SUPORT DE CURS

DISCIPLINA PSIHIATRIE

Dr. Vitalaru Raluca

I. SEMIOLOGIE PSIHIATRICAA. ATENTIA (PROSEXIA)

Rol: orienteaza si concentreaza activ psihica pe un grup limitat de fenomene; autoregleaza activitatea psihica pe microintervale si in mod intermitent.a. involuntara: stimuli senzoriali ce apar brusc;b. voluntara: sustinuta de efort volitional;c. postvoluntara: stare de asteptare in vederea receptiei mai corecte a stimulilor.Disprosexiile- intereseaza atent voluntara si involunt:a. hiperprosexia: exagerarea orientarii selective a atentiei, se manifesta pe un anumit continut ideativ; in manie, depresie, fobii, obsesionali;b. hipoprosexia: scaderea orientarii selective a atentiei: in surmenaj, irascibilitate, anxietate, oligofrenii, demente, SCH.c. aprosexia: disparitia oricarei activ de cunoastere; stari confuzionale grave.

B. PERCEPTIA-proces psihic multimodal prin care se reflecta in conditii de simultaneitate insusiri multiple ale obiectelor lumii externe1. modific cantit: hiperestezie (cenestopatie), hipoestezia si anestezia;2. modific calitative: iluzii, agnozii, halucinatii.

2.1.ILUZII- fiziologice sau patologice; generate de excitant real.a. vizuale: deformare a spatiului, obiectelor- metamorfopsii; false recunoasteri- in stari maniacale, stari confuzionale, sindrom demential, sau sindromKorsakov; „deja vu”, „deja connu”, „jamais vu”- prin tulburari ale fazei de recunoastere a memoriei; b. auditive: sunete/ zgomote mai apropiate/departate.c. gustative si olfactive;d. viscerale si interocepitve;e. tulburari de schema corporala: percepere denaturata a marimii, formei, greutatii, pozitiei corp; in SCH, intoxicatii, dismorfopsii (patologie obsesivo-fobica).

2.2.AGNOZII - apar in cadrul unor leziuni ale centrilor de integrare.a. vizuala (cecitate psihica): lezarea- lob occipital stg;b. obiectelor animate(agnoz fizionomie)-prosopagognozia: lezare- emisfer drc. culorilor+amnezia numelor acestor: lezare- emisfer dr;d. simbolurilor grafice (cecitate verbala):a/dislexie, grafie,calculie: leziuni parietale posterioare si occipitale;e. spatial-se pierde posibilitatea de apreciere a distantelor,de localizare a obiectelor,de comparare a marimii si formelor-lez. de lob parietal;

f. auditiva (surditate psihica): -incapacitatea de a identifica sunete, cuvinte,zgomote)lezare temporala bilateral;g. tactila: lezare parietale;h. de schema corporala: lezare emisfer minor;i. asomatognozia (ignorarea segment corp), hemiasomatognozia.2.3. HALUCINATII- perceptie falsa fara obiect de perceput.- halucinatii propriu-zise: lipsa excitantului real; nu exista atitudine critica a bolnavului fata de acestea.

Hal exteroceptive:1. auditive: primele ca frecv la adult;- elementare/ comune (pasi, latrat, ciripit)/ verbale;- episodice sau continui;- imperative: urgenta psihiatrica;- pot sa apara in : afectiuni ORL, neurologice, in stari confuzionale; delir toxic si infectios; SCH; depresie.2. vizuale: frecv la copii, in general traite cu dramatism terifiant;- in plan, relief, perspectiva, extracampine;- elementare (fosfene,fotopsii), complexe, scenice- statice (panoramic), in miscare (cinematografic);- tonalitate afectiva: pozitiva (opiu, delir mistic), negativa (delirium tremens0;- factori favoriz: somn, surmanaj, neurastenie,afect oftalmologice, infct, toxic, neurologic;3. olfactive si gustative: caract secundar; epilepsie, leziuni de lob temporal; stari confuzionale, delirante;4. tactile: atingere a suprafetei corporale,- epidermice sau hipodermice- parazitoza halucinatorie.

Hal interoceptive (viscerale)- fiinte in corp, modif organe (schimbare, atrofie);- frecv genitale: traite ca violuri;

Pseudohalucinatii- caracteristici; incoercibilitate, dependenta, exogenitate, estezie;1. auditive: voci interioare,„ecou”,sonorizare gandire2. vizuale: „cu ochii mintii”3. gustative si olfactive;4. tactile: senzatii penibile (curenti, iradiere); genitale- senzatie de orgasm, viol;5. interoceptive: posedati de animale, spirite;6. motorii, kinestezice: perceperea executarii unor miscari impuse, „automatism kinestezic”;

C. MEMORIA (MNEZIA)=proces psihic al orientarii retrospective realizata prin: intiparire (fixare), pastrare (conservare), evocare (reactualizare);- memorie: imediata (reproducere <10 sec), recenta (>10sec), evenimente indepartate;- dismnezii:

calitat: ale sintezei imediate= paramnezii(sentiment de straniu, false recunoasteri, criptomnezia,paramnezii de reduplicare-ex bolnavul care sustinea ca afost tratat intr-o clinica identica de un medic ce semana foarte bine cu cel de acum) ale rememorarii trecutului=allomnezii( pseudoreminescente-reproducerea unor ev din trecut pe care le traieste caevenimente prezente, confabulatii-reproducerea unor evenimente imaginare pentru a umple golurile de memorie, ecmnezie –tulburare globala a memoriei in care pacientul se

intoarce si traieste in trecut, anecforie-pos reproducerii unor evenimente pe care le considera uitate-surmenaj si affect deteriorative);

cantit (hipo/ a/hiper);I1. amnezia a. anterograda (de fixare): scaderea capacit de fixare a evenim, imaginilor noi; aduce in discutie rolul atentiei si observatiei; in confuzie mentala, sdr Korsakov alcoolic, infct, traumatism; b. retrograda (de evocare): progresiv spre trecut,+/_ anterograd; in stari de involutie. In afazia Wernicke- amnezie progresiva pt cuvinte (nume proprii, adjectiv, verb), de la complex la simplu;- amnezie lacunara: hiatus mnezic- stari confuzionale, TCC, echivalente epileptice, betie patologica;- amnezie tardiva (intarziata): epilepsie, stari confuzionale;- amnezie tematica (electiva): pt anumite evenimente, amintirea nu e distrusa ci uitata- in stari afective negative;I.2. hipomneziile: surmenaj, stari nevrotice, deficit prosexic, oligofrenii, st de involuite.I.3. hipermneziile: exagerarea evocarilor;- normal: legat de momente cu continut afectiv +/_- afectiuni psihice: psihoza paranoida, paranoia,st febrile, eter, cloroform,barbiturice, st hipnotice

