administrativ fiscal

8/16/2019 administrativ fiscal

http://slidepdf.com/reader/full/administrativ-fiscal 1/22

ISTORICUL CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV

FISCAL ÎN ROMÂNIA

Principiul separaţiei puterilor în stat, potrivit căruia sunt organizate şi

funcţionează cele trei puteri în statul nostru de drept – puterea legislativă, executivă şi

judecătorească – implică atât o colaborare, cat şi un control reciproc al activităţii lor.

Pentru a vedea cum se realizează acest control în prezent este importantă pentru analiza

istoria instituţiei contenciosului administrative in omânia.

!vând in vedere legislaţiile diferitelor state, contenciosul administrativ a cunoscut

în decursul timpului două mari sisteme "sistemul francez, caracterizat prin existenţa unei jurisdicţii speciale

administrative, care cuprinde consiliul de stat şi tribunale administrative#

$istemul anglo%saxon, în care activitatea de contencios administrativ, în general,

este data în competenţa instanţelor de drept comun.&

''.&. Perioada && februarie &()* % &+ iulie &())

'nstituit, pentru prima dată în ţara noastră prin egea pentru înfiinţarea -onsiliului

de $tat din && februarie &()*, contenciosul administrativ a avut o evoluţie istoricădeosebită, determinată de scimbările ce au intervenit în istoria omâniei.

/n această perioadă, contenciosul administrativ a fost realizat de -onsiliul de $tat,

infiinţat în cadrul reformei legislative a 0omnitorului !lexandru 'oan -uza, consiliu care,

după cum rezulta din art.& din legea sus menţionată 1 se află pe lângă puterea executivă,

pentru a prepara proiectele de legi ce guvernul va avea să prezinte !dunării elective şi

regulamentele administrative, relative la punerea în lucrare a legilor2. /n alin. + al

aceluiaşi articol se prevede că" 13l – -onsiliul de $tat – exercită si atribuţii contencioase,

care i se dau de legi în materie administrativă si nu are atribuţiuni legislative2.

0in legea de organizare a -onsiliului de stat rezulta că aceasta avea trei categorii

de atribuţii " a4 în materie legislativă 5de pregătire a proiectelor de legi4# b4 administrativă

şi c4 de contencios administrativ.

& 6ircea Preda, 7enonica 8asilescu – 10rept !dministrativ. Partea speciala2, 3d. umina ex, 7ucuresti+99*, p.+::

&



-onsiliul de $tat era prezidat de 0omn si soluţiona litigii atât în baza legii sale

organice, cât si in baza unor legi speciale 5judecător de atribuţiune4.

!tribuţiile de contencios administrativ ale -onsiliului de $tat se exercitau, după

cum rezulta din art. :&, a4 in contra otărârilor miniştrilor, date cu exces de putere sau cu

călcarea legilor şi regulamentelor în fiinţă# b4în contra otărârilor sau actelor de executare

ale prefecţilor sau alţi agenţi administrativi, date cu călcare de legi şi regulamente şi, c4 în

contra comisiunilor de lucrări publice, precum şi în toate cazurile de natură contencioasă

administrativă ce i se vor atribui printr%o anume lege 5art. *;4.

0e asemenea, -onsiliul de $tat mai era competent să soluţioneze şi alte cauze. /n

acest sens, în art. +) se prevedea că 1reclamaţiile ridicate de particulari pentru apărarea

intereselor lor, în cazurile anume determinate de legi, se pot adresa direct consiliului de

$tat, dacă acei particulari au reclamat înainte la ministerul respectiv şi n%au dobânditîndestulare, în timp de &: zile, cel mult, de la data primirii reclamaţiei.

0eliberările, atât în adunarea generala a -onsiliului de stat, cât şi în şedinţele

comitetelor în materie de contencios administrativ erau, după cum prevede art. <) alin. +

din egea pentru înfiinţarea -onsiliului de $tat, publice, şi fiecare din părţi se putea apăra

verbal sau în scris, direct sau prin avocat. /n aceste materii, prevede alin. < al aceluiaşi

articol, comitetul putea cema părţile în faţa sa, spre a le lua interogatoriu sau a le cere

orice informaţie.

+

-u privire la avocaţii care apărau pe reclamanţi, art. <= din aceeaşi lege prevede că nu vor putea pleda în fata -onsiliului de $tat ca avocaţi, decât cei care pot

pleda înaintea -urţii de -asaţie.

>inând seama de faptul ca prin otărârile -onsiliului de $tat nu se anulau actele

administrative ilegale – decât în cazul celor pronunţate în soluţionarea conflictelor

juridice date în competenta acestuia prin legi speciale – şi nici nu se acordau despăgubiri,

putem considera că această activitate era un început de contencios administrativ, pentru

că otărârile sale erau considerate numai nişte avize, otărârea definitiva aparţinând

ministerului respectiv, căruia îi era supus avizul spre confirmare.<

0in egea pentru înfiinţarea -onsiliului de $tat rezultă că ea cuprinde norme ce

reglementau " procedura prealabilă, repararea daunelor, şi înlăturarea actelor ilegale.

!stfel, în art.+), se prevede că reclamaţiile ridicate de particulari pentru apărarea

+ 8alentin Prisecaru – op. cit., p.+(< 'bidem

+



intereselor lor, în cazurile anume determinate de lege, se pot adresa direct -onsiliului de

$tat, dacă acei particulari 1 au reclamat înainte la ministerul respectiv şi n%au dobândit

îndestulare în timp de &: zile, de la data primirii reclamaţiei2.

-u privire la repararea pagubelor prin acte administrative ilegale, art. << prevedea

că, în materie contencioasă, când se atinge interesul unui particular sau persoane juridice,

otărârea -onsiliului de $tat nu încide drumul jurisdicţiunii tribunalelor ordinare, decât

în cazurile care anume se vor determina de lege, sau în cazul în care părţile vor da în scris

că sunt mulţumite de otărârea -onsiliului.

