1

MONARHIA ABSOLUTĂ ÎN EUROPA DE APUS:

CONTEXT ISTORIC, MANIFESTĂRI, IMPACT (secolele XVI-XVII).

Recomandări metodice

Autori: Igor SAVA, dr., conf. univ.

Lucia SAVA, dr., conf. univ.

Universitatea Pedagogică de Stat ”Ion Creangă” din Chiș inău

ARGUMENT

Monarhia absolută este regimul politic care reprezintă apogeul construcţiei statului monarhic

în Europa Apuseană, etapă sa decisivă realizându-se, cu precădere, între secolele XII- XVII. Acest

proces istoric complex se finalizează cu edificarea unor instituţii politice centrale, care vor constitui

fundamentele statului modern.

Din perspectivă istorică şi axiologică, absolutismul politic a creat reacţii şi atitudini diverse:

de la admiraţie pentru tendinţa spre centralism şi perfecţiune în toate, cum ar fi cazul monarhiei

franceze a lui Ludovic al XIV-lea, până la critici vehemente şi condamnarea regimului de către

iluminiştii francezi, care militau pentru un regim reprezentativ moderat.

Pentru a înţelege importanţa istorică, am insistat asupra prezentării subiectului în întreaga sa

complexitate. Am oferit o serie de explicaţii asupra conceptului-cheie şi a termenilor care derivă de

la absolutism, am precizat condiţiile istorice în care s-a instaurat regimul, trăsăturile sale definitorii,

cât ș i unele aspecte particulare dezvoltate în anumite state europene (Anglia, Spania). Crearea unei

imagini de ansamblu asupra fenomenului analizat este indispensabilă fără prezentarea unui studiu

de caz. Din punctul nostru de vedere, domnia suveranului francez Ludovic al XIV-lea serveşte ca

un model „clasic”, unul reprezentativ în direcţia înţelegerii esenţei absolutismului politic.

Dat fiind faptul, că subiectul identificat este puţin reflectat în manuale de istorie din

Republica Moldova, am elaborat acest material ca suport didactic, unul alternativ manualelor

tradiţionale, destinat deopotrivă profesorilor, studenţilor şi elevilor. O parte a sa îi vizează pe

profesori şi studenţi, prin recomandările legate de conţinutul informaţional, vocabular, noţiuni şi

baza teoretică, cât şi metodele şi materialele didactice posibil de utilizat în cadrul lecţiei. Cealaltă

parte a îndrumarului metodic, are scopul a-i învăţa pe elevi să gândească critic şi să formuleze de

sine stătător concluzii, în baza informaţiilor oferite de surse. Pentru ca studierea subiectului să fie

mai interesantă, strategia învăţării active este susţinută de o serie de sarcini concrete formulate în

baza documentelor, a imaginilor, schemelor etc.

Bibliografie de referinț ă: Béguin Katia. Histoire politique de la France. XVIe-XVIIIe siècle. Armand Colin, 2001.

Bély Lucien. La France moderne. 1498-1789. PUF, 2003.

Brown R. Allen, The Origins of Modern Europe: The Medieval Heritage of Western Civilization, Thomas Y. Cromwell

Company, New York, 1973.

Culegere de texte pentru istoria universală. Epoca modernă, vol. I, Bucureș ti, 1973.

Jouanna Arlette, Le Pouvoir absolu: Naissance de l'imaginaire politique de la royauté, Editions Gallimard, Paris, 2013.

Lapeyre Henri, Les monarchies absolues européennes du XVI-e siècle. Les relations internationales, Presses

Universitaires de France, Paris, 1967.

Mousnier Roland, Les Institutions de la France sous la monarchie absolue, 1598-1789, vol. I, Paris, 1974. Nay Olivier, Istoria ideilor politice, Iaș i, Ed. Polirom, 2008.

Newcombe D. G., Henri VIII ș i Reforma engleză, Bucureș ti, Ed. Artemis, 1995.

Treasure Geoffrey, Richelieu ș i Mazarin, Bucureș ti, Ed. Artemis, 1998.

În ce măsură monarhia absolută a contribuit la edificarea statului modern?

2

UNITATEA 1. CONTEXTUL ISTORIC AL INSTAURĂRII MONARHIEI ABSOLUTE

ÎN EUROPA APUSEANĂ

REFERINȚĂ ISTORICĂ

Particularităț ile instaurării monarhiei absolute în Franț a, Anglia, Spania

Profesorul împarte elevii în trei grupe. Sarcini de lucru în grupe

Sursa 1. Instaurarea monarhiei absolute în Franț a (grupul nr. 1)

Consitituită în condiţiile îndelungatului proces al centralizării statale, monarhia absolută

franceză a reprezentat tipul clasic al regimului social-politic al evoluţiei statale din perioada de

trecere de la Evul Mediu la epoca modernă, la care se adaugă şi o serie de trăsături particulare. În

secolul al XVI-lea noul regim a parcurs câteva etape. Regimul a fost instaurat în perioada lui Carol

VIII (1483-1498) şi Ludovic XII (1498-1515). Domniile lui Francisc I (1515-1547) şi Henric II

(1547-1559) reprezintă apogeul absolutismului francez în secolul al XVI-lea. Urmează criza acestui

regim politic în perioada „războaielor religioase”(1562-1598), conflict depăşit în domnia lui Henric

IV (1598-1610), când regalitatea va prelua puterea supremă în stat.

Construcţia statului în Occident nu se poate disocia de evoluţia puterii

monarhice. Concentrarea puterii în cadrul instituţiei regale se afirmă progresiv între

secolele al XIII-lea şi al XVII-lea, timp în care regele reuşeşte să-şi consolideze

puterea atât pe plan extern, prin respingerea pretenţiilor universale ale papei şi

împăratului, cât şi pe plan intern, atribuindu-şi o putere de comandă asupra tuturor

autorităţilor concurente. Acest proces istoric va duce la edificarea unor instituţii

politice centrale, care vor constitui fundamentele statului modern.

Absolutismul (din span.: - poder Absoluto) este un concept complex, prin

care, mai mulţi autori caracterizează regimurile politice ș i natura puterii politice din

Franţa, Anglia şi Spania în secolele XVI-XVII (cunoscută sub denumirea de Vechiul

Regim).

În practica exercitării puterii, absolutismul vizează monarhia - formă de

guvernare teocratică, în care monarhul (împărat, ţar, rege, sultan) deţine toate

puterile în stat (legislativă, executivă, judecătorească) şi care, teoretic, guvernează

fără nici un fel de control din partea societăţii. Ideile de bază sunt unitatea şi legea,

expresie a ordinii şi armoniei sociale. Natura puterii regale rezultă doar din

responsabilitatea sa în faţa lui Dumnezeu, care constituie sursa unică a autorităţii

monarhice. Prin extensie, acest regim este unul autocrat.

În pofida extinderii sferei de acţiune a puterii regale, în practica politică a

secolelor XVI-XVII autoritatea monarhică a fost limitată, în anumite situaţii, de o

serie de factori, cum ar fi: funcţionarea adunărilor de stări privilegiate (Statele

Generale, Parlamentul, Cortesurile), aplicarea legilor cutumiare, deţinerea unor

privilegii de către nobilime, cler, oraşe şi aparatul birocratic, dificultatea transmiterii

şi receptării dispoziţiilor centrului, existenț a unor forţe de rezistenţă locale etc.

Ideologia absolutistă a fost promovată de către intelectuali (clerici, jurişti)

aflaţi în serviciul monarhiei, care pornind de la interpretările dreptului canonic şi cel

roman, au insistat asupra originii divine a puterii monarhice şi au recunoscut regilor

europeni dreptul de a dispune de puterea absolută a împăraţilor romani.

3

Absolutismul a fost reinstaurat în Franţa de către regele Ludovic XIII (1610-1643), graţie

contribuţiei cardinalului de Richelieu, Şeful Consiliului Regal. Acordând prioritate „raţiunii de

stat”, Richelieu şi-a realizat proiectul politic de consolidare a absolutismului prin înlăturarea

ultimelor obstacole în acest proces (lichidarea „Republicii hughenote”, înlăturarea opoziţiei marii

nobilimi, reformarea administraț iei, justiţiei, finanţelor şi armatei). După o absenţă de aproape un

secol, Richelieu a reuşit să readucă Franţa la poziţia de prim rang în relaţiile internaţionale din

Europa, prin participarea victorioasă în Războiul de Treizeci de Ani (1618-1648).