D. GANDIREA= proces central al vietii psihice, activ cognitiva complexa prin care se distinge esentialul de fenomenal, pe baza experientei si prelucrarii inform;- orienteaza in situatii de viata, orientand conduita;- operatiile gandirii: analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea, concretiz; - rol important in gandire: asociatiile (prin asemanare, contrast, cauzalitate);- gandire: asociativ- logica si asociativ- mecanica;

A.Tulburari de ritm si coerenta:1. accelerarea ritm ideativ: - „fuga de idei”(asociatii superficiale), -- tahipsihie: creste forta reprezentativa si imaginativa, cresc tonus afectiv si mobilitate prosexica;2. incoerenta gandirii: „salata de cuvinte”- verbigeratie: repetare stereotipa a acelorasi cuvinte, -in SCH, demanta, tulb de constiinta;3. incetinirea ritm gandire- lentoare ideativa: ritm lent, voce de intensitate scazuta, evocare dificila, B. Tulburari ale continutului gandirii- ideile au o anumita dezvoltare si invazie spre cucerirea normalului, tendinta de impunere si dominare mintala;

- ideea dominanta: se detaseaza de altele, reversibila, apartine normalului;- ideea obsesiva: se impune, contradictorie, caracter parazitar, recunoscuta de subiect;- ideea prevalenta: pozitie dominanta in campul constientei, orienteaza cursul gandirii, restul ideilor o sprijina, in armonie cu individul;- ideea deliranta: complet in afara normalului.

E. AFECTIVITATEA (TIMIA)Presupune prezenta a 2 nivele:

- Nivel bazal- emotii primare, dispozitia; - Nivelul afectivitatii elaborate- emotii secundare (pasiuni, sentiment).

TULBURARI CANTITATIVE ALE DISPOZIT:

- 1. hipotimia: indiferenta- dezinteres; apatie- lipsa tonalitatii afective+dezinteres; atimie- inexpresiv mimico- pantomimica.

- 2. hipertimia: a. negativa- depresia: prabusirea dispozitiei bazale; tentative de suicid si suicid. b. pozitiva- euforia: sindrom maniacal, hipomaniacal.

F. VOINTA (BULIA)= activitatea psihica orientata spre atingerea unor scopuri, in depasirea unor obstacole.I.MODIFICARILE CANTITATIVE SUNT: 1. hiperbulia: creste forta volitionala: in sdr obsesivo-fobic (efort de eliberare de sub invazia ideilor), toxicomanii- hiperbulie unidirectionala si electiva pe fond general hipobulic; paranoia- selectiva in indeplinirea planurilor si ideilor delirante.2.hipobulia: comuna intregii patologii- psihopati, toxicomani, TCC, st maniacale, ologo, demente.3. abulia: lipsa de initiativa si incapac de a actiona: in catatonie, depresii profunde

II. SCHIZOFRENIA

Definiţie: tulburarea psihotică de etiologie necunoscută, ce se caracterizează prin simptome pozitive şi negative

- simptomele pozitive: delir, halucinaţii, comportament dezorganizat- simptomele negative: aplatizare afectivă, alogie, avoliţie, anhedonie

Istoric:1852 – shizofrenia descrisă prima dată de psihiatrul belgian Benedict Morel sub numele de demence precoce1911 – psihiatrul Eugen Bleuler introduce termenul de schizofrenie; boala nu are semne şi simptome patognomonice, diagnosticul se pune pe prezenţa unui grup de manifestări caracteristice

Printre primele modalitati de structurare a simptomatologiei e cea a lui Kurt Schneider care a elaborat un sistem de diagnostic ptr schizofrenie:

o Simptome de prim rang: sonorizarea gândirii Halucinaţii auditive la persoana a IIIa (voci care se ceartă sau discută) Halucinaţii care comentează Halucinaţii cu proiecţie corporală (trăiri de pasivitate somatică) Furtul sau influenţarea gândirii Transmiterea gândurilor Percepţii delirante Relatări despre impulsiuni, sentimente, acte de violenţă, impuse din exterior

o Simptome de rang secundar: Alte tulburări de percepţie Idei delirante subite (intuiţia delirantă) Perplexitate Modificările dispoziţiei depresive/euforice Sentimente de sărăcire emoţională

…....şi multe asemena simptomeEpidemiologia schizofreniei

- prevalenţa:o 3,2/1000 risc pe viaţă, 4,4/1000; unele studii arată prevalenţa schizofrenie 0,2-2%o Aproximativ 2 milioane americani au diagnosticul de sch; în lume există aproximativ 2

milioane cazuri noi/ano Pe toată durata vieţii risc 1-1,5%

- prevalenţa, morbiditatea, severitatea clinică mai crescută în zonele urbane şi în zonele industrializate- raportul barbati/femei este de 1:1- debutul frecvent 15-35 ani; ptr vârful bărbaţi debutului este 15-24 ani; la femei debutul 25-34 ani, cu

o evoluţie mai bună

Simptomatologie şi manifestări clinice1. Stadiul premorbid:- aceste manifestări apar înainte de faza prodromală- apare aspectul tipic de personalitate schizoidă/schizotipală (nu e obligatoriu), caracterizată prin:

pasivitate, lipsa comunicării, introversie, nu are prieteni, evită sexul opus, nu participă la activităţi de grup, preferă activităţile solitare (citit, tv etc.)

- trăsăturile premorbide ale personaităţii şi dificultăţile de integrare psiho-socială se asociază cu debut precoce, prgnostic rezervat, simptomatolgie negativă, dificultăţi cognitive şi integrative.

