SSSEEECCCUUURRRIIITTTAAATTTEEE ŞŞŞIII SSSĂĂĂNNNĂĂĂTTTAAATTTEEE ÎÎÎNNN MMMUUUNNNCCCĂĂĂ
--- SSSUUUPPPOOORRRTTT DDDEEE CCCUUURRRSSS –––
SSSpppeeeccciiiaaallliiizzzaaarrreeeaaa:::
IIINNNSSSPPPEEECCCTTTOOORRR ÎÎÎNNN DDDOOOMMMEEENNNIIIUUULLL SSSEEECCCUUURRRIIITTTĂĂĂŢŢŢIIIIII ŞŞŞIII SSSĂĂĂNNNĂĂĂTTTĂĂĂŢŢŢIIIIII ÎÎÎNNN MMMUUUNNNCCCĂĂĂ
VERIFICAT,
Prof.univ.dr.ing. MIRCEA MIHAILIDE
ÎNTOCMIT,
Formator: Ing. FULOP EUGEN
1
INSPECTOR ÎN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII ÎN MUNCA
Inspectorul în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cod COR 315219, îsi desfasoara
activitatea în cadrul serviciilor interne/externe de prevenire si protectie sau ca lucrator/ angajator
care se ocupa de activitatile de prevenire si protectie din orice organizatie, precum si în alte
conditii stabilite de reglementarile legale. Activitatea acestuia se desfasoara atât în locuri de
munca aflate în spatii închise (birou, spatii de productie), cât si în cele aflate în spatii deschise.
Securitatea si sanatatea în munca reprezinta ansamblul de activitati institutionalizate având ca
scop asigurarea celor mai bune conditii în desfasurarea procesului de munca, apararea vietii,
integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de
munca.
Inspectorul în domeniul securitatii si sanatatii în munca se ocupa de activitatile de protectie si
de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere, în conformitate cu
prevederile legale.
Inspectorul în domeniul securitatii si sanatatii în munca realizeaza urmatoarele activitati de
prevenire si protectie:
- identificarea pericolelor de la locurile de munca;
- elaborarea/actualizarea planului de prevenire si protectie si verificarea cunoasterii/aplicarii
acestuia de catre toti lucratorii;
- elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea/aplicarea reglementarilor de securitate si
sanatate în munca;
- propunerea atributiilor/raspunderilor ce revin lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în
munca si verificarea cunoasterii acestora;
- întocmirea necesarului de mijloace materiale si de documentatii cu caracter tehnic de informare
si instruire a lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca;
- elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitatii adecvate pentru
fiecare loc de munca, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor în domeniul securitatii si
sanatatii în munca si verificarea cunoasterii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite;
- elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii;
- întocmirea planului de actiune în caz de pericol grav si iminent si asigurarea ca toti lucratorii sa
fie instruiti pentru aplicarea lui;
- evidenta zonelor cu risc ridicat si specific;
- stabilirea zonelor care necesita semnalizare de securitate si sanatate în munca, stabilirea tipului
de semnalizare necesar si amplasarea acesteia potrivit cerintelor legale;
- evidenta ocupatiilor/calificarilor prevazute de legislatia specifica, pentru care este necesara
autorizarea exercitarii lor;
- evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare, testarea aptitudinilor
si/sau control psihologic periodic;
- monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si
control, a instalatiilor de ventilare si a altor instalatii pentru controlul noxelor;
- verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenta,
precum si a sistemelor de siguranta;
2
- informarea angajatorului, în scris, asupra deficientelor constatate în timpul controalelor
efectuate la locul de munca si propunerea de masuri de prevenire si protectie;
- întocmirea rapoartelor/listelor prevazute de reglementarile legale în domeniul securitatii si
sanatatii în munca;
- evidenta echipamentelor de munca;
- întocmirea necesarului de dotare si identificarea echipamentelor individuale de protectie;
- participarea la cercetarea evenimentelor si tinerea evidentei acestora;
- urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul vizitelor de
control si al cercetarii evenimentelor;
- urmarirea actualizarii planului de avertizare si a planului de evacuare;
- propunerea de clauze privind securitatea si sanatatea în munca la încheierea contractelor de
prestari de servicii;
- constata starea de pericol grav si iminent de accidentare si participa la luarea masurilor de
securitate;
- realizeaza control preventiv la toate locurile de munca.
Inspectorul în domeniul securitatii si sanatatii în munca îndeplineste urmatoarele functii
majore:
- Realizarea activitatilor de prevenire si protectie.
- Efectuarea informarii/ instruirii în domeniul securitatii si sanatatii în munca.
- Prevenirea accidentelor de munca si a îmbolnavirilor profesionale.
- Participarea la cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporara de munca.
- Verificarea respectarii prevederilor legale în domeniul securitatii si sanatatii în munca.
Unitati de competente generale
Titlul unitatii 1: Dezvoltarea profesionala
Titlul unitatii 2: Planificarea activitatilor proprii
Unitati de competente specifice
Titlul unitatii 1: Realizarea activitatilor de prevenire si protectie
Titlul unitatii 2: Realizarea semnalizarii de securitate si/sau de sanatate la locurile de munca
Titlul unitatii 3: Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca
Titlul unitatii 4: Informarea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca
Titlul unitatii 5: Stabilirea mijloacelor materiale si tehnice necesare securitatii si sanatatii în
munca
Titlul unitatii 6: Prevenirea accidentelor de munca si a îmbolnavirilor profesionale
Titlul unitatii 7: Participarea la cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporara de
munca
Titlul unitatii 8: Verificarea respectarii prevederilor legale în domeniul securitatii si sanatatii în
munca
Titlul unitatii 9: Monitorizarea activitatilor de evacuare si interventie în situatii de urgenta
3
I. DEZVOLTAREA PROFESIONALA
1. Identifica necesitatile proprii de instruire si de perfectionare profesionala
1.1. Necesitatile proprii de instruire si de perfectionare profesionala sunt identificate pe baza
autoevaluarii obiective.
1.2. Necesitatile proprii de instruire si de perfectionare profesionala sunt identificate cu realism,
tinând cont de nivelul de pregatire necesar si de obiectivele profesionale de realizat.
1.3. Necesitatile proprii de instruire si de perfectionare profesionala sunt identificate în functie de
cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca stabilite de
reglementarile legale si de noutatile din domeniul de activitate.
Cunoaste, întelege si este capabil sa aplice:
- reglementarile legale din domeniul securitatii si sanatatii în munca;
- cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca stabilite de
reglementarile legale;
- autoevaluarea obiectiva privind propriul nivel de instruire si perfectionare profesionala;
- modalitatile de instruire si de perfectionare profesionala;
- posibilitatile existente pentru realizarea instruirii si perfectionarii profesionale proprii;
- autoinstruirea, utilizând sursele de informatii disponibile;
- tehnicile dobândite în urma participarii la instruiri, la perfectionari profesionale si la
specializari în domeniul securitatii si sanatatii în munca, ori în alte domenii complementare
precum prevenirea si stingerea incendiilor si protectia mediului
2. Stabileste modalitatile de instruire si de perfectionare profesionala
2.1. Modalitatile de instruire si de perfectionare profesionala sunt stabilite în functie de
necesitatile proprii identificate pe baza autoevaluarii obiective.
2.2. Modalitatile de instruire si de perfectionare profesionala sunt stabilite în functie de
posibilitatile existente.
2.3. Modalitatile de instruire si de perfectionare profesionala sunt alese cu realism, în vederea
asigurarii unei eficiente maxime a pregatirii.
3. Realizeaza autoinstruirea
3.1. Autoinstruirea este realizata pe baza necesitatilor proprii identificate.
3.2. Autoinstruirea este desfasurata în mod continuu, utilizând sursele de informatii disponibile.
3.3. Autoinstruirea este realizata în functie de obiectivele urmarite.
4. Participa la diferite forme de instruire
4.1. Participarea la forme de instruire, la perfectionare profesionala si la specializari este
realizata în vederea însusirii optime a cunostintelor necesare.
4.2. Participarea la cursurile de instruire, de perfectionare profesionala si de specializare este
efectuata în mod activ, cu asimilarea cunostintelor de specialitate.
4.3. Participarea la diferite forme de instruire, de perfectionare profesionala si de specializare
este realizata ori de câte ori este necesar, potrivit cerintelor legale sau în corelatie cu noutatile
relevante pentru activitatile desfasurate.
4
CADRUL LEGISLATIV PRIVIND
SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ
Caracteristici ale noilor reglementări în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Transformările politice, sociale, economice, din ultimii ani din ţara noastră au determinat şi
reevaluarea domeniului securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru care s-a creat o nouă legislaţie
armonizată cu directivele europene, cu convenţiile şi recomandările Organizaţiei Mondiale a
Muncii. Noua legislaţie a introdus sau a dezvoltat concepte care asigură schimbarea modului de
abordare a aspectelor referitoare la asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă.
Dintre trăsăturile esenţiale care caracterizează noua legislaţie se pot enunţa:
> Intărirea obligaţiei angajatorilor de a asigura securitatea şi sănătatea angajaţilor prin
măsuri care iau în considerare principiile generale de prevenire;
> Dezvoltarea la nivel naţional şi la nivel de unitate economică a unor politici de prevenire,
care să trateze holistic securitatea şi sănătatea în muncă, luând în considerare tehnologiile,
organizarea muncii, mediul de muncă şi, nu ultimul rând, executantul cu toate cerinţele sale;
> Instruirea, formarea şi perfecţionarea angajaţilor în corelaţie cu sarcinile de muncă şi cu
riscurile la care pot fi expuşi;
> Prioritatea măsurilor de protecţie intrinsecă şi colectivă faţă de cele individuale;
> Instituirea responsabilităţii angajaţilor faţă de propria securitate şi sănătate;
> Dezvoltarea capacităţii instituţionale a unor organisme de control şi de îndrumare a
activităţii de prevenire ale statului, care să dispună de mijloace juridice, tehnice, financiare sau
de altă natură, eficace.
Altfel spus, noua legislaţie impune intensificarea preocupărilor pentru calitatea de securitate
a echipamentelor de muncă, pentru înlocuirea sau chiar eliminarea substanţelor şi produselor
periculoase, pentru organizarea ergonomică a locurilor de muncă, pentru creşterea nivelului de
pregătire a lucrătorilor şi asigurarea participării acestora la elaborarea şi luarea deciziei în
domeniul securităţii muncii şi pentru supravegherea sănătăţii lucrătorilor în muncă.
Aceste preocupări sunt susţinute de contextul economic actual, marcat de creşterea
importanţei calităţii produselor care implică şi calitatea de securitate a acestora şi face să crească
numărul de organizaţii şi societăţi preocupate să conceapă şi să utilizeze tehnici şi instrumente,
metode şi proceduri care să faciliteze îmbunătăţirea continuă a calităţii, metode de evaluare a
nivelului de securitate.
Transpunerea în sistemul de reglementări din România a Directivelor U.E. derivate din art.
100A şi 118A din Tratatul de la Roma (1957), privind cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate
ale echipamentelor tehnice, respectiv, cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de
muncă, impune şi alinierea practicilor noilor organisme create cu cele ale organismelor europene
în acest domeniu.
Activitatea privind securitatea şi sănătatea în muncă în România urmăreşte elaborarea şi
aplicarea unui ansamblu de măsuri menite să asigure, în toate domeniile de activitate,
îndeplinirea sarcinilor în condiţii normale de muncă, fără accidente şi îmbolnăviri profesionale.
Importanţa care se acordă securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă este relevată de
faptul că, chiar în Constituţie, sunt stabilite principiile de bază ale protecţiei angajaţilor, principii
care sunt dezvoltate apoi în Legea cadru. Sistemul legislativ al securităţii şi sănătăţii în muncă în
România conţine, în ordinea importanţei, următoarele acte normative: Constituţia României,
5
Codul Muncii, Legea nr. 346/2001 privind asigurarea la accidente de muncă şi boli profesionale,
Legea nr. 108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, Legea nr. 319/2006 a
securităţii şi sănătăţii în muncă şi o serie de hotărâri de Guvern în acest domeniu.
Legea nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă.
In România, legislaţia din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a fost armonizată cu
directivele europene din domeniu, pe etape, în contextul dezvoltării economico-sociale a ţării şi a
realizării etapelor impuse de îndeplinirea condiţiilor aderării la Uniunea Europeană.
In cadrul unor proiecte Phare şi cu sprijinul unor experţi din statele U.E., ţinând cont de
structura sistemului legislativ român şi de cultura naţională în domeniu, au fost transpuse
Directiva Cadru 89/391/CEE şi directivele specifice provenite din Articolul 16 al acesteia, în
legea cadru a protecţiei muncii nr.90/1996, în Normele Generale de Protecţie a Muncii şi în
Normele Specifice de Securitate şi Sănătate în muncă.
De asemenea, în baza Legii nr. 108/1999, a fost creată Inspecţia Muncii, ca autoritate
competentă în controlul aplicării legislaţiei referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă, aflată
în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse. Aderarea României la
Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, a fost pregătită şi prin decizii politice referitoare la
sistemul legislativ al securităţii şi sănătăţii în muncă. Factorii responsabili au considerat
preferabil ca Directiva Cadru să se regăsească în totalitate într-o lege cadru, iar directivele
specifice să fie preluate prin hotărâri de Guvern, ceea ce simplifică sistemul legislativ şi oferă
posibilitatea de a prelua în condiţii legislative corespunzătoare, noi directive europene.
Legea nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, care a înlocuit Legea nr.90/1996 a
protecţiei muncii, îndeplineşte rolul de lege fundamentală în domeniu şi stabileşte cadrul general,
principiile şi regulile de bază pentru promovarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de
muncă. Aceasta reprezintă elementul generator pentru toate prevederile normative din domeniu
şi cuprinde 11 capitole, care se referă la: Dispoziţii generale (Cap. I), Domeniu de aplicare (Cap.
II), Obligaţiile angajatorilor (Cap. III), Obligaţiile lucrătorilor (Cap. IV), Supravegherea sănătăţii
(Cap. V), Comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi raportarea evenimentelor (Cap. VI), Grupuri
sensibile la risc (Cap. VII), Infracţiuni (Cap. VIII), Contravenţii (Cap. DC), Autorităţi
competente şi instituţii cu atribuţii în domeniu (Cap. X), Dispoziţii finale (Cap. XI).
Pentru a înţelege nu numai litera, dar şi spiritul legii vom face prezentarea acesteia luând
în considerare scopul, domeniul de aplicare, principalii actori care beneficiază sau sunt supuşi
aplicării legii, abordarea în spiritul legii a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale ca fiind
disfuncţii ale sistemelor de muncă, precum şi infracţiunile şi contravenţiile aplicabile în cazurile
de nerespectare a legii.
Scopul declarat al legii îl constituie promovarea îmbunătăţirii sănătăţii şi securităţii în
muncă a lucrătorilor şi are cel mai mare nivel de aplicabilitate acoperind toate sectoarele de
activitate publice şi private; ea se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.
Excepţiile pe care legea le face sunt: forţele armate şi poliţia, cazurile de dezastre,
inundaţii şi pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă care vin în contradicţie cu legea.
Potrivit Capitolului III al legii, angajatorii au următoarele obligaţii:
- asigură securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă;
- iau măsurile necesare pentru :
- asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor,
- prevenirea riscurilor profesionale,
- informarea şi instruirea lucrătorilor,
- asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.
6
Urmărind adoptarea măsurilor în funcţie de modificarea condiţiilor şi asigurând îmbunătăţirea
situaţiilor existente, angajatorii implementează măsurile de prevenire şi protecţie pe baza
principiilor generale de prevenire:
a. evitarea riscurilor;
b. evaluarea riscurilor ce nu pot fi evitate;
c. combaterea riscurilor la sursă;
d. adaptarea muncii la om;
e. adaptarea la progresul tehnic;
f. înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este
mai puţin periculos;
g. dezvoltarea unei politici de prevenire coerente;
h. adoptarea, în mod prioritar a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile deprotecţie
individuală;
i. furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
> evaluează riscurile pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor inclusiv la alegerea
echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea
locurilor de muncă;
> aplică, pe baza evaluării, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de
producţie care să îmbunătăţească nivelul de securitate şi de protecţie a sănătăţii lucrătorilor pe
care le integrează în ansamblul activităţilor întreprinderilor şi la toate nivelurile ierarhice;
> ia în considerare capacităţile lucrătorului la încredinţarea sarcinilor;
> se consultă cu lucrătorii sau cu reprezentanţii lor la introducerea de noi tehnologii,
echipamente sau schimbări de mediu de muncă;
> permite accesul în zonele cu risc ridicat numai lucrătorilor instruiţi;
> angajatorii din două sau mai multe întreprinderi ai căror lucrători intervin in acelaşi loc
de muncă cooperează şi îşi coordonează acţiunile pentru prevenirea riscurilor profesionale.
Pentru realizarea activităţilor de prevenire şi protecţie în cadrul întreprinderii, angajatorul are
obligaţia să formeze structuri organizatorice interne sau externe sau să desemneze una sau mai
multe persoane în acest scop, denumite generic "lucrători desemnaţi".
Pentru organizarea activităţilor legate de primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea
lucrătorilor, pericolul grav şi iminent angajatorii trebuie:
• să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate privind primul ajutor, serviciul
medical de urgenţă, salvare şi pompieri;
• să desemneze lucrători care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de
evacuare a lucrătorilor;
• să informeze lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi iminent, despre riscurile
implicate în acest pericol şi despre măsurile luate;
• să ia măsuri şi să furnizeze instrucţiuni pentru ca lucrătorii să oprească lucrul şi să părăsească
imediat locul de muncă în caz de pericol grav şi iminent;
• să nu impună reluarea lucrului de către lucrători până la normalizarea situaţiei;
• să se asigure că toţi lucrătorii în cazul pericolului grav şi iminent pot aplica măsuri
corespunzătoare pentru evitarea consecinţelor unui asemenea pericol dacă şeful ierarhic superior
7
nu poate fi contactat.
Alte obligaţii care revin angajatorului, potrivit legii, sunt:
- realizează şi este în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă,
inclusiv pentru grupurile sensibile la risc;
- decide măsurile de protecţie şi echipamentele de protecţie când este cazul;
- ţine evidenţa accidentelor de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de 3 zile
de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase;
- elaborează şi transmite rapoarte către autorităţile competente;
- adoptă din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de muncă
precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie soluţii conforme prevederilor legale în
vigoare privind S.S.M;
- întocmeşte planul de prevenire şi protecţie, bazat pe evaluarea riscurilor; obţine autorizaţia de
funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, înainte de începerea oricărei
activităţi;
- stabileşte pentru lucrători fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate; elaborează instrucţiuni
proprii de S.S.M.;
- asigură cunoaşterea şi aplicarea de către lucrători a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi
a prevederilor legale în domeniul S.S.M.;
- asigură materialele necesare informării şi instruirii lucrătorilor (afişe, pliante, filme, diafilme);
- asigură informarea viitorilor lucrători înainte de angajare asupra riscurilor la care pot fi expuşi şi
asupra măsurilor dispuse;
- asigură autorizarea lucrătorilor care exercita meserii pentru care reglementările impun acest
lucru;
- angajează numai persoane care corespund sarcinii de muncă lucru dovedit de examen medical şi
testare psihologica;
- asigură controlul medical periodic şi după caz controlul psihologic periodic ulterior angajării;
- ţine evidenta zonelor cu risc ridicat şi specific;
- asigură funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a A.M.C. şi
a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive, degajate în desfăşurarea
proceselor tehnologice;
- prezintă documentele şi dă relaţiile solicitate de inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari;
asigură realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă, în urma controalelor sau cercetării
evenimentelor;
- desemnează la solicitarea inspectorilor de muncă, lucrători care să participe la efectuarea
controlului sau la cercetarea evenimentelor;
- ia măsuri pentru ca starea rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv să nu fie
modificată cu excepţia cazurilor când acest lucru ar periclita viaţa accidentaţilor sau a altor
persoane;
- asigură echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor; asigură
echipamente individuale de protecţie;
- acordă alimentaţie de protecţie atunci când condiţiile de muncă impun acest lucru. O atenţie
specială este acordată de legiuitor informării, consultării şi participării lucrătorilor în ceea ce
priveşte aspectele legate de securitatea şi sănătatea acestora în muncă. Astfel, angajatorului îi
revin următoarele responsabilităţi în acest sens:
- pune la dispoziţia lucrătorilor informaţiile necesare privind riscurile pentru S.S.M. şi
măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi al fiecărui loc de
muncă;
- pune la dispoziţia angajatorilor care au lucrători în întreprinderea sa, informaţiile
adecvate care-i privesc pe aceştia potrivit activităţilor pe care le desfăşoară;
- asigură ca lucrătorii desemnaţi să aibă acces la:
8
- evaluarea riscurilor şi măsurile dispuse,
- evidentele şi rapoartele elaborate,
- informaţiile provenite de la autorităţi
- consultă lucrătorii sau pe reprezentanţii acestora şi permit participarea acestora la discutarea
tuturor problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă ;
- acordă reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul S.S.M. un timp
adecvat, fără diminuarea drepturilor salariale, şi mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita
drepturile şi atribuţiile.