'n art. <* din lege este reglementată calea revizuirii otărârilor definitive

pronunţate de -onsiliul de $tat # astfel, asupra unei otărâri definitive, partea

nemulţumită în materie contencioasă va putea cere, în termen de trei luni, de la

comunicarea otărârii sau înceierii, revizuirea acelei otărâri sau înceieri, înurmătoarele cazuri "

a. când otărârea este efectul unei erori de fapt, care rezultă din actele şi

documentele ce s%au prezentat#

b. când în urma pronunţării otărârii s%au descoperit documente noi, care pot

scimba starea cestiunii#

c. când prin otărâre s%a dat mai mult decât s%a cerut#

d. când otărârea s%a dat cu încălcarea formelor cerute de legi si regulamente

*

.'n afara de soluţionarea conflictelor juridice de natura contenciosului

administrativ, -onsiliul de $tat se pronunţa si asupra cererilor particularilor de a se

interpreta un decret, ordonanţă sau regulament, dat in materie administrativa, daca insa

cererea se referea la unul sau mai multe puncte din acel decret, ordonata sau regulament

prin care s%ar atinge un interes al altor particulari si daca acea cerere nu este relativa la o

otărâre a -onsiliului de $tat, data in materie contencioasa si sancţionată o dat:a de

0omn. ?uvernul putea cere astfel de interpretări când se afla in conflict de interese cu

particularii.:

'n afara acestor competente, prin unele legi s%a atribuit -onsiliului de $tat dreptul

de a verifica legalitatea unor acte administrative de autoritate. !stfel, potrivit dispoziţiilor

cuprinse in art. += din egea pentru regularea proprietăţii rurale din &: august &()*, in

* -. ?. arincescu – 1 -ontenciosul administrativ roman2, 7ucuresti, &;<), p.==: 8allentin Prisecaru – op. cit., p.+;

<



contra otărârilor consiliilor judeţene sau ale comitetelor permanente – organisme

competente sa soluţioneze recursurile împotriva otărârilor comisiilor judeţene de

stabilire a preturilor pământurilor primite – -onsiliul de $tat se pronunţa în ultima

instanţa asupra recursului).

'n aceasta faza, -onsiliul de $tat exercita o justiţie reţinută, cum de altfel, exercita

la acea vreme, si -onsiliul de $tat francez, care servise, in mare parte, ca model

legiuitorului roman.=

a vremea respectiva, -onsiliul de $tat nu era un adevărat tribunal, ci o instituţie

intermediara intre administraţia consultativa si tribunalele administrative.(

!ceasta instituţie a cunoscut o aversiune destul de puternica, aversiune care s%a

resimţit in &((*, când a fost modificata -onstituţia din &()) si când s%a prevăzut in mod

categoric, imposibilitatea de a se mai putea înfiinţa -onsiliul de stat, căci aceastăinstituţie aduce o atingere, o stânjenire, activităţii puterii executive, care trebuie sa fie la

adăpostul oricărei cenzuri, iar actele ei sa rămână nesancţionate si neverificate de

nimeni;, dovedindu%se in acelaşi timp si faptul ca acest organism era aservit in prea mare

măsura influentelor guvernamentale&9.

''.+. Perioada &+ iulie &())%& iulie &;9:

-onsiliul de $tat a fost desfiinţat prin egea pentru împărţirea diferitelor

atribuţiuni ale -onsiliului de $tat din &+ iulie &()). !ceasta lege a fost adoptata in

temeiul art. &<&. din -onstituţia din & iulie &()), potrivit căreia 1-onsiliul de $tat va

înceta de a exista de îndată ce se va vota legea menita a prevedea autoritatea cemata a

înlocui atribuţiunile sale2.

!tribuţiile in materia contenciosului administrativ au fost i partite, după caz, intre

-urţile de !pel si instanţele judecătoreşti de drept comun. !stfel, potrivit art. = din egea

din &+ iulie &()), toate cauzele deferite -onsiliului de $tat, ca instanţa superioara

) 'bidem= -.?. arincescu, op.cit., p. =)( 3.0. @arangul % @ratat de drept administrativ roman, &;**, p.::(; 8erginia 8edinas – 'ntroducere in dreptul administrativ, 3d. Aundatiei omania de 6aine, 7ucuresti,&;;;, p.+:, cu referire la Bean 8ermeulen, -urs de drept administrativ, 3ditat de $ocietatea $tudentilor in0rept, Cniversitatea 7ucuresti, Aacultatea de 0rept, &;*&, p.&)9&9 !nton @railescu – 0rept administrativ. @ratat elementar, 3d. !ll 7ecD, 7ucuresti +99+, p.<&;

*



consiliilor judeţene sau comitetelor permanente, prin art. += al egii rurale, se vor judeca

de curţile de apel respective, cu recurs in casaţie pentru cauza de incompetenta si exces

de putere, iar conform art. (, celelalte afaceri de natură contencioasă, pe care -onsiliul de

$tat le judeca, sau pe temeiul legii sale constitutive, sau în temeiul unei legi speciale, se

vor judeca de instanţele judecătoreşti, după regulile ordinare.

'nsa astfel de reglementari erau aproape inexistente, iar instanţele judecătoreşti, in

exercitarea acestor competente, au făcut distincţie intre actele de gestiune, cu privire la

care si%au recunoscut o competenta deplina in a le judeca, si actele de autoritate, fata de

care si%au recunoscut o competenta redusa, ele nu s%au socotit în drept sa le anuleze, ci

numai sa aprecieze in mod indirect ilegalitatea lor, mai ales in ceea ce priveşte cauzarea

de prejudicii si acordarea de despăgubiri.

-aracterizând aceasta perioada cu prilejul motivării unei decizii, instanţa noastrăsuprema a arătat ca, din &()) si pana in &;9:, particularul nu putea cere decât

despăgubiri pe calea dreptului comun, dar actul administrativ continua sa%si producă

efectele.

'n aceasta perioada, in temeiul excepţiei de ilegalitate, instanţele judecătoreşti

verificau legalitatea unor acte administrative si daca le apreciau ca sunt ilegale, la

pronunţarea soluţiei nu ţineau seama de cuprinsul acestora.

-u toate acestea, in numeroase acte normative, era prevăzut dreptul instanţelor judecătoreşti de a verifica, pe calea apelului sau a recursului in casaţie, legalitatea unor

acte administrative&&.

!ceasta etapa a contenciosului administrativ a fost caracterizata drept 1civilistă2,

deoarece statul era declarat responsabil in baza prezumţiei de culpa a patronilor, ceea ce

însemna ca se aplicau principiile răspunderii delictuale sau cvasi%delictuale din -odul

-ivil.&+

@otuşi, in aceasta perioada a contenciosului administrativ roman, -urtea de

-asaţie începe sa se îndepărteze de noţiunea restrictiva de culpa subiectiva ca fundament

al răspunderii statului, admiţând că acesta răspunde nu numai când nu i se imputa

nimănui in mod precis vreo culpa sau ilegalitate, dar ciar când dauna produsa

&& 8. Prisecaru – op. cit., p.<9&+ odica Earcisa Petrescu – op.cit., p.<=9

:



particularului este comisa de stat in exerciţiul unei activităţi normale si legale, dar care

cauzează particularilor prejudicii speciale si excepţionale.

@ot in aceasta perioada, se înfiinţează unele comisii cu atribuţii jurisdicţionale in

materie fiscala, de pensii, etc.