2. Debutul:- este observat de către familie; individul se schimbă, e dezinteresat, poate deveni atras de idei

filosofice, religie, ocultism, treptat se pierde contactul cu realitatea şi se dezvoltă:o perplexitate – experienţele zilnice par straniio izolare – pacientul se retrage, are sentimentul că este diferit, pierde contactul cu cei din juro anxietate şi teroare – sentiment de discomfort generalo alte semne şi simptome – comportament ciudat, modificări ale afectivităţii, tulburări de limbaj,

idei bizare, experienţe perceptuale ciudate.3. Tabloul clinic:

a. Aspect general : paletă largă de manifestări: agitaţie psiho-motorie, dezorientare temporo-spaţială, până la comportament liniştit, poate chiar imobilPot apare atitudini bizare, manierisme, stereotipii, impreviyibilitate cu trecere de la linişte aparentă la comportament violent, neprovocat, des sub influenţa halucianţiilorComportamentul agitat contrastează cu stuporul catatonic (imobil), fără răspuns la stimuli externi, nu vorbeşte, prezintă negativism sau sugestibilitate (ecomimie, ecopraxie, ecolalie), stereotipii de poziţie, flexibilitate ceroasă.Frecvent, şi vestimentaţia este neîngrijită, frecvent răceală afectivă, lipsă de ocupaţie.

b. Tulburări de percepţie : frecvent apar halucinaţii auditive (voci ameninţătoare, cu conţinut obscen, acuzatoare, isultătoare), foarte rar cu conţinut plăcut.Frecvent sunt 2 sau mai multe voci care comentează acţiunile pacientuluiPot fi imperative cu influenţarea comportamentului (risc suicidar sau heteroagresiv)Pseudohalucinaţiile: considerate de psihiatria clasică patognomonice pentru sch, nu au valoare diagnostică specialăApar sub forma furtului, sonorizării sau ecoului gândirii, mişcărilor impuse etc.Halucianţiile vizuale, gustative, olfactive, tactile pot apare în schizofrenie dar frecvent sunt datorate unui proces organic, ceea ce impune diagnosticul diferenţial cu delirium, demenţă, epilepsie de lob temporalHalucinaţiile cenestezice (false percepţii de funcţionare anormală a organelor interne) sunt frecvent descris în sch, fiind descrise ca nişte senzaţii bizareIluziile: apar frecvent în sch, în fazele active fiind de obice interpretate delirant

c. Atenţia şi memoria pot fi de genul tulburărilor atenţiei voluntare şi spontane fără a fi de valoare diagnosticăUneori pacienţii acuză dificultăţi de concentrare după instituirea tratamentului cu neurolepticeMemoria frecvent se menţine în limitele normaleFrecvent pacienţii sunt dezinteresat în timpl interviului astfel că scorurile sunt sub potenţialul persoanei intervievatePot apare disfuncţii cognitive, confuzie, dezorientare temporo-spaţială

d. Gândirea Flux – accelerat până la mentism sau redus până la fadding sau baraj al gândiriiCoerenţa variază până la „salata de cuvinte”Ideile delirante abstracte, bizare, lipsite de pragmatism, slăbirea asociaţiilor, vorbire alături de subiect, răspunsuri alături de întrebare, tuburări de expresie verbală ce fac discursul imposibil de urmăritDelir de grandoare – posesie averi imense, persoană important, de negaţie – lumea din jur nu mai există, de persecuţie, somatic – convins că unele organe nu mai funcţionează, sexual, religios, de relaţie – diferite persoane, tv, radio, ziarele îi comentează acţiunileNu există delir patognomonic în schTulburările de limbaj:

- creare de cuvinte noi cu înţeles special/fără înţeles (neologisme active, respectiv pasive)- cuvintele obişnuite capătă un alt înţeles (paralogisme)- verbigeraţie (repetarea continuă a aceleiaşi propoziţii), paragramatism, embololalie,

jargonofrazie, mutisme. Afectivitatea- Dispoziţia depresivă apare atât în puseul acut, cât şi în rezidual sau, uneori, după episodul acut

depresie post-schizofrenie- Emoţiile – instabile, iritabile, cu deraiere de la bucurie la tristeţe; voce monotonă; facies imobil,

ce exprimă tocire emoţională şi rezonanţă afectivă absentă- Sentimentele – inandecvate, neconcordante cu conţinutul gândirii, pacienţii pot afirma că îşi

pierd sentimentele care alături de tocirea emoţională duc la anhedonie- Pot prezenta exstaz mistic, sentimente de omnipotenţă, frică de nebunie, anxietate- Modoficările afective pot fi expresia bolii, secundare medicaţiei neuroleptice sau pot aparţine

depresisi post-schf. Voinţa- apare comun tulburarea iniţierii şi continuării unei acţiuni dirijate- apare sub forma unui interes inadecvat, lipsa finalizării unei acţiuni, ambivalenţa ce poate dirija

acţiunea spre 2 scopuri diametral opuse- la debut poate exista o energie crescută dirijată către scopuri anormal motivate sau acţiuni bizare- Depersonalizarea – pierderea contactului cu propriul Eu; pacienţii sunt neliniştiţi, au dubii asupra

pripriei persoane, au atitudine de perplexitate- Derealizarea – impresia că lumea din jur e schimbată, ostilă, cei din jur nu mai sunt la fel, au altă

fizionomie şi personalitate; pacientul se retrage din lumea reală, se concentrează asupra propriei sale realităţi ce conturează autismul din sch

- Preocupări somatice anormaleg. Alte simptome (elemente şi tulburări asociate DSM IV) - frecvent pacientul nu are conştiinţa bolii, o neagă, uneori recunoaşte că e altfel decât cei din jur

dar nu conştientizează dimensiunea procesului patologic; poate refuza tratamentul sau îl poate accepta dezinteresat

- tuburările neurologice – minore, fără focalizare: tuburări ale stereognoziei, dermografism (Reactie cutanata locala consecutiva unei stimulari mecanice (frecare, zgariere) si asimilata cu o

urticarie), tulburări de echilibru uşoare, tulburări proprioceptive datorate unor disfuncţii ale ariiolr de coordonare motorie.