De asemenea, angajatorii trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o
instruire suficientă şi adecvată în domeniu, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de
lucru specifice locului de muncă şi postului său.
Instruirea lucrătorilor este obligatorie în următoarele situaţii:
> la angajare,
> la schimbarea locului de muncă sau la transfer,
> la introducerea unui nou echipament de muncă sau la modificarea celor existente,
> la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru,
> la executarea unor lucrări speciale.
In Capitolul IV al legii sunt cuprinse obligaţiile lucrătorilor care trebuie să îşi desfăşoare
activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea lor, precum şi cu instrucţiunile primite de la
angajator, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât
propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în
timpul procesului de muncă. De asemenea, lucrătorii trebuie:
- să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de
transport şi alte mijloace de producţie;
- să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi după utilizare să îl înapoieze
sau să îl pună la locul de păstrare;
- să nu scoată din funcţiune, să nu modifice, să nu schimbe şi să nu înlăture arbitrar dispozitivele
de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi
clădirilor, şi să le utilizeze corect;
- să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre
care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor
sau orice deficienţă a sistemului de protecţie ;
- să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi angajatorului accidentele suferite de
propria persoană;
- să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi atât timp cât este necesar pentru a face
posibilă realizarea măsurilor şi cerinţelor dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii
sanitari.
De asemenea, Legea nr.319 stabileşte autorităţile şi instituţiile competente în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă.
Autoritatea competentă în domeniu este Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse care
are următoarele atribuţii importante :
■ elaborează politica şi strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în
9
colaborare cu Ministerul Sănătăţii Publice şi prin consultarea cu alte instituţii cu atribuţii în
domeniu;
■ elaborează proiecte de acte normative în vederea implementării unitare a strategiei naţionale şi a
acquis-ului comunitar în domeniu;
■ avizează reglementările cu implicaţii în domeniu iniţiate de alte instituţii;
■ monitorizează aplicarea legislaţiei în domeniu;
■ abilitează persoanele juridice şi fizice pentru a presta servicii de protecţie şi prevenire în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
■ recunoaşte, desemnează, notifică şi supraveghează laboratoare de încercări ;
■ coordonează în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, elaborarea programelor de
cercetare de interes naţional;
■ organizează împreuna cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării activitatea de pregătire generala
şi/sau de specialitate pentru instituţiile de învăţământ;
■ desfăşoară activităţi de informare şi documentare;
■ avizează materiale de informare şi instruire;
■ reprezintă statul în relaţiile internaţionale.
Ministerul Sănătăţii Publice constituie autoritatea centrală în domeniul asistenţei de
sănătate publică şi are în principal următoarele atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă:
- coordonează activitatea de medicina muncii;
- elaborează sau avizează reglementări pentru protecţia sănătăţii în relaţie cu mediul de muncă;
- supraveghează starea de sănătate a lucrătorilor;
- asigură formarea şi perfecţionarea profesională în domeniul muncii;
- coordonează activitatea de cercetare, declarare, înregistrare şi evidenţă a bolilor
profesionale şi a celor legate de profesiune;
- autorizează şi controlează calitatea serviciilor medicale acordate lucrătorilor la locul de muncă;
- colaborează cu alte instituţii implicate în activităţi cu impact asupra sănătăţii lucrătorilor.
Inspecţia Muncii reprezintă autoritatea competentă în ceea ce priveşte controlul aplicării
legislaţiei referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă şi are ca principale atribuţii: ea
controlează realizarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale ; ea cercetează
evenimentele conform competentelor, avizează cercetarea, stabileşte sau confirmă
caracterul accidentelor; ea solicită măsurători şi determinări, examinează probe de produse şi de
materiale pentru clarificarea unor evenimente sau situaţii de pericol; ea dispune sistarea
activităţii sau scoaterea din funcţiune a echipamentelor de muncă în caz de pericol grav şi
iminent; ea coordonează împreuna cu Institutul Naţional de Statistică şi cu celelalte instituţii
implicate, după caz, sistemul de raportare şi evidenţă a accidentelor de muncă şi a incidentelor
iar cu Ministerul Sănătăţii Publice sistemul de raportare a bolilor profesionale sau legate de
profesie ; ea analizează activitatea serviciilor externe; ea raportează M.M.F.E.S. situaţiile
deosebite care necesită îmbunătăţirea reglementărilor.
Legea defineşte accidentul de muncă ca fiind vătămarea violentă a organismului precum
şi intoxicaţia acută profesională care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile
calendaristice.
Legea enumera la art. 30, toate situaţiile în care un accident este considerat de muncă. In
raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor accidentate, accidentele se clasifica astfel:
10
■ accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice ;
■ accidente care produc invaliditate ;
■ accidente mortale ;
■ accidente colective - când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi
cauză.
Accidentul de muncă se înregistrează pe baza procesului verbal de accidentare, iar
angajatorul care înregistrează accidentul îl raportează la inspectoratul teritorial de muncă şi la
asigurător, potrivit legii.
Boala profesională reprezintă afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei
meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de
muncă.
Declararea bolii profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul
autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti.
Specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu inspectorii din
inspectoratele teritoriale de muncă cercetează cauzele îmbolnăvirilor profesionale pe care le
confirmă sau nu şi stabilesc măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri.
Legea conţine prevederi referitoare la răspunderile legate de nerealizarea securităţii muncii.
Sunt considerate infracţiuni neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă de către
persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri precum şi nerespectarea de către orice
persoană a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se
creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire
profesională;
Contravenţiile enumerate în capitolul IX al legii sunt constatate după caz de către inspector
de muncă şi de inspectorii sanitari care aplică amenzile prevăzute; Pentru infracţiuni inspectorii
de muncă sau inspectorii sanitari sesizează organele de urmărire penală competente ; Angajatorii
răspund patrimonial potrivit legii civile pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de
muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin
prestaţiile asigurărilor făcute.
11
Hotărâri de Guvern în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
H.G. nr.1425/2006 - Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006
Scopul Normelor metodologice este de a reglementa procedurile de aplicare a principiilor
pe care Legea nr.319/2006 le statuează şi anume:
> autorizarea funcţionarii din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă;
> serviciile de prevenire şi protecţie;
> organizarea şi funcţionarea comitetelor de securitate şi sănătate în muncă;
> instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
> pericol grav şi iminent şi zone cu risc ridicat şi specific;
> comunicarea şi cercetarea evenimentelor, înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a
incidentelor periculoase, semnalizarea, cercetarea, declararea şi raportarea bolilor profesionale.
Primul capitol al Normelor metodologice este destinat definirii termenilor şi expresiilor
utilizate în norme.
Autorizarea funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă este
reglementată în capitolul 2 şi constituie procedura prin care inspectoratele teritoriale de muncă,
în baza cererii depusă de angajator, însoţită de declaraţia tip pe proprie răspundere şi de copiile
de pe actele de înfiinţare, acordă certificatul constatator în baza căruia se pot desfăşura
activităţile pentru care a fost solicitată autorizarea.
In capitolul 3 al Normelor intitulat Servicii de prevenire şi protecţie sunt stabilite
cerinţele minime pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, protecţia lucrătorilor la
locul de muncă, organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie în cadrul întreprinderii, a
serviciilor externe de prevenire şi protecţie, precum şi statutul de reprezentant al lucrătorilor cu
răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Articolul 14 al normelor stabileşte modurile în care angajatorul poate realiza activităţile
de prevenire şi protecţie, respectiv:
- prin asumarea de către angajator a atribuţiilor;
- prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători;
- prin înfiinţarea unui serviciu intern;
- prin apelarea la servicii externe de prevenire şi protecţie.
Activităţile de prevenire potrivit art. 15 din Norme sunt:
> Identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă.
> Elaborarea şi actualizarea planului de prevenire şi protecţie.
> Elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de
securitate şi sănătate în muncă în vigoare.
> Propunerea atribuţiilor şi răspunderilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, ce revin
lucrătorilor corespunzător funcţiilor exercitate.
> Verificarea cunoaşterii şi aplicării de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de
prevenire şi protecţie.
> întocmirea necesarului de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire.
> Elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicităţii instruirii, asigurarea
informării şi instruirii lucrătorilor şi verificarea cunoaşterii şi aplicării de către lucrători a
12
informaţiilor primite.
> Elaborarea programului de instruire-testare.
> Asigurarea întocmirii planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent, instruirea lucrătorilor.
> Evidenta zonelor cu risc ridicat şi specific.
> Stabilirea zonelor care necesită semnalizare, stabilirea tipului de semnalizare necesar şi
amplasarea conform prevederilor H.G. nr. 971/2006 a semnalizării corespunzătoare.
> Evidenţa meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică pentru care este necesară
autorizarea exercitării lor.
> Evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare.
> Evidenţa posturilor de lucru care necesită testarea aptitudinilor sau control psihologic periodic.
> Monitorizarea funcţionarii sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsura şi
control şi a instalaţiilor de ventilare sau altor instalaţii pentru controlul noxelor în mediul de
muncă.
> Verificarea stării de funcţionare a sistemelor de alarmare avertizare, semnalizare de urgenţă
precum şi a sistemelor de siguranţă.
> Informarea angajatorului în scris asupra deficientelor constatate în timpul controalelor efectuate
la locul de muncă şi propunerea de măsuri de prevenire şi protecţie.
> întocmirea rapoartelor.
> Evidenţa echipamentelor de muncă şi urmărirea ca verificările periodice sau încercările acestora
să fie efectuate de persoane competente.
> Identificarea EIP necesare pentru posturile de lucru.
> Urmărirea întreţinerii, manipulării şi depozitarii adecvate a EIP şi înlocuirii lor la termenele
stabilite.
> Participarea la cercetarea evenimentelor conform competentelor.
> întocmirea evidenţelor conform competenţelor.
> Elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă.
> Urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă
> Colaborarea cu lucrătorii sau reprezentanţii lucrătorilor cu serviciile externe de prevenire şi
protecţie, cu medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de prevenire şi
protecţie.
> Colaborarea cu lucrătorii desemnaţi şi/sau serviciile externe ale altor angajatori în situaţia când
mai mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea în acelaşi loc de muncă.
> Urmărirea actualizării planului de avertizare, a celui de prevenire şi protecţie şi a celui de
evacuare.
> Propunerea de sancţiuni şi stimulente pentru lucrători pe criteriul îndeplinirii atribuţiilor în
domeniu.
> Propunerea de clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la încheierea contractelor de
prestări de servicii.
> întocmirea necesarului de mijloace materiale pentru desfăşurarea activităţilor.
13
Norma stabileşte condiţiile în care se vor organiza aceste activităţi şi nivelul de pregătire
al celor chemaţi să efectueze activităţile, respectiv lucrătorii desemnaţi, lucrătorii din serviciile
interne şi din serviciile externe.
Un instrument important prin care angajatorul este chemat să îndeplinească cerinţele
legale privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă îl constituie Planul de prevenire şi protecţie
(art.13, lit. b din Legea nr.319/2006) care trebuie revizuit ori de câte ori intervin modificări ale
condiţiilor de muncă sau noi riscuri.
Planul de prevenire şi protecţie conţine măsuri de natură tehnică, organizatorică, igienico-
sanitară şi de altă natură, necesare organizării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, iar măsurile se
stabilesc în urma evaluării riscurilor pentru fiecare loc de muncă.
Pentru activităţile de prevenire şi protecţie sunt trei nivele de pregătire necesare pentru
care în normă sunt stabilite cerinţele minime.
Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă sunt aleşi de către lucrători, ţinând cont de numărul angajaţilor şi trebuie să îndeplinească
cerinţele minime de pregătire pentru a-şi duce la îndeplinire atribuţiile înscrise în norme.
Organizarea şi funcţionarea Comitetului de Securitate şi Sănătate în Muncă este
obligatorie în unităţile care au un număr de cel puţin 50 de lucrători sau chiar un număr mai mic,
la cererea inspectorului de muncă. CSSM este constituit din reprezentanţii lucrătorilor cu
răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, pe de o parte, şi angajator sau
reprezentantul său legal şi/sau reprezentanţii săi în număr egal cu cel al reprezentanţilor
lucrătorilor şi medicul de medicina muncii, pe de alta parte.
Secretariatul Comitetului este asigurat de lucrătorul desemnat sau reprezentantul
serviciului intern de prevenire şi protecţie.
In norme sunt stabilite modalitatea de desemnare a reprezentanţilor lucrătorilor şi modul
de funcţionare a Comitetului.
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă are ca scop însuşirea
cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă.
Norma stabileşte că instruirea se efectuează în timpul programului de lucru, iar perioada
de timp utilizată în acest scop se consideră timp de muncă.
Instruirea lucrătorilor cuprinde trei faze:
> instruirea introductiv generală;
> instruirea la locul de muncă;
> instruirea periodică.
Angajatorul are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate,
iar la instruire vor fi folosite mijloace, metode şi tehnici de instruire ca: expunerea, demonstraţia,
studiul de caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator.
Angajatorul trebuie să dispună de un program de instruire - testare, pe meserii sau activităţi.
Rezultatul instruirii lucrătorilor se consemnează obligatoriu în fişele individuale de instruire.
Norma prevede categoriile de lucrători pentru care se face fiecare fază a instructajului,
scopul, problemele care se expun, durata, condiţiile şi cine execută instruirea.
Starea de pericol grav şi iminent de accidentare poate fi constatată de către orice lucrător
din întreprindere, lucrător al serviciului extern şi de către inspectorii de muncă.
La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare, norma impune luarea
următoarelor măsuri de securitate:
14
> oprirea echipamentului de muncă şi a activităţii;
> evacuarea personalului din zona periculoasă;
> anunţarea conducătorilor ierarhici;
> eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent.
Realizarea acestor măsuri îl obligă pe angajator să desemneze lucrătorii care trebuie
săacţioneze şi pe care trebuie să-i instruiască.
De asemenea, angajatorul trebuie să întocmească şi să afişeze Planul de evacuare a
lucrătorilor şi să instruiască lucrătorii pentru ca aceştia să contacteze serviciile specializate şi să
anunţe operativ nivelele ierarhice superioare şi să aibă capacitatea necesară pentru a elimina
starea de pericol grav şi iminent.
Angajatorul este obligat să evidenţieze zonele cu risc ridicat şi măsurile stabilite în urma
evaluării riscurilor care vor fi aduse la cunoştinţa conducătorilor locurilor de muncă şi a
lucrătorilor expuşi.
Normele metodologice reglementează procedurile, metodele şi mijloacele privind
comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi evidenta accidentelor de muncă şi a incidentelor
periculoase şi a bolilor profesionale.
Art. 116 din Norme enumera informaţiile care formează obiectul comunicării oricărui
eveniment.
La producerea unui eveniment, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a nu se
modifica starea de fapt până la primirea acordului din partea organelor care efectuează
cercetarea, cu excepţia cazurilor în care menţinerea acestei stări ar genera producerea altor
evenimente. Dacă totuşi se impune schimbarea stării de fapt rezultată din producerea
evenimentului este obligatoriu să se facă schiţe, fotografii ale locului şi să se conserve probe care
pot contribui la elucidarea cauzelor şi împrejurărilor evenimentelor.
Sunt stabilite în Norme şi obligaţiile pe care le au unităţile sanitare, unităţile medicale şi
cele de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, atunci când evenimentele
produse impun intervenţia acestora.
Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejurărilor şi a cauzelor care au
condus la producerea acestora, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor şi a măsurilor
legale încălcate, a răspunderilor şi a măsurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii
altor cazuri similare şi respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.
Normele stabilesc durata cercetării şi cazurile de prelungire a acesteia, precum şi cine
face cercetarea evenimentelor în funcţie de gravitatea acestora, respectiv:
> angajatorul la care s-a produs evenimentul atunci când acesta a avut drept urmare incapacitatea
temporara de muncă;
> inspectoratul teritorial de muncă, în cazul evenimentelor care au antrenat deces, invaliditate
evidentă, accident colectiv, persoane dispărute, incidentele periculoase, incapacităţile temporare
de muncă devenite invalidităţi;
Dosarul de cercetare a evenimentelor prevăzut de Norme trebuie să cuprindă:
- opisul actelor aflate la dosar;
- procesul verbal de cercetare;
- nota de constatare la faţa locului;
- schiţe, fotografii referitoare la eveniment;
- declaraţiile accidentaţilor, când este posibil;
- declaraţiile martorilor;
15
- declaraţiile persoanelor răspunzătoare de nerespectarea reglementărilor legale;
- copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale ale
evenimentului.
Norma stabileşte numărul de dosare care se întocmesc, în funcţie de consecinţa
evenimentului, precum şi traseul dosarelor şi locul de arhivare. De semnalat că dosarele de
cercetare întocmite de comisia numită de angajator se înaintează pentru verificare şi avizare la
inspectoratele teritoriale de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul în termen de 5 zile
lucrătoare de la finalizarea cercetării. Dosarul de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de
muncă se înaintează în vederea avizării la Inspecţia Muncii în 5 zile lucrătoare de la finalizarea
cercetării.
Cercetarea evenimentului se încheie cu întocmirea procesului verbal care potrivit art.
128 trebuie să conţină următoarele capitole:
a. Data încheierii procesului verbal.
b. Numele persoanelor şi în ce calitate efectuează cercetarea evenimentului.
c. Perioada de timp şi locul în care s-a efectuat cercetarea.
d. Obiectul cercetării.
e. Data şi ora producerii evenimentului.
f. Locul producerii evenimentului.
g. Datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele
reprezentantului său legal.
h. Datele de identificare a accidentatului/accidentaţilor.
i. Descrierea detaliată a locului, echipamentului de muncă, a împrejurărilor şi modului în care s-
a produs evenimentul.
j. Urmările evenimentului şi/sau urmările suferite de persoanele accidentate.
k. Cauza producerii evenimentului.
1. Alte cauze care au concurat la producerea evenimentului.
m. Alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului.
n. Persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale.
o. Sancţiunile contravenţionale aplicate.
p. Propuneri pentru cercetare penală.
q. Caracterul accidentului.
r. Angajatorul care înregistrează accidentul de muncă sau incidentul periculos.
s. Măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare şi persoanele responsabile pentru
realizarea acestora.
t. Termenul de raportare la ITM privind realizarea măsurilor prevăzute la litera s).
u. Numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul verbal de cercetare şi repartizarea
acestora.
v. Numele şi semnătura persoanei sau persoanelor care au efectuat cercetarea.
w. Avizul inspectorului sef adjunct SSM.
x. Viza inspectorului sef - inspectorului general de stat.
16
Norma stabileşte numărul de exemplare, traseul pe care îl urmează procesele verbale de
cercetare pentru avizare şi locul de arhivare.
Inregistrarea accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase se face în baza
procesului verbal de cercetare prin care se stabileşte caracterul accidentului şi unde se
înregistrează.
In baza procesului verbal de cercetare întocmit potrivit reglementărilor, angajatorul la
care se înregistrează accidentul completează FIAM (fişa de înregistrare a accidentului de muncă)
pentru fiecare persoană accidentată în câte 4 (patru) exemplare care se înaintează spre avizare la
inspectoratul teritorial de muncă.
După avizarea FIAM-ului angajatorul la care se înregistrează accidentul îl anexează la
dosarul sau procesul verbal de cercetare şi distribuie celelalte exemplare la persoana accidentată,
ITM şi asigurătorul pe raza căruia îşi are sediul social.
Angajatorul trebuie să ţină evidenţa evenimentelor în registrele prevăzute de Norme care
sunt actualizate.
Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale după completarea fişei de semnalizare
BPi, se face de medicul specialist de medicina muncii din cadrul Autorităţii de sănătate publică
teritorială. Cercetarea se face în prezenţa angajatorului sau a reprezentantului acestuia şi a
inspectorului de muncă din ITM. în urma cercetării se confirmă sau nu caracterul profesional al
îmbolnăvirii şi se redactează şi semnează procesul verbal de cercetare, în care se menţionează
cauzele îmbolnăvirii, responsabilitatea conducătorilor procesului de producţie şi măsurile tehnice
şi organizatorice necesare pentru prevenirea unor boli profesionale.
In cazul în care cercetarea confirma caracterul profesional al bolii, medicul de medicina
muncii completează fişa de declarare BP2. Declararea bolilor profesionale se face în baza unor
documente specificate de Norme şi care se păstrează în dosar la Autoritatea de sănătate publică.
Raportarea bolilor profesionale se face lunar de către Autoritatea de sănătate publică
teritorială şi a municipiului Bucureşti, la Centrul naţional de coordonare metodologică şi
informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la
Centrul de calcul de statistică sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale
asigurătorului.
Bolile legate de profesie nu se declară, acestea se dispensarizează medical şi se comunică
angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sănătatea lucrătorilor pentru
luarea măsurilor tehnico-organizatorice de normalizare a condiţiilor de muncă.
Normele metodologice stabilesc tipurile de documentaţii cu caracter tehnic de informare
şi instruire în domeniul social şi/sau în muncă care se supun avizării, cerinţele pe care acestea
trebuie să le îndeplinească şi procedurile de avizare.