Sursa 2. Instaurarea monarhiei absolute în Anglia (grupul nr. 2)

În Anglia monarhia absolută s-a constituit la răscrucea secolelor XV şi XVI, în condiţiile

unor profunde transformări socio-economice şi politice, fapt ce i-a imprimat acesteia trăsături

particulare. Absolutismul englez a fost instaurat de către dinastia Tudorilor, în timpul regelui Henric

VII (1485-1509) şi consolidat în domnia lui Henric VIII (1509-1547). Un factor decisiv în

dezvoltarea regimului politic a fost ruptura cu Roma pontificală (1529) şi impunerea oficială a

Reformei, prin care regele a fost recunoscut de Parlament (1534) ca „şeful suprem al Bisericii

Angliei”. După o perioadă de incertitudini în evoluţia monarhiei, absolutismul englez a fost

consolidat în perioada domniei Elisabetei I (1558-1603). Odată cu instaurarea dinastiei Stuart, în

special, în perioada lui Carol I (1625-1649), absolutismul englez triumfă.

Sursa 3. Instaurarea monarhiei absolute în Spania (grupul nr. 3)

Dezvoltarea regimului absolutist în Spania la sfârşitul Evului Mediu a decurs în condiţii

complexe. Existenţa unei nobilimi numeroase şi puternice, a unui cler influent şi a unei burghezii

insuficient dezvoltate a dat regimului un caracter nobiliar şi clerical. Totodată, unificarea teritorială

şi centralizarea instituţională târzie şi relativ completă au impus păstrarea în cadrul monarhiei

spaniole a unor particularisme locale (cortesuri distincte pentru Castilia, Aragon, Catalonia,

Valencia, guverne locale, instituţii urbane etc.). Absolutismul a fost introdus de către regele Carol I

(1516-1556), în paralel şi împărat, sub numele de Carol Quintul (1519-1556). În timpul îndelungatei

domnii a lui Carol Quintul, Spania a constituit, prin resursele sale umane şi materiale, cheia de boltă

în proiectul de reconstituire a monarhiei „universale” de tip medieval în cadrul Europei creştine. În

pofida falimentului proiectului imperial universalist a lui Carol Quintul, succesorul său, Filip II

(1556-1598) a reuşit, cu ajutorul unui aparat birocraț i complex, armatei şi Bisericii, să consolideze

absolutismul şi să exercite o conducere personală directă.

Sarcini (comune pentru toate grupurile):

1. Citiț i cu atenț ie textul. Stabiliț i contextul instaurării monarhiilor în statele de referinț ă.

2. Ce particularităț i aț i remarcat?

3. Numiț i personalităț ile politice implicate în proces.

UNITATEA 2. INSTITUȚ IILE MONARHIEI ABSOLUTE

Sursa 4. Instituț iile monarhiei absolute

MONARHIA/REGALITATEA – are un caracter preponderent ereditar, dar ș i eligibil. Succesiunea

la tron ș i eternitatea puterii regale este definită în baza principiului: ”Regele a murit! Trăiască

regele!”

CONSILIUL REGAL – constituit din colaboratorii apropiaț i ai monarhului, este o instituț ie cu

rol consultativ. Acesta îl sprijină pe rege în adoptarea celor mai importante decizii. Deciziile finale

aparț ineau monarhului.

4

CANCELARIA REGALĂ – se ocupă de elaborarea actelor oficiale, de corespondenț a monarhului

ș i de organizarea activităț ii sale politice.

ADUNAREA STĂRILOR (STATELE GENERALE (Franț a), PARLAMENTUL (Anglia),

CORTESURILE (Spania) – au deț inut, de la caz la caz, atribuț ii juridice, fiscale ș i de iniț iativă

legislativă, fiind alcătuită din reprezentanț ii stărilor privilegiate.

ALTE INSTITUȚ II: aparatul birocratic numeros, armata etc.

Sursa 5. ATRIBUȚ IILE MONARHULUI

Sarcini:

1. Studiaț i sursele 4 ș i 5. Care sunt instituț iile-cheie ale monarhiei absolute?

2. Cum credeț i, care dintre acestea este decisivă? De ce?

3. Care sunt atribuț iile monarhului?

4. Cum se exercită puterea în cadrul sistemului politic al monarhiei absolute?

MONARHUL

Este ș eful Bisericii

Este conducătorul

armatei

Iniț iază legi

Numeș te ș i

destituie

miniș trii

Controlează

administraț ia

Convoacă ș i

dizolvă Parlamentul

Controlează poliț ia ș i

justiț ia

Decide politica

externă

5

Sursa 6. Sistemul de guvernare în cadrul monarhiei absolute din Franț a ș i Anglia

SISTEMUL UNIC DE GUVERNARE DE STAT

FRANŢA

ANGLIA

Armata – regulată, profesionistă,

formată din mercenari;

Armata - neregulată.

Gardă populară formată din voluntari

1. Comparaț i sistemele de guvernare din Franț a ș i Anglia (sursa 6).

2. Stabiliț i trăsăturile comune ș i aspectele particulare ale monarhiilor franceză ș i engleză.

Completaţi Diagrama Wenn.

Sistemul de guvernare francez/Sistemul de guvernare englez

\

Regalitatea - instituţia supremă în stat

Atributiile monarhului (vezi schema de mai sus)

Regele deţinea întreaga putere în stat.

Guverna cu ajutorul Consiliului de Stat,

membri căruia erau numiţi şi destituiţi de rege.

Statele Generale (adunare pe stări) – aveau

atribuţii fiscale.

Puterea era deţinută de rege şi parţial de

Parlament. Organul administrativ şi executiv

central era Consiliul Secret, membrii căruia

erau numiţi de suveran.

Parlamentul – avea atribuţii juridice, fiscale şi

de control asupra funcţionarilor.

Puterea judecătorească şi administraţia locală

- dreptul de a interpela hotărâri

judecătoreşti şi ale Guvernului;

- numeau Regentul;

- reexaminau contracte, ordonanţe

regale, hotărâri etc.

Guvernarea locală era reprezentată de

cca 1000-1500 de funcţionari-

birocraţi

PARLAMENTELE REGIONALE,

judecătorii regali;

guvernatorii, intendenț ii

CAMERA ÎNSTELATĂ,

judecătorii de pace;

ș erifii, juraț ii

- atribuţii judecătoreşti;

- atribuţii fiscale;

- preveneau comploturi şi revolte;

- urmăreau vagabonzii;

- colectau bani pentru săraci.

Guvernarea locală era reprezentată de cca

8000 de funcţionari-birocraţi

6

UNITATEA 3. DOMNIA LUI LUDOVIC XIV (1643-1715).

APOGEUL ABSOLUTISMULUI

A. Instaurarea monarhiei

Sursa 7. Domnia lui Ludovic al XIV-lea. Repere cronologice

Ludovic XIV a domnit 72 ani, 110 zile, cea mai îndelungată domnie din istoria Europei.

1643 1661 1667-1668 1672-1679 1686 1688-1697 1702-1713 1715- Războiul de Războiul cu Liga de la Războiul Războiul pentru moartea

devoluț ie olandezii Augsburg de nouă ani succesiunea regelui

spaniolă

1665 1667 1670 1682 1685 1702-1705 -

Ludovic Ana de Austria Consiliul Codul Burghezul Versailles - Revocarea ”Răscoala Cămăș arilor”

XIII Mazarin de Justiț ie Louis gentilom reș edinț ă Edictului

(Molière) oficială de la Nantes

Sursa 8. Franț a în timpul lui Ludovic al XIV-lea

Sarcini:

1. Analizaț i scara cronologică din sursa 7. Stabiliț i perioada domniei lui Ludovic XIV.

2. Care sunt cele mai importante realizări în politica internă? Dar obiectivele politicii externe?

3. Examinaț i harta din sursa 8. Ce teritorii a cucerit Franț a în perioada domniei lui Ludovic

XIV? În urma căror războaie?