- Mişcările oculare anormale la focalizarea privirii pe un obiect în mişcare; la 50-80% din pacienţii cu schizofrenie şi la 40-45% din rudele de grd I apare, motiv pentru care este considerat marker neurofiziologic de vulnerabilitate pentru sch; e frecvent întâlnit în faza de remisiune, în tulburarea schizotipală şi la rude, în comparaţie cu populaţia generală

- Tulburările de somn – frecvent prezente; se constată anomalii ale activităţii bioelectrice în timpul somnului, ce l mai frecvent scăderea somnului delta cu diminuare std IV

- Interesul sexual scăzut, ca urmare a pierderii plăcerii- Dispoziţia disforică, anxietate, stări coleroase afect inadecvat (zâmbet bizar)- Lipsa interesului/refuză mâncarea datorită convingerilor delirante- Anomalii ale activităţii motorii: balansat, mobilitate apatică, grimase, posturi, manierisme,

comportament ritualic sau stereotipSimptome pozitive şi negative:

- simptomele pozitive:o datorate unor leziuni în zonele inferioare filogenetico Includ: halucinaţii, delir, incoerenţa gândirii, idei tangenţiale/ilogice, comportament

dezorganizat/bizaro Reflectă o exagerare a unor funcţii normale

- simptome negative:o deficit al unor funcţii normaleo includ: tulburări de limbaj, tocire afectivă, anhedonie, contact social scăzut, abule, apatie,

hipoprosexieo dificil de tratat pentru ca răspund puţin la neuroleptice

Tipuri de schizofrenie:- Schizofrenia paranoidă- Schizofrenia dezorganizată (hebefrenică)- Schizofrenia catatonică- Schizofrenia nediferenţiată- Schizofrenia reziduală- Schizofrenia simplă

Factori de prognostic:Favorabil:- adaptare premorbidă bună- debut tardiv, acut- sex feminin, căsătorit, sistem de suport bun- factori precipitanţi evidenţi- activitate interepisodică bună- prezenţa simptomelor de tulburare de dspoziţie (mai ales depresie)- durată scurtă a fazei acute- simptome reziduale minime- absenţa anomaliilor structurale cerebrale- funcţionare neurologică normală- istoric familial de tulburare afectivă, fără istoric familial de schNefavorabil:- debut precoce, fără factori precipitanţi, insidios- adaptare premorbidă nefavorabilă

- comportament retras, autist- necăsători, divorţat, văduv- istoric familial de sch, sistem de suport deficitare- istoric de traumă perinatală- fără remisiuni timp de 3 ani- multe recăderi- istoric de agresivitate

Regula 1/3: 1/3 au vieţi aproximativ normale1/3 au simptome semnificative dar pot funcţiona în societate1/3 sunt marcat deterioraţi, cu spitalizări frecvente

TratamentInclude spitalizare, medicaţie antipsihotică, tratamente psihosociale

I. Tratamentul pshihofarmacologic- Indicaţii spitalizare: pericol pentru alţii, suicid, simptomatologie severă care duce la autoîngrijire

deficitară, risc de a-şi face rău, evaluare diagnostică, lipsa de răspuns la tratament, necesitatea de a modifica tratamentul.a. Antagoniştii receptorilor dopaminergici (antipsihoticele tipice) – eficiente în simptomatologia

pozitivă: haloperidol, clorpromazina anumiţi pacienţi sunt fie neresponsivi, fie intoleranţi faţă de aceste medicamente

b. Antagoniştii serotonină-dopamină (antipsihoticele atipice): Clozapina, Risperidona, Olanzapina, Quetiapina, Amisulprid, Aripiprazol etc.

II. Terapia electro-convulsivantă – poate fi eficientă în psihoza acută şi în sch catatonică, ca şi în simptomele pozitive refractare la tratament. Are o eficacitate sinergică cu antipsihoticele.

III. Tratamentul psiho-social - singură, medicaţia antipsihotică nu este la fel de eficientă ca atunci când este asociată cu psihoterapie

III. DEPRESIA

Epidemiologie - Principala cauză de disabilitate din SUA - a 4 a cauză de afectare a sănătăţii - a 2 a cauză de dizabilitate pana în 2020 - 1 din 6 indivizi au experienţa unui episod depresiv major pe parcursul vieţii3

- este potenţial fatală- 8% dintre pacienţi cu depresie majora necesitand spitalizare deoarece pot comite acte suicidare

Episod depresiv major - Criterii de diagnostic DSM IV:Cinci (sau mai multe) dintre următoarele simptome au fost prezente în cursul aceleiaşi perioade de 2 săptămâni, şi reprezintă o modificare de la nivelul anterior de funcţionare; cel puţin unul dintre simptome este, fie (1) dispoziţie depresivă, fie (2) pierderea interesului sau plăcerii: (1) dispoziţie depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, indicată fie prin relatare personală (de ex., se simte trist sau inutil), ori observaţie făcută de alţii (de ex., pare înlăcrimat). Notă: La copii şi adolescenţi, dispoziţia poate fi iritabilă;

(2) diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activităţile, cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi (după cum este indicat, fie prin relatare personală, fie prin observaţii făcute de alţii;(3) pierdere semnificativă în greutate, deşi nu ţine dietă, ori luare în greutate (de ex., o modificare de mai mult de 5% din greutatea corpului într-o lună) ori scădere sau ereştere a apetitului aproape în fiecare zi.(4) insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi;(5) agitaţie sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi (observabilă de către alţii, nu numai senzaţiile subiective de nelinişte sau de lentoare);(6) fatigabilitate sau lipsă de energie aproape în fiecare zi;(7) sentimente de inutilitate sau de culpă excesivă ori inadecvată (care poate fi delirantă) aproape în fiecare zi (nu numai autoreproş sau culpabilizare în legătură cu faptul de a fi suferind);(8) diminuarea capacităţii de a gândi sau de a se concentra ori indecizie aproape în fiecare zi (fie prin relatare personală, fie observată de alţii);(9) gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideaţie suicidară recurentă fără un plan anume, ori o tentativă de suicid sau un plan anume pentru comiterea suicidului.Elemente asociate:

- prezenţa frecventă a tristeţii, iritabilitate, meditativitate, ruminaţie obsesivă, anxietate, fobii, preocupări excesive pentru sănătate, acuze de durere (cefalee, dureri abdominale etc); uneori au atacuri de panică; la copii – anxietate de separare;

- interacţiuni sociale nesatisfăcătaore, dificultăţi în activitatea sexuală;- probleme maritale, profesionale (pierdere serviciu), şcolare (eşec), abuz alcool/droguri, creşte

utilizarea serviciilor medicale;- risc suicidar – crescut la cei cu simptome psihotice, cu istoric de tentative de suicid, cu istoric familial

de suicid sau cu uz de substanţe;- pot fi crescute morţile premature datorită condiţiilor medicale generale;- episoadele depresive urmează frecvent unor stresori psihosociali; poate debuta postpartum;- se mai pit întâlni anhedonie, semne vegetative (pierdere libidou, scădere în greutate, anorexie,

creştere în greutate şi hiperfagie, tulburări menstruale, variaţie diurnă a dispoziţiei cu intensificări dimineaţa, constipaţie, uscăciune gură, cefalee), contact ocular dificil, plâns spontan, spontaneitate redusă, aparentă dezorientare, alterare gândire abstractă;