Documentaţiile pentru care este necesară avizarea sunt:
- filmele cu subiecte din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
- afişele, pliantele, broşurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
- modulele de curs destinate instruirii;
- diapozitivele, diafilmele.
Cerinţele generale pentru realizarea documentaţiilor sunt:
- conţinutul să fie în concordanta cu reglementările legale;
- să prezinte informaţia într-o formă accesibila, completă şi uşor de asimilat;
17
- conţinutul şi realizarea să fie în concordanţă cu nivelul de pregătire al subiecţilor cărora li se
adresează.
Normele stabilesc şi cerinţe specifice pentru fiecare tip de documentaţie. Pentru avizarea
documentaţiilor solicitanţii se adresează Comisiei de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi
protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă din judeţul unde îşi are sediul elaboratorul.
H.G. nr.300/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele
temporare şi mobile
Hotărârea transpune în legislaţia română prevederile Directivei 92/57/CEE privind
cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare şi mobile.
Activităţile pentru care sunt aplicabile prevederile acestei hotărâri sunt enumerate în
Anexa nr. 1 a acesteia, care conţine lista lucrărilor de construcţii sau de inginerie civilă.
In hotărâre sunt definiţi termenii principali:
> Şantier temporar: orice şantier în care se desfăşoară lucrări de construcţii sau de inginerie civilă;
> Beneficiar: orice persoană fizică sau juridică pentru care se execută lucrarea şi care asigură
fondurile necesare realizării acesteia;
> Manager de proiect: orice persoană fizică sau juridică autorizată în condiţiile legii şi desemnată
de către beneficiar, însărcinată cu organizarea, planificarea, programarea şi controlul realizării
lucrărilor pe şantier;
> Lucrător independent: orice persoană fizică autorizată care realizează o activitate profesională în
mod independent şi care îşi asumă controlul faţă de beneficiar, antreprenor sau subantreprenor în
sarcina de a realiza pe şantier lucrări pentru care este autorizat;
> Coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării: orice
persoană fizică sau juridică competentă, desemnată de către beneficiar sau de către managerul de
proiect pe durata elaborării proiectului;
> Coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării: orice persoană fizică
sau juridică desemnată de către beneficiarul lucrării sau de către managerul de proiect pe durata
realizării lucrării;
în îndeplinirea atribuţiilor coordonatorii de securitate şi sănătate trebuie:
a) să participe la toate etapele de elaborare a proiectului şi de realizare a lucrării;
b) să fie invitaţi la toate întrevederile care privesc elaborarea proiectului şi realizarea lucrării;
c) să primească şi, dacă este cazul, să solicite managerului de proiect şi antreprenorului
elementele necesare îndeplinirii sarcinilor sale;
d) să întocmească şi să ţină la zi registrul de coordonare.
Inainte de deschiderea şantierului beneficiarul lucrării sau managerul de proiect trebuie să
asigure planul de securitate şi sănătate. Acesta face parte din proiectul lucrării şi trebuie să fie
adaptat conţinutului acestuia.
Planul de securitate şi sănătate trebuie să conţină:
- informaţii de ordin administrativ care privesc santierul;
- măsurile generale de organizare a şantierului;
- identificarea riscurilor şi descrierea lucrărilor care pot prezenta riscuri; ea măsuri specifice de
securitate în muncă pentru lucrările care prezintă riscuri;
18
- amenajarea şi organizarea şantierului inclusiv a obiectivelor edilitar - sanitare, modalităţi
de depozitare a materialelor, amplasarea echipamentelor de muncă prevăzute de antreprenori şi
subantreprenori pentru realizarea lucrărilor proprii; ea măsuri de coordonare stabilite de
coordonatori în materie de securitate şi sănătate; ea obligaţii ce decurg din interferenţa
activităţilor care se desfăşoară în perimetrul şantierului şi în vecinătatea acestuia; ea măsuri
generale pentru menţinerea şantierului în stare de curăţenie şi ordine; ea indicaţii practice pentru
acordarea primului ajutor; ea modalităţi de colaborare între antreprenori, subantreprenori,
lucrători independenţi;
Măsurile de coordonare stabilite de coordonatorii de securitate şi sănătate trebuie să se
refere la:
• căile sau zonele de deplasare ori de circulaţie orizontale şi verticale;
• condiţiile de manipulare a diverselor materiale în particular, în ceea ce priveşte interferenţa
instalaţiilor de ridicat aflate pe şantier sau în vecinătatea acestuia;
• limitarea manipulării manuale a sarcinilor;
• delimitarea şi amenajarea zonelor de depozitare a deşeurilor materiale;
• condiţiile de depozitare, eliminare sau evacuare a deşeurilor şi a materialelor rezultate din
dărâmări, demolări şi demontări;
• condiţiile de ridicare a materialelor periculoase utilizate;
• utilizarea mijloacelor de protecţie colectivă şi a instalaţiei electrice generale;
• măsurile care privesc interacţiunile de pe şantier;
Fiecare antreprenor sau subantreprenor trebuie să elaboreze propriul plan de securitate şi
sănătate pe care îl pune la dispoziţia managerului de proiect, beneficiarului sau coordonatorilor
de securitate.
Registrul de coordonare cuprinde ansamblul de documente redactate de coordonatorii în
materie de securitate şi sănătate, informaţii privind evenimentele care au loc pe şantier,
constatările efectuate şi deciziile luate.
Coordonatorii în materie de securitate şi sănătate trebuie să prezinte registrul de
coordonare, la cerere, managerului de proiect, inspectorilor de muncă şi inspectorilor sanitari.
Registrul de coordonare trebuie păstrat 5 ani de la data recepţiei finale a lucrării.
Beneficiarul lucrării sau managerul de proiect trebuie să întocmească o declaraţie
prealabila în următoarele situaţii:
a) durata lucrărilor pe şantier este mai mare de 30 de zile şi pe şantier lucrează simultan mai mult
de 20 de lucrători;
b) volumul mare de lucru estimat este mai mare de 500 de oameni/zi. Declaraţia al cărei conţinut
este stabilit de Hotărârea de Guvern în anexa 3, se comunică inspectoratului teritorial de muncă
pe raza căruia se vor desfăşura lucrările, cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea acestora;
Coordonatorii în materie de securitate şi sănătate sunt desemnaţi pe durata elaborării proiectului
şi pe durata realizării lucrării existând posibilitatea desemnării aceleiaşi persoane. Hotărârea
stabileşte competenta necesară exercitării funcţiei de coordonator:
1. experienţa profesională de minim 5 ani în arhitectura, construcţii sau conducerea
şantierelor;
2. formarea specifică de coordonator în materie de securitate şi sănătate, actualizata la fiecare 3 ani.
19
Atribuţiile coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării
sunt:
- să coordoneze aplicarea principiilor generale de prevenire şi de securitate la alegerea soluţiilor
tehnice şi organizatorice în scopul planificării diferitelor lucrări sau faze de lucru care se
desfăşoară simultan sau succesiv;
- să coordoneze punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru aplicarea planului de securitate şi
sănătate;
- să adapteze sau să solicite eventualele adaptări ale planului de securitate şi sănătate în funcţie de
evoluţia lucrărilor;
- să organizeze cooperarea între angajatori, inclusiv a celor care se succed pe şantier şi
coordonarea activităţii acestora privind protecţia lucrătorilor;
- să coordoneze activităţile care urmăresc aplicarea instrucţiunilor de lucru şi de securitatea
muncii;
- să ia măsurile necesare pentru ca numai persoanele abilitate să aibă acces pe şantier;
- să stabilească în colaborare cu managerul de proiect şi antreprenorul măsurile generale aplicabile
şantierului;
- să ţină seama de toate interferenţele activităţilor din perimetrul sau vecinătatea şantierului;
- să stabilească împreuna cu antreprenorul obligaţiile privind utilitatea mijloacelor de protecţie
colectivă, instalaţiile de ridicat sarcini, accesul pe şantier;
- să efectueze vizite comune pe şantier cu fiecare antreprenor sau subantreprenor înainte ca aceştia
să redacteze planul propriu de securitate;
- să avizeze planurile de securitate şi sănătate elaborate de antreprenori şi modificările acestora.
Hotărârea de Guvern stabileşte obligaţiile beneficiarului, ale managerului de proiect, lucrătorilor
independenţi şi ale angajatorilor.
Lucrătorii şi reprezentanţii lor trebuie să fie informaţi asupra măsurilor ce trebuie luate
pentru securitatea lor pe şantier. De asemenea, lucrătorii şi reprezentanţii lor trebuie să fie
consultaţi şi să participe ţinând seama de gradul de risc şi de importanta şantierului.
H.G. nr.493/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la
expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot
Această H.G. transpune în legislaţia română Directiva 2003/1 O/CE privind cerinţele
minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de
zgomot.
Hotărârea se aplica tuturor activităţilor în care lucrătorii sunt sau este posibil să fie expuşi
la riscuri generate de zgomot.
In articolul 4 al hotărârii se definesc termenii utilizaţi ca: predictori de risc, presiune
acustică de vârf, nivelul de expunere zilnică la zgomot, nivelul de expunere săptămânală la
zgomot, astfel cum sunt definiţi în standardul SR ISO 1999:1996.
Hotărârea stabileşte în articolul 5 valorile limite de expunere şi valorile de expunere de la
care se declanşează acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor în
raport cu nivelurile de expunere zilnică la zgomot şi presiunea acustică de vârf.
Angajatorii trebuie să evalueze şi dacă este necesar, să măsoare nivelurile de zgomot la
care sunt expuşi lucrătorii folosind metode şi aparatura adaptate caracteristicilor zgomotului,
duratei expunerii şi factorilor de mediu.
Evaluarea şi măsurarea se fac de către servicii de protecţie şi prevenire competente, la
intervale adecvate.
La evaluarea riscurilor angajatorul trebuie să acorde atenţie deosebită următoarelor
elemente:
20
- nivelul, tipul şi durata expunerii;
- valorile limită de expunere şi valorile de expunere de la care se declanşează acţiunea;
- efectele asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor care aparţin unor grupuri sensibile la riscuri
specifice;
- efectele asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor rezultate din interacţiunile dintre zgomot şi
substanţe ototoxice din mediul de muncă, precum şi dintre zgomot şi vibraţii în măsura în care
este posibil din punct de vedere tehnic;
- efectele indirecte asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, rezultate din interacţiuni dintre
zgomot şi semnale de avertizare sau alte sunete care trebuie percepute pentru a reduce riscul de
accidentare;
- informaţiile privind emisia de zgomot furnizate de producătorii echipamentelor de muncă;
- existenţa unor echipamente de muncă alternative, proiectate pentru a reduce emisia de zgomot;
- prelungirea expunerii la zgomot peste programul de lucru normal, pe răspunderea
angajatorului;
- informaţiile adecvate obţinute în urma supravegherii sănătăţii;
- punerea la dispoziţie a mijloacelor de protecţie auditivă cu caracteristici de atenuare adecvate.
Evaluarea riscurilor trebuie actualizata periodic şi ori de câte ori s-au produs modificări
semnificative care pot duce la expunerea lucrătorilor la zgomot.
Riscurile generate de expunerea la zgomot trebuie să fie eliminate la sursă sau trebuie
reduse la minim luând în considerare mai ales:
a) alte metode de lucru care să reducă expunerea la zgomot;
b) alegerea unor echipamente de muncă adecvate care să emită cel mai mic nivel de zgomot
posibil;
c) proiectarea şi amplasarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru;
d) informarea şi formarea adecvată a lucrătorilor privind utilizarea corectă a echipamentelor de
muncă;
e) mijloacele tehnice pentru reducerea zgomotului aerian cum ar fi ecrane, carcase, căptuşeli
fonoabsorbante precum şi reducerea zgomotului structural prin amortizarea zgomotului sau prin
izolare;
f) programe adecvate de întreţinerea echipamentelor de muncă, a locului de muncă şi a
sistemelor de la locul de muncă;
g) organizarea muncii astfel încât să se reducă zgomotul prin limitarea duratei şi intensităţii
expunerii şi stabilirea unor pauze suficiente de odihnă în timpul programului de muncă.
Protecţia individuală împotriva riscurilor generate de expunerea la zgomot se realizează:
> atunci când expunerea la zgomot depăşeşte valorile de expunere inferioare de la care se
declanşează acţiunea, angajatorul trebuie să pună la dispoziţia lucrătorilor mijloace individuale
de protecţie auditivă;
> atunci când expunerea la zgomot atinge sau depăşeşte valorile de expunere superioare de la care
se declanşează acţiunea, lucrătorii trebuie să utilizeze mijloace de protecţie auditivă;
> mijloacele individuale de protecţie auditivă trebuie să fie concepute şi realizate astfel încât să
elimine sau să reducă la minim riscul pentru auz;
Expunerea lucrătorilor la zgomot nu trebuie să depăşească în nici un caz valorile limită
de expunere.
Dacă se constată expuneri peste valorile limită de expunere în pofida măsurilor luate
pentru aplicarea acestei hotărâri angajatorul trebuie:
21
- să ia de îndată măsuri de reducere a expunerii sub valorile limită de expunere;
- să identifice cauzele expunerii excesive;
- să adapteze măsurile de prevenire şi protecţie pentru a evita orice recurenţă.
Angajatorul trebuie să asigure informarea şi formarea lucrătorilor expuşi la zgomot în
special în ce priveşte:
a) natura riscurilor;
b) măsurile luate pentru eliminarea sau reducerea zgomotului;
c) valorile limită de expunere şi valorile de expunere de la care se declanşează acţiunea
angajatorului;
d) rezultatele evaluării şi măsurării zgomotului;
e) folosirea corectă a mijloacelor de protecţie auditivă;
f) utilitatea şi metoda de depistare şi semnalare a simptomelor deteriorării auzului;
g) condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea sănătăţii şi scopul acestei
supravegheri;
h) protecţiile profesionale sigure, în scopul reducerii la minim a expunerii la zgomot.
Consultarea şi participarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora trebuie să se
desfăşoare potrivit reglementărilor în vigoare şi trebuie să se refere în special la: evaluarea
riscurilor şi identificarea măsurilor care trebuie luate; măsurile destinate să elimine sau să reducă
riscurile generate de expunerea la zgomot; alegerea mijloacelor individuale de protecţie auditivă.
Lucrătorii a căror expunere la zgomot depăşeşte valoarea de expunere superioară de la
care se declanşează acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor,
au dreptul la examenul medical periodic, inclusiv testarea auzului, efectuat de un medic specialist
sau de un medic de medicina muncii.
Pentru fiecare lucrător care face obiectul supravegherii medicale se întocmeşte un dosar
medical individual care trebuie actualizat şi păstrat în mod adecvat pentru a fi consultat ulterior.
Fiecare lucrător are acces la dosarul propriu.
Medicul de medicina muncii trebuie să-1 informeze pe lucrător asupra rezultatelor care îl
privesc personal dacă constată ca acesta prezintă o pierdere identificabilă a auzului şi dacă
apreciază ca aceasta este rezultatul expunerii la zgomot.
H.G. nr.971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi
sănătate la locul de muncă
Această reglementare transpune în legislaţia română prevederile Directivei 92/58/CEE,
privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă.
în situaţiile în care riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de
protecţie colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul
trebuie să prevadă semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.
Pentru alegerea semnalizării corespunzătoare angajatorul trebuie să ia în considerare:
a) evaluarea riscurilor;
b) cerinţele minime prevăzute în anexele 1-9 din hotărâre.
Lucrătorii şi reprezentanţii lor trebuie să fie informaţi referitor la măsurile care se iau cu
privire la semnalizarea utilizată la locul de muncă.
22
Lucrătorii trebuie să primească o instruire corespunzătoare în special sub forma de
instrucţiuni precise care să cuprindă semnificaţia semnalizării precum şi comportamentul general
şi specific ce trebuie adoptat.
Consultarea şi participarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora în ce priveşte
semnalizarea trebuie să se facă cu respectarea prevederilor art 18 din Legea nr. 319/2006
H.G. nr.1048/2006 privind nomele de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către
lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă
Hotărârea transpune în legislaţia română Directiva 89/656/CEE privind normele de
securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie
la locul de muncă.
Prin echipament individual de protecţie (EIP) se înţelege orice echipament destinat să fie
purtat sau ţinut de lucrător pentru a-1 proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri care ar putea
să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă precum şi orice element suplimentar
sau accesoriu proiectat în acest scop.
Hotărârea nu se aplică pentru:
a) echipamentul folosit de serviciul de urgenţă şi salvare;
b) îmbrăcămintea de lucru şi uniformele obişnuite care nu sunt proiectate în mod special pentru
a proteja securitatea şi sănătatea lucrătorului;
c) echipamentul individual de protecţie purtat sau folosit de armată, poliţie ori alte instituţii de
ordine publică;
c) echipamentul individual de protecţie pentru mijloacele de transport rutier;
d) echipamentul sportiv;
e) echipamentul de autoapărare şi descurajare;
f) dispozitivele portabile pentru detectarea şi semnalizarea riscurilor şi factorilor nocivi;
EIP trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin
mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau procedurile de
organizare a muncii.
EIP trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie corespunzător pentru riscurile implicate fără să conducă el însuşi la un risc mărit;
- să corespunda condiţiilor existente la locul de muncă;
- să se ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
- să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările necesare.
Atunci când datorită prezenţei unor riscuri multiple trebuie purtate mai multe EIP acestea
trebuie să fie compatibile şi să îşi păstreze eficacitatea în raport cu riscurile respective.
EIP se distribuie gratuit de angajator, care asigură buna funcţionare şi o stare de igienă
satisfăcătoare prin întreţinere, reparare şi înlocuirile necesare.
Angajatorul trebuie să furnizeze toate informaţiile legate de riscurile pentru care se
acorda echipament individual de protecţie caracteristicile acestuia şi dacă este necesar
organizează antrenamente pentru utilizarea corectă a acestuia.
Instrucţiunile de utilizare a echipamentului individual de protecţie trebuie să fie pe
înţelesul lucrătorilor.
23
H.G. nr.1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de
afecţiuni dorso-lombare
Această hotărâre transpune în legislaţia română prevederile Directivei 90/269/CEE
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care
prezintă riscuri pentru lucrători în special de afecţiuni dorso-lombare.
Manipularea manuală a maselor este operaţia de transport sau de susţinere a unei mase
care prin caracteristicile sale sau condiţiile ergonomice defavorabile comportă riscuri pentru
lucrători.
Angajatorii sunt obligaţi să utilizeze mijloace corespunzătoare în vederea evitării
necesitaţii manipulării manuale a maselor de către lucrători. Dacă acest lucru nu se poate evita ei
trebuie să ia atunci măsuri organizatorice corespunzătoare pentru a reduce riscul ţinând cont de
dispoziţiile din Anexa 1. Ei trebuie să vegheze ca lucrătorii să aibă cunoştinţă despre indicaţiile
privind greutatea maselor respective, centrul de greutate sau partea cea mai grea când conţinutul
unui ambalaj este plasat într-un mod excentric.
Lucrătorii trebuie să primească o formare corespunzătoare şi informaţii precise privind
manipularea corectă, riscurile pe care le comportă ţinând cont de anexele 1 şi 2 ale hotărârii.
Consultarea şi participarea lucrătorilor trebuie să fie organizată conform dispoziţiilor
Legii 319/2006.
Anexele 1 şi 2 ale hotărârii conţin elemente de referinţă privind caracteristicile sarcinii şi
ale mediului de muncă, efortul fizic redus, exigentele activităţii precum şi factorii individuali de
risc.
H.G. nr.1058/2006 privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi
protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unui potenţial risc datorat atmosferelor
explozive
Această reglementare transpune în legislaţia naţională prevederile Directivei 99/92/CE şi
stabileşte cerinţele minime pentru securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor expuşi unui
potenţial risc datorat atmosferelor explozive.
In vederea prevenirii şi a asigurării protecţiei împotriva exploziilor, angajatorul trebuie să
ia măsuri tehnice şi organizatorice corespunzătoare naturii operaţiei în ordinea priorităţilor şi
respectând următoarele principii de baza:
- prevenirea formării atmosferelor explozive,
- acolo unde natura activităţii nu o permite, evitarea aprinderii atmosferelor explozive,
- limitarea efectelor dăunătoare ale unei explozii.
Angajatorul trebuie să evalueze riscurile specifice din atmosferele explozive luând în
considerare:
> probabilitatea producerii şi persistenţei atmosferelor explozive
> probabilitatea prezenţei şi activării surselor de aprindere, inclusiv a
descărcărilor electrostatice şi a declanşării incendiului
> utilajele, substanţele folosite, procesele şi posibilele lor interacţiuni
> dimensiunile efectelor anticipate
Hotărârea stabileşte în Anexa 1 sistemul de clasificare al locurilor unde pot să apară
atmosfere explozive, iar în anexa 2 cerinţele minime pentru îmbunătăţirea protecţiei sănătăţii şi
securităţii lucrătorilor aflaţi în potenţial pericol în atmosfere explozive.
