Lobby în România
Studiu independent
Studiu realizat de Forum for International Communications, prin portalul de resurse cu sprijinul
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Ianuarie 2012 Studiu independent
Autori Dr. Dana Oancea Liviu Mihăileanu Aurelian Horja
Rezultatele acestui studiu permit o fotografie realistă a activităţii de
lobby din România, pentru prima dată fiind puse în oglindă opiniile
lobbyiştilor, ale decidenţilor şi ale opiniei publice. Studiul poate fi
folosit ca referinţă în strategia organizaţiilor şi a decidenţilor politici.
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications 2
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Cuprins
Preambul.................................................................................................................... 2
Metodologie ............................................................................................................... 4
Sumar executiv .......................................................................................................... 6
Percepţia publică ....................................................................................................... 7
Cine face lobby în România? ....................................................................................... 9
Portretul lobbyistului român ............................................................................................................... 12
Cum se face lobby în România? ................................................................................ 13
Uşor sau dificil? ................................................................................................................................... 13
Instrumentele folosite de lobbyişti ...................................................................................................... 14
Proactiv sau reactiv? ........................................................................................................................... 19
Opinia politicienilor ............................................................................................................................. 20
Cu sau fără lege? ...................................................................................................... 24
Concluzii .................................................................................................................. 29
Despre autori .......................................................................................................... 31
La citarea studiului se va folosi:
Oancea D., Mihăileanu L., Horja A. – „Lobby în România”, Forum for International Communications, 2012
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications 3
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Preambul
LET’S TALK ABOUT LOBBY! PE ROMÂNEŞTE!
În România, activitatea de lobby nu este deloc nouă, însă
constant sunt evitate discuţiile despre întâlnirile
politicienilor cu reprezentanţii organizaţiilor interesate de
influenţarea politicilor publice.
Adeseori, astfel de întâlniri au dus la schimbarea legilor,
însă orice referire la acest lucru capătă conotaţii negative
ca urmare a mediatizării cazurilor de trafic de influenţă.
Activităţile ilicite de influenţare sunt etichetate în mod
greşit sau tendenţios ca activităţi de lobby, conferind
conotaţii negative unui domeniu care ar trebui, în mod
normal, să contribuie activ la exerciţiul democratic al unui
stat.
Reglementarea într-un fel sau altul a activităţii de lobby a
fost pusă sub suspiciune aparent de toţi actorii (opinia
publică, companii, organizaţii nonguvernamentale şi
politicieni). Prin urmare, dintre cele şapte proiecte iniţiate
până în prezent, niciunul nu a ajuns publicat sub formă de
reglementare legală în Monitorul Oficial.
Pe de altă parte, o iniţiativă de auto-reglementare s-a
dovedit a avea un număr extrem de redus de aderenţi,
activitatea de lobby şi instrumentele sale rămânând încă în
umbră.
În spaţiul public s-a afirmat că lipsa unei legi specifice este
exact ceea ce îşi doresc cei care desfăşoară activităţi de
lobby în România, clienţii acestora, dar şi unii politicieni.
Aşa să fie oare?
Iată doar câteva elemente care solicitau apariţia unui studiu
complex menit să analizeze acest subiect din mai multe
unghiuri şi să atragă cât mai multe puncte de vedere ale
celor implicaţi în mod real şi direct în această activitate.
De-a lungul anilor cei care
desfăşoară activităţi de lobby
menţionau în evenimente pu-
blice şi mass media că nu sunt
mai mulţi lobbyişti în România
decât degete la o mână. Este
uşor să tragem concluzia că în
România activitatea de lobby
nu este reprezentativă pentru
influenţele asupra legiuitoru-
lui, însă este acest lucru ade-
vărat? Sunt alţi actori implicaţi
în afara celor câteva firme sau
persoane care desfăşoare acti-
vitate de lobby pentru terţi?
Prin profunzimea studiului
destinat tuturor actorilor im-
plicaţi în activitatea de lobby
din România şi prin completa-
rea acestuia cu datele colectate
în parteneriat cu GfK România
la nivelul populaţiei generale,
considerăm că activităţile au-
tohtone de lobby beneficiază
acum de o analiză solidă utilă
atât lobbyiştilor pentru îmbu-
nătăţirea activităţii lor, cât şi
decidenţilor pentru o mai bună
cunoaştere a percepţiei popu-
laţiei şi a celor care doresc să-i
influenţeze în activitatea lor
zilnică.
2
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications 4
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
BENEFICIILE STUDIULUI
Până în acest moment nu a existat o cunoaştere profundă a
activităţilor de lobby din România. Au fost prezentate doar frânturi
de informaţii despre actorii acestei industrii, dar nu se cunoşteau
mecanismele şi instrumentele concrete, abordările de succes,
precum şi neajunsurile şi erorile demersurilor autohtone de lobby.
O altă problemă era lipsa unei experienţe împărtăşite de bune practici
în rândul lobbyiştilor sau de preferinţe şi atitudini ale politicienilor faţă
de lobbyişti şi viceversa, cu privire la aşteptările şi dificultăţile pe care
fiecare le întâmpină. Rezultatelor sondării opiniei publice oferă
argumente pentru o abordare obiectivă a decidenţilor politici şi o bună
oportunitate pentru educarea publicului cu privire la această activitate.
Rezultatele studiului permit aşadar pentru prima dată o fotografie
realistă a activităţii de lobby din România şi pot fi folosite ca referinţă
de bază în strategia organizaţiilor, dar şi a decidenţilor politici în
evaluarea mai corectă a acestei activităţi. Ca urmare a faptului că,
împreună cu GfK România, am realizat un sondaj naţional pe
eşantioane reprezentative a populaţiei urbane de peste 15 ani, am
putut integra în prezentul studiu o analiză a percepţiei activităţii de
lobby din România, element esenţial atât pentru lobbyişti, cât mai ales
pentru politicieni.
Studiul este realizat de fundaţia Forum for International
Communications prin portalul PR Romania, cu sprijinul GfK România
pentru sondarea naţională a percepţiei publice.
Echipa de cercetare: Dr. Dana Oancea, Aurelian Horja şi Liviu
Mihăileanu.
Costurile realizării acestui studiu au fost suportate integral de inițiatori
(implementarea componentei „vox populi” în parteneriat cu GfK
România) și nu au existat compensații materiale în urma publicării
acestuia.
Prezentul demers de
cercetare reprezintă o
premieră, întrucât sin-
tetizează opiniile ma-
nagerilor marilor cor-
poraţii, a specialiştilor
în comunicare şi public
affairs, reprezentanţi ai
fundaţiilor corporatiste,
ONG-urilor, precum şi
întregul spectru de re-
prezentanţi activi ai
clasei politice.
Opiniile acestora sunt
comparate cu percepţia
opiniei publice, adu-
când în discuţie cel de-
al treilea element im-
plicat în activitatea de
lobby: populaţia asupra
căreia se răsfrâng deci-
ziile influenţate. Aceas-
tă a treia dimensiune,
precum şi dreptul pu-
blicului la informaţie au
fost până în prezent
absente din studii sau
dezbateri pe tema acti-
vităţii de lobby din Ro-
mânia.
3
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications 2
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Studiul are la bază răspunsurile
primite de la 865 de respondenți,
reprezentativi pentru cele trei
dimensiuni explorate.
Metodologie
Studiul a avut în vedere acoperirea în 360
de grade a activităţii de lobby din România
şi în consecinţă a urmărit sondarea pe trei
dimensiuni: a populaţiei asupra căreia se
răsfrânge direct sau indirect activitatea de
lobby (vox populi), a iniţiatorilor
(lobbyiştii) şi a factorilor de decizie
(politicienii).
Prima dimensiune: Vox populi
Opinia acestora a fost considerată
importantă din două motive. Pe de o parte
datorită faptului că activităţile de lobby şi
realizarea lor în
anumiţi parametri îi
afectează în mod
direct, iar pe de altă
parte datorită
faptului că
politicienii sunt
foarte rezervaţi cu
privire la subiectul
lobby, fiindu-le
teamă de opinia
populaţiei sau de asocierea cu o iniţiativă
nepopulară printre alegători.
