Prin cultură la identitate și spiritualitate GLASUL CERBICIEIris.org.rs/PDF/cerbicia13.pdf ·...

DDUUPPĂĂ 7733 DDEE AANNII AASSOOCCIIŢŢIIAA CCIIVVIICCĂĂ RROOMMÂÂNNIIII IINNDDEEPPEENNDDEENNŢŢII DDIINN SSEERRBBIIAA,, AA RREELLAANNSSAATT OO TTRRAADDIIŢŢIIEE FFRRUUMMOOAASSĂĂ AA RROOMMÂÂNNIILLOORR DDEE PPEE AACCEESSTTEE MMEELLEEAAGGUURRII

SS ăă rr bb ăă tt oo aa rr ee aa dd ii nn PPoo ii ee nn ii

Eminescu printre contemporani şi printre noi

Societatea civicăromânească se

reorganizează pentrualegerea noului CNMNRS

135 de anide la marea Răscoală

timoceană

Limba, obiceiuri, tradiţii în

Banatul istoric

PPrriinn ccuullttuurrăă llaa iiddeenntt ii ttaattee șș ii ssppiirr ii ttuuaall ii ttaattee

REVISTĂ DE ACTUALITATE, CULTURĂ ȘI ISTORIE A ROMÂNILOR DIN SERBIA Nr. 13 * Anul V * 2014 * Vârșeț * Exemplar gratuit

GLASULC E R B I C I E I

wwwwww..rr iiss .. iinn..rrss ** rroommaannii ii .. iinnddeeppeennddeenntt ii@@ggmmaaii ll ..ccoomm

2GLASUL CERBIC IE I

Sărbătoarea din Poiana Poieni, sau „Măialul” esteo moştenire a trecutului – petrecere

câmpenească tradiţională în cinstea primăverii,care poartă pecetea vechilor tradiţii şi obiceiuri

româneşti din Serbia. Cel mai vechi documentscris, care face referinţă la Sărbătoarea din

Poieni, consemnat de către preotul localAlexandru Vărăgean, datează din anul 1926, şise găseşte în arhiva Bisericii Ortodoxe Române

din Pârneaora

Poiana Poieni este un loc în pădure, relativ mic,fără copaci - consecinţa defrişării masei lemnoase,acoperit cu iarbă din abundenţă, pe vechiul drum deţară de odinioară (azi din prundiş bine bătăturit), celeagă localităţile Pârneaora (Srediştea Mică) şiMesiciul. Despre Sărbătoarea din Poiana Poieni –„Măialul” s-a scris puţin cu toate că în documentelescrise, care se păstrează în arhiva BisericiiOrtodoxe Române din Pârneaora, şi care datează cudata de 2 mai, anul 1926, consemnate de preotul

local Alexandru Vărăgean, se evidenţiază că areunele caractreistici ale renumitelor sărbători de peMuntele Găina – Sărbătoarea Culesului de Vii şi aleRecunoştinţei Armideni. În scrisoarea preotuluiadresată în limba română Prea Sfinţitului Arhi -mandid de la Mănăstirea din Mesici, acesta îl învităsă participe la Sărbătoarea din Poieni, la acea dată,precizându-se că evenimentul va fi organizat decătre Biserica Ordoxă Română din Srediştea Mică, şiel personal, în intervalul orelor 8 – 17.

Sărbătoarea din Poiana Poieni sau „Măialul” esteo moştenire a trecutului, petrecere câmpeneascătradiţională în cinstea primăverii, care poartă

Tradiţii şi rădăcini româneşti în Serbia

DUPĂ 73 DE ANI ASOCIŢIA CIVICĂ ROMÂNII INDEPENDENŢI DIN SERBIA, A RELANSAT OTRADIŢIE FRUMOASĂ A ROMÂNILOR DE PE ACESTE MELEAGURI

SS ăă rr bb ăă tt oo aa rr ee aa dd ii nn PPoo ii ee nn iiScrie:Radomir Muncean

continuare în pag. 38

3 GLASUL CERBIC IE I

Redactor șef-fondator: Dr Dorinel Stan; Redactor adjunct: Marin GașpărRedactor tehnic: Gabriel Gașpăr; Secretar: Maria PâslaruRedacția: dr Trăilă Spăriosu, dr Mircea Măran, dr Juica Brândușa, dr Eufrozina Greoneanț, Ioan Ciama, Trăian Trifu Căta, Natalia Stan, Viorel Dolha, Tereza Gașpăr, Grațiana Cornea Lorenț, Culita Vasilchici, Ramona Claudia-Coteanu și Cristian Cacovan; Înregistrat la Agenția pentru Registre Economice, Republica Serbia, nr. BU 9465/2010”Glasul Cerbiciei” apare sub egida Românilor Independenți din Serbia; Adresa: Sterijina 68b, Vârșeț 26300; Tel: +381 13 834-125; +381 64 119-53-84web: www.ris.in.rs; e-mail: [email protected]; Tipografia: DISK, Vârșeț; Tiraj: 1.000; ISSN: 2217-8473; COBBIS.SR-ID 189115660

Actualitate

În contextul inițiativei mai multor parlamentariromâni privind modificarea legii cetățeniei române,în sensul facilitării obținerii acesteia de către per-

soanele care își asumă identitatea românească, dar trăiescîn afara granițelor țării noastre, în 27 mai 2014 a fost orga-nizat, la Palatul Parlamentului, un seminar menit să impul-sioneze demersul respectiv. La eveniment au participatreprezentanți ai românilor din Serbia, Bulgaria, RepublicaMoldova-Transnistria, Maramureșul istoric, Ungaria și dinalte țări, precum și oameni politici, ministrul delegat pentruromânii de pretutindeni, reprezentanți ai Ministerului deExterne. Intenția inițiatorilor legii respective rezidă în afacilita și simplifica obținerea cetățeniei române de cătreconaționalii noștri care “își asumă în mod voluntaridentitatea națională românească, indiferent de statul încare aceștia își au domiciliul stabil”.

“Am propus modificarea legii cetățeniei pentru a puteaacorda posibilitatea românilor din teritoriile care nu auaparținut juridic României vreodată, cum ar fi, de exemplu,Transnistria sau Valea Timocului, Albania, Macedonia și așamai departe, să își poată dobândi cetățenia română’’, adeclarat senatorul Viorel Badea, unul dintre inițiatorii legii șivice președinte al Comisiei românilor de pretutindeni dinParlamentul României.

Acesta a adăugat că demersul respectiv este rezultatulconsultărilor avute cu românii din jurul granițelor țării noas-tre, reprezentând practic o solicitare din partea acestoracătre decizionalii români.

De menționat că în expunerea de motive la inițiativalegislativă se precizează că ,, politica de acordarepreferențială a cetățeniei pe criterii istorice nu este nici pedeparte specifică României, ci poate fi regăsită atât înlegislația unor state membre vechi ale Uniunii Europene,precum Franța, Spania, Germania și Marea Britanie, cât șiîn țări care au aderat mai recent la blocul comunitar, cumsunt Bulgaria, Polonia și Ungaria” .

Credem că această inițiativă este salutară și în contextulîn care observăm în ultimii ani o activizare a unorcomunități istorice românești din jurul granițelor României.Conștienți de identitatea lor, tot mai mulți români din ValeaTimocului asumă explicit românitatea, dorindu-și, în modfiresc, pentru copii lor, posibilitatea studierii limbii materne- a limbii române – în școlile de acolo. Mai mult, mediulasociativ românesc din regiunea amintită este tot mai activ,în ceea ce înseamnă realizarea de proiecte culturale,educaționale, artistice în beneficiul comunității.

Am putea aminti aici demersurile asociației InițiativaRomânilor din Serbia, condusă de Boian Barbutici, care

militează constant pentru drepturile minorității româneștidin Serbia de Răsărit, precum și Asociația Culturală,,Dunărea” din Cladovo, condusă de Tihan Matasarevici, cares-a implicat activ în procesul de implementare a limbiiromâne în unele școli din regiune. Dacă tot vorbim despreromânii din Serbia, nu putem să nu amintim strădaniile

semnificative fă cute de asociația Românii Independenți dinSerbia, condusă de dr. Dorinel Stan, în direcția editării șipromovării la nivelul întregii comunități românești din țaravecină a revistei de cultură românească “Glasul Cerbiciei”,o remarcabilă platformă culturală și civică pentru intelectu-alitatea de limbă română. Observăm că societatea civilăromânească din Serbia are perspective notabile de dez-voltare, iar pe viitor întrezărim o intensificare a colaborăriidintre mediul asociativ românesc de acolo și reprezentanțiai societății civile din România.

Din perspectiva amintită, considerăm demersul realizatîn vederea facilitării obținerii cetățeniei române de cătreconaționalii noștri din jurul României și ca o datorie deonoare a statului român față de comunitățile istoriceromânești, care, așa cum am arătat, au păstrat, păstreazăși vor păstra valorile, tradițiile și limba română, ca atributeale identității românești.

Antoniu Martin

Cetățenia română - o datorie de onoare față deCetățenia română - o datorie de onoare față de

comunitățile istorice româneșticomunitățile istorice românești

4GLASUL CERBIC IE I

Români pentru români RIS în acţiune

REORGANIZAREA ROMÂNILOR DIN SERBIA

Înfiinţarea şi constituireaorganizaţiilor locale a ”Românilor

Independenţi din Serbia”

Asociaţia de interes obştesc “Românii Inde -pendenţi din Serbia” (RIS), înfiinţată în 2010,depune eforturi constante pe altarul păstrăriifiinţei şi spiritualităţii româneşti, în procesul dificilde reorganizare, înnoire şi continuitate pentru arăspunde cu succes dezideratelor identitare(comunitare).

Noul număr (13) al revistei “Glasul Cerbiciei”aduce lumină nouă în conceptul publicaţieiprecum şi o puternică axă de impact - ACTUALI-TATEA ROMÂNEASCĂ, care este necesară încunoaşterea, perceperea şi prezentarea realităţiiromâneşti, trecut şi prezent. Publicaţia tuturorromânilor “Glasul Cerbiciei” devine manifest deactualitate, cultură şi istorie a românilor dinSerbia.

Procesul de reorganizare, atât de pronunţat încadrul comunităţii româneşti din Serbia este înplină desfăşurare, prin care se definesc şi sta-bilesc interesele majore ale tuturor românilor dinSerbia, când este vorba de reprezentare. Luând înconsiderare interesele fundamentale ale comu -nităţii româneşti, înfiinţarea tainică a Asociaţiei“Nădejdea” în numele CRS-ului, care n-a reuşitrelansarea în cadrul minoritar, un număr consi -derabil de filiale ale Comunităţii Românilor dinSerbia au trecul la Asociaţia “Românii In -dependenţi din Serbia”, devenind organizaţiilocale ale RIS-ului.

În acest context amintim filialele din Vârşeţ,Jamul Mic, Mesici, Pârneaora, Iablanca, Mar -covăţ... şi paralel s-au constituit noi organizaţiilocale ale RIS-ului în aşezările româneşti, iar înunele procesul este în curs de desfăşurare şi con-stituire.

Asociaţia “Românii Independenţi din Serbia”reprezintă obţiunea principală “Români pentruRomâni”, când este vorba de ale gerea şicâştigarea Noului Consiliu Naţional al MinorităţiiNaţionale Române (CNMNR), manifestând con -vin gerea în angajamentul asumat privind păs -trarea şi afirmarea identităţii etnice, culturale,lingvistice şi religioase a tuturor românilor dinSerbia.

“Românii Independenţi din Serbia” oferă soluţiiviabile în cadrul instituţional al statului în caretrăim.

Biroul RIS

Românii Independenţi din Serbiaînfiinţează organizaţii locale

Sălciţa

Asociaţia de interes obştesc „Românii Inde pen -denţi din Serbia” (RIS) depune eforturi constantepentru menţinerea şi relansarea mediului asociativromânesc din Serbia, iar RIS-ul este un factorimportant în implemen tarea politicilor strategice dedezvoltare, avansare şi promovare a identităţii şispiri tualităţii româneşti pe întreg teritoriul Serbiei.Un proces de conti nuitate şi reorganizare pentru arăspunde cu succes dezideratelor ide n titare deactualitate a românilor din Serbia şi apărarea intere-selor fundamentale.

În acest context, cândsocietatea civică ro mâ -nească este bloca tă, pro-cesul de înfiin ţare aorganizaţiilor locale RIS întoate aşezările româneştidin Voivodina, respectivSerbia de Răsărit este înplină desfăşurare.

La iniţiativa unui grupde tineri entuziaşti dinSălciţa (singura localitateromânească din Voivodinaunde n-a existat nicio datăorganizaţie locală sau filială cu prefix românesc),sălciţenii în seara zilei de 25 mai a.c. s-au adunat laCo munitatea Locală cu un singur scop şi gând –înfiinţarea Organizaţiei Locale a „Românilor In -dependenţi din Serbia”. În localitatea Sălciţa trăiesccirca 200 de et nici români adunaţi pe lângă BisericaOrtodoxă Română şi şcoală. Celor prezenţi s-auadresat oaspeţii din conducerea RIS-ului, Dr.Dorinel Stan (preşedinte), Ma rin Gaş păr(vicepreşedinte), Maria Pâslaru (secre tar) şi Io nelIvaşcu (preşedintele Organizaţiei Locale RIS dinIablanca), subliniindu-se importanţa înfiin ţăriiorganizaţiei locale în ceea ce priveşte păstrareaiden titară şi spirituală pe aceste meleaguri, care îisunt rolurile şi obligaţiile în privinţa desfăşurăriiactivităţilor.

Prin vot public s-a propus şi ales conducereaOrganizaţiei Locale RIS din Sălciţa, iar membrii aufost aleşi în unanimitate: Marcela Lagea în calitatede preşedinte, Sava Tiberiu vicepreşedinte şiTodor Vinu – secretar.

Un nou început pentru localitatea Sălciţa, underomânii s-au organizat şi consolidat în realizareaobiectivelor şi dezideratelor identitare.

Marcela Lagea


Voivodinţ

Duminică, 25 mai a.c., la Voivodinţ, localitatemarcantă a românilor din Serbia, a avut loc şedinţade constituire a organizaţiei locale „RomâniiIndependenţi din Serbia” (RIS).

În sala Comunităţii Lo -cale din aşezare, pe lângăComitelul de iniţiativă şi unnumăr considerabil decetăţeni, celor prezenţi s-au adresat reprezentanţiiconducerii RIS-ului, careau prezentat şi evaluatsituaţia în cadrul comu -nităţii, problemele majoreşi Strategia asociaţiei „Princultură la identitate şi spir-itualitate”, care are dreptobiectiv păstrarea şi afir-

marea identităţii ro mâ neşti în Serbia. Cu acest prileja fost pre zentată şi distribuită pu blicaţia centrală aRIS-ului, revista de actualitate, cultură şi istorie„Glasul Cerbiciei” (cele 12 numere tipărite până înprezent şi o ediţie spe cială).

Într-o atmosferă so lem nă, s-a propus ale ge reaconducerii organi za ţiei RIS din Voivodinţ. În una-nimitate au fost aleşi membrii conducerii orga ni - zaţiei locale şi anume: Învăţătoarea Aurora Ju jici– preşedinte, Io nea ua Gadişan – vicepre şedinteşi educatoarea Dendi Panciovan – secretar.

Organizaţia RIS din Voi vodinţ este deschisă pen -tru toţi românii din localitate, care doresc săcontribuie la păstrarea identităţii naţionale.

Până în prezent organizaţii locale RIS există laVârşeţ, Jamul Mic, Grebenaţ, Mesici, Sân-Ianăş,Sre diştea Mică (Pârneaora), Sălciţa, Iablanca,Marcovăţ, Sân-Mihai şi Voivodinţ, Kikinda, Sân-Mihai...

În următoarea perioadă, urmează înfiinţareaorganizaţiilor locale RIS în toate aşezările româneştidin Serbia unde nu există, respectiv, reorganizareaminorităţii şi deconcen tra rea instituţiilor româ neşti.

Românii Independenţi din Serbia îşi asumă an -gajamentul concret pri vind protejarea societăţii ci -vice româneşti din Ser bia, a destinului comu ni tarerşi reprezintă un factor de stabilitate şi prosperitateal românilor din Serbia.

Nicolinţ

Un Comitet de iniţia tivă s-a întâlnit sâmbătă, 28iunie a.c. la Nicolinţ, în şedinţa de constituire aorganizaţiei locale „Româ nii Independenţi dinSerbia” ca urmare a eforturilor constante depuse deorganizaţia de bază pe altarul păstrării identităţii şispiritualităţii.

În fruntea organizaţiei locale „Românii Inde -pendenţi din Serbia - Nicolinţ” se află Lorian Liu -

ba, preşedinte, MarcelAm brus, vicepre şe din te -le, iar secretar LoredanaPa vici. Membrii: DorelPă traşcu şi Ionel Ciolo -ca.

Românii Independenţidin Serbia continuă acţiu -nea de înfiinţare a orga ni -zaţiilor locale şi desfăşoarăo amplă acţiune de consol-idare a mediului asociativromânesc şi punerea lapunct a organizaţiilor RIS-ului locale la nivelul tu -turor aşezărilor româneşti din Voivodina, respectivSer bia de Răsărit. Asociaţia civică se reorganizeazăîn vederea apărării intereselor generale aleromânilor din Serbia, participarea la alegerile pentruConsiliul Naţional al Minorităţii Na ţionale Românedin Ser bia, planificate în octom brie a.c.

Sân-Ianăş (Barice)

În şedinţa electorală,ţinută sâmbătă, 22 iuliea.c., au fost alese orga ne -le de conducere a orga ni -zaţiei RIS în scopul păs -trării iden tităţii şi spiritu -alităţii. În Comitetul decon ducere al organizaţieilo cale RIS din Sân-Ianăşau fost aleşi: Ana StanciuMicşa, pre şedinte; EvaObradi novici, vicepreşe -dinte şi Ana Karaman,secretar.

Plandişte

La Plandişte, conduce -rea organizaţiei locale aRomânilor Independenţidin Serbia are următoareacomponenţă: Milan Mic -şa, preşedinte; Ema Oal -ge, vicepreşedinte şi Lu -cian Stan, secretar.

În acest context, pânăîn acest moment, pe lângăcele 14 organizaţii localeRIS, Comitetele de iniţia -tivă mai există în locali -tăţile: Vlaicovăţ, Sa tu-Nou, Uzdin şi Deliblata.

Numărul organizaţiilor locale „Românii Indepen -denţi din Serbia” creşte considerabil, iar românii dinSerbia acordă tot mai mult sprijin, încredere şisuport Platformei de Program şi Strategiei „Princultură la identitate şi spiritualitate”, respectivAsociaţiei „Românii Independenţi din Serbia”. v

Aurora Jujici

Lorian Liuba

Milan Micşa

Ana Stanciu

6GLASUL CERBIC IE I

Avându-şi izvorul în tăcerea evanghelică a luilisus dinaintea lui Pilat şi rădăcina în isihiafilocalică de pustiu, liniştea liturgică de

catedrală cuprinde şi exprimă paşii închinătorilor şigenunchii rugătorilor, ecteniile clericilor şi imnelecorurilor, lacrimile de foc ale candelelor şi norii detămâie şi mireasmă din cădelniţe, tăcerea icoanelorde pe catapeteasmă şi glasul clopotelor din turle.

