoriu a toată Ţara Rumacircnească

Ion Constandin Bricircncoveanul Basarab Voevod Dat icircn vestitul oraş al

Ticircrgoviştei la anul de la zidirea lumii 7217 meseţicirc iulicircie 1 icircn O p

241-321

D = Didahii icircn O p 3-238

Ded 1694 = Dedicaţia Psaltirei romacircneşti tipărită la Bucureşti icircn anul 1694

icircn O p 398-399

Ded 1703 = Dedicația din Noul Testament tipărit la București icircn anul 1703

Ded 1709 = Dedicaţia manuscrisă a lui Antim de pe exemplarele Evangheliei

georgiene tipărită la Tiflis icircn anul 1709 icircn O p 411-412

Ded 1715 = Dedicaţia din Ceaslovul tradus de Antim şi tipărit la Ticircrgovişte icircn

anul 1715 icircn O p 409-411

DIcircR ndash sec XVI = Documente şi icircnsemnări romacircneşti din secolul al XVI-lea

Text stabilit şi indice de Gheorghe Chivu Magdalena Georgescu

Magdalena Ioniţă Alexandru Mareş şi Alexandra Roman-Moraru

Introducere de Alexandru Mareş Bucureşti Editura Academiei 1979

Eustatievici Dimitrie Gramatică rumacircnească Ediţie studiu introductiv şi

glosar de N A Ursu Bucureşti Editura Ştiinţifică 1969

Ev 1551-1553 = Evangheliarul slavo-romacircn de la Sibiu 1551-1553 Studiu

introductiv filologic de acad Emil Petrovici studiu istoric de L

Demeacuteny Bucureşti Editura Academiei 1971

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 272

Greceanu Radu logofătul Istoria domniei lui Constantin Basarab

Bracircncoveanu voevod (1688-1714) Studiu introductiv şi ediţie critică de

Aurora Ilieş Bucureşti EA 1970

Istoria Ţăracirci Rumacircneşti atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino Ediţie

critică studiu lingvistic glosar şi indice de nume proprii de Otilia

Dragomir Bucureşti EA 2006

IcircB = Icircnvățătura besericească la ceacutele mai trebuincioase și mai de folos pentru

icircnvățătura preoților acum icircntr-acesta chip tipărită icircn sficircnta Mitropolie

icircn Ticircrgoviște la anul de la Hristos 1710 Să să dea icircn dar preoților icircn

O p 365-383

IcircPTP = Icircnvăţătură pre scurt pentru taina pocăinţii acum icircntr-acesta chip

tocmită şi tipărită icircn zilele prealuminatului domn Io Constantin

Bltricircncoveanugt Bltasarabgt Voevod cu chieltuiala cinstitului de bun

neam a lui Şerban Cantacuzino bicircv vel păharnic şi cu blagosloveniia

preasfinţitului mitropolit chir Theodosie de iubitoriul de Dumnezeu

chir Anthim episcopul Ricircmnicului la anul de la Hristos 1705 icircn O p

349-361

L = Liturghierul lui Coresi Text stabilit studiu introductiv şi indice de Al

Mareş Bucureşti EA 1969

LM = Mardarie Cozianul Lexicon slavo-romacircnesc şi Tacirclcuirea numelor din

1649 Publicate cu studiu note şi indicele cuvintelor romacircneşti de

Grigore Creţu Bucureşti 1900

LXT = Septuaginta SESB Edition 2006 (A Rahlfs amp R Hanhart Ed) (Os

66) Stuttgart Deutsche Bibelgesellschaft

MCNM = Miron Costin De neamul moldovenilor Din ce ţară au eşit

strămoşii lor Ediţie de C Giurescu Bucureşti 1914

Micu S Şincai Gh Elementa linguae daco-romanae sive valachicae Studiu

introductiv traducerea textelor şi note de Mircea Zdrenghea Cluj-

Napoca Dacia 1980

MLD I = Monumenta linguae dacoromanorum Biblia 1688 Pars I Genesis

Iaşi ndash Freiburg 1988

MLD II = Monumenta linguae dacoromanorum Biblia 1688 Pars II Exodus

Iaşi Editura Universităţii bdquoAl I Cuzardquo 1991

MLD III = Monumenta linguae dacoromanorum Biblia 1688 Pars III

Leviticus Iaşi Editura Universităţii bdquoAl I Cuzardquo 1993

MLD IV = Monumenta linguae dacoromanorum Biblia 1688 Pars IV

Numeri Iaşi Editura Universităţii bdquoAl I Cuzardquo 1994

Surse 273

MLD V = Monumenta linguae dacoromanorum Biblia 1688 Pars V

Deuteronomium Iaşi Editura Universităţii bdquoAl I Cuzardquo 1997

N-A = Nestle E Aland K Aland B amp Universitaumlt Muumlnster Institut fuumlr

Neutestamentliche Textforschung (1993 c1979) Novum Testamentum

Graece At head of title Nestle-Aland (27 Aufl rev) (21) Stuttgart

Deutsche Bibelstiftung)

NT = Noul Testament 1648 Reeditat după 340 de ani din iniţiativa şi purtarea

de grijă a prea sfinţitului Emilian episcop al Alba Iuliei Alba Iulia

Editura Episcopiei Ortodoxe Romacircne 1988

O = Antim Ivireanul Opere Ediţie icircngrijită şi studiu introductiv de Gabriel

Ştrempel Bucureşti Editura Minerva 1972

PH = Psaltirea Hurmuzaki Vol I-II Studiu filologic studiu lingvistic şi ediţie

de Ion Gheţie şi Mirela Teodorescu Indice de cuvinte de Rovena

Şenchi Bucureşti EA 2005

PL = Pravila ritorului Lucaci 1581 Text stabilit studiu introductiv şi indice

de I Rizescu Bucureşti EA 1971

PO = Palia de la Orăştie (1582) I Textul Text stabilit şi icircngrijire editorială de

Vasile Arvinte Ioan Caproşu şi Alexandru Gafton II Studii de

Alexandru Gafton şi Vasile Arvinte Indice de Sorin Guia Iaşi Editura

Universităţii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2005

Postf 1693 = Postfaţa bdquoEvanghelieirdquo greco-romacircne tipărită la Bucureşti icircn

anul 1693 icircn O p 397-398

Prav 1640 = Pravila de la Govora 1640

Prav 1646 = Carte romacircnească de icircnvăţătură 1646 ediţie critică icircntocmită de

Colectivul de drept vechi romacircnesc condus de academician Andrei

Rădulescu Bucureşti EA 1961

Prav 1652 = Icircndreptarea legii 1652 Bucureşti Editura Academiei [1962]

Pred 1694 = Predoslovia Psaltirii slavone București 1694

PS = Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec XVI şi XVII

traduse din slavoneşte Vol I-II Ediţie critică de I-A Candrea

Bucureşti 1916

Sfacircntul Antim Ivireanul Scrieri Ediție de Mihail Stanciu și Gabriel Ștrempel

București Editura bdquoBasilicardquo a Patriarhiei Romacircne 2011

ULM = Grigore Ureche Letopiseţul Ţării Moldovei ediţie icircngrijită de P P

Panaitescu Bucureşti 1955

Varlaam Cazania 1643 Bucureşti Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă

1943

B i b l i o g r a f i e

S i g l e ş i a b r e v i e r i

Albala Radu Antim Ivireanul şi vremea lui Bucureşti Editura Tineretului

1962

ALR I = Atlasul lingvistic romacircn Partea I vol I Cluj 1938 vol II Sibiu ndash

Leipzig 1942

ALR II = Atlasul lingvistic romacircn Partea a II-a vol I Sibiu-Leipzig 1940

ALR SN = Atlasul lingvistic romacircn Serie nouă vol I II 1956 vol III 1962

vol IV 1965 vol V 1966 vol VI 1969 vol VII 1972

ALRM I = Micul atlas lingvistic romacircn Partea I vol I Cluj 1938 vol II

Sibiu-Leipzig 1942

ALRM II = Micul atlas lingvistic romacircn Partea a II-a vol I Sibiu-Leipzig

1940

ALRM SN = Micul atlas lingvistic romacircn Serie nouă vol I [Bucureşti]

1956 vol II [Bucureşti] 1967 vol III [Bucureşti] 1967

ALRT II = Emil Petrovici Texte dialectale Supliment la ALR II Sibiu ndash

Leipzig 1943

Andriescu Al Structură şi normă icircn limba literară Noţiunea de limbă

literară icircn Al Andriescu C Dimitriu C Fricircncu D Irimia Ecaterina

Teodorescu P Zugun Prelegeri de limba romacircnă Iaşi Universitatea

bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 1984 p 8-34

Arvinte Normele limbii literare icircn BB = Vasile Arvinte Normele limbii

literare icircn Biblia de la Bucureşti (1688) icircn BB I p I-CLXXXIV

Arvinte Normele limbii literare icircn PO = Vasile Arvinte Normele limbii

literare icircn Palia de la Orăştie (1582) icircn PO II p 5-257

Arvinte Romacircn = Vasile Arvinte Romacircn romacircnesc Romacircnia Studiu

filologic Bacău Editura Egal 2004

Arvinte STLFAC = Vasile Arvinte Studiu lingvistic asupra primei cărţi

(Facerea) din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn comparaţie cu ms 45 şi

cu ms 4389 icircn MLDI p 47-130

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 276

Arvinte STLEX= Vasile Arvinte Studiu lingvistic asupra cărţii a doua

(Ieşirea) din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn comparaţie cu ms 45 şi

cu ms 4389 icircn MLDII p 1-64

Arvinte STLLV = Vasile Arvinte Studiu lingvistic asupra cărţii a treia

(Preoţia) din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn comparaţie cu ms 45 şi

cu ms 4389 icircn MLDIII p 1-63

Arvinte STLNM = Vasile Arvinte Studiu lingvistic asupra cărţii a patra

(Numerii) din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn comparaţie cu ms 45 şi

cu ms 4389 icircn MLDIV p 1-57

Arvinte STLDT = Vasile Arvinte Studiu lingvistic asupra cărţii a cincea

(A doua lege) din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn comparaţie cu ms

45 şi cu ms 4389 icircn MLDIV p 1-88

AUI = bdquoAnalele ştiinţifice ale Universităţii laquoAlexandru Ioan Cuzaraquordquo Secţiunea

III e Lingvistică Iaşi I (1957) şu

AUT = bdquoAnalele Universităţii din Timişoarardquo Seria Știinţe filologice

Timişoara I (1963) şu

Avram Andrei Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte

romacircneşti I icircn SCL XV (1964) nr 1 p 15-37 II icircn nr 2 p 147-167

III icircn nr 3 265-294 IV icircn nr 4 p 471-495 V icircn nr 5 p 575-614

Avram Andrei Cu privire la tendinţa limbii romacircne de a evita vocalele neutre

icircn poziţie iniţială accentuată icircn SCL XIX (1968) nr 6 p 585-587

Avram Nazalitatea şi rotacismul = Andrei Avram Nazalitatea şi rotacismul

icircn limba romacircnă Bucureşti Editura Academiei 1990

Avram Probleme de etimologie = Andrei Avram Probleme de etimologie

Bucureşti Editura Univers Enciclopedic 2000

Avram Mioara Evoluţia subordonării circumstanţiale cu elemente

conjuncţionale icircn limba romacircnă Bucureşti Editura Academiei 1960

Avram Mioara Particularităţi sintactice neromacircneşti icircn diferite momente ale

evoluţiei limbii romacircne literare icircn SCL XXVI (1975) nr 5 p 459-

466

Bejan Doina Marta Limba romacircnă literară icircn tipăriturile moldoveneşti dintre

anii 1800-1830 Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică 2004

Botoşineanu Valea superioară a Someşului Mare = Luminiţa Botoşineanu

Graiul de pe valea superioară a Someşului Mare Iaşi Editura Alfa

2007

BOR = bdquoBiserica ortodoxă romacircnărdquo Buletin al Patriarhiei Romacircne Bucureşti

I (1883) şu

Bibliografie 277

BRV 2004 = Bibliografia romacircnească veche Icircmbogăţită şi actualizată Vol I

(A-C) Elaborată de colectivul bibliografic al Institutului de Memorie

Culturală (CIMEC) Tacircrgovişte 2004

BRV I = I Bianu Nerva Hodoş Bibliografia romacircnească veche (1508-1830)

Tom I 1508 ndash 1716 Bucureşti Editura Academiei Romacircne

Stabilimentul grafic I V Socec 1903

BRV II = Ioan Bianu Nerva Hodoş Bibliografia romacircnească veche (1508-

1830) Tom II 1716-1808 Bucureşti Editura Academiei 1910

BRV IV = Ioan Bianu Dan Simonescu Bibliografia romacircnească veche

(1508-1830) Tom IV Adăugiri şi icircndreptări Bucureşti Editura

Academiei 1944

CADE = I-A Candrea Gh Adamescu Dicţionarul enciclopedic ilustrat Vol

I Dicţionarul limbii romacircne din trecut şi de astăzi Bucureşti Editura

Cartea Romacircnească [1926-1931]

Candrea PS Critica textelor = I-A Candrea Critica textelor icircn Psaltirea

Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec XVI şi XVII traduse

din slavoneşte Vol I-II Ediţie critică de I-A Candrea Bucureşti

1916 I p XV-CXII

Cacircndea Virgil [rec] F Djindjihašvili [fr Anthim drsquoIbeacutere Vie et oeuvre]

Tibilisi 1967 icircn bdquoRevue des eacutetudes sud-est europeacuteennesrdquo Tome VI

1968 nr 1 p 153-156

Cacircmpeanu Eugen Substantivul Studiu stilistic Bucureşti Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică 1975

CCCVR = Catalogul colectiv al cărţii vechi romacircneşti Carte romacircnească

tipărită icircn secolul al XVII-lea coordonator Mariana Iova CIMEC

Institutul de Memorie Culturală Bucureşti 2000 la

wwwcimecroCartecartehtm

CDDE = I-A Candrea Ov Densusianu Dicţionarul etimologic al limbii

romacircne Elementele latine (A ndash Putea) Bucureşti 1914

Cerbuleţ Teodor Antim Ivireanu (1650() - 1716) Bucureşti Editura Cartea

Romacircnească 1939

Chirilă Adina Antim Ivireanul Predoslovia Psaltirii slavone (București

1694) icircn Oana Chelaru-Murăruș Maria Cvasnicirci Cătănescu Claudia

Ene Camelia Ușurelu Rodica Zafiu (editori) Text și discurs Omagiu

Mihaelei Mancaș București Editura Universității din București 2011

p 125-140

Chirilă Adina Contribuţie la delimitarea ariei sudice a lui striin icircn secolul al

XVIII-lea icircn AUT Seria ştiinţe filologice XLV (2007) p 99-106

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 278

Chirilă Adina Evoluţia limbii icircn textele lui Antim Ivireanul Observaţii asupra

vocalismului icircn TDR I (2009) p 213-221

Chirilă Adina Evoluţia limbii icircn textele lui Antim Ivireanul II

Consonantismul icircn AUT Omagiu Prof Ştefan Munteanu XLVIII

(2010) p 118-134

Chirilă Adina Forme neliterare icircn fonetica scrierilor lui Antim Ivireanul icircn

AUT XLII-XLIII (2004-2005) p 127-135

Chirilă Adina Interferenţe dialectale icircn lexicul predicilor lui Antim Ivireanul

icircn AUT XLI (2003) p 43-56

Chirilă Adina Proiectul cultural al mitropolitului Antim Ivireanul Timișoara

Editura Marineasa 2007

Chivu Gh Normă şi grai icircn Codex Sturdzanus icircn LR XXXVII (1988) nr 3

p 273-277

Chivu Gh Vechi psalmi romacircneşti din secolul al XVII-lea icircn LR XXI

(1972) nr 2 p 145-155

CILRL 2000 = Gheorghe Chivu Magdalena Georgescu Ion Gheţie Alexandra

Moraru Emil Suciu Floarea Vicircrban Florentina Zgraon Contribuţii la

istoria limbii romacircne literare Secolul al XVIII-lea (1688-1780)

coordonatori Ion Gheţie şi Gheorghe Chivu Cluj-Napoca Editura

Clusium 2000

Ciompec Georgeta Observaţii asupra exprimării negaţiei icircn limba romacircnă

din secolele al XVI-lea - al XVIII-lea icircn SCL XX (1969) nr 2 p 197-

209

CL = bdquoCercetări de lingvisticărdquo Editura Academiei Romacircne Filiala Cluj Cluj-

Napoca I (1956) şu

Cornoi I Notiţe biografice icircn Antim Ivireanul Din didahiile ţinute la

Mitropolia din Bucureşti Bucureşti Editura Librăriei Socecŭ amp Comp

1895

Costinescu Mariana Normă şi dialect icircn primele gramatici romacircneşti icircn

SLLF II 1972 p 9-24

Costinescu Mariana Studiu filologic şi Studiu lingvistic la Codicele

Voroneţean Ediţie critică studiu filologic şi studiu lingvistic de

Mariana Costinescu Bucureşti Editura Minerva 1981

Coteanu I Morfologia numelui icircn protoromacircnă (Romacircna comună) Bucureşti