24
Angajatorul are obligaţia de a clasifica locul unde pot apărea atmosfere explozive pe zone
şi trebuie să asigure îndeplinirea cerinţelor prevăzute în Anexa 2 a hotărârii.
In situaţiile unde pot apărea atmosfere explozive în concentraţii, în cantităţi susceptibile de
a pune în pericol sănătatea şi securitatea lucrătorilor, locurile trebuie marcate cu indicatoare la
punctele de intrare, conform Anexei 3 la hotărâre.
Angajatorul este obligat de asemenea să elaboreze şi actualizeze documentul privind
protecţia împotriva exploziilor care trebuie să demonstreze că:
> au fost determinate şi evaluate riscurile de explozie;
> se iau măsuri adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor hotărârii;
> locurile sunt clasificate pe zone;
> care sunt locurile cărora li se aplica cerinţele minime;
> locul de muncă şi echipamentul de muncă, inclusiv dispoziţiile de avertizare sunt
proiectate, realizate şi întreţinute conform normelor de protecţie a muncii;
> s-au luat măsuri pentru utilizarea în condiţii de securitate a echipamentului de lucru;
Documentul mai sus menţionat se elaborează anterior începerii activităţii şi este actualizat de
angajator când locul de muncă, echipamentul de lucru sau organizarea muncii suferă schimbări,
extinderi ori transformări semnificative.
H.G. nr.1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de
muncă
Această hotărâre transpune prevederile Directivei 89/654/CEE privind cerinţele minime
de securitate şi sănătate pentru locul de muncă şi are ca scop să promoveze ameliorarea mediului
de muncă pentru a garanta o mai buna protecţie a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de
muncă.
Obiectivul hotărârii îl constituie aplicarea măsurilor minimale vizând promovarea
ameliorării mediului de muncă pentru garantarea unui nivel mai bun al protecţiei securităţii şi
sănătăţii muncii.
Locurile de muncă sunt definite ca locurile destinate să cuprindă posturile de lucru situate
în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau a
unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii.
Dispoziţiile nu se aplică mijloacelor de transport utilizate în afara întreprinderii, nici
locurilor de muncă din interiorul mijloacelor de transport, şantierelor temporare sau mobile,
industriilor extractive, vaselor de pescuit, câmpurilor, pădurilor şi altor terenuri care aparţin unei
întreprinderi agricole sau forestiere, dar sunt situate în afara ariei clădirilor întreprinderii.
Angajatorul trebuie să ia toate măsurile ca:
> să fie păstrate în permanenta libere căile de acces ce conduc spre ieşirile de urgenţă şi
ieşirile propriu-zise;
> să fie realizată întreţinerea tehnică a locului de muncă a echipamentelor şi dispozitivelor
iar orice neconformităţi constatate şi susceptibile de a afecta sănătatea şi securitatea lucrătorilor
să fie corectate cât mai curând posibil;
> să fie curăţate cu regularitate pentru a se asigura un nivel de igienă corespunzător locului
de muncă, echipamentele şi dispozitivele;
> să fie cu regularitate întreţinute şi verificate echipamentele şi dispozitivele de securitate
destinate prevenirii sau eliminării pericolelor.
25
Locurile de muncă trebuie să satisfacă prescripţiile minimale de securitate şi sănătate care
figurează în anexele la hotărâre. Aceste anexe fixează prescripţiile detaliate în materie de
instalaţii electrice, căi şi ieşiri de urgenţă, lupta contra incendiului, aerisirea locurilor de muncă
închise, temperatura locurilor de muncă, iluminat, porţi, planşee, plafoane, pereţi, scări,
echipamente sanitare, principii ergonomice.
Un lucrător lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are contact vizual şi comunicare
verbala directa cu alţi lucrători pentru o perioada de timp mai mare de 1 oră şi când nu este
posibil să i se acorde ajutor medical în caz de accident sau când se afla într-o situaţie critică.
Pentru aceste situaţii lucrătorii trebuie să fie informaţi cu privire la:
- manevrarea echipamentului de muncă, starea acestuia;
- riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de apariţie a acestora;
- comportamentul adecvat în cazul producerii unei avarii sau al apariţiei unei situaţii critice;
- utilizarea echipamentului individual de protecţie;
- primul ajutor;
- utilizarea sistemului de supraveghere şi de legătura cu exteriorul.
H.G. nr.1136/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la
expunerea lucrătorilor la riscurile generate de câmpuri electromagnetice
Această hotărâre transpune în legislaţia română prevederile Directivei 2004/40/CE
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile
generate de câmpuri electromagnetice.
Hotărârea se referă la riscurile pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor datorate
efectelor recunoscute ca nocive pe termen scurt asupra corpului uman, provocate de circulaţia
curenţilor induşi şi de absorbţia de energie, precum şi de curenţii de contact.
Angajatorul are obligaţia de a evalua, măsura şi calcula nivelurile câmpurilor
electromagnetice la care sunt expuşi lucrătorii conform standardelor naţionale în domeniu.
Elementele cărora angajatorul trebuie să le acorde atenţie la evaluarea riscurilor sunt:
- nivelul, spectrul de frecvenţă, durata şi tipul expunerii;
- valorile limită de expunere şi valorile de declanşare a acţiunii conform anexei;
- efectele asupra stării de sănătate şi securităţii lucrătorilor care aparţin unor grupuri sensibile la
riscuri specifice;
- efectele indirecte, cum ar fi, interferenţele cu echipamente şi dispozitive medicale electronice,
inclusiv stimulatoare cardiace şi alte dispozitive implantate, riscul de proiectare a obiectelor,
feromagnetice în câmpuri magnetice statice având o inducţie magnetică mai mare de 3 mT,
amorsarea dispozitivelor electroexplozive detonatoare, incendiile şi exploziile rezultate în urma
aprinderii materialelor inflamabile datorita scânteilor provocate de câmpuri induse, curenţi de
contact sau descărcări de scântei;
- existenţa unor echipamente alternative proiectate pentru a reduce nivelurile de expunere la
câmpuri electromagnetice;
- informaţiile adecvate obţinute în urma supravegherii stării de sănătate; sursele de expunere
multiple;
- expunere simultană la câmpuri de frecvente multiple; Evaluarea riscurilor trebuie actualizată
periodic.
In nicio situaţie lucrătorii nu trebuie să fie expuşi la valori ale câmpului electromagnetic
care depăşesc valorile limită de expunere.
Daca expunerea depăşeşte valorile limită, în pofida măsurilor luate de angajator, acesta
trebuie să ia imediat măsuri de reducere a expunerii la un nivel inferior valorilor limită, să
26
determine cauzele depăşirii valorilor limită de expunere şi să modifice în consecinţă măsurile de
protecţie şi prevenire, pentru a evita orice altă depăşire.
Angajatorul trebuie să asigure informarea şi formarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor
acestora, în raport cu rezultatele evaluării riscurilor mai ales în ce priveşte:
> măsurile luate în aplicarea acestei hotărâri;
> valorile şi conceptele referitoare la valorile limită de expunere şi la valorile de declanşare a
acţiunii şi potenţialele riscuri asociate;
> rezultatele evaluării, măsurării şi calculelor privind nivelurile de expunere la câmpuri
electromagnetice;
> modul de detectare a efectelor nocive ale expunerii asupra stării de sănătate şi modul de
semnalare a acestora;
> condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea stării de sănătate;
> practicile profesionale sigure, în scopul reducerii la minimum a riscurilor datorate expunerii.
Atunci când se depistează o expunere la câmpuri electromagnetice care depăşesc valorile limită,
lucrătorul în cauza trebuie să fie supus unui examen medical iar dacă se depistează o deteriorare
a stării de sănătate a lucrătorului, angajatorul trebuie să efectueze o reevaluare a riscurilor.
Medicul de medicina a muncii trebuie să aibă acces la rezultatele evaluării riscurilor.
Dosarele medicale cuprinzând rezultatele supravegherii medicale trebuie păstrate intr-o
forma adecvată pentru consultarea ulterioara, lucrătorii având drept de acces la dosarele medicale
personale.
H.G. nr.l 146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în
muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă
Această hotărâre transpune în legislaţia română prevederile Directivei 89/655/CEE
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a
echipamentelor de muncă.
Hotărârea precizează regulile aplicabile la montarea şi utilizarea echipamentelor de
muncă de către lucrători.
Obiectivul principal al hotărârii este de a aplica măsurile concrete minimale vizând
promovarea securităţii şi sănătăţii în muncă pentru utilizarea echipamentelor de muncă.
Hotărârea fixează obligaţiile angajatorilor privind alegerea echipamentelor de muncă în
funcţie de lucrările de efectuat şi de riscurile la care vor fi supuşi lucrătorii. Ea stabileşte de
asemenea, regulile de informare şi formare adecvate în beneficiul lucrătorilor puşi să monteze şi
să utilizeze echipament de muncă.
Hotărârea fixează principiile de verificare iniţiale şi periodice a echipamentului în funcţie
de criteriile de periculozitate şi de condiţiile de punere în funcţiune a echipamentelor.
Pentru amenajarea posturilor de muncă şi aplicarea prescripţiilor minimale de securitate
trebuie luate în considerare şi aplicate principiile ergonomice.
Reprezentanţii lucrătorilor trebuie să fie consultaţi şi asociaţi în ansamblul demersurilor
care se referă la aplicarea prescripţiilor din hotărâre.
Angajatorii sunt obligaţi să aleagă echipamentele de muncă în funcţie de caracteristicile
specifice ale muncii şi de riscurile pentru lucrători cu scopul eliminării sau pentru minimalizarea
riscurilor.
27
Echipamentele puse pentru prima dată la dispoziţia lucrătorilor după aplicarea prezentei
hotărâri trebuie să satisfacă prescripţiile minimale prevăzute în anexe.
Utilizarea, repararea sau mentenanţa echipamentelor de muncă la riscuri specifice sunt
rezervate lucrătorilor abilitaţi special.
Angajatorul trebuie să furnizeze lucrătorilor informaţiile adecvate, notificări asupra
echipamentelor de muncă, conţinând minimum de indicaţii asupra securităţii şi sănătăţii.
Trebuie de asemenea să se acorde o formare adecvată lucrătorilor însărcinaţi cu utilizarea
echipamentelor privind riscurile în utilizare.
Trebuie vegheat ca echipamentele de muncă a căror securitate depinde de cerinţele de
instalare să fie supuse unei verificări iniţiale şi unei verificări după fiecare montare.
Echipamentul de muncă trebuie să facă obiectul verificărilor periodice şi unor verificări
excepţionale de fiecare dată când pot avea loc evenimente susceptibile să producă daune.
Postul de muncă şi poziţia lucrătorilor în timpul utilizării echipamentului de muncă
precum şi principiile ergonomice trebuie să fie luate în considerare de către angajator în timpul
aplicării prescripţiilor minime de securitate.
Lucrătorii trebuie să fie atenţi la riscurile care se află în mediul imediat de muncă.
H.G. nr.1876/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la
expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibraţii
Hotărârea se aplica activităţilor în exercitarea cărora lucrătorii sunt sau este posibil să fie
expuşi la riscuri generate de vibraţii mecanice.
Angajatorul trebuie să evalueze şi dacă este necesar, să măsoare nivelurile de vibraţii
mecanice la care sunt expuşi lucrătorii, utilizând aparatură specifică şi metodologie
corespunzătoare.
Evaluarea şi măsurarea se planifica şi se efectuează de servicii competente la intervale
corespunzătoare.
La evaluarea riscurilor angajatorul trebuie să acorde o atenţie deosebita următoarelor
elemente :
> nivelul, tipul şi durata expunerii, inclusiv orice expunere la vibraţii intermitente sau la şocuri
repetate
> valorile limită ale expunerii şi valorile de expunere de la care se declanşează acţiunea ;
> orice efecte indirecte asupra securităţii lucrătorilor, care rezultă din interacţiunile dintre vibraţiile
mecanice şi locul de muncă sau alte echipamente de lucru.
> orice efecte indirecte asupra securităţii lucrătorilor, care rezultă din interacţiunile dintre vibraţiile
mecanice şi locul de muncă sau alte echipamente de lucru ;
> informaţiile furnizate de producătorii de echipamente de muncă, potrivit legislaţiei în vigoare ;
> existenţa echipamentelor similare, proiectate astfel încât să reducă nivelurile de expunere la
vibraţiile mecanice ;
> prelungirea expunerii la vibraţii transmise întregului corp în afara programului de lucru normat,
sub responsabilitatea angajatorului;
> condiţiile de muncă specifice cum ar fi temperaturile scăzute ;
> informaţiile corespunzătoare obţinute din supravegherea sănătăţii.
28
Riscurile care decurg din expunerea la vibraţiile mecanice trebuie să fie eliminate la sursă
sau reduse la minimum.
Atunci când valorile de expunere la care se declanşează acţiunea sunt depăşite,
angajatorul trebuie să instituie şi să pună în aplicare un program de măsuri tehnice şi
organizatorice menite să reducă la minimum expunerea la vibraţii mecanice şi riscurile legate de
aceasta, ţinând cont de :
a) alte metode de lucru care implică o expunere mai scăzuta la vibraţii mecanice ;
b) alegerea echipamentelor de muncă adecvate ;
c) furnizarea de echipamente auxiliare care reduc riscul leziunilor provocate de vibraţii;
d) programe de întreţinere pentru echipamentele de muncă locul de muncă şi sistemele de la
locul de muncă
e) proiectarea şi amplasarea locurilor de muncă şi a posturilor de muncă ;
f) informarea şi formarea adecvată a lucrătorilor în vederea utilizării corecte şi sigure a
echipamentelor de muncă, pentru a le reduce la minimum expunerea la vibraţiile mecanice ;
g) limitarea duratei şi intensităţii expunerii;
h) programe de lucru cu perioade de odihnă adecvate ;
i) furnizarea de îmbrăcăminte pentru protejarea împotriva frigului şi a umezelii a lucrătorilor
expuşi.
Angajatorul trebuie să asigure ca lucrătorii expuşi riscurilor generate de vibraţii mecanice
la locul de muncă şi reprezentaţii acestora, primesc informaţii cu privire la rezultatul evaluării
riscurilor, precum şi o formare corespunzătoare.
Informarea şi formarea trebuie să se refere în special la :
-măsurile luate pentru eliminarea sau reducerea la minimum a riscurilor datorate vibraţiilor
mecanice ;
- valorile limită ale expunerii şi valorile de expunere de la care se declanşează acţiunea;
- rezultatele evaluărilor şi ale măsurărilor vibraţiilor mecanice;
- leziunile care ar putea fi produse de echipamentele de lucru utilizate;
- cum şi de ce trebuie detectate şi raportate semnele de leziune;
- condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea sănătăţii;
- practici de lucru sigure pentru minimizarea expunerii la vibraţii mecanice. Trebuie să se asigure o
supraveghere medicală corespunzătoare atunci când:
a) expunerea lucrătorilor la vibraţii este de aşa natură încât poate fi stabilită între aceasta expunere
şi o boala identificabilă efecte dăunătoare asupra sănătăţii;
b) este probabil ca afecţiunea sau efectele să apară în condiţiile de lucru specifice ale unui anumit
lucrător;
c) există tehnici testate pentru detectarea afecţiunii sau a efectelor dăunătoare asupra sănătăţii.
Fiecare lucrător supus supravegherii sănătăţii trebuie să aibă un dosar medical individual care se
păstrează într-o formă adecvată pentru consultare ulterioară, ţinând seama de obligaţia păstrării
secretului medical.
Lucrătorul are acces la cerere la propriul dosar iar dacă suferă de o boala sau se constată
efecte negative asupra sănătăţii, medicul sau medicul de medicina a muncii îl informează şi îi dă
29
sfaturi despre supravegherea sănătăţii, la care trebuie să se supună după încheierea perioadei de
expunere.
H.G. nr.1092/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
expunerea la agenţi biologici în muncă
Această hotărâre transpune prevederile Directivei 2000/54/CE privind protecţia
lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă şi are ca scop
protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor, rezultate sau care pot
să rezulte din expunerea la agenţi biologici în cursul activităţii, precum şi prevenirea acestor
riscuri. Ea se aplică în toate activităţile în care există riscul ca lucrătorii să poată fi expuşi
agenţilor biologici.
Agenţii biologici sunt microorganisme inclusiv microorganismele modificate genetic,
culturile celulare şi endoparaziţii umani, care sunt susceptibile să provoace infecţie, alergie sau
intoxicaţie.
Microorganismul este o entitate microbiologica celulară sau nu, capabilă de a se
reproduce sau transfera pe un material genetic. O cultură celulară este rezultatul creşterii în vitro
a celulelor izolate din organisme multicelulare.
Clasificarea agenţilor biologici se face în patru grupe de risc, în funcţie de gravitatea
riscului de infecţie pe care îl prezintă.
Grupa 1 - agenţi biologici care nu sunt susceptibili să provoace o boala la om;
Grupa 2 - agenţi biologici care pot provoca o boala omului şi constituie un pericol pentru
lucrători; propagarea lor în colectivitate este imposibilă; există, în general, o profilaxie sau un
tratament eficace.
Grupa 3 - agenţi biologici care pot provoca îmbolnăviri grave la om şi constituie un
pericol serios pentru lucrători; ei pot prezenta un risc de propagare în colectivitate, dar există în
general o profilaxie sau un tratament eficace.
Grupa 4 - agenţi biologici care pot provoca boli grave omului şi constituie un pericol
serios pentru lucrători; ei pot să prezinte un risc ridicat de propagare în colectivitate şi nu există
în general o profilaxie sau un tratament eficace.
Angajatorul este obligat să determine natura, nivelul şi durata expunerii pentru orice
activitate susceptibilă să prezinte un risc de expunere la agenţi biologici, pentru a se putea evalua
orice risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor şi pentru a se putea stabili măsurile ce
trebuie luate.
Angajatorul trebuie să reînnoiască periodic evaluarea riscurilor şi la orice modificare a
condiţiilor de muncă.
Evaluarea riscurilor profesionale se efectuează mai des pe baza:
a. clasificării agenţilor biologici care constituie sau pot constitui un pericol pentru sănătate ;
b. recomandărilor emise de inspectorii de muncă sau cei sanitari ;
c informaţiilor asupra bolilor ce pot fi contractate datorită unei activităţi profesionale a
lucrătorilor;
d. efectelor alergice şi toxicogene ce pot să rezulte ca urmare a activităţi lucrătorilor ;
e. faptului ca un lucrător suferă de o boala legată direct de munca sa.
Angajatorul trebuie să evite utilizarea unui agent biologic periculos, înlocuindu-1 printr-
un agent biologic care, în funcţie de condiţiile de utilizare şi de stadiul actual al cunoştinţelor, nu
este periculos sau este mai puţin periculos pentru sănătatea lucrătorilor.
30
Dacă evaluarea relevă existenţa unui risc pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor,
angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca expunerea lucrătorilor să fie evitată. Dacă
acest lucru nu este tehnic posibil atunci angajatorul trebuie să reducă riscul de expunere
profesională la un nivel suficient de scăzut pentru protejarea sănătăţii lucrătorului prin aplicarea
următoarelor măsuri :
> limitarea, la un nivel cât mai scăzut posibil a numărului de lucrători expuşi sau care pot fi
expuşi;
> conceperea proceselor de muncă şi a măsurilor de control tehnic, astfel încât să se evite
sau să se reducă la minimum diseminarea agenţilor biologici la locul de muncă ;
> măsuri de protecţie colectivă şi/sau măsuri de protecţie individuală, atunci când
expunerea nu poate fi evitată prin alte mijloace ;
> măsuri de igienă adecvate obiectivului de prevenire sau reducere a transferului ori
diseminării accidentale a unui agent biologic în afara locului de muncă ;
> utilizarea panourilor care semnalizează pericolul biologic ;
> elaborarea unor planuri care să fie puse în aplicare în caz de accidente ce implica
prezenţa agenţilor biologici;
> dacă este necesar şi tehnic posibil, detectarea în afara izolării fizice primare a prezentei
agenţilor biologici utilizaţi în procesul de muncă;
> utilizarea de mijloace ce permit colectarea, depozitarea şi eliminarea deşeurilor în deplina
securitate de către lucrători, dacă este cazul, după tratarea acestora, inclusiv utilizarea unor
recipiente sigure, uşor identificabile;
> măsuri care să permită manipularea şi transportul fără risc a agenţilor biologici la locul de
muncă.
Angajatorii trebuie să pună la dispoziţia autorităţilor competente la cererea acestora
informaţiile corespunzătoare privind :
- rezultatele evaluării;
- activităţile în care lucrătorii au fost sau pot fi expuşi la agenţi biologici;
- numărul de lucrători expuşi;
- numele şi competenţa persoanei responsabile cu sănătatea şi securitatea la locul de muncă ;
- măsurile de protecţie şi de prevenire luate, inclusiv procedeele şi metodele de lucru ;
- un plan de urgenţă pentru protecţia lucrătorilor împotriva expunerii la un agent biologic din
grupa 3 sau 4 în cazul defectării izolării fizice.
Angajatorul trebuie să informeze imediat autorităţile de sănătate publică şi medicul de
medicina muncii despre orice accident sau incident care ar putea să provoace diseminarea unui
agent biologic care ar putea provoca lucrătorilor o infecţie sau o boala gravă.