Pe măsura amplificării şi diversificării activităţilor administrative precum si a

conştientizării celor administraţi de drepturile pe care le au si de obligaţiile corelative ale

autorităţilor administrative de a le repara, au apărut tot mai dese solicitări in sensul

înfiinţării unui sistem larg si complet al contenciosului administrativ, care sa asigure o

protecţie mai buna celor administraţi.&<

!ceasta competenta a durat pana la & iulie &;9:, când a fost adoptata egea

pentru reorganizarea /naltei -urţi de -asaţie si Bustiţie, cunoscuta si sub denumirea de

1egea 7ădărău2&*

''.<. Perioada & iulie &;9: – +: martie &;&9

Prin legea menţionata, $ecţiunea a '''%a a /naltei -urţi de -asaţie si Bustiţie a

devenit competenta sa judece recursurile in contra unor categorii de acte administrative

sau ciar de jurisdicţie.

Prin legea din &;9: se consacra un contencios de anulare, adică o cale judiciara

prin care sa se stabilească legalitatea actelor administrative si sa se decidă anularea lor .

&:

$e punea in discuţie legalitatea actului numai in măsura in care vatămă drepturile

subiective al reclamantului, care erau puse astfel in mod direct in cauza, el fiind, din acest

punct de vedere un contencios subiectiv&).

a art. * alin. ;, lit. , se prevedea ca, aceasta secţiune judeca recursurile in contra

regulamentelor si ordonanţelor făcute cu călcarea legii de puterea centrală, judeţeană,

comunala sau de alte autorităţi publice, in afara de actele de guvernământ.

a litera j se prevedea ca tot $ecţiunea a '''%a judeca recursurile in contra

deciziunilor si ordonanţelor prefecţilor, primarilor si altor autorităţi publice, prin care s%ar

&< 'bidem.&* 8. Prisecaru – op. cit., p.<9&: -. ?. arincescu – op. cit., p.;&&) 'bidem.

)



viola un drept patrimonial, precum si in contra refuzului acestor autorităţi de a rezolva o

cerere relativa la un asemenea drept.&=

0eşi aparent larga, aceasta competenta era, insa, limitata la un număr de ) genuri

de acte administrative de autoritate. !lineatul următor prevedea ca 1acest recurs este

descis numai in contra următoarelor acte2"

Frdonanţele date conform art. :< din egea sanitara si art. ;= si ;( din egea

pentru organizarea comunelor urbane.

0eciziunile date de prefect si de primarii comunelor urbane, de inspectorul

comunal, înceierile consiliului de igiena, in cazurile prevăzute de art. &*< si &*= din

egea sanitara.

0eciziile date de consiliile judeţene sau comunale, de prefecţi, primari,

delegaţiuni judeţene sau alte autorităţi administrative, prin care se respinge sau se admitenumai in parte o cerere făcuta de un particular, in cazurile prevăzute in art. :* si ;) din

egea pentru organizarea comunelor urbane.

0eciziile camerelor de comerţ si industrie, in cazurile prevăzute de articolele &9,

:+ si )9 din egea pentru organizarea meseriilor din : martie &;9+. !ceste texte

reglementau drepturile si obligaţiile, atât ale patronilor, cat si ale camerelor de comerţ# la

rândul lor, otărârile acestor camere erau supuse recursului la ministerul !griculturii,

'ndustriei, -omerţului si 0omeniilor.0eciziile ministrului de domenii, date potrivit art. = si &) din -odul silvic

0eciziile autorităţilor administrative, prin care s%ar retrage unui industriaş

avantajele ce%i fuseseră acordate potrivit egii pentru încurajarea industriei naţionale.&(

'n toate aceste ) categorii de acte, partea care se considera vătămată, se poate

adresa cu recurs la $ecţiunea a '''%a a /naltei -urţi de -asaţie si Bustiţie. Pe lângă aceasta

limitare, in art. <* pct. = din aceeaşi lege, se mai instituia încă una, pentru care, in

articolul menţionat, se prevedea ca 1cererile in casaţie in cazurile enumerate la art. * si

date in competenta $ecţiunii a '''%a, nu vor fi primite decât pentru motivul de exces de

putere, incompetenta, denaturare a actelor si violarea legii sau a unui regulament si numai

in cazul in care printr%unul din actele enumerate prin acel articol s%ar viola un drept al

recurentului.

&= 8. Prisecaru % op. cit., p.<9 si urm&( 8. Prisecaru – op. cit., p.<+

=



Pentru cazurile enumerate la litera j, cererile se puteau întemeia şi pe greşita

apreciere a faptelor.

'n cazul in care, pentru judecarea recursurilor in cazurile prevăzute de art. *, lit j,

daca $ecţiunea a '''%a avea nevoie de anumite probe, ea le putea obţine prin comisii

rogatorii adresate tribunalelor sau curţilor de apel, care le puteau executa in complet sau

prin delegarea unui membru.

!dmiţând recursul, potrivit art. <=, curtea de -asaţie – $ecţiunea a '''%a – nu

trimitea pricina la un alt tribunal, curte de apel sau autoritate administrativa, ci numai

declara far*a nici o putere, actul administrativ in cazurile date in competenta $ecţiunii a

'''%a, in pricinile enumerate la art. * lit. si j.

egiuitorul din &;9:a urmărit înfiinţarea unui contencios de anulare&;, întemeiat

pe vătămarea unor drepturi subiective, adică judecătorul putea otărî anularea actuluiadministrativ de autoritate sau confirmarea lui.+9

0in punct de vedere procedural, potrivit art. *& alin. :, in cazurile date in

competenta $ecţiunii a '''%a si prevăzute de art. * lit , se putea face oricând recurs in

casaţie, in timp ce, in cazurile prevăzute la lit. j, recursul se putea face in termen de +9 de

zile de la comunicarea actului administrativ sau de la notificarea ordinului de executare.

'n cazul in care particularul a adresat o cerere administraţiei, recursul se făcea după

expirarea unui termen de <9 de zile de la înregistrarea ei de către autoritateaadministrativa si in termen de <9 de zile de la aceasta data.+&

-onform aceleiaşi legi, cererile in casaţie erau însoţite de copia otărârii

judecătoreşti, a actului administrativ, sau, in caz de lipsa, numai de o copie de pe cererea

adresata de reclamant autorităţii administrative si certificata de recurent pentru

conformitate cu originalul. -ererile trebuia de asemenea sa fie însoţite de taxele

prevăzute de legea timbrului sau de actul de sărăcie++.

-urtea de casaţie putea de asemenea sa acorde celtuieli de judecata părţii

câştigătoare. 'n acelaşi articol de lege se prevedea ca, in cazurile date in căderea $ecţiunii

a '''%a si enumerate la art. *, la lit. e si următoarele, inclusiv si j, se citau recurentul si

autoritatea administrativa a cărei decizie se ataca. 'n cazul in care aceasta autoritate era

&; -. ?. arincescu – op. cit., p. <<+9 odica Earcisa Petrescu – op. cit., p.<=9+& 8. Prisecaru – op. cit., p.<<++ 'bidem

(



un consiliu judeţean, o delegaţie judeţeană sau consiliu de igiena,, era citat prefectul

judeţului, ca reprezentantul lor legal. Pentru consiliile comunale, urbane sau rurale, erau

citaţi primarii.