Au fost realizate două tipuri de analize,
prima bazându-se pe întrebări specifice de
percepţie a termenului şi pe opiniile cu
privire la efectele şi motivaţia unei
eventuale legi, sondajul fiind derulat de GfK
România pe un eşantion de 574 de
respondenţi, reprezentativi pentru mediul
urban la nivel naţional. Interviurile s-au
derulat faţă în faţă la domiciliul
respondentului.
A doua analiză a fost mai specifică şi a
explorat percepţia asupra mijloacelor,
efectelor şi a necesităţii reglementării prin
lege a activităţii de lobby şi a avut la bază un
chestionar online cu 15 întrebări închise şi
deschise, la care au contribuit 119
respondenţi, 94% având studii universitare
sau post-universitare.
A doua dimensiune: Lobbyiştii
În vederea sondării acestei dimensiuni au
fost folosite chestionare online cu 29 de
întrebări închise şi deschise care au explorat
percepţia, instrumentele folosite şi eficienţa
lor, opinia asupra reglementării prin lege şi
dinamica
demografică a
respondenţilor.
Rezultatele
acestei dimensiuni
au la bază un
număr de 137 de
respondenţi,
reprezentanţi de
top ai ONG-urilor
şi companiilor
naţionale și multinaţionale care fac lobby în
nume propriu, acoperind o gamă largă de
sectoare de activitate, de la bănci sau
companii farmaceutice la producători
agricoli, de la case de avocatură la companii
specializate în lobby.
Din categoria lobbyiştilor, o secţiune
importantă a fost cea a organizaţiilor non-
profit - extrem de bine reprezentată - ceea
ce ne-a determinat să realizăm analize
comparative între reprezentanţii ONG-urilor
şi reprezentanţii companiilor.
4
Lobby în România
Studiu independent
A treia dimensiune: Politicienii
Pentru a sonda opinia şi percepţia
politicienilor, i-am invitat să participe la
studiu pe decidenţii aflaţi în funcţie în
prezenta legislatură (senatori şi deputaţi).
Chestionarea s-a realizat printr-un formular
online cu 14 întrebări închise şi deschise
care au sondat percepţia asupra activităţii,
modalităţile de informare şi estimarea
eficienţei eforturilor depuse de lobbyişti.
Întrebările au fost construite astfel încât
răspunsurile să poată fi folosite în oglindă
faţă de celelalte două dimensiuni.
Rezultatele au la bază 35 de respondenţi,
atât senatori cât şi deputaţi, mulţi dintre cei
chestionaţi refuzând să participe la studiu
din diferite motive, printre care
"sensibilitatea subiectului", deși au fost
oferite asigurări că răspunsurile sunt
confidenţiale şi că vor fi prezentate agregat.
Mai mulţi politicieni au declarat că "această
profesie nu există încă în România", că
"activitatea de lobby nu există deoarece nu
este reglementată" şi că "exprimarea unei
păreri în acest domeniu este nepotrivită
atâta timp cât el nu există".
5
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Sumar executiv
PERCEPŢIA PUBLICĂ
Doar 1,2 % dintre respondenții dimensiunii
„vox populi” au asociat termenul de lobby cu
"trafic de influență", ceea ce contravine
ipotezei unei astfel de echivalări în percepţia
populaţiei. 95% consideră că activitatea de
lobby este benefică societăţii, iar 88,3 %
consideră că activitatea de lobby este legală,
ceea ce indică o discrepanţă între opinia
publică şi opinia unor politicieni sau a mass
media în general.
În ceea ce privește principalele aspecte
negative ale activităţii de lobby, 50,4%
consideră că nu există aspecte negative, iar
30,2 % identifică prevalenţa interesului de
grup în detrimentul interesului public.
CINE FACE LOBBY ÎN ROMÂNIA?
Lobbyistul român are între 36 şi 45 de ani,
este femeie şi a acumulat între 1 şi 5 ani de
experiență în domeniu. Majoritatea (52,4%)
reprezintă organizaţii care au mai puţin de
20 de angajaţi.
Dintre cei care s-au declarat implicaţi în
activităţi de lobby ONG-urile ocupă primul
loc cu 38%, urmate de companiile
multinaționale (29%), doar 4% fiind companii
specializate care desfăşoară activitate de
lobby pentru şi în numele unor terţi. Lucrul
acesta contravine opiniei că există doar
câteva companii care fac lobby în România.
CUM SE FACE LOBBY ÎN ROMÂNIA?
Comportamentul general al lobbyiştilor
români este unul reactiv, de corectare sau
îmbunătățire a unor decizii deja luate. Cu
toate acestea, ONG-urile sunt mai bine
pregătite decât companiile, 37% având
activităţi pro-active de lobby, faţă de 22,7%
în cazul companiilor.
7% dintre ONG-uri şi 3 % dintre companii au
declarat că au reuşit întotdeauna în
demersul lor de a schimba legislaţia.
REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢII DE
LOBBY
82% dintre companii, 100% dintre ONG-uri și
100% dintre politicieni au declarat că
activitatea de lobby trebuie reglementată
prin lege, ceea ce contravine ipotezei că nu
se dorește reglementarea acestor activităţi.
Opinia aproape unanimă apare și în rândul
sondajului „vox populi” cu un procent de
93%.
Contrar temerilor politicienilor referitoare la
opinia publică, procentul care consideră ac-
tivitatea de lobby legală este majoritar (88%)
doar 12% văzând în activitatea de lobby ceva
ilegal.
6
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Percepţia publică În cadrul sondajului realizat de GfK România, 67,5% dintre respondenţi nu au putut asocia cu nimic
termenul de "lobby". Se remarcă o cunoaştere deficitară a acestei activităţi în rândul populaţiei
generale, doar 6% dintre intervievaţi echivalând activitatea de lobby cu încercarea de a influenţa
legal decizia unei autorităţi.
Semnificaţia cuvântului "Lobby" Prima menţiune (%)
Toate menţiunile (%)
A promova 9,7 11,2
A influenţa o decizie /o persoană/autoritate 6,0 7,3
A face o favoare pentru un câştig 3,8 4,1
A susţine o cauză/idee 3,6 4,3
Trafic de influenţă 1,2 1,5
Mită/ Înşelăciune 0,8 0,9
Acţiune politică (parlament/parlamentari) 0,9 0,9
Altele 6,6 7,6
Nu ştiu/ Nu răspund 67,5 67,5
Notă: Operatorii au fost instruiți să înregistreze răspunsul spontan, fără a sugera nicio variantă de răspuns.
Cele mai multe răspunsuri spontane au arătat că românii echivalează lobby cu „a promova” (9,7%), „a
influenţa o decizie / o persoană / autoritate” (6,0%), „a face o favoare pentru un câştig” (3,8%), „a
susţine o cauză / idee” (3,6%) în timp ce 1,2% au asociat termenul de lobby cu „trafic de influenţă”.
Surprinzător, doar 1,2 % au asociat termenul de lobby cu „trafic de influenţă” ceea ce
contravine ipotezei unei astfel de echivalări în percepţia populaţiei.
În ceea ce priveşte percepţia asupra activităţii de lobby,
95% consideră că activitatea de lobby este benefică
societăţii, iar 88,3 % consideră că activitatea de lobby
este legală, ceea ce indică o discrepanţă între opinia
publică şi opinia unor politicieni sau a mass-media în
general.
Principalele aspecte pozitive ale activităţii de lobby
sunt considerate:
îmbunătăţirea transparenţei actului decizional
şi participarea activă a societăţii civile la
procesul decizional (68,1%),
creşterea calităţii deciziilor adoptate, prin
furnizarea profesionistă de informaţii decidenţilor (59,7%)
schimbarea mentalităţii de abordare a raporturilor între emitenţii deciziilor legislative şi
adresanţii acestora (54,2%)
transparenţă asupra informaţiilor cu privire la cine susţine sau nu o anumită problemă, de ce
o susţine şi cum afectează acest fapt populaţia (52,1%).