Editura Academiei 1969

Coteanu Ion Se condiţional icircn romacircna veche icircn SCL XIV (1994) nr 1-2

p 31-32

Bibliografie 279

Densusianu ILR = Ovid Densusianu Istoria limbii romacircne vol I Originile

vol II Secolul al XVI-lea Ediţie icircngrijită de prof univ J Byck

Bucureşti Editura Ştiinţifică 1961

Densusianu Ţara Haţegului = Ov Densusianu Graiul din Ţara Haţegului

Bucureşti 1915

DER = Ciorănescu Al Dicţionarul etimologic al limbii romacircne Ediţie

icircngrijită şi traducere din limba spaniolă de Tudora Şandru Mehedinţi şi

Magdalena Popescu Marin Bucureşti Editura Saeculum 2001

Diaconescu Paula Structură şi evoluţie icircn morfologia substantivului

romacircnesc Bucureşti Editura Academiei 1970

Dimitrescu Florica Despre pre la acuzativ icircn limba textelor traduse din slavă

icircn secolul al XVI-lea icircn Contribuţii la istoria limbii romacircne vechi

Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică 1973 p 42-43

DIcircL-R = Gheorghe Chivu Emanuela Buză Alexandra Roman Moraru

Dicţionarul icircmprumuturilor latino-romanice icircn limba romacircnă veche

(1421 ndash 1760) Bucureşti Editura Ştiinţifică 1992

Djindjihaşvili Fanny Antim Ivireanul cărturar umanist Iaşi Editura

Junimea 1982

DLR = Dicţionarul limbii romacircne Bucureşti 1913-1949 Dicţionarul limbii

romacircne Serie nouă Bucureşti Editura Academiei 1965-2010

DLRLV = Mariana Costinescu Magdalena Georgescu Florentina Zgraon

Dicţionarul limbii romacircne literare vechi (1640-1780) Termeni

regionali Bucureşti Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică 1987

DLRM = Dicţionarul limbii romacircne moderne Bucureşti Editura Academiei

1958

Dobrescu N Viaţa şi faptele lui Antim Ivireanul mitropolitul Ungrovlahiei

Bucureşti Biblioteca Societăţii bdquoSteauardquo 1910

DOOM2 = Dicţionarul ortografic ortoepic şi morfologic al limbii romacircne

Ediţia a II-a revăzută şi adăugită Bucureşti Editura Univers

Enciclopedic 2005

Dragoş Elena Elemente de sintaxă istorică romacircnească Bucureşti Editura

Didactică şi Pedagogică 1995

Draşoveanu DD Teze şi antiteze icircn sintaxa limbii romacircne Cluj Editura

Clusium 1997

Drăganu Nicolae Morfemele romacircneşti ale complementului icircn acuzativ şi

vechimea lor Un capitol de sintaxă romacircnească Bucureşti Institutul

de Lingvistică Romacircnă 1943

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 280

Elian Al Antim Ivireanul ndash apărător al prerogativelor scaunului mitropolitan

al Ungrovlahiei icircn bdquoStudii teologicerdquo s II XVIII (1966) nr 9-10

p 519-530

Elian Al Legăturile Mitropoliei Ungrovlahiei cu Patriarhia de

Constantinopol şi cu celelalte biserici ortodoxe A De la icircntemeiere

pacircnă la 1800 icircn BOR LXXVII (1959) nr 9-10 p 904-935

Erbiceanu C bdquoAntologiurdquo de Antim Ivireanu icircn BOR XVII (1893-1894)

p 418-427

Erbiceanu C Cel dinticirci Octoih imprimat icircn Valahia icircn romacircneşte icircn BOR

XVI (1892-1893) p 800-804

Erbiceanu C Descoperirea manuscriptelor mitropolitului Antim Ivireanu icircn

BOR XI (1888) p 1019-1030

Erbiceanu C Icircnvăţătură bisericească a vlădicăi Antim I icircn BOR XVI

(1892-1893) p 769-785 II icircn BOR XVII (1893-1894) p 129-146 şi

225-242

Erbiceanu C Maximile şi sentinţele lui Antim Ivireanu icircn BOR XIV (1890-

1891) p 333-355

Erbiceanu C Un document de la mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanu icircn

BOR XV (1891-1892) p 60-64

Faiciuc Ioan Diftongul ea icircn poziţia bdquoerdquo icircn unele graiuri din Banat icircn CL

XXIII (1978) nr 2 p 207-220

Feifer Florin Antim icircntre realitate şi utopie Postfaţa icircn Antim Ivireanul

Didahii Bucureşti Editura Minerva 1983 p 213-239

Frăţilă Contribuţii lingvistice = Vasile Frăţilă Contribuţii lingvistice

Timişoara Editura de Vest 1993

Frăţilă Etimologii = Vasile Frăţilă Etimologii Istoria unor cuvinte Bucureşti

Editura Univers Enciclopedic 2000

Frăţilă Probleme de dialectologie = Vasile Frăţilă Probleme de dialectologie

romacircnă Timişoara Tipografia Universităţii din Timişoara 1987

Frăţilă Studii = Vasile Frăţilă Studii de toponimie şi dialectologie Timişoara

Editura Excelsior Art 2002

Frăţilă Studii lingvistice = Vasile Frăţilă Studii lingvistice Timişoara Editura

Excelsior 1999

Frăţilă Tacircrnave Texte şi glosar = Vasile Frăţilă Graiul de pe Tacircrnave Texte

şi glosar Timişoara Tipografia Universităţii din Timişoara 1986

Frăţilă Tacircrnave = Vasile Frăţilă Graiul de pe Tacircrnave Blaj Editura Astra

2005

Bibliografie 281

Fracircncu C Din istoria demonstrativelor romacircneşti formele (a)celei(a)

aceleiaşi (a)celeilalte (a)cestei(a) icircn SLLF II 1972 p 25-52

Fracircncu C Din istoria perfectului simplu forma de tipul zisei icircn LR XXXI

(1984) nr 5 p 426-436

Fracircncu C Din istoria verbelor neregulate imperfectul verbelor a da şi a sta

icircn LR XXVI (1977) nr 1 p 79-90

Fracircncu C Din istoria verbelor neregulate perfectul simplu şi mai mult ca

perfectul verbelor a da şi a sta icircn LR XXIX (1980) nr 4 p 307-318

Fracircncu Gramatica = Constantin Fracircncu Gramatica limbii romacircne vechi

(1521-1780) Iaşi Casa Editorială bdquoDemiurgrdquo 2009

Fracircncu C Formele de persoana a III-a ale auxiliarului de la perfectul

compus Privire istorică icircn SCL XX (1969) nr 3 p 299-318

Fracircncu C Limba Cazaniei lui Varlaam icircn comparaţie cu celelalte cazanii din

secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea icircn SLLF III 1974 p 47-80

Fracircncu C Vechimea și difuziunea lexicală a unei inovații comune doalectelor

limbii romacircne desinența -uri la pluralul femininelor publicat icircn LR

XXXI (1982) nr 3 p 199-212

Fracircncu C Vechimea şi răspicircndirea numeralului articulat icircn construcţii de tipul

partea icircntacircia icircn SCL XXXI (1980) nr 2 p 213-216

Fracircncu C Vechimea şi răspicircndirea unei inovaţii morfologice verbul a curge

icircn SCL 1981 nr III p 331-337

FRIBERG = Analytical Greek New Testament Greek Text Analyis Edited by

Barbara Friberg and Timothy Friberg [sl] 1994 Electronic edition

Gafton Alexandru Evoluţia limbii romacircne prin traduceri biblice din secolul

al XVI-lea Iaşi Editura Universităţii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2001

Gafton Alexandru Palia de la Orăştie ca traducere icircn PO II p 5-257

Gafton Alexandru Relaţia dintre Noul Testament de la Bălgrad (1648) şi

textul corespunzător din Biblia de la Bucureşti (1688) icircn BB II p

LV-LXXXVI

Gafton După Luther = Alexandru Gafton După Luther Traducerea vechilor

texte biblice Iaşi Editura Universităţii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2005

Gafton Hipercorectitudinea = Alexandru Gafton Hipercorectitudinea

Abordare fonetico-fonologică din perspectivă diacronică şi cu aplicare

la palatalizarea labialelor şi la velarizare Iaşi Editura Universităţii

bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2000

GALR 2005 = Gramatica limbii romacircne I Cuvacircntul II Enunţul

Coordonator Valeria Guţu Romalo Bucureşti Editura Academiei

2005

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 282

Gheţie BD = Ion Gheţie Baza dialectală a romacircnei literare Bucureşti

Editura Academiei 1975

Gheţie ILRL 1978 = Ion Gheţie Istoria limbii romacircne literare Bucureşti

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică 1978

Gheţie Ion Consideraţii filologice şi lingvistice asupra Evangheliarului din

Petersburg icircn SCL XVII (1966) nr 1 p 47-79

Gheţie Ion Contribuţii la istoria trecerii lui ea la e (leage gt lege) icircn LR

XVII (1968) nr 6 p 501-508

Gheţie Dialectologia istorică = Ion Gheţie Introducere icircn dialectologia

istorică romacircnească Bucureşti Editura Academiei 1994

Gheţie Ion Evoluţia normelor literare icircn tipăriturile ardeleneşti de la sficircrşitul

secolului al XVII-lea icircn LR XXII (1975) nr 5 p 443-452

Gheţie Ion Graiurile dacoromacircne icircn secolele al XIII-lea ndash al XVI-lea (picircnă la

1521) Bucureşti EA 2000

Gheţie Ion Introducere icircn istoria limbii romacircne literare Bucureşti Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică 1982

Gheţie Ion Icircn legătură cu dialectele literare ale limbii romacircne icircn LR

XXXIII (1984) nr 5 p 437-443

Gheţie Ion Icircn legătură cu etimologia lui străin icircn SCL XXVI (1975) nr 2

p 175-182

Gheţie Ion Noi contribuţii la problema trecerii lui ea la e leage gt lege icircn

SCL XXVIII (1977) nr 1 p 79-86

Gheţie Ion Rolul textelor coresiene icircn procesul de unificare a limbii romacircne

literare icircn SLLF III 1974 p 105-139

Gheţie Ion U final la Neculce icircn LR XX (1971) nr 5 p 493-496

Gheţie Ion Mirela Teodorescu Asupra desinenţei -u a pers 3 pl a

indicativului imperfect Noi contribuţii icircn SCL XVII (1966) nr

2 p 175-183

Gheţie Ion Mirela Teodorescu Icircn legătură cu desinenţa -u a pers 3 pl a

indicativului imperfect icircn SCL XVI (1965) nr 1 p 87-101

Gheţie Ion Mirela Teodorescu Studiu filologic la Psaltirea Hurmuzaki vol I-

II Studiu filologic studiu lingvistic şi ediţie de Ion Gheţie şi Mirela

Teodorescu Indice de cuvinte de Rovena Şenchi Bucureşti Editura

Academiei 2005 I p 9-22

Gheţie ndash Mareş Graiurile = Ion Gheţie Alexandru Mareş Graiurile

dacoromacircne icircn secolul al XVI-lea Bucureşti Editura Academiei 1974

Bibliografie 283

Gheţie ndash Mareş Originile scrisului = Ion Gheţie Alexandru Mareş Originile

scrisului icircn limba romacircnă Bucureşti Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică 1985

Graur Al Evoluţia limbii romacircne Privire sintetică Bucureşti Editura

Ştiinţifică 1963

Guţu-Romalo Valeria Din morfologia secolului al XVI-lea perfectul simplu

al verbului a face icircn Omagiu lui Alexandru Rosetti la 70 de ani

Bucureşti Editura Academiei 1965 p 337-340

Haneş Petre V Prefaţă şi Indice de cuvinte la Antim Ivireanul Predici

Bucureşti Editura Minerva 1915

Heliade Scrieri lingvistice = Ion Heliade Rădulescu Scrieri lingvistice Ediţie

studiu introductiv note şi bibliografie de Ion Popescu-Sireteanu

Bucureşti Editura Ştiinţifică 1973

Hristea Probleme = Theodor Hristea Probleme de etimologie Bucureşti

Editura Ştiințifică 1968

Iacob Limbajul biblic = Niculina Iacob Limbajul biblic romacircnesc (1640-

1800) Vol I Aspecte ale evoluţiei limbii romacircne literare pacircnă la 1840

Vol II Biblia de la Blaj ndash text de referinţă icircn tradiţia biblică

romacircnească Suceava Editura Universităţii bdquoŞtefan cel Marerdquo 2001

Iacob Limba şi stilul Vulgatei = Niculina Iacob Limba şi stilul Vulgatei de la

Blaj 1760-1761 Studiu lingvistic la Biblia Vulgata Blaj 1760-1761

vol V Bucureşti Editura Academiei 2005 p 789-909

Iancu Victor Palatalizarea dentalelor icircn limba romacircnă Timişoara Editura

Facla 1975

ILRL 1997 = Gheorghe Chivu Mariana Costinescu Constantin Fracircncu Ion

Gheţie Alexandra Roman Moraru şi Mirela Teodorescu Istoria limbii

romacircne literare Epoca veche (1532-1780) coordonator Ion Gheţie

Bucureşti Editura Academiei 1997

Ionică Ion Noi atestări ale imperativului negativ arhaic icircn Omagiu lui

Alexandru Rosetti Bucureşti Editura Academiei 1965 p 403-407

Iordan Iorgu Limbă literară (Privire generală) icircn LR III (1954) nr 6

p 52-77

Iordan Iorgu Limba romacircnă actuală O gramatică a bdquogreşelilorrdquo Bucureşti

Editura Socec amp Co SAR [1943]

Iordan Iorgu Un fenomen romacircnesc dialectal ă neaccentuat gt a icircn bdquoRevista

filologicărdquo I (1927) nr 1-2 (februarie-iunie) Număr omagial pentru Sextil

pușcariu p 117-154

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 284

Iordan Iorgu Guțu Romalo Valeria Niculescu Al Structura morfologică a

limbii romacircne contemporane București Editura Științifică 1967

Iorga Nicolae Prefață la Predicile ţinute la Mitropolia din Bucureşti de Antim

Ivireanul 1709-1716 Vălenii de Munte Tipografia Neamul Romacircnesc

1911

Ivănescu Problemele capitale = Gheorghe Ivănescu Problemele capitale ale

vechii romacircne literare Iaşi 1948 Extras din bdquoBuletinul Institutului de

Filologie Romacircnărdquo ndash Iaşi Vol XI-XII (1944-1945)

Ivănescu G Studii de istoria limbii romacircne literare Ediţie icircngrijită şi postfaţă

de Al Andriescu Iaşi Editura Junimea 1989

Ivănescu G Ortografia şi limba lui Iancu Văcărescu din Poezii alese

[Bucureşti] 1830 icircn Contribuţii la istoria limbii romacircne literare icircn

secolul al XVIII-lea v II Bucureşti Editura Academiei 1958 p 55-74

Ivănescu ILR 2000 = G Ivănescu Istoria limbii romacircne Iaşi Editura

Junimea 2000

Kiraacutely Contacte lingvistice = Kiraacutely Francisc Contacte lingvistice Adaptarea

fonetică a icircmprumuturilor romacircneşti de origine maghiară Timişoara

Editura Facla 1990

Kiraacutely Francisc Studiu filologic şi Indice de cuvinte icircn Mihail Halici ndash tatăl

Dictionarium valachico-latinum [Anonimus Caransebesiensis] Ediţie

icircngrijită de Alexandru Metea şi Maria Kiraacutely Timişoara Editura First

2003

LIDDELL ndash SCOTT = Henry George Liddell Robert Scott (Compiled by) A

Greek-English Lexicon A New Edition Revised and Augmented

throughout by Sir Henry Stuart Jones Oxford Clarendon Press [1940]

LL = bdquoLimbă şi literaturărdquo Societatea de Ştiinţe Filologice din Romacircnia

Bucureşti I (1955) şu

LR = bdquoLimba romacircnărdquo Editura Academiei Romacircne Bucureşti I (1952) şu

Manea Dosoftei VPS = Laura Manea Dosoftei Viaţa şi petreacerea

svinţilor Studiu lingvistic Partea I Iaşi Editura Universităţii

bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 2006

Mareş Alexandru Scriere şi cultură romacircnească veche Bucureşti Editura

Academiei 2005

Mazilu Dan Horia Introducere icircn opera lui Antim Ivireanul Bucureşti

Editura Minerva 1999

MDA = Micul dicţionar academic I (A-C) II (D-H) III (I-Pr) IV (Pr-Z)

Bucureşti Editura Univers Enciclopedic 2002 2003

Mic dicţionar ortografic Bucureşti Editura Academiei 1953

Bibliografie 285

Mihăescu Influenţa grecească = H Mihăescu Influenţa grecească asupra

limbii romacircne picircnă icircn secolul al XV-lea Bucureşti Editura Academiei

1966

Mihăilă G Icircmprumuturi vechi sud-slave icircn limba romacircnă Bucureşti Editura

Academiei 1960

MO = bdquoMitropolia Oltenieirdquo Revista oficială a Arhiepiscopiei Craiovei şi a

Episcopiei Ricircmnicului şi Argeşului Ricircmnicu Vacirclcea I (1948) şu

Moise Ion Aria de răspicircndire a perfectului simplu icircn Oltenia şi Muntenia icircn