-urtea de -asaţie si Bustiţie, mai exact $ecţiunea a '''%a din cadrul acestei

instanţe, judeca de urgenta si cu precădere cauzele prevăzute la lit., pana la lit. j, din art.

* al egii de înfiinţare. egea sus%menţionată prevedea de asemenea si dreptul la apărare.

'n acest sens, se prevedea ca, după citirea petiţie de casare si a memoriului recurentului,

părţile pârâte sau avocaţii lor puteau sa ia cuvântul, cerând permisiunea preşedintelui

completului.+<

'n alin. ultim al art. )+ este reglementata răspunderea funcţionarilor publici pentru

nerespectarea otărârilor pronunţate de $ecţiunea a '''%a in cauzele de contencios

administrativ, in sensul ca administratorii care, după o noua cerere a părţii interesate, nuvor tine seama de decizia $ecţiunii, vor fi ei personal răspunzători cu daune către partea

vătămată.

/ntrucât recursul in casaţie se putea formula si pentru refuzul unei autorităţi de a

rezolva o cerere relativa la un drept patrimonial vătămat, -urtea admiţând recursul,

otăra ca autoritatea competenta sa satisfacă cererea. Pentru repararea daunelor cauzate

printr%un act ilegal sau prin refuzul de a rezolva o cerere, recurentul era in drept, ca

cererea pentru daune interese sa o duca la judecata instanţelor ordinare.

''.*. Perioada +: martie &;&9 – &= februarie &;&+

Prin egea -urţii de -asaţie si Bustiţie din +: martie &;&9 – cunoscuta si sub

denumirea de egea @oma $telian % , sistemul contenciosului administrativ instituit prin

legea din &;9: a fost desfiinţat, iar cauzele de aceasta natura se soluţionau de către

tribunalele de judeţ.

'n acest sens, art. =* prevedea ca 1pricinile dintre particulari si stat, judeţe si

comune sau alte autorităţi publice, pentru vătămarea drepturilor particularilor din acte

administrative de autoritate, venite înaintea instanţelor judecătoreşti, conform principiilor

generale ale dreptului, se vor judeca de urgenta si cu precădere asupra tuturor celorlalte

afaceri2+*.

+< 8erginia 8edinas – op. cit, p.+<+* 8. Prisecaru – op. cit., p.<:

;



'n continuare, acelaşi articol reglementa unele cestiuni de procedura specifice

acestei categorii de litigii "

Potrivit alin. +, tribunalele de judeţe judecau asemenea pricini în şedinţe publice şi

în complete de cel puţin + judecători.

-onform prevederilor alin. <, termenul de apel in asemenea afaceri era de &: zile

de la pronunţarea otărârii atacate

'n alin. * se prevedea ca termenul de recurs era de &: zile de la pronunţarea

deciziei atacate. 0in aceste texte rezulta ca pricinilor de natura contenciosului

administrativ le erau consacrate trei grade de jurisdicţie.

'n temeiul alin. :, instanţa de fond, care a pronunţat otărârea atacat, era datoare

sa redacteze otărârea cel mai târziu până la a :%a zi de la pronunţare

Potrivit ultimului alineat al art. =*, recursul în casaţie era de drept suspensiv deexecutare, fără nici o cauţiune.

'n art. =: din lege erau cuprinse norme ce reglementau modul de executare a

creanţelor particularilor de către autorităţile administrative obligate la plată. 'n acest sens,

se prevedea ca plata creanţelor certe, licide si exigibile, recunoscute in mod legal sau

constatate prin titlu executor, in contra judeţelor, comunelor sau stabilimentelor publice si

neînscrise in bugetul anului financiar, imediat următor epocii exigibilităţii lor, va putea fi

urmărita asupra tuturor veniturilor judeţului, comunei sau stabilimentului public debitor.0eşi contenciosul din &;9: fusese desfiinţat, totuşi, ideea lui de baza îşi făcuse

drum in conştiinţa generală juridică şi că, datorită acestei conştiinţe juridice, tribunalele

noastre au dat o interpretare largă art. =* din egea din &;&9, care deferă pricinile de

contencios administrativ judecăţii acestor tribunale, conform principiilor generale ale

dreptului, considerând ca, daca potrivit acestor principii, nu putea pronunţa anularea

actului ci numai condamnarea la daune, nimic nu se opunea ca statul, 5judeţul sau

comuna4 sa fie condamnat la daune cominatorii, cel puţin atunci când împiedică

exerciţiul legal al unui drept sau refuza de a da satisfacţie unui drept al reclamantului.

egiuitorul din &;&9 a vrut să recunoască o legitimitate pozitivă, democratică ,

intervenţiei acestei reglementari, in expunerea de motive a legii se prevedea ca motivul

principal era prezentat de faptul ca egea din &;9: ducea la o afectare a principiului

separaţiei puterilor in stat. $e considera ca, devreme ce judecătorul era competent să

&9



anuleze actul puterii executive, se crea astfel o imixtiune a unei puteri in prerogativele

alteia, ceea ce ar fi contravenit unui astfel de principiu.

''.:. Perioada &= februarie &;&+ – +< decembrie &;+:

-ompetenta stabilita prin egea curţii de -asaţie din +: martie &;&9, nu a durat

decât aproximativ doi ani, deoarece prin egea de reorganizare a -urţii de -asaţie şi

Bustiţie din &= februarie &;&+ – denumita şi egea -antacuzino – cauzele de contencios

administrativ au fost atribuite, din nou, $ecţiunii a '''%a.

'n acest sens, art.: teza < lit.f prevedea ca aceasta $ecţie 1judeca recursurile acelor

care s%ar pretinde vătămaţi în drepturile lor, printr%un act administrativ de autoritate făcut

cu călcarea legii, precum şi recursurile in contra refuzului autorităţilor administrative de a

rezolva o cerere relativa la un asemenea drept2.

3rau insa exceptate actele de guvernământ. Pentru prima data in legislaţiaromaneasca aceasta lege reda conţinutul acestei categorii de acte administrative de

autoritate, in sensul ca actele de guvernământ, adică masurile luate pentru ocrotirea unui

interes general privitor la ordinea publica, la siguranţa statului, interna sau externa, sau la

alte cerinţe de ordine superioara, cum ar fi " declararea stării de asediu, faptele de război,

care ar rezulta dintr%o forţă majora sau din necesităţile imediate ale luptei, executarea şi

interpretarea tratatelor şi convenţiilor diplomatice cu statele străine, masurile împotriva

epidemiilor, epizootiilor, inundaţiilor, foametei, tulburărilor interne, extrădarea străinilor,expulzarea şi altele de aceeaşi natura.