- acuzele somatice pot masca depresia – mai ales cardiace, gastro-intestinale, genito-urinare;

Evoluţie:- episodul depresiv major se dezvoltă în zile pânp la săptămâni; poate exista perioadă prodromală cu

anxietate, simptome depresive timp de săptămâni/luni anterior debutului;- durata episodului este variabilă; de obicei durează sub 6 luni indiferent de vârsta de debut;- în 20-30% din cazuri pot persista încă simptome după remisiune cu risc crescut de a dezvolta alte

episoade;

Tratament:1. Terapie medicamentoasa:

Clasa de antidepresive

Inhibitorii de monoamin-oxidază (IMAO) Phenelzine

Inhibitorii recaptării monoaminelor Clomipramina Amitriptilina

Imipramina

Inhibitorii reversibili ai monoamin-oxidazei tip A (RIMA) Moclobemide

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei şi noradrenalinei (SNRIs) Venlafaxina

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRIs) Citalopram Fluoxetina Fluvoxamina Paroxetina Sertralina

Inhibitorii selectivi ai recaptării noradrenalinei (NARIs) Reboxetina

Modulatorii receptorilor serotoninergici (SRMs) Nefazodone Mirtazepina

2. Psihoterapia se recomanda in • Depresia uşoară – de elecţie• Depresia moderată – alternativă (+/- chimioterapie)• Depresia majoră – doar ca tratament adjuvant

IV. TULBURAREA AFECTIVA BIPOLARA

Definitie:Tulburarea afectivă bipolară cuprinde în realitate un grup heterogen de tulburări caracterizate prin

modificări ciclice ale dispoziţiei, cogniţiei şi comportamentului. Episoade:

- Maniacal- Hipomaniacal- Mixt- Depresiv

Episodul depresiv:• dispoziţie depresivă sau pierderea interesului şi a plăcerii• cel puţin 2 săptămâni• cel puţin 5 simptome depresive ( a se vedea simptomatologia de la depresie)• afectare subiectivă şi funcţională • nu este cauzat de consum de substanţe sau o afecţiune somatică

Episod maniacal• dispoziţie euforică, expansivă sau iritabilă• cel puţin 7 zile• cel puţin 3 simptome maniacale

• episodul se asociază cu oricare dintre următoarele:– afectare funcţională marcată– spitalizare– simptome psihotice (halucinatii sau idei delirante)

• nu este cauzat de consumul de substanţe sau o boală somatică Simptome maniacale: autostimă crescută/grandoare, scăderea nevoii de somn, logoree, distractibilitate productivitate crescută, agitaţie psihomotorie, implicarea excesivă în activităţi riscante Episodul hipomaniacal

• Aceleaşi criterii ca la episodul maniacal, cu excepţia:– durata episodului poate fi de 4 zile– nu se asociază cu afectare funcţională marcată, spitalizare, simptome psihotice

Episodul mixt• episodul îndeplineşte simultan criteriile pentru manie şi depresie• durează cel puţin 7 zile

Comorbidităţi somatic ale TAB• obezitatea - 21% - 32%• hipertensiune - ~35%• hiperlipidemia - ~23%• diabet - 11% - 17%• afecţiuni musculoscheletale - ~15%• BPOC – ~11%

Comorbidităţi psihiatrice ale TAB• abuz de alcool şi alte droguri• tulburări de personalitate• tulburări anxioase• tulburarea de stres posttraumatic

TratamentTratament farmacologic-baza tratamentului consta in administrarea de timostabilizatoare (Litiu, Carbamazepina, Acid valproic, gabapentinum etc)-la tratametnul timostabilizator se adauga un neuroleptic pentru episoadele mixt, hipomaniacal sau maniacal si uneori se administreaza chiar un antidepresiv in cazul episoadelor depresiveTratament psihofarmacologic

• Obiectivul principal – reducerea afectării funcţionale• Obiectivele secundare:

– suport emoţional / familial– educaţia pacientului – ajută pacientul să se adapteze la o tulburare cronică– învaţă pacientul să recunoască simptomele prodromale– creşte capacitatea de adaptare a pacientului la consecinţele psihosociale cauzate de

tulburare

V. DEMENTA

Istoric = dementa caracterizata printr-un proces psiho-destructurant cu fenomene afazo-agnozo-apraxice si hipertonie muscular- 1906 A Alzheimer - atrofie corticala cu abundenta placilor senile la care se asociaza leziuni

neurofibrilareSimptomatologia sindromului demential Tulburări de memorie şi atenţie Alte tulburări cognitive

- afazia- apraxie- agnozie- tulburări ale funcţionalităţii executive

Apariţia unor modificări în funcţionalitatea socială şi ocupaţională, reprezentând un declin evident de la nivelul anterior de funcţionalitate

+ Tulburări de comportament+ Tulburări psihotice+ Absenţa conştientizării fenomenelor patologice

Tipuri de dementa Demenţa din boala Alzheimer Demenţa vasculară Demenţa din boala Parkinson Demenţa din boala Huntington Demenţa de lob fronto-temporal Demenţa cu “corpi Lewy” Demenţa post-traumatică Demenţa din infecţia cu HIV Demenţe datorate altor condiţii medicale generale(endocrine, metabolice, imune etc.) Demenţa indusă de substanţe(alcool, droguri, medicamente, toxine) Demenţe datorate unei etiologii multiple

Folosirea instrumentelor şi procedurilor de evaluare standard Evaluarea capacităţii cognitive:Mini Mental State Examination (MMSE) Evaluarea capacităţii de autoîngrijire (activităţi zilnice) (ADLs) Evaluarea tulburărilor comportamentale

Explorări imagistice CT, IRM, PET

Tratament-paleativ, bazat in primul rand pe nursing si pe terapii simptomatice-nu exista tratament curativ sau preventiv aplicabil populatiei la risc

A. Principii generale1. identificarea si trat unei afect med generale (tiroidiana, B12, sifilis, HIV)2. consult regulat 1/sapt3. evaluarea potentialului suicidar si a risurilor de auto vatamare (fuga, cadere)4. limitarea conducerii automobilului5. educarea familiei in privinta maladiei, a deciziilor financiare, asociatiilor

B. Tratamentul psihosocial

1. terapie de stimulare orientata: activitati recreative,terapie prin arta,dans,animale de companie2. terapie de reminescenta : a vorbi despre trecut poate ameliora dispozitia afective3. terapie cognitiva : corectarea erorilor cognitive( poate provoca frustrare)4. terapie psihodinamica ,de support si informare,atentie la stima de sine( identificarea activitatilor in

care poate reusi,a domeniilor ramase intacte)5. terapie familiala –intelegera amestecului de sentimante care apar in fata declinului unei persoane

iubiteC. Tratamentul farmacologic al tulbulburarii cognitive

a) Donepezil(Aricept) b) Rivastigmina (Exelon)c) Galantamina (Remynil) d) Memantina(Ebixa)

Si tratament adjuvant : antioxidante, alfa-tocoferol(Vit E), L-deprenyl etc.