Angajatorul trebuie să ia cinci tipuri de măsuri care vizează igiena şi protecţia individuală
fără a antrena costuri pentru lucrători, după cum urmează:
a. să interzică să se mănânce şi să se bea în zona de risc ;
b. să furnizeze îmbrăcăminte de protecţie ;
c. să asigure lucrătorilor spaţii dotate cu instalaţii igienico-sanitare adecvate, care pot
include soluţii/picături pentru ochi şi/sau substanţe antiseptice pentru piele ;
d. să aibă în vedere ca echipamentul individual de protecţie să fie :
- aşezat corect într-un loc stabilit separat de celelalte haine;
31
- verificat şi curăţat, dacă este posibil înainte, şi, în orice caz, după fiecare utilizare;
- reparat sau schimbat înaintea unei noi utilizări, în cazul în care prezintă defecţiuni;
e. să stabilească proceduri privind prelevarea, manipularea şi tratarea eşantioanelor de
origine umană sau animală.
Orice îmbrăcăminte care poate fi contaminată de agenţi biologici trebuie să fie
dezinfectată, curăţată sau la nevoie distrusă.
Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii şi reprezentanţii lor
să primească o formare adecvată sub forma de informaţie şi instrucţiuni referitoare la eventualele
riscuri pentru sănătate şi la precauţiile de luat şi prescripţiile privind igiena, utilizarea EIP,
măsuri de luat în caz de incidente.
Angajatorul trebuie să asigure la locul de muncă instrucţiuni de securitate scrise şi după
caz afişe, privind procedura de urmat în caz de :
- accident sau incident grav datorat manipulării unui agent biologic ;
- manipularea unui agent biologic de grupa 4 .
Angajatorul trebuie să asigure consultarea şi participarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor
lor la rezolvarea tuturor problemelor legate de securitatea şi sănătatea în muncă în cazul
expunerii la agenţi biologici.
Angajatorul trebuie să aibă lista lucrătorilor expuşi la agenţi biologici din grupele 3 şi 4
care indică activitatea efectuată şi, atunci când este posibil, agentul biologic la care lucrătorii au
fost expuşi şi, după caz, datele referitoare la expuneri, la accidente şi incidente.
Normele prevăd termenele de păstrare a listelor în funcţie de grupa de agenţi biologici şi
de consecinţele expunerii.
Medicul de medicina muncii, inspectorul de muncă, precum şi orice persoană
responsabilă cu securitatea şi sănătatea în muncă trebuie să aibă acces la listă.
Normele impun supravegherea medicală a lucrătorilor înainte de expunere profesională
şi, în continuare, periodic.
Datele rezultate din supravegherea medicală sunt ţinute în dosare medicale individuale,
care se păstrează de către serviciile de medicina a muncii cel puţin 10 ani după încetarea
expunerii sau chiar până la 40 de ani de la ultima expunere în cazul expunerilor susceptibile să
antreneze infecţii.
Medicul de medicina muncii trebuie :
- să propună măsuri de protecţie sau de prevenire utile individual pentru fiecare lucrător;
- să dea informaţii şi sfaturi medicale lucrătorilor privind supravegherea medicală la care ei
vor fi supuşi după ce a încetat expunerea.
Lucrătorii trebuie să aibă acces la rezultatele supravegherii medicale care ii privesc
personal. Toate îmbolnăvirile sau decesele survenite trebuie notificate autorităţilor competente.
Măsurile care trebuie luate în serviciile medicale şi veterinare altele decât laboratoarele de
diagnostic cuprind:
a. specificarea procedeelor corespunzătoare de decontaminare şi de dezinfecţie;
b. punerea în practică a procedeelor care permit manipularea şi eliminarea fără riscuri a
deşeurilor contaminate.
32
In serviciile de izolare sau în secţiile de carantină unde se găsesc pacienţi umani ori
animale care sunt sau ar putea fi contaminaţi cu agenţi biologici din grupele 3 şi 4 angajatorul
trebuie să ia măsuri de izolare.
H.G. nr.1093/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate pentru
protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau
mutageni Ia locul de muncă
Hotărârea transpune prevederile Directivei 2004/37/CE privind protecţia lucrătorilor
împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă şi
are ca scop protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor, inclusiv
prevenirea unor astfel de riscuri, care apar sau este posibil să apară prin expunerea la agenţi
cancerigeni sau mutageni la locul de muncă.
Agentul cancerigen este:
a. o substanţă care corespunde criteriilor de clasificare 1 sau 2 de agenţi cancerigeni conform
anexei 1 la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului
nr.200/2000;
b. un preparat compus din una sau mai multe substanţe prevăzute la lit. a) atunci când
concentraţia uneia sau a mai multor astfel de substanţe, corespunde cerinţelor impuse de
Anexa 2 a Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.200/2000;
c. o substanţă, un preparat sau un procedeu, prevăzute în Anexa 1, precum şi o substanţă sau un
preparat care este degajat printr-un procedeu prevăzut în aceasta anexă.
Hotărârea defineşte de asemenea agenţii mutageni.
Valoarea limită - limita mediei ponderate în timp a concentraţiei agentului cancerigen sau
mutagen în aer în zona de respiraţie a lucrătorului, pe o perioada de referinţă.
In cazul oricărei activităţi susceptibile să prezinte pentru lucrători un risc de expunere la
agenţi cancerigeni sau mutageni, angajatorul este obligat să determine natura, gradul şi durata de
expunere a lucrătorilor, pentru a face posibila evaluarea oricărui risc pentru sănătatea şi
securitatea lor, precum şi stabilirea măsurilor care trebuie luate.
Angajatorul are obligaţia de a evalua periodic riscurile şi la orice modificare a condiţiilor
de muncă şi trebuie să ţină cont la evaluare de toate căile de pătrundere a agentului cancerigen
sau mutagen în organism şi să acorde atenţie specială lucrătorilor cu sensibilitate cunoscută.
De asemenea, angajatorii au următoarele obligaţii:
> Reducerea utilizării şi înlocuirea agenţilor cancerigeni sau mutageni la locul de muncă.
Angajatorul trebuie să reducă utilizarea unui agent cancerigen sau mutagen la locul de muncă
dacă este posibil din punct de vedere tehnic în special prin înlocuirea sa cu o substanţă, preparat
sau procedeu care, în condiţii de utilizare nu este periculos sau este mai puţin periculos.
> Prevenirea şi reducerea expunerii la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă în
situaţia în care s-a depăşit valoarea limită a agentului cancerigen sau mutagen expunerile nu
trebuie să se realizeze.
Obligaţiile angajatorului pentru a garanta sănătatea şi securitatea lucrătorilor sunt:
■ Reducerea utilizării unui agent cancerigen sau substituirea cu un altul care nu este periculos sau
este mai puţin periculos;
■ Evitarea sau reducerea expunerii
33
Trebuie să se producă agent cancerigen în spaţiu închis. Dacă acest lucru nu este posibil din
punct de vedere tehnic, trebuie ca nivelul de expunere să fie cât mai redus posibil. In toate
cazurile de utilizare a unui agent cancerigen, angajatorul trebuie să ia următoarele măsuri:
- să limiteze numărul de lucrători expuşi;
- să evite (să minimizeze) degajarea agentului cancerigen la locul de muncă;
- să evacueze agentul cancerigen la sursă (aspirare locala şi ventilaţie generala);
- să utilizeze metode de măsurare corespunzătoare (pentru detectarea precoce a poluării);
- să aplice metode şi proceduri de lucru corespunzătoare;
- să acorde prioritate măsurilor de protecţie colectivă (dacă este imposibil individuală);
- să pună în aplicare măsuri de igienă (curăţarea locurilor);
- să informeze lucrătorii;
- să delimiteze zonele de risc şi să utilizeze semnale adecvate de securitate (interdicţia de fumat);
- să pună în aplicare planuri de urgenţă (pentru caz de accident);
- să asigure mijloace de depozitare şi de transport fără risc (etichetarea obligatorie a recipienţilor
care trebuie să fie ermetici);
- să asigure mijloace care să permită colectarea, depozitarea şi evacuarea în siguranţa a deşeurilor
de către lucrători.
■ Informarea autorităţilor competente
Angajatorul trebuie să pună la dispoziţia autorităţilor competente la cerere informaţiile
legate de motivele pentru care se utilizează agenţii cancerigeni sau mutageni;
- activităţile desfăşurate şi procedeele industriale folosite;
- cantităţile fabricate sau utilizate de substanţe ori preparate care conţin agenţi cancerigeni sau
mutageni;
- numărul lucrătorilor expuşi;
- măsurile de prevenire luate;
- tipul echipamentului de protecţie utilizat;
- natura şi gradul expunerii;
- cazurile de înlocuire a agenţilor cancerigeni sau mutageni;
■ Expunerea imprevizibilă şi cea previzibilă. Accesul în zonele de risc în cazul producerii unor
evenimente imprevizibile sau a accidentelor care ar putea antrena o expunere anormala a
lucrătorilor, angajatorul trebuie să îi informeze pe aceştia.Până la normalizarea situaţiei şi
eliminarea cauzelor expunerii anormale, angajatorul trebuie să ia următoarele măsuri:
a. să dispună ca în zona afectata să lucreze numai lucrători care sunt indispensabili;
b. să doteze lucrătorii implicaţi cu echipament individual de protecţie;
c. să nu permită ca lucrătorii neprotejaţi să lucreze în zona afectată.
■ Măsuri de igienă şi de protecţie individuală
Angajatorul este obligat ca pentru orice activitate în care există risc de contaminare cu
agenţi cancerigeni sau mutageni să ia măsuri pentru a se asigura că:
a. lucrătorii nu mănâncă, nu beau şi nu fumează în zonele cu risc;
34
b. lucrătorii sunt dotaţi cu echipament individual de protecţie;
c. sunt prevăzute locuri special amenajate pentru depozitarea separată a
echipamentului individual de protecţie faţă de îmbrăcămintea de stradă;
d. lucrătorii au la dispoziţie grupuri sanitare şi duşuri;
e. echipamentul individual de protecţie este depozitat corect este verificat şi
curăţat înainte şi după fiecare utilizare;
f. echipamentul individual de protecţie cu deficiente este reparat sau înlocuit
înainte de următoarea utilizare.
■ Informarea şi formarea lucrătorilor
Informarea şi formarea lucrătorilor trebuie să fie suficientă şi adecvată, bazată pe toate
cunoştinţele disponibile privind:
- riscurile potenţiale pentru sănătate;
- măsurile care trebuie luate pentru prevenirea expunerilor;
- cerinţele de igienă;
- purtarea şi utilizarea echipamentului individual de protecţie;
- măsurile de luat în caz de incidente.
Angajatorul trebuie să vegheze ca recipienţii, ambalajele, instalaţiile să fie etichetate clar
şi lizibil şi să exprime semnele de avertizare cât mai vizibil.
Este necesar să se permită lucrătorilor să verifice dacă dispoziţiile hotărârii sunt bine
aplicate
■ Consultarea şi participarea lucrătorilor
Angajatorul trebuie să asigure consultarea şi participarea lucrătorilor şi reprezentanţilor
lor la procesul de stabilire a măsurilor privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
expunerea la acţiunea agenţilor cancerigeni şi mutageni.
■ Supravegherea medicală
Fiecare lucrător care desfăşoară activităţi cu risc pentru securitate şi sănătate trebuie să
fie supus unei supravegheri medicale înainte de expunere şi la intervale de timp regulate.
In baza supravegherii medicale se întocmeşte un dosar medical şi medicul de medicina
muncii propune măsuri individuale de protecţie sau de prevenire de luat în cazul fiecărui
lucrător.
Toate cazurile de cancer identificate ca rezultat al expunerii la un agent cancerigen în
timpul muncii trebuie să fie notificate autorităţii responsabile.
Lista lucrătorilor expuşi şi dosarul medical sunt păstrate pentru 40 de ani de la sfârşitul
expunerii.
H.G. nr.1028/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă
referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare
Această hotărâre transpune în legislaţia română prevederile Directivei 1990/270/CEE
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea
echipamentelor cu ecran de vizualizare.
Această reglementare defineşte următorii termeni:
- Echipament cu ecran de vizualizare - echipament de vizualizare grafic sau alfa-numeric,
35
indiferent de procedeul de afişare folosit.
- Post de lucru - ansamblu care cuprinde un echipament cu ecran de vizualizare prevăzut cu
tastatură, accesorii operaţionale, periferice, inclusiv unitatea de dischetă sau unitate optică,
telefon, modem , imprimantă, suport pentru documente, scaun, masă sau suprafaţă de lucru,
precum şi mediul de muncă înconjurător.
Lucrător - orice persoană angajată conform prevederilor art.5 lit. a) din Legea nr.319/2006, care
foloseşte în mod obişnuit un echipament cu ecran de vizualizare, pe o durată semnificativă a
timpului normal de lucru. Obligaţiile angajatorilor:
• angajatorii au obligaţia de a evalua condiţiile de securitate şi sănătate în special în ce priveşte
riscurile pentru vedere, probleme fizice şi solicitare mentală;
• angajatorii trebuie să ia măsuri pentru remedierea riscurilor constatate;
• angajatorii trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca posturile de lucru să îndeplinească
cerinţele minime de securitate prevăzute în anexa la hotărâre;
• angajatorii trebuie să planifice sarcinile lucrătorilor astfel încât folosirea zilnică a ecranului de
vizualizare să fie întreruptă periodic prin pauze sau schimbări de activitate care să reducă
suprasolicitarea.
Lucrătorii trebuie să beneficieze de un examen corespunzător al ochilor şi al vederii,
efectuat de o persoană care are competenţa necesară:
- înainte de începerea activităţii la ecranul de vizualizare; ulterior, la intervale regulate;
- ori de câte ori apar tulburări de vedere cauzate de activitate.
H.G. nr.1218/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în
muncă pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa
agenţilor chimici la locul de muncă
Hotărârea transpune în legislaţia română prevederile Directivei 98/24/CE, Directivei
91/322/CEE, Directivei 2000/39/CE şi Directivei 2006/15/CE şi stabileşte cerinţele minime
pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru securitatea şi sănătatea lor, care provin
sau potproveni din efectele agenţilor chimici prezenţi la locul de muncă ori ca rezultat al oricărei
activităţi profesionale care implică agenţi chimici.
De asemenea, sunt definiţi termenii următori: agent chimic; agent chimic periculos;
activităţi care implică agenţi chimici; valoarea limită biologica; supravegherea sănătăţii; pericol;
risc.
Pe lângă riscurile prevăzute în art. 7 alin. (1) - (3) din Legea nr.319/2006, angajatorii
trebuie să ia măsuri vizând şi următoarele:
- să se asigure ca riscul pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor în procesul de muncă, indus
de un agent chimic periculos, este eliminat sau redus la minimum, ţinând cont de valorile limită
de expunere profesională şi de valorile limită admise; atunci când constată prezenţa agenţilor
chimici periculoşi la locul de muncă, angajatorul trebuie să evalueze orice risc referitor la
securitatea şi sănătatea lucrătorilor care decurge din prezenţa agenţilor, luând în considerare:
■ proprietăţile lor periculoase;
■ informaţiile puse la dispoziţie de furnizori cum ar fi fişele de securitate ;
■ nivelul, tipul şi durata expunerii;
■ condiţiile în care se desfăşoară lucrul în prezenţa unor altfel de agenţi, inclusiv cantităţile
acestora;
36
■ valorile limită de expunere profesională sau valorile limită biologice naţionale ;
■ efectul măsurilor preventive luate sau care urmează să fie luate;
■ concluziile care rezultă în urma supravegherii stării de sănătate a lucrătorilor.
Măsurile prin care angajatorul elimină sau reduce Ia minimum riscurile datorate agenţilor
chimici periculoşi, potrivit evaluării de risc, menţionate de hotărâre, sunt:
1. proiectarea şi organizarea sistemelor de lucru;
2. dotarea cu echipament corespunzător pentru lucrul cu agenţi chimici, elaborarea şi
implementarea procedurilor de întreţinere, care să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor în
procesul de muncă;
3. reducerea la minimum a numărului de lucrători expuşi sau care pot fi expuşi;
4. reducerea la minimum a duratei şi intensităţii de expunere;
5. măsuri corespunzătoare de igienă;
6. reducerea cantităţii de agenţi chimici prezenţi la locul de muncă minim necesar pentru tipul
de activitate respectivă;
7. proceduri adecvate de lucru care includ în special reglementări tehnice privind manipularea,
depozitarea şi transportul în condiţii de siguranţă la locul de muncă al agenţilor chimici
periculoşi şi ale deşeurilor care conţin asemenea agenţi chimici.
De asemenea, sunt stabilite măsurile specifice de protecţie şi prevenire după cum
urmează:
- angajatorul recurge la substituirea unui agent chimic periculos, înlocuindu-1 cu un agent sau
proces chimic care în condiţiile utilizării, nu este periculos sau este mai puţin periculos pentru
securitate şi sănătate;
- atunci când substituirea nu este posibila, angajatorul ia în ordinea priorităţii următoarele măsuri:
a) proiectarea unor procese de muncă şi control tehnic adecvate şi utilizarea echipamentelor şi
materialelor potrivite, astfel încât să se evite sau să se reducă la minim, emiterea de agenţi
chimici periculoşi care pot prezenta un risc pentru siguranţa şi sănătatea lucrătorilor la locul de
muncă;
b) aplicarea unor măsuri de protecţie colectivă la sursa riscului, cum ar fi ventilaţia adecvată şi
măsurile potrivite de organizare;
c) aplicarea unor măsuri de protecţie individuală, inclusiv asigurarea echipamentului individual de
protecţie dacă expunerea nu poate fi prevenită cu alte mijloace.
Angajatorul este obligat să efectueze măsurări ale agenţilor chimici care pot prezenta risc
pentru sănătatea lucrătorilor la locul de muncă în mod regulat şi ori de câte ori se produce
expunerea lucrătorilor la agenţi chimici, în special cu privire la valorile limită de expunere
profesională.
Atunci când o valoare limită de expunere profesională stabilită efectiv la nivel naţional a
fost depăşita, angajatorul ia măsuri imediat pentru remedierea situaţiei prin aplicarea de măsuri
de prevenire şi de protecţie.
Măsurile care trebuie luate pot fi măsuri tehnice sau organizatorice potrivite cu natura
operaţiunii inclusiv de depozitare, manipulare şi separare a agenţilor chimici incompatibili.
Ordinea priorităţii măsurilor are ca scop:
37
- să prevină prezenţa la locul de muncă a concentraţiilor periculoase ale substanţelor inflamabile
sau a cantităţilor periculoase de substanţe chimice instabile, când natura muncii permite acest
lucru;
- să se evite prezenţa surselor de aprindere care pot da naştere unor incendii şi explozii sau a
condiţiilor nefavorabile care pot determina ca substanţele chimice instabile ori amestecurile de
substanţe să genereze efecte fizice dăunătoare şi - să diminueze efectele negative pentru
sănătatea şi securitatea lucrătorilor în caz de incendiu sau explozie din cauza aprinderii
substanţelor inflamabile, ori efectele fizice dăunătoare care decurg din prezenţa substanţelor
chimice instabile sau a amestecurilor de substanţe.
Angajatorul stabileşte măsuri sau planuri de acţiune care pot fi aplicate atunci când se
produce un eveniment. Aceste planuri trebuie să includă exerciţii la intervale regulate pentru care
se asigură mijloacele adecvate de prim ajutor.
Atunci când un eveniment se produce, angajatorul ia imediat măsuri pentru reducerea
efectelor evenimentului şi pentru informarea lucrătorilor interesaţi.
Pentru a readuce situaţia la normal angajatorul trebuie:
- să aplice măsurile de remediere a situaţiei;
- să permită să lucreze în zona afectată numai lucrătorilor care sunt indispensabili pentru
efectuarea reparaţiei.
Lucrătorilor care lucrează în zona afectată li se asigură îmbrăcăminte de protecţie
potrivita, echipamente individuale de protecţie şi instalaţiile pe care trebuie să le utilizeze până la
revenirea situaţiei la normal.
Angajatorul asigură disponibilitatea informaţiilor cu privire la măsurile aplicabile în caz
de urgenţă, care implică agenţi chimici periculoşi.
In ceea ce priveşte informarea şi instruirea lucrătorilor, angajatorul trebuie să se asigure
ca lucrătorii sau reprezentanţii lor primesc:
> datele referitoare la existenţa oricărui agent periculos la locul de muncă şi informaţii
suplimentare de câte ori au loc schimbări majore la locul de muncă;
> informaţii despre agenţi chimici periculoşi la locul de muncă, riscurile pentru securitate şi
sănătate, valorile limită de expunere profesională şi prevederi legale;
> instruire şi informare privind precauţiile necesare şi acţiunile ce trebuie întreprinse pentru
a se proteja pe ei inşişi şi pe alţi lucrători la locul de muncă;
> acces la orice fişă tehnică de securitate.
In art. 34 al hotărârii se interzice producerea, fabricarea sau utilizarea la locul de muncă a
agenţilor chimici prevăzuţi în Anexa 3 a hotărârii, în condiţiile prevăzute în anexa pentru a
preveni expunerea lucrătorilor la riscurile pentru sănătate pe care le pot prezenta anumiţi agenţi
chimici sau anumite activităţi care implică agenţi chimici.