-u toate acestea, deciziile de expulzare puteau fi atacate cu recurs, dar numai

pentru eroare asupra calităţii de străin. 0e asemenea, erau exceptate actele privitoare la

exercitarea tutelei administrative şi la controlul ieraric.

$ecţiunea a '''%a, a -urţii de -asaţie şi Bustiţie, era competenta să judece şi

recursurile militarilor împotriva actelor autorităţilor militare superioare, insa numai in

privinţa decretelor de punere in retragere şi numai pentru cuantumul pensiei.

!ceeaşi $ecţiune mai era competenta să judeca recursurile împotriva judeţelor,

comunelor sau alte stabilimente publice de a înscrie in bugetele lor o datorie constatata

prin titlu executor. Pentru a obţine modificarea unui buget comunal sau judeţean, pentru

exerciţiul anului financiar imediat următor, cererea de recurs ar fi trebuit să fie introdusa

cel mai târziu pana la data de & februarie a anului in curs.

&&



Prin lege era reglementat dreptul părţii vătămate de a se adresa şi organului

ieraric superior celui care a adoptat sau emis actul administrativ de autoritate vătămător.

'n acest sens, art <& alin. + prevedea ca partea vătămată printr%un act administrativ de

autoritate sau prin refuzul administraţiei de a da curs unei cereri legale, se va putea adresa

autorităţii administrative superioare, potrivit legilor speciale, ori de cate ori avea un

interes.

'n alin.< al aceluiaşi articol, se dispunea ca recursul pe cale contencioasa înaintea

-urţii de -asaţie se va putea face, fi înaintea, fie după exercitarea recursului ieraric, iar

potrivit alin. ultim, recursul in casaţie nu împiedică autorităţile administrative superioare

de a statua asupra apelurilor şi recursurilor in cazurile date prin lege in competenta lor.

Prin egea din &;&+ ca şi prin aceea din &;9:, cererile de contencios

administrativ se puteau formula 1pentru motivul de exces de putere, incompetenta,denaturare a actelor, violare a legii sau a unui regulament şi greşita apreciere a faptelor şi

numai in cazul când prin unul din actele enumerate prin acel articol – aproximativ

aceleaşi categorii de acte erau enumerate in ambele legi – s%ar viola un drept al

recurentului2.

Potrivit prevederilor art )<. alin. :, -urtea de -asaţie – $ecţiunea a '''%a%,

admiţând recursul in contra unui act administrativ de autoritate, nu anula acel act, ci arata

numai ca actul este ilegal fata de recurent şi invita autoritatea administrativa să satisfacăcererea, să desfiinţeze sau să modifice actul.

0ecizia -urţii se comunica autorităţii administrative pârâte şi i se arăta ca actul

este ilegal# acesta nu constituia numai o invitaţie de a restabili legalitatea. 0aca in 1intr%

un interval de <9 de zile de la comunicare nu se da nici o urmare deciziei, -urtea, după

cererea recurentului, prin simpla petiţie şi fără taxe de recurs, va cita de urgenta, in

camera de consiliu, pe recurent şi pe administraţie şi va condamna administraţia să

plătească recurentului daune de cel puţin +99 de lei de fiecare zi de întârziere, cu începere

de la expirarea celor <9 de zile de. !ceste daune vor fi cu titlu definitiv şi nu vor putea fi

reduse2.

'n legătură cu aplicarea acestor dispoziţii legale, au fost ridicate doua probleme, şi

anume " a4 efectele comunicării deciziei instanţei de contencios administrativ altei

&+



persoane decât capul administraţiei şi b4 caracterul termenului de <9 de zile, prevăzut de

text.

'n legătura cu prima problema, instanţa noastră suprema a statuat ca decizia -urţii

de -asaţie prin care administraţia este invitata să satisfacă o cerere, trebuie să fie

comunicata personal capului acelei administraţii, pentru ca, cererea de daune cominatorii

să poate fi admisa contra acelei administraţii care nu a dat nici o urmare deciziei înaltei

curţi. !stfel, o cerere de daune nu poate fi admisa contra primăriei, daca decizia prin care

-urtea de -asaţie invita primăria să satisfacă cererea recurentului de a%i da o autorizaţie

de construcţie, nu a fost comunicata personal capului administraţie, adică primarului, ci

ajutorului de primar, deoarece, printr%o asemenea comunicare, primarul nu a fost

legalmente pus in întârziere in sensul art. )= din egea -urţii de -asaţie şi Bustiţie.

'ntr%o alta cauza, s%a statuat ca, prin urmare, comunicarea deciziei făcuta nu personal capului administraţiei – în speţă primarul comunei 7ucureşti – ci la serviciul

contencios al administraţiei comunale, nu este operanta şi, ca atare, urmează a se anula.+:

-at priveşte caracterul termenului de <9 de zile, in practica s%a statuat ca, daca in

intervalul de <9 de zile de la comunicare nu se da nici o urmare deciziei de admitere a

recursului in contencios, -urtea va cita părţile in camera de consiliu şi va condamna

administraţia să plătească recurentului daune de cel puţin +99 de lei de fiecare zi de

întârziere, cu începere de la expirarea termenului de <9 de zile. !stfel, intr%o cauza,întrucât, de la data de +* februarie, când s%a introdus cererea de daune cominatorii, au

trecut cele <9 de zile fără ca ministerul să fi executat decizia, ministerul urma să fie a fi

condamnat să plătească recurentului daune cominatorii, cu începere de la data de +) a

lunii următoare, când a expirat termenul de <9 de zile şi pana la aducerea la îndeplinire a

celor stabilite prin decizia instanţei.+)

0eşi contenciosul instituit prin egea din &;&+ se asemăna in multe privinţe cu

cel introdus prin egea din &;9:, el se deosebeşte esenţial in caracterul sau, prin aceea ca,

in timp ce contenciosul organizat prin egea din &;9: era un contencios in anulare, cel

reglementat prin egea din &;&+ era un contencios de constatare a ilegalităţii actelor

administrative de autoritate.+=

+: 8alentin Prisecaru – op. cit.,p. <(, cu referire la -.-.B., $ectiunea a '''%a, 0ecizia nr. +:)G&;&;+) 8alentin Prisecaru – op. cit.,p. <;, cu referire la -.-.B., $ectiunea a '''%a, 0ecizia nr&(9<G&;+*+= odica Earcisa Petrescu %0rept administrativ, 3d. !ccent, -luj +99&, p. <=9

&<



''.). Perioada +< decembrie &;+: – ; iulie &;*(

Prin -onstituţia din &;+<, contenciosul administrativ roman a devenit o instituţie

de ordin constituţional. 'n art. &9= alin. + din aceasta -onstituţie se prevedea expres "

1-ontenciosul administrativ este in căderea puterii judecătoreşti, potrivit legii speciale.2

Prin aceasta dispoziţie constituţională, instituţia contenciosului administrativ a fost data

in competenta instanţelor judecătoreşti, -onstituţia din &;+< dovedindu%se refractara

înfiinţării tribunalelor administrative. 0ispoziţia menţionata se înscrie pe linia celorlalte

legi elaborate de%a lungul anilor, care au încredinţat contenciosul administrativ instanţelor

judecătoreşti, creându%se o tradiţie juridica în acest sens.