LR XXVI (1977) nr 1 p 91-93

Molin Virgil Antim Ivireanul ndash editor şi tipograf la Ricircmnic (1705 ndash 1708) icircn

MO XVIII (1966) nr 9-10 p 825-834

Molin Virgil Contribuţiuni noi la istoricul relaţiilor culturale cu orientul

ortodox (1709-1712) Un ipodiacon Ungrovlah Mihail fiul lui Ştefan

meşter de tipar icircn ţări străine icircn BOR LXXIX (1961) nr 3-4 p 319-338

Munteanu ndash Ţacircra ILRL 1983 = Ştefan Munteanu Vasile D Ţacircra Istoria

limbii romacircne Privire generală (ediţia a II-a revăzută şi adăugită)

Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică 1983

NALR-Olt = Noul Atlas lingvistic romacircn pe regiuni Oltenia icircntocmit sub

conducerea lui Boris Cazacu de Teofil Teaha Ion Ionică şi Valeriu

Rusu vol I Bucureşti 1967 vol II Bucureşti 1971 vol III

Bucureşti 1974 vol IV 1980 vol V 1984

Nandris Phoneacutetique = Octave Nandris Phoneacutetique historique du roumain

Paris Librairie C Klincksieck 1963

Nanu Ion Un monument istoric de artă religioasă ctitoria mitropolitului

Antim Ivireanul icircn BOR LXXIX (1961) nr 3-4 p 223-318

Nedelescu Emil Contribuţia lui Antim Ivireanul la restaurarea şi

icircnfrumuseţarea sfintelor locaşuri din eparhia Ricircmnicului şi Noului

Severin icircn MO XVIII (1966) nr 9-10 p 820-824

Negrici Eugen Antim Logos şi personalitate Bucureşti Editura Minerva

1971

Neiescu P O problemă de fonetică istorică Originea lui bdquou finalrdquo icircn limba

romacircnă icircn CL II (1957) p 159-179

Niculescu Al Al Roceric Pronumele dicircnsul icircn limba romacircnă icircn SCL VIII

(1957) nr 3 p 315-343

Odobescu Al Pseudo-Cynegeticos Bucureşti Editura Eminescu 1972

Pamfil Viorica Elemente regionale icircn lexicul bdquoPaliei de la Orăştierdquo icircn CL

III (1958) p 227-248

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 286

Pană-Dindelegan Gabriela Regimul sintactic al verbelor icircn limba romacircnă

veche icircn SCL XIX (1968) nr 3 p 265-296

Pantaleoni Psalterium Hungaricum = Daniele Pantaleoni Texte romacircneşti

vechi cu alfabet latin Psalterium Hungaricum icircn traducere anonimă

din secolul al XVII-lea Timișoara Editura Universității de Vest 2008

Papahagi Maramureş = Tache Papahagi Graiul şi folklorul Maramureşului

Bucureşti Editura Cultura Naţională 1925

Paşca Ştefan Studiu istoric literar şi de limbă la O tipăritură munteană

necunoscută din secolul al XVII-lea cel mai vechi ceaslov romacircnesc

Bucureşti Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului 1939 p 3-93

Pavel Eugen Mihai Iştvanovici şi normele limbii romacircne literare I icircn LR

XLIII (1994) nr 9-10 p 413-430 II Observaţii asupra limbii

Chiriacodromionului de la Bălgrad icircn LR XLIV (1995) nr 3-4

p 107-123 III icircn LR XLIV (1995) nr 5-6 p 205-219

Petrovici Emil bdquoDepalatalizareardquo consoanelor icircnainte de e icircn Muntenia sud-

estul Transilvaniei şi icircn dialectul istroromacircn icircn CL V (1960) nr 1-2

p 9-22

Philippide Originea romicircnilor II = Alexandru Philippide Originea romicircnilor

vol II Ce spun limbile romicircnă şi albaneză Iaşi Tipografia Viața

Romicircnească 1927

Purdela Maria-Luiza Contribuţie la studiul unui fenomen fonetic romacircnesc

dialectal ă protonic gt a icircn CL XV (1970) nr 2 p 265-269

Predicile ţinute la Mitropolia din Bucureşti de Antim Ivireanul 1709-1716

Prefaţă de N Iorga Vălenii de Munte Tipografia Neamul Romacircnesc

1911

Puşcariu LR = Sextil Puşcariu Limba romacircnă vol I Privire generală vol II

Rostirea Bucureşti Editura Academiei 1940 1959

Puşcariu ndash Naum Icircndreptar = Sextil Puşcariu Teodor A Naum Icircndreptar şi

vocabular ortografic Bucureşti Editura Cartea Romacircnească [1932]

Rădulescu Maria Observaţii asupra topicii subiectului şi a predicatului icircn

limba romacircnă din secolul al XVI-lea icircn SCL XX (1969) nr 1 p 49-55

Rădulescu Maria Topica atributului adjectival icircn Evanghelia cu icircnvăţătură

a diaconului Coresi icircn SCL XII (1961) nr 2 p 233-258

Rădulescu Maria Topica complementului indirect exprimat prin pronume

personal aton icircn limba romacircnă a secolului al XVI-lea icircn Omagiu

lui Alexandru Rosetti Bucureşti Editura Academiei 1965 p 731-737

Rămureanu I Antim Ivireanul luptător pentru ortodoxie icircn BOR LXXIV

(1956) nr 8-9 p 848-853

Bibliografie 287

Regule ortografice stabilite de Academia Romacircnă icircn anul 1904 Sibiu 1904

Rizescu I Cu privire la dubla negaţie icircn limba romacircnă icircn SCL XIV (1963)

nr 4 p 471-478

Rosetti Cazacu ILRL1 = Al Rosetti B Cazacu Istoria limbii romacircne

literare vol I De la origini picircnă la icircnceputul secolului al XIX-lea

Bucureşti Editura Ştiinţifică 1961

Rosetti Cazacu Onu ILRL2 = Al Rosetti B Cazacu Liviu Onu Istoria

limbii romacircne literare vol I De la origini picircnă la icircnceputul secolului

al XIX-lea ediţia a II-a revăzută şi adăugită Bucureşti Editura

Minerva 1971

Rosetti ILR 1978 = Al Rosetti Istoria limbii romacircne I De la origini picircnă icircn

secolul al XVII-lea Ediţia a doua revăzută şi adăugită Bucureşti

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică 1978

Rusu Grigore Structura fonologică a graiurilor dacoromacircne Bucureşti

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică 1983

Rusu Nord-vestul Olteniei = Valeriu Rusu Graiul din nord-vestul Olteniei

Bucureşti Editura Academiei 1971

Sala Aventurile = Marius Sala Aventurile unor cuvinte romacircneşti Bucureşti

Editura Univers Enciclopedic 2005

Sala Contribuţii la fonetica istorică = Marius Sala Contribuţii la fonetica

istorică a limbii romacircne Bucureşti Editura Academiei 1970

Sacircrbu Richard Vasile Frăţilă Dialectul istroromacircn Texte şi glosar

Timişoara Editura Amarcord 1998

SCL = bdquoStudii şi cercetări lingvisticerdquo Editura Academiei Romacircne Bucureşti

I (1950) şu

SLLF = Studii de limbă literară şi filologie vol I-III Bucureşti Editura

Academiei 1969 1972 1974

Şerbănescu Niculae Antim Ivireanul tipograf icircn BOR LXXIV (1956) nr 8-9

p 690-766

Şerbănescu Niculae Icircncă o carte tipărită de mitropolitul Antim Ivireanul icircn

BOR XCIV (1976) nr 3-4 p 349-355

Şerbănescu Niculae Mitropolitul Antim Ivireanul icircn MO XVIII (1966) nr

9-10 p 771-811

Şerbănescu Niculae I Istoria Micircnăstirii Snagov Bucureşti Institutul de

Istorie Naţională 1944

Ştefan Ion Răspicircndirea desinenţei -u la persoana a III-a plural a

imperfectului indicativ icircn limba literară icircn LR XXVII (1978) nr 1

p 41-50

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 288

Ştrempel Antim Ivireanul = Gabriel Ștrempel Antim Ivireanul Bucureşti

Editura Academiei 1997

Ştrempel Gabriel Copişti de manuscrise romacircneşti picircnă la 1800 vol I

Bucureşti Editura Academiei 1959

Ştrempel Gabriel Introducere icircn Antim Ivireanul Opere Ediţie icircngrijită şi

studiu introductiv de Gabriel Ştrempel Bucureşti Minerva 1972 p V-LX

Ştrempel Gabriel Introducere icircn Antim Ivireanul Predici Ediţie critică

studiu introductiv şi glosar de Gabriel Ştrempel Bucureşti Editura

Academiei 1962 p 5-67

TDR = bdquoText și discurs religiosrdquo I (2009) șu

Teaha Valea Crişului Negru = Teofil Teaha Graiul din Valea Crişului Negru

[Bucureşti] Editura Academiei 1961

Teodorescu Mirela Normă şi grai icircn scrierile lui Varlaam icircn SLLF III 1974

p 185-206

Teodorescu Mirela Probleme de interpretare a grafiei textelor romacircneşti

(secolul al XVII-lea) icircn SCL XXI (1970) nr 2 p 157-170

TEW = Tamaacutes Lajos Etymologisch-historisches Woumlrterbuch der ungarischen

Elemente im Rumaumlnischen unter Beruumlcksichtigung der Mundartwoumlrter

Budapest Akadeacutemiai Kiadoacute 1966

TDRG2 = H Tiktin Rumaumlnisch-Deutsches Woumlrterbuch ed a II-a

uumlberarbeitete und ergaumlnzte Auflage von Paul Miron Band I-III

Wiesbaden Otto Harrassoowitz 1986 1988 1989

Todi Elemente de sintaxă = Aida Todi Elemente de sintaxă romacircnească

veche [Piteşti] Editura Paralela 45 2001

Ţacircra Vasile D Construcţii sintactice icircn graiul de pe valea superioară a

Şieului (Transilvania) icircn Studii de lingvistică Timişoara 1976 p 207-213

Ţacircra Nord-estul Transilvaniei = Vasile D Ţacircra Graiul din nord-estul

Transilvaniei icircn bdquoAnuarul Institutului de Cercetări Etnologice şi

Dialectologicerdquo Seria A 1 Comunicări Bucureşti 1979 p 347-358

Ţacircra Valea superioară a Şieului = Vasile Ţacircra Graiul de pe valea superioară

a Şieului (Transilvania) Teză de doctorat Timişoara 1975

Ursu N A Problema interpretării grafiei chirilice romacircneşti din jurul anului

1800 icircn LR IX (1960) nr 3 p 33-46

Vasiliu Laura Varianta dupe icircn LR XXXII (1983) nr 2 p 116-120

Vicircrtosu Emil Suprascrierea slovelor chirilice icircn LR XIII (1964) nr 2

p 120-148

Vicircrtosu Emil Paleografia romacircno-chirilică Bucureşti Editura Ştiinţifică

1968

Bibliografie 289

WLAD = Gustav Weigand Linguistischer Atlas des dacoromaumlnischen

Sprachgebietes Leipzig 1909

Zgraon Florentina Consideraţii filologice asupra primei traduceri manuscrise

a Scării lui Ioan Sinaitul icircn LR XXV (1976) nr 3 p 275-287

An e x ă

Antim Ivireanul

Predoslovia Psaltirii slavone București 16941

Psaltirea slavonă din 1694 este una din cele cinci cărţi imprimate

de Antim Ivireanul icircn prima etapă a activităţii sale icircn Ţara Romacircnească

la Bucureşti (icircntre 1690 şi 1694) Este singura lucrare icircn limba slavonă

din această perioadă și este dedicată lui Ioan Constantin Duca

domnitorul Moldovei Titlu-l cărţii este notat icircn limba romacircnă

Psalti[re] a prorocul[ui] şi icircmpăratului David cu molitve rumacircneşti la

toate cathizmele şi cu alte micircntuitoare rugi şi pashalii de 46 de ani

carele s-au tipărit icircn zilele blagocistivului domnu a toată Ţara

Rumacircnească Ioan Costandin Bltasarabgt Bltricircncoveanugt voievod

fiind păstoriu turmei lui Hristos preasfinţitul mitropolit chir Theodosie

icircn anii de la Hristos 1694 icircn sficircnta Mitropolie icircn Bucureşti

Icircn reproducerea textului am folosit metoda transcrierii fonetice

interpretative ţinicircnd cont de normele scrisului romacircnesc de la sficircrşitul

secolului al XVII-lea

1 Icircn cele mai multe cazuri slova agrave notează vocala [a] şi a fost

transcrisă prin litera corespunzătoare din alfabetul latin agraventildeuiumlethagrave (3r)

igraveagraveethg (2r) Cicircnd este precedată de la icircnceput de silabă agrave corespunde

diftongului [macra] Deşi icircn asemenea situaţii valoarea lui agrave este aceeaşi cu

1 Textul Predosloviei a fost publicat de noi mai icircnticirci icircn Anexe la Antim

Ivireanul Predoslovia Psaltirii slavone (București 1694) icircn Oana Chelaru-

Murăruș Maria Cvasnicirci Cătănescu Claudia Ene Camelia Ușurelu Rodica

Zafiu (editori) Text și discurs Omagiu Mihaelei Mancaș București Editura

Universității din București 2011 p 125-140

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 292

a slovelor şi slova chirilică icircn discuţie a fost transcrisă tot prin a acirc agraveoumluacute (5r

) 2 Slova g a fost transcrisă prin e cicircnd este precedată de o

consoană ecircethgmegraveiacuteegrave (3v) iumlgiacute ethu (3r

) dar prin ie [macre] cicircnd semnul

chirilic se află la icircnceputul unei silabe acircicircgacircwaumluuml (2r) iumleumlicircagraveg (2v

) 3 Un cuvicircnt a fost notat cu u final numai dacă icircn scrierea lui cu

litere chirilice apare u icircn această poziţie iacutegacircicircgntildeecircu (3r) ntilde egraveiacutentildeu (2v

) 4 Semnul uacute a fost transcris prin ă sau prin icirc (acirc) stabilirea valorii

sale făcicircndu-se de regulă după ortografia actuală iumluacuteethagrave (2v)

igraveuacuteiacute umg (3r)

5 Slova apare icircntotdeauna cu valoarea lui icirc ciacuteatildeueth (3v)

wcethauml g (5r)

6 Erul mic uuml nu are valoare fonetică la final de cuvicircnt Aumlagraveiacute egraveeumluuml (2

v) ecircuiacuteicircntildeecirciacuteaumluuml (3v

) 7 Slova h notează diftongul [secta] după o slovă-consoană icircn

poziţie tare eumlegraveiacuteegravemh (4r) ethuiumlhntildeecircuacute (3

r)

Icircn cuvinte de tipul lege (lt leage lt lat legem) vedere (lt vedeare

lt lat vĭdere) slova h a fost transcrisă prin eacute pentru a fi consecvenți

față de redarea grafemului chirilic icircn situații de acest tip icircn opera deja

editată a lui Antim Ivireanul Sicircntem de părere icircnsă că aceste cuvinte se

rosteau cu diftong icircn vremea şi icircn regiunea icircn care a lucrat Antim eumlh h (2

r) divideheumlg (3

r)

Slova h a fost redată prin ea icircn cadrul numelui etnic Ntildeicirceumlicirciacutehiacuteegrave

(3r) ndash formă justificată prin influenţa formelor de singular terminate icircn -

ean (lt vsl -eaninŭ -ĭaninŭ) (cf ricircmlean lt vsl Rimlĭaninŭ)

8 Slova notează diftongul [macra] la icircnceput de cuvacircnt sau de

silabă ntilde g (2r) iacutegacircicirc (3

r) O singură dată are valoarea diftongului

[secta] după o slovă-consoană icircn poziţie tare Oumlagraveethagrave ETHuigraveuacuteiacutentildeecircuacute (1r)

9 Slova notează diftongul [macra] la icircnceput de cuvicircnt sau de

silabă alternicircnd cu ethuacute (2v) ecircgeuml u eumlagrave (3

v)

10 Semnul chirilic thorn a fost transcris prin iu ethuatildeuacutedividethorniacuteh (2r)

ethuatildeuacute icirceththorn (5r)

Anexă 293

11 Slovei icirci corespunde icirc icircn sau icircm iacuteagraveeuml uuml (2r) ethu (5

r)

iumluacuteethuacuteouml (5r)

12 Slova v apare de două ori (o dată icircn titlu şi o dată icircn text) cu

valoarea i ecircveth (1r) ogravevethicircatildeethagraveocircueuml (5r

) 13 Slova divide urmată de a sau o a fost redată prin ce sau ci după

norma actuală icircn cuvinte de tipul agravedivideagraventildeograveuacute această şi ecircetharingaumlegraveiacutedividewagraventildeuacute credincioasă