Sunt permise excepţiile următoare:
- pentru scopul exclusiv al cercetării ştiinţifice şi testării;
- pentru activităţile prin care se elimina agenţii chimici care sunt prezenţi sub forma de produse
secundare sau deşeuri;
- pentru producerea agenţilor chimici pentru a fi folosiţi ca produse intermediare în
condiţii specificate de hotărâre.
Obţinerea derogării obligă angajatorul să prezinte la MMFES următoarele date:
- motivul pentru care solicită derogarea;
38
- cantităţile de agent chimic ce va fi folosita anual; activităţile şi/sau reacţiile sau procesele
implicate;
- numărul lucrătorilor care vor fi implicaţi;
- măsurile prevăzute pentru protejarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor implicaţi; măsurile
tehnice şi organizatorice luate pentru a preveni expunerea lucrătorilor.
Supravegherea stării de sănătate se efectuează atunci când sunt îndeplinite simultan
următoarele condiţii:
1. expunerea lucrătorului la agentul chimic periculos este de aşa natură încât se poate stabili o
legătura între o boala identificabilă sau un efect negativ al expunerii asupra sănătăţii;
2. există posibilitatea ca boala sau efectul să apară în condiţiile specifice de la locul de muncă al
lucrătorului;
3. tehnica de investigare prezintă un risc scăzut pentru lucrători.
In situaţia în care este stabilită o valoare limită biologică tolerabila obligatorie,
supravegherea stării de sănătate este obligatorie dacă se desfăşoară o activitate cu respectivul
agent chimic periculos.
Hotărârea interzice utilizarea unor agenţi chimici, respectiv a carbonatului bazic de
plumb (ceruza), sulfatului de plumb, oxidului de plumb, cu excepţia unor activităţi menţionate.
Dosarele medicale cu privire la starea de sănătate a lucrătorilor supravegheaţi trebuie să
conţină un rezumat al rezultatelor supravegherii stării de sănătate şi al tuturor datelor
reprezentative obţinute prin monitorizarea expunerii persoanei respective la agentul chimic
periculos. Lucrătorii au acces la dosarele lor medicale.
Atunci când în urma supravegherii medicale se releva faptul ca un lucrător suferă de o
boală sau o afecţiune legată de expunerea la un agent chimic periculos la locul de muncă sau
dacă o valoare biologică admisă a fost depăşita, lucrătorul trebuie să fie informat despre acest
lucru de medicul care îi dă informaţiile şi îl consiliază asupra stării sănătăţii sale.
Angajatorul trebuie să revadă evaluarea riscurilor şi măsurile prevăzute pentru
suprimarea sau reducerea acestor riscuri ţinând cont de avizul medicului de medicina muncii.
H.G. nr.1875/2005 privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorului faţă de riscurile
datorate expunerii Ia azbest
Hotărârea transpune prevederile Directivei 87/477/CEE împreuna cu toate modificările
sale privind protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorului faţă de riscurile datorate expunerii la
azbest. Aceasta se aplică activităţilor în care lucrătorii sunt expuşi sau sunt susceptibili de a fi
expuşi la pulberea degajata din azbest sau din materiale cu conţinut de azbest.
Azbestul defineşte următorii silicaţi fibroşi: actinolit, grunerit (amosit), antofilit, crizotil,
crocidolit.
Angajatori sunt obligaţi de a lua măsuri pentru ca nici un lucrător să nu fie expus la o
concentraţie de azbest în suspensie în aer mai mare de 0,1 fibre/cmc, măsurată în raport cu o
medie ponderată în timp pe o perioada de 8 ore.
Hotărârea interzice activităţile care expun lucrătorii la fibre de azbest, în timpul:
a) extracţiei azbestului;
b) fabricării şi prelucrării produselor din azbest ;
c) fabricării şi prelucrării produselor cu conţinut de azbest adăugat deliberat;
d) prelucrarea azbestului şi activităţile care implică utilizarea unor materiale izolante sau
39
fonoizolante de joasă densitate cu conţinut de azbest.
Angajatorul este obligat să dispună efectuarea evaluării riscului de expunere la azbest
pentru a determina natura expunerii şi gradul de expunere.
Inaintea începerii lucrărilor, angajatorul trebuie să transmită la ITM o notificare care
conţine:
1. descrierea amplasamentului şantierului;
2. descrierea tipului şi cantităţilor de azbest utilizate sau manipulate;
3. descrierea activităţilor şi a procedeelor aplicate;
4. numărul de lucrători implicaţi;
5. data de începere şi durata activităţii;
6. descrierea măsurilor luate pentru a se limită expunerea lucrătorilor la azbest;
Măsurile care trebuie luate pentru reducerea expunerii lucrătorilor prevăzute de hotărâre
sunt:
- numărul lucrătorilor expuşi sau care pot fi expuşi la pulberea de azbest trebuie să fie cât mai mic
posibil;
- procesele de muncă trebuie concepute încât să nu producă pulbere de azbest, sau dacă tehnic
acest lucru nu este posibil, să nu se producă degajare de azbest în aer ;
- toate construcţiile şi echipamentele implicate în tratarea azbestului trebuie să poată fi curăţate şi
întreţinute cu regularitate şi eficacitate ;
- deşeurile trebuie colectate şi îndepărtate de la locul de muncă în cel mai scurt timp posibil, în
ambalaje etanşe adecvate, prevăzute cu etichete care să indice ca acestea conţin azbest.
Hotărârea stabileşte obligaţia efectuării cu regularitate a măsurătorilor concentraţiei de
fibre de azbest în aer la locul de muncă, condiţiile în care se fac măsurătorile şi metoda
recomandată.
La depăşirea valorii limită de conţinut de fibră de azbest în aer (0,1 fibre/cmc),
angajatorul trebuie să ia măsuri adecvate pentru remedierea situaţiei, fiind interzisă continuarea
lucrului în zona afectata.
Inainte de începerea lucrărilor de demolare dacă există cea mai mica îndoiala privind
prezenţa azbestului intr-un material sau într-o construcţie, angajatorul trebuie să respecte
prevederile prezentei hotărâri.
Angajatorul trebuie să stabilească un plan de lucru înaintea începerii lucrărilor de
demolare ori de îndepărtare a azbestului sau a materialelor cu conţinut de azbest din clădiri,
structuri, aparate, instalaţii şi vapoare.
Planul trebuie să prevadă măsuri pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la
locul de muncă:
- eliminarea azbestului sau a materialelor cu conţinut de azbest înainte de aplicarea tehnicilor
de demolare
- asigurarea, dacă este necesar, a echipamentului individual de protecţie - verificarea
absenţei riscurilor datorate expunerii la azbest la locul de muncă
Planul de lucru trebuie să cuprindă informaţii privind:
a) natura şi durata probabilă a lucrărilor;
b) locul unde se efectuează lucrările ;
40
c) metode aplicate atunci când lucrările presupun manipularea azbestului;
d) caracteristicile echipamentelor utilizate pentru protecţia şi decontaminarea celor care
efectuează lucrările;
e) metodele aplicate pentru protecţia altor persoane prezente la locul unde se efectuează
lucrările sau în apropierea acestora.
Planul de lucru se transmite la ITM la solicitarea acestuia, înainte de începerea
lucrărilor. Angajatorii au obligaţia să asigure o instruire adecvată pentru toţi lucrătorii care sunt
sau pot fi expuşi la pulberi care conţin azbest. Instruirea trebuie să conţină:
- proprietăţile azbestului şi efectele lui asupra sănătăţii, inclusiv efectul sinergie al fumatului;
- tipurile de produse şi materiale care pot conţine azbest;
- operaţiile care pot conduce la expunerea la azbest şi importanţa controalelor preventive
pentru reducerea la minim a expunerii;
- practicile profesionale sigure, controalele şi echipamentele de protecţie;
- rolul adecvat, alegerea, selectarea, limitările şi utilizarea echipamentelor de respiraţie;
- procedurile de urgenţă;
- procedurile de decontaminare;
- eliminarea deşeurilor;
- cerinţele privind supravegherea medicală.
Hotărârea prevede măsuri referitoare la locurile de muncă unde se desfăşoară activităţile,
respectiv determinarea şi marcarea acestora precum şi la măsuri de protecţie şi la îmbrăcămintea
de lucru.
Angajatorul este obligat să asigure informarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora
cu informaţii referitoare la:
> riscurile pentru sănătate datorate expunerii la pulberea provenită din azbest;
> existenţa valorilor limită de expunere reglementate şi necesitatea supravegherii
atmosferei;
> măsurile de igienă, inclusiv interzicerea fumatului;
> măsurile securităţii şi sănătăţii în muncă preventive pentru purtarea echipamentului
individual de protecţie;
> măsurile preventive speciale destinate minimizării expunerii la azbest.
Lucrătorii şi reprezentanţii lor trebuie să aibă acces la rezultatele determinărilor
conţinutului de azbest şi cel puţin o dată la fiecare 3 ani pe perioada când are loc expunerea au
dreptul la examenul medical.
Medicul de medicina muncii întocmeşte un dosar medical pentru fiecare lucrător expus şi
recomandă angajatorului măsuri individuale de protecţie.
Medicul de medicina muncii furnizează lucrătorilor vizaţi informaţii şi recomandări cu
privire la starea lor de sănătate. Dosarele şi registrul în care se trec rezultatele evaluării trebuie
păstrate cel puţin 40 de ani de la încetarea expunerii.
41
II. PLANIFICAREA ACTIVITATILOR PROPRII
1. Stabileste graficul zilnic de activitati
1.1. Graficul zilnic de activitati este stabilit pe baza programului anual de securitate si sanatate în
munca, a planului de prevenire si protectie si a graficului de control intern.
1.2. Activitatile zilnice sunt stabilite conform criteriilor obiective de realizare a scopului urmarit.
1.3 Activitatile zilnice sunt comunicate persoanelor îndreptatite, cu respectarea raporturilor
ierarhice.
1.4. Graficul zilnic de activitati este stabilit cu identificarea clara a perioadelor de timp necesare
pentru realizarea activitatilor.
1.5. Timpul de lucru alocat este corelat cu dimensiunea si complexitatea activitatilor de realizat.
2. Urmareste îndeplinirea activitatilor planificate
2.1. Activitatile planificate sunt îndeplinite succesiv, în ordinea prestabilita.
2.2. Etapele graficului zilnic de activitati sunt realizate cu operativitate, în intervalele de timp
planificate, evidentiindu-se eventualele nerealizari.
2.3. Graficul de activitati este îndeplinit în corelatie cu programul de lucru al celorlalte
compartimente ale întreprinderii.
3. Replanifica activitatile nerealizate
3.1. Activitatile nerealizate conform graficului sunt replanificate.
3.2. Activitatile nerealizate sunt replanifica-te fara perturbarea activitatilor curente.
3.3. Cauzele nerealizarii unor activitati sunt analizate în scopul eliminarii disfunctionalitatilor.
42
1. REALIZAREA ACTIVITATILOR DE PREVENIRE SI PROTECTIE
1. Efectueaza activitatile de prevenire si protectie
1.1. Activitatile de prevenire si protectie sunt efectuate în conformitate cu prevederile legale.
1.2. Mijloacele necesare sunt prevazute în numar suficient pentru desfasurarea activitatilor de
prevenire si protectie.
1.3. Activitatile de prevenire si protectie sunt actualizate permanent.
1.4. Controlul preventiv este efectuat periodic la toate locurile de munca.
2. Elaboreaza/ completeaza instructiunile proprii de securitate si sanatate în munca
2.1. Instructiunile proprii pentru completarea/aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate
în munca sunt elaborate tinând seama de particularitatile activitatilor si ale întreprinderii, precum
si ale locurilor de munca/ posturilor de lucru.
2.2. Instructiunile proprii sunt elaborate tinând cont de echipamentele de munca, tehnologiile si
procedurile de lucru.
2.3. Instructiunile proprii tin seama de particularitatile posturilor de lucru/locurilor de munca si
de riscurile profesionale evaluate.
3. Organizeaza punctele de prim ajutor din cadrul întreprinderii
3.1. Punctele de prim ajutor sunt dotate cu toate materialele/substantele specifice interventiilor în
caz de accident.
3.2. Punctele de prim ajutor sunt organizate în functie de particularitatile întreprinderii si
numarul de lucratori, cu respectarea reglementarilor legale.
3.3. Punctele de prim ajutor sunt usor accesibile, functionale, dotate permanent cu materiale
specifice riscurilor identificate pe locuri de munca si semnalizate în mod corespunzator.
- caracteristicile materialelor/ substantelor specifice interventiilor în caz de accident;
- modul de organizare si amplasare a punctelor de prim ajutor;
- caracteristicile materialelor specifice riscurilor identificate pe locuri de munca, necesare dotarii
punctelor de prim ajutor;
- criteriile de stabilire a atributiilor si raspunderilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca;
- necesitatile persoanelor ce fac parte din grupurile sensibile la riscuri specifice;
- modul de identificare si stabilire a necesarului de materiale utilizate pentru informarea si
instruirea lucratorilor;
- cerintele privind modul de întocmire/actualizare a rapoartelor si listelor prevazute de
reglementarile legale;
- cerintele legale referitoare la stabilirea clauzelor privind securitatea si sanatatea în munca din
contractele de prestari de servicii;
- metodologia de realizare a evidentei echipamentelor de munca;
- cerintele privind verificarile si încercarile periodice ale echipamentelor
43
4. Stabileste atributiile si raspunderile lucratorilor, în domeniul securitatii si sanatatii în
munca
4.1. Colaboreaza cu sefii compartimentelor functionale si operationale ale întreprinderilor cu
privire la stabilirea atributiilor si raspunderilor ce revin lucratorilor în domeniul securitatii si
sanatatii în munca.
4.2. Atributiile si raspunderile în domeniul securitatii si sanatatii în munca sunt stabilite potrivit
functiilor exercitate, pe baza prevederilor legale, a instructiunilor proprii si a altor reglementari
interne ale întreprinderii.
4.3. Atributiile si raspunderile în domeniul securitatii si sanatatii în munca sunt stabilite
corespunzator pentru persoanele ce fac parte din grupurile sensibile la riscuri specifice.
5. Stabileste materialele necesare informarii si instruirii lucratorilor în domeniul securitatii
si sanatatii în munca
5.1. Materialele necesare informarii si instruirii lucratorilor sunt stabilite în functie de specificul
activitatilor si de riscurile profesionale evaluate la locurile de munca.
5.2. Necesarul de materiale pentru informarea si instruirea lucratorilor este centralizat si este
aprobat de catre conducerea întreprinderii.
6. Întocmeste rapoartele/ listele prevazute de reglementarile legale
6.1. Rapoartele/listele cu privire la aspectele de securitate si sanatate în munca sunt întocmite si
actualizate potrivit cerintelor legale.
6.2. Rapoartele/listele prevazute de reglementarile legale din domeniul securitatii si sanatatii în
munca sunt întocmite la solicitarea persoanelor cu atributii de control.
6.3. Rapoartele/listele întocmite au elementele de cuprins prevazute de reglementarile specifice
din domeniu si respecta cerintele minime ale acestora cu privire la forma si continut.
7. Elaboreaza clauzele privind securitatea si sanatatea în munca la încheierea contractelor
de prestari de servicii
7.1. Contractele de prestari de servicii încheiate cu alti angajatori au prevazute clauze adecvate
privind securitatea si sanatatea în munca.
7.2. Clauzele privind securitatea si sanatatea în munca din contractele de prestari de servicii
încheiate sunt elaborate în mod realist si sunt clar formulate.
8. Tine evidenta echipamentelor de munca
8.1. Echipamentele de munca sunt corect identificate si codificate în vederea realizarii evidentei
acestora.
8.2. Evidenta echipamentelor de munca se realizeaza continuu si se actualizeaza la modificarea
numarului de echipamente, a tipului acestora sau a distributiei lor în cadrul întreprinderii.
9. Monitorizeaza verificarile/încercarile periodice ale echipamentelor de munca
9.1. Monitorizarea verificarilor/încercarilor periodice ale echipamentelor de munca este realizata
în mod continuu.
9.2. Verificarile/încercarile periodice ale echipamentelor de munca sunt efectuate de persoane
competente.
9.3. Interventiile neplanificate la echipamentele de munca sunt efectuate de persoane compet
- Specificul tehnologiilor/procedurilor de lucru: procese în care se degaja caldura, în care apar
emisii de pulberi, vapori, gaze periculoase în atmosfera, în care se desfasoara activitati
44
zgomotoase, în care se produc vibratii, în care se utilizeaza agenti chimici, biologici, cancerigeni,
mutageni etc.
- Specificul activitatilor: manipulare de mase, lucru la înaltime, prelucrari mecanice, activitati de
laborator, activitati de lucru în conditii grele, vatamatoare si/sau periculoase (turnatorie, forja,
suflare în sticla etc.), deservire de utilaje si aparatura (macarale, motostivuitoare,
microtransportatoare, aparate de ridicat, presat, ambalat etc.), activitati la temperaturi extreme
(prea ridicate sau coborâte) etc.
- Echipamente de munca: orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita în munca.
- Particularitatile locatiilor: tipul cladirilor, amplasarea în spatiu, dimensiunea cladirilor,
compartimentarea, suprafete si volume de lucru, cai de acces si de circulatie, instalatii tehnico-
utilitare, izolari împotriva zgomotului si a vibratiilor, conditii de ventilatie, iluminare etc., dotari
social-sanitare, surse de apa potabila, dotari privind colectarea si îndepartarea reziduurilor etc.
- Factori de risc care pot determina accidente de munca si/sau îmbolnaviri profesionale. Factorii
de risc pot fi mecanici, termici, electrici, chimici, biologici, cancerigeni, mutageni si toxici
pentru reproducere, factori specifici mediului de munca, factori determinati de specificul
activitatilor etc., precum si combinatii ale acestora.
- Masuri de securitate si sanatate în munca: tehnice, sanitare, organizatorice si de alta natura.
- Mijloace materiale si tehnice necesare securitatii si sanatatii în munca: mobilier, calculator
(PC), aparatura audio-vizuala, teste, legislatie, casete video, afise, machete, mulaje, mostre de
echipamente individuale de protectie etc.
- Materiale pentru punctele de prim ajutor: truse medicale, targi, masti de oxigen, carucioare de
transport, atele etc.
- Substante pentru punctele de prim ajutor: apa oxigenata, alcool medicinal, unguente, pulberi,
medicamente diverse etc.
- Particularitatile întreprinderii (locurilor de munca/posturilor de lucru) luate în calcul la
amplasarea punctelor de prim ajutor: numar de cladiri, numar de etaje, subsoluri, platforme,
numar de lucratori/loc de munca, etc.
45
FIG.1
Gradul de detaliere Numărul de riscuri
Numărul de domenii problematice
Hazop Analiza securităţii muncii Analiza energiei Checklist “Toate riscurile”
46
FIG.1
FIG.2
EVALUAREA RISCURILOR
NUMĂRUL DE REGULI INTERNE
ALE UNITĂŢII LEGEA REGLEMENTĂRILE
47
2. REALIZAREA SEMNALIZARII DE SECURITATE SI/SAU DE SANATATE LA
LOCURILE DE MUNCA
1. Identifica zonele care necesita semnalizare de securitate si/sau de sanatate
1.1. Zonele care necesita semnalizare sunt identificate în baza evaluarii riscurilor profesionale.
1.2. Semnalizarea este prevazuta atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin
mijloace tehnice de protectie colectiva ori prin masuri, metode sau procedee de organizare a
muncii.
1.3. Zonele, încaperile sau incintele utilizate pentru depozitarea substantelor ori a preparatelor
periculoase în cantitati mari sunt semnalizate printr-un panou de avertizare corespunzator sau
sunt identificate potrivit cerintelor legale.
2. Stabileste modalitatile de semnalizare de securitate si/sau de sanatate
2.1. Semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca este stabilita pe baza
reglementarilor legale.
2.2. Cerintele privind eficienta semnalizarii de securitate si/sau de sanatate la locul de munca
sunt respectate.
2.3. Semnalizarea permanenta este realizata potrivit cerintelor legale, în functie de tipul
mesajului de transmis.
2.4. Semnalizarea ocazionala este realizata potrivit cerintelor legale, în functie de pericolele si
actiunile specifice.
-semnalizare în numar suficient;
- metodologia de tinere a evidentei privind amplasarea si numarul de mijloace si dispozitive de
semnalizare la locul de munca;
- cerintele privind verificarea obligatorie a functionarii corecte a mijloacelor si dispozitivelor de
semnalizare la locul de munca;
- cerintele privind verificarea existentei si amplasarii corecte a mijloacelor si dispozitivelor de
semnalizare la locul de munca.
3. Determina numarul si amplasarea mijloacelor si dispozitivelor de semnalizare
3.1. Numarul si amplasarea mijloacelor sau dispozitivelor de semnalizare care trebuie instalate
sunt determinate în functie de importanta riscurilor, a pericolelor ori de zona care trebuie
acoperita.