-onstituţia adoptata la +; martie &;+< a reglementat, in art. ;;, dreptul celor

vătămaţi printr%un decret sau o dispoziţie semnata sau contrasemnata de un ministru de aobţine despăgubiri. 'n acest sens, articolul menţionat prevedea ca 1orice parte vătămată

de un decret sau o dispoziţiune semnata sau contrasemnata de un ministru care violează

un text expres al -onstituţiei sau al unei legi, poate cere statului, in conformitate cu

dreptul comun, despăgubiri băneşti pentru prejudiciul cauzat2.

'n alin. + al aceluiaşi articol, se prevedea ca 1fie in cursul judecăţii, fie după

pronunţarea otărârii, ministrul poate fi cemat, după cererea statului, in urma votului

unuia din corpurile legiuitoare, înaintea instanţelor ordinare, la răspunderea civila pentrudauna pretinsa sau suferita de stat2. alin. < prevedea ca 1 actul ilegal al ministrului nu

descarcă de răspundere solidara pe funcţionarul care a contrasemnat, decât in cazul când

acesta a atras atenţia ministrului, in scris2. !semenea litigii, erau potrivit egii pentru

contenciosul administrativ din &;+:, de competenta instanţelor de contencios

administrativ.

F importanta deosebita pentru contenciosul administrativ, o au prevederile art.

&9= din -onstituţia din &;+<, care, in alin. &, arata ca 1autorităţi speciale de orice fel, cu

atribuţii de contencios administrativ, nu se pot înfiinţa2.

!lin. < al art. &9= consacra principiul potrivit căruia, cel vătămat intr%un drept al

sau printr%un act administrativ ilegal, poate cere instanţelor judecătoreşti recunoaşterea

dreptului sau# in acest sens prevedea " 1cel vătămat in drepturile sale, fie printr%un act

administrativ de autoritate, fie printr%un act de gestiune făcut cu călcarea legilor şi a

&*



regulamentelor, fie prin rea%voinţă a autorităţilor de a rezolva cererea privitoare la un

drept, poate face cerere la instanţele judecătoreşti pentru recunoaşterea dreptului sau2.

'n alin. * al aceluiaşi articol, este determinata competenta instanţelor judecătoreşti

in soluţionarea pricinilor de contencios administrativ, in sensul ca 1organele puterii

judiciare judeca daca actul este ilegal, îl pot anula sau pot pronunţa daune civile pana la

data restabilirii dreptului vătămat, având şi căderea de a judeca şi cererea de despăgubire,

fie contra autorităţii administrative cemate in judecata, fie contra funcţionarului

vinovat2.

'n finalul articolului, in alin. ultim, se prevedea ca 1puterea judecătorească nu are

căderea de a judeca actele de guvernământ, precum şi actele de comandament cu caracter

militar.

'n aplicarea prevederilor constituţionale, cuprinse in art. &9= din -onstituţia din&;+<, a fost adoptata egea pentru contenciosul administrativ din +< noiembrie &;+:,

moment din care se poate considera ca evoluţia contenciosului administrativ in tara

noastră a început o noua perioada, care a durat pana in iulie &;*(+(.

Potrivit art. & din egea pentru contenciosul administrativ din &;+:, oricine se

pretindea vătămat in drepturile sale printr%un act administrativ de autoritate făcut cu

încălcarea legilor şi a regulamentelor, sau prin reaua%voinţă a autorităţilor administrative

de a rezolva cererea privitoare la un drept, putea face cerere pentru recunoaştereadreptului sau la instanţele judecătoreşti competente, arătate in cuprinsul legii. 'n legătura

cu acest articol, instanţa noastră suprema a statuat ca, din cuprinsul acestui text rezulta ca

cel care intentează o acţiune in contencios trebuie să dovedească ca, intr%adevăr, a fost

vătămat in interesul sau prin actul administrativ pe care îl ataca, ceea ce însemna ca, daca

nu face aceasta dovada, nu are dreptul de intenta asemenea acţiune împotriva unui act

administrativ, ciar daca acel act ar fi făcut cu călcarea legii şi a regulamentelor.

'n conformitate cu art. <, nu puteau fi atacate pe cale judecătorească de contencios

administrativ "

actele privitoare la exerciţiul tutelei administrative şi controlul ieraric# controlul

ieraric se exercita de către orice autoritate administrativa, care face parte din aceeaşi

ierarie, pana la ministru, care este seful ierariei din departamentul sau, in orice

+( odica Earcisa Petrescu %0rept administrativ, 3d. !ccent, -luj +99&, p. <=+

&:



împrejurare, asupra actelor funcţionarilor din subordine, fără ca o lege anume să

determine modul şi condiţiile de executare a acestui control#

0eciziile date de consiliile disciplinare şi declarate de statutul funcţionarilor

publici, sau alte legi definitive şi executorii

!ctele autorităţilor militare nu vor putea fi atacate decât in privinţa decretelor de

punere in retragere şi numai pentru cuantumul pensiei#

!ctele administrative de autoritate şi actele de gestiune ale Preşedintelui $enatului

şi ale Preşedintelui !dunării 0eputaţilor sunt supuse controlului exclusiv al adunării

plenare, al corpului legislativ ce prezidează.