14 S-a refăcut icircntre paranteze drepte [ ] finalul a două cuvinte de

pe pagina de titlu păstrată fragmentar

15 Icircntregirea prescurtărilor uzuale pentru cuvintele sacre s-a făcut

tacit Icircn icircntregirea numelui domnitorului s-au folosit croşete lt gt

T e x t u l

2r

2v

3r

3v

Blagocistivului prealuminatului şi preaslăvitului domnu şi oblăduitoriu

a toată Moldaviia Ioan Costandin Duca Voievod plecate icircnchinăciuni

Foarte mare cu adevărat şi icircnalt şi plăcut lucru lui Dumnezău iaste şi să

veacutede rugăciunea curată blagocistive şi luminate doamne căci că vedem

şi icircn leacutegea veacuteche şi icircntr-această noao şi icircntr-alte locuri multe minuni

făr de număr şi lucruri preste fire prin rugăciune făcute că precum

zice Iacov al Domnului apostol 13 51 şi Ilie au fost om pătimitoriu

aseacutemenea cu noi şi cu rugă s-au rugat să nu ploao şi n-au plooat pre

pămicircnt ani 3 şi luni 6 şi iară s-au rugat şi ceriul ploaie au dat Aşijderea

Daniil pren rugăciune gurile leilor au icircnchis şi cei 3 prunci au stinsu

puteacuterea focului Solomon pre icircnţelepciunea cea ce şade icircntr-un scaun cu

Dumnezău o au cicircştigat David icircmpărat şi prorocul carele şi nici să află

den multe feacuteliuri de nevoi şi supărări s-au izbăvit Fericit dară adevărat

iaste acela carele de pururea să icircndelet- niceacuteşte cu sfintele scripturi şi

rugăciuni că nu numai de primejdiile ce-i vin asupra lui să izbăveacuteşte ce

tocma şi pre nevăzuţii vrăjmaşi icirci izgoneacuteşte şi de ceacutele viitoare năpăşti să

micircntuiaşte Precum şi Domnul nostru icircnvăţicircnd pre sfinţii lui ucenici le

zicea bdquoPrevegheaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi icircn năpăştirdquo şi Pavel

marele apostol al Domnului cătră Soloneani 13 52 bdquoNeicircncetat vă

rugaţirdquo şi iarăş bdquoRugaţi-vă pentru noi Rugaţi-vă unii pentru alţiirdquo şi

Ioan Zlatoust pentru rugăciune zice bdquoNu numai cicirct izbăveacuteşte de toată

nevoia şi supărarea sufletească şi trupească pre ceia ce să nevoiescu cu

dicircnsa ce icircncă şi priiateni cu sicircngur Dumnezău icirci face şi a vorovirea cu

dicircnsul icirci icircnvredniceacuteşterdquo pentru aceasta şi eu smeritul cunoscicircnd cea

preste măsură puteacutere a sfintei rugăciuni şi folosul sufletescu ce iau

pravoslavnicii creştini dintru ajutoriul ei de ricircvna dumnezăiască

icircndemnicircndu-mă şi icircnfricoşarea a leaneşului rob temicircndu-mă şi pre

icircndemicircnă avicircnd şi tipografiia careacute cu cheltuiala prealuminatului domnu

1 Trimiterea se face la Iacov 5 17

2 Trimiterea se face la 1 Tesaloniceni 5 17

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 296

4r

4v

5r

şi oblăduitoriu a toată Ungrovlahiia Ioan Costandin Băsărab Voievod s-au

făcut şi cu ştiinţa şi voia măriei sale m-am icircndemnat de am tipărit

această de suflete folositoare psaltire a prorocului şi icircmpăratului David

careacute iaste vicircrfu şi temeiu a toată cicircntarea şi rugăciunea careacute

proroceaşte ceacutele fiitoare şi pomeneacuteşte istoriile careacute legiuiaşte ale vieţii

şi arată ale politicii Şi icircn scurt precum zice marele Vasilie bdquoIaste

visterie de opşte a tuturor bunelor icircnvăţături vindecare bolnavilor

micircngicirciare scicircrbiţilor cicircntare norociţilorrdquo precum zice şi apostolul

Iacov3 bdquoPătimeaşte cineva rău să să roage Petreace cineva bine să

cicircnterdquo şi iară Vasilie bdquoCicircntarea iaste liniştea sufletului dăruirea păcii

izgonirea demonilor aducere ajutoriului icircngerescu armă icircnfricoşărilor

celor de noapte tinerilor icircnfricircmseţare bătricircnilor micircngicirciare glasul

beseacutereciirdquo Cicircntarea iaste viaţa cea cerească Dintr-aceasta să naşte mare

cuviinţă ai vitejiii sufleteşti adeverinţa direptăţii plinirea icircnţelepciunii

precum zice singur bdquoIcircnceacuteperea icircnţelepciunii frica lui Dumnezăurdquo Şi

mai icircn scurt să zicem aceasta decicirct toate sfintele cărţi şi rugăciuni au

adunat mai multă folosinţă Deci pre această beseacutericească organă cu

dumnezăieşti dulci cuvinte de cicircntări (adecă Psaltirea) cu ajutoriul lui

Dumnezău pren multă nevoinţă tipărindu-o cu plecăciune o aduc şi o

icircnchin preaicircnţeleptului suflet al măriei tale rugicircndu-mă ca o

credincioasă slugă să o priimeşti cu dragoste şi să nu cauţi la

micşorarea ei ce la cea din tot sufletul şi den toată inima a mea voie şi

osicircrdie Şi să trăieşti măriia ta cu puteacuterea lui Dumnezău icircntr-această

viaţă domnind şi stăpicircnind cu bună sănătate şi cu norocită stăpicircnire

icircntru cinstit scaunul măriei tale picircnă la adicircnci bătricircneacuteţe Iară icircntru

icircmpărăţiia ceriurilor să fii icircncununat cu luminate şi veacutecinice cununi

icircntru Hristos Domnul nostru a căruia e slava icircn veacii veacilor Amin

Al măriei tale mai mic rugătoriu smeritul icircntru ieromonahi Anthim

Ivireanul tipograful

3 Trimiterea se face la Iacov 5 13

In d i c e d e c u v i n t e

A (la) anul de la zidirea

lumii 216

(la) leat 216

a 162 163195 199 200

a (prep) 167 168

a acoperi de cătră 243

a aduce cătră 243

a arăta cătră 243

a ascunde de cătră 243

a avea cătră 243

a blestema 113

a crede 235

a dooa 96

a doua 96

a dovedi cătră 244

a fi cătră 244

a fugi de cătră 244

a greşireacute 233

a iubi 235

a icircnvăţa 235

a judeca 235

a lăudareacute 233

a lua aminte 236

a multe neamuri 167

a mulţi [] boiari 167

a nooaa 96

a numi cătră 244

a patra parte 215

a piiarde 99

a plicircnge cătră 244

a pofti 139

a ponoslui 236

a ricircde 236

a să bucura de o

bunătate 235

a să credereacute 233

a să ruşina de cătră 244

a se apropia 234

a se bucura 235

a striga cătră 244

a toată 167 168

a toată cicircntarea 167

a toată făptura 167

a toată lumea 167

a toată micircngicirciarea 167

a toată Moldaviia 167

a toată Ţara

Rumacircneasca 167

a toată

Ungrovlahiia 167

a toate 167

a toatei lumi 168

a toatei politiei 168

a tot 167

a tot cinul

bisericesc 167

a tot cuvicircntul 167

a treia parte 215

a vorovireacute 233

a zice cătră părinţi 244

a zicereacute 233

acea 198

aceasta 196

această 196

aceea 198

aceia 198

aceacuteia 198

aceacuteiaşi

(totuna şi ~) 135

aceii 199

aceiia 199

acel 198

acela 198

acelaş(oslashi) 135

acele 198

acelea 198

aceacutelea 198

-aceacutelea 198

aceacutelia 198

acelor 199

acelora 199

acelui 198 199

aceluia 198 199

acest 81 196

acesta 196

acestaş 135 196

acestaş(oslashi) 135

aceacutestaş(oslashi) 135

acestaşi 134 196

acestaşi (icircntr-~ chip) 135

aceste 196

aceacuteste 196

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 298

acestea 196

aceacutestea 196

aceacutesteacutea 196

aceacutesteacuteş(oslashi) 135

aceacutestia 196

acestor 197

acestora 197

acestui 196

acestuia 196

aceşti 196

aceştia 196

aceştii 197

aceştiia 197

acolea 240 241

acolo 240 241

acopere-l-voiu

pre el 179

acum 237

acum acum 249

adecă 51 238

adecăte 238

adevăr 43

adevărat 43 81 113

239

adevăratu 81

adevărul 43

adevărului 43

adeverinţă 43

adicircnci 179

adicircncu păcatelor 172

adormi 78

adormi (nu vor ~) 78

adormire 78

adormirea 78

adormit 78

aducere ajutoriului

168

adunării cei bisericeşti

175

aduseacutese 227

aflaţi 119

aflător 126

aflicircndu-să 122

afurisaniei 165

agonisicircţ 118

ai 163 164 195 199

200

ai miei 166

ai miii 166

aiave 240

aiavea 240

aicea 241

aici 241

ajuns (au ~) 81

ajutor 126

ajutor 126

ajutor 137

ajutori (pl) 156

ajutoriul 124 137 172

ajutoriului 137

ajutorul 126

al 162 163 164 195

199

al cincilea 214

al doilea 214

al noaolea 214

al optulea 214

al şaptelea 214

al unsprăzeacutecelea 214

ale 163 195 199 200

aleluia 265

alliluia 71 265

altcevaş 135

altele 205

altfeliu 130

altul 205

alţii 205

am aşăzat 132

am chiemat-o 183

am icircnfrumoseţat-o 184

am săvicircrşit-o 183

amăraşte 124

amin 265

aminte 62

amicircndoao 96 214

amicircndoi 214

amicircnduror 214

amicircndurora 214

amicircndurori 214

amoniteacuteni 89

Andrei 84

anul de la Hristos 216

anume 45

apele 44

apipăeri 141

apipăi (a ~) 141

apipăit (am ~) 141

apostolul 172

aprinşi 134

aproapele 44

apropiindu-să 122

apropiindu-să de

Ierusalim 234

apucat (au ~) 120

ar avea 232

ar ceacutere 232

ar cicircştiga 232

ar face 232

ar fi ascultat 232

ar fi avut 232

ar fi chemat 232

ar fi făcut 232

ar fi putut 232

Indice de cuvinte 299

ar fi vrut 232

ar fi vrut 232

ar fi zis 232

ar veni 232

ar vrea 232

ar zice 232

aramă 145 158

arămuri 158

arămurile 158

arăta 29

arăta (să ~) 30

arătat (ai ~) 29

arătaţi 29 119

arăticircndu-şi 134

arăţi 119

arepi 51

arepile 51

arepilor 51

argatul 147

arhiereul 172

arianesc 28

arienesc 28

asamicircnă (să ~) 118

asămănare 118

asămicircnător 126

ascultare 233

ascultaţ 121

ascultaţi 119

aseacutemenea 87 240

asemicircna 117

Asthinei 166

Astiniii 166

aşa de 178

așa de frumoase 178

așa de nesimțitori 178

așa de sărac 178

aşaze (să- ~) 136

aşăzată 132

aşăzămicircnturile 132

aşeza (a ~) 132

aşezat (au ~) 132

aşezată 132

a-şi icircntoarce 134

aşijderea 43

aşijderea 113

aşijderea 240

aşijderea 240

aşijdirea 43

aşteaptă 113

aticirct de 178

aticirct de curate 178

ați răscumpărat 119

ați răscumpărat

(v-~ ~) 119

au (conj) 247 248

249

au (vbaux) 226

au apucat-o 183

au ars 226

au băgat-o 183

au biruit 226

au dat 226

au dat-o 183

au dat-o 183

au dormit 78

au duhovnicit 227

au fost 226

au fost aruncat 228

au fost ascuns 228

au fost avicircnd 224

au fost băgat 228

au fost biruit 228

au fost bicircnd 224

au fost hirotonisind

224

au fost icircnţeles 228

au fost mai iubiţ 234

au fost murit 228

au fost prădat 228

au fost priimiţ 234

au fost prorocit 228

au fost robit 228

au fost săpat 228

au fost spus 228

au fost supuşi 234

au fost zis 228

au icircnchipuit-o 184

au icircnchis 139 226

au icircnfipt-o 184

au icircnvăţat aceacuteste taini

235

au judecat norodul 236

au luat-o 183 184

au numit-o 184

au omoricirct [] pre fiiu-

său 180

au omoricirct pre el 180

au omoricirct-o 184

au pierdut-o 184

au rădicat-o 184

au rămas 226

au ricircnduit-o 184

au rumpt 140

au rupt-o 183

au să facă 229

au sfăricircmat-o 184

au ticirclcuit-o 184

au trimis 226 227

au uns pre el 180

au văzut-o 184

au văzutu-o 184

au veselit-o 184

au vrut 226

au au 249

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 300

au sau 249

auzi 123

auzise 227

aveţi 119

avuţiei 165

B

ba ba 249

balaur 26

bate 45

bate (va ~) 45

batjocurească 137

bălaur 26

bălauri 26

bălaurii 26

bălaurilor 26

bălaurul 26

bărbat 30

bărbaţi 119

bărbaţii 30

bătricircn 30

bătricircneaţe 162

bătricircneacuteţe 87

bătricircnilor micircngicirciare

169

bea (a ~) 88

berbeacutece 147

beseacuterecă 39

beserecesc 39

beseacuterecii 39 165

beseacuterica 39 40

beseacuterică 39 40 87

besericească 39 40

beseacutericească 39

beseacutericei 39

besericesc 40

beseacutericeşte 40

besericeşti 39 40

beseacuterici 39 40

beseacutericii 39 40 165

beseacutericilor 39 40

beacuteţi 119

beţiii 166

bezne 161

beznele 161

bine 103

biruitor 126

bisearecă 40

bisearica 40

bisearicii 40

biseacuterica 40

biseacuterică 41

bisericească 41

bisericesc 41

biseacuterici 41

biseacutericii 41

blagocistivului 113

blagoslovească (să ~)

109

blagosloviei 165

blagoslovit 104

blestem 38

blestema (a ~) 38

blestemat (s-au ~) 38

blestemată 38

blestematul 38

blestematul

de smochin 171

blestemaţilor 38

blestemă 38

bleacutestemă 38

blestemăm 38

blesteme (să ~) 38

blestemicircnd 38

blestemul 38

boale 152

boalele 152

bogăţiia 94

boiar 93

boiari 93

boiarin 93

boiariu 93 125

boierime 94

bolnavilor vraci 169

botezătoriu 125

bucura-să-va 122

bucura-se-vor 121

bucuraţi (vă ~) 119

bucuriei 165

bucuriei cei nespuse

175

bucuriei ceii adevărate

175

bucuriia 94

bucuricircndu-să 122

buna-credinţă 62

bunătăţ 121

bunătăţi 119

bunelor 113

buruianul 150

C

ca pre sine 191

capete beseacutericii 169

capetile 45

capul 172

cară (s) 150

carăle 150

care 209 210

careacute 209

carea 209

carele 209 210

carii 209

casei 165

Indice de cuvinte 301

casii 165

catastişăle 132

catastişe 132

cauţi (să nu ~) 119

cazanie 25

că 264

căci 120

cădeţi (să nu ~) 119

călătoriu 125

cămaşă 146

cărnuri 159

cărnurile 158

cărturari (om ~) 125

cărţi 119

cătră 33 243 244

cătră sine 191

către 33

cea 174 200

ceale 200

cei 174 200

cei (ceii) 174 175 200

ceialalţi 119

cel 174 200

cele 174

ceacutele 87

celor 200

celoralalţi 119

cenuşă 146

cer 126

cereşti 113

ceriu 125

ceriul 125 172

ceriuri 125

ceriurilor 125

cerşind(u-) 67

cerşut 67

cerşut (am ~) 67

cerşut (au ~) 67

cerului 126

cetatea

Ierusalimului 169

cetatea Nain 169

cetatea Nazaretului

169

cetatea Samariei 169

cetatea Vavilonului

169

cetăţ 121

cetăţi 119

cetăţii 165

cetăţii cei de sus 175

cetească (să nu să ~)

51

cetim (să ~) 51

cetit (am ~) 51

cetit (au ~) 51

cetitori 51

cetitoriu 125

cetiţ (nu ~) 51

cetiţi (nu ~) 51

cevaş 135

chemare 99

chemarea 99

chemat (ar fi ~) 99

chemat (au ~) 99

chesariul 125

chesariului 174

chi(i)amă 99

chi(i)emat (au ~) 99

chi(i)emi 99

chiar 139

chiemicircndu-se 121

chiiamă (să ~) 99

chiiame (să ~) 99

chip 139

chiparos 139

chipul 172

chipul (icircn tot ~) 156

chivernisitoriu 125

ci (ce) 250 257 258

259 260

cine 45

cineva 113 201 202

cinstiţ 121

cinstiţi (să ~) 119

citească (să ~) 52

citi (va ~) 52

cititoriu 52

citiţi (să ~) 52

cicircinele 89

cicircinii 89

cicircinilor 89

cicircmpie 149

cicircmpuri 149

cicircnd cicircnd 250

cicircndva 239

cicircntare norociţilor 169

cicircntarea (toată ~) 156

cicircnte (să ~) 113

cicircrpiia 222

cicirct de 178

cicirct de mare 178

cicirct de mică 178

cicirct de procopsit 178

cicircte 13 215

cicircte 2 slove 215

cicircte 4 214

cicircte cu 6 aripi 216

cicircte de taleri 5 216

cicircte doi cicircte doi 216

cicircte doi duhovnici 215

cicircte doi galbeni 216

cicircte patru 214 215

cicircte şase bani 215

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 302

cicircte şase chile 215

cicircte taleri 20 216

cicircte trei 214

cicircte treacutele 214

cicircte unul cicircte unul 216

cicircţ 121

cicircţi 119

cicircţva 118

coadele 152

cocon 75

coconi 75

coconii 75

coconilor 75

coconul 75

copac 150

copaci 150

copaciul 150

coprind (să ~) 76

coprindea 76

coprins (au ~) 76

corabiia 94

corbul 135

corhorul 172

covicircrşaşte 136

covicircrşesc 132

crăpicircnd 124

creacutede pre dracul 235

credem minciunile 235

credincioşilor 132

credinţă 62

credinţei 165

credinţii 165

credinţii cei

de obşte 175

credinţii tale cei peste

măsură 175

creşteţi 119

creştinătăţii 165

creştini 148

crez 218

cu adevărat 239

cu dreptate 240

cu toate aceacutestea 240

cu toate aceacutestia 240

cuconi 75

cugetele 44

cugetile 45

cuminece

(să nu săse ~) 62

cuminece (să săse ~)