VI. OLIGOFRENIA

Întârzierea mentalăConform DSM IV TR, criteriile pentru retardare mentală sunt:

A. Funcţionare intelectuală semnificativ sub medie : IQ aprox sau sub 70 la un test de inteligenţă administrat individual

B. Deficite sau alterări concomitente prezente ale funcţionării adaptative prezente în cel puţin 2 din domeniile: comunicare, autoîngrijire, abilităţi sociale/interpersonale, utilizarea resurselor comunitare, conducerea de sine, abilităţile academice funcţionale, munca, timpul liber, sănătatea şi siguranţa

C. Debut înainte de 18 ani

DMU : IQ 50-55 – 70DMM: IQ 35-40 - - 50-55DMS: IQ 20-25 - - 35-40DMP : IQ sub 20-25

Conform ICD 10:F70 – Retardare mentală uşoară (Debilitate) :IQ 50 - 69F71 – Retardare mentală moderată (Imbecilitate) : IQ 35 - 49F72 - Retardare mentală severă : IQ 20 - 34F73 - Retardare mentală profundă (Idioţia) : IQ sub 20

Nume IQ Vârsta mentală Dezvoltarea lb Adaptarea socialăOligo gr I 50-69 8-12 ani Vorbit şi scris Independent socialOligo gr II

- moderată- severă

35-4920-34

3-7 ani Vorbit (asintaxie) Semidependent social

Oligo gr III 0-19 0-2 ani Absent Dependent social

Generalităţi:- RM apare la 1% din populaţie, 85% sunt DMU- 1/3 până la 2/3 au tulburări mentale concomitente, de orice fel- nu există comportament au un tip de personalitate tipic, caracteristic

- stima de sine e frecvent scăzută, gândirea concretă şi egocentrică

RM uşoară- IQ 50 – 69; varsta mentală 8-12 ani- Nivel de instrucţie corespunzător cl I-IV, dar într-un ritm mult mai lent- Pot învăţa o meserie simplă şi pot să-şi câştige total sau parţial cele necesare traiului; capac. de

autoconducţie şi autoîngrijire de obicei prezente- F rar se întâlnesc defecte somatice- Dezv psihomotorie poate fi normală sau întârziată, vizibilă la adolescenţă- Procesele de cunoaştere sunt afectate în mod neomogen, constant fiind afectată dezv gândirii- Atenţie spontană uneori f vie, care îl împiedică să se concentreze asupra uneia activităţi- Memoria normală/ hipermnezie / hipomnezie la cei cu leziuni organice- Gândirea redusă la concret, cu performanţe neomogene, cu ritm şi flux ideativ scăzut, inerţie,

incapacitatea de a trece la subiecte noi; bradipsihie, scăderea imaginaţiei şi a forţei de reprezentare, bradilalie, perseverare pe enumite teme, asociaţii automate cu caracter mecanic

- Capacitatea de abstractizare e absentă, nu pot deosebi esenţialul de neesenţial, generalul de particular, să elaboreze judecăţi şi raţionamente

- Operaţiile gândirii sunt rigide (pot învăţa calcule matematice dar nu pot rezolva probleme deoarece acestea implică abstarctizare)

- Dislexie, disgrafie- Întârziere in maturizarea motrică, insuficientă coordonare a mişcărilor voluntare, imprecizia

gesturilor, sinkinezii, ROT crescute (debilitate motorie)- Afectiv: imaturitate, tendinţa la izbucniri zgomotoase scurte, labilitate emoţională, dependenţa de

familie, nevoia de protecţie dublată de egocentrism; impulsivitate, stări disforice, irascibilitate- Adaptarea socială depinde de anturaj, de familie, de mediu, de toleranţa colectivităţii

RM moderată şi severă- moderată (35-49) sau severă (20 -34)- vârsta mentală 3- 7 ani- semidependent social- autoprotecţie faţă de pericolele imediate dar au nevoie de supraveghere familială şi socială- cei cu RM moderată pot face o şcoală specială şi pot efectua muncă sub supraveghere (munci simple

în grădină, operaţii stereotipe în ateliere), cei cu RM profundă trebuiesc internaţi în instituţii pe termen lung (dependenţi social)

- însuşesc lent limbajul vorbit, dar nu şi cel scris; nivelul dezv lb f. variabil- dismorfii somatice rare şi discrete- pot efectua activ motorii simple- memorie aparent excepţională (mecanică), sau hipomnezie- dislalie, dizartrie, asintaxie- atenţie spontană vie- gândire concretă, mecanică; nu înţeleg relaţiile spaţiale şi noţiunea de număr- afectivitate labilă, uşor excitabili, simt nevoia de protecţie, le place să fie lăudaţi- capac de autoîngrijire dobândibilă prin educaţie- o etiologie organică poate fi decelată la majoritatea pers- asoc frecv cu autismul, alte tulb de dezv, epilepsia, handicapurile neurologice şi somatice- pot comite acte medicolegale, furturi, crime

RM profundă- IQ 0 – 19- Vârsta mentală sub 2 ani

- Lipsa lb scris sau vorbit- Dependent social- Facies dismorf, nr. malformaţii cranio – faciale (microcefalia, asimetrii craniene, - hipertelorism, meningocel, gura de lup, bolta palatină ogivală), expresie nătângă, privire nefocalizată - hipotrofici, hipostaturali, tulb. endocrine, modif. col. vertebrală (spina bifida, cifoscolioză)- Malformaţii degete: sindactilie, polidactilie- Majoritatea nu merg – paralizati la pat- Limbajul redus la ţipete, sunete nearticulate- Activitate dezordonată- Auto şi heteroagresivitate (se balansează ritmic, se lovesc în cap, se automutilează, îşi smulg părul)- Tremurături şi mişcări imprecise- Instincte exagerate (mănâncă şi beau orice, se masturbează)- Tulburări neurologice (Hp, diplegii spastice, sdr. extrapiramidale, epilepsie)- Rezistenţă scăzută la infecţii, mor în primii ani de viaţă prin infecţii intercurente- Necesită îngrijire permanentă; printr-o educaţie specializată, efectuată în instituţii cu profil de cămin