7
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Cât privește principalele aspecte negative ale activităţii de lobby, 50,4 % dintre respondenţii
sondajului „vox populi” consideră că nu există aspecte negative, 30,2 % identifică prevalenţa
interesului de grup în detrimentul interesului public şi doar 17,7 % consideră că lobby-ul poate fi
asociat unor fapte de corupţie (dare şi luare de mită, trafic de influenţă).
Cu toate acestea, atunci
când sunt întrebaţi cu
privire la ce cred despre
practica autohtonă a
activităţilor de
influenţare a legislaţiei,
un procent important
de 56,7% declară că în
realitate nu se face
lobby, ci mai degrabă
trafic de influenţă sau
se oferă mită pentru
modificarea legislaţiei.
Acest fapt arată că
populaţia face totuși
diferenţa între cele
două activităţi presupus
a fi confundate.
68,1%
52,1% 59,7%
41,2%
53,8%
25,2%
52,1%
4,2%
Îmbunătăţirea transparenţei
actului decizional şi participarea
activă a societăţii civile
la procesul decizional
Informaţii despre cine
susţine sau nu o anumită
problemă, de ce o susţine şi cum afectează
acest lucru populaţia
Creşterea calităţii
deciziilor adoptate, prin
furnizarea profesionistă de informaţii decidenţilor
Aplicarea mai uşoară a deciziilor
adoptate, prin cointeresarea
de la început a celor cărora li se adresează
un proiect legislativ
Schimbarea mentalităţii de
abordare a raporturilor
între emitenţii deciziilor
legislative şi adresanţii acestora
Statistici şi studii de
măsurare a opiniei publice
obţinute de legiuitor gratuit
Încurajarea unei „a doua opinii” care
poate duce la evitarea unei decizii greşite
Altele
Aspecte pozitive ale activităţii de lobby
Nu are efecte negative
50%
Prevalenţa interesului de grup în locul interesului
public 30%
Poate fi asociat unor fapte de
corupţie 18%
Altele 2%
Aspecte negative ale activităţii de lobby
8
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Mai mult, populaţia identifică o serie de instrumentele folosite de lobbyişti în activitatea de
influenţare, printre care se evidenţiază participarea la dezbateri publice (identificată de 46,2%
dintre respondenţi), monitorizarea legislativă (37,0%), furnizarea de studii şi argumente sociale
direct decidenţilor (44,5%) sau realizarea de coaliţii (39,5%).
Cine face lobby în România? Dintre cei care s-au declarat implicaţi în activităţi de lobby, ONG-urile ocupă primul loc cu 38%,
urmate de companiile multinaţionale (29%), doar 4% fiind companii specializate care desfăşoară
activitate de lobby pentru şi în numele unor terţi. Lucrul acesta contravine opiniei că există doar
câteva companii sau agenţii care fac lobby în România.
0%
5%
10%
15%
20%
25%
30%
35%
40%
45%
Unei companii multinaţionale
care îşi prezintă
interesele în România
Unei ONG Unei companii cu capital majoritar
românesc care îşi prezintă interesele in
nume propriu
Unei firme de avocatură
Unei companii specializate
care desfăşoară
activitate de lobby pentru şi în numele
unor terţi
Unei companii / agenţii / trust media
care desfăşoară şi activitate de
lobby
Unei Asociaţii profesionale /
patronale reprezentând
interesele coalizate ale unui grup de
companii
Unei instituţii publice / unităţi de
învăţământ
Reprezentaţi interesele
Cum credeţi că se face lobby în România? %
Monitorizare legislativă 37,0%
Furnizarea de studii şi argumente sociale direct decidenţilor 44,5%
Participarea la dezbateri publice 46,2%
Contribuţii politice 34,5%
Realizarea de coaliţii 39,5%
Mitinguri de protest şi manifestări stradale 26,1%
Cred că, în general, se face trafic de influenţă sau se oferă mită pentru modificarea legislaţiei
56,3%
9
Lobby în România
Studiu independent
Cele mai multe ONG-uri implicate în
activităţi de lobby sunt cele active în
domeniul serviciilor sociale (27,7 %),
educaţie (19,1 %), libertăţi fundamentale şi
sănătate (ambele cu 14,9 %), alături de
ecologie (12,8 %).
În cadrul companiilor implicate în activităţi
de lobby, cele mai multe sunt casele de
avocatură sau consultanţă juridică (12 %),
urmate de actorii sistemului financiar-
bancar la egalitate cu agenţiile care oferă
servicii de lobby / public affairs (10,7 %) şi
companiile din domeniul energetic sau al
produselor farmaceutice (8%).
De remarcat faptul că populaţia consideră
că activităţile de lobby sunt desfăşurate în
principal de ONG-uri sau de reprezentanţi ai
unor asociaţii profesionale / patronate.
Companiile specializate în lobby sunt clasate
pe locul trei, iar casele de avocatura doar pe
locul şapte.
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%
Reprezentanţi ONG;
Reprezentanţi ai unor asociaţii profesionale / patronale reprezentând
interesele coalizate ale unui grup de companii;
Reprezentanţi ai unor companii multinaţionale care
îşi prezintă interesele în România;
Reprezentanţi ai unor companii autohtone care îşi prezintă interesele in nume
propriu;
Firme de avocatură;
Companii specializate care desfăşoară activitate de lobby pentru şi în numele unor terţi;
Companii / agenţii / trust media care desfăşoară şi
activitate de lobby;
Persoane individuale sau firme de lobby care lucrează
pentru şi în numele unor terţi;
Fundaţii corporatiste.
Care consideraţi că sunt lobbyiştii din România? (Vox Populi)
Care este domeniul în care activează companiile?
%
Avocatură / consultanţă juridică 12,0%
Servicii financiare bancare 10,7%
Consultanţă în Lobby / Public Affairs
10,7%
Energie 8,0%
Produse farmaceutice 8,0%
Audit şi consultanţă în afaceri 8,0%
Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei
6,7%
Bunuri de larg consum 6,7%
Relaţii publice 6,7%
Media 5,3%
Agricultură 4,0%
Servicii financiare nebancare 2,7%
Exploatarea resurselor naturale 2,7%
Retail 2,7%
Transport 1,3%
Turism 1,3%
Băuturi alcoolice 1,3%
Imobiliar 1,3%
Care este domeniul în care activează ONG-urile?
%
Servicii sociale 27,7%
Educaţie 19,1%
Libertăţi fundamentale 14,9%
Sănătate 14,9%
Ecologie 12,8%
Tineret 2,1%
Minorităţi sexuale 2,1%
Minorităţi religioase 2,1%
Minorităţi etnice 2,1%
Religie 2,1%
10
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Pe cine reprezintă companiile care fac lobby pentru terţi?
Companiile specializate au realizat cele
mai multe activităţi de lobby pentru
companii multinaţionale (55,2 %) şi cele
mai puţine pentru ONG-uri şi patronate
(6,9%).
Cele mai multe companii reprezentate de
lobbyişti contractaţi provin din domeniul
produselor farmaceutice, al
telecomunicaţiilor şi tehnologiei
informaţiei, precum şi al bunurilor de larg
consum (în pondere individuală de 14,5
%), urmate de domeniile serviciilor
financiar bancare (10,9 %) şi energie
(9,1%).
Cele mai multe ONG-uri reprezentate de
terţi au fost din domeniul educaţiei şi
ecologiei (însumând 46,5%) urmate de
libertăţi fundamentale (14,3%).
Pentru ce domenii au realizat cele mai multe activităţi de lobby?