Liniştea de catedrală este tăcerea slujbelor şiauzul gândurilor, bucuria intrării în Casa Tatălui şiîmbrăţişarea de care s-a învrednicit fiul risipitor. înliniştea de catedrală se aud cuvintele Mântuitoruluidin templu şi rugăciunea vameşului din acelaşi tem-plu. Fulgerele şi tunetele tablelor legii, binecu-vântarea euharistică a vasului cu mană cerească şifrumuseţea toiagului înflorit al preoţiei lui Aaron şial arhieriei lui Hristos, taina Evangheliei creştine depe Sfânta Masă şi a Potirului euharistie, temeliaAntimisului şi puterea Sfintei Cruci, rostul Litur -ghierului şi nimbul de har şi de lumină al SfântuluiChivot, predica Amvonului şi dezlegarea scaunuluide Spovedanie, citirile Analogului şi aşteptareaTetrapodului, maiestatea prapurilor şi mireasmaraclelor, răbdarea lespedei şi aşteptarea pragului,bucuria şi speranţa treptelor şi pomenirile de pe so-lee se regăsesc şi se adună, se concentrează şi se

Liniște de catedralăScrie:V Daniil StoenescuEpiscop-locțiitor al Daciei Felix

condensează, se exprimă şi se dezvăluie toate într-o clipă sau într-un ceas de linişte de catedrală.Liniştea de catedrală este rodul sfinţirii templului luiSolomon din Ierusalim şi condiţia vedeniei serafi -milor din templu de care s-a învrednicit prooroculIsaia. Liniştea de „catedrală o căutau Sfinţii ApostoliPetru şi Ioan când se suiau după Cinci-zecime latemplu ca să se roage în ceasul al nouălea (FapteleApostolilor 3, 1). în liniştea de catedrală s-a ridicatcortul sfânt în pustiu, s-a zidit templul sfânt dinIerusalim, S-a descoperit Dumnezeu Sfântului Ilie laHoreb în adierea blândă şi liniştită şi S-a pogorâtDuhul Sfânt în vuiet şi în limbi de foc peste sfinţiiapostoli în foişorul cel de sus, la Cincizecime. Înliniştea de catedrală a avut loc întâmpinareaDomnului de către dreptul Simeon şi proorocită Anaîn templu şi tot în liniştea de catedrală se va pogorîNoul Ierusalim din cer pe pământ la A Doua Venirea Domnului.

Aici descoperim împărăţia luiDumnezeu din noi

Răcoarea serii din rai şi zăduful zilei din pildalucrătorilor, Teofania de la Mamvri şi Epifania de laIordan, cutremurul de pe Golgota şi din Dimineaţaînvierii, asfinţitul din Emaus şi răsăritul de pe dru-mul Damascului, glasul de trâmbiţă din insulaPatmos şi fulgerul Parusiei se adună şi curg rază curază şi strop cu strop în clepsidra liniştii de ca-

Universul ortodox


tedrală. Trâmbiţele de la Ierihon şi harfa Psalmilor,tunetele de pe Sinai şi glasul arhanghelului,trâmbiţa lui Dumnezeu de la înviere şi iarăşi fulgerulde la Parusie, glasul proorocilor şi predica aposto -lilor, mărturisirea evangheliştilor şi tâlcuirea SfinţilorPărinţi umplu, precum un nor de pe Sinai, Tabor şiMuntele Măslinilor, liniştea de catedrală. În linişteade catedrală auzim, precum David, foşnetul urmelorpaşilor Domnului prin vârful dumbrăvilor; Trisa -ghionul biblic cântat de serafimi şi Axionul bizantinintonat de heruvimi. În liniştea de catedrală,Liturghia cosmică ar trebui să fie sesizată în toatăprofunzimea, intensitatea şi altitudinea ei spirituală.Liniştea de catedrală este liniştea desăvârşită încare s-a zidit templul din Ierusalim, când nu s-aauzit nici un zgomot de ciocan sau lovitură deunealtă (cf. III Regi 6, 7).

Prin „tăcerea de o jumătate de ceas din cer"(Apocalipsă 8, 1), liniştea de catedrală face să serisipească şi să nu mai rămână nici o „piatră pepiatră" (cf. Matei 24, 2) din zgomotul şi vuietul lumiicare împresoară sufletul omului de astăzi şi aceeaşilinişte desface totodată rând pe rând toate peceţileşi tainele lăuntrice ale acestuia. Liniştea de ca -

tedrală ne ajută să intrăm în cămara cea mai din -lăuntru şi să ne rugăm Tatălui în ascuns, desco -perind împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul nostru(Luca 17, 21). Când liniştea de catedrală trece şi nepătrunde prin uşile cele încuiate ale sufletului, pri -mim pacea lui Hristos, precum ucenicii în searaDuminicii de înviere, în liniştea de catedralăfecioarele înţelepte aşteaptă cu candelele aprinsede credinţă, nădejde şi dragoste venirea Mirelui lacea din urmă Epicleză a istoriei. În liniştea decatedrală, gândul rugător al minţii este preot,aducând jertfa bineplăcută a lui Abel şi jertfabineprimită a lui Isaac. În liniştea de catedrală sepogoară şi se înalţă scara cerească a patriarhului, seaprinde rugul a-prins al legiuitorului, ne călăuzeştestâlpul de foc al poporului ales şi ne înalţă întru

contemplaţie smerită carul de foc al profetului, pen-tru a fi transfiguraţi sau schimbaţi la faţă prin limbade foc apostolică a Duhului Sfânt de la Rusalii, dupăce ne-am cuminecat cu Hristos la Cina cea de Tainăşi ne-am răstignit împreună cu El pe Golgota,pentru că să înviem tot împreună cu El, a treia zi,după Scripturi"(I Corin-teni 15, 4).

Adăpost pe marea vieţii şi a lumii

Liniştea de catedrală este rodul suflării şi adieriiDuhului care nu ştii de unde vine şi nici încotromerge (Ioan 3, 8), ci doar simţi că-ţi aduce şi-ţi lasămireasmă de Eden în vasul de alabastru al sufletu-lui, purtându-ţi nădejdea înspre „râul şi apa vieţii,limpede cum e cristalul şi care izvorăşte din tronullui Dumnezeu şi al Mielului" (Apocalipsă 22, 1).Liniştea de catedrală îţi poate fi la începutul vieţiiduhovniceşti un adăpost, precum coliba lui Iona dela răsărit de Ninive, iar mai apoi asemenea uneicolibe nefăcute de mână de pe Tabor, pentru ca încele din urmă să-ţi fie cu adevărat un Patmos înmarea vieţii şi a lumii, pe care o vedem înălţân-du-se de viforul ispitelor în fiecare zi şi aproape înfiecare ceas. Liniştea de catedrală o poţi simţi fie întaina chiliei, fie pe un vârf de munte, fie lângă unizvor curgător sau pe marginea albiei unui râu, fieîn mijlocul unei grădini sau pe un drum de ţarinăprintre flori de câmp, dar mai ales într-o smerităbiserică de schit sau mănăstire, lângă o troiţă sauîntr-un cimitir, în care se aşteaptă darea lespezilor lao parte prin învierea cea de Apoi.

În liniştea de catedrală auzim ca niciunde bătăileinimii creaţiei şi „sunetul trestiei" avvei Arsenie dinPateric. Numai liniştea de catedrală te ajută să simţişi să fii încredinţat că şi astăzi, în zilele prefacerii,Duhul lui Dumnezeu se poartă pe deasupra apelor,precum în zilele Facerii (1,2). v

„Liniştea de catedrală ne ajută să intrăm încămara cea mai dinlăuntru şi să ne rugăm

Tatălui în ascuns, descoperind împărăţia luiDumnezeu înlăuntrul nostru (Luca 17,21).

Când liniştea de catedrală trece şi nepătrunde prin uşile cele încuiate ale sufletului,

primim pacea lui Hristos, precum ucenicii înseara Duminicii de înviere. În liniştea de

catedrală fecioarele înţelepte aşteaptă cucandelele aprinse de credinţă, nădejde şidragoste venirea Mirelui la cea din urmă

Epicleză a istoriei. În liniştea de catedrală,gândul rugător al minţii este preot, aducând

jertfa bineplăcută a lui Abel şi jertfabineprimită a lui lsaac."

8GLASUL CERBIC IE I

Centrul Euroregional pentru Dezvoltarea

Societăţii în Mediile Multietnice “In Medias

Res” din Panciova a fost înregistrat oficial în

2 octombrie 2006, fiind fondat în 12 martie

2006 ca asociaţie nonguvernamentală,

apolitică şi nonprofit.

Ţeluri de bază ale acestei asociaţii sunt pro -movarea şi sprijinirea multiculturalităţii şi multi -etnicităţii, afirmarea dialogului intercultural în medi-ile locale, perceperea şi acceptarea diversi tăţilor,precum şi soluţionarea pe cale paşnică a pro -blemelor şi conflictelor. Această formă de asociere areieşit din necesitatea avansării colaborării întrelocuitorii de etnie română, precum şi întreapartenenţii diferitor comunităţi etnice şi confesii, asoluţionării anumitor probleme în cadrul acestora,precum şi abordarea în comun a problemelorsociale şi generale de importanţă majoră pentrudezvoltarea mediului în care trăiesc. Prin intermedi-ul proiectelor pe care le realizează, Centrul a stabilit

Scrie:Valentin Mic

Societatea civică românească se uneşte

CENTRUL EUROREGIONAL PENTRU DEZVOLTAREA SOCIETĂŢII ÎN MEDIILE

MULTIETNICE “IN MEDIAS RES” DIN PANCIOVA

dialog şi o colaborare bună cu numeroase orga -nizaţii, asociaţii şi instituţii ale comunităţilor etnicedin regiune, cu unităţile autoguvernării locale şi cumulte instituţii competente pentru aplicarea legilorşi prescripţiilor. În acelaşi timp, Centrul desfăţoară oactivitate bogată cu asociaţiile civice, organizaţiile şiinstituţiile din ţările vecine.

Prin intermediul proiectelor noastre comune şiprin multe activităţi am pus temeliile unor direcţii deviitor şi ale acţionării în comun la rezolvarea prob-lemelor importante pentru întreaga comunitate şipentru ridicarea standardelor de viaţă în oraşulPanciova şi în Banatul de Sud. Centrul a realizat,derulat şi implementat numeroase proiecte, dintrecare amintim: “E dreptul dumneavoastră să ştiţi”,proiect privind implementarea uzului oficial allimbilor şi grafiilor.

Centrul Euroregional pentru DezvoltareaSocietăţii în Mediile Multietnice “In Medias Res” dinPanciova din anul 2008 organizează manifestări pe21 Februarie – Ziua Limbii Materne.

În colaborare cu ziarele locale „Novoseljanskinovi list” din Satu-Nou şi „Dolovac” din Doloave,acest centru a iniţiat publicarea paginilor în limbilecomunităţilor etnice din aceste localităţi, redactândîn mod gratuit paginile în limba română. De aseme-nea a sprijinit şi periodicul „Renaşterea” din Satu-Nou.


Centrul Euroregional a fondat în anul 2007Charta „PRO FUTURO” („Pentru viitor”), care seconferă indivizilor, instituţiilor şi organizaţiilor de peteritoriul Oraşului Panciova care au merite pentruavansarea multiculturalităţii,interculturalităţii şi multietnicităţii.Charta se decernează în fiecare anla 9 Mai – Ziua Europei.

În anul 2007, membrii noştri aureprezentat Oraşul Panciova laFestivalul Interbalcanic „Împreunăîn Europa” de la Constanţa(România), precum şi laSimpozionul internaţional organizatde Asociaţia „Rastko” din Timiţoara,în cadrul Proiectului „Banaterra”(2008). Ne mândrim şi cu faptul că"In Medias Res" este singuraorganizaţie din Serbia care se ocupăcu păstrarea şi cultivarea culturii şitradiţiei aromânilor ca componenţăa poporului român. În acest con-text, în anul 2007 am fondatDepartamentul pentru păstrarea şidezvoltarea culturii şi tradiţieiaromâne, care este unul dintre celemai active departamente.

În cadrul Centrului Euroregional funcţionează şiDepartamentul pentru dialogul intercultural altinerilor, al cărui scop este să ajute tinerii laîncadrarea lor în crearea activităţilor culturale şi aaltor activităţi creatoare, precum şi participarea lorla diferite ateliere, tabere internaţionale, seminariişi întâlniri ale tinerilor, respectiv acţiuni bazate pevoluntarism. Încă de la înfiinţarea sa, în cadrulCentrului „In Medias Res” funcţionează Departa -mentul pentru Dezvoltarea Relaţiilor Interetnice.

În anul 2008 a fost fondată şi activitateaeditorială şi, pe lângă deja amintita carte »Aromâniidin Banatul de Sud«, a fost publicată traducerea înlimba sârbă a romanului „Mona” de EugeniaBălteanu, publicat în limba română la Editura„Libertatea” şi laureat cu Premiul „Cartea Anului”,decernat de Editura „Libertatea”. De asemenea afost publicat şi volumul de reportaje „Nomazii dinBalcani” de Weiss şi Thompson, tradus din limbaengleză și încă câteva cărți despre aromâni.

Începând din anul 2009 organizăm „Atelierele delimba română și dialectul aromân cu elemente decultură și civilizație”, pe care le organizăm cu spri-jinul Departamentului Politici pentru Relația cuRomânii de Pretutindeni unde cetăţenii învaţă gra-tuit limba română şi dialectul aromân (trei grupe)proiect implementat în anul 2012 în Serbia deRăsărit, ca prima școală neformală românească înaceastă zonă. Acest Atelier s-a implementat dintoamna anului 2013 și în localitatea Glogoni undeau fost înscriși 30 de şcolari.

Centrul a organizat numeroase prelegeri cutematică diferită, ca de exemplu, prelegerea şiexpoziţia de fotografii „Mănăstirile şi bi sericile de peinsulele din Marea Egee” ale arhitectului AleksandarNikolin, la Casa etno din Torac (în 2008); apoi

prelegerea şi proiecţia video a lui dr.Rastko Aleksandrov sub genericul„Pe urmele aromânilor” (în 2007), laMuzeul din Panciova.

Centrul a avut reprezentant înConsiliul pentru Relaţiile Interetnicedin oraşul Panciova. De asemenea,colaborează cu mai mulţi cercetătoriştiinţifici, profesori universitari, in -stituţii ştiinţifice şi culturale, or -ganizaţii nonguvernamentale simi -lare, agenţii informative...

Membri ai Centrului Euroregionalsunt nume consacrate ale ziaristiciidin Banatul de Sud şi Voivodina,jurişti, economişti, lingvişti, politolo-gi, etnologi, studenţi, cadre didac-tice, scriitori..., dar, înainte de toate,ei sunt entuziaşti care doresc săfacă lucruri pozitive şi bune pentrumediul în care trăiesc și pentrucomunitatea română căreia aparțin.

Recent, la Vârşeţ “In Medias Res” a semnatProtocolul de colaborare cu Asociaţia civică“Românii Independenţi din Serbia”. v

10GLASUL CERBIC IE I

Scrie:Remus Berlovan

Societatea civică românească se uneşte

Asociaţia civică “Respect” a luat fiinţă pe 12noiembrie 2011, la iniţiativa unui grup deentuziaşti. La baza înfiinţării organizaţiei au

fost dezideratele promovării şi dezvoltării relaţiilorde bună vecinătate şi prietenie între poporul românşi sârb, precum şi diversitatea etnică, culturală şisociologică a celor două popoare.

În calitate de preşedinte al Asociaţiei civice“Respect” a fost ales Lavinel Muncian din Sân-Mihai.Asociaţia pledează pentru avansarea şi exercitareadrepturilor fundamentale ale minorităţii, păstrareatradiţiei, limbii, culturii şi religiei ambelor popoare.

În acest context, în vederea realizării ţelurilor şiobiectivelor propuse, se planifică publicarea docu-mentelor privitor la colaborarea istorică între celedouă state vecine şi prietene, cunoaşterea reciprocăprin diverse forme de activitate cu tineri şi copii învederea extinderii colaborării dintre cele două state,pledează pentru păstrarea valorilor istorice,culturale şi spirituale a po poruluiromân şi sârb, etc.

O realizare marcabilă aAsociaţiei civice “Respect” estepunerea în scenă a unei piese deteatru, tradusă din limba sârbă înlimba română de membriiasociaţiei cu care s-a prezentat laI Festival de Tea tru, organizat laGrădinari (Ro mânia) şi seplanifică punerea în scenă a încătrei spectacole traduse în limbaromână din limba sârbă.

Paralel, se planifică şi pune reaîn scenă a pieselor de teatruromâneşti în limba sâr bă, cuscopul apropierii spectatorilor

români de spectatorii sârbi, respectiv literaturacontemporană română şi literatura contemporanăsârbă. La ora actuală se fac demersurile pentrudeschiderea unui club menit membrilor asociaţiei,care sunt în jur de 500, majoritatea din Serbia, darşi din România.

Reprezentanţii asociaţiei participă la manifestărişi întâlniri cu prilejul sărbă torilor locale şi eveni-mentelor tradiţionale din aşezările româ neşti din

Serbia şi se pla nifică colaborareacu localităţile sârbeşti din Româ -nia. Referitor la acest subiect,asociaţia fa cilitează înfrăţirea lo -calităţilor din Serbia şi România şides chiderea filialei asociaţiei înRomânia. În Planul şi Programulde activitate este prevăzut orga-nizarea excursiilor pentru tineriidin Ro mâ nia şi Serbia, cunoaş -terea, dez voltarea şi promovareavalorilor perene ale culturii celordouă popoare.

Pe 23 mai a.c., Asociaţia“Respect” şi Asociaţia de interesobştesc “Românii Independenţidin Serbia” au semnat Protocol decolaborare. v

ASOCIAŢIA CIVICĂ “RESPECT”

Dezideratul asociaţiei - promovarea şi dezvoltarea relaţiilor debună vecinătate şi prietenie între poporul român şi sârb

Lavinel Muncian, preşedintele “Respect”


În focar

Prima masă rotundă a fost organizată la DonjiMilanovac (Timoc), iar cea de-a doua masărotundă a mediului asociativ românesc din

Serbia privind alegerea noului Consiliu Național alMinorității Naționale Române (CNMNRS), organizatăde Inițiativa Românilor din Serbia (IRS), desfă -șurată la sediul Centrului Euroregional „In MediasRes” din Panciova, vineri 11 aprilie a.c., s-a trans-format într-un moment istoric.

