Post on 22-Oct-2021
CARACTERISTICI ȘI STRATEGII
DE INTERVENȚIE ÎN CAZUL
COPIILOR CU SINDROM DOWN
Consilier școlar
Maria Ilieș
Agendă
1. Conceptul de deficiență mintală
2. Definiția deficienței mintale
3. Clasificarea deficiențelor mintale
4. Etiologia deficienței mintale
5. Abordarea educațională a copiilor cu deficiență mintală
6. Caracterizarea generală a sindromului Down
7. Strategii de intervenție și integrare a copiilor cu sindrom Down
8. Concluzii
Conceptul de deficiență mintală
• În societatea de astăzi există o vastă și variată preocupare pentru persoanele cu
deficiență mintală. Medicii pediatri, psihologii, psihiatrii, asistenții sociali, cadrele
didactice sau părinții, organizatorii din învățământ și sănătate, ori politologii, sunt
puși frecvent în fața persoanelor cu deficiență mintală, trebuind să rezolve din
propriul punct de vedere probleme complexe și dificile. Rezolvarea problemelor de
școlarizare, de orientare școlară și profesională, de sănătate sau sociale presupun o
strânsă colaborare între toți acești factori.
• În conturarea tabloului deficiențelor mintale se iau în considerare aspecte:
✓ Biologice
✓ Psihologice
✓ Pedagogice
✓ Sociale.
Definiția deficienței mintale
• Conform DSM IV
✓ elementul esențial al retardării mentale îl constituie funcționarea
intelectuală generală semnificativ sub medie
✓ acompaniată de restricții semnificative în funcționarea adaptativă în cel
puțin două din următoarele domenii de aptitudini: comunicare,
autoîngrijire, viață de familie, aptitudini sociale/interpersonale, uz de
resursele comunității, autoconducere, aptitudini școlare funcționale,
ocupație, timp liber, sănătate și securitate
✓ Debutul trebuie să survină înainte de etatea de 18 ani.
Clasificarea deficiențelor mintale
• Intelectul de limita/liminal
✓se află la graniță, fiind o categorie
specială (Q. I. : 80-85 - 90)
✓acești copii se pot integra destul de bine
și se pot șterge diferențele evidente dintre
ei și ceilalți.
Retardarea mintală ușoară
(nivel QI – de la 50-55 până la aproximativ 70)
✓ Este în mare parte echivalentă cu ceea ce se folosește pentru categoria
educațională de „educabil”.
✓ Dezvoltă de regulă aptitudini sociale și de comunicare în timpul perioadei
preșcolare, au o deteriorare minimă în ariile senzoriomotorii, iar adesea nu
se disting între copiii fără retardare mintală până mai târziu
✓ Până la finele adolescenței pot achiziționa aptitudini școlare
corespunzătoare aproximativ nivelului clasei a șasea
✓ Cu suport corespunzător, persoanele cu retardare mintală ușoară pot, de
cele mai multe ori, să trăiască cu succes în comunitate, fie independent, fie
în condiții de supraveghere.
Retardarea mintală moderată
( nivel QI de la 35-40 până la 50-55)
✓ Cei mai mulți oameni cu acest nivel de retardare achiziționează aptitudini de
comunicare , în mica copilărie
✓ Cu supraveghere moderată, pot participa la propria lor îngrijire. Pot beneficia de
antrenament în aptitudinile sociale și profesionale, dar sunt incapabili să profeseze
dincolo de nivelul clasei a doua în materie de școală.
✓ Pot învăța să călătorească independent în locuri familiare.
✓ În cursul adolescenței, dificultățile lor în recunoașterea convențiilor sociale pot
interfera cu relațiile cu egalii. În perioada adultă, majoritatea sunt capabili să
presteze o muncă necalificată sau semicalificată sub supraveghere în ateliere
protejate sau în cadrul forței de muncă generale.
✓ Se adaptează de asemenea bine la viața în comunitate, de regulă în condiții de
supraveghere.