– spital, o parte pot sa-şi câştige controlul sfincterian şi să se alimenteze singuri

Diagnostic- se iau în calcul datele oferite de anamneză, convorbirea cu bolnavul şi testele psihometrice- Anamneza furnizează date privind dezvoltarea psihomotorie, performanţele şcolare, calificarea

profesională şi adaptarea socială- Examinarea va fi adaptată funcţie de vârstă şi de nivelul de cultură declarat de bolnav- Nu volumul cunoştinţelor sunt hotărâtoare, ci felul în care le utilizează , reacţiile sale, daca cere

explicaţii sau dacă răspunde la întâmplare- Intâi se verifică atenţia şi memoria, apoi gândirea- Se poate alege o situaţie concretă, o povestire , un tablou; i se cere să descrie aspectele principale, să

redea tema, morala, semnificaţia precum şi raportul dintre elemente- Se analizează capacitatea de definire a noţiunilor pornind de la obiecte obişnuite (măr, minge, tren ),

apoi se trece la noţiuni mai abstracte (gheaţă, speranţă, curaj, invidie)- Comparaţii : pasăre – avion; se cere să găsească asemănări şi deosebiri- Pentru capac de generalizare se dau serii de cuvinte şi se cere să găsească categoria şi să-şi motiveze

răspunsul (fructe, animale, mijloace de transport)- Procesul de abstractizare reiese din modul de definire a noţiunilor, din calculul mental şi

raţionamentul matematic aplicat la rezolvarea unor probleme (ex. probe de ecuaţie – se cere continuarea şirului 3, 6, 9 etc.) ; se mai pot folosi şi poveştile absurde (ex. cu lupii) sau explicarea unor proverbe („minciuna are picioare scurte”)

- Probe de desen (reproducerea unei teme, copierea unor figuri geometrice)- Alături de testele psihometrice se pot utiliza şi scale de evaluare a competenţei sociale

Tratament- cea mai importantă e profilaxia bolii, prin : teste genetice prenatale, supravegherea sarcinii, evitarea

factorilor teratogeni, tratarea infecţiilor, a deficitelor endocrine (ex. deficitul de iod), a dismetaboliilor, profilaxia educaţională (instruirea populaţiei, prevenirea abandonului, şcoli speciale, suport psihologic, regim de reeducare şi recuperare instituite cât mai precoce

- trat educaţional: şcoli speciale, instituţii specializate, terapie ocupaţională, programe speciale de instruire, fizioterapie, gimnastică medicală, pregătire a abilităţilor sociale

- trat psihologic: terapie comportamentală, consiliere parentală şi familială, psihoterapie suportivă individuală, dezvoltare persdonală, activ de grup pt socializare, pedagogie specială

- trat medicamentos:a. în întârzierile psihomotorii – vit. B, cerebrolysin, lecitină, piracetam care ajută la maturizarea struct

cerebrale

b. pentru agitaţie, agresivitate : neuroleptice sedative halo, tiapridal sau AP atipice (risperidona, olanzapină)

c. ortotimizante: Litiu, carbamazepina, valproatd. anxiolitice: diazepame. antidepresive

VII. CONSUM ABUZIV DE ALCOOLEpidemiologie

- a 4a problemă de sănătate publică;- 90% din populaţie consumatoare de alcool, 10% consum abuziv;- SUA aprox 11%consumă aprox 28g alcool/zi, vârsta cea mai frecventă 21-34 ani;- Anglia – 2% dependenţi, raportul bărbaţi/femei este de 4/1;

Etiopatogenie:- consum repetitiv duce la obişnuinţă şi apoi la dependenţă;- Ipoteze genetice: nu explică singure apariţia alcoolismului (este necesar şi rolul factorilor de mediu şi

cultural);- Vulnerabilitate psihosomatică creşte riscul adicţiei dacă există un model cultural şi permisivitatea

grupurilor de apartenenţă;Metabolizarea:

- absorbţia: depinde de felul băuturii, timpul ingestiei, volum, calitate, tip de hrană în stomac, caractere individ (spirtoasele se absorb cel mai rapid); după absorbţie se repartizează în toate ţesuturile intra şi extracelular; insulina favorizează oxidarea alcoolului astfel încât administrarea de glucoză + insulină în intoxicaţiile acute are un efect benefic;

Persoalitatea alcoolicilor – după Cloninger:Tip I – fără încărcătură ereditar. Egalitate între sexe, debut tardiv prin repetiţia comportamentului la o personalitate dependentă; reprezintă 2/3 din alcoolici şi răspund bine la terapie;Tip II – aproximativ ¼ din alcoolici, au compoenetă ereditară, debut precoce, personalitate antisoacială, impulsivitate, nelinişte, frecventă la bărbaţi, frecvent eşec terapeutic;

- pot fi şi mixturi (tip I + tip II);

Simptomatologie :- faza prodromală: preocuparea de a bea, lăcomie, pierderi tranzitorii ale memoriei;- faza crucială: pierde controlul consumului, idei grandioase, agresivitate (încearcă să se stăpânească),

reuşeşte pentru perioade scurte de timp să fie abstinent, schimbă relaţiile interpersonale, nevoia de băut dimineaţa, schimbă obiceiuri, pierde libidou, dezvoltă gelozie; acum apare prima spitalizare;

- faza cronică: deteriorare, scăderea intelectului, scăderea toleranţei la alcool, scăderea nivelului social, bea şi băuturi neconsumabile (spirt medicinal etc); frecvent anxietate, tremurături, nevoia continuă, obsesivă de a bea; apar complicaţiile;

- Există şi alte forme de alcoolism:o Băutori periodici (de weekend), băutorii de vin (în zone viticole, beau zilnic cantităţi

moderate dar pot dezvolta sevraj la întrerupere);

o Alcoolicii secundari – anxioşi, depresivi, fobici (beau secundar afecţiunii principale).