S-a consemnat o prezență importantă areprezentanților societății civice românești, respec-tiv participarea „Inițiativei Românilor din Serbia”,președinte Boian Barbuțici, „Românilor Indepen -den ți din Serbia”, președinte Dr. Dorinel Stan,Asociația pentru Cultura Românilor „Dunărea”,președinte Tihan Matasarevici și Centru Eurore -gional pentru Dezvoltarea Societății în MediiMultietnice „In Medias Res”, vicepreședinte și coor-donator Svetlana Nikolin, care s-au reunit cu prile-jul mesei rotunde pe tema „Alegerile pentruConsiliul Național al Minorității Naționale Românedin Serbia”. La eveniment, în calitate de invitați auparticipat Alexandru Petruț, atașatul cultural și sec-retarul II al Ambasadei României la Belgrad, repre -zentantul Centrului Cultural „Cărașul”, mijloacele deinformare și alții.

Nemulțumirea acută a românilor privind fun -cționarea CNMNRS este tot mai pronunțată,

deoarece activitatea instituției supreme se rezumăla împărțirea mijloacelor financiare după placulgrupației care conduce organismul, dar în vedereaasigurării voturilor la alegeri, și se țin de cuvânt sănu facă nimic palpabil și evident în beneficiulromânilor, ci doar al grupației.

Discuțiile reprezentanților societății civice au fostaxate pe posibilități de colaborare a organizațiilordin Voivodina, respectiv Serbia de Răsărit,cooperarea și pregătirile pentru alegerile CNMNRS,care voi avea loc în toamna acestui an.

Liderii asociațiilor cărora urmează să li se alătureși alte organizații cu prefix românesc, care nu suntsub sechestru şi nu sunt instrumentele formaţiunilorpolitice, continuă negocierile pentru soluționarea,alcătuirea și formarea unei liste unice, reprezenta-tive pe Timoc și Voivodina, bucurându-se de supor-tul tuturor românilor din Serbia.

Sâmbătă, 12 aprilie a.c. la primăria orașuluiPanciova a fost organizată o Conferință de presă,referitor la situația actuală în cadrul comunitățiiromânești, perspectivele de viitor și alegerea NouluiConsiliu Național Român.

Mediul asociativ românesc din Serbia depuneeforturi constante și reprezintă opțiunea principalăa „Românilor pentru Români” în vederea câștigăriialegerilor din cadrul CNMNRS – 2014. v

DOUĂ EVENIMENTE LA PANCIOVA

Societatea civică românească se regrupează și reorganizeazăpentru alegerea noului CNMNRS


Chemarea şi misiunea de dascăl a fostînţeleasă de Gheorghe Nicolaieviciu dreptmuncă dedicată pregătirii elevilor săi pentru

viaţă, precum şi progresului cultural al minorităţiiromâne. S-a născut în 8 aprilie 1913, la Marcovăţ,din tata Nicolae Nicolaieviciu şi mama Maria Ianas.Tatăl lui Gheorghe a fost conducatorul corului bi -sericesc din Marcovăţ, a cântat la flaută şi fluier. Dela tata a moştenit dragostea faţă de muzică. Primeletrei clase a şcolii primare învaţă în satul natal, apoicontinuă şcoala elementară şi o termină laComorişte (România).

Se înscrie la Şcoala Normală din Timişoara, pecare a absolvit-o în anul 1934. Ca învăţător afuncţionat în mai multe localităţi cu populaţieromânească, având rezultate excepţionale atât îndomeniul învăţământului, dar mai ales pe tărâm cul-tural-artistic. Mai întâi a fost numit învăţător în satulnatal - Marcovăţ, unde a funcţionat din 1 februarie1937, până în 15 decembrie 1942. Aici conducecorul şi este iubit de săteni. Din 16 decembrie 1942până în 13 octombrie 1949, a funcţionat la Râtişor.În satul Râtişor desfăşoară o bogată activitateculturală, fiind şi dirijor de fanfară.

El se împotriveşte măsurilor luate de regim, careforţa pe ţărani să se organizeze în cooperative, con-fiscându-le cerealele şi maltratându-i, iar alţii au fostcondamnaţi la închisoare. Învăţătorul Gh. Nico -laieviciu, pe motive politice, a fost condamnat laînchisoare, unde a petrecut da la finea anului 1949până în anul 1953. Fiind eliberat din închisoare, din1 octombrie 1953 şi până în 31 iulie 1954, lucreazăîn calitate de casier la Teatrul Român din Vârset. Afost ataşat de această instituţie românească şi s-adovedit foarte sârguincios.

Câştigând încrederea autorităţilor şcolare, dinnou este încadrat în învăţământ şi numit în micalocalitate Mesici, unde a predat din 27 august 1954până în 31 iulie 1955. După un an de zile este trans-ferat în localitatea Nicolinţ, devenind şi director alacestei instituţii şcolare. Aici a desfăşurat o activi-tate cultural-ar tistica bogată, având sub conducereasa un cor mixt foarte valoros, cu un număr mare demembri. În cei cinci ani de activitate a lăsat oamprentă mare şi numele lui a rămas în memoriasătenilor.

Perioada din 1 septembrie 1995 până în 31august 1960, a fost marcată de succese pe tărâm

Gheorghe Nicolaieviciu - învăţător care întrega sa viaţăa consacrat-o învăţământului şi culturii

Învăţământ

Marcovăţ


cultural-artistic, afirmare datorită învăţă torului Gh.Nicolaieviciu.

Continuarea activităţii pedagogiceşi culturale la Vârşeţ

Din 31 august 1960 pâna-n 1973 Gh. Nico -laieviciu îndeplineste funcţia de pedagog laInternatul Şcolii de Agricultură din Vârşeţ, fiind şiadjunctul directorului acestei instituţii. În Vârşeţ seîncadrează în Societatea Cultural-Artistică „PetruAlbu” (azi „Luceafărul”). Împreună cu GheorgheVelici pregăteşte corul acestei societăţi, având oexperienţă vastă.

Corul mixt a fost apreciat şi s-a afirmat lanumeroase manifestări organizate în Vârşeţ, dar şiîn alte loca lităţi. Un mare merit revine învăţătoruluiNico laieviciu pentru reînfiinţarea corului bisericesc.El a pregătit răspunsurile la Sf. Liturgie şi a conduscorul mai mulţi ani, fiind urmat în calitatea de diri-jor de Damaschin Banda, originar din Marcovăţ,care a fost instruit tot de Gh. Nicolaieviciu.

Se poate constata că învăţătorul Nicolaieviciu, întoate localităţile în care a funcţionat, a fost foarteactiv în viaţa cultural-artistică, a muncit ca dirijor decor sau fanfară, cu multă strădanie şi talent mu -zical. Tradiţia culturală moştenită de la tatăl său,dragostea pentru arta muzicală Gh. Nicolaieviciu otransmite nepotului său, Sorin Boleanţu, cunoscutacordeonist bănăţean, conducător şi dirijor deorchestră populară din Satu-Nou. Dânsul sprijină şiajută corul bisericesc din localitate. Interesant deconstatat că Sorin a transmis dragostea de muzicăfetiţei sale Teodora, care deja s-a prezentat şi afir-mat ca instrumentistă la vioară şi ca solistă vocală.Iată că tradiţia şi dragostea de muzică se transmitedin generaţie în generaţie, începând cu NicolaeNicolaieviciu, apoi urmând cu Gheorghe Nicola -

ieviciu, nepotul lui, Sorin Boleanţu şi cele două fiiceale acestuia, Teodora şi Cristina Boleanţu. Muzica şicântecul contribuie la menţinerea şi supravieţuireanoastră a românilor de pe aceste meleaguri.Învăţătorul Gheorghe Nicolaieviciu a decedat în ziuade 12 iulie 1995, la Vârşeţ. Urmaşii lui sunt vredni-ci de numele lui şi continuă munca pe tărâm cultur-al-artistic cu acelaşi entuziasm manifestat deînaintaşii lor. v

Gheorghe Nicolaeviciu

Sorin

Boleanţu

din Satu-Nou


Vorbim de un site reușit, cu un

echilibrul potrivit de categorii,

culori și informații

Internetul, simplu spus, este o rețea globalăde computere conectate între ele. Când văconectați la internet, aveți acces la World

Wide Web, care este asemenea unei biblioteci cupagini de informații la nivel global. În prezent, inter-netul reprezintă una dintre sursele importante carene ușurează activitatea. Și-a făcut loc în viațanoastră și în fiecare zi își lasă amprenta. Fie căavem nevoie de o simplă informație, sau dacă avemnevoie de a cumpăra ceva, socializare sau, pur șisimplu, de a ne informa. În nișa ziarelor, radiourilor,televiziunilor apar tot mai multe site-uri, iar aici seînscrie și site-ul Asociației Civice “RomâniiIndependenți din Serbia” (RIS) inițiat în primăvara2012.

Având în vedere că informațiile furnizate pe acestsite sunt interesante și utile pentru filonul românescdin Serbia (găsindu-se pe site informații, în exclusi-

vitate, despre comunitatea românească din Serbia),suntem mândri că s-a depășit cifra de 60.000 devizitatori, ceea ce este un motiv de a face un scurtbilanț reușitei site-ului de a anima vizitatorii prindesign și conținut. Site-ul Românilor Independențidin Serbia este cel mai vizitat, cu cea mai mareaudiență în Serbia în rândul comunităţii româneşti.

Site-ul, la momentul de față, conține 720 de arti-cole găsite în 14 categorii (arhiva, arhiva fotografii-lor vechi, asociațiile românești din Serbia, docu-mente, foileton, interviuri, istorie și cultură, noutăți,românii din Serbia, opinii, universal ortodox și videoarhiva).

Design-ul site-ului www.ris.in.rs este adecvat,contrastul culorilor este unul echilibrat, iar claritateași simplitatea dau putere site-ului și siguranța căvizitatorul nu se va pierde într-un tumultinformațional. Este un site care nu obosește ochii,informația de care avem nevoie poate fi identificatăfără prea multe probleme și, cu siguranță, câștigă lacapitolul operativitate.

Spațiul acordat publicității este unul mic, nu apartexte sau imagini statice sau în mișcare care ar iritautilizatorul. Anul trecut (graficonul nr. 1), putemvedea că site-ul RIS a fost accesat de 17138 cititori,

SS ii tt ee -- uu ll „„ RR oo mm ââ nn ii ll oo rr II nn dd ee pp ee nn dd ee nn țț ii

dd ii nn SS ee rr bb ii aa ”” -- ww ww ww.. rr ii ss .. ii nn .. rr ss

Statistica

Scrie:Marin Gaşpăr


unii de mai multe ori, având un total de 27193 devizite.

În graficonul nr. 2 se poate vedea detailat câțivizitatori au accesat site-ul Românilor Independențidin Serbia, câte pagini au fost vizitate, câți kb dematerial s-a descărcat de pe site și multe altele.

Și în graficonul nr. 3 sunt prezentate țările deunde site-ul www.ris.in.rs a fost vizitat. Sesubînțelege, cele mai multe vizite sunt dinRepublica Serbia, apoi România, Moldova,Germania… Cu mult mai puțini vizitatori au fost dinalte state pe care nu le-am introdus în graficon pre-cum Irak, Sudan, Avganistan etc.

În final, vorbim de un site reușit, cu un echilibrulpotrivit de categorii, culori și informații. v

Graficon 1

Graficon 2Graficon 3


Istorie culturală

Vechile tradiții și obiceiuri românești în

spațiul numit “Țara Banatului” s-au cultivat,

păstrat și transmis încă din cele mai vechi

timpuri, ceea ce denotă conviețuirea noastră

milenară pe aceste meleaguri

la început de Carpați.

Aici, în apropierea Cuvinului a fost resedințaDucatului Vlad, primul Ducat român dinistoria românilor. Primele forme organizate

de activitate culturală a românilor din Serbia au fost“Corurile Plugarilor”, înființate în a doua jumătate asecolului al XIX-lea în toate așezările românești, deregulă de învățători și preoți care au fost purtătoriivieții culturale la țară. Paralel cu activitatea corală,apar și tarafurile bănățene care cultivă muzicăautentică românească cu precădență bănățeană șiardeleană din zona de munte sau de pustă.

Majoritatea localităților cu populație româneascăși mixtă aveau un cor, respectiv taraf de lăutari,orchestre lăutărești, iar cele mai cunoscute și cele-

bre au fost: Taraful lui Durain, Buligani, Doina șialtele.

La începutul secolului al XX-lea, în această partea Banatului i-a naștere formațiunile muzicale cunos-cute sub denumirea de “FANFARE”. Prima fanfară s-a înființat la Coștei în anul 1910 instruită de celebruldirijor Iosif Micu. Specific românilor din Serbia estecă în fiecare localitate populată de români a existași există o fanfară care în mare parte a contribuit lapăstrarea tradițiilor și obiceiurilor românești și careși-a păstrat funcția, rolul și importanța care a avut-o în faza incipientă pentru comunitate.

Dumineca în satele românești din Voivodina s-aorganizat “Hora în Sat”, iar fanfara a concertat laevenimentele marcante, Rugă, la toate mani -festările culturale și religioase, chiar și la înmor -mântări.

Azi, formațiunile muzicale care cultivă melosupopular își desfășoară activitatea muzicală unnumăr de circa 15 fanfare care anual se prezintă la“Festivalul Fanfarelor din Banat”. Este un festivalunic pentru români, o adevărată sărbătoare amuzicii instrumentale românești.

În perioada postbelică se înființează societățiileculturale, căminele culturale care preiau rolul pri-mordial la păstrarea indentității și spiritualități.

Limba, obiceiuri, tradiţii în Banatul istoric

Scrie:Maria Pâslaru


Astfel, toate formele de activitate (corul, fanfara,folclorul, orchestra, teatrul) intră în cadrulsocietăților culturale care se înființează în toatelocalitățile românești. Amintim aici: S.C.A. “AvramIancu” la Srediștea Mică, S.C. “Mihai Eminescu” laCoștei, S.C. “Doina” la Râtișor, Căminul Cultural “1Mai” Vladimirovaț etc.

Tot în acestă perioadă se înființează Festivalul deCântec și Muzică populară românească care seorganizează anual mai bine de jumătate de veac, iarmai târziu sub auspiciile Comunității Românilor dinSerbia (CRS) condusă de Ion Cizmaş, se înființeazăFesti valul Copiilor de Cântec și Folclor, ColindeleNea mului, la care participă un număr însemnat depar ticipanți, oaspeți și iubitori ai cântecului și fol-clorului românesc.

Viața teatrală i-a impuls în deceniu cinci al sec-olului trecut, când se înființează “Zilele de teatru aleRomânilor din Voivodina”, la care participă amatoriidin diverse localități, în medie se prezintă 6-8 piesede teatru la o ediție.

O altă tradiție care datează din anul 1932 când afost inaugurat, este pelerinajele de la fostamănăstire românească din Pârneaura pe 13-14Septembrie, cunoscută în popor ca “Ziua Crucii” –pelerinajul tuturor românilor din Serbia. Pelerinajula persistat încercărilor timp de opt decenii la care afost supus atât în perioada regimului totalitar și nunumai. An de an, enoriașii din întreg cuprinsulBanatului, în trecut și din România, urcă și coboarădealul Srediștei pentru a participa la pelerinaj, pen-tru a fi mai aproape de Dumnezeu. Patru ani maitârziu (1936) la Seleuș, în zona de pustă aBanatului, la Izvorul Tămăduitor a fost inauguratpelerinajul pentru românii care se găsesc la distanțemare de Srediștea Mică.

Românii din Serbia, n-au moștenit drepturile, cipractic le-au câștigat în ciuda tuturor divergențelorși opurnităților timpurilor de mult opuse. În con-cluzie, românii din Serbia și-au păstrat indentitateanațională în primul rând datorită numeroaseloractivități cu caracter cultural, manifestărilor deamploare cu caracter românesc care se organizeazăanual și la care participă un număr însemnat departicipanți, iar în timpurile noi și numeroși oaspeți,invitați atât din țară cât și din străinătate.

Deci, românii din Voivodina sunt un model pentruconaționalii noștri din jurul României când estevorba de cultivarea frumoaselor tradiții și obiceiuriromânești pe care cu mare strădanie transmitemgeneraților de mâine care vor fii purtătorii șipăstrătorii frumoaselor tradiții și obiceiuri româ -nești. v

Publicația „Glasul Cerbiciei” în

catalogul Asociației Jurnaliștilor

Români de Pretutindeni

Recent, Asociația Jurnaliștilor Români dePretutindeni (AIRP) a realizat „Catalogul AsociațieiJurnaliștilor Români de Pretutindeni”, care este oapariție originală și este primul astfel de Catalogpână în prezent care a văzut lumina tiparului.Asociația IRP s-a constituit în 2011 având sediulcentral la Montreal (Canada) și reunește jurnaliștiiromâni din toate colțurile lumii.În Catalog suntprezentate cele mai importante publicații aleromânilor de pretutindeni, din Republica Moldova,Izrael, Statele Unite ale Americii, Canada,Ungaria, Italia, Noua Zelandă, Grecia, Ucraina,Australia, Belgia, Austria, Cehia, Germania,Olanda și Serbia.

Din Serbia, sin -gura pub lica ție pre -zentată în Catalogeste re vista deactualitate, culturăși istorie a ro mâ -nilor din Serbia„Gla sul Cer bici ei”,editată și fon datăde aso ciația „Ro -mâ nii Independențidin Serbia” (RIS).

Indiferent că re -vista nu este spri -jinită, res pec tivpro mo va tă în presascrisă româneascădin Serbia de insti -tuțiile instituționale românești (CPE „Libertatea” șiICRV), deoarece politica fondatorului – ConsiliuluiNațional Român (CNMNRS) este să ruineze medi-ul asociativ românesc din Serbia, să-l ignore, iar înbaza unor calcule politice și interese meschine sămențină perdeaua de fum pe scenă cu jocul delumină și umbră controlat. Dar, publicația tuturorromânilor din Serbia, „Glasul Cerbiciei” dă glas, nudoar românilor din Serbia, ci și românilor de pre-tutindeni, este apreciată și promovată în lume,deschizându-se noi și noi orizonturi, parteneriate,colaborări şi perspective. În acest context, DPRRPa început să sprijine publicaţia.

“Românii Independenți din Serbia” acționeazăcu cerbicie în beneficiul tuturor românilor, ceea cese așteaptă și de la Noul Consiliul NaționalRomân. v

Ecouri internaţionale


Scrie:Prof. Coteanu Ramona Claudia

Recent, la Muzeul Satului din Timişoara aînceput delurarea proiectului educaţional„Noi ducem tradiţia mai departe”, organizat

de Fundaţia de Etnografie şi Folclor „GheorgheMuntean” din Cluj-Napoca în parteneriat cuasociaţia de interes obştesc a românilor din Serbia„Românii Independenţi din Serbia” (RIS), respectivşcolile partenere. La Timişoara, pe lângă gazdele dela Şcoala Gimnazială nr. 13, au participat elevii şicadrele didactice de la Colegiul Tehnic „DimitrieLeonida” din Timişoara, Şcoala Generală „GheorgheMunteanu” din Sălaj, Şcoala Gimnazială din Cerneşti(Maramureş), iar prin intermediul asociaţiei„Românii Independenţi din Serbia”, elevii români dela Şcoala Generală „Ivo Lola Ribar” din Sărcia.