Retardarea mintală severă
( nivel QI de la 20-25 până la 35-40)
✓ În mica copilărie achiziționează foarte puțin sau deloc din limbajul
comunicativ
✓ Pe perioada școlarizării pot învăța să vorbească și pot fi antrenați în
aptitudini elementare de autoîngrijire. Pot fi familiarizați cu alfabetul și
număratul, dar își pot însuși unele aptitudini ca învățarea cititului la prima
vedere a unor cuvinte de „supraviețuire”.
✓ În perioada adultă pot efectua sarcini simple, în condiții de supraveghere
strictă.
✓ Cei mai mulți se adaptează bine la viața în comunitate, în cămine sau în
familiile lor, exceptând faptul când au asociat un handicap care necesită
îngrijire medicală specializată.
Retardarea mintală profundă
( nivel QI sub 20-25 )
✓ Cei mai mulți au o condiție neurologică identificată care le justifică
retardarea mentală.
✓ În copilăria mică prezită deteriorări considerabile în funcționarea
senzoriomotorie.
✓ Dezvoltarea optimă poate surveni într-un mediu înalt structurat cu ajutor și
supraveghere constantă.
✓ Dezvoltarea motorie, autoîngrijirea și aptitudinile de comunicare se pot
ameliora dacă este oferit un antrenament corespunzător.
✓ Unii pot efectua sarcini simple, în condiții de protecție și supraveghere
strictă.
Etiologia deficienței mintale
• Există astfel, trei categorii de factori incriminați în
etiopatogenia deficienței mintale:
✓ Factorii ereditari- genetici (endogeni) ;
✓ Factori extrinseci (exogeni) ;
✓ Factori psihogeni ( psihosociali) ;
Abordarea educațională a copiilor cu
deficiență mintală
• Educaţia specială este forma de educaţie adaptată şi destinată tuturor
copiilor cu cerinţe educative speciale care nu reuşesc singuri să atingă un
nivel de educaţie corespunzător vârstei şi cerinţelor societăţii pentru un om
activ, autonom şi independent. Principiile care stau la baza educaţiei
speciale sunt:
✓ Garantarea dreptului la educaţie al oricărui copil:
✓ Copiii au dreptul să înveţe împreună indiferent de dificultăţi şi de diferenţe;
✓ Fiecare copil este unic şi are un anumit potenţial de învăţare şi de
dezvoltare;
✓ Şcoala şi comunitatea asigură şanse egale de acces la educaţie pentru toţi
copiii;
• Ideea care trebuie să stea la baza “şcolii
pentru fiecare” este aceea că finalitatea
fundamentală a sistemului de învăţământ și
constă în a forma cetăţeni care sunt membri ai
aceleiaşi societăţi şi care împărtăşesc valori
comune
Sindromul Langdon Down
Caracterizarea generală a sindromului Down
• Sindromul Langdon Down
✓ reprezintă o afecțiune cromozomială (o afecțiune din naștere,
care este prezentă la copil încă din momentul conceperii)
✓ cauzată de prezența unui cromozom 21 suplimentar fiind o
formă ușor de diagnosticat, deoarece deficiența mintală
✓ este evidentă și este însoțită de anumite anomalii anatomo-
morfologice cu caracter tipic
✓ Particularitățile morfologice sunt prezente de la naștere și se
accentuează cu vârsta.
• Nivelul intelectual
✓ este scăzut
✓ cei mai mulți se plasează la nivelul deficienței
mintale severe sau profunde.
• Limbajul
✓ se dezvoltă cu întârziere, după 3 ani, rămâne la nivel scăzut,
chiar și după o activitate educativă intensă, vorbirea lor este
greu înțeleasă de către o persoană care nu este familiarizată
✓ cu toate acestea copiii cu sindrom Down sunt foarte
comunicativi
✓ au inițiativă în stabilirea comunicării verbale sau a
comunicării paraverbale.
• Gândirea
✓ păstrează și la vârsta adultă un puternic caracter concret cu
posibilități minime de generalizare și o pronunțată tendință
spre stereotipie
✓ înțelegerea relațiilor cauzale și a legilor generale dintre
fenomene rămâne incompatibilă.