%
Companii multinaţionale 55,2%
Companii cu capital majoritar românesc
27,6%
ONG 6,9%
Patronate 6,9%
Altele 3,4%
Domeniul de activitate al companiilor
%
Produse farmaceutice 14,5%
Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei
14,5%
Bunuri de larg consum 14,5%
Servicii financiare bancare 10,9%
Energie 9,1%
Utilităţi şi servicii publice 5,5%
Retail 5,5%
Băuturi alcoolice 5,5%
Producători şi distribuitori auto 3,6%
Servicii financiare nebancare 3,6%
Agricultură 3,6%
Exploatarea resurselor naturale 3,6%
Tutun 3,6%
Altele 1,8%
Domeniul de activitate al ONG-urilor
%
Educaţie 28,6%
Ecologie 17,9%
Libertăţi fundamentale 14,3%
Tineret 10,7%
Drepturile consumatorului 10,7%
Minorităţi etnice 3,6%
Sănătate 3,6%
Altele 10,7%
11
Lobby în România
Studiu independent
Portretul lobbyistului român
Lobbyistul român are în-
tre 36 şi 45 de ani, este
femeie şi a acumulat între
1 şi 5 ani de experienţă în
domeniu. Majoritatea
(52,4%) reprezintă orga-
nizaţii care au mai puţin
de 20 de angajaţi.
0,0%
10,0%
20,0%
30,0%
40,0%
50,0%
Sub 25 ani
25-35 ani 36-45 ani 46-55 ani 56-65 ani Peste 65 ani
Vârsta lobbyistului român
Masculin 48% Feminin
52%
Genul lobbyistului român
1-5 ani 52%
6-10 ani 29%
11-15 ani 9%
peste 15 ani 10%
Experienţa lobbyistului român
0,0%
5,0%
10,0%
15,0%
20,0%
25,0%
30,0%
1-9 angajati 10-20 de angajati
21-50 de angajaţi
51-100 angajaţi
101-250 angajaţi
251-500 angajaţi
Peste 500 angajaţi
Dimensiunea organizaţiei din care provine lobbyistul român
12
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Cum se face lobby în România?
UŞOR SAU DIFICIL?
43% dintre companii şi 39% dintre ONG-uri nu au reuşit niciodată să facă schimbări legislative şi
doar 11 % dintre companii şi 10 % dintre ONG-uri au reuşit să facă schimbări legislative în mai
mult de 50 % din cazuri. Interesant este faptul că există şi un procent de 7% în rândul ONG-uri şi
3 % în rândul companiilor care au declarat că au reuşit întotdeauna în demersul lor de a schimba
legislaţia.
Printre principalele probleme întâmpinate
de ONG-uri s-au numărat:
găsirea datelor de contact;
accesul la factorii de decizie;
stabilirea unei întâlniri directe;
identificarea factorilor de decizie;
lipsa de disponibilitate;
captarea atenţiei;
birocraţia
Principalele probleme întâmpinate de
companii au fost:
găsirea datelor de contact;
stabilirea unei întâlniri;
identificarea factorilor de decizie;
lipsa de disponibilitate.
Cât priveşte contactul cu factorii de decizie,
23% dintre companii au declarat că a fost
foarte dificil să stabilească un astfel de
contact în timp ce doar 10% dintre ONG-uri
au declarat acelaşi lucru. Doar 7% dintre
ONG-uri şi 12% dintre companii au declarat
că acest proces a fost uşor sau foarte uşor,
ceea ce arată fie nepriceperea celor care
doresc să schimbe legislaţia, fie lipsa
disponibilităţii factorilor de decizie.
0% 10% 20% 30% 40% 50%
Niciodată
În mai puţin de 30% din cazuri
În 30-50% din cazuri
În peste 50% din cazuri
Întotdeauna
Aţi reuşit să faceţi schimbări legislative?
ONG Companii
0% 10% 20% 30% 40% 50%
Foarte dificil
Dificil
Cu mici dificultăţi
Uşor
Foarte uşor
Cât de dificil a fost să contactaţi factorii de decizie?
ONG-uri Companii
13
Lobby în România
Studiu independent
INSTRUMENTELE FOLOSITE DE LOBBYIŞTI
Dintre toate instrumentele folosite de
lobbyişti în mod frecvent, monitorizarea
legislativă se află undeva la mijloc, atât în
topul instrumentelor de convingere, dar şi al
percepţiei eficacităţii acestora. Deşi prin
monitorizare pot fi identificate tendinţe sau
se pot afla din timp modificări vizate de
factorii decizionali, aceasta nu este nici
ignorată, dar nici identificată ca factor major
de reuşită. Acest indicator este în
concordanţă cu celelalte rezultate ale
studiului, arătând manifestarea unui
comportament de lobby reactiv.
În ceea ce privește folosirea instrumentelor
de convingere a factorilor decizionali,
studiul indică o asemănare majoră între
practicile companiilor și ONG-urilor, dar și
două diferenţe importante din punctul de
vedere al abordării unor forme de protest.
Deși ambele forme sunt folosite moderat, companiile sunt mult mai înclinate să pornească un
demers în justiţie (14% faţă de 4% la ONG) în cazul în care demersurile iniţiale nu sunt favorabile
obiectivelor urmărite.
ONG-urile folosesc ca instrument de convingere mitingurile de protest (15%), ele beneficiind în
mod evident atât de reţeaua de voluntari, cât şi de atragerea bunăvoinţei şi atenţiei publicului şi
mass-media prin campanii de advocacy anterioare.
0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
70%
80%
Monitorizare legislativă
Furnizarea de studii şi argumente
sociale direct decidenţilor
Participarea la dezbateri
publice
Contribuţii politice
Realizarea de coaliţii
Mitinguri de protest şi
manifestări stradale
Organizare de
evenimente destinate educării
factorilor de decizie
Iniţierea de demersuri
juridice (instanţă)
Altele
Instrumente de lobby folosite în mod frecvent
Companii ONG
14
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Companiile nu folosesc deloc această formă de protest, abordarea izvorând cel mai probabil din
diferenţele de structură organizaţională, dar și de putere financiară sau raportare la timp.
De asemenea, observăm o diferenţă destul de mare la preferinţa ONG-urilor de a realiza coaliţii
în vederea atingerii unui obiectiv (33%) faţă de companii care indică această preferinţă doar în
14 % din cazuri.
Furnizarea de studii şi argumente sociale direct decidenţilor este
instrumentul preferat de 76 % dintre companii şi 63 % dintre ONG-
uri, urmat de organizarea de evenimente destinate educării factori-
lor de decizie (48 % companii și 52 % ONG-uri), iar pe locul trei,
aproape la egalitate fiind participarea la dezbateri publice (48 % atât
la companii, cât şi la ONG-uri).
Cu toate acestea, atunci când au fost întrebați cu privire la eficiența
instrumentelor folosite, rezultatele arată o altă ordine indicând o
ruptură între realitate și practicile curente.
Companiile văd contribuţiile politice ca fiind principalul instrument de convingere eficient (60%),
urmat de realizarea de coaliţii și participarea la dezbateri publice (25%), în timp ce iniţierea de
demersuri juridice este pe ultimul loc cu 5%.
Activităţile considerate de companii eficiente
%
Monitorizare legislativă
20,0%
Furnizarea de studii şi argumente sociale direct decidenţilor
15,0%
Participarea la dezbateri publice
25,0%
Contribuţii politice 60,0%
Realizarea de coaliţii 25,0%
Mitinguri de protest şi manifestări stradale
15,0%
Organizare de evenimente destinate educării factorilor de decizie
15,0%
Iniţierea de demersuri juridice (instanţă)
5,0%
Altele 5,0%
Activităţile considerate ONG-uri eficiente
%
Organizare de evenimente destinate educării factorilor de decizie
44,4%
Iniţierea de demersuri juridice (instanţă)
3,7%
Monitorizare legislativă 25,9%
Furnizarea de informaţii relevante factorilor de decizie (studii de impact, argumente sociale, studii de fezabilitate etc)
70,4%
Participarea la dezbateri publice 25,9%
Contribuţii politice 14,8%
Realizarea de coaliţii 33,3%
Susţinerea argumentelor prin mitinguri de protest şi manifestări stradale
7,4%
Altele 11,1%
15
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
În schimb, pentru ONG-uri principalul instrument de convingere eficient este furnizarea de studii
şi argumente sociale direct decidenţilor (70,4%), urmat de organizarea de evenimente destinate
educării factorilor de decizie (44,4%) și realizarea de coalitii (33%). Și în cazul ONG-urilor iniţierea
de demersuri juridice este pe ultimul loc la eficienţă (3,4%).