62

cumpenile 45

cumva 239

cunoaşteţi 120

cunoaşteţi (să ~) 119

cuprind 75

cuprind (să ~) 75

cuprinde 75

cuprinde (nu ~) 75

cuprindea 75

cuprins (va fi ~) 75

cuprinşi 134

cuptoriul 125

curăţeniei 165

curăţeacuteşte 117

curăţitoriu 117 125

curcubeul 109

curgea 218

curgerile 218

curicircnd 71

curvească (să ~) 109

cutare 204 205

cutarea 204

cutarele 204 205

cutăriia 204

cutăruia 204

cuvinte 46 62 113

cuvintele 62

cuvicircntător 126

cuvicircntul (tot ~) 156

D

da (vb) 224

dar (conj) 259

dar (s) 81

dar(ă) 250 251 252

253 256

dar(ă) 260 262

daru 81

daru acestuia 172

dascal 27

dascal lumii 169

dascali 27

dascalii 27

dascălilor 27

dascălul 27

dascălului 27

dator 59 126

datori 59

datorie 59

datoriu 59

datornici 59

daţi (veți să- ~) 119

dă 116

dă obşte 116

dă vreacuteme ce 116

dăpărtată 116

dăpărtează 116

dăsfătări 116

dăspărţită 116

dăspărţitoarea 116

dăspărţitură 116

dăşărt 116

dăşărtăciune 116 132

Indice de cuvinte 303

dăşărtăciunile 116

dăşărte 116

dătător 126

dăzlegă 116

dăznădăjduire 116

de 46 113 115 166

167 169 171 181

de (conj) 211

de (pron) 210 211

de acolea 241

de aticircta mulţime (~

purtător de grijă 166

de cătră 243 244

de doao ori 96

de Dumnezeu (Născă-

toarea ~) 166

de Dumnezeu

(văzătoriul ~) 167

de la sine 191

de leacutege (puitoriu ~)

166

de obşte 115

de pururea 240

de sine 191

de suflete

(~ folositoare) 166

de vreacuteme ce 115 264

deaca 263

deasupra 115

deci 238 239 260 261

deci dar(ă) 260 262

263

deacutederă 225

dejghinării 165

demonilor 113

den 55

denadins 56

denadins (cu ~) 56

denadinsul 56

denadinsul (cu ~) 56

denainte 55 56

denapoia 55 56

deacuteniia 94

denticirci 56

denticirciu 56 83

dentr(u) 56

depărată 115

deplin 115

desăvicircrşit 133

desăvicircrşită 133

deschide 138

deschide (a ~) 138

deschide (să ~) 115

deschiderea 115

descoperit (au ~) 115

desfătarea 115

desfătări 115

desfătării 115

despărţiţ 115

despre 115

despuiat 93

deşărt 115

deşchide 137

deşchide (să ~) 137

deşchide (va ~) 137

deşchidem (să ne ~)

137

deşchiderea 137

deşchide-ți (~ ochii)

137

deşchideţi (să ~) 137

deşchideţi-vă 137

deşchis (am ~) 137

deşchis (au ~) 137

deşert 132

deşertăciuni 132

dezleacutege (să ~) 115

deznădăjduiască (să nu

să ~) 28

deznădăjduire 28

din 55 113 115

din sine 191

dinafară 56

dinlăuntru 56

dinlăuntru (pe ~) 102

dinn 55

dinticirci 56 83 113 115

213

dinticirciu 83 213

dintr- 181

dintr(u) 56 115

dintre 56

dintr-icircnsa 181

dintr-icircnsele 181

dintr-icircnsul 181

dintr-icircnşii 181

dirept 64

direptate 64

direptatea 64

direptăţii 64 165

direptul 64

direpţi 64

dicircnsa 181 182

dicircnseişi 187

dicircnsele 181 182

dicircnsul 181 182

dicircnşii 181 182

dicircnticirci 58 116

dni 217

Doamne 171

doamne (V) 171

doao 96

doaoa (a ~) 96

dobicircndă 77

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 304

dobicircndească (să ~) 77

dobicircndim 77

dobicircndit (ai ~) 77

dojănire 132

domn 81

domniei 165

domnu 81

Domnul 172

dormiia 78

dormim 78

dormind 78

doveacutede 152

dragostii 165

dreacutege 66

drept 65

dreptate 65

dreptatea 65

dreptăţii (nu s-au

supus ~) 167

drepte 65

dreacutepte 65

dreptul 65

drepţi 119

driptatea 43

dubicircnzi 77

duhovnicul 172

dumineca 62

duminecă 62

dumineci 62 152

duminecile 62 152

Duminica Thomei 62

duminicile 62

dumnealor 186

dumneata 186

dumneavoastră 185

186

dumnezăescul 118

dumnezăeşti 118

dumnezăiască 113 118

123

Dumnezău 118 123

dumnezeeşti 117 123

dumnezeiasca 117

Dumnezeu 117 123

după 245

dupe 246

dupre 246

E

ea 181

efeseacutenilor 89

eghipteacutenii 89

eghipteacutenilor 89

egumen 109

egumenul 109

ei 181 191 193 194

eiş(oslashi) (icircnde ~) 135

eişi 187

eişi 187

el 181 182

ele 181

ellin 71

eluşi 187

epitrop celoralalţi

apostoli 169

era 222

erau 222

este 94

Evangheliei 165

evanghelistii 154

evanghelistul 154

evanghelişti 154

F

faceţ 121

faceţ (să ~) 121

faceţi 119

făcător 126

făcător tuturor

lucrurilor 168

făcătoriul 125 172

făcea 222

făcicircndu-se 122

făcuşi 134 225

făgăduise 227

fămeacutee 31

fămeesc 31

fămeia 31

fămeacuteia 31

fămeie 111

fămeii 31

fămesc 31

fărădeleacutege 87

fărmăcătoare 32

fărmăcătoriu 32 125

fărmeca 111

făuriei 166

fecioarei 165

fecioarii 165

fecior lui Ierovaal 169

fecior unii văduve 169

fecioriei 165

fel 130 131

feliu 130 131

feacuteliu 130

feliul 130

feacuteliul 130

feliuri 130

feacuteliuri 130

feliurile 130

feacuteluri 88

femeesc 31

fereastra 128

ferestrile 45

Indice de cuvinte 305

ferestrile 128

fericindu-să 122

fericindu-se 122

fericire 157

fericiri 157

fericirilor 157

fericit 120 135

fericiţi 119

feacutetele 88

fi (ar ~) 104

fiară 99 106

fiară (pl) 150

ficlene 107

ficlenea 108

ficlenind 108

ficlenit (au ~) 108

ficleşug 107 108

fie (să ~) 104

fie primit 231

fier 104 106

fierbinte 104 106

fierbinteala 103 104

fierbinţi 119

fierii

(amărăciunuea ~ ) 104

fieştecare 202

fieştecarele 202

fieştecăruia 202

fieştecine 202

fii 148

fiiară 99

fiiarbem 99 104

fiiare 99

fiicei 166

fiii 148

fiind 226

fiindcă 263 264

fiinţii 165

fiiul 104 172

fim (să ~) 104

Finichiia 94

fire 104

firii noastre cei slabe

175

fiu (să ~) 104

fiul 104

ficircnticircnă 42

ficircnticircni 42

flueriii (sic) 166

foamete 43

foametea 43

foameţii 165

foarte 177 178 238

foarte au micircniat 238

foarte chibzuit 177

foarte doriia 238

foarte drepți 177

foarte folositoare 177

foarte frumos-asă 177

foarte fu cinstit 238

foarte greu 177

foarte iubit 177

foarte icircl uricircse

norodul 238

foarte icircnalt 177

foarte icircnvățat 177

foarte mare 177

foarte mă minunez 238

foarte mi-au plăcut

238

foarte pre icircnțeles 178

foarte sărac 177

foarte tainică 177

foarte ușor 177

foarte vreacutednică 177

folos 41

folosească (să ~) 117

folosesc (nu ~) 41

folosi 41

folosi (vom ~) 41

folosinţă 41

folosit (s-au ~) 41

folositoare 41

folositori 41

folositoriu 125

folosiţi (să ~) 41

folosul 41 172

fost (au ~) 81

frate lui Avraam 169

fratele 148

fraţ 121

fraţi 119 120

frăţiia 94

frumuseţi (acei ~) 119

fu 225 226

fu iubit 234

fu omoricirct 234

fu [] fiind 226

fură 225

G

găteacuteşte 88

gătindu-se 122

genuchiul 117

genuchiul (tot ~) 156

genunche 116

genunchele 116

genunchiul 117

glasul 172

goanele 161

gol 176

goli 176

gonaci răutăţii 169

gonitoriu 125

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 306

graiu 83

grăiaşte 93

greşalele 136 153

greşaşte 136

greşăsc 132

greşăsc (să nu ~) 132

greşăşti (nu ~) 132

greşesc 132

grijă 146

grije 132 146

gunoiu 83

H

haine 46

hainile 45

herbinte 106

herbinteala 106

hiara 106

hiară 106

hiarăle 106

hiarălor 106

hiclenit (au ~) 107

hicleşug 107

hier 106

hierul 106

hiiară 99 106

hiiarăle 99 106

hiiare 99 106

hirotonisit 117

hirotoniţi 119

hotară 150

hotarăle 151

hrănitoare 113

hrisoave 46

Hristoase 171

I

i- 179

-i 180

-i ponosluim 236

ia aminte şi aceasta

236

iale 93

iar(ă) 250 251 254

255 256 257

iarăş(oslashi) 134 135

iaste 113

iaste (nu ~) 93

iată 265

iau 93

iau (să ~) 93

i-au dat [] lui 179

i-au furat-o cineva 184

Ieremiia 94

ieşit (au ~) 132

inema 58

inemii 58 153

inemile 153

inima 58 72

inima (toată ~) 156

inimă 58 72

inimii 58 72 153

inimile 58 72

intra (nu ~) 72

intrarea 72

intrat (au ~) 71

intră 71

intrării 72

intri (să ~) 71

intricircnd 72

Isaiei 166

Isaiii 166

iscusiţi 119

ispititor 126

ispoveduiască

(să se ~) 93

isprăvească (să ~) 109

isprăvesc 109

israilteacuteni 89

israilteacutenilor 89

iubească (să ~) 109

iubesc 109

iubesc pre el 235

iubeşte paguba 235

iubeşte pre

Dumnezeu 180

iubiia pre dicircnsul 235

iubitor 126

iubitoriu 125

iubitoriu bunătăţii 169

iubitorul 126

iubiţ 121

Iudeii 165

Iudii 165

iuşor 95

Ivireanul 172

izbăveacuteşte 88

izbăveacuteşte [] pre ceia

180

izbăveacuteşte pre noi 180

izgoneacuteşte 88

izvoară 151

izvoarăle 151

Icirc

icirci 179

icircl 179

icircmblicircnzeacuteşte 117

icircmblicircnzeacuteşte (să ~) 117

icircmfla (să ~) 73

icircmi 180

icircmi zic mie 180

icircmpărat 30

icircmpărat lui Israil 169

Indice de cuvinte 307

icircmpăratul 30

icircmpăratului 30

Icircmpăratului (au

răspuns ~) 167

icircmpăraţi 119

icircmpărăţia Vavilonului

169

icircmpărăţiei 165

icircmpărăţiei Asiriilor

169

icircmpărăţiia 30 94

icircmpiedecat 51

icircmpiedecări 51

icircmplinindu-se 122

icircmpodobesc 109

icircmpotriva 167

icircmpotrivă la toată

socoteala 167

icircmprejurul cetăţii 170

icircmprejurul cortului 170

icircmprejurul vicircntului 170

icircmpresuraţi 119

icircmprietenesc 43

icircn 244 245

icircn anii de la Hristos

216

icircn dăşărt 132

icircn mijlocul cetăţii 170

icircn mijlocul focului 170

icircn mijlocul mării 170

icircn numele 245

icircn pripă 240

icircn scurt 240

icircn sine 191

icircn toate zile 173

icircn veci 149

icircn veci de veci 149

icircn vecii vecilor 149

icircnaintea 168

icircnaintea a mult

norod 168

icircnaintea a tot

soborului 168

icircnalt 81

icircnălţimea ta 184

icircnălţimei-tale 185

icircnălţimii-tale 185

icircncăş 135

icircncăşi 134

icircncepător 126

icircncepător lucrului 168

icircncepătoriia 94

icircncepătoriu 125

icircnceacuteperea 88

icircnchin 139

icircnchina 139

icircnchinăciuni 139

icircnchis (au ~) 81

icircnchişi 134

icircncicirct 264

icircncungeră 139

icircncungiura 139

icircncungiuraţi 119

icircncungiură 139

icircncungiurări 139

icircncunjurături 139

icircndatorit (am ~) 59

icircndeletniceacuteşte 88

icircndelung 81

icircndelungii 179

icircndemicircnă 115

icircndemicircnă (pre ~) 113

icircndemnat (m-am ~)

115

icircndemnător 126

icircndemnicircndu-mă 113

icircndirepta 64

icircndirepta

(nu să vor ~) 64

icircndireptare 64

icircndireptează 64

icircndirepteze (să ~) 64

icircndoit 215

icircndoite 215

icircndreptarea 233

icircndreptat (s-au ~) 65

icircndreptătoriu 65

icircndreptătoriu cel

lăudat 172

icircndreptează 65

icircndrepteze (să ~) 65

icircndrepticircndu-vă 65

icircndurare 157

icircndurări 157

icircndurărilor 157

icircnfierbinteala 104

icircnfricircmseţare 117

icircngerescu 81

icircngheţate 139

icircngrădiţi 119

icircngropatule 171

icircngropicircndu-se 122

icircnlăuntru 102

icircns(ul) 181

icircnsa 181

icircnsă 250 252 253

icircnsămicircnăm 118

icircnsămnicircnd 118

icircnsăşi 134 188 189

icircnsele 181

icircnstreinare 49

icircnstreinat 47 49

icircnstreinați 49 119

icircnstreineacuteze 47

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 308

icircnsu 181

icircnsumi 188

icircnsuş 135 188

icircnsuşi 134 188 189

icircnsutit 215

icircnsuţi 119 188

icircnşălat (s-au ~) 132

icircnşălăciunea 132

icircnşălăciunile 113

icircnşălicircnd 132

icircnşelat (au ~) 132

icircnşeptit 215

icircnşii 181

icircnşine 188 189

icircnşivă 189

icircntărindu-să 122

icircntăritori

(zilotis adecă ~) 125

icircntemeiarea 93

icircntemeierea 94

icircntimpina (vrea ~) 70

icircntimpinare 70

icircntimpinarea 70

icircntimpinat (ai ~) 70

icircntimpinat (au ~) 70

icircntimpinatu-m-au 70

icircntimpină 70

icircntimpini (să ~) 70

icircntindeţ 121

icircnticirce 42

icircnticirci 42 83 212 213

215

icircnticircia 213

icircnticirciu 83 212 215

icircnticircmpinarea 70

icircntoarcerii 165

icircntorcicircndu-să 122

icircntorcicircndu-se 122

icircntr- 181

icircntra 71

icircntrarea 72

icircntrase 71 227

icircntrat (am ~) 71

icircntrat (au ~) 71

icircntră (nu ~) 71

icircntrăm (să ~) 71

icircntre 245

icircntre (să ~) 71

icircntregi 179

icircntreit 215

icircntri (să ~) 72

icircntri (să nu ~) 71

icircntricircnd 71

icircntr-icircnsa 181

icircntr-icircnsele 181

icircntr-icircnsul 181

icircntru 244 245

icircntru (să ~) 71

icircntru adevărat 240

icircntuneacuterece 88 211

icircntunerecile 161

icircnţălepţeacuteşte 118

icircnţeleacutege 117

icircnţeleacutegerea 88

icircnţeleacutegeţi (să ~) 119

icircnţelepciunea 117

icircnţelepciunii 117 165

icircnţelepţi 119

icircnţelepţie 186

icircnţelepţiia voastră 186

icircnvălit (s-au ~) 32

icircnvăţase 227

icircnvăţător 126

icircnvăţătoriu 125

icircnvăţătorului 127

icircnvăţicircnd pre []

ucenici 180

icircnvăţicircndu-şi şi

feciorii

pentru leacutege 235

icircnveacuteţe (să- ~) 88

icircnviare 93

icircnviere 94

icircnvierea 94

icircnviiare 93

icircnviiarea 93

icircnvrăjbitoriu 125

icircnvredniceacuteşte 88

icircş (~ dă etc) 135

icircşi 134

icircşi aduce aminte 134

icircşi face 134

icircşi izbicircndi 134

icircşi luo 134

icircşi uda 135

icircşi va aduce aminte

134

icircşi va lua 134

icircşi vine la locul său

135

icircţi (~ dau) 120

J

jale 136

jalea 136

jăfuit (m-am ~) 132

jărtvă 132

jărtve 132

jărtvele 44

jărtvenic 132

jărtvuiască (să ~) 132

jărtvuiască (să să ~)