Aără să o prevadă expres, egea reglementa o procedura prealabila care, insa nu

era obligatorie. !plicând acest text, cu privire la termenul de sesizare in asemenea

situaţii, instanţa suprema a statuat ca, o cerere referitoare la un drept, adresata autorităţii,trebuia făcuta in termen de <9 de zile de la expirarea unui alt termen de <9 de zile,

contrar, partea nu mai putea reclama acel drept.Prin acesta lege a fost abandonata soluţia

anterioara de a se apela la o instanţa unica, mergându%se pe ideea descentralizării şi a

recunoaşterii dreptului fiecărei -urţi de !pel de a judeca litigiile referitoare la legalitatea

actelor administrative şi acordarea de despăgubiri.

egea din &;+: a făcut distincţia intre actele administrative de autoritate şi cele de

gestiune. !stfel, -urţile de !pel erau competente să anuleze actele administrative deautoritate, putând acorda şi despăgubiri particularilor pentru daunele cauzate de un

asemenea act sau prin refuzul administraţiei de a rezolva o cerere privitoare la un drept #

actele de gestiune au rămas in competenta instanţelor de drept comun, care aplicau

regulile dreptului privat+;.-ontenciosul din &;+: era un contencios subiectiv, adică

reclamantul trebuia să invoce lezarea unui drept subiectiv. @otodată era un contencios de

plina jurisdicţie, adică cel ce se considera lezat in drepturile sale putea cere anularea

actului, putea invoca ilegalitatea actului pe cale de excepţie şi putea cere despăgubiri<9

0upă adoptarea -onstituţiei din &;<(, in sistemul de organizare a contenciosului

administrativ roman mai trebuie menţionate -urţile administrative organizate ca instanţe

+; odica Earcisa Petrescu %0rept administrativ, 3d. !ccent, -luj +99&, p. <=+, cu referire la @udor0raganu – 'ntroducere in teoria şi practica statului de drept, 3d. 0acia, -luj &;;+, p.&)<<9 !ntonie 'orgovan % @ratat de drept administrativ vol. '', editia a '''%a, 3d. !ll 7ecD, 7ucuresti +99+, p.*=+

&)



jurisdicţionale cu competenta speciala, care cenzurau legalitatea actelor emise numai de

organele administraţiei locale.

''.=. Perioada ; iulie &;*( – & septembrie &;)=

!ceasta perioada, la rândul ei se împarte in doua subperioade după cum urmează"

Prima, de la ; iulie ;*(, data emiterii decretului nr. &+( pentru desfiinţarea

contenciosului administrativ şi a curţilor administrative şi pana la data de &; iunie &;:+,

data emiterii 0ecretului nr. &<+ pentru modificarea codurilor de procedura civila,

procedura penala şi procedura fiscala, in legătura cu restructurarea organizării

judecătoreşti.

! doua, de la ; iunie &;:+ pana la & septembrie &;)=, data intrării in vigoare a

egii nr. &G&;)= cu privire la judecarea de către tribunale a cererilor celor vătămaţi indrepturile lor prin acte administrative ilegale.<&

Prin decretul nr. &+( din ( iulie &;*( instituţia contenciosului administrativ a fost

desfiinţată, ea fiind considerata incompatibila cu principiul unităţii puterii de stat, care

fusese consacrat prin prima -onstituţie socialista din &;*( şi care înlocuise tradiţionalul

principiu al separaţiei puterilor in stat.<+

Potrivit art. + al aceluiaşi decret, acţiunile in contencios administrativ , in curs de

judecata la data intrării in vigoare a actului normativ au fost considerate a fi stinse, iar otărârile judecătoreşti date in aceasta materie şi neduse la îndeplinire pana la aceeaşi

data, au fost considerate nule.<<

@otuşi, potrivit acestui decret şi articolului &+9 din -odul de procedura civila,

instanţele judecătoreşti aveau competenta de a verifica pe cale de acţiune legalitatea

actelor administrative individuale, numai atunci când prevederi legale precise le autorizau

să o exercite.

eferitor la competenta instanţelor judecătoreşti de a verifica pe cale de excepţie

legalitatea actelor administrative, practica judiciara a admis punctul de vedere potrivit

căruia instanţele judecătoreşti nu puteau să verifice pe aceasta cale, legalitatea actelor

<& 8alentin Prisecaru % -ontenciosul administrativ roman, 3d. !ll, 7ucuresti &;;*, p. )&<+ !ntonie 'orgovan % @ratat de drept administrativ vol. ', 3d Eemira, 7ucuresti &;;), p.<;;<< 8. Prisecaru – op. cit., p. )&

&=



administrative individuale decât in situaţiile in care o lege speciala le autoriza, fie

explicit, fie implicit să procedeze astfel.<*

! doua subperioada începe cu introducerea in -odul de procedura civila, la

-apitolul ' di @itlul '' al -ărţii a ''%a, a unei noi secţiuni – $ecţiunea intitulata

1Plângerea2, care cuprindea doua articole.

Prin art. &+9& şi &+9+ s%a descis, totuşi o cale de atac împotriva unor acte

administrative date de organele administraţiei publice, a persoanelor interesate. 'n acest

sens, art. &+9& prevedea ca " in cazurile in care egea prevede dreptul de a cere

reformarea sau desfiinţarea de către instanţele judecătoreşti a unei decizii sau dispoziţii

date de un organ al administraţiei de stat, persoanele interesate vor putea face plângere la

tribunalele populare, in termen de &: zile de la comunicarea deciziei sau dispoziţiei. -u

toate ca plângerea era calea de sesizare a unei instanţe judecătoreşti pentru a efectuacontrolul asupra legalităţii unui act al administraţiei de stat, trebuie subliniat ca aceasta

cale putea fi folosita numai in cazurile expres prevăzute de lege.

!ceasta perioada dintre &;*( şi &;)= se caracterizează prin dreptul discreţionar al

organelor administraţiei de stat de a adopta sau emite acte administrative după bunul lor

plac, iar cele câteva categorii de acte a căror legalitate putea fi controlata de instanţele

judecătoreşti erau menite să salveze aparentele cu privire la legalitatea activităţii

desfăşurate de aceste organe de stat.

<:

''.(. Perioada & septembrie &;)= – ( decembrie &;;9

$fera actelor organelor administraţiei de stat, supuse controlului instanţelor

judecătoreşti, s%a lărgit odată cu intrarea in vigoare a egii nr. &G&;)=, moment in care

începe<) o noua perioada in evoluţia contenciosului administrativ in tara noastră, perioada

care a durat pana la ( decembrie &;;9, data intrării in vigoare a egii contenciosului

administrativ nr. +;G&;;9.

egea &G&;)= a fost adoptata in temeiul art. <: din -onstituţia din &;):, potrivit

căruia cel vătămat intr%un drept al sau printr%un act ilegal al unui organ de stat poate cere

organelor competente, in condiţiile prevăzute de lege, anularea şi repararea pagubei,

precum şi a dispoziţiilor cuprinse in art. ;), alin. <, care prevedea ca tribunalele şi

<* odica Earcisa Petrescu %0rept administrativ, 3d. !ccent, -luj +99&, p. <=<<: 8alentin Prisecaru % -ontenciosul administrativ roman, 3d. !ll, 7ucuresti &;;*, p. )*<) 8. Prisecaru – op. cit.,p. )*

&(



judecătoriile judeca cererile celor vătămaţi in drepturile lor prin acte administrative,

putând să se pronunţe, in condiţiile legii, şi asupra legalităţii acestor acte.<=

Potrivit prevederilor art. & din lege, cel vătămat intr%un drept al sau printr%un act

administrativ ilegal poate cere instanţei judecătoreşti competente, anularea actului sau

obligarea organului administrativ cemat in judecata să ia măsura corespunzătoare pentru

înlăturarea încălcării dreptului sau, precum şi repararea pagubei.