Reacţia factorilor de decizie este importantă în faţa acestor instrumente de convingere, însă în
cele mai multe cazuri, aceasta este rezervată, 68% dintre companii și 78 % dintre ONG-uri decla-
rând că factorii de decizie nu iau deloc în considerare sau iau în considerare în mai puţin de 50 %
din cazuri demersurile de modificare a legislaţiei.
Cu toate acestea, 9% dintre companii și 4 %
dintre ONG-uri au declarat că factorii de
decizie iau în considerare demersurile lor de
modificare a legislaţiei, iar 19 % dintre ONG-
uri și 23 % dintre companii au declarat că
acest lucru se întâmplă în peste 50 % din
cazuri.
Principalele secrete ale succesului în opinia
lobbyiştilor (companii şi ONG-uri) pentru ca
factorii de decizie să le asculte punctul de
vedere sunt transparenţa cu privire la
interesele pe care le reprezintă și faptul că
sunt experţi în domeniul vizat. De
asemenea, deşi în procente diferite sunt
indicate notorietatea şi buna pregătire a
celor care doresc să influenţeze legislaţia,
surprinzător, pe ultimul loc se situează
criteriul puterii financiare sau sociale a
instituţiei reprezentate.
În schimb, atunci când lobbyiştii vorbesc de
motivele pentru care, în opinia lor,
decidenţii ignoră argumentele lor, pe primul
loc se află faptul că nu reprezintă o putere
financiară sau socială prea importantă, ceea
ce indică faptul că, deşi nu este un factor
esenţial de succes, acest tip de putere ar fi
un factor de „acces” la urechea decidenţilor.
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%
Niciodată
Sub 30% din cazuri
În 30-50% din cazuri
În peste 50% din cazuri
Întotdeauna
Factorii de decizie iau în considerare demersurile dvs?
ONG-uri Companii
Ce consideră lobbyiştii că determină factorii de decizie să le asculte punctul de vedere?
Companii ONG-uri
Faptul că sunt transparenţi privind interesele pe care le reprezintă
63,6% 63,0%
Faptul că sunt văzuţi ca experţi în domeniul vizat
63,6% 55,6%
Faptul că sunt bine pregătiţi
36,4% 48,1%
Puterea financiară / socială a instituţiei
31,8% 18,5%
Notorietatea (percepţia publică)
31,8% 51,9%
Forţa unor coaliţii sau grupuri de interes pe care le reprezintă
31,8% 29,6%
Altele 4,5% 7,4%
16
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Alte piedici pentru companii în convingerea
factorilor decizionali sunt lipsa prezenţei lor
într-o coaliţie mai puternică, faptul că alţii
au argumente mai bune sau că nu sunt
cunoscuţi personal de către decidenţi, ceea
ce demonstrează de altfel principiile
persuasiunii (cunoaşterea). Pentru ONG-uri,
piedicile secundare sunt similare: absenţa
dintr-o coaliţie mai puternică și lipsa
notorietăţii sau nerecunoaşterea lobbyiştilor
ca experţi în domeniul vizat.
În ceea ce privește preferinţele lobbyiştilor
de a se adresa factorilor decizionali pentru a
oferi informaţii, 73% dintre companii și 48%
dintre ONG-uri preferă abordarea directă, în
timp ce 27 % dintre companii și 44 % dintre
ONG-uri preferă abordarea unui membru al
cabinetului, iar 8 % dintre ONG-uri se
adresează factorilor decizionali prin colegi ai
acestuia, variantă nefolosită deloc de
companii.
În ceea ce privește forma de ambalare a
argumentelor și de transmitere a acestora
sunt preferate:
întâlnirile faţă în faţă (59 % dintre
companii si 40 % dintre ONG-uri)
trimiterea scrisorilor în scris prin e-
mail sau curier (40 % dintre ONG-uri
și 23 % dintre companii)
Transmiterea informaţiilor în cadrul unor conferinţe sau seminarii
este preferată de doar 14 % dintre companii şi 18 % dintre ONG-uri,
iar transmiterea argumentelor prin mass-media sau în cadrul unor
recepţii sau evenimente mondene este aproape inexistentă.
Ce consideră lobbyiştii că determină factorii de decizie să le ignore punctul de vedere?
Companii ONG-uri
Alţii au argumente mai bune 22,7% 2,2%
Nu sunt recunoscut ca expert în domeniul vizat
9,1% 10,9%
Nu cunosc suficient legislaţia 0,0% 4,3%
Nu sunt cunoscut de către decidenţi 22,7% 10,9%
Uneori tind să fiu prea agresiv în abordarea problemei 4,5% 0,0%
Nu reprezint o putere financiară sau socială prea importanta 31,8% 23,9%
Îmi lipseşte notorietatea (percepţia publică) 4,5% 13,0%
De obicei nu fac parte dintr-o coaliţie mai puternică 31,8% 13,0%
Altele 18,2% 21,7%
Detaliere alte răspunsuri:
mare parte a decidenţilor nu cunosc adevarata faţă a activităţii de lobby, interpretand-o eronat;
comoditatea factorilor de decizie;
factori politici;
subiectivism, indiferenţă, blazare, incultură politică.
17
Lobby în România
Studiu independent
În privinţa resurselor umane, atât companiile (53%), dar mai ales ONG-urile (74%) preferă să
folosească preponderent în activităţile de lobby derulate specialiștii interni ai organizaţiei. Cu
toate acestea, în cazul companiilor procentul poate fi considerat echilibrat având în vedere că
43% folosesc companii/ agenţii sau personal specializat din afara organizaţiei.
Atunci când vine vorba de servicii specializate externe, 59 % dintre companii preferă serviciile de
monitorizare (media 59 % și legislativă 53%), studiile de impact (41%), serviciile juridice (35%) și
doar 24 % achiziţionează servicii specializate de consultanţă în comunicare, la egalitate cu
studiile sociologice. Pe ultimul loc sunt studiile de fezabilitate cu 18%.
0% 20% 40% 60% 80%
Direct factorului de decizie
Unui membru al cabinetului său
Unor colegi ai decidentului cu
rugămintea de a i le furniza
Cui se adresează lobbyiştii atunci când doresc să ofere
informaţii
ONG-uri Companii
0% 20% 40% 60% 80%
Întâlniri faţă în faţă
Trimiterea informaţiilor în scris, prin e-mail sau
curier
Organizarea de conferinţe şi seminarii la care să fie invitaţi
Prin mass-media
Recepţii şi diverse evenimente mondene
Altele
Cel mai important canal prin care transmit lobbyiştii
informaţiile către decidenţi
ONG-uri Companii
Persoane / agenţii / companii specializate externe
Specialiştii interni ai organizaţiei
Companii 43% 57%
ONG-uri 26% 74%
0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
70%
80%
În activităţile de lobby obişnuiţi să lucraţi preponderent cu:
18
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Lista serviciilor achiziţionate de ONG-uri este destul de diferită, pe primul loc fiind studiile
sociologice (48%), iar pe al doilea loc, la egalitate (33%), serviciile juridice și de monitorizare
media. În ordine, urmează consultanţa în comunicare și studiile de impact cu 24%, serviciile de
monitorizare legisaltivă aflându-se pe penultimul loc cu 19 %. Studiile de fezabilitate se bucură
de cel mai mic interes, de doar 10%.
PROACTIV SAU REACTIV?
Motivaţia lobbyiştilor Companii ONG-uri
Pentru a propune un act normativ care încă nu există, dar ar fi în folosul celor pe care îi reprezint
22,7% 37,0%
Pentru a evita o posibilă problemă viitoare sau pentru a oferi o directie potrivită cu interesele noastre unui act normativ (există deja o iniţiativă, însă decizia nu a fost înca luata)
31,8% 33,3%
Pentru a corecta sau îmbunătăţi o decizie deja luată (după luarea unei decizii)
45,5% 29,6%
Din nefericire, companiile din România, în proporţie de 45,5 % iniţiază acţiuni de lobby doar după luarea unei decizii, pentru a corecta sau îmbunătăţi o decizie deja luată, 31,8 % după ce apare o iniţiativă, însă decizia nu a fost luată, cu scopul de a evita o posibilă problemă viitoare sau pentru a oferi o direcţie potrivită cu interesele proprii unui act normativ. Doar 22,7 % iniţiază acţiuni de lobby pentru a propune un act normativ care încă nu există, dar ar fi în folosul companiiilor.