132

Indice de cuvinte 309

jărtvuiesc 132

jefuiască (să ~) 132

jefuind 132

jertvuia 132

jertvuind 132

jidovească 109

jidovesc 109

jidovi 132

jirtvă 132

jirtvele 44

jicircdovii 132

jicircrtva 132

joc 137

jocuri 137

jos 137

judecător 126

judecătoriu 125

judece (să ~) 137

judeci pre sluga 235

jug 137

jumătate 215

junghie 139

junghiiare 139

jurămicircnt 137

L

-l- 179

-l (arthot)-Oslash 172

la 167

la anul micircntuirii lumii

216

la oameni (să

propovedu-iască ~)

167

la săraci (să fac ~) 167

la sfintele beseacutereci ([să

fac] ~) 167

la sine 191

la toate (au dat []

numire ~) 167

lacrăma (toată ~) 156

lacrăme 153

lacrămele 153

lacrămi 153

lacrămile 153

lacrimi 153

lacrimile 153

largi 179

latinule 171

laudii 165

lăcaş 136

lăcuesc 35

lăcueşte 35

lăcui 35

lăcui (va ~) 35

lăcuia 35 222

lăcuiască (să ~) 35

lăcuiaşte 93

lăcuieşti (să ~) 35

lăcuind 35

lăcuinţa 35

lăcuiră 35

lăcuit (au ~) 35

lăcuitori 35

lăcuitorii 35

lăcuitoriu 35

lăcuiţi (să ~) 35

lăsicircndu-se 122

lăuda-să-vor 122

lăuntru 102

-le (arthot)-Oslash 173

leatul de la Hristos 216

leacutege 88

legii cei fireşti 175

legii cei vechi 175

legiuiaşte 93

leacutemne 88

leacuteneşului 88

lepădaţ 121

lepădării 165

lepădătoriu 125

limba (toată ~) 156

linişte 161

lor 194 195

loruşi 187

lovit (au ~) 104

luat (au ~) 120

luaţi (~ aminte) 119

luaţi-vă aminte de

proroci 236

luă (să ~) 103

luăm (să ~) 103

lucraţi 119

lucrul 172

lui 193 194

lui (arthot proclitic)

174

lui David 174

lui Dumnezău 174

lui Dumnezeu 174

lui Dumnezeu laudă

170

lui Hristos 174

lui Samuil 174

luiOslash faraon 173

luiş 136 187

luişi 187

lumească 109

lumesc 109

lumii 165

luminate 104

luminaţ 121

luminaţi 119

lumină 104

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 310

luminător 127

luminii cei

neapropiate 175

lunii noastre

cei de taină 175

luo 103

luom 103

luom (să ~) 103

luom (să nu ~) 103

luom (vom să ~) 103

M

-m 180

-m zic mie 180

magnit 71

magnitului 71

mai icircnainte 237

mai nainte 237

maicăi 166

maicii 166

mare (adj) 175 176

mare (s) 46

marelui Dumnezeu (am

icircnchinat ~) 167

mari 175 176

Mariia 94

marmură 145

marţi 119

maslin 26

maslină 26

Maslinilor

(Muntele ~) 26

m-au (sic) fost perit

228

mă voiu apropiia de

focul 234

măcar 27

măcar că 27

măduhă 111

măhramă 26

măria ta 185

mărie ta 185

măriei tale 185

măriei-sale 185

măriei-tale 185

mării 165

mării cei

neicircnsufleţite 175

mării tale 185

măriia ta 185

măriia-sa 185

măriia-ta 185

mării-sale 185

mării-tale 185

mărimea ta 185

mărimei-tale 185

mărirei 165

mărirei cei

dumnezeeşti 175

măririi 165

mărturisescu 81

măscăreacuteşte 124

măslin 26

mea 88

melciul 150

mergătoriul 109

mergicircnd 109

mers (au ~) 109

meseţicirc 217

meşteşugului 113

meu 100

mic 104

mici 179

mie (o ~) 212

miei 100

mieişi 187

mieu 100

miezul 123

mii 211 212

mii (ca la 10 ~) 212

mii (zece ~) 212

mii de mii 211

mii de mijlociri 212

miiare 99

miiarea 99

mijlocitor 127

mijlocitoriu 125

milă 157

mile 157

milele 157

milelor 157

milii 165 166

milii cei noao 175

miliii 166

miluiaște 94

mincinoasă 80

mincinoase 80

mincinos 80

minte 62

minunaţi 119

minune minunilor 179

minuni 104

mir (mă ~) 63

mirare 63

miră (să ~) 63

mirăm (ne ~) 63

mirele 44

mirile 45

mişăl 132

mişce 141

micircine 89

micircinei 90

micircinelor 90

micircini 90 155

Indice de cuvinte 311

micircinii 90

micircinile 155

micircinilor 90

micircna 42

micircnă 42

micircndriei 165

micircngicirciare scicircrbiţilor

169

micircngicirciarea 93

micircngicircitoriu 125

micircniei 165

micircnile 155

micircntuiaşte 93

micircntuitor 127

micircntuitoriu 125

micircntuitoriule 171

micircntuitoriului ([am

icircnchinat] ~) 167

micircntuitorul 127

moaviteacuteni 89

moaviteacutenilor 89

Moldaviia 94

morţi 119

morţii 165

morţilor icircnviiare 169

moş lui Vooz 169

moşiia 94

moşneacuteni icircmpărăţiei

169

moştenitor 127

movilă 107

movile 107

mult 177 178

mult milostivul 178

mult păcătosul 177

mult pătimașul 177

mult pohtitoare 178

mulţămesc 36

mulţămim 36

mulţămirea 36

mulţămiri 36

mulţămit (n-au ~) 36

mulţămitori 36

mulţemim (să ~) 36

mulţemire 36

mulţemiri 36

mulţemit 36

mulţemita 36

mulţemită 36

mulțemită (cu ~) 36

mulţemite 36

mulţemitor 36

mulţemitoriu 36

mulţemiţi 36

mulţi 119

mulţumescu-ţ 36

muritor 126

mutaţi 119

N

n-am luat-o 184

naşterii 165

naşterii (să ne icircchinăm

~) 167

n-au cicircştigat-o 184

n-au făcut-o 184

n-au fost ajuns 227

n-au fost chemaţi 234

n-au luat 227

n-au plooat 226

n-au pogoricirct 227

năcazurile 37

nădăjduesc 28

nădăjdui 28

nădăjduiaşte 28

nădăjduim 28

nădăjduite 28

nădejde 29

nădeacutejde 28

nădeacutejdea 28

nădeacutejdia 28

nădiajde 28

năpaste 146

năpastea 146

năpăstuitor 126

năravul 172

nărod 42

nărodului 42

năsipul 34

ne 180

neadormit 78

neadormita 78

neascultoiu 83

necaz 37

necazul 37

necazului 37

necazuri 37

necazurile 37

necăiri 52

necăjăsc 132

necăjesc 132

necăjit 132

necăjit (am ~) 37

necăjit (ne-am ~) 37

necăjiţi 119

necărturari ([om] ~)

125

necredincioşi 134

necredinţa 62

necredinţii 113

nedechisiţ 121

nedireptăţi 120

nedreptate 65

nedreptăţii 65 165

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 312

neicircndireptat 64

neicircnţeleacutegerea 88

nemincinosul 80

nemicircngicirciată 93

nemulţămitor 36

nemulţemitor 127

nemulţumirii 36

nemulţumitoarea 36

nemulţumitoarea de

cetate 171

nenorocirii ceii

de obşte 175

nenumăraţ 121

neobicinuit 138

neobicinuită 138

nepohtindu-ne 139

neprecepută 52

nepriceperea 52

nepriceputa-ul 52

nesimţitoriu 125

nesipul 35

nesocotiţi 120

nespuind 233

nesupunerea

poruncilor 169

neşte 60

neştine 201 202

netrebniciia 94

neumplicircnd 73

nevăzuţ 121

nevăzuţii 123

nevoia (toată ~) 156

nicăiri 52

nice 53

nici 53 240

nici o 53

nici un 53

nici una 53

nici unul 53

nimănui 58

nimărui 58

nime 206

nimeacute 206

nimea 206 207

nimeneacute 206

nimenea 58

nimeni 58 205 206

208

nimeni (să) nu 208

nimic 58 104

nimica 58

nineviteacutenii 89

nişte 60

noao (adj) 96 176

noao (pron) 96 180

noapte 46

noastră 128

noastre 128

noişi 187

nopţii 165

noră 146

noroadele 41

noroadelor 41

norocie 41

norocire 41

norocită 41

norociţ 41

norociţilor 41 117

norod 41

norodul 41 172

norodului 41

noru 146

nostru 128

noştri 128

nou 176

nu ar fi strălucit 232

nu au fost ajutat 228

nu fiţ muţ 232

nu iubeşte pre fratele

180

nu judecareţ 232

nu nădăjdueşti 28

nu ne bucurăm la

altceva 235

nu ne duce pre noi 180

nu numai 257

nu numai ce și 257

258

nu o au cunoscut 183

nu o au dat 183

nu o au putut cicircştiga

183

nu plicircngeţ 232

nu plicircngeţi 232

nu pre icircngeri [] au

luat 180

nu tăceacutereţ 232

nu ţiu 218

nu vă năjduiţi 28

nu vei să asculţi 220

nu vei să fii 220

nu vei să vezi 220

nu veţi folosi 228

nu vor ucide

pre Pavel 180

nu nimeni 208

nuăr 102

nu-l credea 235

nume 46

nume (pl) 155

numele (pl) 155

numele (tot ~) 156

numere 155

numerile 45 155

Indice de cuvinte 313

nunte 153

nunţi 153

nunţii 153

nunţii cei pre lege 175

O

-o 183 184

o (interj) 264 265

o (pron) 179 182 183

o ai icircmpodobit 183

o ai rodit 183

o ai scos 183

o am ales 183

o am cicircştigat 183

o am dat 183

o am făgăduit 183

o am icircmpărţit 183

o am icircnchinat 183

o am luat-o 184

o am pierdut 183

o am supus 183

o am tipărit 183

o am zis 183

o au adus 183

o au ales 183

o au arătat 183

o au biruit 183

o au cicircştigat 182 183

o au dat 183

o au dus 183

o au iscoditu-o 184

o au icircndreptat 183

o au icircndreptat pre ia

179

o au icircntemeiat 183

o au scris 183

o au tipărit 183

o au văzutu-o 184

oame 171

oare 203

oarecare 204

oarecareacute 204

oareacutecarea 204

oarecarele 204

oarecari 204

oarecarii 204

oarece 204

oarecine 203

oareunde 239

obiceacuteiu 83

obicinuesc (să ~) 138

obicinuiaşte-te 138

obicinuit (s-au ~) 138

obicinuită 138

obicinuite 138

obicinuiţi 138

oblăduitoriu 125

obrazul 172

ochiu 83

odihnă 161

odihne 161

odoarăle 151

odrăslire pruncilor 168

om 81 148

omoricirct (au ~) 81

omoricirct (au ~) 124

omul (tot ~) 156

omule 171

oraşăle 132

orb 81

orbesc 109

organă 150

oricare 203

oricarele 203

orice 203

osebească (să ~) 77

osebească (să ~) 109

osebi 77

osebind 77

osebit 77

osebite 77

osicircndescu (să nu ~) 81

osicircrdiia 94

osicircrditoriu 125

ospăta (vor ~) 78

ospătat (s-au ~) 78

ospăticircndu-să 78

ospăţ 78

ospăţul 78

ospetez (să ~) 78

ospeţe 78

ospeţele 78

ostaş (pl) 136

ostaşi 134

ostenitor 126

P

patima 113

patimile 113

patriarşi 132

patriiarşi 134

păcat 30

păcatele 44

păcatile 45

păcatul 172

păcătos 148

păcătosule 171

păcătosului 148

păcătoşi 134

păcii 165

păgicircnul de Maxentie

171

păgubească (să ~) 109

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 314

păgubească (să se ~)

109

păharnic 31

păharnicului 31

păharul 31

păhfală 112

păhvală 112

pămicircnt 81

pămicircntul 172

păreche 32 111

păreacuteche 32

părete 111

păreţilor 32

părintele 44

părinţeacutescă 117

părinţi 120

părtaş (pl) 136

părtaşi 134

părţi 120

păscar 110

păscari 110

păscariu 125

păscariul 110

păstor 126 127

păstoriu 125

pătimeacuteşte 113

pătimitoriu 104 125

păzească ( să ~) 117

păzească (să se ~) 117

păzesc 132

păzesc (să ~) 132

păzitor 126 127

păzitorii 132

păziţ 121

pe 46 109 128 129

242 243

pen 56

pentru 109

perit (au ~) 103

perite 103

peste 109 128 129

peşteră 145

peştere 153

peștere (o ~) 145

peşterile

(~ munților) 145

petreacutece 88

petreacuteceţ (să ~) 121

petutindenea 43

pi(i)atra 98

pi(i)atră 98

piarză (să ~) 99

piatra 98

piatră 98 103

pierzător 127

pierzicircnd 103

pierzicircndu-şi 134

pietre 154

pietri 154

pietrile 154

piiarde 99

piiarde (nu vei ~) 99

piiarde (să va ~) 99

piiarde (va ~) 99

piiardem 99

piiarde-mă 99

piiarză (să ~) 100

piiatră 98

piimitor 100

pitariului 92 125

pită 91

pizmaşul ([tot] ~) 156

picircine 89

picircinea 89

picircinei 89

picircini 89

picircinii 89

picircinile 89

picircntece 147 161

picircntecele 147

picircntecelui 147

picircntecile 45

picircntecului 147

picircraşte 124

plăcut 81

plicircng 81

plicircngu 81

ploao (să nu ~) 96

plugariu 125

pocăiaşte (să ~) 94

pocăinţei 165

pocăinţii 165

pofală 112

pofta 139

poftă 139

pofte 139

pofteşte 139

poftiia 139

pohfale 112

pohta 139

pohtă 139

pohtească (să ~) 139

pohtei cei trupeşti 175

pohtesc 139

pohteacuteşte 139

pohteacuteşte 139

pohtim 139

pohtim (să nu ~) 139

pohtind 139

pohtir-ar 232

pohtit (au ~) 139

pohtiţ 139

pohtoresc 139

pohtorim 139

Indice de cuvinte 315

poimicircine 89

politicii 165

pomeneacuteşte 88

pornindu-să 122

porunbiţii 165

poruncii 166

potrivesc (să ~) 109

povăţuiaşte 94

povăţuitori

icircntuneacuterecului 168

povăţuiţi 120

pravosloviei 165

prăznuiaşte 94

pre 128 129 130 179

242 243

pre Dumnezeu

icircnjură 180

pre fratele icircl urăște 179

pre icircndemicircnă 240

pre icircnţelepciunea o au

cicircștigat 179

pre organă o aduc și o

icircnchin 179

pre sine 190

pre sine 191

pre sine 191

pre sine 191

pre vrăjmaşi icirci

izgoneacutește 179

prea 177 178

prea- 177

prea bogat 177

prea bun 177

prea curvare 177

prea de jos 178

prea de mare nevoie

178

prea de neam bun 178

prea icircnalt 177

prea mare 177

prea minunat 177

prea slăvit 177

preacurvească 109

preacurvească

(să nu ~) 109

preaicircnţeleptului 118

preaicircnțeleptului 177

prealuminatului 177

preasficircnta 140

preaslăvitului 177

precepicircnd 52

preceput (au ~) 52

preceput-aţ 52

Preacutecistei 165

Preacutecistii 165

premeneală 51

premeni (să vor ~) 51

pren 56

preot 78

preote 78 171

preoteasa 78

preotul 78

preotului 78

preoţ 78 121

preoţească 118

preoţi 120

preoţie 78

prepuitoriu 125

preste 128 129 130

prestevit 50

pretutindenea 43

pretutindinea 43

prevegheaţi 120 139

pricep (nu mă ~) 52

pricepe 52

priceacutepe 52

pricepe (voiu ) 52

pricepem (să ~) 52

priceacutepere 52

priceperea 52

pricepeţ (să ) 52

priceput (am ~) 52

pricinuitoriul 125

prieteneacuteşte (vb) 43

priiaten 43

priiateni 43 113

priiatenii 148

priimeşti (să ~) 100

priimi (va ~) 100

priimia 100

priimim 100

priimim (să ~) 100

priimim (să nu ~) 100

priimit (-ai ~) 100

priimit (am ~) 100

priimit (au ~) 100

priimit (să fie ~) 101

priimiţ (să ~) 121

primească (să ~) 109

primească (să se ~)