Cu acest prilej, s-au prezentat obiceiuri şi tradiţiiale zonelor de provenienţă în cadrul programului

destinat Festivalului Etniilor din Banat, în complexulMuzeului Satului Bănăţean, unde s-au organizatatelierele pentru elevi şi profesori. În cadrul progra-mului au fost vizitate obiectivele turistice aleoraşului Timişoara. Acest proiect urmează să fieorganizat anual, iar anul viitor s-a stabilit calocalitatea Cerneşti (Maramureş) să organizezeediţia a II-a. Cadrele didactice implicate înrealizarea proiectului au fost: Maria Contiş, RomanaCoteanu, dr Dorinel Stan (preşedintele RIS), DianaFărcaş, Anca Boga, Codruţa Bontila, Mihaela Leja şiDaniel Ursulescu.

Toţi participanţii au primit diplome, cărţi şicadouri din partea gazdelor. Delegaţia RIS-ului, îndiscuţiile cu directorul Colegiului „Dimitrie Leonida”,Marius Huzoin, au stabilit noi punţi şi parteneriatede colaborare, astfel urmează să fie prezentată şilansată revista tuturor românilor din Serbia „GlasulCerbiciei” la Timişoara şi Arad, simpozioaneinternaţionale la Vârşeţ şi Timişoara. v

Parteneriat educaţional

“Românii Independenţi din Serbia” în parteneriat cu Fundaţia deEtnografie şi Folclor „Gheorghe Muntean” din Cluj-Napoca au iniţiat un

proiect educaţional internaţional

Elevii din Sărcia,

coordonator învăţătorul

Daniel Ursulescu


VizitePROIECT EDUCAŢIONAL„Noi ducem tradiţia mai departe...”

Prof. Coteanu Ramona Claudia,Şcoala Gimnazială Cerneşti, Maramureş

Motto:”...datinile, proverbele, muzica şi poezia sunt

arhivele popoarelor, iar cu ele se poate constituitrecutul lor îndepărtat. Căci nu există bucurii maide preţ ca averea de cuget şi simţire inclusă şipăstrată cu sfântă grijă de-a lungul vremurilor înadâncul sufletului românesc, al moşilor şistrămoşilor.”

ALEXANDRU VLAHUŢĂ

ARGUMENT

Începund cu anul şcolar 2013-2014 vom des -făşura proiectul educaţional „Noi ducem tradiţia maideparte” în parteneriat cu Fondaţia de Etno grafie şiFolclor „Gheorghe Munteanu” din Cluj-Napoca, Ro -mânii Independenţi din Serbia şi Şco lile partenere.Ne vom cunoaşte între noi (copii, cadre didactice şipărinţi), vom spune ce şi cum vom face, vom afla ceşi cum fac alţii, vom schimba şi impresii... într-uncuvânt: se vor lega prietenii!

„Parteneriatul educaţional” porneşte de laideea că partenerii au un fundament comun deacţiune şi un principiu al reciprocităţii, ceea ce lepermite să-şi unească eforturile spre atingereaunui ţel comun, ţel ce derivă din moto-ul propusde coordonatorii proiectului. Tradiţia zonei în carelocuim trebiue cunoscută şi de copii, ei fiind ceicare au datoria să o păstreze şi să o ducă maideparte. În centrul activităţii noastre este copilul,deoarece: „copilul este floarea cea mai de preţ aomenirii care trebuie îngrijită cu multă pasiune şidăriure pentru a creşte în toată splendoarea ei”.Prin aceste proiecte instituţiile partenere îşidoresc să valorizeze talentele artistice ale copiilor,să dezvolte relaţii care să dăinuiască în timp, sălege tradiţia de contemporanitate.

Iniţiativa acestui proiect a fost legată de încre -derea în forţele proprii, de comportamentul decăutare, de punere a vechilor concepte în con-texte noi, de transformare a lumii, de capacitateade acomodare cu depăşire prin originalitate. Nedorim ca proiectul să îşi continuie existenţa şisperăm că va avea rezultate frumoase de-a lun-gul timpului, şi cu alte generaţii de copiii care sămarcheze prin creaţiile lor evoluţia şcolii, aceastafiind deschisă pentru toţi cei care au nevoie deeducaţie. În opinia noastră educaţia nu este unprivilegiu pentru câţiva, ci este un drept al tutur-or, încheind cu mesajul:„Nu renunţaţi la idelurile voastre , oricât de greu

ar fi să le transformaţi în realitate”

Învăţătorii din Arad la Vârşeţ

Vineri, 23 mai a.c., oraşul Vârşeţ, centrul

istoric al românilor din Serbia, a fost vizitat

de un grup de peste 20 de învăţători din cer-

cul pedagogic Arad, în frunte cu Viorel Dolha,

preşedintele AGIRO (Asociaţia Ge nerală a

Învăţătorilor din România şi din jurul

Ro mâniei), un foarte bun cunoscător şi pri-

eten al ro mânilor din Serbia.

Cu acest prilej s-au întâlnit cu reprezentanţiiAsociaţiei „Românii Independenţi din Ser -bia”, iar preşedintele RIS, Dr Dorinel Stan a

înmânat oaspe ţilor din Arad ultimele numere alerevistei de actualitate, cultură şi istorie a românilordin Serbia „Glasul Cerbiciei”, s-a discutat despreproblemele acute cu care se confruntă românii dinSerbia, perspectivele de viitor şi procesul în curs dedesfăşurare al reorganizării în cadrul minoritar.

Au fost vizitate obiectivele culturale şi istorice aleoraşului, iar împreună cu reprezentanţii „RomânilorIndependenţi din Serbia” şi însoţiţi de învăţătoareaAurelia Crăiete, s-a vizitat Consulatul General alRomâniei la Vârşeţ, unde Cosmin Lotrean, consululgeneral a făcut o prezentare succintă a Consu -latului, urându-le oaspeţilor un bun venit la Vârşeţ.

Ultimul popas a fost Şcoala Generală „OlgaPetrov Radišić” din Vârşeţ, secţia în limba română,iar o doamnă de la Teatrul de Stat din Arad a făcuto demonstraţie de activitate interactivă cu tehnicipedagogice din domeniul dramaturgiei cu elevii dinciclul primar din Vârşeţ.

Într-o atmosferă solemnă, s-au schimbat opinii şipractici pedagogice cu cadrele didactice de la secţiaîn limba română din Vârşeţ, punându-se la caleproiecte de parteneriat. v


Cultura

Eminescu printre contemporani şi printre noi

„Numai poetulCa paseri ce zboară

Deasupra valurilorTrece peste nemărginirea timpului

În ramurile gândului.”

Cu emoţii fireşti încerc să arunc puţină luminăasupra unor detalii din viaţa şi opera poetului MihaiEminescu, la aniversarea a 153 de ani de lanaşterea sa, astăzi 15 ianuarie 2003, zi pe care osimt ca o sărbătoare de înălţare sufletească. Mi-eteamă, vorba lui Arghezi că “... Nu poate să ajungăvorba până la el, fără să-i supere tâcerea.”

Arghezi a mai afirmat că: “Într-un fel Eminescu esfântul preacurat al ghiersului românesc…”. Înmiraculoasa lume a poeziei a intrat la vârsta de 16ani, când, într−o broşură a publicat poezia La mor-mântul lui Aron Pumnul, semnând M. Eminovici,elev privatist. În acelaşi an a tipărit în revista“Familia” redactată de losif Vulcan la Budapestapoeziile: De-aş avea..., Din străinătate, LaBucovina, Speranţa, Misterele nopţii, semnate M.Eminescu. În următorii ani, în “Familia” i-au maiapărut: Ce−ţi doresc eu ţie, dulce Românie, LaHeliade, La o actriţă, Amorul unei marmure…

Interesant se prezintă faptul că în capitalaUngariei a fost susţinută şi prima teză de doctoratcu tema Viaţa şi opera lui Mihai Eminescu (autorElie Miron Cristea, 1868−1939 – care a fost primulPatriarh al Bisericii Ortodoxe Române).

În anul 1869, Eminescu s-a înscris la Uni ver si -tatea din Viena, unde i s-a oferit şansa de a-şi însuşio vastă cultură universală, ocazie benefică pen trupoet, unde a cunoscut-o şi pe Veronica Micle.

În drum spre Viena, “Mecca tinereţii sale”,Eminescu a poposit cam 2-5 săptămâni la Praga,unde s-a fotografiat (în atelierele celebrului JanTomas), rămânând posterităţii imaginea unui tânărde o aleasă frumuseţe, cu păr bogat, fruntealuminată, privirea pătrunzătoare…

La Viena a petrecut 5 ani. Aici a scris şi cele maifrumoase poezii de dragoste şi a contribuit din plinla făurirea societăţii „România Jună”, care a pregătitSerbările de la Putna din 1871 (şi pentru care Poetula scris poezia Doina dar nu a mai citit−o la acelemanifestări).

Din 1870 îi apar poezii în “Convorbiri literare” dela Iaşi, publicaţie a societăţii “Junimea”.

Prima poezie publicată în “Convorbiri literare” afost Venere şi Madonă, urmându-i Epigonii ş.a.Legătura dintre Eminescu şi Cercul „Junimea” arealizat-o Titu Maiorescu, adevăratul Mecenna alPoetului, care i−a acordat o bursă pentru studii, maiprecis pentru un doctorat în filosofie, la Berlin,necesar pentru cariera universitară.

La Berlin, Eminescu a petrecut între 1872−74. Arevenit în 1874 la laşi, unde a fost director alBibliotecii Centrale Universitare. A fost un timp şirevizor şcolar (1875−1876) pentru judeţele laşi şiVaslui. La o consfătuire cu învăţătorii l-a cunoscutpe lon Creangă, de care l-a legat apoi o prieteniesinceră până la sfârşitul vieţii.

Eminescu a fost şi gazetar, redactor la revista“Timpul” din Bucureşti, între anii 1876−1883.Perioada aceasta a fost una foarte grea pentruperfecţionistul care avea o mare responsabilitatepentru cuvântul scris. S-a îmbolnăvit de o boalăpsihică de care nu s−a mai vindecat. Şi-a trăit după1883, încă 6 ani, agonia personală, plecând dinlumea cu dor în cea fără dor pe data de 15 iunie1889.

Luceafărul, poemul în care este prezentată, într-o manieră artistică inedită, soarta sublimă şitragică, în acelaşi timp, a omului de geniu pepământ, a Creatorului de valori artistice ieşite din


comun, a fost publicat în 1883, la cei 35 de ani ailui Eminescu. Tot în acel an, 1883,Titu Maiorescu i-a tipărit volumul de Poezii.

Dorul (“dorul, al doilea suflet ce-a dat Dumnezeuromânului” vorba lui Alecu Russo) după Eminescu l-am simţit şi îl simţim de când existăm ca minoritateetnică, în spaţiul voivodinean (de mai bine de optdecenii) nu numai în zilele când îl aniversăm saucomemorăm pe Poet. Încercăm să-i facem cuno -scută opera elevilor şi tinerilor din şcolile cu limbade predare română de la noi, la cursurile obligatorii,dar mai ales în activităţile extraşcolare, care auavut, într-o perioadă, un larg ecou în localităţile cupo pulaţie românească din Voivodina. Va trebui, înpe rioada următoare să revenim la manifestările ca -re au popularizat viaţa şi opera poetului nostrunaţional.

Eminescu se predă, la noi şi la nivel universitar.Regretatul profesor Radu Flora a ţinut, pe timpuri,cu studenţii săi de la Facultatea de filologie dinBelgrad, săptămânal, câte o oră de interpretări dinpoezia lui Eminescu.

La Şcoala cu opt ani din Uzdin (căreia i s-arpotrivi foarte bine să-i poarte numele lui MihaiEminescu), tradiţional se organizează manifestarea“Trebuiau să poarte un nume” (după titlul poeziei luiMarin Sorescu), la 15 ianuarie, dedicată vieţii şioperei lui Mihai Eminescu. La cea de−a XIV ediţie aajuns manifestarea “Eminescu în durată eternă”,organizată de către profesorul de limba română şipoetul Olimpiu Baloş împreună cu colectivul şcolii cuopt ani de la Torac, oamenii de cultură din loca -litate, oaspeţi din alte medii.

La Vârşeţ, la Societatea cultural-artistică “Lucea -fărul”, la 24 ianuarie se aniversează ziua de naşterea Poetului Mihai Eminescu şi Unirea Principatelor din1859.

Aceste manifestări trezesc un viu interes printreconaţionalii noştri, dar şi printre cei cu careconvieţuim şi care ne respectă valorile. În pro-gramele de radio şi televiziune în limba română dela Novi Sad se relatează pe larg de la manifestărileamintite, precum şi în săptămânalul “Libertatea” ise dedică un spaţiu cuvenit lui Eminescu. Revista“Lumina” la fel contribuie la cunoaşterea apro -fundată a operei poetului, publicând studii cri ticedespre valoarea ei artistică, educativă… inclusivcontribuţii ale unor distinşi intelectuali din Basarabiaşi din România.

Volumul de versuri ale lui Eminescu, de faptpoezie antumă, în selecţia lui Radu Flora, precum şicartea Din lirica clasicilor români, tipărite prin anii50 ai secolului trecut au popularizat poezia luiEminescu în mediul cultural românesc de la noi.Participarea elevilor de la Liceul din Vârţeţ la câtevaediţii ale Olimpiadei naţionale de limba română“Mihai Eminescu” în România a trezit un interesdeosebit printre tinerii noştri, fiind şi potrivitmediatizată în mijloacele noastre de informare, în

limba română. A rămas în frumoasă amintire o emi-siune “Tele-Club” a Programului în limba română aTeleviziunii Novi Sad, redactată de Florina Vinca,împreună cu aceşti elevi şi profesorul lor lonBerlovan din anul 1995 (dacă am reţinut bine anul,poate fi chiar şi 1996).

La Coştei îşi desfăşoară activitatea în ultimii ani,două societăţi culturale care-i poartă numele mare-lui nostru poet: una se numeşte Mihai Eminescu,cealaltă Eminescu. În localitate există şi un bust alPoetului, donat de Liga pentru Unitatea Culturală aRomânilor de Pretutindeni, condusă de prof. dr.Victor Crăciun. Şi la Uzdin, în centrul localităţii, esteamplasat bustul lui Mihai Eminescu, donat deaceeaşi asociaţie din România.

Tradus în peste 60 de limbi vorbite în întreagalume, Eminescu a fost tradus şi tălmăcit şi în limbasârbă de către prof. dr. Radu Flora (Ka zvezdi,Zrenjanin, 1983), precum şi de către Ileana şi MilanNenadić (Scrisorile, Luceafărul) − să-i menţionezdoar pe aceştia.

Ţin neapărat să amintesc o antologie tipărită înCroaţia: Antologija svjetske ljubavne poezije, autorNikola Miličević, Nakladni zavod Matice Hrvatske,Zagreb, 1968, unde la p. 295 este publicată poezialui M. Eminescu, Daleko sam od tebe / Departe suntde tine, tradusă de August Kovačec.

“Ultimul mare romantic al literaturii universale”şi-a manifestat din plin energia sa creatoare pe par-cursul a doar 17 ani. Ce ar fi putut realiza dacă trăiamai câteva decenii rămâne un mister.

Opera lui Eminescu a fost evaluată timp de unveac şi câteva decenii de către renumiţi exegeţi dinîntreaga lume. O stimă deosebită am faţă de fraţiinoştri din Basarabia şi Bucovina (astăzi în Ucraina)precum şi pentru “Profesorii de Eminescu” de laUniversităţile din Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca,Iaşii… aparte faţă de editorii operei postume, dar şia celei tipărite în timpul vieţii. Cu dorul permanentde Eminescu, pe care trebuie să-l citim şi recitim,să-l cităm şi recităm cât mai mult, căci ne va fi defolos, să fim mândri de valorile culturale exponen -ţiale ale neamului nostru românesc. Să ne cultivămlimba maternă, “cel mai de preţ dar pe care l−ammoştenit de la înaintaşi”.

Va trebui să ne cunoaştem istoria naţională, aşacum a fost ea, cu bună credinţă, dar şi să tragemconcluzii, de care să ţinem cont, în perioadaurmătoare.

D. Panaitescu, Perpessicius, cel care şi−a dedicatîntreaga viaţă editării operei lui Eminescu, l−anumit pe Mihai Eminescu „Poetul de pe Culme, latreptele căruia pelerinii din trecut, ca şi cei dinviitorul lirismului nostru, vor îngenunchia întru eter-nitate”.

Ne reculegem şi ne regăsim în faţa valorilornoastre perene româneşti, oriunde ne-am găsi:acasă sau în altă parte. v

Conf. univ. dr. Ileana Magda


Studiul de paleogenetică (II)

Ceea ce a bulversat, probabil, cel mai multspațiul media românesc în cursul anului2012, a fost studiul de paleogenetică

realizat în Germania de domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald,

directorul Institutului de Biologie Umană șiAntropologie al Universității din Hamburg, și

doamna Dr. Georgeta Cardoș, cercetător științific biolog, specialist în genetică.

În timp, aceste popualții s-au amestecat întreele. Apoi, Roma Imperială a dus o politică agresivăde amestecare a populațiilor în interiorul Imperiului.Astfel, dacă ne referim doar la capitala Roma,constatăm că avea un număr important de cartiereetnice – cartierul grecesc, evreiesc, hispanicș.a.m.d.

Nu în ultimul rând, pentru aproape 1.400 de ani,între 476, anul căderii Romei și 1861, anul unificăriiItaliei, Italia nu a existat ca stat național, aceastăperioadă fiind marcată de o serie de invazii șistrămutări de populații. Cu alte cuvinte, istoriapenisulei italice este marcată de trei etape esențialeîn care populațiile cu rădăcini tracice s-au ameste-cat cu celelalte, diluându-și semnificativ contribuțiaetnică în acest spațiu.

Iata că, privind din această perspectivă, oriceaparentă contradicție dispare, deoarece putemînțelege de ce astăzi, deși o parte dintre italieni, înspecial cei din nord, se mai înrudesc genetic cupopulațiile care au locuit în spațiul carpatic acum2.500 – 5.000 de ani, populațiile României și aleItaliei, în ansamblul lor, se înrudesc genetic foartepuțin.

În concluzie, rezultatele studiilor de paleo -genetică sunt intărite de izvoarele istorice, iarmesajul final este cât se poate de limpede: nu noisuntem urmașii Romei, ci o parte dintre italieni sunturmași ai tracilor!

Cu toate că acest studiu de paleogenetică are oimportanță uriașă în stabilirea adevărului istoric, cutoate că concluziile lui sunt extrem de folositoareinteresului național, istituțiile statului român șiforurile academice și universitare românești care aucăderea să îl cerceteze, îl ignoră cu o impardonabilăindiferență!