Surprinzător, din nou ONG-urile sunt mult mai pregătite, ordinea fiind exact inversă, cele mai multe organizaţii (37 %) având activităţi proactive de propunere de acte normative care încă nu există, dar ar fi în folosul celor pe care aceste organizatii îi reprezintă, 33% intervin după ce o initiaţiva apare, însă o decizie finală încă nu a fost luată și doar 29,6 % au un comportament reactiv, de corectare sau de îmbunătăţire a unei legi deja existente.
0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
70%
Monitorizare legislativă
Monitorizare media
Servicii juridice
Studii sociologice
Studii de fezabilitate
Studii de impact
Consultanţă în comunicare
Altele
Ce tip de servicii specializate externe obişnuiţi să achiziţionaţi?
Companii ONG-uri
19
Lobby în România
Studiu independent
OPINIA POLITICIENILOR
Politicienii acordă cea mai mare
credibilitate asociaţiilor profesionale
(35%), ONG-urilor (23%), la egalitate cu
firmele specializate în lobby și doar 15 %
firmelor individuale care îi contactează
direct. Cea mai mică încredere este
acordată cabinetelor de avocatură (4%).
Politicienii au declarat că sunt motivați să
discute cu lobbyiştii în principal când
aceștia sunt transparenţi cu privire la in-
teresele pe care le reprezintă (54%), dar
și pentru expertiza în domeniu (34%) sau
buna pregătire (14%). Iată deci că încre-
derea depășeşte experiența sau calitățile
personale ale lobbyistului, ceea ce poate
arăta experienţe negative din trecut cu
anumite persoane lipsite de onestitate.
Firmelor individuale
care vă contactează
direct 15%
Asociaţiilor profesional
e 35%
Cabinetelor de
avocatură 4%
ONG-urilor 23%
Firmelor specializate
în lobby 23%
Actorii cărora politicienii le acordă mai multă credibilitate
52%
34%
14%
Ce-i determină pe politicieni să asculte argumentele unui lobbyist
Faptul că este transparent privind interesele sale
Faptul că este un expert în domeniul vizat
Faptul că este bine pregătit
20
Lobby în România
Studiu independent
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Energie
Produse farmaceutice
Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei
Servicii financiare bancare
Servicii financiare nebancare
Agricultură
Transport
Producători şi distribuitori auto
Bunuri de larg consum
Exploatarea resurselor naturale
Utilităţi şi servicii publice
Retail
Tutun
Băuturi alcoolice
ONG (Organizaţii Non Profit)
Servicii de consultanţă
Cum evaluează politicienii eficienţa activităţilor de lobby pe domenii
Extrem de ineficient Ineficient Eficienţă medie Eficient Extrem de eficient
21
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
În privinţa punctelor slabe
ale lobbyiştilor, cel mai de-
ranjant pentru politicieni
este faptul că nu sunt sufi-
cient de transparenți
(46,2%), că informațiile nu
sunt oferite într-o manieră
suficient de succintă pentru
a fi înțelese rapid (34,6%),
pe locul trei situându-se la
egalitate (30,8%) agresivita-
tea, neînțelegerea procesu-
lui decizional și furnizarea
informațiilor când este prea
târziu sau prea devreme.
Între motivele principale pentru care politicienii apreciază lobbyiştii, în proporţie de 61.5% este faptul că aceștia oferă o „a doua opinie” care poate duce la evitarea unei decizii greşite și, în proporţie de 53,8%, că obţin informaţii mai bune despre cine susţine sau nu o anumită problemă, de ce o susţine şi cum afectează acest lucru populaţia. Şi mai surprinzător este faptul că doar 19,2% au în vedere îmbunătăţirea relaţiei cu electoratul sau că primesc gratuit statistici şi studii de măsurare a opiniei publice (26.9%). Acest lucru arată că politicienii au o teamă mai mare de a greşi în luarea unei decizii decât o dorinţă, de altfel legitimă, de a-şi îmbunătăţi relaţia cu electoratul. Acest rezultat vine în contradicţie totală cu imaginea generală a politicienilor şi a opiniilor cu privire la motivaţiile colaborării cu lobbyişitii.
Pe ultimul loc se situează deranjul provocat de sugestiile lipsite de etică, doar pentru 7,7% dintre politicieni acest fapt reprezentând o problemă.
Care consideră politicienii că sunt punctele forte ale lobbyiştilor
%
Oferă statistici şi studii de măsurare a opiniei publice gratuite
26,9%
Oferă o „a doua opinie” care poate duce la evitarea unei decizii greşite
61,5%
Decidentul are informaţii mai bune despre cine susţine sau nu o anumită problemă, de ce o susţine şi cum afectează acest lucru populaţia
53,8%
Îmbunătăţeşte relaţia cu electoratul
19,2%
Cele mai slabe puncte ale lobbyiştilor în opinia politicienilor
%
Nu sunt suficient de transparenţi
46,2%
Sunt prea agresivi 30,8%
Nu înţeleg procesul şi procedurile de decizie
30,8%
Vin prea repede sau prea târziu cu informaţiile necesare deciziei
30,8%
Informaţiile nu sunt relevante sau nu sunt suficient de specifice
23,1%
Informaţiile nu sunt suficient de succinte pentru a putea fi înţelese într-un timp rezonabil
34,6%
Sunt făcute sugestii lipsite de etică
7,7%
22
22
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Un alt lucru îmbucurător pentru lobbyişti
este faptul că în proporţie de 69,2%
politicienii citesc personal materialele
furnizate de lobbyişti înainte de a lua o
decizie, iar 42,3% fac personal cercetări.
Însă, deși așa cum am văzut uneori această
categorie este ignorată, 53,8 % dintre
politicieni iau decizii și pe baza
cercetărilor realizate de membrii
cabinetului lor.
Referitor la sursele de informare ale politicienilor, deși nu este deloc surprinzătoare prima opţiune (televiziune și radio- 73%), surprizele vin atunci când aflăm că publicaţiile asociaţilor profesionale sunt la egalitate cu ziarele ca surse de informare (46%), sau când aflăm că blogurile tematice și forumurile de discuţie sunt citite în proportie de 39%, reţelele sociale fiind de asemenea o sursă de informare pentru 27%. Cel mai puţin interesante par a fi pentru politicieni publicaţiile corporative (8%).
69,2%
42,3%
53,8%
Sursele de informare ale politicienilor
Citesc cu interes materialele lobbyiştilor
Fac propriile lor cercetări
Se bazează pe cercetarea făcută de membrii cabinetului lor
0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
70%
80%
Cotidiane naţionale
Posturi de radio şi
televiziune
Publicaţii educaţionale şi
ştiinţifice
Publicaţii corporative
Publicaţiile asociaţiilor
profesionale
Publicaţii ale ONG-urilor
Blog-uri tematice sau forumuri de
discuţii
Reţele sociale (Facebook,
Twitter, LinkedIn etc)
Mediile de informare pe care le folosesc politicienii cu preponderenţă
23
Lobby în România
Studiu independent
Cu sau fără lege?
Reglementarea activităţii de lobby prin lege este una dintre cele mai controversate discuţii. Până acum, în principal doar companiile specializate de lobby și patronatele au fost mai vocale și au combătut apariţia unei legi care să reglementeze activitatea de lobby. Politicienii, prin reacţia lor de neadoptare, dar şi prin reacţiile exprimate în particular când au fost abordaţi pentru a participa la acest studiu, tind să se ferească de subiect, pe de o parte din teama de a nu fi asociaţi cu diferite persoane suspecte de corupţie care declarau că fac lobby, iar pe de altă parte din convingerea că poziţia de nereglementare este reprezentativă la nivelul populaţiei, precum şi a tuturor organizaţiilor care realizează acest lucru.