4. Cum consideraț i, care sunt avantajele ș i dezavantajele unei domnii atât de îndelungate?

REGENȚA REGIMUL POLITIC PERSONAL (ABSOLUTISMUL)

7

B. Consolidarea monarhiei absolute

Sursa 9. Analiza unui document (grupul nr. 1)

„Cât despre autoritatea aceluia care guvernează, vă voi spune, că acest regat atât de mare

(Franţa), atât de populat, atât de bogat, depinde numai de voinţa supremă a regelui […]. Regatul nu

se împarte, ci aparţine unuia singur […]. Regele este împărţitorul unui număr nesfârşit de slujbe,

demnităţi, sarcini, bunuri eclesiastice, gratificaţii, daruri şi alte stimulente şi onoruri. El are asupra regatului său o

autoritate deplină. Totul depinde de el: pacea şi războiul, impozitele şi tributurile, favorurile, beneficiile,

sarcinile, guvernul şi administraţia întregului regat. Pe scurt, regele este stăpân absolut, nici un consiliu,

nici un magistrat nu poate să-i limiteze puterea […].”

Fragment extras din raportul lui Michele Soriano, ambasadorul Veneţiei la Paris, 1581.

ÎNTREBĂRI:

1. Care este, în opinia ambasadorului italian, autoritatea supremă în Franț a?

2. Ce atribuț ii are regele conform documentului?

3. Ce semnificaț ii are calitatea regelui de stăpân absolut?

Sursa 10. Analiza unui document (grupul nr. 2)

”Nu vǎ lǎsaţi guvernaţi; fiţi stǎpânul; sǎ nu aveţi niciodatǎ favoriţi, nici prim ministru;

ascultaţi, consultaţi Cosiliul, dar decideţi: Dumnezeu, care v-a fǎcut rege, vǎ va lumina. Orice

putere, orice autoritate rezidǎ în mâna regelui şi nu pot exista altele în regat... Tot ceea ce se gǎseşte

pe întinderea statelor noastre, de orice naturǎ, ne aparţine... Cel care a dat regi oamenilor a vrut sǎ

fie respectaţi ca locotenenţii sǎi, rezervându-şi numai lui dreptul de a analiza conduita lor. Voinţa sa

este ca acela care s-a nǎscut supus sǎ asculte fǎrǎ discernamânt şi aceastǎ lege, aşa de directǎ şi de

universalǎ: ,,Oricât de rǎu va fi un prinţ, infinit mai criminalǎ este revolta supuşilor sǎi”.

Ludovic al XIV-lea, Memorii, 1661

ÎNTREBĂRI:

1. Care este legea, consideratǎ de cǎtre Ludovic universalǎ, pentru a guverna statul?

2. Cum justifica monarhul francez originea ș i natura puterii regale?

3. Ce argumente foloseș te Ludovic în favoarea exercitării puterii regale absolute?

Sursa 11. Analiza unui document (grupul nr. 3)

”Dumnezeu numeș te regii, cât ș i miniș trii, şi domneşte prin ei asupra popoarelor […]. Orice

putere vine de la Dumnezeu. Regele, spune Sfântul Paul, este slujitorul lui Dumnezeu pentru a face bine supuș ilor

[…]. Regele acț ionează ca ș i trimis al lui Dumnezeu, ca reprezentantul său pe pământ. Prin el, Dumnezeu îș i

exercită supremaț ia.

Pentru aceasta, persoana regelui este sacră, iar atentatul asupra ei este un păcat […]. Sfântul Paul a

concluzionat: „Fiţi supuşi regelui, căci el este cel care deţine puterea supremă şi fiţi supuşi

celor, cărora le dă puteri în diferite domenii, ca trimişi ai săi.”

Jacques Bénigne Bossuet, Ecriture sainte à Monsieur le dauphin, Paris, 1709.

ÎNTREBĂRI:

1. Cum este justificată originea puterii monarhului?

2. Ce argumente foloseș te Bossuet pentru a evidenț ia funcț ia regelui pe pământ?

3. Cum trebuie să fie exercitată puterea regală? Care este rolul supuș ilor în procesul de guvernare

a statului?

8

Sursa 12. Mercantilismul

Jean-Baptiste Colbert,

Controlor general al finanț elor (1665-1683)

Sarcini:

1. Care este esenț a mercantilismului? Cine este fondatorul noii direcț ii?

2. Care au fost direcț iile politicii economice franceze în timpul lui Ludovic XIV?

3. În ce măsură, aceste tendinț e au contribuit la consolidarea monarhiei absolute?

Sursa 13. Revocarea Edictului de la Nantes, 17 octombrie 1685

L’Edit de Nantes et révoqué, c’est-à-dire aboli par Louis XIV en 1685. Les protestants do

se convertir au catholicisme. Sinon, ils sont arrêtés. Beaucoup de protestants fuient la Franc

Lithographie

Sarcini:

1. Analizaț i textul. Din ce considerente a fost revocat Edictul de la Nantes?

2. În ce a constat esenț a politicii religioase a absolutismului francez?

3. Care au fost consecinț ele acestei politici asupra statului francez?

Colbert este adeptul mercantilismului - orientare a politicii economice

dominantă în Europa secolelor XVI-XVIII, potrivit căreia bogăț ia statului

constă în cantitatea de bani ș i metale preț ioase aflată în ț ară. Scopul era de a

limita sau interzice exportul materiilor prime necesare industriei autohtone şi

importul mărfurilor străine similare celor din ţară.

Politica economică etatistă favoriza exportul de produse manufacturiere finite,

descurajând importurile, pentru a exista o balanț ă comercială activă.

Statul a stimulat dezvoltarea industriei ș i a comerț ului (prin crearea de

manufacturi regale, impunerea unor taxe vamale protecț ioniste, expansiunea

maritimă ș i colonială).

În 1673 – este adoptat primul cod comercial modern.

În 1685 este revocat Edictul de la Nantes, prin care au fost anulate toate privilegiile ș i libertăț ile

religioase date hughenoț ilor de către Henri IV în 1598. Protestanț ii trebuie să se convertească la

catolicism. Dacă nu, ei erau arestaț i ș i li se confiscau averile. Această hotărâre a adus Franţei mari

prejudicii morale şi materiale. În timp ce Ludovic al XIV-lea îşi trata supuşii ca pe nişte inamici,

Anglia, Olanda şi Germania, din raț iuni politice, îi primeau cu braţele deschise. Cu toate măsurile de

supraveghere şi ameninţările cu trimiterea la galere şi chiar cu moartea, emigraţia a atins proporţii fără

precedent. Conform estimărilor, au emigrat circa 300.000 de hughenoţi, luând cu ei 60.000.000 franci-

aur numerar, fapt care a adus prejudicii semnificative economiei franceze.

9

C. Simbolurile monarhiei absolute

Sursa 14. Medalie Ludovic XIV, 1674

Principiul ”Nec pluribus impar”

semnifică din latină, Nimeni nu-i este egal, ș i reflectă superioritatea Regelui-Soare.

Soarele este simbolul regelui Ludovic al XIV-lea. El

semnifică faptul, că regele, ca ș i soarele, luminează omenirea ș i conduce cu raț iune ș i

inteligenț ă.

Globul este prezent pentru a demonstra, că regele este capabil, de unul singur, să conducă nu numai

ț ara, ci ș i întreaga lume.

Sarcini:

1. Studiaț i medalia din sursa 14. Ce elemente-cheie definesc puterea regelui Ludovic XIV?

2. Care este semnificaț ia principiului ”Nec pluribus impar”? Cum credeț i, din ce considerente a

fost introdus pe medalie acest principiu latin?

3. De ce regele Ludovic XIV mai este numit ș i Regele-Soare?

4. Ce impact a avut această imagine-simbol dominantă asupra supuș ilor? De ce?

Sursa 15

Sursa 16. SIMBOLURILE REGALITĂȚ II FRANCEZE Ș I SEMNIFICAȚ IILE LOR

În societatea medievală, veș mintele corpului uman ș i obiectele purtate de acesta erau

interpretate ca prelungiri, care îngăduiau forț elor vitale ale trupului să aibă o sferă mai largă

de manifestare. Simbolurile medievale ale puterii, cu care era înzestrată prin ritualul de

consacrare o persoană (episcop, papă, rege, împărat), defineau funcț ia ș i atribuț iile

acesteia, fiind în acelaș i timp, ș i părț i ale corpului, care permiteau forț elor vitale să iasă

din trup, exercitându-ș i efectul în afară.