3.2. Evidenta numarului si amplasarii mijloacelor si dispozitivelor de semnalizare de la locurile
de munca este tinuta potrivit cerintelor legale si este actualizata.
3.3. Mijloacele si dispozitivele de semnalizare sunt amplasate tinând cont de cerintele de
vizibilitate si de audibilitate.
3.4. Mijloacele si dispozitivele de semnalizare sunt stabilite în numar suficient.
4. Verifica amplasarea si functionarea mijloacelor si dispozitivelor de semnalizare
4.1. Mijloacele si dispozitivele de semnalizare sunt corect amplasate la locurile de munca si se
respecta cerintele legale.
48
4.2. Verificarea existentei si amplasarii corecte a mijloacelor si dispozitivelor de semnalizare
este realizata în baza graficului de control intern.
4.3. Mijloacele si dispozitivele de semnalizare sunt curatate, întretinute, verificate, reparate
periodic si, daca este necesar, înlocuite în vederea mentinerii calitatilor lor intrinseci si/sau
functionale.
4.4. Functionarea si eficienta mijloacelor si dispozitivelor de semnalizare sunt verificate înainte
de punerea lor în functiune si, ulterior, prin verificari periodice.
- Locuri de munca: în spatii deschise (exterioare)/în interiorul cladirilor - santiere, depozite, hale
de productie, turnatorii, mine, laboratoare, crescatorii de animale, cai de acces, magazine, birouri
etc.
- Specificul tehnologiilor/procedurilor de lucru: procese în care se degaja caldura, în care apar
emisii de pulberi, vapori, gaze periculoase în atmosfera, în care se desfasoara activitati
zgomotoase, în care se produc vibratii, în care se utilizeaza agenti chimici, biologici, cancerigeni,
mutageni etc.
- Echipamente de munca: orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita în munca.
- Specificul activitatilor: manipulare de mase, lucru la înaltime, prelucrari mecanice, activitati de
laborator, activitati de lucru în conditii grele, vatamatoare si/sau periculoase (turnatorie, forja,
suflare în sticla etc.), deservire de utilaje si aparatura (macarale, motostivuitoare,
microtransportatoare, aparate de ridicat, presat, ambalat etc.), activitati la temperaturi extreme
(prea ridicate sau coborâte) etc.
- Factori de risc care pot determina accidente de munca si/sau îmbolnaviri profesionale. Factorii
de risc pot fi mecanici, termici, electrici, chimici, biologici, cancerigeni, mutageni si toxici
pentru reproducere, factori specifici mediului de munca, factori determinati de specificul
activitatilor etc., precum si combinatii ale acestora.
- Modalitati de semnalizare: permanenta, ocazionala, combinata, utilizându-se:
a) culori sau panouri de securitate;
b) semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbala;
c) gesturi-semnal sau comunicare verbala.
- Tipul mesajului transmis: interdictie, avertisment, obligatie, localizarea mijloacelor de salvare
si prim ajutor, diferite riscuri, localizarea/identificarea materialelor/echipamentelor de prevenire
si stingere a incendiilor, avertizare pentru recipiente/conducte aparente care contin substante
periculoase, avertizare pentru suprafete/sali/incinte utilizate pentru
încarcarea/descarcarea/depozitarea substantelor periculoase, marcarea cailor de acces si de
circulatie etc.
- Cerintele privind eficienta semnalizarii de securitate si/sau de sanatate vizeaza: vizibilitatea,
audibilitatea, designul, amplasamentul, calitatea, starea, functionarea mijloacelor/dispozitivelor
de semnalizare etc.
49
3. INSTRUIREA LUCRATORILOR
ÎN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII ÎN MUNCA
1. Pregateste materialele necesare instruirii lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii
în munca
1.1. Materialele de instruire sunt pregatite pe baza legislatiei din domeniu, a instructiunilor
proprii si a altor materiale relevante.
1.2. Materialele pregatite sunt diverse, asigurând prezentarea atractiva si practic-aplicativa a
continutului informational.
1.3. Materialele sunt pregatite în functie de categoria de personal care urmeaza a fi
instruita.
1.4. Materialele sunt pregatite distinct, pentru diferitele locuri de munca/posturi de lucru, tinând
cont de specificul activitatilor, de riscurile profesionale evaluate etc.
2. Elaboreaza tematicile de instruire în domeniul securitatii si sanatatii în munca
2.1. Continutul instruirilor este conform cu tematicile pentru cele 3 faze, aprobate de
catre angajator.
2.2. Tematicile de instruire sunt elaborate potrivit reglementarilor legale.
2.3. Cuprinsul tematicilor de instruire este elaborat în functie de faza de instruire de realizat. a
lucratorilor privind securitatea si sanatatea în munca;
- cerintele privind elaborarea programului de instruire-testare, structurat pe ocupatii/calificari sau
activitati;
- metode/tehnici de verificare a însusirii cunostintelor lucratorilor în domeniul securitatii si
sanatatii în munca;
- modul de consemnare a rezultatelor instruirilor;
- specificul locurilor de munca/posturilor de lucru, al activitatilor derulate în întreprindere,
precum si rezultatul evaluarii riscurilor profesionale.
3. Efectueaza instruirea lucratorilor privind securitatea si sanatatea în munca
3.1. Instruirea lucratorilor privind securitatea si sanatatea în munca este efectuata utilizând
mijloace, metode si tehnici adecvate.
3.2. Instruirea lucratorilor este efectuata potrivit reglementarilor legale, tinând cont de riscurile
pentru securitate si sanatate în munca, de masurile si activitatile de prevenire si protectie la
nivelul fiecarui loc de munca/post de lucru si de specificul fiecarei functii.
3.3. Rezultatul instruirii este consemnat în fisa de instruire individuala sau, dupa caz, colectiva,
cu indicarea materialului predat, a duratei si datei instruirii.
3.4. Durata instruirii este stabilita prin instructiuni proprii, cu respectarea prevederilor legale.
3.5. Informatiile privind securitatea si sanatatea în munca sunt prezentate clar, coerent, într-un
limbaj adaptat interlocutorilor.
3.6. Documentele privind efectuarea instruirii lucratorilor sunt completate cu respectarea
cerintelor legale, incluzând toate informatiile necesare.
50
4. Elaboreaza programul de instruire - testare a lucratorilor
4.1. Programul de instruire – testare a lucratorilor este elaborat pe ocupatii/ calificari sau
activitati, la nivelul întreprinderii.
4.2. Activitatile de pregatire/perfectionare a lucratorilor sunt derulate în concordanta cu
necesitatile de dezvoltare si de securitate a muncii ale întreprinderii, în baza unui program de
instruire-testare, structurat pe ocupatii/calificari sau activitati.
4.3. Activitatile de pregatire/perfectionare a lucratorilor sunt adaptate nivelului
profesional al acestora, precum si specificului activitatilor de realizat.
5. Verifica însusirea cunostintelor lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca
5.1. Cunostintele teoretice si deprinderile practice dobândite sunt verificate prin utilizarea unor
metode adecvate de testare.
5.2. Verificarea cunostintelor lucratorilor pe baza de teste se realizeaza dupa efectuarea
instruirilor, potrivit reglementarilor legale.
5.3. Instrumentele de verificare sunt usor de utilizat si acopera aspectele esentiale privind
însusirea cunostintelor în domeniul securitatii si sanatatii în munca.
5.4. Concluziile verificarii însusirii cunostintelor sunt înscrise în fisa de instruire individuala sau,
dupa caz, colectiva potrivit cerintelor legale.
- Materiale pentru instruire: prevederi ale legislatiei, brosuri, ghiduri de bune practici, planse,
afise, pliante, casete video, diapozitive, filme etc.
- Metode de verificare: test scris, întrebari orale, observare directa, studii de caz, simulari etc.
- Faze de instruire: introductiv-generala, la locul de munca si periodica.
- Forme de pregatire/perfectionare: seminarii, prelegeri, proiectii de filme, simpozioane, derulare
de exercitii practice, instruire asistata de calculator, analize de caz, studiul bunelor practici etc.
- Mijloace/metode/tehnici de instruire: expunerea, demonstratia, studiul de caz, vizionari de
filme, diapozitive, proiectii, instruire asistata de calculator etc.
- Echipamente de munca: orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita în munca.
- Specificul activitatilor: manipulare de mase, lucru la înaltime, prelucrari mecanice, activitati de
laborator, activitati de lucru în conditii grele, vatamatoare si/sau periculoase (turnatorie, forja,
suflare în sticla etc.), deservire de utilaje si aparatura (macarale, motostivuitoare,
microtransportatoare, aparate de ridicat, presat, ambalat etc.), activitati la temperaturi extreme
(prea ridicate sau coborâte) etc.
- Documente privind efectuarea instruirilor: tematici de instruire stabilite pentru fiecare faza de
instruire, teste de verificare a cunostintelor, fisa de instruire individuala, fisa de instruire
colectiva.
- Informatii pentru completarea documentelor de instruire: materialul predat, durata instruirii,
data instruirii, numele si semnatura persoanei/persoanelor instruite, numele si semnatura
persoanei care a efectuat instruirea, numele si semnatura persoanei care a verificat efectuarea
instruirii etc.
- Necesitatile întreprinderii: cresterea numarului de persoane instruite, reluarea activitatii unor
angajati dupa perioade de întrerupere mai mari de 30 de zile, schimbarea locului de munca în
cadrul aceleiasi unitati etc.
- Specificul tehnologiilor/procedurilor de lucru: procese în care se degaja caldura, în care apar
emisii de pulberi, vapori, gaze periculoase în atmosfera, în care se desfasoara activitati
51
zgomotoase, în care se produc vibratii, în care se utilizeaza agenti chimici, biologici, cancerigeni,
mutageni etc.
- Tematica pentru instruirea introductiv-generala: aspecte privind legislatia de securitate si
sanatate în munca, consecintele necunoasterii/nerespectarii reglementarilor, riscurile de
accidentare/îmbolnavire profesionala, masuri de acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor
si evacuarea lucratorilor etc.
- Tematica pentru instruirea la locul de munca: aspecte privind riscurile de
accidentare/îmbolnavire profesionala, prevederile instructiunilor proprii, masurile la nivelul
locului de munca/postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si
evacuarea lucratorilor, prevederi specifice ale reglementarilor de securitate si sanatate în munca,
demonstratii/exercitii practice etc.
- Tematica pentru instruirea periodica: aspecte în scopul reîmprospatarii/actualizarii
cunostintelor, demonstratii practice etc.
52
4. INFORMAREA LUCRATORILOR
ÎN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII ÎN MUNCA
1. Pregateste materialele necesare informarii lucratorilor în domeniul securitatii si
sanatatii în munca
1.1. Materialele de informare sunt pregatite pe baza legislatiei din domeniu, a instructiunilor
proprii si a altor materiale relevante.
1.2. Materialele pregatite sunt diverse, asigurând prezentarea atractiva si practic-aplicativa a
continutului informational.
1.3. Materialele sunt pregatite în functie de categoria de personal care urmeaza a fi informata.
1.4. Materialele sunt pregatite distinct, pentru diferitele locuri de munca/posturi de lucru, tinând
cont de specificul activitatilor, de riscurile profesionale evaluate etc.
2. Efectueaza informarea lucratorilor privind securitatea si sanatatea în munca
2.1. Informarea lucratorilor privind securitatea si sanatatea în munca este efectuata utilizând
mijloace, metode si tehnici adecvate.
2.2. Informarea lucratorilor este efectuata potrivit reglementarilor legale, tinând cont de riscurile
pentru securitate si sanatate în munca, de masurile si activitatile de prevenire si protectie la
nivelul fiecarui loc de munca/post de lucru si de specificul fiecarei functii.
2.3. Durata informarii este stabilita potrivit prevederilor legale.
2.4. Informatiile privind securitatea si sanatatea în munca sunt prezentate clar, coerent, într-un
limbaj adaptat interlocutorilor.
2.5. In cursul informarii sunt furnizate toate explicatiile necesare privind aspectele prezentate.
2.6. Documentele privind efectuarea informarii lucratorilor sunt completate cu respectarea
cerintelor legale, incluzând toate informatiile necesare. lucratorilor;
- mijloace, metode si tehnici privind realizarea informarii lucratorilor privind securitatea si
sanatatea în munca;
- specificul locurilor de munca/posturilor de lucru, al activitatilor derulate în intreprindere,
precum si rezultatul evaluarii riscurilor profesionale.
3. Realizeaza informarea anterior angajarii
3.1. Informarea cu privire la riscurile profesionale de la locul de munca si la masurile de
prevenire si protectie necesare este realizata înainte de angajarea persoanei.
3.2. Informarea este completa si se bazeaza pe rezultatul evaluarii riscurilor profesionale de la
locul de munca.
3.3. Informarea este realizata pe baza materialelor de informare.
- Materiale de informare: prevederi ale legislatiei, brosuri, ghiduri de bune practici, planse, afise,
pliante, casete video, diapozitive, filme etc.
- Mijloace/metode/tehnici de informare: expunerea, afisarea, anuntul la avizier etc.
- Echipamente de munca: orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita în munca.
- Specificul activitatilor: manipulare de mase, lucru la înaltime, prelucrari mecanice, activitati de
laborator, activitati de lucru în conditii grele, vatamatoare si/sau periculoase (turnatorie, forja,
53
suflare în sticla etc.), deservire de utilaje si aparatura (macarale, motostivuitoare,
microtransportatoare, aparate de ridicat, presat, ambalat etc.), activitati la temperaturi extreme
(prea ridicate sau coborâte) etc.
- Informatii pentru completarea documentelor privind informarea: tematica, durata, data, numele
persoanei care a efectuat informarea etc.
- Necesitatile întreprinderii: cresterea numarului de persoane informate în domeniul securitatii si
sanatatii în munca, reluarea activitatii unor angajati dupa perioade de întrerupere mai mari de 30
de zile, schimbarea locului de munca în cadrul aceleiasi unitati etc.
- Specificul tehnologiilor/procedurilor de lucru: procese în care se degaja caldura, în care apar
emisii de pulberi, vapori, gaze periculoase în atmosfera, în care se desfasoara activitati
zgomotoase, în care se produc vibratii, în care se utilizeaza agenti chimici, biologici, cancerigeni,
mutageni etc.
54
5. STABILIREA MIJLOACELOR MATERIALE SI TEHNICE
NECESARE SECURITATII SI SANATATII ÎN MUNCA
1. Stabileste mijloacele materiale si tehnice necesare securitatii si sanatatii în munca
1.1. Mijloacele materiale si tehnice necesare sunt stabilite adecvat, tinând cont de ocupatii, de
specificul activitatilor, de riscurile profesionale si de conditiile existente la locurile de munca.
1.2. Mijloacele materiale si tehnice necesare sunt stabilite în functie de tipul protectiei necesare,
de starea sanatatii lucratorului si de cerintele ergonomice.
1.3. Conditiile de utilizare a mijloacelor materiale si tehnice sunt determinate în functie de
gravitatea riscului, frecventa expunerii la risc, caracteristicile postului de lucru si performanta
mijloacelor.
1.4. Mijloacele materiale si tehnice sunt utilizate numai în scopurile specificate si în conformitate
cu fise de instructiuni elaborate pe întelesul lucratorilor.
1.5. Înainte de alegerea mijloacelor materiale si tehnice necesare este realizata evaluarea
acestora, pentru a se stabili daca îndeplinesc cerintele prevazute de reglementarile legale.
2. Întocmeste necesarul de dotare cu mijloace materiale si tehnice pentru securitatea si
sanatatea în munca
2.1. Necesarul de mijloace materiale si tehnice este stabilit în corelatie cu numarul si structura de
personal, precum si cu riscurile profesionale de la locurile de munca.
2.2. Necesarul de mijloace materiale si tehnice necesare este stabilit în functie de particularitatile
individuale ale personalului din întreprindere.
2.3. Mijloacele materiale si tehnice necesare sunt diverse, acoperind necesitatile tuturor
ocupatiilor.
2.4. Mijloacele materiale si tehnice sunt complete, avându-se în vedere toate elementele de
protectie necesare.
2.5. Necesarul de mijloace materiale si tehnice este stabilit astfel încât sa acopere cerintele
curente si eventuale situatii neprevazute.
2.6. Necesarul de mijloace materiale si tehnice este stabilit pe baza documentelor de evidenta
specifice ale acestor mijloace; conformitatea acestora cu cerintele legale;
- criteriile de stabilire a necesarului de mijloacele materiale si tehnice pentru asigurarea
securitatii si sanatatii în munca;
- instructiunile emise de producatorul, importatorul sau furnizorul mijloacelor materiale si
tehnice necesare securitatii si sanatatii în munca;
- reglementarile interne ale întreprinderii cu privire la receptionarea mijloacelor materiale si
tehnice necesare securitatii si sanatatii în munca;
- procedurile de receptie si verificare a mijloacelor materiale si tehnice necesare securitatii si
sanatatii în munca.
3. Receptioneaza mijloacele materiale si tehnice necesare securitatii si sanatatii în munca
3.1. Receptionarea mijloacelor materiale si tehnice se realizeaza în cadru organizat, împreuna cu
persoanele abilitate, conform reglementarilor interne ale întreprinderii.
55
3.2. Mijloacele materiale si tehnice corespund din punct de vedere cantitativ si calitativ cu
specificatiile din comenzile lansate.
3.3. Caracteristicile mijloacelor materiale si tehnice receptionate sunt verificate potrivit
cerintelor legale.
3.4. Receptionarea mijloacelor materiale si tehnice se executa pe baza documentelor emise de
producator, importator sau furnizor.
- Factori de risc care pot determina accidente de munca si/sau îmbolnaviri profesionale. Factorii
de risc pot fi mecanici, termici, electrici, chimici, biologici, cancerigeni, mutageni si toxici
pentru reproducere, factori specifici mediului de munca, factori determinati de specificul
activitatilor etc., precum si combinatii ale acestora.
- Conditii de mediu: mediu toxic, chimic, pulberi, umezeala, caldura, zgomot, vibratii, ventilatie,
întuneric/lumina puternica etc.
- Echipamente de munca: orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita în munca.
- Caracteristici constructive ale spatiilor: configuratie, dimensiune, iluminare, amplasarea
utilitatilor, distribuirea posturilor de lucru etc.
- Specificul activitatilor: manipulare de mase, lucru la înaltime, prelucrari mecanice, activitati de
laborator, activitati de lucru în conditii grele, vatamatoare si/sau periculoase (turnatorie, forja,
suflare în sticla etc.), deservire de utilaje si aparatura (macarale, motostivuitoare,
microtransportatoare, aparate de ridicat, presat, ambalat etc.), activitati la temperaturi extreme
(prea ridicate sau coborâte) etc.
- Structura personalului: numar barbati/femei, tineri, persoane sensibile la riscuri specifice etc.
- Parti anatomice expuse: cap (craniu, urechi, ochi, cai respiratorii, fata, întregul cap), membre
superioare (mâini, brate), membre inferioare (picior, gambe), altele (piele, trunchi/abdomen, cai
parenterale, corpul în întregime).
- Conditii de mediu: pentru lucrul în exterior - conditiile atmosferice, anotimpul etc.; pentru
lucrul în interior: toxicitatea, agresivitatea, etc.
- Particularitati individuale: marime (înaltime, talie, numar la pantofi), parti anatomice solicitate,
etc.
- Date necesare: lucratorii repartizati pe ocupatii, locuri de munca, categorii de echipament,
dimensiuni proprii fiecarui angajat etc.
- Specificul tehnologiilor/procedurilor de lucru: procese în care se degaja caldura, în care apar
emisii de pulberi, vapori, gaze periculoase în atmosfera, în care se desfasoara activitati
zgomotoase, în care se produc vibratii, în care se utilizeaza agenti chimici, biologici, cancerigeni,
mutageni etc.
- Mijloacele materiale si tehnice: mijloacele tehnice de protectie colectiva, echipamentele
individuale de protectie, îmbracamintea de lucru etc.
- Caracteristicile mijloacelor materiale si tehnice: calitatea de protectie, termenul de garantie,
integritatea, modul de functionare etc.
- Documente emise de producator/importator/furnizor: certificate/declaratii de conformitate etc.
- Echipamente individuale de protectie: pentru protectia capului, protectia împotriva zgomotului,
protectia ochilor si a fetei, protectia respiratorie, protectia
mâinii si bratului, protectia picioarelor si a gambelor, protectia pielii, protectia trunchiului si a
abdomenului, protectia întregului corp.
56
6. PREVENIREA ACCIDENTELOR DE MUNCA SI A ÎMBOLNAVIRILOR
PROFESIONALE
1. Identifica pericolele de accidentare si îmbolnavire profesionala de la locurile de munca
1.1. Pericolele de la locurile de munca sunt identificate în functie de amplasarea acestora în
spatiu.
1.2. Pericolele de la locurile de munca sunt identificate în functie de caracteristicile mediului de
munca.
1.3. Pericolele de la locurile de munca sunt identificate în functie de echipamentele de munca,
tehnologiile si procedurile de lucru si caracteristicile constructive ale spatiilor de munca.
1.4. Pericolele de la locurile de munca sunt identificate în corelatie cu tipul activitatilor
desfasurate.