Fiind curios să aflu dacă autorii studiului au fostcontactați de reprezentanții statului român sau devreo instituție academică ori universitară care să îșiarate, în mod oficial, interesul pentru acesta, i-amîntrebat atât pe doamna Dr. Georgeta Cardoș, cât șipe domnul Prof. Alexander Rodewald, despre o ast-fel de posibilitate. Răspunsul a fost NU! A existat o

Nu suntem urmașii Romei!


singură situație în care cineva de la AcademiaRomână a dat un telefon vorbind despre o posibilăexpunere pe această temă, dar apelantul nu a maidat niciun semn de viață după aceea… În rest,tăcere maximă. Și atunci apare fireasca întrebare:cui slujesc reprezentanții Statului Român dinpolitică, cercetare sau învățământ?!…

Sunt trei concluzii mari născute din acest studiude paleogenetică, concluzii care vin în sprijinulpăstrării integrității teritoriale a României, în folosulrestabilirii adevărului istoric și a recuperăriidemnității poporului român:

1. Conform rezultatelor studiului depaleogenetică, poporul român se dovedește a ficontinuatorul populațiilor de acum 2.500 – 5.000 deani și locuitorul de drept al acestor meleaguri, unlucru extrem de important, astăzi, când pretențiilerevizioniste maghiare încep din nou să se amplifice.

2. Faptul că această cercetare confirmă dovezileistorice care ne spun că romanizarea Daciei nu a

fost posibilă și nu s-a produs, că suntem un popormai vechi, continuator al „nemuritorilor” daci, esteun motiv de mai mare mândrie națională decâtacela de a fi rezultanta unei etnogeneze formate caurmare a unei presupuse împreunări a femeilordace cu un amestec multietnic de coloniști și soldațiai Imperiului Roman.

3. Nu în ultimul rând, confirmarea surseloristorice care spun că romanii aveau la rândul lorrădăcini tracice, nu face decât să ne mărească șimai mult respectul față de adevăratele nostrerădăcini, cele traco-geto-dacice, să ne redea și maimult demnitatea națională furată! v

http://www.rbnpress.info

De evidențiat:A existat o „bulă ”(ordin papal) care se adresa

armatelor austro-ungare prin care se ordona catot ce ține de civilizația dacilor să fie transportatla Vatican, dacă putea fi transportat, fie distrus,dacă nu putea fi transportat.

Vaticanul a recunoscut că peste zece mii deobiecte din Dacia au ajuns la Roma, dar că s-aupierdut în negura timpului. Se explică astfelpuținele dovezi care se mai găsesc astăzi înRomânia.

Rusia, la fel, deține dovezi extraordinare înarhivele KGB. Din 1934 până la mijlocul anilor 50echipe de istorici și arheologi ruși coordonați deKGB, având sprijinul armatei sovietice auefectuat cercetări complexe în Crimeea, Ucrainași Republica Moldova. Rezultatele cercetărilor lornu s-au piedut.


Românii din Timoc

S-au împlinit 135 de ani dela marea Răscoală timo -ceană, această luptă a fost

cea mai sinceră dorință de liber-tate exprimată printr-o jertfăistorică a oamenilor de pe acestemeleaguri.

Răscoala a reprezentat voințaunui neam creștin, binecuvântatprin tradiții și obiceiuri sacre,punând în evidență elementulautentic vlah, românesc. Aceastăflacără aprinsă în Timoc repre -zintă, poate, primul pas către lib-ertatea românilor obținută în anul1877.

În perioada 20.30 iunie 1876,a izbucnit, între orașul Vidin șirâul Timoc, pe pământul actual alBulgariei, așa-zisa Răscoală timo -ceană. Au participat cinci națio -nalități: români, bulgari, sârbi,ruși și muntenegreni. Luptele s-au dus în satele: Gânzova(Gâmzovo), Novesăl (Nove Selo),Alvadgii (Maior Uzunovo) șiFlorentin din Timocul bulgăresc.

La răscoală s-au adunat țăranidin optsprezece sate: Racovița,

Rachitnița, Cosova, Dgon Ferat,Bregova, Novosăl, Gânzova, Vârf,Bălei, Florentin, Deleina, Ciungu -rași, Alvadgii, Ciorcălina, Negova -novți, Isăn, Tianovți și Smârdan.Dintre aceste sate, paisprezecesunt locuite de români și patru debulgari. Răscoala s-a declanșat la28 iunie când armata (3 500 desoldați) din Negotin (Serbia) atrecut râul Timoc. Armatei sâr -bești i s-au alăturat și unii patrioțibulgari, care au venit în Serbiaprin România. La 29 iunie 1876,armata sârbească s-a retras de pecâmpul de luptã. Pe 30 iunie,răsculații au fost înconjurați debrigada lui Osman Pașa, precumși de corpul de oaste al garni-zoanelor din Vidin și din Rusciuc(format din 10 000 de soldați tur -ci, cerchezi și tătari).

Pregătirea a început cu aju-torul Comitetului Revoluționar dinVidin condus de Episcopul Parte -nie Velichi. Încă din iarnă, apos-tolul Stoian Zahariev din regiuneaVrața l-a trimis la Vidin pe ad -junctul său, Gheorghe Apostolov

pentru a pregăti zona dintre Vi -din, Kula și Belogradgic pentrurăscoală. Cu ajutorul acestuia, înperioada martie – aprilie au fostadunate din Vidin și trimise laBucurești, 400 de lire aur. Răs coa -la nu a izbucnit imediat datorităfaptului că, în așteptarea războ -iului cu Serbia, în zona Vidinului afost concentrată armata luiOsman-Pașa.

În Bregova și Novo Selo, un rolimportant în pregătirea răscoaleil-au avut camarazii lui Vasile Can -cea-Levschi, dascălul Ion Ciolaca,Dumitru Vasco, Țani Topciata,Marin Petrov, Gheorghe Țancov,Atanasie Velizarov și Petru MirceaLogofătov.

La 20 iunie 1876 Serbia aînceput războiul împotriva Turciei,iar armata acesteia din urmă afost grupată la graniță în dreptulorașului Zaicear. Încă din prima ziOsman-pașa a cucerit satul Izvo -rul Mare (Velichi Izvor), locuit debulgari emigrați din zona Teteven.

În noaptea de 25-26 iunie, ungrup de rebeli sub comanda lui L.

135 de ani

de la

marea

Răscoală

timoceană


Ostoici au forțat granița de perâul Timoc. Lor li se alăturălocuitorii din satele de pe ValeaTimocului: Deleina, Coilova, Zlo -cutea, Cernomașița și din acestmotiv i se mai spune și RăscoalaTimoceană. Conduși de preotulStancu din Bregova, serbii s-augrupat pe dealul Halvagii. În ziuade 27 iunie, însoțită de LiubenKaravelov, o ceată formată din240 de persoane sub conducerealui Todor Todorov Velcov și acomandatului rus AleksandărZaudrik Filipovici a trecut Timocullângă Bregova și și-au stabilittabăra la Craina, între sateleBregova și Gâmzova. Aici au prim-it ordin de la L. Ostoici să seîndrepte spre Novo Selo și să-lcucerească.

A doua zi 28 iunie, ceataajunge la Novo Selo, unde TodorVelkov proclamă începutul răs -coalei. Din satele româneștiBregova, Balei, Vârf și altele, s-auadunat 220 răsculați conduși deMihail Nechiforov Popov ce avearecomandarea lui Todor Velcov. Înaceeași zi, cele doua cete aurespins armata otomană ce veneadinspre Dunăre. Ceata românilorrăsculați, ce primise sprijinuldorobanților lui Costa Luca, atacăarmata turcă repliată în satulFlorentin, pe care o înfrâng șicuceresc satul, având și ajutorulunui grup de călăreți români flo-rentineni.

Atacul rapid al cetelor româ -nilor și bulgarilor răsculați împre -ună cu unitățile serbe, l-au deter-minat pe Fazâl-pașa, ce sosise dela Rusciuc la Vidin, să ia măsuri.Astfel, el a trimis imediat o partea soldaților turci împotriva arma -tei serbe și a cetei lui Ivan Petcov– Vârtopcianina, ce se aflau laHalvagii.

Cere apoi ajutor lui Osman-pașa, aflat la Zaicear, iar acestape 29 iunie își trimite în treagadivizie împotriva răscu laților. Înaceeași zi, are loc o no uă luptă cuturcii lângă Gâmzova, la careparticipă și Stan cu AnghelMarinov, născut în acest sat, cuceata lui formată din români dinzona Negotinului.

Cetele lui Todor Todorov Velcovși Mihail Nechiforov Popov au fosttrimise să apere flancul stâng laNovo Selo.

În ziua de 30 iunie 1876,armata lui Fazâl-pașa, cu un efec-tiv de 10.000 de soldați atacăforțele serbe și ceata lui IvanPetcov – Vârtopcianina care suntnevoite să se retragă de pe dealulHalvagii spre Bregova, fără a maiputea să-i anunțe pe TodorTodorov Velcov, Stancu AnghelMa rinov, Costa Luca și MihailNechiforov Popov, care se aflaucu cetele lor lângă Novo Selo.

În ultimul atac al turcilor,desfășurat la Trinbreg și Țarina,au fost uciși 800 de răsculați, iar20 de prizonieri au fost spânzurațiîn piața satului Novo Selo.

Ca urmare a răscoalei, 18 satedin jurul Vidinului, din care 15românești, au fost arse de cătreturci, iar 1000 de răsculați au fostuciși, decapitați, capetele lor fiindînfipte în pari în orașul Vidin.

După răscoală, satele partici-pante au fost jefuite și arse.Populația a fugit în România și înSerbia. Peste 15 000 de emigranțicare, după amnistia de iarnă, s-auîntors în locurile lor natale, undeși-au construit bordeie de pă -mânt. După înăbușirea răscoaleiînvățătorul Ion Ciolac este spân -zurat în târgul Diiului îm preună cualți români timoceni din Bor șiZlot. România a trimis o am -bulanță, treisprezece medici șitrei farmaciști la Cladova, undepersonalul român a îngrijit mii de

răniți. În același an, Kogălniceanuscria către agenții consularieuropeni că sunt mai mult de 200000 de români care locuiesc pemalul drept al Dunării și că ar -mata română freamătă doritoaresă ia parte la luptă. La 23 de ziledupă înăbușirea răscoalei, orașulVidin este vizitat de doi francezi:Rigondon și Kauffman, jurnalist,respectiv pictor, la revista L.Illu -stration din Paris. Aceștia au pub-licat în revistă ceea ce au văzut laVidin- o Golgotă, adică spân -zurări, decapitări, prizonieri tor -turați și capete tăiate, care se ros-togoleau pe străzi.

Orașul seamănă cu o cloacă,constatau cei doi jurnaliști înL.Illustration. Mai târziu acesteinformații ajung și în Bulgaria, laVidin, datorită lui Vasil Vasilev,corespondent la agenția bulgarădin Paris care a scris o cronică înacest sens, prezentând-o cole -gilor francezi despre această răs -coală specialistul bulgar GhenadiVâlcev a publicat două cărți:Răscoala de la Vidin și Răscoalade la Vidin din 1876 -Biografii.

Dacă pe moment revolta a fostînăbușită, germenele românismu-lui n-a pierit, ci a proliferat maiviguros. Nume ca Milan AnghelovCosoveanu, poet sau CristeaSandu Timoc om de cultură careși-au dedicat întreaga activitatepromovării valorilor românești, nedemonstrează permanent că jert-fa românilor din Timoc, acum 132de ani, nu a fost de prisos.

Sursa: Astra Română

Români din Iabucovăţ

(Serbia) în costume

populare


Istorie

LOCALITĂȚIROMÂNEȘTI UITATE

DIN FOSTAIUGOSLAVIE

Românii din

Peninsula Istria

(Croația)

La mijlocul secolului trecut cotidianul bel-gradean central „Borba” din fosta Iugoslavie,în aprilie 1958, a publicat un articol vast

referitor la satele românești din Istria, făcându-sereferință la originea, locul de baștină, numărul,precum și denumirile cu care sunt cunoscuți depopulația majoritară, dar și apartenenților altorpopoare care convețuiesc în această penisulă.

Este bine cunoscut, că în Istria trăiesc croați,sloveni, italieni, iar în satul Peroj de lângă Pola,chiar și muntenegreni, dar mai puțin cunoscut estecă aici într-un număr însemnat de sate avem opopulație care are origine românească. La poalelecelui mai înalt munte din Istria, Učika, la cursulsuperior al râului Rașa, în 10 localități trăiescromâni, veniți din partea de jos a Dunării. Populațiaromânească mai numeroasă se găsea în așezările:Posert, Gradinje, Letaj, Nova Vas și Jasenovica, apoiîn satul Zejane și platoul Cicarije din cercul Rijeka.În perioada anilor 1958 – 1960, numărul românilorrămași a fost de două mii.

În trecut au fost cu mult mai mulți, în localitățilede pe platoul Cicarije și pe teritoriul cercului Labin.Pe parcursul secolelor, ei s-au asimilat cu populațiaslavă majoritară. Astfel, urme despre existența șiconviețuirea lor au rămas doar în câteva numefamiliare de origine românească, cum sunt: Lițul,Cerniul, Faraguna și altele.

Locuitorii Istriei le spuneau românilor din parteasuperioară a râului Rase: români, ciceroni, ciceliani,ciribirți, cici și valahi. Limba românilor istrieni care ovorbesc în familie este asemănătoare cu limba

românilor din Macedonia, respectiv România, cu oinfluență a limbii mediului de origine slavă. Româniidin Istria au păstrat de la poporul român un dialectspecific cu unele însușiri fizice, iar religia au primit-o de la slavi cu care au convețuit peste cinci secole.Totuși, ceea ce îi preocupa pe mulți oameni deștiință, savanți, istorici, o problemă fundamentală, aprezentat-o venirea lor în acest spațiu geografic. Înaceastă ordine de idei, istoricii italieni de la sfârșitulsecolului trecut susțin teza, potrivit căreia ei nu auvenit din teritoriul românesc, ci sunt rămășițelecoloniei latine din Učika, încă din timpurile romane.Un renumit slavist, profesor universitar vienez, F.Micloșici, decedat în anul 1896, susținea că româniiistrieni au aceiași limbă ca și românii din Macedoniași Dacia (România) și concluzia este că au venit dinaceste părți. Afirmația este susținută și sprijinită șide scriitorul român Titu Maiorescu, care lajumătatea secolului al XIX-lea a colindat localitățiledin Istria, cercetând limba românilor istrieni (aromâ-na). Tot în Istria se găsesc rămășițele vechiuluiimperiu roman, în așezările Bodnjanu, Balama șiRovin, însă dialectul lor se deosebește constant degraiul locuitorilor români din partea superioară arâului Rașa.

După cercetătorii germani, românii au apărut înIstria încă în secolul al XV-lea, migrând spre apus,împinși de turci, trecând prin Serbia, Bosna, Lika șiCroația, așezându-se la poalele muntelui Ucika.

Un lucru este cert. Elementul românesc înpenisula Croată-Istria este o realitate care în pofidatuturor deficultăților și oportunităților a persistat întimp și spațiu. v

Cristian Cacovan


Protocolul de parteneriat privilegiat a fostîncheiat recent între președintele AsociațieiRomânii Independenți din Serbia (RIS), cu

sediul la Vârșeț, în Voivodina – Dorinel Stan șipreședintele Asociației Studenților Timoceni dinRomânia (ASTR), cu sediul în Craiova – AlexandarNajdanovici și reprezintă, așa cum spun semnatarii,consfințirea unui moment istoric al unirii românilorla Nord și la Sud de Dunăre, bătrânul fluviu desprecare s-a spus mereu că nu i-a despărțit pe româniide pe ambele maluri, ci mai degrabă i-a unit.

„Luând ca bază interesele comune ale asociațiilornoastre, eforturile constante pe altarul păstrăriiidentității și spiritualității românilor din Serbia,Protocolul de parteneriat reprezintă dezideratelestrategice comune și este înțelegere pe termen me -diu, pe termen lung, asigurându-se caracter durabilcolaborării, respectiv sprijin pentru câș tigareaalegerilor din cadrul Consiliului Național al Mino -rității Naționale Române din Serbia (CNMNRS) șireprezentarea adecvată a românilor din Sud-EstulSerbiei în instituție", se arată în protocol. De ce pro-tocol privilegiat? Pen tru simplul mo tiv că este

momentul ca româ -nii din Serbia să seunea scă, atât ceidin Voivodina șiTimoc, cât și cei dințara mamă Româ -nia. Pro tocolul areși un rol pregătitorîn ve derea alege -rilor pen tru consi -liile na țio nale alemi no ri tăților națio -nale din Serbia, deanul ace sta, alegerila care românii dinTimoc doresc săcandideze pe listecomune cu cei din

Banatul Sârbesc, pentru același consiliu românesc,CNMNRS.

„Este momentul în care românii din Serbia, ori-

ROMÂNII INDEPENDENȚI DINSERBIA și ASOCIAȚIA

STUDENȚILOR TIMOCENI dinCraiova au încheiat recent un

protocol de colaborare, pe care l-aunumit sugestiv PROTOCOL DE

PARTENERIAT PRIVILEGIATunde s-ar afla ei, să își dea mâinile pentru unirea loristorică, o unire ce ne va fi de folos, așa cum sespune și în acest protocol, pe termen mediu și lung;Pe termen mediu, unirea va ajuta la câștigareaalegerilor pentru CNMNRS, pe liste comune, iar petermen lung, colaborarea va asigura unitateanoastră de nezdruncinat!", a precizat președinteleRIS – Dorinel Stan.

„Am spus mereu că este nevoie să dăm semnalulunei uniri, pentru a demonstra că suntem cu toțiiromâni și că avem aceleași interese de apărare aidentității și valorilor culturale ale neamului nostru",a declarat, la rândul său, președintele ASTR -Alexandar Najdanovici. v

Destin românesc

Reprezentanţii ASTR, Alexandar

Najdanovici în mijloc

Asociaţia Studenţilor Timoceni dinRomânia (ASTR) este înfiinţată pe 20 mai 2011cu 7 membri fondatori. Asociaţia este persoanăjuridică, iar iniţiativa fondării unei asociaţii care săcuprindă pe toţi studenţii din Serbia care fac studiiîn România, provine de la Duşan Prvulovici,preşedintele Comitetului pentru DrepturileOmului, care organizează prima Adunare astudenţilor în 2010.

În acest context, datorită angajamentului încadrul comunităţii româneşti din Timoc, în funcţiade preşedinte a fost ales Alexandar Naidanovici.

În cei trei ani de existenţă, ASTR a desfăşurato activitate demnă de invidiat, având peste 160de activităţi în România, Serbia, Belgia şi Franţa.Unul din obiectivele fundamentale ale asociaţieieste crearea cadrelor care se angajează însoluţionarea problematicii româneşti din Serbia(Timoc), dar în cadrul legislativ al statului în caretrăim.

Iniţiativa de a se extinde asociaţia în alte oraşedin România unde studiază românii din Serbia afost una reuşită, astfel pe 20 mai a.c. s-a înfiinţatfiliala ASTR la Timişoara, în frunte cu Miloş Zurze -vici. Filiala este independentă de centrala de laCraiova. Astfel, în delurare este proiectul “Comu -nicarea este esenţa ştiinţei”, finanţat de DPRRP.