10

MÂNA

DREPTĂȚ II/

JUSTIȚ IEI

Este un baston din aur, a cărui extremitate

este o mână dreaptă din fildeș , care ț ine

drepte cele două degete (arătător=raț iunea

ș i mijlociu=caritatea; ambele

împreună=credinț a catolică). Mâna

dreptăț ii simbolizează justiț ia regală,

puterea regelui de a împărț i dreptatea, a

pedepsi ș i a graț ia. Este un simbol al

puterii regale utilizat în Franț a începând

cu secolul al XV-lea.

SPADA Simbolizează puterea militară. Regele:

- - decide pacea;

- - declară războaie;

- - semnează tratate;

- - conduce armata;

- - apără Biserica (de ne-creș tini).

SCEPTRUL Simbolizează puterea de a conduce ș i de a

domni peste supuș ii săi. Este un simbol al

autorităț ii suverane a regelui asupra

întregului stat.

COROANA Expresie a perfecț iunii ș i a întregului.

Este o amintire a demnităț ii imperiale a

lui Carol cel Mare, a cărui descendent se

considera regele francez. Ea demonstrează

că regele este conducător absolut în regatul

său; este suveran, iar supuș ii trebuie să fie

fideli coroanei Franț ei.

11

Sarcini:

1. Studiaț i imaginile din sursa 16. Care sunt simbolurile reprezentative ale regalităț ii franceze?

2. Ce semnificaț ii au fiecare dintre ele?

3. Cum au contribuit simbolurile la crearea unei imagini a puterii nelimitate a regelui în mentalul

colectiv francez?

UNITATEA 4. IMPORTANȚA MONARHIEI ABSOLUTE

1. Comentaț i afirmaț ia:

”Eu plec, dar statul va rămâne întotdeauna!”

Ludovic XIV

2. Evidenț iaț i 4-5 realizări semnificative ale domniei lui Ludovic XIV.

3. Rezumaț i câteva idei-cheie despre impactul monarhiilor absolute asupra dezvoltării

societăț ilor europene.

MANTAUA

REGALĂ

Este o mantie din purpură, tivită cu

hermină ș i brodată cu crini. Are un

caracter sacerdotal ș i investeș te celui

care o poartă sacralitatea maiestăț ii

regale.

FLOAREA

DE CRIN

Este unul dintre cele patru simboluri

heraldice foarte frecvente, alături de cruce,

vultur ș i leu. Crinul este simbolul

dinastiei Capeț inilor, din care descindea

ș i Ludovic al XIV-lea.

COLIERUL

DE AUR Ș I

CRUCEA

ORDINULUI

SFÂNTULUI

SPIRIT

Ordinul Sfântului Spirit este un ordin al

cavalerilor întemeiat de Henri III în 1579.

Colierul este alcătuit din flori de crin ș i

limbi de foc. În mijlocul crucii se găseș te

un porumbel, simbol al păcii.

12

Monarhia absolută în timpul lui Ludovic al XIV-lea

Sursa 1 Sursa 2

Ludovic XIV copil, Henri Testelin, 1648 Ludovic XIV, Hyacinthe Rigaud, 1701

1. Cine este personajul reprezentat în cele două imagini?

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

2. După părerea ta, ce vârstă avea Ludovic în prima imagine? Era el capabil să conducă ț ara?

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

3. Ce diferenț e ai putea remarca între cele două imagini?

ACTIVITATE INDIVIDUALĂ (I)

13

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

Sursa 3 Sursa 4

Ana de Austria, de Peter Paul Rubens Prim-ministrul Franț ei, cardinalul Jules Mazarin

1. Ce tip de educaț ie a primit tânărul Ludovic?

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

2. Cine a contribuit la aceasta? De ce?

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

3. Cum credeț i, ce impact a avut educaț ia primită asupra politicii promovate ulterior de rege?

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

Sursa 5

În anul 1643, la moartea tatălui său, Ludovic al XIII-lea, tânărul Ludovic devine rege al Franț ei, dar el

nu are decât 5 ani. Mama sa, Ana de Austria ș i cardinalul Mazarin conduc ț ara în locul său: este

perioada Regenț ei.

Mazarin supraveghează educaț ia tânărului rege. De la vârsta de 7 ani, Ludovic primeș te cunoș tinț e de

istorie, geografie, matematică; învaț ă scrima, călăritul, spaniola ș i italiana, să danseze, să cânte la

chitară. Tot el îl iniț iază în arta guvernării. La 10 ani, Mazarin îl prezintă Consiliului regal.

La 10 martie 1661, a doua zi după moartea lui Mazarin, Ludovic i-a convocat pe oamenii

conduseseră Franț a sub comanda fostului prim-ministru. Regele, în vârstă de 22 de ani, i-a

privit cu răceală pe aceș ti politicieni maturi, experimentaț i ș i capabili, care îl evaluau la

rândul lor pe tânărul lor stăpân, întrebându-se pe care dintre ei îl va alege spre a-i

14

1. Cu ce scop a fost convocat Consiliul regal după moartea lui Mazarin?

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

2. Ce vârstă avea Ludovic XIV când a început guvernarea Franț ei?

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

3. Ce tip de putere a dorit să impună regele Ludovic XIV?

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

Sursa 6

Ludovic XIV a fost numit Regele-Soare. De ce? _________________________________________

__________________________________________________________________________________

Marcaț i în desen simbolurile monarhiei absolute.

Încoronat la Reims, regele trebuie să fie răspunzător doar în faț a lui Dumnezeu. Florile de crin din coroana sa simbolizează soarele. Ele indică faptul, că izvorul puterii regale este Dumnezeu. Supuș ii săi îi

datorează ascultare. Regele are toate puterile: cea de a face legile, cea de a le aplica, cea de a judeca. El

conduce statul singur. El este ș eful armatei regale pe uscat ș i pe mare. Regele impune religia de stat: catolicismul. El nu admite nici o opoziț ie […].

Încoronat la Reims, regele trebuie să fie răspunzător doar în faț a lui Dumnezeu. Florile de crin din coroana sa simbolizează soarele. Ele indică faptul, că izvorul puterii regale este Dumnezeu. Supuș ii săi îi

datorează ascultare. Regele are toate puterile: cea de a face legile, cea de a le aplica, cea de a judeca. El

conduce statul singur. El este ș eful armatei regale pe uscat ș i pe mare. Regele îș i impune religia sa: catolicismul. Elnu admite nici o opoziț ie […].

15

Notaț i în tabel semnificaț ia acestor simboluri. Simbolul Semnificaț ia

Sursa 7. Societatea franceză în perioada absolutismului

16

1. Studiază caricatura. Ce reprezintă imaginea? ____________________________________

__________________________________________________________________________

2. Cărei categorii sociale îi aparț ine persoana încovoiată? Cum crezi, de ce este reprezentată

în această poziț ie?___________________________________________________________

_______________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

3. Cine sunt celelalte două persoane pe care aceasta le poartă în spate?__________________

__________________________________________________________________________

4. După părerea ta, ce a vrut să demonstreze autorul prin această gravură? ________________

_______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________

5. Cum era organizată societatea franceză în perioada studiată? Ce funcț ii sociale îndeplineau

”cele trei stări”? __________________________________________________________

____________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

6. Care a fost impactul monarhiei absolute asupra societăț ii franceze?__________________

_______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________

OBIECTIV: Învăț ăm să ”citim” o imagine;

Ludovic al XIV-lea, Regele Franț ei în costum sacru. PICTURĂ

ACTIVITATE INDIVIDUALĂ (II)

17

Studiază tabloul ș i răspunde la următoarele întrebări:

1. Obiectul studiat (TABLOUL):

DIMENSIUNILE Acest tablou este mic sau mare? De ce?

___________________________________________________________

_______________________________________________________

___________________________________________________________

AUTORUL Cine este autorul portretului?

___________________________________________________________

_______________________________________________________

___________________________________________________________

La comanda cui a fost executat?