Rezultatele sunt surprinzătoare și
demonstrează contrariul multor percepţii
luate ca atare atât de politicieni cât şi de
lobbyişti.
Legat de declararea publică a activităţilor de lobby, 43% dintre cei chestionaţi (public urban) nu știu ce să răspundă. Cu toate acestea, 34% au răspuns că declararea acestor activităţi trebuie să fie o obligaţie prevăzută de lege, aceasta fiind cea mai puternică opinie din cele exprimate; 18% au declarat că această declarare trebuie să fie voluntară în timp ce doar 5% au răspuns că ea nu trebuie realizată deloc. În opinia populaţiei, principalii vinovaţi pentru inexistenţa unei legi a activităţilor de lobby sunt politicienii (43%). Deși totuși la mare distanţă ca procent societatea civilă este identificată în proporţie de 7%, peste nivelul companiilor specializate în activitatea de lobby situate pe ultimul loc (6%).
21%
22%
13%
44%
Opinia populaţiei cu privire la efectele reglementării
activităţii de lobby
Reglementarea activităţii de lobby va diminua traficul de influenţă şi corupţia în general prin obligarea declarării activităţilor derulate de lobbyişti
Reglementarea activităţii de lobby va duce la o mai bună informare a cetăţenilor cu privire la cine doreşte influenţarea unei anumite legi şi de ce unele legi sunt iniţiate sau modificate
Reglementarea activităţii de lobby reprezintă legalizarea traficului de influenţă
Nu ştiu
34%
18% 5%
43%
Opinia populaţiei cu privire la declararea publică a activităţilor
derulate de lobbyişti
Declararea publică a activităţilor derulate de lobbyişti trebuie să fie o obligaţie prevazută de lege Declararea publică a activităţilor derulate de lobbyişti trebuie să se facă în mod voluntar
Declararea publică a activităţilor derulate de lobbyişti nu trebuie realizată deloc
Nu ştiu
24
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Alte rezultate surprinzătoare au apărut în momentul în care a fost adresată întrebarea dacă activitatea de lobby trebuie reglementată prin lege:
82% dintre companii, 100% dintre
ONG-uri și 100% dintre politicieni
au declarat că activitatea de lobby
trebuie reglementată prin lege,
ceea ce contravine ipotezei că nu
se dorește reglementarea acestor
activități. Opinia aproape unanimă
apare și în rândul sondajului „vox
populi” cu un procent de 93%.
În ceea ce privește motivaţiile apariţiei unei Legi a activităţilor de Lobby opinia generală, împărtășită de populaţie, companii, ONG-uri și politicieni este diminuarea corupţiei în activitatea decizională, urmată de avantajele unor declaraţii unitare obligatorii pentru toţi lobbyştii şi de o mai mare protecţie faţă de activităţile netransparente ale concurenţilor.
43%
6% 7%
44%
Opinia populaţiei privind motivele neadoptării unei legi a
activităţii de lobby
Politicienii nu au dorit acest lucru
Firmele specializate de lobby nu au dorit acest lucru
Societatea civilă nu a dorit acest lucru
Nu stiu/ nu raspund
Companii
ONG
Politicieni
Opinia publică
0% 50% 100%
Credeţi că activitatea de lobby ar trebui reglementată prin
lege?
Da Nu
25
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Motivaţia populaţiei %
Aceleaşi condiţii de declarare a intereselor pentru toţi actorii
17,9%
O mai mare protecţie faţă de activităţile "netransparente" ale unora
17,9%
Diminuarea corupţiei în activitatea decizională
42,9%
Să ştiu cine şi pentru ce face lobby 18,8%
Alta 2,7%
Pentru populaţie, “să știu cine și pentru ce face lobby” reprezintă cea de-a doua motivaţie a existenţei unei legi în acest domeniu, imediat după diminuarea corupţiei în activitatea decizională.
Contrar temerilor
politicienilor referitoare
la opinia publică,
procentul care
consideră activitatea de
lobby legală este
majoritar (88%), doar
12% văzând în
activitatea de lobby ceva
ilegal.
De asemenea, este nou (și relativ surprinzător) rezultatul la întrebarea “Cine credeţi că ar trebui să își transparentizeze activităţile?” 82% doresc ca atât lobbyiștii, cât și autorităţile publice să devină transparenţi în privinţa activităţilor lor, ceea ce contravine afirmaţiilor că populaţia dorește transparenţă doar din partea autorităţilor publice.
0% 20% 40% 60%
Aceleaşi condiţii de declarare a intereselor
pentru toţi
O mai mare protecţie faţă de activităţile netransparente ale
concurenţilor
Diminuarea corupţiei în activitatea decizională
Alta
Motivaţia existenţei unei legi în opinia politicienilor, ONG-
urilor şi companiilor
Politic ONG-uri Companii
88%
12%
Opinia populaţiei: Credeţi că activitatea de lobby este una
legală?
Da
Nu
26
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Între 60 şi 70% dintre
companii, ONG-uri,
politicieni şi opinia
publică consideră că un
registru voluntar al
activităţilor de lobby nu
va avea aceleaşi efecte
ca obligarea prin lege a
lobbyiştilor de a-şi
declara activităţile.
4%
14%
82%
Cine credeţi că ar trebui să îşi transparentizeze activităţile?
Lobbyiştii Autorităţile publice Ambii actori
0% 20% 40% 60% 80%
Companii
ONG-uri
Politicieni
Opinia publică
Credeţi că un Registru Voluntar al activităţilor de Lobby ar avea aceleaşi efecte ca reglementarea
prin lege?
Nu Da
27
Lobby în România
Studiu independent
Presupunând existenţa unui Registru Voluntar, 32 % dintre companii și 24 % dintre ONG-uri nu ar acorda niciodată atenţie înregistrării activităţilor de lobby, motivând prin faptul că ar consuma prea mult timp sau bani, 32 % dintre companii și 28 % dintre ONG-uri ar acorda între o zi și o săptămână pe an acestei activităţi. Cu toate acestea, 48% dintre ONG-uri ar fi de acord să declare toate activităţile, indiferent cât timp sau bani ar însemna acest lucru. Deși într-un procent mai scăzut, 36 % dintre companii declară că ar face același lucru.
0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
Deloc, aş pierde prea mult timp
Deloc, costurile nu s-ar justifica
Maxim o zi pe an Maxim o săptămână pe an
As declara toate activităţile indiferent
de cât timp sau resurse ar fi necesare
Dacă înregistrarea activităţilor de lobby într-un eventual Registru al activităţilor de Lobby ar fi opţională, în ce măsură credeţi că veţi acorda
atenţie acestei activităţi?
Companii ONG-uri
28
Lobby în România
Studiu independent
Concluzii
Activitatea de lobby rămâne în general o necunoscută pentru
populaţie fapt de altfel normal şi aşteptat, având în vedere
specificitatea domeniului. Cu toate acestea, 95% consideră că
activitatea de lobby este benefică societăţii, iar 88,3 %
consideră că activitatea de lobby este legală ceea ce
indică o discrepanţă între opinia publică şi opinia unor politicieni
sau a mass media în general.
În schimb, atunci când sunt întrebaţi cu privire la ce cred despre
practica autohtonă a activităţilor de influenţare a legislaţiei, un
procent important de 56,7% declară că în realitate nu se
face lobby, ci mai degrabă trafic de influenţă sau se
oferă mită pentru modificarea legislaţiei, ceea ce arată că
populaţia face totuşi diferenţa între cele două activităţi presupus a
fi confundate.
Aparent, cele mai multe activităţi de lobby sunt realizate de ONG-
uri (lucru observat şi de populaţie) urmate de companiile
multinaţionale, doar 4% fiind companii specializate care
desfăşoară activitate de lobby pentru şi în numele unor terţi.
În general, companiile din România au un
comportament reactiv, iniţiind acţiuni de lobby doar după
luarea unei decizii, pentru a corecta sau îmbunătăţi acea decizie
deja luată. În schimb, ONG-urile sunt un exemplu de
proactivitate, majoritatea având activităţi proactive de
propunere de acte normative care încă nu există, dar ar fi în
folosul celor pe care aceste organizaţii îi reprezintă sau intervin
imediat după ce o iniţiativă apare, însă o decizie finală încă nu a
fost luată.