• Memoria
✓este predominant mecanică deoarece aplică cu
greu cunoștințele în situații noi neobișnuite
• Motricitatea
✓ este pronunțat deficitară
✓ toate componentele sale (stațiune, prehensiune, mersul și
mișcările capului) sunt înțârziate cunoscând un ritm lent de
dezvoltare
✓ uneori se observă o hiperextensibilitate a articulațiilor, ceea ce
permite efectuarea unor mișcări ieșite din comun.
• Din punct de vederea afectiv
✓ se remarcă predominarea unei dispoziții vesele, atașament
pronunțat
✓ mare docilitate față de persoanele familiare
✓ rar apar cazuri de irascibilitate sau agresivitate
✓ au în permanență tendința de a sociliza, dar fără o formă
axiologică
✓ datorită infantilismului afectiv, apar în permanență reacții
puternice de gelozie.
Etiologia
• Cercetările au dovedit că în cazul sindromului Down apare un cromozom în
plus în pereche 21, de aceea este denumit și Trisomia 21.
• Chiar dacă în cazul acestui sindrom apare o anomalie genetică , totuși se
pare că nu se dobândește ereditar.
• S-a emis și ipoteza că ar fi efectul slăbirii funcțiilor reproductive ale
părinților, ridicându-se un semn de întrebare mai ales cu vârsta mamei
deoarece s-a constatat că frecvența indivizilor cu sindrom Down este mai
mare la mamele în vârstă de peste 45 de ani. Alți autori acordă atenție
vârstei înaintate a tatălui sau diferenței mari de vârstă între părinți.
Strategii de intervenție și integrare a copiilor cu
sindrom Down
• La un copil cu sindrom Down apar întotdeauna probleme legate de comportamentul
social şi de comportamentul de învăţare. Se pot evita majoritatea acestor probleme,
sau se poate reduce efectul lor dacă se adaptează propriile obiceiuri de interacţiune
cu copilul oferindu-i multă atenţie în ceea ce priveşte solicitările zilnice ale vieţii şi
școlii.
• Începerea unei cerinţe cu „Eu vreau” în loc să folosim sintagma „Dă-te jos de
acolo” este indicat să se spună „Eu vreau ca tu să te dai jos acum”. În loc de „Las-o
şi pe Ioana să se urce în leagăn” se poate spune „Eu vreau ca tu să o laşi şi pe Ioana
să se urce în leagăn”. Această tactica funcţionează excelent cu copiii cărora le face
plăcere să îi mulţumească pe adulţi şi cărora nu le place să li se dea comenzi.
• Calmarea copilului printr-o tonalitate joasă este extrem de
importantă
• Chiar daca un copil cu sindrom Down nu înţelege noţiuni ca
răbdarea, el trebuie să primească explicaţii pe înţelesul lui şi pe
un ton cât mai calm.
• Reproşul poate fi perceput ca o agresiune şi se poate
transforma în frică sau anxietate.
• Cadrele didactice trebuie să reacţioneze cu calm şi înţelegere
faţă de dorința acestuia astfel încât copilul să fie ţinut sub
control, fără să-şi dea seama.
• Pentru dezvoltarea limbajului este foarte important dialogul cu
copilul şi apelul la jocurile de rol.
• Pe măsură ce copilul creşte, interacţiunea şi discuţiile cu acesta
în toate împrejurările sunt vitale
• este necesar să i se explice foarte clar toate noţiunile de bază
şi nu numai şi să înţeleagă orice îl preocupă
• să fie provocat la discuţii apelându-se la strategii diverse prin
jocuri de rol.
• Este necesară implicarea copilului cu sindrom Down în
activităţi de echipă, precum sport, teatru, ateliere de lucru,
pentru dezvoltarea şi valorificarea inclinaţiilor şi talentelor .