___________________________________________________________

_______________________________________________________

___________________________________________________________

Unde trebuia să fie expus tabloul?Cu ce scop?

___________________________________________________________

_______________________________________________________

___________________________________________________________

2. SIMBOLURILE

ÎNSEMNELE

REGALITĂȚ II

Determină simbolurile puterii regale:

a) _____________________________________________________________

b) ________________________________________________________

c) ____________________________________________________________

Portretul lui Ludovic al XIV-lea în costum

sacru a fost realizat în 1701 de către

pictorul francez Hyacinthe Rigaud la

comanda monarhului, care dorea să-i

satisfacă dorinț a nepotului său, Filip al V-

lea, devenit în 1700 rege al Spaniei. Tânărul

rege a dorit să ia cu el imaginea bunicului,

fiind convins că acesta întruchipa imaginea

absolută a puterii regale, care trebuie să

dăinuie ș i generaț iile viitoare. Datorită

strălucirii ș i calităț ii sale, tabloul s-a

impus ca ”portret oficial” al regelui

Ludovic al XIV-lea.

Autor: Hyacinthe Rigaud, 1701

Portret pictat în ulei pe pânză

Stil: baroc

Dimensiuni: 277/194 cm

Locaț ia: Muzeul Louvru

18

d) _____________________________________________________________

e__________________________________________________________

f) ___________________________________________________________

g) __________________________________________________________

În baza acestora, completează următorul tabel:

SEMNIFICAȚ IE SIMBOLUL PUTERII REGALE

Legătura cu Dumnezeu

Legătura cu supuș ii

Puterea de a face dreptate (a

judeca)

Puterea militară

VESTIMENTAȚ IA

A

Ce simbolizează mantaua regelui?___________________________________

_______________________________________________________________

____________________________________________________________

_______________________________________________________________

Care dintre celelalte piese vestimentare vi se par importante în ț inuta

regelui? De ce?

_____________________________________________________

_______________________________________________________________

___________________________________________________________

3. PICTURA

DECORUL Care sunt elementele de decor utilizate de pictor?

________________________________________________________

____________________________________________________________

____________________________________________________________

Ce semnificaț ii are culoarea

roș ie?_______________________________

____________________________________________________________

____________________________________________________________

____________________________________________________________

4. CONTEXTUL ISTORIC

DOMNIA Înscrie datele de naș tere ș i de domnie ale lui Ludovic al XIV-lea.

Data naș terii _______________________

Perioada de domnie _________________

Ce vârstă avea regele când a fost realizat tabloul?______________________

_____________________________________________________________

Cum se numeș te regimul politic promovat de rege ?______________________

_____________________________________________________________

POLITICA

ABSOLUTĂ

Ce este monarhia absolută? ___________________________________________

_____________________________________________________________

Cum este exercitată puterea politcă în perioada absolutismului?

______________________________________________________________

_____________________________________________________________

Care este perioada de apogeu a domniei lui Ludovic XIV?De ce?

_________________________________________________________________

PALATUL Când a fost construit palatul de la Versailles? ___________________________

19

VERSAILLES _____________________________________________________________

Cu ce scop a fost acesta construit?____________________________________

_______________________________________________________________

_____________________________________________________________

Ce impact a avut palatul Versailles asupra civilizaț iei franceze?

________________________________________________________________

________________________________________________________________

Ce înț elegeț i prin noț iunea ”societate de

elită”?_________________________

_______________________________________________________________

________________________________________________________________

5. GENERALIZARE

OPINII

PERSONALE

Ce te-a impresionat din acest tablou? De ce? _____________________________

__________________________________________________________________

________________________________________________________________

Cum crezi, acest portret este o reprezentare adecvată a puterii absolute a regelui?

Argumentează.

______________________________________________________________

_____________________________________________________________

Ce rol are arta în consolidarea unui regim politic?

______________________________________________________________

__________________________________________________________________

______________________________________________________________

20

OBIECTIV: Învăț ăm să analizăm un monument de arhitectură;

Versailles – palatul Regelui-Soare

Notă: Pentru realizarea activităț ii propunem ca elevii să urmărească filmul, Versailles – visul unui

rege, care poate fi accesat la adresa: https://www.youtube.com/watch?v=xCtLzM_j5xc

Sursa 1. Versailles – armă a puterii regale

Ludovic al XIV-lea se temea de revolte. În 1661 el decide să construiască un palat înafara

Parisului, la Versailles. Intenț ia sa este de a mări pavilionul de vânătoare al tatălui său. Lucrările

durează mai mult de patru ani ș i implică participarea a circa 36000 de persoane. Castelul este

gigantic, deoarece regele vrea să inspire atât frica, cât ș i grandoarea în ochii tuturor. Faț ada este

realizată într-un stil diferit de arhitectura Renaș terii: este arta clasică.

Cei mai distinș i artiș ti ai epocii sunt implicaț i în proiectarea castelului: Louis le Vau ș i

Jules Hardouin-Mansard realizează arhitectura, Charles le Brun – pictura ș i decorul, Andre le

Notre – grădinile.

Castelul numără 2000 de camere intens decorate. Galeria Oglinzilor construită în 1678 este

o imensă sală de 73m lungime, decorată cu 17 oglinzi imense ș i foarte rare pentru epocă. Acestea

sunt fabricate în Franț a, ceea ce constituie o noutate. Galeria serveș te drept loc de întâlnire, de

sală de bal ș i de sală a tronului. Castelul are, de asemenea, o capelă, deoarece regele participă în

fiecare zi la slujba religioasă, dar ș i o sală de operă.

În 1682 regele decide să transfere Curtea în noul palat. La Versailles regele organizează

totul. El cere curtenilor să respecte o etichetă strictă. Cea mai mare parte a elitei societăț ii tinde să

se afle în anturajul regelui, să fie remarcată pentru serviciile aduse monarhiei.

Suveranul însuș i selectează sculpturile, picturile, decoraț iunile menite să celebreze propria

persoană ș i monarhia. Acesta este reprezentat sub forma Soarelui. La fel ca ș i Soarele, regele

stabileș te un program regulat: el ș tie întotdeauna ce face. Regele ia, de asemenea, forma zeului

grec Appollo, care este frecvent reprezentat în castel ș i grădini.

Sursa 2. Versailles în 1668. Vedere generală

1. Analizează sursele 1 ș i 2.

În ce condiț ii istorice s-a decis construcț ia palatului Versailles? Cu ce scop?______________

ACTIVITATE INDIVIDUALĂ (III)

21

_______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

2. În ce constă originalitatea acestui edificiu?___________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

3. În ce an Ludovic XIV ș i-a stabilit reș edinț a regală la Versailles?

_______________________

_______________________________________________________________________________

4. Din ce considerente, membrii elitei societăț ii tind să se afle în anturajul regelui?

_______________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

Sursa 3. Versailles. Sala Oglinzilor

Sursa 4. Versailles. Camera Regelui Ludovic al XIV-lea

22

1. Studiază imaginile 3 ș i 4. Care elemente demonstrează puterea ș i splendoarea regelui

Ludovic al XIV-lea?__________________________________________________________

________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

2. Cum crezi, de ce Sala Oglinzilor a fost numită ș i concepută astfel?

_____________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

3. Cum este utilizată arta pentru a justifica puterea politică a monarhului? De ce? __________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

Sursa 5.

Apartamentul regelui a fost redecorat între anii 1671-1681. Acesta avea ș apte camere,

fiecare având o destinaț ie aparte: bufet, jocuri, camera de dans, camera de biliard etc. Camera

regelui ocupa centrul construcț iei. Apartamentele aristocraț ilor de sânge, apoi cele ale celorlalț i

membri ai nobilimii sunt stabilite în funcț ie de locul pe care aceș tia îl ocupă în ierarhia socială.

Unul dintre elementele de decor principale, inspirate din milotogia greacă ș i romană ș i

integrate în creș tinism, constituie planetele gravitând în jurul lui Apollo. Dumnezeu este

reprezentat de soare (emblema regelui Ludovic al XIV-lea). In imagini, Ludovic XIV este în

acelaș i timp, Soarele, deci Apollo – zeu al păcii ș i al artelor. Ritmul de trezire ș i de culcare al

regelui, impus drept ritual la Curte, urmează cursa astrului. O altă imagine a suveranului francez,

din Galeria Oglinzilor, este Jupiter – unde Ludovic-Jupiter este redat în chip de luptător, care

flutură fulgere ș i îș i zdrobeș te duș manii.