În ceea ce priveşte opinia politicienilor faţă de activitatea de
lobby, aceasta este considerată pentru mulţi un subiect tabu din
teamă (aşa cum se vede - nejustificată) că electoratul nu va vedea
cu ochi buni deschiderea lor pentru discuţii cu reprezentanţi ai
diferitelor ONG-uri, asociaţii profesionale sau companii.
Un mare număr de
afirmaţii din spaţiul
public se dovedesc a
nu avea susţinere în
realitate: populaţia
generală face clar dis-
tincţia dintre lobby şi
mită sau trafic de in-
fluenţă, ONG-urile rea-
lizează cele mai multe
activităţi de lobby, iar
reglementarea prin
lege este cerută de un
procent covârşitor de
respondenţi din toate
categoriile sondate.
29
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Probabil această teamă de asocieri negative face ca pentru
politicieni să fie mai importantă transparenţa cu privire
la interesele pe care le reprezintă lobbyistii decât
expertiza în domeniu sau buna pregătire a acestora,
ceea ce poate arăta experienţe negative din trecut cu anumite
persoane lipsite de onestitate.
În ceea ce priveşte reglementarea activităţii de lobby prin lege,
una dintre cele mai controversate probleme (cel puţin în mass-
media şi în declaraţiile anumitor companii) rezultatul este
surprinzător faţă de premisa iniţială că această reglementare nu
este dorită de nimeni.
Rezultatele desfiinţează total acest mit: 82% dintre companii,
100% dintre ONG-uri şi 100% dintre politicieni au
declarat că activitatea de lobby trebuie reglementată
prin lege. Opinia majoritară a populatiei este de asemenea una
favorabilă reglementării acestei activităţi, în direcţia obligativităţii
legale a declarării activităţilor de lobby.
Alternativa unui Registru Voluntar al activităţilor de
lobby nu este agreată, între 60 şi 70% dintre companii, ONG-
uri, politicieni şi opinia publică considerând că un registru voluntar
al activităţilor de lobby nu va avea aceleaşi efecte ca obligarea prin
lege a lobbyiştilor de a-şi declara activităţile.
De asemenea, cercetarea a evidenţiat o altă surpriză: 82% dintre
respondenţii „vox populi” doresc ca atât lobbyiştii, cât şi
autorităţile publice să devină transparenţi în privinţa activităţilor
lor, ceea ce contravine afirmaţiilor că populaţia doreşte
transparenţa doar din partea autorităţilor publice.
30
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Despre autori
Liviu Mihăileanu este Certified Knowledge Manager (Knowledge
Management Institute, Elveţia) şi coordonează operaţiunile din Europa,
Orientul Mijlociu, Africa şi India ale unui serviciu global de Knowledge
Management. A oferit asistenţă pentru conformarea instituţiilor publice cu
reglementările Uniunii Europene şi a derulat proiecte majore în
managementul riscului şi de conformitate pentru companii din sectorul
energetic, telecomunicaţii, sectorul bancar şi tehnologia informaţiei. Este
coautor al cărţii "Reglementarea activităţii de lobby. În anticamera influenţei"
şi autor a numeroase articole publicate în reviste cu profil economic şi juridic.
Dr. Dana Oancea este din 2003 membră în consiliul director al fundaţiei
Forum for International Communications, calitate în care a coordonat
numeroase proiecte de consultanţă în comunicare precum şi programe
editoriale şi de cercetare. Alături de Thomas Achelis, Dana a implementat
Romanian PR Award, cel mai important eveniment de recunoaştere a
excelenţei în comunicare din România, ajuns anul acesta la cea de-a 10-a
ediţie. Dana a participat în jurii internaţionale dedicate relaţiilor publice şi a
iniţiat numeroase studii de cercetare în PR. Crede în tandemul profesionalism
şi etică, reţeta robustă a performanţei în PR. Dana practică relaţiile publice de
peste 12 ani şi susţine cauza profesiei prin platforma de resurse PR Romania,
pe care a iniţiat-o în 2009 cu sprijinul unor organizaţii internaţionale de profil.
Este absolventă a Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale, are un
master în "integrare europeană" şi un doctorat în ştiinţe politice de la
Ludwig-Maximilian-Universität.
Aurelian Horja are peste 10 ani de experienţă în consultanţă strategică în
comunicare şi managementul crizelor de imagine şi este coautor al cărţii
"Reglementarea activităţii de lobby. În anticamera influenţei".
Oferă consultanţă atât companiilor comerciale cât şi organizaţiilor
neguvernamentale; în domeniul social a coordonat campanii naţionale cu un
impact major asupra publicului român cum ar fi "Pe 31 mai România renunţă
la fumat" sau campaniile naţionale împotriva violenţei domestice "Dai în ei?
Dăm în tine! Cu Legea" şi “Îţi place să dai? Alege-ţi un partener pe măsură!”
concepută pentru ADRA România și organizată în parteneriat cu campionul
mondial Leonard Doroftei (campanie premiată la Gala Societăţii Civile). Este
absolvent al Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative şi este
master în "Gestionarea Campaniilor de Imagine", subiectul ultimei sale lucrări
fiind "Impactul new media în gestionarea crizelor de imagine", prin care își
propune să ofere o reîmprospătare a abordărilor și strategiilor de comunicare
clasice folosite în prezent în gestionarea problemelor și a crizelor întâlnite de
companii sau organizaţii neguvernamentale.
ro.linkedin.com/in/liviumihaileanu facebook.com/reglementare.lobby twitter.com/lobby_ro
ro.linkedin.com/in/danaoancea facebook.com/DOancea twitter.com/DanaOancea
ro.linkedin.com/in/aurelianhorja facebook.com/aurelian.horja twitter.com/AurelianHorja
Lobby în România
Studiu independent
© Forum for International Communications
LOBBY ÎN ROMÂNIA
Studiu independent
Despre iniţiatorul studiului Forum for International Communications este o organizaţie non-
guvernamentală care cultivă în mediul comunicatorilor
profesionişti standardele etice şi de performanţă ale profesiei de
relaţii publice. Fundaţia organizează din 2003 competiţia
Romanian PR Award şi evenimentul Romanian PR Week, impuse
drept cele mai importante evenimente de recunoaştere a excelenţei în domeniul comunicării de
afaceri din România. Cu sprijinul US Institute for Public Relations, fundaţia a implementat în 2009
cercetarea naţională "Media Transparency and Media Practices in Romania" şi derulează în
prezent o serie de programe educaţionale, prelegeri şi dezbateri publice, cursuri şi training-uri de
formare profesională şi o serie de întâlniri informale între profesioniştii domeniului. În martie
2006, Forum a iniţiat programul CSR România cu scopul de a promova bunele practici în
domeniul responsabilităţii sociale corporatiste, program afiliat de curând la reţeaua europeană
CSR Europe. În aprilie 2009, fundaţia a lansat portalul de resurse PR Romania.
Partener de proiect Prezentă pe piaţa locală din 1992, GfK România este, de peste 10 ani, institutul
numărul 1 de cercetare de piaţă, cu o cifră de afaceri de aproape 9,5 milioane eu-
ro în 2010. Activităţile GfK România sunt structurate în patru segmente: Custom
Research - cercetare Ad Hoc, Consumer Panel - cercetare continuă pentru bunuri
de larg consum, Retail and Technology - cercetare continuă pentru bunuri elec-
tronice şi electrocasnice şi Media - cercetare calitativă şi cantitativă pe consumul
de produse media.
Contact Dana Oancea
Forum for International Communication Str. Uranus nr. 98, Bl. U8, Sc. 4, Ap. 74
050826 Bucuresti [T]: 0722-964382; 031-4014245
[email protected] Twitter: @PRRomania, Facebook: PRRomania
Costurile realizării acestui studiu au fost suportate integral de inițiatori
(implementarea componentei „vox populi” în parteneriat cu GfK România)
și nu au existat compensații materiale în urma publicării acestuia.
Top Related