109

primejdie 58

primejdii 58

primejdiia 58

primejdiile 58

primi 101

primi (voiu ~) 101

primit (au ~) 101

primit (să fie ~) 101

primită 101

primite 101

primiți foarte 178

prin 56

prin mijlocu-i 170

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 316

prin mijlocul apei 170

prin mijlocul

icircngerului 170

prin mijlocul

ochianurilor 170

prin mijlocul vorbelor

meacutele 170

printr- 181

printr(e) 56 245

printr-icircnsa 181

printr-icircnsul 181

privească (să ~) 109

priveghea 139

priveghem (să ~) 58

priveghez 58

priveghiază 58 139

priveghiia (nu ~) 58

priveghind 58

privesc 109

propovăduiască

(să ~) 51

propovăduirea 51

propoveduesc (să ~) 50

propovedui 50

propoveduia 50

propoveduind 51

propoveduirea 51

propoveduit (au ~) 51

propoveduitori 51

propoveduitori

Evanghe-liei 168

propoveduitori

venirii 168

propoveduiţi 120

proroceacuteşte 88

prorociei 166

prorociii 166

prorocul 172

prostiia 94

psaltire 26

psaltirea 26

puind(u-) 233

puindu-să 122

puindu-şi 135

puitoriu 125

puiu 85

puiu (să ~) 85

purtător 126 127

purtători de grijă

norodului 169

puteacutere 88

puterile 113

puteţ (nu ~) 121

R

raiu 83

rane 153

ranele 153

ranelor 153

razele 123

razile 45

răbda 124

răbdător 127

rădica 34

rădica (va ~) 34

rădicat (ai ~) 34

rădicat (am ~) 34

rădicat (au ~) 34

rădicat (s-au ~) 34

rădicaţ 34

rădicăm 34

rădice (să ~) 34

rădice (să se ~) 34

rămicircind 233

rămicircnicircnd 233

răpiri 103

răpitor 103 126

răscumpărătoriul 125

răsipească (să ~) 34

109

răsipeşte 34

răsipeacuteşte 34

răsipi 34

răstignicircndu-să 122

rătăciţilor cale

dreaptă 169

rău 124

răutăţi 120

război 84

războiu 83

reacutelele 88

ridicat (m-ai ~) 34

ridicăm (să ~) 34

risipească (să se ~)

109

ritor 71

ritori 71

ritoriceşti 71

ritorilor 71

ricircmleacuteni 89

ricircmleacutenilor 89

ricircnd 124

ricircnduiaşte 94

ricircul 172

ricircvnitor 126 127

ricircvnitoriu 125

ricircvnitorul 127

roao 96

robească (să nu ~) 109

robi 148

robiei 166

robiei cei vaviloneşti

175

Indice de cuvinte 317

robilor

răscumpărare 169

roditoriu 125

rodul 172

Romacircnească (Țara ~)

77

ruda 148

rugat (s-au ~) 81

rugaţi (vă ~) 120

rugăciunea ([toată] ~)

156

rugăciunele 153

rugăciuni 153

rugăciunii 165

rugăciunile 153

rugător 127

rugătoriu 125

rumacircn 76

rumacircncă 76

rumacircnească (să ~) 76

Rumacircnească (Țara ~)

76

rumacircneacuteşte 76

rumacircneşti 76

rumacircnul 76

rumpicircnd 140

rumpicircndu-se 140

rumpturi 140

ruşala 77

ruşalele 77

ruşinat (au ~) 132

ruşinăm 133

ruşine 132

ruşit (au ~) 77

S

s- 191

-s- 191

sa 192 193 194

-sa 194

-sa 194

sa se bată 234

sale 193

sale 193

Salomi 166

Salomiii 166

Samariei 166

Samariii 166

samarineacuteni 89

samarineacutenii 89

sara 118

sau 247 248 249

s-au apropiiat 226

s-au biruit (de) 234

s-au făgăduit 234

s-au ispitit (de) 233

s-au micircniiat foarte 238

s-au omoricirct 234

s-au prădat (de) 234

s-au rugat 226

s-au tipărit 226

s-au turburat 226

s-au turburat foarte

238

sau sau 249

-să 122

-să- 122

să (pronrefl) 122

123 190

să adevăra 43

să află 122

să aib 230

să aibi 230

să aibi 230

să arăta 122

să arză 218

să bucura

de aceacutestia 235

să ceară 220

să ceacuterem 220

să chiamă 139

să dea 230

să dreg 66

să făcu 225

să fie alergat 231

să fie cerşut 230

să fie certat 231

să fie dat 230 231

să fie fost 231

să fie izvodit 231

să fie murit 231

să fie născut 231

să fie postit 231

să fie săltat 231

să fie stătut 231

să fie zis 231

să ia 230

să iarte (să ~) 93

să iubim [] pre

Dumne-zău 235

să iubim bunătatea 235

să izbăveacuteşte 122

să icircmparţă 218

să icircnălţa (nu ~) 122

să icircndeletniceacuteşte 122

să icircnvăţăm carte 235

să judece lumea 235

să micircntuiaşte 122

să naşte 122

să ne cunoaştem

pre sine 191

să nu aibu 230

să nu cădeţi

(să nu ~) 113

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 318

să nu să apropie

de muntele 234

să nu să

deznădăjduiască 122

să nu să pue 122

să nu

să tipărească 122

să nu nimeni 208

să pedepsească 117

să priciţi 120

să pue 218

să rămicirce 218

să răspunză 218

să să canonească 122

să să călugărească 122

să să dea 122

să să ispoveduiască

122

să să icircmbrace 122

să să laude 122

să să părăsească 122

să să roage 122

să scoaţă 218

să se amestece 121

să se arate 121

să se bată 234

să se batjocorească

234

să se chivernisească

122

să se chivernisească

234

să se cuminice 62

să se ducă 122

să se facă 122

să se fi apucat 231

să se fie făcut 231

să se fie icircnticircmplat 231

să se fie mutat 231

să se fie pocăit 231

să se grăiască 122

să se hulească 234

să se icircnchiză 234

să se micircntuiască 122

să se muncească 234

să se mute 122

să se nască 122

să se păzească 122

să se pedepsească 234

să se rănească 234

să se roage 122

să se scuipe 234

să se spicircnzure 234

să se şi răstignească

234

să se uite 122

să slujim (să ~) 132

să stea 230

să strică [] de 234

să te păzeşti foarte 238

să temură foarte 238

să trimită 219

să trimiţă 218 219

să tunză 218

să umfla 122

să va da 234

să vază 218

să veacutede 122

săborniceasca 36

săborniceştii 36

săborul 36

săborului 36

săcerişul 118

săi 193

să-i lipsim pre acei

preoţi 180

sălaş 136

să-m dea şi mie 180

sănătate 30

săracă de casă 171

sărăciia 94

sărbează 109 118

sărindar 126

sărindariu 125

să-şi cunoască 134

său 192 193 194 195

-său 194

săvicircrşaşte 136

săvicircrşaşte (să ~) 136

săvicircrşeşte (să ~) 137

scăpau 222

scriitor 126

scriitoriu 125

Scripturei cei vechi

175

scripturii 165

sculicircndu-se 122

-se 121

-se 190

-se- 121

se (pron refl) 121

122 190

seamă 117

seceriş 117

semenţie 61

semenţiei 61

semenţii 61

semenţiia 61

seminţie 61

seminţii 61

seminţiia 61 64

semn 117

serafimii 104

seacutete 88

Indice de cuvinte 319

sfeacutetnicul 88

sfintele 113

sfinţeniei 166

sficircnt 140

sficircnta 140

sficircnta sfintelor 178

sficircrşaşte (să ~) 136

sficircrşeşte (să ~) 137

sicriiul 58

sicriu 58

simbete 68

simbetile 45

simbetile 68

simţitor 127

sine 191

singur 117 120 189

190

singură 190

singuri 190 191

sicircmbăta 68

sicircmbătă 68

sicircnge 46 160

sicircngelui 160

sicircngiuri 160 161

sicircngiurilor 160 161

sicircngur 118 189

sicircnguri 189

sicircnteţi 120

slăvească (să ~) 109

slăvesc 109

sluga 147

slugă 147 148

slugă lui Sisara 169

slugi 147 148

slugii 147 166

slugii cei vicleacutene 175

slugile 147 148

slugilor 147

slujaşte 136

slujim 132

slujit (au ~) 132

slujiţ 121

slujnica 149

slujnică 148

slujnicii 149

smerenia noastră 186

smerenie 186

smereniia 94

smereniia noastră 187

smeritul acesta de

pămicircnt 171

soarta 145

socotit (au ~) 113

socotitoriu 125

sodomiteacuteni 89

sor 146

sora 146

soră 146

soroaca 150

soroacă 150

sorocul 150

soru-sa 146

spară (să se ~) 32

spăimicircntară (să ~) 92

spăimicircntat (s-au ~) 92

spăimicircntez (mă ~) 92

spăimicircnteze

(să se ~) 92

spăria 111

spăriindu-se 32

spăseniia 94

sporiu 125

spre sine 191

sprejenitoriul 52

sprijenitor 52 126

sprijenitoriu 52

sprijinitori 52

spuind(u-) 233

spuiu 85

spuiu (să ~) 85

sta 224

stăi 232

stăjarul 114

stăpicircne (V) 171

stăpicircnirii 165

stăpicircnitor 126 127

stăpicircnitoriu 125

stăpicircnu său 172

stătea 224

stătut 233

stejariul 113 114

sterpi 113

sterpiciunea 113

stihiilor 113

stinge 113

stinsu (au ~) 81

străin-ă 47

strălicitoriu 125

strălucitor 127

strămoşesc 132

streină 47 49

streinătatea 47 49

streine 49

streini 47 49

streinilor 49

streinul 47 49

streinului 49

stricător 126

striin 47

striin 49

striin 49

striini 47

strimtă 124

strimtorime 124

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 320

strimtorimi 124

stricircngă (să se ~) 124

sufletească 113

sufletele 44

sufletescu 81

sufletile 45

sufletu carele iaste

partea 172

sufletul 171 172

supărarea ([toată] ~)

156

suppuş 136

supt 245

supuind 233

supuşi 134

suspine 46

suspine (să ~) 46

Ș

ş- (~ au micircncat) 135

-ş (~ va icircndrepta) 135

136

-ş (cunoscicircndu-~) 135

136

-ş(i) 196

şade 113 136

şapte 136

şaptelea (al ~) 136

şarpe 136

şarpele 136

şădea 132

şăzi 132

şi 246 247

-şi 134

și (semiadv) 257

-şi cicircrpiia (și-~) 135

-şi zideacuteşte (unde-~ ~)

135

şie 187 192

şirurile 132

şteacuterge 88

știind că 264

T

tainei cei simţitoare

175

tăiarea 94

tăiat (au ~) 93

tăiat (s-au ~) 93

tămăduiaşte 94

tămăduitoriu 125

tăriei cei de sus 175

te cumineci 62

te vei fi spurcat 229

temător 127

temătoriu 125

temeiu 113

Thavorului (stejariul

~) 167

ticăloasă de ţară 171

ticăloase (V) 171

ticălos de tată 171

ticălosul acela de

păcătos 171

ticăloşesc 132

ticăloşii de noi 171

ticăloşiile 133

tinăr 74

tinerilor icircnfricircmseţare

169

tipărit (am ~) 113

tipografiia 94

tipograful 172

ticirclhariul 125

ticircnăr 74

ticircnără 74

ticircnărul 74

ticircnărului 74

ticircraşte (să ~) 124

toată 167 168

toate 46 173

toate bunătăţile 173

toate ceacutererile 173

toate chipurile 173

toate făpturile 173

toate greşalele 173

toate icircmpărăţiile 173

toate icircnticirci născute 173

toate laudele 173

toate lucrurile 173

toate neamurile 173

toate numele 173

toate păsările 173

toate spurcăciunile 173

toate zilele 173

tocma 240

tocmeală 109

topească

(va să se ~) 109

tot 167

tot oricarele 203

toţ 121

toţi 120

traiu 83

trestiei 166

trimăs (au ~) 109

trimis (au ~) 109

trimişi 134

trimiteţ 121

tricircndăvirii 165

trupească 109

trupesc 109

trupul 172

trupul (tot ~) 156

Indice de cuvinte 321

turbaţii aceia

de oameni 171

turbura (să ~) 127

turburare 127

turburat (s-au ~) 127

turburat-a 127

turburată 127

turbură (să ~) 127

turburăciunii 127

turburăm (ne ~) 127

turburătoriu 125

tuturor 168

tuturor bunătăţilor 168

tuturor bunătăţilor 168

tuturor darurilor 168

tuturor domnilor 168

tuturor oamenilor 168

tuturor păcatelor 168

tuturor sfinţilor 168

tuturor strămoşilor 168

tuturor vecilor 168

Ț

-ț- (da-ţ-voiu ţie) 121

ț- (nu ţ-au descoperit

ţie) 121

-ț (nu-ţ fie) 121

-ţ voi da ţie 180

-ț(i) 180

ți 180

ţi s-ar erta ţie 180

ţi să va face ţie 180

ţie zic 180

ţigance 153

ţiind 233

ţinea 118

U

ucenic 43

ucenici 43 148

ucenicilor 43

ucenicul 172

ucinici 43

ucinicii 43

ucinicilor 43

ucişi 134

umbla (va ~) 73

umblat (am ~) 73

umblat (au ~) 73

umblă 73

umblăm 73

umblăm (să ~) 73

umble (să ~) 73

umblet 73

umbletele 44

umbletile 45

umbletul 73

umblicircnd 73

umblu (să ~) 73

umfla (să ~) 73

umflă 73

umplea (a ~) 73

umpleţ 73

umplicircnd 73

umplut (am ~) 73

umplut (au ~) 73

umplut (s-au ~) 73

undeva 239

undevaş 136

undevaşi 239

une 205

unele 205

unghiurile 139

Ungrovlahiia 94

untedelemn 81

unul 205

uraşte 124

uraşte (nu ~) 124

urăşte 124

urgiei 166

urgiii 166

uricircndu-se (de) 234

urmaţi 120

următor 127

urmează 109

usebeacuteşte 77 88

usibească

(să se ~) 77 109

uşoară 95

uşoare 95

uşor 95

uşurăm (să ~) 95

uşureze (să ~) 95

V

va (smereniia noastră)

să se facă 221

va (vb aux) 221

va (vb pred) 220 221

222

va jărtvui 132

va ricircde de dicircnşii 236

va să 229

va să ceară 220

va să ceară 229

va să fie 221

va să fie 229

va să icircmpărăţească

221

va să jărtvuiască 222

va să judece

toată lumea 235

va să petreacă 221

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 322

va să se

ispoveduiască 221

va să vie 218

va să vie 229

vai 265

vameş 109

vameşul 109

Vasilie 117

vasul 172

vă bucuraţi lui 236

vă trimiţ 218

văz 123

văzu (să ~) 81

văzuiu 85

văzuţi 120

veac 109

veacului 109

veacurile 149

veacurilor 149

veade 88

veacuteche 88

vechiu 83

veacuteci 88 149

veacutecii 88 149

veacutecilor 88 149

veacutecinica 88 138

veacutecinice 88

veacutecinicii 88

veacutede (să ~) 46

vedea (a ~) 88

vedea (va ~) 88

vedem 113

veacutede-să 88

vei 220

vei (vb aux) 222 228

vei (vb pred) 220

221

vei da 228

vei fi furat ceva 229

vei fi năpăstuit 229

vei fi socotind 229

vei icircndemna 228

vei lua 228

vei lua aminte urmarea

236

vei micircngicircia 228

vei piiarde 228

vei să 229

vei să (te) botez 220

vei să pătimeşti 229

vei să te ascunzi 222

vei să te numeşti 229

vei să te omori 229

vei să te pogori 229

vei sfătui 228

veni 43

venim (nu ne venim icircn

fire) 43

venind 43 233

venirea 43

venit (am ~) 43

venit (au ~) 43

veniţ 121

veniţi 120

ver ce 202

ver de ce 203

ver(i) 203

verce 202

verdeacuteţe 88

veri 228 247 248

veri ce 202

veri cu ce 203

veri de pe ce 203

veri din care 203

veri la carele 203

veri pentru ce 203

vericare 202

vericarele 202

vericari 202

verice 202

vericine 202

vericicircte 202

verzelor 123

veseleacuteşte 88

veseliei 166

veseliii 166

vestitor 126

vestitoriul 125

vestiţi 120

veşminte 62

veşmintele 62

veşmintelor 62

veşmicircnt 109

veşmicircntele 62

veacuteşnicilor 138

veţ cunoaşte 121

veţi (vb aux) 228

veți (vb pred) 220

221

veţi binele 221

veţi putea 228

veţi socoti 228

vi(i)aţa 97

vi(i)aţă 97

viaţa 97

viaţă 97

viaţă de veci 149

viclean 107

vicleană 107

vicleanul 107

viclenea 107

vicleni (a ~) 107

viclenind 107

viclenit (au ~) 107

Indice de cuvinte 323

vicleşug 107

vicleşugul 107

vicleşugului 107

videnie 71

videniei 71

vieţi

(strălucirile unei ~)