Sursa 6. Ludovic XIV sub chipul lui Apollo, 1670.

Pictură de Joseph Werner

23

1. De ce Ludovic este reprezentat sub chipul lui Apollo?________________________________

__________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

2. Cum explicaț i pasiunea lui Ludovic pentru mitologica greacă?______________________

_______________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

3. Ce legături aț i putea găsi între gândirea ș i mitologia antică ș i sistemul de guvernare

promovat de Ludovic XIV? _________________________________________________

_______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

Sursa 7. Ludovic al XIV-lea printre curtezani (1662).

Pictură de Henri Gissey, secolul XVII

Sursa 8. Sărbătorile la Versailles

Încă de la începutul domniei sale, Ludovic XIV a acordat o importanț ă deosebită

divertismentelor ș i sărbătorilor. Fiind profund marcat de Fronde, regele a dorit ca să atragă

nobilimea la curte pentru a o domina. Vânătoare, plimbări, reprezentaț ii teatrale, concerte, balet,

baluri, jocuri, toate fac parte din atracț iile vieț ii la curtea regală. Regele urmăreș te ca nobilii să

nu lipsească de la distracț ii.

În afara distracț iilor cotidiene, regele oferă adesea mari sărbători: botezuri ș i mariaje

nobiliare, prezentări ale ultimelor achiziț ii ale domeniului Versailles, vizite ale suveranilor străini

etc. Victoriile militare oferă, de asemenea, ocazia unor celebrări. În timpul acestora, regele oferă

recompense seniorilor care ș i-au riscat viaț a în război.

Ludovic XIV organizează aceste sărbători atât din placere, cât ș i din datorie: excelent

dansator, el iubeș te să fie în centrul spectacolelor grandioase, dar el consideră, de asemenea, că

sărbătorile vor contribui la prestigiul regatului ș i că un mare rege trebuie să le organizeze.

24

1. Ce impresii îț i crează imaginea nr.

7?___________________________________________

_______________________________________________________________________________

2. Cum crezi, de ce este atâta lume reprezentată? Ce semnifică această aranjare a oamenilor?

_______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

3. După părerea ta, care este rolul membrilor Curț ii prezenț i în jurul regelui? Cine formau

”societatea de elită” de la Versailles?____________________________________________

_______________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

4. Cu ce scop organiza regele la Versailles numeroasele sărbători?_____________________

____________________________________________________________________________

Sursa 9. Oameni de cultură la curtea regelui Ludovic XIV

MOLIERE Jean-Baptiste LULLY Jean de la FONTAINE Charles le BRUN

scriitor de satire comice compozitor poet, dramaturg pictor ș i

decorator

Sursa 10. Colbert îi prezintă lui Ludovic XIV membrii Academiei de Ș tiinț e (1667).

Pictură de Henri Testelin

1. Cum consideraț i, de ce regele a atras la Curte numeroș i artiș ti ș i savanț i?

______________

_______________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

25

2. Ce personalităț i aț i remarcat în imagini? În ce domenii au activat?___________________

________________________________________________________________________________

3. Care este rolul culturii ș i ș tiinț ei în promovarea ș i consolidarea absolutismului

francez?____

_______________________________________________________________________________

Sursa 11. Stilul lui Ludovic XIV

Stilul Ludovic al XIV-lea reprezintă o sinteză de elemente renascentiste, ale Barocului ș i

clasicismului. Acesta a fost creat după criteriile Academiei de pictură ș i sculptură, la iniț iativa lui

Charles Le Brun ș i Jean F. Berain. Palatul de la Versailles este cel mai semnificativ edificiu al

acestui stil. Acesta se caracterizează prin armonia proporț iilor, rafinament, solemnitate ș i

măreț ie. In interioare, în general, se folosesc stucaturi albe, aurite ș i pictate; pereț ii sunt placaț i

cu marmură policromă; plafoanele sunt pictate cu motive antice. Interioarele sunt completate prin

vestitele tapiserii de Aubusson, Gobelins ș i Beauvais. In timpul lui Ludovic al XIV-lea se fixează

oglinzi mari deasupra ș emineurilor.

Mobilierul foarte divers este din lemn masiv, sculptat, aurit sau placat cu os, sidef, fildeș

sau metale. Sub influenț a orientală se introduce mobilierul lăcuit. Principalele piese de mobilier

sunt reprezentate de paturi cu sau fără baldachin, dulapuri, canapele, comode, mese, fotolii, birouri

ș .a.

Principalele motive ornamentale sunt: soarele având în centru un cap de femeie, floarea de

crin, două litere L încruciș ate (emblema regală), palmete stilizate special, coș uri cu fructe sau

flori, cochilia, frunza de acant, triplul cerc de liane urcând pe coloanele dulapurilor, arcuri, bucle,

capete de Apollo sau de Bachus, corn de berbec etc.

Sursa 12. Prima gazetă de modă de la Paris

În 1672 la Paris a fost lansată prima gazetă de modă, „Le Mercure Gallant”, de către criticul

Jean Donneau de Vise. În paginile sale erau analizate ț inutele doamnelor din înalta societate,

detaliile legate de coafură, accesorii, evantaie ș i bijuterii, dar puteau fi găsite ș i noutăț ile din

domeniul artelor ș i literaturii.

„Le Mercure Gallant” transmitea, de fapt, două mesaje. Primul spunea că trebuie să fii mereu

informat cu tot ce se poartă la Curtea regală, pentru a nu ajunge demodat, iar al doilea sublinia

faptul, că doar în Paris găseș ti definiț ia calităț ii, deoarece Franț a înseamnă eleganț ă ș i bun

gust.

1. Prin ce se caracterizează stilul lui Ludovic XIV? _________________________________

_______________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

2. Ce elemente distinctive aț i putea evidenț ia?

_______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________

3. Cum credeț i, de ce prima gazetă de modă a apărut anume la Paris?__________________

_______________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________

4. Ce tendinț e în gust, conduită, modă etc. promova Versailles-ul? ______________________

_______________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

26

Generalizare: Argumentează, în ce mod palatul de la Versailles a devenit un instrument de

consolidare a puterii politice a lui Ludovic XIV? ____________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

ANEXE

INFORMAȚ II SUPLIMENTARE PENTRU PROFESORI Ș I STUDENȚ I

ANEXA 1. Concept, termeni, explicaţii

Pe plan doctrinar, noţiunea de absolutism nu are un sens precis. Acest concept complex

desemnează orice formă de putere care se exercită fără a fi împărţită cu cineva. Absolutismul politic

vizează monarhia, ca formă de guvernare teocratică în care monarhul concentrează, prin intermediul

unor instituţii, şi dispune integral de puterea supremă în stat. În acest sens, absolutismul politic

poate fi observat în regimuri variate – tiranii, antice, monarhii medievale, republici populare,

dictaturi militare şi state totalitate contemporane.

Termenul a fost conceput pentru a desemna o realitate politică foarte precisă: monarhiile

europene, îndeosebi, domnia lui Ludovic al XIV în Franţa. Cuvântul nu este contemporan cu

fenomenul pe care îl desemnează. Conceptul de absolutism a apărut la sfârşitul Revoluţiei franceze

(1797), în scrierile polemice a lui Chateaubriand, pentru a condamna autoritarismul Bourbonilor şi a

justifica tranziţia necesară spre un regim reprezentativ moderat. Anterior apariţiei termenului

absolutism au circulat în mediile savante noţiuni, ca: putere „absolută”, stăpânire „absolută”, rege

„absolut”, care defineau regimul politic în care regele deţine toate puterile în stat (legislativă,

executivă, judecătorească) şi care, teoretic, guvernează fără nici un fel de control din partea

societăţii.