• Recompensa are rezultate bune în educaţia copilului
producând efecte pozitive asupra personalităţii sale pe termen
lung. Recompensele pot să fie concretizate în laude și
aprecieri
• Educaţia prin joc este cea mai bună metodă care îi ajuta pe
copiii cu sindrom Down să asimileze anumite deprinderi, să îşi
dezvolte imaginaţia, creativitatea şi să devină mai sociabili.
• Utilizați metode de predare care valorifică suporturi vizuale
precum: poze, imagini, postere, proiecţii, scris sau desen la
tablă etc., pentru că elevul cu sindrom Down are mai degrabă
un stil vizual de învăţare.
• Folosiți etichete autocolante (post-it) pentru a nota ideile principale, astfel
încât să poată fi schimbată ordinea acestora.
• Utilizați creioane colorate şi evidenţiatoare pentru a sublinia ideile
principale.
• Folosiți hârtie de culori diferite pentru diferite teme sau sarcini.
• Ajutați-l să sublinieze ideile principale şi utilizați "povestirile în imagini"
pentru a clarifica ideile înainte de discuţie.
• Oferiți instrucţiuni simple, în propoziţii sau fraze clare şi
scurte, utilizând un limbaj nonverbal adecvat, pentru a putea fi
înţeleași , urmăriți şi pentru ca elevul cu sindrom Down să
poată realiza sarcinile de lucru propuse.
• Utilizați materiale didactice care să servească nu mumai la
însușirea cunoștințelor, ci și la lărgirea reprezentărilor
elevilor;
• În cadrul orelor de matematică utilizați materiale didactice
pentru formarea noțiunilor, iar pentru realizarea generalizării,
abstractizării este necesar ca pentru predarea unui material
nou, pentru a se ajunge la o noțiune nouă să se folosească
materiale didactice și ca generalizarea să se realizeze pe baza
desprinderii elementelor comune;
• Comunicați faţă în faţă, păstrând contactul vizual cu elevul;
astfel elevul poate înţelege mai uşor ce i se cere să facă;
• Verificați înţelegerea sarcinilor de lucru, cerându-i elevului să
repete instrucţiunile, informaţiile; aşa vă puteți da seama dacă
sarcinile de lucru au fost înţelese de către elevul cu sindrom
Down;
• Alocați timp suplimentar pentru răspuns sau pentru a realiza
sarcinile de învăţare, deoarece ritmul de lucru este mai lent la
elevul cu sindrom Down;
• Împarțiți sarcinile de lucru pe paşi mici, pentru ca elevul să le
poată înţelege; în cazul în care nu înţelege, repetați,
reformulați, încurajați-l să întrebe dacă nu a înţeles;
• Oferiți-i libertatea de a-şi alege sarcinile de lucru, acest lucru
ajutându-l în luarea deciziilor şi asumarea responsabilităţilor,
• Pentru că are nevoie de un mediu în care să se simtă acceptat,
în care se poate manifesta liber în încercarea de a deveni
independent, susțineți-l pentru a putea trăi succesu
• Încurajați-l şi oferiți-i feedback pozitiv pentru a-şi canaliza
energia spre evitarea insucceselor şi prevenirea unui
comportament pasiv, absent sau agresiv
Concluzii
• Integrarea copiilor cu CES conferă instituţiei şcolare rolul de
componentă fundamentală a sistemului social, aptă să
răspundă concret imperativelor de moment ale evoluţiei din
societatea contemporană şi să rezolve o serie de probleme
referitoare la nevoile de acceptare/valorizare socială a fiecărui
individ şi la capacitatea acestuia de a se adapta şi integra într-o
societate aflată în continuă transformare .
• „O inimă înţelegătoare reprezintă totul la un
profesor, şi nu o putem aprecia îndeajuns. Ne
amintim cu stimă de profesorii excelenţi, dar cu
recunoştinţă de cei care ne-au influenţat sufleteşte.
Planul de învăţământ este o materie primă extrem de
necesară, dar căldura reprezintă elementul vital
pentru planta aflată în creştere şi pentru sufletul
copilului”. (Carl Gustav Jung)
Vă mulţumim!