În viitor se planifică înfiinţarea unei filiale laBucureşti, respectiv promovarea şi sprijinirearomânilor din Serbia.

ROMÂNII LA NORD ŞI SUD DE DUNĂRE SE UNESC


„Se spune că anii trec, timpul zboară, iar fapteleoamenilor rămân imortaliazate în inimile contempo-ranilor lor şi păstrate pentru generaţiile care vin înanalele istoriei şi spiritualităţii unei colectivităţiumane şi ale unei perioade de timp, precum un actde eforturi creatoare şi civilizatorii împotriva uitării”(Stratulat 2011: 8). Aşa este începutul unui articoldedicat aniversării jubileului de patruzeci de ani deexistenţă a Cenaclului „Tinerele Condeie” de pelânga Liceul „Borislav Petrov Braca” din Vârşeţ, arti-col care a informat, nu se ştie a câta oară, româniidin Banatul sârbesc despre realizările acestei „oazede liricitate“ (Agache, 2005: 403), lăcaş de tineretalente, care timp de patru decenii, condus de dis-tinsul profesor, Ion Berlovan, a devenit cunoscut nunumai în Serbia ci şi peste hotare.

Venit la Vârşeţ din satul Seleuş, sat din careprovin mulţi oameni de ştiinţă şi de cultură care s-au dedicat cu tot sufletul limbii româneşti, profe-sorul Ion Berlovan ani în şir, a făcut ca zilele pe -trecute în băncile liceului să devină pentru elevii săi,cele mai frumoase zile din viaţă. Din aceste bănci,au răsărit cei mai mari intelectuali din Voivodina,care cu mândrie spun ca au fost elevii profesoruluiIon Berlovan. Timp de patru decenii, numele de IonBerlovan s-a auzit peste hotare descoperind înlegătură cu el un Cenaclu de tineri poeţi şi iubitoride literatura română. Cercetătorii literaturii române

din Voivodina consideră Cenaclul Literar „TinereleCondeie”, în cărţi de istorie literară şi critică literară,baza noii literaturi din Voivodina, cenaclu în care s-au format poeţii generaţiei nouăzeciste de aici.

„Un cenaclu – cât o viaţă de om! Un cenaclu –cât o întreagă carieră a unui didactic dedicată şidăruită elevilor săi. Cine n-a stat măcar o zi lacatedră, nu poate înţelege ce-l face pe un profesorsă-şi dedice întreaga energie şi putere de muncăelevilor săi. Ce-l face pe un profesor, mai ales delimbă maternă şi de literatură, ca zi de zi,săptămână de săptămână, an de an, să o ia mereude la început, cu fiecare generaţie, angajându-şiîntreaga sa fiinţă, toate cunoştinţele sale, ca să-şiconducă elevii prin labirintul educaţiei, formării şişlefuirii lor între adolescenţă şi majorat. Este oenergie în astfel de oameni care izvorăşte dinadâncul fiinţei lor şi a neamului lor, care lumineazăşi călăuzeşte drumurile unor generaţii de elevi”(Lăzăreanu 2011: 1)

Născut la 12 martie 1948, termină şcoalagenerală din Seleuş, apoi Liceul ,,Borislav PetrovBraca” din Vârşeţ. După absolvirea Facultăţii deFilologie din Belgrad, Catedra de Limba şi LiteraturaRomână, devine profesor la Catedra de Limba şiLiteratura Română în cadrul liceului ,,Borislav PetrovBraca“ din Vârşeţ unde rămâne timp de 40 de ani,începând cu data de 15 septembrie 1971 (1971-2011). Membrii cercului literar şcolar au hotărât,începând cu acest an, să-l transforme într-un cena -clu, hotărâre „considerată benefică şi ambiţioasă”(Popa 1997: 324) pentru cultivarea limbii românecât şi pentru depistarea unor talente literare şiîndrumarea acestora. Cenaclul, devine în 1974,

Profesorul IonBerlovan şi Cenaclul

Literar „TinereleCondeie”

„Cât credeţi că poate răbda oinimă de om?!”

(prof. Ion Berlovan)

Scrie:Dr. Virginia Popović*

Universitatea din Novi SadFacultatea de Filosofie, Departamentul de Limba şi Literatura Română

Personalităţi marcante

* Lucrarea este realizată în cadrul proiectului Jezici i kulture u vremenu i prostoru, nr. proiect 178002, finanţat de Ministerul de Învăţământ şi Ştiinţă, Serbia.


„Tinerele Condeie”, semn că tinerii cenaclişti „în -cearcă să depăşească stadiul de numai receptare aliteraturii, încurajându-se munca de creaţie, cudeosebire cea a poeziei” (ibidem).

Aici, prin vocaţie şi didactică eficienţă a pregătitgeneraţii de cetăţeni oneşti şi iubitori de adevăr,care apreciază munca şi rosturile ei ca valorisupreme ale existenţei, cenaclul „Tinerele Condeie”de la Vârşeţ, condus de profesorul Ion Berlovan, „seredefineşte [...] ca veritabilă «fabrică», «pepinierăde poeţi»” (Agache 2010: 343). Ion Berlovan acăutat să facă din elevi oameni mai buni, maiînţelegători, mai deschişi la suferinţele celor din jur,umplându-le sufletul de iubire şi bucurii. Devineinspector şcolar pentru Limba şi Literatura Română(1988-1990), concomitent şi profesor la liceu.

A par ticipat activ la numeroase cursuri deperfecţionare profesională pe teritoriul sârbesc şiromânesc decenii la rând, întotdeauna fiind lacurent cu noile metode de predare a materiei delimbă şi literatură. Prin muncă asiduă, dragoste,voinţă, precum şi prin ideile sale novatoare despreşcoală, a contribuit la ridicarea prestigiului das -călului şi al şcolii româneşti voivodinene. Pentru caelevii săi să aibe un adecvat material didactic, adevenit scriitor de manuale necesare pentru o maibună derulare a splendidelor ore de literatură:Manual de Literatură , pentru clasa I de Liceu (încomun cu un colectiv de autori ); Manual deLiteratură, pentru clasa a II-a de Liceu (în comunun colectiv de autori); Manual de LiteraturăRomână, pentru clasa a III-a de Liceu (Singur );Manual de Literatură, pentru clasa a IV-a de Liceu(în comun cu un colectiv de autori); Arta traduceri(volum tradus din limba sârbă împreună cu prof.Teodor Todor).

Profesorul Ion Berlovan, dezvoltând elevilor gus-tul pentru frumos şi iniţiându-i în tainele creaţiei,participă, la început, la numeroase manifestări cul-tural-artistice sub formă de recitaluri, şezători liter-are, concursuri de recitatori şi de creaţii originale.Sacralitatea locurilor natale şi floarea tinereţii salecreează o personalitate de rezonanţă a ordiniidivine, împletită cu cea a tradiţiei şi obiceiurilornaţionale, devenind redactor al emisiunii de muzicăpopulară autentică „La izvorul dorului”, al Postuluide Radio „VAP”, mai mulţi ani la rând. Îndrăgindcântecul şi dansul românesc, după trei decenii, ahotărât ca jocul poeziei şi jocul cuvintelor să devinăun joc al minţii, al spiritului, aceste manifestăritransformându-le în Ansamblul Folcloric „TinereleCondeie”, care de-a lungul anilor, şi-a promovat cubrio realizările, atinse cu dăruire şi stăruinţă,regăsindu-şi locul potrivit talentului şi străduinţălor.În calitate de coordonator artistic, AnsambluluiFolcloric „Tinerele Condeie” din Vârşeţ (2000-2011),„de-a lungul anilor şi-au promovat realizările, obiec-tive atinse cu dăruire şi stăruinţă în conjuncturaculturală a Banatului Sârbesc”1. Un ansamblu

numeros (100 de membri) şi valoros, modelemblematic şi demn de urmat de toate Societăţiilecultural-artistice din Banatul Sârbesc.

Profesorul Ion Berlovan, trăieşte printre noi prinfaptele sale, descoperind în dânsul o personalitatebine conturată în istoria învăţământului dinVoivodina, iar numele său va dăinui peste vremuri.Stăpân pe profesia sa, cu un talent viguros, care nuse sfieşte să afirme că dreptatea este de parteacelui care munceşte, citeşte, pregăteşte fiecarelecţie, faţă de care nu îşi ascunde cuvintele deiubire, respect şi preţuire. Tot ce a făcut în ceipatruzeci de ani, este o lecţie de viaţă şi de istoriepentru tinerele generaţii de dascăli. Să enumerămcâteva din prestigioasele sale activităţi. Din anul1985 până în 1995 este cordonator artistic al Trupeide teatru din cadrul Liceului, membru activ în con-ducerea societăţii cultural-artistice „Luceafărul” dinVârşeţ (1971-2000), o perioadă a fost preşedinte alacestei Societăţi; redactor literar, timp de 15 ani, alrubricii „Alfabet literar” în cadrul revistei „Tribunatinereţii” (rubrică de promovare a tinerilor poeţi);membru activ (câteva decenii) în Comisia deÎnvăţământ a Provinciei Voivodina (pentru redac -tarea Planurilor şi Programelor şcolare); membru înRedacţia Casei de Presă „Libertatea” din Panciova(în câteva sesiuni); de trei ori membru al Juriului încadrul emulaţiei „Zilele de Teatru al Românilor dinVoivodina”; de mai multe ori membru în diverseComisii artistice la nivel de oraş, republică şiinternaţional; coordonatorul artistic a mai multorzeci de Concursuri literare, şezători literare, specta-cole de teatru şi spectacole folclorice; coordonatorliterar al echipelor de elevi participanţi la Olim -piadele Internaţionale de limba şi literature românăîn diverse localităţi pe teritoriul românesc în perioa-da anilor 1994-2011 (Bistriţa, Oradea, Botoşani,Iaşi, Călăraşi, Târgovişte, Braşov, Bucureşti,Constanţa etc.). La olimpiadele internaţionale eleviiliceului s-au bucurat de o atenţie deosebită şi depremii de excepţie.

Creaţia elevilor timp de patru decenii a fostadunată, selectată şi apoi publicată sub patronajul


profesorului Ion Berlovan în mai multe antologii:Culori şi curcubee (Antologie de poezii a elevilor deliceu, 1984 ); La izvorul dorului (Antologie de crea -ţii populare, culese de elevii liceului, 1996); Alfabetchromatic (Antologie de poezie a elevilor de liceu,1996); Imagini în violet - (Antologie de poezie aelevilor de liceu, 1996); De profundis (Antologie depoezie a elevilor de Liceu din Vârşeţ, Timişoara şiReşiţa, 2008); Culorile vârstei – 2008; Inscripţie,Lugoj 2009 (volum alcătuit din creaţia poetică aelevilor participanţi la Festivalul de Poezie „LucianBlaga” din Lugoj); În marea trecere – Lugoj 2010(volum alcătuit din creaţia poetică a elevilorparticipanţi la Festivalul de Poezie „Lucian Blaga”din Lugoj); Amalgam – 2008 (Revista Liceului teo-retic „Traian Lalescu“ din Reşiţa, revista cuprinzândcreaţii ale elevilor din liceul din Vârşeţ.

Poezia, spectacolul artistic, teatrul, au fost anide-a rândul distinse şi premiate în ţară şistrăinătate, profesorul Ion Berlovan bucurându-sede succesul elevilor săi, fiind mândru de ei, la felfiind mândru de părinţii elevilor care în urmă cu maimult de un deceniu şi ei erau elevii domnului profe-sor Berlovan. Toţi laolaltă au adus un număr însem-nat de premii care sunt cu mare dragoste, cu mareatenţie păstrate şi aranjate în încăperile liceului dinVârşeţ, în cabinetul de limbă şi literatura română:Premiul UNESCO pe ţară pentru poezie, Belgrad1977; Marele premiu „Steaua de mare” - Calatis2005; Spectacol artistic excepţional la Casa Sin -dicatelor din Belgrad; Spectacol artistic (timp dedouă ore în direct) la Tele Europa Nova din Ti -mişoara, 2008; înregistrarea a două CD-uri cumuzică populară realizate in studioul al Postului deRadio din Novi Sad, în compania Orchestrei demuzică populară a radioteleviziuni Voivodinei(2006/2007); Premiul II, la nivel de ţară, pentruspectacolul de teatru ,,Spiritus, anima, corpus“(1991); Premiul II, la nivel de ţară, pentru specta-colul de teatru „Două cereri în căsătorie” deA.P.Cehov; Premiul II, „Zilele de teatru ale româ -nilor din Voivodina“ pentru spectacolul „Vedere desus” (1987); Premil I, pentru spectacolul „Jacquesau supunerea”, prezentat la ,,Zilele de teatru aleromânilor din Voivodina” (1988); Premiul III, înconcurenţa teatrelor semi-profesioniste, pentruspectacolul „Deşteptarea primăverii” (1990); Tineriipoeţi ai Cenaclului literar „Tinerele Condeie”, timp

de patru decenii s-au bucurat de sute de premii deexcepţie iar talentaţii recitatori, poate cei mainumeroşi, şi cu cele mai multe prezentări în public,s-au bucurat în cele patru decenii lăsate în urmă, denumeroase aprecieri şi premii.

Pasiunile domnului profesor Ion Berlovan fiindarta şi descoperirea frumosului în artă, cu evlavietransmiţându-l semenilor săi de ieri, de azi şi demâine. El afirmă de multe ori elevilor că „cine-şi uităneamul, familia, limba şi tradiţiile populare estemereu un impostor şi un om fără de trecut şi viitor,cu şi fără mască” (I. Berlovan). De aceea, foştiielevi, moştenind iubirea faţă de „slova scrisă”, nuvor uita niciodată că ceea ce au învăţat în băncileliceului din Vârşeţ este un tezaur de informaţii şi ideişi toţi care au terminat aceasta şcoală trebuie săştie că dac l-ar cita pe poetul modern Ion Barbu,pentru ei liceul este un „loc luminos unde[...] seîntâlneşte cu poezia”. Fiecare elev care vine dinsânul nostru bănăţean şi care până la acea oră nus-a întâlnit cu adevarata poezie, în băncile liceuluidin Vârşeţ, sub patronajul domnului profesor IonBerlovan, va descoperi şi cele mai înalte şi cele mailuminoase mistere ale meseriei de a face poezie,folclor, o adevărată literatură.

Profesorul Ion Berlovan a devenit un aristocrat alvieţii culturale şi şcolare de aici, el fiind un uluitormodel de conducător, de o calitate excepţionalăpentru generaţiile de ieri şi de azi aflate în căutareaunui sens existenţial, mentorul învăţământuluibănăţean.

Bibliografie:

* Agache, Catinca (2005). Literatura română în ţărilevecine. 1945-2000. Iaşi: Editura Princeps Edit.

* Agache, Catinca (2010). Literatura română dinVoivodina. Panciova: Editura Libertatea.

* Lăzăreanu, Simeon (2011). La 40 de ani de existenţăa cenaclului literar „Tinerele Condeie” din Vârşeţ. Un cena-clu – cât o viaţă de om în „Libertatea”, nr. 20 (3580), AnLXIV, 21 mai 2011, p. 1.

* Popa, Ştefan, N. (1997). O istorie a literaturii românedin Voivodina. Panciova: Editura Libertatea.

* Stratulat, Mariana (2011). Clipe de înaltă trăiresufletească, în „Libertatea”, nr. 20 (3580), An LXIV, 21 mai2011, p. 8.

* http://banatulsarbesc.wordpress.com/2011/05/20/profesorul-ion-berlovan-din-varset-a-fost-premiat-pentru-intreaga-activitate-de-pastrare-si-promovare-a-limbii-romane/


Istorie şi spiritualitate ortodoxă

La micşorarea radicală a mănăstirilor în Banat,în primul rând au contribuit numeroaselerăzboaie austro-turce purtate cu ardoare pe

acest teritoriu. Însă, lovitura cea mai dureroasăexistenţei mănăstirilor a dat-o politica austriacă,ţaristă în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea,orientată pe reducerea şi reformarea tuturormănăstirilor pe întreg teritoriu juridicţional alMitropoliei de la Karlovac.1 Francis Griselini în scri -soarea sa, a VII-a adresată baronului PompeiusBrigido, arată că „ Unii valahi din Banat şi chiar dinaltă parte, au obiceiul a-şi aranja afacerile familiare,a-şi lua rămas bun de la copiii lor şi a-şi petrecerestul zilelor într-o mănăstire, ca orice călugăr”.2

Scopul acelei politici, desigur nu a fostmicşorarea numărului de mănăstiri şi cu aceastamicşorarea mulţimii excesive a acelora care deseorisub masca aparentă a credinţei în contul statului sehrănesc, şi prin aceasta uşurează păturei sociale decontribabili, cum evidenţiază contele Kolar, într-unact trimis împărătesei Maria Terezia, ci prinreducerea de mănăstiri să se ajungă mai uşor laaverea acestora, dar mai ales să uşureze problemauniuni. Tot la fel trebuie adăugată neglijenţa şinepăsarea poporului faţă de bunurile sociale, pen-

tru ca acest fenomen să fie în întregime înţeles.3Deja, la 1768 s-a dat dispoziţia ca numai acele

mănăstiri vor mai putea exista, care pot arăta unvenit anual de 4000 florinți.4 Pentru a putea pro-ceda în consecință, autoritățile austro-ungare cereun tablou al tuturor mănăstirilor.5 Trei ani mai târz-iu, la 1771 în preajma reducerii mănăstirilor înBanat s-a făcut iventarul lor, care ne oferă dateprețioase despre mănăstiri, bunurile mobile și imo-bile a acestora.6

Într-un exstras semnat la Vârșeț în 6 martie 1775de baronul V. Mathesu referitor la reglementarea șireducerea mănăstirilor ilirice conform hotărâriiRezoluției dd4, se precizează recunoașterea sinodu-lui conform recomandării desființării mănăstirilorSrediște, Kussits și Bahiaock,din dioceza Vârșeț sauCaransebeș. Mănăstirile Kuissts și Bahiaock vor fiunite cu mănăstirea Zlatiza, iar mănăstirea Sredișteși mănăstirea Săracă în locul propusei mănăstiriMesici, a cărei existență Maiestatea Sa a aprobat-oSinodului Episcopal ca urmare a respectării pro -punerii acestuia. La fel, Maiestatea Sa ordoană, caacele mănăstiri și filiale desființate să nu fie depose-date în nici un fel de averi deținute în mod legal, ciele vor fi predate spre păstrare și întreținere încomun cu mănăstirile unite.7 Autoritățile au motivatreducerea mănăstirilor ca un act de reformă care defapt a însemnat lichidarea lor.8 Referitor la des -ființarea mănăstirii Srediștea Mică găsim date și

Scrie:Dr. Dorinel Stan

DD ee ss ff ii ii nn ţţ aa rr ee aa mm ăă nn ăă ss tt ii rr ii ii SS rr ee dd ii şş tt ee (( II ))


informații în protocolul comisiei extraordinare legatede problemele mănăstirilor călugărești din 8 și 9noiembrie 1775 de la Timișoara. La aceste întreve -deri din partea administrației de stat a fost prezentConsilierul de curte și administrativ contele V. Sauer,consilierii: Ristel, Neumanu, secretarul administrativHeimerle, precum și comisia locală alcătuită din:baronul V. Wallisch cavaler al ordinului MariaTerezia, Iohann Holvari vicar al episcopiei, PavelNenadovici secretar al națiuni ilirice. Din procesulverbal reiese că Maiestatea Sa respectă în modmatern părerile comisiei delegate locale în prob-lemele treburilor mănăstirilor călugărești, porninddin 1774 de la Karlovac unde s-a propus ca toatemănăstirile să fie aduse spre o destinație adevărată.Ele să nu folosească doar pentru primireamembrilor și slujbe religioase ci și pentru folosulpoporului în mântuirea sufletelor. Astfel, să li seatribuie conform statutului religios o aprovizionarealimentară sigură în cazul unor catastrofe. Averilemănăstirilor în posesie la momentul desfințării treceîn obligația de a fi predate administrației statului.9

Mănăstirea Srediștea mică a fost desfințată lapropunerea Sinodului bisericesc sârb din 1774,10

printr-un decret din anul 1775 al reginei MariaTerezia, încuviintat de împăratul Iosif al II-lea.