Intelectualii aflaţi în serviciul monarhiei au întreţinut activ imaginarul politic şi ideea

regalităţii sacre. Dacă în Evul Mediu consilierii de la Curte lăudau, în special, „virtuţile creştine” ale

regelui (echitatea, indulgenţa, smerenia, împărţirea păcii), atunci teoreticienii monarhiei moderne

elaborează referinţe noi, legate de valorile şi exemplele glorioase ale Antichităţii: puterea şi forţa,

raţiunea şi înţelepciunea, prudenţa şi dominarea pasiunilor. În această privinţă, monarhia franceză

se consideră moştenitoarea Imperiului Roman, care simbolizează grandoarea civilizaţiei. Referinţa

la modelul imperial are mai multe sensuri: să revendice puterea cvasi-nelimitată a împăraţilor

romană, să ocolească interdicț iile impuse de cutume şi dreptul feudal, să conteste autoritatea

împăratului german, care revendică şi el moştenirea romană, ca succesor al lui Carol cel Mare.

ANEXA 2. Contextul istoric al instituirii “absolutismului monarhic” în Europa Apuseană

Concentrarea puterii în cadrul instituţiei regale se afirmă progresiv între secolele al XII-lea

şi al XVII-lea, timp în care regele reuşeşte să-şi afirme puterea atât pe plan extern, prin respingerea

pretenţiilor universale ale papei şi împăratului, cât şi pe plan intern, atribuindu-şi o putere de

comandă asupra tuturor autorităţilor concurente. Sistemul seniorial şi feudalitatea vasalică dispar

treptat în cursul veacului XIV. Monarhia „temperată” se impune în Europa drept cea mai răspândită

formă de guvernare, înainte de a se transforma în monarhie „absolută” în Franţa, Anglia şi Spania în

secolul al XVI-lea. Acest proces complex a fost determinat de interacţiunea mai multor factori. În

linii generale, elementele sale definitorii se manifestă în secolul al XVI-lea, când s-au produs

transformări în toate domeniile vieţii sociale. Factorii şi procesele istorice care au avut efecte asupra

instituirii absolutismului monarhic:

1) Dezvoltarea economică din a doua jumătate a secolului al XV-lea – secolul al XVI-

lea. A fost favorizată de evoluţia demografică a Europei, care în pofida epidemiilor şi foametei, este

în ascendenţă – de la circa 40 milioane la mijlocul secolului XV la circa 63 milioane către sfârşitul

27

secolului XVI. Economia autarhică dispare treptat, iar agricultura cunoaşte o ameliorare a

agrotehnicii şi a metodelor de prelucrare a pământului. În industrie, meşteşugul artizanal cedează

locul manufacturii de tip capitalist, care devine preponderentă în anumite ramuri (textile, armament,

construcţii, minerit). Schimbările din mediul urban şi rural stimulează dezvoltarea comerţului,

inclusiv formarea pieţelor naţionale şi externe ca rezultat al descoperirilor geografice şi explorărilor

coloniale. Acumularea iniţială a capitalului şi creşterea numărului băncilor în Europa au stimulat, de

asemenea, procesele socio-economice.

2) Transformările din structura societăţii. Categoriile specifice organizării societăţii

medievale continuă să existe, dar se intensifică mobilitatea socială. Monarhia absolută s-a format în

condiţiile declinului politic şi militar al nobilimii şi a ascensiunii unei noi structuri sociale -

burghezia. Între nobilime şi burghezie apar contradicţii în lupta pentru putere politică. Monarhia s-a

folosit de acest pretext pentru a-şi impune autoritatea asupra lor, potrivit principiului guvernării ”de

a menţine ordinea şi a împărţi pacea” în stat. Pentru a-şi menţine poziţia dominantă, nobilimea este

nevoită să recunoască autoritatea regală, iar burghezia, la rândul ei, sprijină monarhia pentru a-şi

întări poziţia social-economică în interior şi a-şi asigura expansiunea comercială şi colonială, în

exterior.

3) Modernizarea instituţională a Europei. Elementul esenţial îl constituie progresul

realizat în procesul de centralizare statală în Franţa, Anglia, Spania, Portugalia opus “fărâmiț ării

politice feudale” sau policentrismului seniorial. La baza construcţiei statale a stat regalitatea, care a

fost susţinută de către orăşenime, ţărănime şi cler. Centralizarea statală se corelează cu procesul

modern de formare a naţiunilor, astfel, că popoarele francez, englez, spaniol şi portughez au întrat

în veacul XVI ca “naţiuni medievale” ale statelor unificate teritorial. Impunând pretutindeni

aceleaș i legi, menţinând ordinea şi liniştea internă, statul monarhic a creat condiţii indispensabile

pentru dezvoltarea economiei.

4) Renaşterea şi Reforma. Renaşterea, ca produs al lumii urbane, a avut un caracter

deosebit de cultura „feudală” şi umanismul medieval. Modernizarea culturii a modificat caracterul

ei şi a creat condiţii favorabile pentru ampla ei difuziune. Renaşterea a îmbogăţit cu elemente noi

ideologia monarhică, iar suveranii absoluţi, în dorinţa lor de glorie, vor patrona artele şi cultura.

Reforma protestantă a secolului al XVI-lea, văzută ca „marea luptă a burgheziei europene împotriva

feudalismului”, a eliberat de sub autoritatea Romei pontificale mai mult de jumătate din Occident.

Ea a oferit importante temeiuri pentru consolidarea absolutismului în unele state din Apus, în

special, în Anglia şi Franţa.

5) O nouă dinamică în relaţiile internaţionale. Tendinţele universaliste ale Papalităţii şi

Imperiului romano-german, care dominaseră relaţiile internaţionale în Evul Mediu, s-au atenuat

treptat, iar teocraţia a falimentat. Secolele XVI şi XVII au fost marcate de rivalitatea între marile

puteri europene (Franţa, Spania, Imperiul romano-german, Suedia, Regatul polono-lituan, Imperiul

Otoman, Imperiul Rus) pentru hegemonie politică continentală. Pentru contracararea acestor

tendinţe a fost impus principiul echilibrului european de forţe, un mijloc de a apăra interesele

statelor naţionale şi de a împiedica supremaţia unui stat în detrimentul celorlalte. Implicarea activă a

regalităţii din Franţa, Spania, Anglia în conflictele politico-militare ale perioadei a dus la

consolidarea autorităţii monarhiei în interior şi la sporirea prestigiului ei internaţional.

ANEXA 3. Construcţia simbolică a statului medieval

Edificarea statului monarhic în Occident ar fi incompletă, dacă am omite dimensiunea

simbolică a acestui îndelungat şi complex proces politic. Aceasta a constat, în primul rând, în

elaborarea unui imaginar politic complex, menit să legitimeze aspiraţia regelui spre puterea

supremă. O structură definitorie a fost sacralizarea în sens creştin, care a constat în mobilizarea

tuturor ritualurilor şi însemnelor destinate a sublinia calitatea aparte şi superioritatea persoanei

regale, cât şi originea divină a puterii pe care o exercita. Caracterul creştin al monarhului medieval

i-a oferit acestuia nu numai redutabila însuşire de a fi, concomitent, „imaginea lui Dumnezeu” şi

28

„întruchiparea lui Hristos”, dar, după modelul vetero-testamentar, acelaşi caracter a generat şi

calitatea de preot al regelui, fapt care, aşezându-l pe rege deopotrivă în afara şi înăuntrul Bisericii, i-

a oferit posibilitatea de a o controla. În acest sistem, oncţiunea (mirungerea), alături de noţiunea de

„drept divin”, expresia definitorie a teocraţiei regale, a devenit componenta principală a

ceremonialului încoronării. În imaginarul medieval, însemnătatea acestuia este decisivă, pentru că

doar încoronarea instituia orice formă de autoritatea şi putere şi conferea calitatea de rege.

În plus, virtuţile taumaturgice atribuite monarhului (capacitatea sa de a vindeca anumite

maladii), apoi sanctificarea, unicitatea puterii etc., au întărit prestigiul simbolic al persoanei regale

şi i-au consolidat autoritatea.