1.5. Pericolele sunt identificate în colaborare cu persoanele implicate în prevenire si protectie.
2. Propune masuri pentru prevenirea accidentelor de munca si a îmbolnavirilor
profesionale
2.1. Masurile sunt propuse avându-se în vedere respectarea regulamentelor interne si a
reglementarilor legale privind securitatea si sanatatea în munca.
2.2. Masurile sunt propuse, avându-se în vedere cerintele privind prevenirea accidentelor si a
îmbolnavirilor.
2.3. Masurile propuse sunt corelate cu specificul proceselor de munca derulate în întreprindere.
2.4. Masurile sunt realiste, viabile si bine fundamentate.
- principiile privind prevenirea accidentelor de munca si a îmbolnavirilor profesionale;
- cerintele de care se tine seama la întocmirea planului de prevenire si protectie;
- prevederile legale referitoare la stabilirea si evidenta zonelor cu risc ridicat si specific din
întreprindere;
- modul de completare a fisei de identificare a factorilor de risc profesional;
- cerintele referitoare la angajarea numai a persoanelor care în urma controlului medical si dupa
caz, a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o
execute
- masurile dispuse de inspectorii de munca în urma controalelor realizate în întreprindere.
3. Elaboreaza planul de prevenire si protectie
3.1. Planul de prevenire si protectie cuprinde masurile necesare de prevenire si protectie,
termenele si responsabilii pentru realizarea lui.
3.2. Planul de prevenire si protectie este structurat si actualizat conform reglementarilor legale.
3.3. Planul de prevenire si protectie este întocmit în baza evaluarilor de riscuri, precizându-se
toate informatiile specifice necesare realizarii acestuia.
3.4. Termenele de realizare a masurilor de prevenire si protectie sunt realiste si bine
dimensionate.
4. Tine evidenta zonelor cu risc ridicat si specific
4.1. Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific din întreprindere contine
nominalizarea/localizarea acestor zone si masurile stabilite în urma evaluarii riscurilor.
57
4.2. Actiunile pentru realizarea masurilor stabilite în urma evaluarii riscurilor pentru zonele cu
risc ridicat si specific constituie o prioritate în cadrul planului de prevenire si protectie.
5. Verifica angajarea persoanelor
5.1. Verifica angajarea numai a persoanelor ce corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o
execute.
5.2. Fisa de identificare a factorilor de risc profesional este completata pentru fiecare lucrator.
5.3. Urmareste si verifica existenta fisei de aptitudine pentru fiecare lucrator, emisa de medicul
de medicina muncii.
5.4. Copia fisei de aptitudine este atasata la fisa de instruire individuala privind securitatea si
sanatatea în munca, pentru fiecare lucrator.
6. Urmareste realizarea masurilor dispuse de inspectorii de munca în urma controlului
6.1. Documentele de control emise de inspectorii de munca sunt pastrate adecvat.
6.2. Conducerea întreprinderii este informata despre masurile dispuse de inspectorii de munca în
urma vizitelor de control.
6.3. Modul de realizare a masurilor dispuse de catre inspectorii de munca este verificat.
6.4. Informeaza inspectorii de munca despre modul de rezolvare al masurilor dispuse cu prilejul
vizitelor de control.
- Evenimente produse: accident urmat de deces sau incapacitate temporara de munca, persoana
data disparuta, accident de circulatie/traseu, incident periculos, cazul susceptibil de boala legata
de profesiune, boala profesionala etc.
- Factori de risc care pot determina accidente de munca si/sau îmbolnaviri profesionale. Factorii
de risc pot fi mecanici, termici, electrici, chimici, biologici, cancerigeni, mutageni si toxici
pentru reproducere, factori specifici mediului de munca, factori determinati de specificul
activitatilor etc., precum si combinatii ale acestora.
- Specificul activitatilor: manipulare de mase, lucru la înaltime, prelucrari mecanice, activitati de
laborator, activitati de lucru în conditii grele, vatamatoare si/sau periculoase (turnatorie, forja,
suflare în sticla etc.), deservire de utilaje si aparatura (macarale, motostivuitoare,
microtransportatoare, aparate de ridicat, presat, ambalat etc.), activitati la temperaturi extreme
(prea ridicate sau coborâte) etc.
- Persoane implicate în prevenire si protectie: medicul de medicina a muncii, sefii de
compartiment, reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si
sanatatii în munca, membrii comitetului de securitate si sanatate în munca, etc.
- Procese verbale de control întocmite de inspectorii de munca.
- Echipamente de munca: orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita în munca.
- Aspecte privind starea tehnica a echipamentelor de munca folosite: gradul de uzura, respectarea
graficului de reparatii, respectarea graficului de întretinere, solicitari curente, ritmicitatea unor
incidente tehnice si dereglari etc.
- Caracteristicile mediului de munca: temperaturi mari/conditii de frig, aburi, vapori toxici,
radioactivitate, lumina insuficienta/în exces, vibratii, zgomot etc.
- Caracteristicile sarcinilor de munca: continut, volum, mod de transmitere, mod de verificare
etc.
- Cerinte legale privind prevenirea accidentelor si a îmbolnavirilor: controale medicale la
angajare si periodice, redimensionarea sarcinilor de munca, suprasolicitarea personalului,
58
asigurarea materialelor igienico-sanitare, alimentatie de protectie, echipamente de protectie
colectiva si individuala etc.
- Specificul constructiv al unitatii: numar de cladiri, raspândire în spatiu, desfasurare pe
verticala/orizontala, existenta subsolurilor, beciurilor etc.
- Specificul tehnologiilor/procedurilor de lucru: procese în care se degaja caldura, în care apar
emisii de pulberi, vapori, gaze periculoase în atmosfera, în care se desfasoara activitati
zgomotoase, în care se produc vibratii, în care se utilizeaza agenti chimici, biologici, cancerigeni,
mutageni etc.
59
7. PARTICIPAREA LA CERCETAREA EVENIMENTELOR
CARE PRODUC INCAPACITATE TEMPORARA DE MUNCA
1. Participa la cercetarea evenimentelor urmate de incapacitate temporara de munca
1.1. Cercetarea evenimentului este efectuata la termenele prevazute de lege si în conformitate cu
prevederile legale.
1.2. Cercetarile sunt efectuate împreuna cu persoanele abilitate, prin antrenarea tuturor
celor ce pot contribui la elucidarea împrejurarilor si cauzelor accidentului.
1.3. Cercetarile sunt efectuate avându-se în vedere toate detaliile relevante.
1.4. Cercetarile conduc la obtinerea unor informatii corecte, reale, suficiente, privind
evenimentul produs.
2. Întocmeste documentele de cercetare a evenimentelor urmate de incapacitate temporara
de munca
2.1. Documentele contin toate informatiile necesare referitoare la evenimentele produse.
2.2. Documentele contin propuneri concrete privind masurile de prevenire a unor posibile
accidente / îmbolnaviri.
2.3. Documentele sunt elaborate conform legislatiei în vigoare si a procedurilor interne de lucru.
3. Analizeaza frecventa accidentelor de munca si a îmbolnavirilor profesionale
3.1. Analiza este efectuata, avându-se în vedere toate informatiile obtinute din statistica
evenimentelor produse.
3.2. Analiza este corecta, completa si solid documentata.
3.3. Concluziile analizei sunt fundamentate corect, cu prezentarea acestora la conducerea
întreprinderii.
- modul de completare a registrelor de evidenta a evenimentelor;
- cerintele legale privind forma si continutul registrelor de evidenta a evenimentelor;
- cerintele de întocmire a rapoartelor privind situatia evenimentelor produse în
întreprindere;
- masurile dispuse de inspectorii de munca în urma vizitelor de control, cu prilejul cercetarii
evenimentelor.
4. Tine evidenta tuturor evenimentelor produse
4.1. Evidenta evenimentelor produse este tinuta în registre potrivit reglementarilor legale.
4.2. Registrele de evidenta a evenimentelor produse sunt actualizate.
4.3. Registrele de evidenta sunt întocmite potrivit cerintelor legale privind forma si continutul
acestora.
5. Elaboreaza rapoarte privind evenimentele produse
5.1. Rapoartele privind evenimentele produse în întreprindere sunt elaborate periodic sau la
solicitarea celor în drept.
60
5.2. Rapoartele elaborate sunt întocmite potrivit reglementarilor legale, cu prezentarea indicilor
de accidentare în marimi absolute/relative si, dupa caz, comparativ cu alte date similare.
6. Urmareste realizarea masurilor dispuse de catre inspectorii de munca dupa cercetarea
evenimentelor
6.1. Masurile dispuse de catre inspectorii de munca dupa cercetarea evenimentelor sunt realizate
la termenele stabilite.
6.2. Realizarea masurilor dispuse de inspectorii de munca este raportata la inspectoratul teritorial
de munca.
- Evenimente produse: accident urmat de deces sau incapacitate temporara de munca, persoana
data disparuta, accident de circulatie/traseu, incident periculos, cazul susceptibil de boala legata
de profesiune, boala profesionala etc.
- Metode specifice de cercetare: observare directa, reconstituire, întocmire de schite, realizare de
fotografii, discutii cu diverse categorii de persoane, analizarea declaratiilor obtinute din partea
accidentatilor, martorilor, altor persoane care pot contribui la elucidarea împrejurarilor si
cauzelor producerii accidentelor sau a persoanelor raspunzatoare de nerespectarea
reglementarilor de securitate si sanatate în munca.
- Persoane abilitate: sefi de departamente, sefi de sectie, sefi de santiere, personal tehnic, medicul
de medicina muncii, diversi specialisti.
- Contextul producerii accidentului: cauze, împrejurari, numar de persoane accidentate etc.
- Detalii relevante: posibilitatea de evitare a situatiei, neglijente/erori care au condus la
producerea accidentului, posibili factori externi perturbatori, diverse tipuri de urme la locul
accidentului etc.
- Cauze care au determinat producerea îmbolnavirilor: neutilizarea/utilizarea necorespunzatoare
a echipamentelor individuale de protectie, depasirea limitelor admisibile ale noxelor în mediul de
munca, expunere excesiva la diversi agenti fizici, chimici, biologici caracteristici locului de
munca etc.
- Aspecte relevante: efectuarea examenelor medicale, existenta grupurilor sensibile la riscuri
specifice, asigurarea alimentatiei de protectie etc.
- Registre de evidenta pentru: accidentele de munca, ce au ca urmare o incapacitate de munca
mai mare de 3 zile de lucru, accidentele usoare, bolile profesionale, incidentele periculoase,
accidentele de munca urmate de incapacitate de munca mai mare de 3 zile calendaristice etc.
- Specificul activitatilor: manipulare de mase, lucru la înaltime, prelucrari mecanice, activitati de
laborator, activitati de lucru în conditii grele, vatamatoare si/sau periculoase (turnatorie, forja,
suflare în sticla etc.), deservire de utilaje si aparatura (macarale, motostivuitoare,
microtransportatoare, aparate de ridicat, presat, ambalat etc.), activitati la temperaturi extreme
(prea ridicate sau coborâte) etc.
- Specificul tehnologiilor/procedurilor de lucru: procese în care se degaja caldura, în care apar
emisii de pulberi, vapori, gaze periculoase în atmosfera, în care se desfasoara activitati
zgomotoase, în care se produc vibratii, în care se utilizeaza agenti chimici, biologici, cancerigeni,
mutageni etc.
- Persoane care pot solicita rapoarte privind evenimentele: angajator, medic de medicina muncii,
conducator serviciu intern/extern de prevenire si protectie, inspector de munca etc.
61
8. VERIFICAREA RESPECTARII PREVEDERILOR LEGALE
ÎN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII ÎN MUNCA
1. Verifica respectarea prevederilor legale si a instructiunilor proprii de securitate si
sanatate în munca
1.1. Modul de aplicare/respectare a reglementarilor legale de securitate si sanatate în munca si a
instructiunilor proprii de securitate si sanatate în munca este controlat la toate locurile de munca.
1.2. Controlul este efectuat permanent, conform graficului de control si planului de prevenire si
protectie al întreprinderii.
1.3. Verificarile au în vedere toate pericolele de la locurile de munca, precum si aspectele ce
influenteaza securitatea si sanatatea în munca.
1.4. Modul de aplicare/respectare a reglementarilor legale de securitate si sanatate în munca si a
instructiunilor proprii de securitate este controlat ori de câte ori sunt modificate conditiile de
munca, stabilindu-se nivelul de securitate si gradul de conformitate cu prevederile legislative.
1.5. Masurile de protectie individuala/colectiva privind securitatea si sanatatea în munca sunt
eficiente si asigura desfasurarea activitatilor în conditii de siguranta.
2. Verifica functionarea sistemelor/dispozitivelor de protectie
2.1. Verificarea existentei sistemelor/dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control
de la
echipamentele de munca este efectuata împreuna cu personal specializat.
2.2. Nivelul noxelor este verificat periodic de catre personal specializat.
2.3. Verificarea nivelului noxelor este solicitata ori de câte ori sunt schimbate conditiile de
munca din întreprindere.
2.4. Masurile de încadrare în limitele legale admisibile ale noxelor sunt propuse potrivit
cerintelor legale.
- procedurile de control privind starea si modul de utilizare a mijloacelor materiale si tehnice.
3. Verifica starea de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de
urgenta precum si a sistemelor de siguranta
3.1. Periodic, este verificata starea de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare,
semnalizare de urgenta si a sistemelor de siguranta.
3.2. Functionarea sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenta este realizata pe
criterii functionale pentru asigurarea securitatii întregului personal din întreprindere.
4. Controleaza starea/ modul de utilizare a mijloacelor materiale si tehnice necesare
securitatii si sanatatii în munca
4.1. Controlul este efectuat la posturile de lucru, la locurile de munca si la nivelul întregii
întreprinderi.
4.2. Starea/modul de utilizare a mijloacelor materiale si tehnice este controlat tinând cont de
caracteristicile tehnice si functionale ale acestora, precum si de cerintele de securitate si sanatate
în munca.
62
4.3. Controlul este efectuat avându-se în vedere toate aspectele importante pentru asigurarea
securitatii si sanatatii în munca.
- Factori de risc care pot determina accidente de munca si/sau îmbolnaviri profesionale. Factorii
de risc pot fi mecanici, termici, electrici, chimici, biologici, cancerigeni, mutageni si toxici
pentru reproducere, factori specifici mediului de munca, factori determinati de specificul
activitatilor etc., precum si combinatii ale acestora.
- Echipamente existente: sisteme/dispozitive de protectie, aparatura de masura si control,
instalatii de ventilare sau instalatii pentru controlul noxelor în mediul de munca, echipamente
individuale de protectie etc.
- Echipamente de munca: orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita în munca.
- Specificul tehnologiilor/procedurilor de lucru: procese în care se degaja caldura, în care apar
emisii de pulberi, vapori, gaze periculoase în atmosfera, în care se desfasoara activitati
zgomotoase, în care se produc vibratii, în care se utilizeaza agenti chimici, biologici, cancerigeni,
mutageni etc.
- Specificul activitatilor: manipulare de mase, lucru la înaltime, prelucrari mecanice, activitati de
laborator, activitati de lucru în conditii grele, vatamatoare si/sau periculoase (turnatorie, forja,
suflare în sticla etc.), deservire de utilaje si aparatura (macarale, motostivuitoare,
microtransportatoare, aparate de ridicat, presat, ambalat etc.), activitati la temperaturi extreme
(prea ridicate sau coborâte) etc.
- Evenimente produse: accident urmat de deces sau incapacitate temporara de munca, persoana
data disparuta, accident de circulatie/traseu, incident periculos, cazul susceptibil de boala legata
de profesiune, boala profesionala etc.
63
9. MONITORIZAREA ACTIVITATILOR DE EVACUARE SI INTERVENTIE ÎN
SITUATII DE URGENTA
1. Alerteaza conducerea întreprinderii în caz de pericol grav si iminent sau de accident
1.1. Conducerea întreprinderii este alertata în caz de pericol grav si iminent sau de accident,
utilizând mijloacele de comunicare prestabilite.
1.2. Alertarea se realizeaza solicitând ajutorul tuturor institutiilor specializate necesare.
1.3. Conducerea întreprinderii este alertata oferindu-se informatiile necesare într-un mod clar,
precis si la obiect.
2. Întocmeste planul de actiune în caz de pericol grav si iminent
2.1. Planul de actiune cuprinde masurile de securitate prevazute de lege.
2.2. Planul de actiune este structurat si actualizat conform reglementarilor legale.
2.3. Planul de actiune este întocmit tinând seama de natura activitatilor, numarul de lucratori,
organizarea teritoriala a activitatii si prezenta altor persoane în afara celor implicate în procesul
muncii.
3. Coordoneaza evacuarea accidentatilor si a altor categorii de persoane
3.1. Evacuarea se efectueaza în mod organizat, prin caile de evacuare stabilite anterior, conform
planului de evacuare.
3.2. Evacuarea se realizeaza respectându-se ordinea de prioritati, în functie de situatia
persoanelor implicate, evitându-se panica.
3.3. Persoanele sunt evacuate în mod ordonat si sunt conduse catre locurile de adunare, evitându-
se producerea de busculade si accidente suplimentare.
3.4. Coordonarea este efectuata pâna la sosirea persoanelor competente pentru interventia în
situatii de urgent;
- cerintele specifice privind interventia în caz de pericol grav si iminent sau de accident;
- planurile de avertizare si de evacuare în caz de urgenta;
- cerintele privind caile de evacuare si locurile de adunare;
- tehnici privind stabilirea prioritatilor în timpul evacuarii si interventiei în caz de pericol grav si
iminent sau de accident.
4. Urmareste actualizarea planului de avertizare/evacuare
4.1. Planul de avertizare si planul de evacuare sunt actualizate tinând cont de caracteristicile
locurilor de munca, riscurile evaluate si posibilitatile reale de interventie.
4.2. Caile de evacuare sunt afisate la locurile de munca.
4.3. Actualizarea planului de avertizare si a celui de evacuare este urmarita în vederea unei
interventii prompte în situatii de urgenta.
- Cazuri de necesitate: pericol grav si iminent, accident.
- Evenimente produse: accident urmat de deces sau incapacitate temporara de munca, persoana
data disparuta, accident de circulatie/traseu, incident periculos, cazul susceptibil de boala legata
de profesiune, boala profesionala etc.
64
- Mijloace de comunicare: sirena, semnale optice, telefon, statie radio, portavoce, alertare
directa, etc.
- Natura situatiei persoanelor implicate: accidentati grav, accidentati usor, femei gravide, tineri
sub 18 ani, persoane cu dizabilitati etc.
- Consecintele accidentelor: arsuri, electrocutari, intoxicatii cu diverse substante, accidente
mecanice produse prin cadere de la înaltime/cadere la acelasi nivel, lovire, compresiune, taiere,
alunecare, accidente produse de expunere la radiatii neionizante /ionizante, etc.
- Complexitatea situatiei de fapt: explozii urmate de prabusiri de constructii si surpari de teren,
avarii urmate de emisii de gaze si de vapori toxici în atmosfera, deversari de lichide
toxice/corozive în mediul exterior, accidente produse în situatii de cutremure/ alte calamitati
naturale, etc.
- Masuri de interventie: oprire de urgenta a instalatiilor de lucru, întreruperea curentului electric,
îndepartarea diverselor obstacole, neutralizarea diverselor substante deversate, închiderea
conductelor de apa, gaz etc.
- Factori de risc care pot determina accidente de munca si/sau îmbolnaviri profesionale. Factorii
de risc pot fi mecanici, termici, electrici, chimici, biologici, cancerigeni, mutageni si toxici
pentru reproducere, factori specifici mediului de munca, factori determinati de specificul
activitatilor etc., precum si combinatii ale acestora.
- Masuri ce conduc la continuarea activitatii în conditii de securitate: interzicerea accesului în
zonele periculoase, crearea de baraje de securitate, asigurarea unor echipamente suplimentare de
protectie, degajarea zonelor avariate, etc.
- Specificul tehnologiilor/procedurilor de lucru: procese în care se degaja caldura, în care apar
emisii de pulberi, vapori, gaze periculoase în atmosfera, în care se desfasoara activitati
zgomotoase, în care se produc vibratii, în care se utilizeaza agenti chimici, biologici, cancerigeni,
mutageni etc.
- Persoane competente pentru interventia în caz de urgenta: salvatori, persoane instruite pentru
acordarea primului ajutor, pompieri etc.
65
BIBLIOGRAFIE
1. LEGEA nr. 319/2006
2. H.G. nr. 971/2006
3. H.G. nr. 300/2006
4. H.G. nr.1048/2006
5. H.G. nr. 493/2006
6. H.G. nr. 1086/2006
7. H.G. nr. 1051/2006
8. H.G. nr. 1146/2006
9. H.G. nr. 1028/2006
10. H.G. nr. 1058/2006
11. H.G. nr. 1092/2006
12. H.G. nr. 1093/2006
13. H.G. nr. 1036/2006
14. H.G. nr. 1091/2006
15. H.G. nr. 1085/2006
16. H.G. nr. 1218/2006
17. Mamagementul securitatii si sanatatii in munca Vol.1 si 2 dr. ing. D. DARABONT
18. Standard occupational inspector securitate si sanatate in munca