120

vieţii 165

vieţii cei de veci 175

vieţii cei de veacuteci 175

vieţii cei fericite 175

viiaţa 96 97

viiaţă 96 98

viind 233

vindecare 113

vindecare

bolnavilor 169

vine ţie 180

vinerea 62

vineri 62

viteaz foarte 178

vitejiii 166

Vizantiia 94

vicircnaţ 121

vicircnător 126

vicircnzător 127

vicircrf 106

vicircrfu 81

vicircrsta (toată ~) 156

vlădicăi 166

voao 180 181

voastră 128

voastre 128

voi (vb pred) 220

voi să 229

voi să zic 220

voi(u) (vbaux) 228

voiu 85

voiu asculta pre el 180

voiu pofti 139

voiu să fac 220

voiu să fac 229

voiu să grăesc 220

voiu să iubesc 229

voiu să icircntemeez 220

voiu să spuiu 220

voiu să zic 220

vom (vb pred) 220

221

vom fi socotind 229

vom să 229

vom să fie slobodă 221

vom să greşim 229

vom să mergem 229

vom să mergem

răului 236

vom să se facă 221

vor (vb pred) 220

221

vor să 229

vor să icircnveacuteţe 221

vor să se judece 229

vor să se veselească 229

vorbă 112

vorbesc 109

vorbindu-se 122

vostru 128

voştri 128

vrajmaşul 30

vrăjitorul 127

vrăjmaş 30

vrăjmaş (pl) 136

vrăjmaşi 30

vrăjmaşi 134

vrăjmaşii 30

vrăjmaşul (tot ~) 156

vrăjmaşul (tot ~) 156

vrăjmaşului 30

vredniciia 94

vredniciia 113

vreo 112

vreodată 112

vreodinioară 112

vreun 112

vreuna 112

vreunul 112

vulpilor 112

vulturi 112

Z

zadar 26

zaoa 96

zavistiei 166

zavistiia 94

zavistuit (au ~) 108

zăboveşte 41

zăbovind 41

zăbovit (au ~) 41

zăcea 123

zăduf 106

zăduful 106

zeacutece 123

zeciuiala 215

zeciuială 215

zeciuialele 215

zeacutestre 117

Zevedei 84

Zevedeiu 83

zi 66

zică (să- ~) 117 123

zice 117 123

zice (voi ~) 85

zicea 222

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 324

zicem (să ~) 117

ziceţi 120

zidit (au ~) 117

zile 66

zilei 165

zilii 165

zilii ceii strălucite 175

zioa 66 196 117

zisem 226

zua 66 118

F a c s i m i l e

Facsimile 327

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 328

Facsimile 329

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 330

Facsimile 331

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 332

Facsimile 333

Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 334

Facsimile 335

Icircn aceeaşi colecţie au apărut

Eugeniu Coşeriu Omul şi limbajul său Studii de filozofie a limbajului teorie a limbii şi lingvistică generală

Carmen-Gabriela Pamfil Timotei Cipariu ndash lingvist şi filolog

Ioan Milică Expresivitatea argoului

Michael Metzeltin Gramatică explicativă a limbilor romanice

Sintaxă şi semantică

Dumitru Irimia Curs de lingvistică generală (ediţia a III-a)

Petronela Savin De gustibus disputandum

Frazeologia romacircnească privitoare la alimentaţie

Claudia Tărnăuceanu Gramatica limbii latine Morfologia cu aplicații pe texte juridice

Marius-Radu Clim Neologismul icircn lexicografia romacircnească

Alexandru Gafton De la traducere la norma literară

Eugeniu Coșeriu Lingvistica textului O introducere icircn hermeneutica sensului

Dinu Moscal Teoria cacircmpurilor lexicale Cu aplicație la terminologia

populară a formelor de relief pozitiv

Page 4: LOGOS - Diacronia
Page 5: LOGOS - Diacronia
Page 6: LOGOS - Diacronia
Page 7: LOGOS - Diacronia
Page 8: LOGOS - Diacronia
Page 9: LOGOS - Diacronia
Page 10: LOGOS - Diacronia
Page 11: LOGOS - Diacronia
Page 12: LOGOS - Diacronia
Page 13: LOGOS - Diacronia
Page 14: LOGOS - Diacronia
Page 15: LOGOS - Diacronia
Page 16: LOGOS - Diacronia
Page 17: LOGOS - Diacronia
Page 18: LOGOS - Diacronia
Page 19: LOGOS - Diacronia
Page 20: LOGOS - Diacronia
Page 21: LOGOS - Diacronia
Page 22: LOGOS - Diacronia
Page 23: LOGOS - Diacronia
Page 24: LOGOS - Diacronia
Page 25: LOGOS - Diacronia
Page 26: LOGOS - Diacronia
Page 27: LOGOS - Diacronia
Page 28: LOGOS - Diacronia
Page 29: LOGOS - Diacronia
Page 30: LOGOS - Diacronia
Page 31: LOGOS - Diacronia
Page 32: LOGOS - Diacronia
Page 33: LOGOS - Diacronia
Page 34: LOGOS - Diacronia
Page 35: LOGOS - Diacronia
Page 36: LOGOS - Diacronia
Page 37: LOGOS - Diacronia
Page 38: LOGOS - Diacronia
Page 39: LOGOS - Diacronia
Page 40: LOGOS - Diacronia
Page 41: LOGOS - Diacronia
Page 42: LOGOS - Diacronia
Page 43: LOGOS - Diacronia
Page 44: LOGOS - Diacronia
Page 45: LOGOS - Diacronia
Page 46: LOGOS - Diacronia
Page 47: LOGOS - Diacronia
Page 48: LOGOS - Diacronia
Page 49: LOGOS - Diacronia
Page 50: LOGOS - Diacronia
Page 51: LOGOS - Diacronia
Page 52: LOGOS - Diacronia
Page 53: LOGOS - Diacronia
Page 54: LOGOS - Diacronia
Page 55: LOGOS - Diacronia
Page 56: LOGOS - Diacronia
Page 57: LOGOS - Diacronia
Page 58: LOGOS - Diacronia
Page 59: LOGOS - Diacronia
Page 60: LOGOS - Diacronia
Page 61: LOGOS - Diacronia
Page 62: LOGOS - Diacronia
Page 63: LOGOS - Diacronia
Page 64: LOGOS - Diacronia
Page 65: LOGOS - Diacronia
Page 66: LOGOS - Diacronia
Page 67: LOGOS - Diacronia
Page 68: LOGOS - Diacronia
Page 69: LOGOS - Diacronia
Page 70: LOGOS - Diacronia
Page 71: LOGOS - Diacronia
Page 72: LOGOS - Diacronia
Page 73: LOGOS - Diacronia
Page 74: LOGOS - Diacronia
Page 75: LOGOS - Diacronia
Page 76: LOGOS - Diacronia
Page 77: LOGOS - Diacronia
Page 78: LOGOS - Diacronia
Page 79: LOGOS - Diacronia
Page 80: LOGOS - Diacronia
Page 81: LOGOS - Diacronia
Page 82: LOGOS - Diacronia
Page 83: LOGOS - Diacronia
Page 84: LOGOS - Diacronia
Page 85: LOGOS - Diacronia
Page 86: LOGOS - Diacronia
Page 87: LOGOS - Diacronia
Page 88: LOGOS - Diacronia
Page 89: LOGOS - Diacronia
Page 90: LOGOS - Diacronia
Page 91: LOGOS - Diacronia
Page 92: LOGOS - Diacronia
Page 93: LOGOS - Diacronia
Page 94: LOGOS - Diacronia
Page 95: LOGOS - Diacronia
Page 96: LOGOS - Diacronia
Page 97: LOGOS - Diacronia
Page 98: LOGOS - Diacronia
Page 99: LOGOS - Diacronia
Page 100: LOGOS - Diacronia
Page 101: LOGOS - Diacronia
Page 102: LOGOS - Diacronia
Page 103: LOGOS - Diacronia
Page 104: LOGOS - Diacronia
Page 105: LOGOS - Diacronia
Page 106: LOGOS - Diacronia
Page 107: LOGOS - Diacronia
Page 108: LOGOS - Diacronia
Page 109: LOGOS - Diacronia
Page 110: LOGOS - Diacronia
Page 111: LOGOS - Diacronia
Page 112: LOGOS - Diacronia
Page 113: LOGOS - Diacronia
Page 114: LOGOS - Diacronia
Page 115: LOGOS - Diacronia
Page 116: LOGOS - Diacronia
Page 117: LOGOS - Diacronia
Page 118: LOGOS - Diacronia
Page 119: LOGOS - Diacronia
Page 120: LOGOS - Diacronia
Page 121: LOGOS - Diacronia
Page 122: LOGOS - Diacronia
Page 123: LOGOS - Diacronia
Page 124: LOGOS - Diacronia
Page 125: LOGOS - Diacronia
Page 126: LOGOS - Diacronia
Page 127: LOGOS - Diacronia
Page 128: LOGOS - Diacronia
Page 129: LOGOS - Diacronia
Page 130: LOGOS - Diacronia
Page 131: LOGOS - Diacronia
Page 132: LOGOS - Diacronia
Page 133: LOGOS - Diacronia
Page 134: LOGOS - Diacronia
Page 135: LOGOS - Diacronia
Page 136: LOGOS - Diacronia
Page 137: LOGOS - Diacronia
Page 138: LOGOS - Diacronia
Page 139: LOGOS - Diacronia
Page 140: LOGOS - Diacronia
Page 141: LOGOS - Diacronia
Page 142: LOGOS - Diacronia
Page 143: LOGOS - Diacronia
Page 144: LOGOS - Diacronia
Page 145: LOGOS - Diacronia
Page 146: LOGOS - Diacronia
Page 147: LOGOS - Diacronia
Page 148: LOGOS - Diacronia
Page 149: LOGOS - Diacronia
Page 150: LOGOS - Diacronia
Page 151: LOGOS - Diacronia
Page 152: LOGOS - Diacronia
Page 153: LOGOS - Diacronia
Page 154: LOGOS - Diacronia
Page 155: LOGOS - Diacronia
Page 156: LOGOS - Diacronia
Page 157: LOGOS - Diacronia
Page 158: LOGOS - Diacronia
Page 159: LOGOS - Diacronia
Page 160: LOGOS - Diacronia
Page 161: LOGOS - Diacronia
Page 162: LOGOS - Diacronia
Page 163: LOGOS - Diacronia
Page 164: LOGOS - Diacronia
Page 165: LOGOS - Diacronia
Page 166: LOGOS - Diacronia
Page 167: LOGOS - Diacronia
Page 168: LOGOS - Diacronia
Page 169: LOGOS - Diacronia
Page 170: LOGOS - Diacronia
Page 171: LOGOS - Diacronia
Page 172: LOGOS - Diacronia
Page 173: LOGOS - Diacronia
Page 174: LOGOS - Diacronia
Page 175: LOGOS - Diacronia
Page 176: LOGOS - Diacronia
Page 177: LOGOS - Diacronia
Page 178: LOGOS - Diacronia
Page 179: LOGOS - Diacronia
Page 180: LOGOS - Diacronia
Page 181: LOGOS - Diacronia
Page 182: LOGOS - Diacronia
Page 183: LOGOS - Diacronia
Page 184: LOGOS - Diacronia
Page 185: LOGOS - Diacronia
Page 186: LOGOS - Diacronia
Page 187: LOGOS - Diacronia
Page 188: LOGOS - Diacronia
Page 189: LOGOS - Diacronia
Page 190: LOGOS - Diacronia
Page 191: LOGOS - Diacronia
Page 192: LOGOS - Diacronia
Page 193: LOGOS - Diacronia
Page 194: LOGOS - Diacronia
Page 195: LOGOS - Diacronia
Page 196: LOGOS - Diacronia
Page 197: LOGOS - Diacronia
Page 198: LOGOS - Diacronia
Page 199: LOGOS - Diacronia
Page 200: LOGOS - Diacronia
Page 201: LOGOS - Diacronia
Page 202: LOGOS - Diacronia
Page 203: LOGOS - Diacronia
Page 204: LOGOS - Diacronia
Page 205: LOGOS - Diacronia
Page 206: LOGOS - Diacronia
Page 207: LOGOS - Diacronia
Page 208: LOGOS - Diacronia
Page 209: LOGOS - Diacronia
Page 210: LOGOS - Diacronia
Page 211: LOGOS - Diacronia
Page 212: LOGOS - Diacronia
Page 213: LOGOS - Diacronia
Page 214: LOGOS - Diacronia
Page 215: LOGOS - Diacronia
Page 216: LOGOS - Diacronia
Page 217: LOGOS - Diacronia
Page 218: LOGOS - Diacronia
Page 219: LOGOS - Diacronia
Page 220: LOGOS - Diacronia
Page 221: LOGOS - Diacronia
Page 222: LOGOS - Diacronia
Page 223: LOGOS - Diacronia
Page 224: LOGOS - Diacronia
Page 225: LOGOS - Diacronia
Page 226: LOGOS - Diacronia
Page 227: LOGOS - Diacronia
Page 228: LOGOS - Diacronia
Page 229: LOGOS - Diacronia
Page 230: LOGOS - Diacronia
Page 231: LOGOS - Diacronia
Page 232: LOGOS - Diacronia
Page 233: LOGOS - Diacronia
Page 234: LOGOS - Diacronia
Page 235: LOGOS - Diacronia
Page 236: LOGOS - Diacronia
Page 237: LOGOS - Diacronia
Page 238: LOGOS - Diacronia
Page 239: LOGOS - Diacronia
Page 240: LOGOS - Diacronia
Page 241: LOGOS - Diacronia
Page 242: LOGOS - Diacronia
Page 243: LOGOS - Diacronia
Page 244: LOGOS - Diacronia
Page 245: LOGOS - Diacronia
Page 246: LOGOS - Diacronia
Page 247: LOGOS - Diacronia
Page 248: LOGOS - Diacronia
Page 249: LOGOS - Diacronia
Page 250: LOGOS - Diacronia
Page 251: LOGOS - Diacronia
Page 252: LOGOS - Diacronia
Page 253: LOGOS - Diacronia
Page 254: LOGOS - Diacronia
Page 255: LOGOS - Diacronia
Page 256: LOGOS - Diacronia
Page 257: LOGOS - Diacronia
Page 258: LOGOS - Diacronia
Page 259: LOGOS - Diacronia
Page 260: LOGOS - Diacronia
Page 261: LOGOS - Diacronia
Page 262: LOGOS - Diacronia
Page 263: LOGOS - Diacronia
Page 264: LOGOS - Diacronia
Page 265: LOGOS - Diacronia
Page 266: LOGOS - Diacronia
Page 267: LOGOS - Diacronia
Page 268: LOGOS - Diacronia
Page 269: LOGOS - Diacronia
Page 270: LOGOS - Diacronia
Page 271: LOGOS - Diacronia
Page 272: LOGOS - Diacronia
Page 273: LOGOS - Diacronia
Page 274: LOGOS - Diacronia
Page 275: LOGOS - Diacronia
Page 276: LOGOS - Diacronia
Page 277: LOGOS - Diacronia
Page 278: LOGOS - Diacronia
Page 279: LOGOS - Diacronia
Page 280: LOGOS - Diacronia
Page 281: LOGOS - Diacronia
Page 282: LOGOS - Diacronia
Page 283: LOGOS - Diacronia
Page 284: LOGOS - Diacronia
Page 285: LOGOS - Diacronia
Page 286: LOGOS - Diacronia
Page 287: LOGOS - Diacronia
Page 288: LOGOS - Diacronia
Page 289: LOGOS - Diacronia
Page 290: LOGOS - Diacronia
Page 291: LOGOS - Diacronia
Page 292: LOGOS - Diacronia
Page 293: LOGOS - Diacronia
Page 294: LOGOS - Diacronia
Page 295: LOGOS - Diacronia
Page 296: LOGOS - Diacronia
Page 297: LOGOS - Diacronia
Page 298: LOGOS - Diacronia
Page 299: LOGOS - Diacronia
Page 300: LOGOS - Diacronia
Page 301: LOGOS - Diacronia
Page 302: LOGOS - Diacronia
Page 303: LOGOS - Diacronia
Page 304: LOGOS - Diacronia
Page 305: LOGOS - Diacronia
Page 306: LOGOS - Diacronia
Page 307: LOGOS - Diacronia
Page 308: LOGOS - Diacronia
Page 309: LOGOS - Diacronia
Page 310: LOGOS - Diacronia
Page 311: LOGOS - Diacronia
Page 312: LOGOS - Diacronia
Page 313: LOGOS - Diacronia
Page 314: LOGOS - Diacronia
Page 315: LOGOS - Diacronia
Page 316: LOGOS - Diacronia
Page 317: LOGOS - Diacronia
Page 318: LOGOS - Diacronia
Page 319: LOGOS - Diacronia
Page 320: LOGOS - Diacronia
Page 321: LOGOS - Diacronia
Page 322: LOGOS - Diacronia
Page 323: LOGOS - Diacronia
Page 324: LOGOS - Diacronia
Page 325: LOGOS - Diacronia
Page 326: LOGOS - Diacronia
Page 327: LOGOS - Diacronia
Page 328: LOGOS - Diacronia