Referitor la desființarea mănăstirii româneștiSrediște, mai exact luarea pământurilor ceaparțineau Sfântului Lăcaș, la Sremski Karlovci sepăstrează notițe, care se referă la vizitele comisieide stat și a Episcopului Caransebeșului șiVârșețului, Vichentie Popovici la Srediștea Mică. Pe18 apriliee 1775, domnul Sauer a venit, iar pe 19aprilie au plecat la Mănăstirea Srediște, unde ne-amuitat la biserică și la celelalte clădiri din jur. Aici,amintitul grof l-a întrebat pe Episcop, ce cerem capentru biserică și celelalte clădiri să fie plătit, arăspuns că pentru biserică bani nu trebuiesc, daracelui perniavor (sat) să-i rămână. Gratzul cu noilechili să țină pădurile mănăstirii pentru ardereacărămizilor, ce vor fi trecute la Mesici. Vechile chiliiși camerele de la marginea bisericii preotului să fiefolosite pentru școală, iar până, livezile de pruni șiviile nu se vor vinde să poată fi ale mănăstirei. Totașa, din pădurile mănăstireii pentru cele peste1 000 000 de cărămizi, lemne a se tăia, de exem-plu 150 kloflere, iar din noua clădire a chiliilor mate-rialul de piatră să-l vândă. Episcopul VichentiePopovici, s-a oferit să acorde ajutor și se va pre-ocupa ca livezile de pruni și viile să le vândă. Laaceasta mâinile le-am dat toți și ne-am întors laVârșeț.

Ziua următoare la mănăstirea Mesici am ieșit șiacolo planurile gruntului (mănăstirilor) Srediște șiMesici le-am analizat, ne-am uitat, căci la toți ne-apărut rău…Pe câmp mult am mers. Domnul grofSauer, l-a întrebat pe Episcop cum ar face ele șiunde este locul, gruntului Srediștei. La cele spuse arăspuns Episcopul: Cel mai aproape de pământul

mănăstirei poate să fie, pentru că cu alte locuri nueste amestecat.

Astfel, groful a propus ca cele mai bune locuri dinavere să fie mutate pentru că în alte locuri să se deade la Administrație, deoarece în conscripție acestelocuri nu sunt însemnate. Odată cu elaborarea plan-ului, mai ușor se va știi și cât din pomenitul loc sepoate lua, iar până când livezile de pruni și viilemănăstirei Srediște nu vor fi vândute, măcar atâteazile Mesiciului să-i fie date.

Kront Perghedo a spus că pe viitor să se vadă laSrediște, unde este Neșce și Marasta (nume delocuri).

Secretarul Administrației a menționat că satulIabuca din gruntul actual al mănăstirei Mesici, a luato bucată destul de mare, cum a spus manesnicul înfața tuturora, 50 de jugăre de pământ, pentru a firestituit mănăstirii acel pământ, iar locul unde seaflă nimeni din cameră nu poate știa. Conform plan-ului special elaborat cu privire la mănăstirilebănățene, trebuie văzut din care parte (loc)pământul să se dea.” 11

În baza documentului realizat la Vârşeţ, în 30octombrie 1775, prezentat comandantului de regi-ment, baronului von Wallich, ca comisar superiorîmputernicit în legătură cu mănăstirile călugăreşti


bănăţene ale districtului Vârşeţ, apoi consilierulcurţii contele von Sauer, s-a dat misiunea să i sepredea mănăstirii Mesici 880 jugăre… (?) dinpământul comunal. Din suprafaţa mănăstireiSredişte desfinţată din partea cealaltă a camerei aurămas 880 jugăre, 1160 stânjeni care s-au preluat.

Conform rezoluţiei superioare „graci Ritus nonuniti” după care a fost desfiinţată mănăstireaSrediştea Mică şi urmează să fie unită cu mă -năstirea Mesici, din partea comisiei deputate dereglementare a mănăstirilor călugăreşti împreunăcu preşedintele administrativ bănăţean K. K. contelevon Sauer s-a luat următoarea decizie: Biserica cutot inventarul trece în folosul comunităţii (înfiin -ţându-se o nouă parohie) şi s-a recunoscut pentru„Cameral Aarium” superior12 cât şi pentrumănăstirea Mesici acum mărită, că pământul folositde până acum de mănăstirea Srediştea Mică, careconstă conform planului special elaborat în terenarabil, păjişti, păşuni, păduri, livezi şi vii în 893jugări vor rămâne în posesia mănăstirei dinPârneaora până ce se va decide la nivel superiorasupra posesiei, cu excepţia livezilor şi a viilor, careacoperă 1211/40 jugări.

Conform preluării de către inginerul cameral V.Wittinghoffen în prezenţa episcopului, va fi predatla dispoziţia autorităţilor camerale împreună cu cele67 de gospodării ale pâ rnorenţilor şi se va efectuaretrocedarea pământului de aceeaşi suprafaţămănăstirei Mesici.

Livezile şi viile însă vor fi puse la dispoziţia epis-copului Diocesan spre împărţirea la partideprivate.Cei amintiţi1211/40 jugări de teren îm -preună cu localnicii „pârnorenţii”, vor fi preluaţi „proAnarie Camerali”.

Administratorul de district al direcţiei locale dinpartea camerei Szvieteczky V. Cserniczitz, inginerulcamerei V. Wittinghoffen au misiunea de a marcaterenurile celor două localităţi camerale vecine cuMesici, Iablanca şi Sălciţa, care posedă teren în sur-plus. Cele 88029/40 jugăre predate de mănăstirea

Sredişte lui „Caoli” încât acestea să fie în continuareterenul mănăstirii.

Cele două localităţi să nu fie deposedate deterenurile arabile semănate şi necesare, ci să se iaîn considerare faptul că la împărţirea individuală deprimăvară timpurie să fie suficient dotate, dupăcare se va efectua marcarea terenului de 88029/40jugări ce va fi predat din ordin superior mănăstiriiMesici.

Documentul este semnat de Isaia Dimitrievici(egumen la Srediştea Mică, iar din acest an stareţ lamănăstirea Mesici), Theodorus Goannovics, Vicariusde Messicz, Gedeon Nikitibek m. p. Nenadovici, sec-retar al naţiunii ilirice, Vicentiu Popovici, episcop deCaransebeş, Wallisch m. p. contabil administrativ.

Este de prisos să amintim că biserica din cadrulmănăstirii închinată Sf. arhangheli Mihail şi Gavriil,după desfinţarea mănăstirii, nu este demolată cumera de aşteptat, ci este lăsată nevoilor de liturghie,în grija noii parohii înfiinţate la Pârneaora.

- va urma -

Note:

1. Ozren M. Radoslavljević, Manastiri Kusić-prilog njegovoj istoriji, Banatski vesnik, Vršac sv 3, 1984, p. 62. Francisc Griselini, Istoria Banatului tradusă de Nicolae Balocan, București, 1926, p. 1783. Mita Kostić, Grof Kolar, Beograd 1932 p 1214. Gruics Rodoslav, Bogoslovenski Glasnik, a5, vol 9 p. 995. Dr. Victor Vlăduceanu, Mănăstiri Bănățene, Timișoara p. 146. Bogoslovlje, Beograd, sveska 1 , 1987, p.787. Arhiva mănăstirei Mesici, cutia IF, legătura pe 1775, documente8. J.W. Eybel, Sieben Kapitel von Klosterlenten, Wiena, 1781, p. 879. Arhiva mănăstirei Mesici, cutia IF, legătura pe 1775, documente10. Dr. Borovszky, Temes varnagye monografia, Budapest p. 5911. Arhiva Mitropoliei din Sremski Karlovci, MPB, nr 66/174, 212/177512. Arhiva mănăstirii Mesici, cutia IF, legătura pe 1775


Scrie:Dr. Dorinel Stan

În repertoriul fanfarelor româneşti dinVoivodina, în primele două decenii postbe-lice, cele mai des întâlnite melodii şi

prelucrări folclorice au fost: Marşul tanciştilor sovi-etici, Belgradul în noapte, potpuriul Garofiţa, HoraOrăviţei, 21 Mai, Pe dealurile Croaţiei, Marş olimpic,Marş de paradă, Marşul partizan, Tot pe drum, Horaregruţilor, Marşul brigadelor voi vodinene, Din Niş şiîmprejurime, Rapsodia Română, Mărăşeşti, Vultur,Nunta lui Figaro, Rapsodia sârbească, Sečanje naMokranjca (În amintirea lui Mokraniaţ), Dinşezătoare, Europa cântă, Cătălinca, Hei sloveni,Bagă, Doamne, luna-n nori, Rabotnički marš,Freamăte pribegi în zări şi altele.1

În unele localităţi printre care şi Sân-Mihai,pentru înfiinţarea fanfarei mijloacele financiare aufost primite şi de la Uniunea Culturală a Românilorprecum şi din fondul pentru Cultură a ComuneiAlibunar. Instrumentele au fost cumpărate laBelgrad, Zrenianin şi Uzdin. Tot Uniunea Culturalăl-a numit instructor al fanfarei din cadrul S.C. „TudorVladimirescu” pe învăţătorul Petru Lăpădat dinVlaicovăţ. După plecarea instructorului, formaţiuneamuzicală a mai activat câţiva ani (1964) când s-adesfiinţat şi nu a mai cântat decât ocazional la uneleînmormântări.2

În perioada deceniului şase al secolului trecut,fanfariştii doloveni din lipsă de partituri s-au adresat

fanfarei militare din Panciova şi primesc anumitepartituri sârbeşti. Plini de entuziasm, după primireapartiturilor exercitau şi câte cinci ore pe zi cu multăabnegaţie.3

Fanfara din Deliblata a fost încadrată în S.C.„Petru Albu” cu 25 de membri. Cel mai răsunătorsucces înregistrat a fost cucerirea primului loc lacompetiţiile fanfarelor din Požarevac (1953).4

Unele fanfare nu şi-au completat rândurile cumembrii noi (Vladimirovaţ, Sân- Mihai), retragereaunor membri vrâsnici, trecerea în nefiinţă afanfariştilor bătrâni, lipsa dirijorului pentru pre -gătirea noilor cadre au fost motivele principale careau dus la stingerea treptată a activităţii forma -ţiunilor muzicale.5

În satele româneşti exista o practică veche, caactivitatea culturală să se desfăşoare doar în timpullunilor de iarnă, iar în timpul sezonului lucrăriloragricole activitatea culturală a stagnat. Majoritateamembrilor Societăţii Culturale au fost agricultori şieste explicabil atitudinea activiştilor. Îndeosebi s-areflectat asupra fanfariştilor care erau puşi însituaţia întrucât nu fac repetiţii să-şi piardăambajura şi degetaţia. Recomandările instanţelorsuperioare referitor la perioada lucrărilor la câmp, s-a considerat că este suficient ca secţiile societăţilorculturale să se adune o dată săptămânal.6

În perioada anilor 1950–1960 s-au organizat curegularitate competiţii şi treceri în reviste de fanfarela diferite niveluri. Cele mai importante formaţiunimuzicale au fost cele din jurul Vârşeţului (Mesici,Coştei, Voivodinţ, Marcovăţ, Râtişor, Iablanca) şi

Foileton II - istorie culturală

FORMAȚIUNEA MUZICALĂ - FANFARA

Defilarea fanfarelor la Satu-Nou,

Festivalul “Trompeta Bănăţeană”

2014


Panciovei.7 Entuziasmul şi eforturile activiştilor cul-turali nu au fost mici, iar dorinţa şi dragostea de ase manifesta n-a fost înfrântă nici de timp, nici decondiţiile nefavorabile. La concursul secţiilor muzi-cale de la Straja, fanfariştii din Grebenaţ şi Oreşaţau venit pe jos şi s-au înapoiat noaptea târziu lacasele lor pentru ca a doua zi să continuie muncaînsămânţărilor de primăvară.8

Fanfarele româneşti şi-au dat contribuţia cândeste vorba de eliberarea Iugoslaviei. Exemplul pecare îl dăm este fanfara Turturica din Mesici, care înnoiembrie 1944 a fost în întregime mobilizată,încadrată în Brigada a IV-a voivodineană şi trimisăpe frontul din Srem, în Bosnia, Slavonia, Croaţia şipână în Slovenia.9

Fanfara mesiciană a însoţit armata Roşie şi parti-zanii lui Tito până la Triest (Italia) şi Crusca(Slovenia). Se poate spune că Iugoslavia a fosteliberată în sunetele fanfarei Turturica din pitoreas-ca localitate Mesici, ai cărei instrumentişti nu auştiut să cânte decât marşuri şi cântece patrioticeromâneşti (Deşteaptă-te române, Treceţi batalioaneromâne Carpaţii şi altele).10

Tot la fel şi fanfara militară din cadrul Diviziei aV-a crainiană, care era în majoritate formată dinromâni (Mesici, Voivodinţ, Râtişor, Satu Nou,Glogoni şi Iabuca) la început cânta doar marşuri şicântece româneşti, iar mai târziu au învăţat cânteceşi melodii patriotice partizane.11 Din Iablanca doimembri ai fanfarei au fost încadraţi în fanfaramilitară a Diviziei 45, iar după eliberare au rămas încomponenţa fanfarei militare până la pensie.12

Pe de altă parte, fanfara Privighetoarea codrean-ului din Srediştea Mică (Pârneaura), înfiinţată înanul 1927, la sfârşitul anului 1944, i-au fost confis-cate toate instrumentele muzicale de reprezentanţiiregimului care urma să se instaleze la putere.Instrumentele muzicale au fost luate şi distribuitefanfarelor care au participat pe front. Astfel din anul

1945 fanfara a rămas fără instrumente, şi-a între-rupt activitatea până în 1971. Vechile instrumentemuzicale s-au pierdut în perioada când majoritateamembrilor au fost refugiaţi în România. Instru -mentele nu sau mai înapoiat, au rămas pradă derăzboi.13

Un caz asemănător s-a produs şi cu instru-mentele fanfarei din Iablanca, care în anul 1944 aufost luate şi predate fanfarei militare a Primei diviziicrainene, iar după război problema principală oreprezenta instrumentele. În aceste condiţii,problema s-a depăşit relativ repede, prinachiziţionarea noilor instrumente.14 După eliberareîn rândul fanfarelor se înscriu mulţi tineri, iar elesunt încadrate în societăţile culturale şi repertoriulsă lărgeşte cu noi piese muzicale.15

În perioada anilor 1945–1962, formaţiunile mu -zicale – fanfarele participau la toate evenimenteleorganizate cu prilejul „noilor sărbători de stat”, laemulaţiile cercuale, festivaluri, sărbătorile populare,„Jocul” de duminică etc.16

Doar în unele localităţi cu populaţie româneascăcum sunt Iancaid, Ovcea, Covin, Maramorac,Omoliţa, Iabuca şi Biserica Albă nu s-au constituitfanfare, sau au existat un timp neînsemnat fărăurme importante în activitatea culturală a minorităţiiromâneşti din Voivodina.17 v

- va urma -

Note:

1. „Lumina”, 18 august 1954, p. 72; „Libertatea”, 1950, p. 52. Pavel Gătăianţu, Panta Bagiu, Locve ieri şi astăzi, Panciova,Editura „Libertatea”, 1989, p. 2093. Gheorge Iacob Smoleanu, Cronica amatorismului la românii dinDoloave (1879–2000), Panciova, Editura „Libertatea”, 2003, p. 514. Anton Eberst, Muzički amateri Vojvodine, Novi Sad, Editura J.P.Prosveta, 1974, p. 95. Mircea Măran, Vladimirovaţ (Petrovasâla) pagini de istorieculturală, Novi sad, Editura Fundaţiei Aldom, 1998, p. 636. „Libertatea”, mai 1958, p. 77. Mircea Măran, Kulturne prilike kod rumuna u Banatu1945–1952, p. 1748. „Libertatea”, aprilie 1958, p. 59. Dorinel Stan, Am învăţat la cântecul păsărilor, „Cuvântul româ-nesc”, nr. 60/2004, p. 810. Viorel Selejan, Participarea românilor din Vârşeţ şi împrejurimela lupta de eliberare naţională a Iugoslaviei, Contribuţii la istoriaculturală a românilor din Voivodina IV, p. 1311. Kosta Mitrović, Pod Kulom vršačkom, Novi Sad, Savezudruženja boraca NOR-a SR Srbije, 1969, p. 23912. Viorel Selejan, Fanfarele româneşti din Banatul iugoslav,Iablanca, „Libertatea”, 24 februarie 1996, p. 813. „Glasul Cerbiciei”, anul II, nr. 3, p. 5–614. „Libertatea”, decembrie 1995, p. 815. Gheorghe Bosioc, Nicolinţ – pagini de istorie culturală, NoviSad, Editura „Libertatea” 1998, p. 2716. Cornel Mata, Monografia Voivodinţului, Vârşeţ, Editura CRS,2007, p. 24717. Anton Eberst, Muzički amateri Vojvodine, p. 39

Fanfara din Jamul Mic, anii interbelici


Corul

Despre o activitate corală la Sărcia se poate vorbiodată cu înființarea corului, în anul 1891 de instruc-torul Traian Talmeș din Făget. În perioada dintrecele două războaie mondiale, corul sereorganizează sub bagheta dirijorului ȘandruPetrică din Jamul Mic.1

În anul 1929 corul este condus de Iancu Ognian– Grelu, apoi de Valeri Oală Valera. În perioadainterbelică corul este dirijat de învățătorii GurieUrsulescu din Ecica și Petru Lungu din Grebenaț. Operioadă marcantă în activitate corul a desfășuratsub bagheta învățătorului Alexandru Maiogan, iardupă plecarea lui corul este dirijat de Valeriu Oală.În anul 1953, corul este dirijat de învățătorulNicolae Suciu, iar din anul 1965 își întrerupe activi-tatea.