Nu în ultimul rând, un loc aparte în acest imaginar politic îl ocupă însemnele puterii –

coroana, sigiliul, sceptrul, tronul, sabia, blazonul, „mâna justiţiei” etc., care oferă explicaţii şi

sensuri complementare asupra funcţiei regale. Veș mântele corpului uman ș i obiectele purtate de

acesta erau interpretate, potrivit concepț iei medievale, ca prelungiri care îngăduiau forț elor vitale

ale trupului să aibă o sferă mai largă de manifestare. Simbolurile medievale ale puterii, nu

reprezentau simple semne ale funcț iilor exercitate. Servind ca suport energiilor interne cu care era

înzestrată o persoană (episcop, papă, rege, împărat), prin ritualul de consacrare ele formau

configuraț ia generală a chipului ș i trupului. Ele defineau funcț ia persoanei, fiind în acelaș i timp,

părț i ale corpului, care permiteau forț elor vitale să iasă din trup, exercitându-ș i efectul în afară.

Aș adar, construirea monarhiei este însoţită de înmulţirea, la toate nivelurile societăţii a

miturilor, simbolurilor şi riturilor, care au drept scop să construiască imaginea unei monarhii

puternice şi independente, fără vreo putere concurentă în interiorul sau exteriorul regatului. Efigia

regelui este răspândită pretutindeni în ţară, prin monede şi medalii, semne şi simboluri monarhice în

locurile publice şi pe clădirile regale, pentru a cultiva în rândul supuşilor sentimente de umilinţă,

teamă, admiraţie şi de adeziune la monarhie. La finele procesului de construire a monarhiei

moderne, apare treptat un nou sistem de dominare cu caracter instituţional – statul. El este rezultatul

unui triplu proces - de sacralizare, depersonalizare şi raţionalizare a puterii.

Noţiunea de „stat”, ca putere publică şi impersonală, apare pentru prima dată în înţelesul ei

actual la începutul secolului XVI, în lucrarea Principele a lui N. Machiavelli. În Evul Mediu,

exercitarea puterii fost descrisă prin concepte, ca dominium (= stăpânire) şi regimen (= guvernare),

în timp ce spaţiul asupra căruia ea se extinde apare sub numele de regnum, principatus, terra.

Distincţia dintre rege şi Coroană, care se impune în mediile savante începând cu secolele

XV-XVI, este importantă în lenta formare a ideii de stat. Ea aduce sensuri noi teoriei medievale „a

celor două corpuri ale regelui”, unde primul este considerat mistic şi etern, iar al doilea - carnal şi

muritor. Metamorfoza constă în aceea că, coroana începe să întruchipeze instituţia monarhică în

permanenţa şi primatul ei şi desemnează totalitatea structurilor, regulilor şi cutumelor, în jurul

cărora este organizată monarhia. În procesul de depersonalizare a puterii, regele devine expresia

unui tip permanent şi universal de putere, mai presus de condiţia sa efemeră, conferită de fiinţă

umană. Noţiuni, precum: coroana, patrie, „corpul mistic al regatului” sau expresii, ca: „regele nu

moare” sunt relevante pentru această transformare, care recunoaşte permanenţa unui spaţiu bine

delimitat în care se exercită puterea.

În concluzie, în contextul declinului feudalităţii se formează cele trei atribute, care permit

emergenţa statului naţional din secolele XVI-XVII: o populaţie, care împărtăşeşte sentimentul

apartenenţei la aceeaşi comunitate de destin, un teritoriu, materializat de frontiere stabile şi o

guvernare suverană domnind peste acest teritoriu.

Până în secolul al XVIII-lea, regele personifica, în ochii supuşilor săi, unitatea corpului

politic: „Naţiunea nu formează un corp în Franţa; ea rezidă în întregime în persoana regelui”

afirma Ludovic XIV.

ANEXA 4. Importanţa istorică a regimului monarhiei absolute

29

Construcţia statului în Europa Occidentală a fost un proces complex şi de durată, care a

debutat după anii 1000. Etapa decisivă a procesului de renaştere a ideii de Stat, a centralizării

teritoriale, instituţionale şi politice o reprezintă secolele al XII-lea şi al XVII-lea, timp în care ia

naştere monarhia modernă, în special în Franţa, Anglia şi Spania.

Puterea regală se afirmă progresiv în Europa în detrimentul altor forme de autoritate

(pontificală, imperială, seniorială), fapt determinat de o serie de factori de natură economico-

socială, ideologică şi politică, care facilitează centralizarea puterii în cadre teritoriale distincte.

Acest proces istoric va finaliza cu edificarea unor instituţii politice centrale, care vor constitui

fundamentele statului modern.

Lucrările unor gânditori celebri din perioadă, precum: Niccolo Machiavelli (Principele),

Jean Bodin (Şase cărţi ale Republicii), Thomas Hobbes (Leviathan) au o contribuţie decisivă în

construcţia teoriilor politice moderne, cum ar fi: etica eficacităţii politice, suveranitatea ca putere

absolută, contractualismul şi reprezentativismul etc.

Din perspectivă istorică, sistemul monarhiei absolute, în pofida unor limite şi excese, este

pozitiv şi progresist în multe privinţe, în raport cu realităţile social-politice din Occidentul

medieval. Statul monarhic absolutist s-a organizat pe principiul unităţii, reflectat în cele mai diverse

domenii ale societăţii.

Deşi în raport cu variatele forme de organizare a comunităţilor din Europa medievală, al

diverselor divizări (teritoriale, politice, sociale, economice, legislative, religioase) monarhia

absolutistă a tins spre o monopolizare maximă a puterii (legislativă, executivă, judecătorească) la

Curte, în realitate, centralizarea nu a mers până la instituirea asupra societăţii a unui control politic

total. Chiar şi cazul Franţei, monarhul absolut a fost mereu constrâns să exercite doar o formă

indirectă, mediatoare, de putere, arbitrând şi conciliind interesele diferitor regiuni, grupuri sociale şi

comunităţi.

Regimul absolutist a creat instituţii şi mecanisme unice de guvernare cu jurisdicţie asupra

întregului teritoriul al ţării. Aparatul de stat, deservit de funcţionari-birocraţi, devine din ce în ce

mai specializat şi cu competenţe tot mai precise. Sistemul politic astfel instituit este mai eficient în

comparaţie cu cel multipolar, adică structurile federative senioriale.

„Raţiunea de stat” aplicată în practica guvernării a favorizat introducerea legislaţii unice, a

sistemului unic de măsuri şi greutăţi şi promovarea unei politici economice etatiste, elemente care

constituie expresia funcţionării suveranităţii regale în stat. Prin absorbţia centrele senioriale de

putere, monarhia nu numai că a înlăturat barierele interne care blocau unificarea societăţii, ci şi a

pus capăt numeroaselor conflicte între nobili, tipice în raporturile pentru putere în Evul Mediu.

Pentru asigurarea veniturilor stabile către stat şi protejarea intereselor supuşilor,

absolutismul a sporit încasările prin impozite, taxe, vămi şi a limitat sau interzis exportul materiilor

prime necesare industriei autohtone şi importul mărfurilor străine similare celor din ţară. Totodată, a

fost stimulată industria navală şi expansiunea comercială, maritimă şi colonială. Aceste acţiuni de

politică economică etatistă, cu etapele ei fiscalism (sec. XVI) şi mercantilism (sec. XVII), au

favorizat dezvoltarea economică şi, în ultimă instanţă, crearea pieţelor naţionale şi externe.

În raport cu perioada anterioară, când armata era organizată şi convocată de rege în baza

principiilor feudo-vasalice, monarhia absolută a creat o armată regulată şi permanentă, formată din

profesionişti, aflaţi necondiţionat la dispoziţia regelui. Acest fapt a permis securizarea mai eficientă

a frontierelor statului.

Pornind de la principiul medieval că unitatea politică nu poate fi realizată fără o unitatea

religioasă, regimul a creat o „biserică de stat”, subordonată şi supusă monarhiei. Regele fie că a

devenit „capul” Bisericii (Anglia) sau a obţinut prin negocieri, de la papalitate, dreptul de control

asupra înaltelor demnităţi ecleziastice.

Astfel se formează, în contextul declinului feudalităţii şi a construcţiei statului monarhic,

cele trei atribute care permit emergenţa statului naţional în secolele XVI-XVII: o populaţie care

30

împărtăşeşte sentimentul apartenenţei la aceeaşi comunitate de destin, un teritoriu materializat de

frontiere stabile şi o guvernare suverană domnind peste acest teritoriu.