Forme clinice:1. Intoxicaţia alcoolică acută (beţia):- stadiul euforic: euforie, logoree, hipermnezie, lipsa autocriticii; apare la alcoolemie de 0,3-1g‰;- stadiul ebrios: apare la 1-1,5g‰: incoerenţă verbală, tulburări de echilibru, lentoare perceptivă,

labilitate afectivă;- stadiul de somn: la alcoolemie de 1,5-4g‰ hiperreflexie ROT, hipotermie, respiraţie stertoroasă,

incontinenţă urinară;- stadiul de comă: alcoolemia > 4g‰; idem;- moartea: la o alcoolemie > 5g‰, apare prin blocare enzimatică şi metabolică.

Tratamentul intoxicaţiilor alcoolice acute:o administrare de: sedative: BZD (Diazepam 10-20mg) sau NL cu acţiune rapidă (Halo 5-10mg

im) ce se repetă la 4-6 ore;o contraindicaţii – izolarea şi contenţia pacientului -deoarece cresc anxietatea

2. Beţia patologică(intoxicaţia alcoolică idiosincrazică) – după ingestie de cantităţi mici de alcool la pacienţi cu tulburări organice (frecvent, microorganicitate cerebrală): epilepsie, encefalopatie, post TCC, toxic sau la consumatorii cronici după o ingestie masivă de alcool în timp foarte scurt.

- clinic: tulburările pot dura până în 24 ore: tulburări de conştienţă de tip crepuscular + halucinaţii + delir;

- tulburări de comportament: agitaţie p-m, postcritic amnezie lacunară, uneori pot evolua către comă, cu prognostic rezervat.

3. Dipsomania: pulsiunea de a bea, alcoolizare periodică; între crize apare un interval variabil, frecvent luni; ingestia începe ascensional şi se termină brusc;

4. Intoxicaţia alcoolică cronică:- are 3 stadii:

o std de consum abuziv periculos de alcool, la întreruperea căruia nu începe sevrajul;o std de dependenţă psihică;o std de dependenţă organică.

- Clinic: o astenie marcată, facies obosit, tremor mâăni, transpiraţii frecvent nocturne, insomnii/somn

superficial cu coşmaruri, steluţe vasculare + facies eritematos (ultimile 2 – patognomonice);o inapetenţă, scădere în greutate, tegumente de aspect carenţial;o dpdv psihic: labilitate emoţională, iritabilitate, hipoprosexie, hipomnezie, hipoestezie,

personalitatea se conturează sub aspectul profilului alcoolic;- în acest stadiu se pate obţine remisiune completă (mai puţin la tipul II);- apar conflicte familiale, profesionale, regresie socială, scăderea libidoului, delir de gelozie,

agresivitate, impotenţă.5. Sindroame de sevraj etanolic:- determinate de întreruperea bruscă a consumului cronic de etanol;- fiziopatologie: sdr de sevraj reprezintă hiperactivitatea SNC inhibat anterior de alcool;a. Sdr de abstinenţă la alcool:- apare la câteva zile (uneori 24 ore) de la întreruperea consumului de alcool: senzaţii de discomfort,

tremor al membrelor, buze, limbă, pleoape până la mioclonii, hipertonie opoziţională necontrolată de pacient;

- manifestări simpatotone: nelinişte p-m, diaree, tahicardie, creşterea TA sistolice;- anxietate, astenie, coşmare, frecvent depresie cu inapetenţă, anhedonie, dezgust pentru alcool,

ideaţie suicidară;- uneori – euforie, iritabilitate, agresivitat;- în antecedentele apropiate:

o tulburări de conştienţă – episoade confuzionale;o tulburări de percepţie – iluzii, halucinaţii;o crize convulsive la un individ fără antecedente comiţiale.

- simptomatologia se poate ameliora/evolua către delirium tremens;- apare mai ales la băutorii de vin după consum > 10-15 ani.b. Delirul alcoolic subacut (predelirium tremens) - debut mai lent faţă de delirium, lipseşte hipertermia, acidoza mai redusă;- clinic: tremor, delir halucinator cu caracter oniric, agitaţie cu aspect de akatisie, anxietate, depresie,

iritabilitate, rar euforie;- transpiraţii, diaree, vărsături, tahicardie, creşterea TA, modificări biologice absente/puţin importante;c. Delirium tremens (delirium de sevraj etanolic):- apare la 1-3% din dependenţii etanolici, complicaţie a alcoolismului cronic;- netratate au o mortalitate de 50%;- apare la alcoolicii cronici după 5 ani de consum în std de dependenţă organică dacă se adaugă:

o creşterea consumului cu neglijarea hranei;o întrerupera bruscă a consumului;o infecţii, accidente, decompensarea unei boli cronice;

- debut frecvent după 3-4 zile de abstinenţă, precedat de simptome de sevraj (transpiraţii, nelinişte p-m, inapetenţă, perioade confuzive) dsu de criză comiţială (10%);

- apoi – dezorientare temporo-spatiala, halucinaţii predominant vizuale (patognomoonice – zoopsii), transpiraţii, hipertermie (40°C), tremor extremităţi, bărbie, limbă, vorbire, puls>100b/min, hiperactivitate dezorientată, iritabilitate, agresivitate, hipertonie opoziţională (este dificilă examinarea ROT);

- tulburări biologice:o deshidratare:

manifestări clinice: sete, uscăciunea mucoaselor, hTA, oligurie; biologic: hipoNa, hemoconcentraţie (creşterea Ht ± proteinelor); datorită pierderii exagerate de lichide prin agitaţie, tulburări degestive;

o accentuarea matabolismului azotat: hiperazotemie;o cetonurie fără glicozurie – datorită scăderii aportului caloric;o hipoK caracteristică alcoolicilor care dezvoltă delirium, hipoMg, ce pot determina tulburări de

conducere cardiacă;o semne de alcoolism cronic: creşterea GGT, FA, bilirubinei;

- evoluţie spre deces în absenţa tratamentului.Tratament:

- cazurile uşoare de sevraj pot fi tratate în ambulator pentru scăderea anxietăţii şi tremorului, insomniilor, corectare deficit vitaminic:

o BZD (Diazepam p.o. 30-50mg/zi);o Mepobramat 200-400mg/zi;o Vit B, PP.

- delirium + predelirium:o BZD iv/im (Diazepam 40-80mg/zi) pentru calmarea anxietăţii şi agitaţiei;o NL: Halo 10-20mg/zi, Clorpromazin 50-75mg/zi;o Lichide po aprox 3-6l/zi, aport caloric min 200mg carbohidraţi, aport sodat aprox 12g/zi;o Iv/im vitamine B (mai alesd B1), PP.

VIII. TULBURARI DE ANXIETATE