Din repertoriul corului din Sărcia amintim pieselecorale: Copiii Daciei, În poieniță, Hai odor,Ciobănașul, Frunză-n prun, frunză sub prun, Pe-alnostru steag și altele.2

Un puternic cor bisericesc a instruit preotulBujurel Lupșici (1944–1962).3 În perioadapostbelică cei mai activi coriști au fost: Iancu

Ognian – Grelu, Aron Pancaricean – Boabe, IovanLupșor – Iovănică, Petru Jivoin – Pluscu, IancuPancaricean – Boabe, Livi Lăpădat, Iosif Bolgea –Grădinariu, Iancu Jivoin – Ciucu, Iancu Condan –Săgoni, Iosif Jurj – Neciu, Ion Jurj – Raboș, TodorMioc, Pătru Voin – Raca, Tima Lăpădat – Rus, LontiFolean, Valeri Jivoin – Beconi, Ion Miloș – Crump,Iosif Miloș – Puiu etc.4

Fanfara

Formațiunea muzicală – fanfara a fost înființatăîn anul 1929, iar primul instructor a fost LazărMaistoru din Coștei. În anii următori se evidențiazăconducătorul Valeri Oală – Valera și Pavel Raicu –Bubulesa. Periodic fanfara a fost instruită și deînvățătorul Nicolae Suciu, iar în perioada anilor1950–1960, fanfara este dirijată de Petru Jurca dinVlăicovăț și de Iezdimir Popovici, cadru didactic.5

În anul 1953, fanfara participă la Ruma,Zrenjanin și concentrează pe parcursul anilor înmajoritatea localităților bănățene.

În perioada postbelică fanfara era compusă dinurmătorii instrumentiști: Valeri Oală – Valera, PavelRaicu – Bubulesa, Iancu Ognien – Grelu, Lazăr Oală– Lică, Iosif Ognean – Tobasu, Pavel Folean –Bundi, Petru Sârbovan, Petru Ognean – Grelu, IonCicală – Gioca și alții.6

SS OO CC II EE TTAATT EE AA CC UU LLTT UU RR AA LL--AA RR TT II SS TT II CC ĂĂ ”” II OO NN LL UU CC AA

CC AA RR AA GG II AA LL EE ”” DD II NN SS ĂĂ RR CC II AA

Scrie:D. S.

Societăți cultural-artistice românești din Voivodina în primele două decenii postbelice

Aspect din

Sărcia


Orchestra

În perioada interbelică și la Sărcia (Sutieska)existau tarafuri de muzicanți, amintim: Pepa,Iambor și Nuțu, care cântau atât la „joc” cât și laserbările prezentate în localitate și în afaralocalității.7

Mai târziu, în cadrul SCA „Ion Luca Caragiale”s-a încadrat orchestra, înzestrată cu instrumente. Înperioada anilor 1950–1962, orchestra a fostalcătuită din următorii instrumentiști: NicolaeBugariu – Iambor (vioară), Iosif Căldăraș – Opțu(vioară și țambal), Ion Ognean – Nuțu (vioară),Sandu Bodrojan (vioară), Ion Folean – Tucu (vioară,clarinet, contrabas), Vasile Stoia – Ie (violă), PavelLăpădat – Pâla (acordeon), Lonti Foleon – Barbu(acordeon), Gligorie Onuț – Dida (acordeon), IonGiuchici – Forțon (țambal, taragot), Ion Cicală –Gioca (acordeon, taragot) și alții.8

Secția de folclor

În anul 1920 se amintește la Sărcia o echipă de„căluceri”, vătaf fiind Pavel Jebeleanu. La începutjocul se organiza în curtea bisericii, mai târziu dupăal doilea război mondial în căminul cultural. Înperioada 1950–1962 ca instructori și vătaficunoscuți amintim: Pavel Folean – Bundi și IancuMurărescu.

Printre cei mai activi căluceri amintim: MeilăBocșan, Trăian Lăpădat, Ion Popovici – Gaigăr,Viorel Condan – Șaitan, Ionel Popi – Ganea, IancuMurărescu și alții.

În acest răstimp, coregrafi au fost: Ion Rotariu,Mărioara Miloș, Iancu Murărescu și Viorel Petrovici.9

Secția de folclor avea următorii membri activi:Petru Rotariu, Mărioara Miloș, Ion Pancaricean –Para, Gheorghe Popi, Saveta Popi, Meilă Bocșan,Creata Bocșan, Ion Popovici – Gaigăr, Petru Rotariu,

Ion Jivoin–Nienie, Constanța Miloș, Ion Panca -ricean–Para și alții.10

Secția de teatru

În perioada de după anul 1945, activitateateatrală la Sărcia se extinde. În următoarele douădecenii s-au jucat piesele: Un individ suspect de B.Nușici (regia Ilia Jurjovan), Inspectorul școlar de K.Trifkovici (regizor Iosif Lăpădat–Bagea), Analfabetulde B. Nușici și O noapte furtunoasă de I. L. Cara -giale (regia de Ion Miloș), Elixirul tinereții, Piatra dincasă, Sluga Iernei, Femeia rea, Năpasta (regia deIulian Ristea), Locuința de închiriat de S. Ciorovici(regia de Iancu Pancaricean) etc.11

În perioada amintită, membrii secției de teatruau fost: Ion Miloș – Picu, Aurica Miloș, Iosif Ciolac –Chibriță, Viorel Lăpădat – Mircea, Milan Oală, CârstaMoșescu, Iosif Bolgea – Grădinariu, Viorel Lăpădat– Mircea, Iosif Ciolac – Chibiță, Milan Oală, IonMiloș – Picu, Olga Suciu, Mărioara Miloș, IancuMurărescu și alții.12 v

Note:

1. Informații furnizate de Iancu Murărescu din Sărcia de 71 de ani 2. Costa Roșu, Corurile noastre bănățene (...)p. 743. „Libertatea”, 31 august, 1991, p. 74. Informații furnizate de Margareta Miloș 5. Mircea Măran, Românii din Voivodina, p. 1566. Informații furnizate de Iancu Murărescu7. „Almanah Libertatea” 1996, Panciova, Editura „Libertatea”,1995, p. 1748. Ibidem9. Ion Miloș, Realizări, probleme și perspective culturale din Sutiesca, „Libertatea”, 27 noiembrie 1959, p. 510. Ibidem11. „Libertatea”, 7 martie 1955, p. 412. Informații furnizate de Viorel Lăpădat din Sărcia


pecetea vechilor tradiţii şi obiceiuri frumoaseromâneşti din Serbia. În trecut ţăranii împodobeauun lemn înalt cu flori împletite în cununi – copacîntruchipat de aceştia purta denumirea „Pomul deMai”. Sărbătoarae din Poiana Poieni, sau „Măialul” –frumuseţea primăverii, avea farmecul său specificcodrenilor, în umbra falnicilor stejari şi parfumulflorilor şi ierbii de mai, la care concertau renumitultaraf „Buligonii” din Srediştea Mică şi celebraFanfară „Turturica” din Mesici – formaţii, desprecare se credea şi spunea că au „învăţat şi preluatmelosul de la cântecul păsărilor”!

Manifestarea – petrecerea se organiza anual pe2 mai la Srediştea Mică, luna lui florar, frunzar, pro-tar – luna ierburilor, „când florile încep să-şideschidă petalele sub privirile noastre cu potirul lorparfumant”! Luna mai este şi luna care prevesteşte

rodinicia pământului, oamenii aducând slavă luiDumnezeu. Tradiţia noastră românească spune căîn luna mai „Raiul coboară pe pământ şi înverzeştetotul, arătând că Raiul pământean nu a dispărut...”!Originea Sărbătorii din Poieni are la bază ritualulrecunoştinţei viilor, livezilor, lanurilor semănate, pro-tectorului animalelor de pe lângă casa omului şivegetaţiei. În luna mai, mai exact pe 1 mai, cei careaveau vin în butoaie îl scoteau şi tratau cu pelinpentru a nu se strica. Tradiţia acestor locuri spunecă e bine să bei din acest vin pentru a fi ferit de boliîn decursul anului, iar despre vinul cu pelin se spuneşi crede că „schimbă sângele”!

Iată că după mai bine de şapte decenii, o tradiţieşi un obicei românesc frumos, întrerupt şi dispărutla începutul celui de-al Doilea Război Mondial şi înperioada comunistă fiindcă a fost organizată debiserică, a fost reluată, reînviată şi reorganizată, în

Scurt istoricSărbătoarea din poiana Poieni sau

Măialul este o moştenire a trecutului,petrecere câmpenească tradiţională încinstea primăverii, care poartăpecetea vechilor tradiţii şi obiceiuriromâneşti din Serbia. Poiana Poienieste un loc în pădure, fără copaci şiacoperit cu iarbă, pe vechiul drum deţară care leagă localităţile SredişteaMică (Pârneaora) şi Mesiciul. Poianareprezintă o suprafaţă mică, orizontalăîn pădure cu îngrămădiri de buşteni,ca urmare a acţiunii de defrişare şieste o creaţie artificială. DespreSărbătoarea din Poieni s-a scris puţin,cu toate că în documente estemenţionată din anul 1926 şi are unelecaracteristici ale renumitelor sărbătoride pe Muntele Găina, sărbătoareaculesului de vii şi ale recunoştinţeiArmindeni. În trecut, ţăranii îm po -dobeau un lemn înalt cu flori împletiteîn cununi. Acest copac întruchipat deei poartă numele Pomul de Mai.

Sărbătoarea din Poieni sau Măialul(frumuseţea primăverii), avea farme -cul ei specific codrenilor, în umbra fal-nicilor stejari şi în parfumul ierburilorşi al florilor de mai, cânta renumitultaraf „Buligonii” din Srediştea Mică şicelebra fanfară „Turturica” din Mesici,formaţii care au învăţat melosul de lacântecul păsărilor.

Sărbătoarea din PoieniAnual, s-a organizat petrecere

câmpenească pe 2 mai, la SredişteaMică, în luna lui florar, frunzar, protar,luna ierburilor când florice încep să-şideschidă privirii noastre potirul par-fumat. Luna mai este luna careprevesteşte rodni cie pământului, iaroamenii aduc slavă lui Dumnezeu şieste ultima lună când se seamănă po -

rumbul. Tradiţiaromânească spunecă în luna mai „Ra -iul coboară pe pă -mânt şi înverzeştetotul, arătând că ra -iul pământean n-adispărut.”

Originea acesteiSărbători de Poieniare la bază ritualulrecunoştinţei viilor,livezilor şi pă mân -turilor semănate,pro tectorului ani-malelor de pe lângăcasa omului şivegetaţiei. În luna mai, mai exact pe 1mai, cei care aveau vin în butoaie îlscoteau şi tratau cu pelin pentru a nuse strica. În acelaşi timp, tradiţia aces-tor locuri ne spune că e bine să bei dinacest vin pentru a fi ferit de boli îndecursul anului, iar despre vinul cupelin se spune că schimbă sângele.

Reorganizarea sărbătoriiCând este vorba de tradiţie, Sărbă -

toarea din Poieni, denumire toponi mi -că sugestivă şi caracteristică dinMunţii Vârşeţului are o vechime con -siderabilă. Anul inaugurării evenimen-tului se pierde în dialogul timpului pre -zent cu trecutul. Sărbătoarea câmpe -nească din Poieni este relansată deAsociaţia civică Românii Independenţidin Serbia (RIS), după 73 de ani, revi -ne la zestrea românilor din zona demunte a Banatului. În acest context,frumoasa tradiţie românească aacestei sărbători întrerupte în urmă cuşapte decenii (la începutul celui de alDoilea Război Mondial şi interzisă înperioada comunistă) este reluată şireorganizată de asociaţia de interes

ob ştesc Românii Independenţi dinSerbia.

Documente scriseCel mai vechi document care face

referinţă la Sărbătoarea din Poieni(Măialul), se găseşte în arhiva BOR dinSrediştea Mică, consemat la 2 mai1926 şi semnat de preotul local Vă -răgian Alexandru. În această scrisoa -re, preotul din Srediştea Mică, îi adre -sează invitaţie în limba română PreaSfinţitului Arhimandrid la mănăstireadin Mesici, să participe la Sărbătoareadin Poieni, organizată pe 2 mai. Semai precizează locul desfăşurării tra di -ţio nalului eveniment şi durata sărbă -torii câmpeneşti (8-17h). Evenimentula fost organizat de BOR din SredişteaMică, respectiv a preotului AlexandruVărăgian.

Petrecerea câmpenească închinatăprimăverii din perioada interbelică,Sărbătoarea din Poieni, este un vechiobicei românesc din Munţii Vârşeţului,care s-a reluat după şapte decenii subauspiciul Asociaţiei Românii Indepen -denţi din Serbia (RIS).

continuare din pag. 2

GLASUL CERBIC IE I39

cel mai frumos mod, pe data de 10 mai 2014, decătre Asociaţia de interes obştesc – RomâniiIndependenţi din Serbia!

- Vedeţi, ideia a pornit de la un vechi documentpe care l-am descoperit în arhiva bisericii noastrelocale, respectiv unele texte pe care le-a scris înperioada postbelică ziaristul şi scriitorul SimeonDrăguţa privind această sărbătoare a românilor dinzonă. Mie personal, ca consătean al acestei localităţipitoreşti de codru, însă şi conducerii Asociaţieinoastre, s-a părut oportun să reînviem azi, când totmai mult suntem înstrăinaţi uni de alţii, o tradiţiefrumoasă care îi unea pe oameni, îi făcea, măcarpentru o zi, să uite de povară şi griji, în primele zileale uneia din cele mai frumoase luni ale anului –luna mai. Din păcate, din cauza vremii ploioase noinu am putut organiza evenimentul pe 3 mai aşa căam amânat-o pe 10, şi după cum vă daţi seama, toţicei aproximativ 50 de participanţi se simt extraordi-nar de bine în această poenuţă a noastră, întreDealurile Vârşeţului, la umbra copacilor seculari.Indiferent cât poate părea pentru unii simplă şimodestă, de fapt fiecare început este greu, şi acesteveniment poate contribui lă păstrarea identităţii şilimbii noastre, fiindcă toţi cei prezenţi sunt români,indiferent dacă sunt din Banatul nostru, din ValeaTimocului sau România. Am expus şi răsfoit cu toţicâte ceva din realizările Asociaţiei noastre, am vor-bit despre trecutul acestei localităţi, am ascultatmuzică, ne-am distrat, plimbat şi relaxat, ceea cenu avem ocazia să facem aşa de des. Şi nu numai

atât, au apărut şi unele idei cum am putea organi-za la anul manifestarea, cu siguranţă, într-o am -ploare mai mare, fiindcă avem promisiuni, deja depe acum, că ne va ajuta şi Departamentul pentruRomânii de Pretutindeni, ne-a spus, printre multealtele, dr. Dorinel Stan, preşedintele Româ nilor In -de pendenţi din Serbia, şi „sufletul” acesteimanifestări de suflet, la care se discuta şi desprelucrările de primăvară, recolta aşteptată şi dorită, lacare se asculta muzica românească, şi nu numai,din difuzoarele instalate într-un microbuz –momente muzicale aparte oferindu-le tânăra şi ta -lentata Aneta Gaşpăr...

S-a servit gulaşul pregătit la cazan şi mizgril –grătar asortat, udat cu ţuică şi vind de casă din sat,apă, sucuri şi bere, aşa cum o fac românii, şi nunumai ei, când ies la iarbă verde, când se respectăşi când respectă ceea ce făceau şi străbunii lor!Despre eveniment ca atare, despre momenteleplăcute împreună, despre..., au vorbit dr. DorinelStan, care a salutat prezenţa tuturor celor veniţi să„îmbrăţişeze”o veche tradiţie frumoasă a locuitorilordin Srediştea Mică, însă şi consulul general alRomâniei la Vârşeţ, Victor Cosmin Lotrean, MiluţuJivcov, secretarul Adunării Comunale, dr. Ion Omo -ran, preşedintele Consiliul Executiv al C.N.M.N.R.,Viorel Dolha, preşedintele Asociaţiei Generale aÎnvăţătorilor Români din România şi din jurul aces-teia, Lucian Danilov, vicepreşedintele IniţiativeiRomâ nilor din Serbia. v

ZZ RR EE NN II AA NN II NN

Oraşul Zrenianin este reşedinţa administrativă a districtului, centrul economic şi multicultural al zonei. În trecut oraşul s-a mai numitVeliki Bečkerek (sârbă), Nagy Becskerek (maghiară), Becicherecu Mare (română) sau Gross Betschkerek (germană) dar şi, pentru operioadă scurtă de timp, din 1935, Petrovgrad. Numele actual, acordat în memoria partizanului Žarko Zrenjanin îl poartă din 1946.Oraşul este situat pe râul Bega. Cu o populaţie de cca. 80.000 de locuitori este cel mai mare oraş din Banatul sârbesc. Evanghelia luiPetru Smederevac, placată cu argint, este una din multele realizării a Şcolii aurare. Evanghelia a fost realizată în anul 1540.

Zrenianinul este un centru industrial important din Banat (Voivodina). Cea mai veche clădire industrială este fabrica de bere,înființată în 1745. În Zrenianin s-a dezvoltat industria de textile, covoare, mobilier, tutun, construcții și instalații industriale, există șantiernaval pe Bega și industrie agro-alimentară. Pe Canalul Beghei este dezvoltat pescuitul. În Zrenianin, există şi industrie chimică și cen-trale termice. În 1847 se pune în funcţiune prima tipografie iar în 1854 a fost deschis primul atelier fotografic.

În oraș și zona înconjurătoare găsim multe monumente istorice, culturale și instituții de renume: Muzeul Naţional, Teatrul Naţional"Toša Jovanović", în cadrul căreia activează şi teatrul de păpuşi, arhivă istorică, bibliotecă, colonii de artă în Ecica și multe școli de pro-fesionalizare. Primele cluburi sportive se înfiinţau în 1880, localnicii preferând sportul cu mingea, atletism şi canotaj.

Zrenianinul este, din punct de vedere turistic, oraş atractiv. Cele mai cunoscute manifestări sunt Festivalul “Zilele Berii”, Festivalulde Muzică “Soundlovers”, o atracţie aparte aparţine Rezervatului “Carska Bara”, aici găsindu-se specii de păsări foarte rare. Un alt aduttu ristic este Centrul de Sănătate “Rusanda”, cunoscut pentru proprietăţile curative ale noroiului din lacul sărat. Tratamentul este apli-cat la temperatura apei minerale de 32°C. Acest Centru este cel mai renumit din țară.

Când este vorba de români, indiferent de numărul mic (633 de suflete), ei sunt adunaţi pe lângă Societatea Cultural-Artistică “Bega”şi pe lângă Institutul Cultural al Românilor din Voivodina.

Tereza Gașpar

Prin cultură la identitate și spiritualitate GLASUL CERBICIEIris.org.rs/PDF/cerbicia13.pdf ·...

Documents

Transcript of Prin cultură la identitate și spiritualitate GLASUL CERBICIEIris.org.rs/PDF/cerbicia13.pdf ·...