0e asemenea, alin. + al aceluiaşi articol prevedea ca, refuzul nejustificat de a

satisface o cerere privitoare la un drept, cat şi nerezolvarea unei astfel de cereri in

termenul prevăzut de lege se socoteşte drept act administrativ ilegal.

Potrivit art. * di aceeaşi lege, termenul pentru sesizarea instanţelor judecătoreşti

competente era de <9 de zile de la comunicarea refuzului sau de la împlinirea termenului

stabilit de lege pentru rezolvarea cererii.

eglementând competenta instanţelor judecătoreşti de soluţionare a litigiilor de

contencios administrativ, art. + al aceleiaşi legi, dispune "

de judecătorie, când cererea privea un act al unui organ local al administraţiei de

stat sau al unei instituţii subordonate unui astfel de organ#

de tribunalul judeţean sau de tribunalul -apitalei, după caz, când cererea priveşte

un act al unui minister, sau al unui alt organ central al administraţiei de stat, ori al uneiinstituţii subordonate unuia dintre aceste organe centrale.<(

!rt. < din lege reglementa procedura prealabila sesizării instanţelor judecătoreşti,

in sensul ca, înainte de a cere instanţei judecătoreşti, competente anularea actului, cel

vătămat, se va adresa, pentru apărarea dreptului sau, in termen de <9 de zile de la data

când i s%a comunicat actul administrativ, organului emitent, care este obligat să rezolve

reclamaţia in termenul prevăzut de lege<;.

'n cazul in care cel vătămat nu era mulţumit de soluţia data reclamaţiei sale, el

putea sesiza instanţa judecătorească competenta, in termen de <9 de zile de la

comunicarea soluţiei, iar daca cel vătămat s%a adresat cu reclamaţie şi la organul

<= 8erginia 8edinas % 'ntroducere in dreptul administrativ, 3d. Aundatiei omania de 6aine, 7ucuresti,&;;;, p. +;<( 8. Prisecaru – op. cit.,p. )*<; 8erginia 8edinas % 'ntroducere in dreptul administrativ, 3d. Aundatiei omania de 6aine, 7ucuresti,&;;;, p. +;

&;



administrativ ieraric superior, termenul de <9 de zile se calculează de la comunicarea, de

către acel organ, a soluţiei date reclamaţiei.

Eu intrau sub competenta acestei legi actele administrative normative, dar nici

actele administrative individuale emise sau adoptate de -onsiliul de 6iniştri, iar dreptul

instanţelor judecătoreşti de a examina legalitatea unui act administrativ normativ pe care

s%a întemeiat actul administrativ individual, la care se referea cererea, era limitat numai la

actele normative emise sau adoptate de ministere şi celelalte organe centrale ale

administraţie de stat sau de organele locale ale administraţiei de stat.*9

'n art. &* al egii &G&;)= sunt cuprinse excepţiile de la controlul judecătoresc al

instanţelor competente să verifice legalitatea unor acte administrative. 'n acest sens, art.

&* prevedea ca 1dispoziţiile prezentei legi nu sunt aplicabile "

actelor administrative in legătura cu apărarea tarii, securitatea statului, sau ordinea publica#

actelor administrative planificate#

actelor administrative de jurisdicţie şi actelor pentru controlul legalităţii cărora

egea prevede o altă procedură jurisdicţională decât aceea prevăzuta de prezenta lege#

actelor in care organul administrativ participa ca persoana juridica de drept civil

cererilor organizaţiilor de stat privitoare la acte administrative#2

egea nr. &G&;)= a reglementat un contencios subiectiv, ceea ce înseamnă caacţiunile trebuiau întemeiate pe lezarea unui drept subiectiv şi nu doar a unui simplu

interes personal*&.

@otodată, prin acest act normativ, s%a reglementat un contencios de plina

jurisdicţie, adică cel lezat in drepturile sale printr%un act administrativ ilegal, putea cere

anularea actului, obligarea organului administrativ să ia anumite masuri administrative,

putea cere despăgubiri, şi, de asemenea, putea invoca ilegalitatea actului pe cale de

excepţie*+.

*9 8. Prisecaru – op. cit.,p. )(*& !ntonie 'orgovan % @ratat de drept administrativ vol. '', editia a '''%a, 3d. !ll 7ecD, 7ucuresti +99+, p.*=:*+ odica Earcisa Petrescu %0rept administrativ, 3d. !ccent, -luj +99&, p. <=<

+9



BIBLIOGRAFIE

% 6ircea Preda, 7enonica 8asilescu – 10rept !dministrativ. Parteaspeciala2, 3d. umina ex, 7ucuresti +99*#

% -. ?. arincescu – 1 -ontenciosul administrativ roman2, 7ucuresti,&;<)#

% 3.0. @arangul % @ratat de drept administrativ roman, &;**% 8erginia 8edinas – 'ntroducere in dreptul administrativ, 3d. Aundatiei

omania de 6aine, 7ucuresti, &;;;#% !nton @railescu – 0rept administrativ. @ratat elementar, 3d. !ll 7ecD,

7ucuresti +99+#% odica Earcisa Petrescu %0rept administrativ, 3d. !ccent, -luj +99&% !ntonie 'orgovan % @ratat de drept administrativ vol. '', editia a '''%a,

3d. !ll 7ecD, 7ucuresti +99+, Eoua lege a contenciosuluiadministrativ, ?eneză şi explicaţii, 3ditura oata, 7ucureşti +99*#% 8alentin Prisecaru % -ontenciosul administrativ roman, 3d. !ll,

7ucuresti &;;*#% 0răganu @udor % 0rept constituţional şi instituţii politice – tratat

elementar, 3ditura umina ex, 7ucureşti, +999#

+&



% Popa Eicolae % @eoria generală a dreptului, 3ditura !ll7ecD,7ucureşti, +99+#

% 6uraru 'oan, @ănăsescu $imina % 0rept constituţional şi instituţii politice, 3ditura !ll7ecD, 7ucureşti, +99*#

% Prisăcaru 8alentin % @ratat de drept administrativ român, 3dituraumina ex, 7ucureşti, +99+#

% @răilescu !nton % 0rept administrativ, tratat elementar, 3ditura!ll7ecD, 7ucureşti, +99+#

% Lege nr.1 din 26 iuie 1!6" 5publicat in 7uletinul.Fficial. nr. )=G+)din iul. &;)=4 % abrogata

% Lege# nr. 2!$1!!% & Lege# '(n)en'i(*uui #d+ini*)r#)i,e 5publicatain 6onitorul Fficial nr. &++ din ( noiembrie &;;94#

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.lista_mof?idp=7160




administrativ fiscal

Documents

Transcript of administrativ fiscal