L O G O SL O G O S
12
ISBN general 978-973-703-975-0ISBN volum 978-973-703-932-3
Redactor Camelia GrădinaruFlorentina CrucerescuTehnoredactor
Manuela OboroceanuCoperta
copy Editura Universit ii bdquoAlexandru Ioan Cuzardquo 20ăţ 13700 ndash Ia i str P nr telfax (0232) 314947109 ş inului 1Ahttp wwwediturauaicro e-mail editurauaicro
Fondatorul ţiei LColec bdquo ogosrdquo Dumitru Irimia
Colec bdquo ogosrdquoia L este coordonată de Ana-Maria Minu și Ioan Milică
Referen tiin ific i ş ţ iProfunivdr Alexandru GaftonProfunivdr Gheorghe Chivu
Adina Chirilă este cadru didactic universitar la Facultatea de LitereIstorie și Teologie a Universităii de Vest din Timișoara Departamentul deStudii Romacircnești A obinut icircn 2008 titlul de doctor icircn filologie cudistincia pe baza tezeiMagna cum laudae Normă și dialect icircn scrierilelui Antim Ivireanul A publicat icircn anul 2007 pentru uzul studenilorlucrarea TimișoaraProiectul cultural al mitropolitului Antim IvireanulEditura Marineasa Este autoarea unor studii de filologie și lingvisticăapărute icircn importante periodice știinifice romacircnești și coeditoare avolumului Timișoara EdituraFilologie și bibliologie StudiiUniversităii de Vest 2011 Din anul 2012 este membră icircn colectivul deredacie al revistei bdquoAnalele Universităii de Vest din Timișoara SeriaȘtiine filologicerdquo
Adina Chirilă
LIMBA SCRIERILOR LUI
ANTIM IVIREANUL
Partea IFonetica Morfologia
ţă de Gh ChivuPrefa
LIMBA SCRIERILOR LUI
ANTIM IVIREANUL
Partea IFonetica Morfologia
ţă de Gh ChivuPrefa
2013
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomacircnieiCHIRILĂ ADINA
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul Adina Chirilă - Iaşi Editura Universităţii bdquoAlI Cuzardquo 2013
ISBN 978-973-703-975-0Partea 1 Fonetica - Morfologia - 2013 -Bibliogr - ISBN 978-973-703-932-3
821135109 Antim Ivireanul811135117929 Antim Ivireanul28195 Antim Ivireanul
Theodorei
Cu p r i n s
Prefață (Gh Chivu) 9
Introducere 13
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 19
I FONETICA
I1 Vocale 25
I2 Diftongi 85
I3 Triftongi 100
I4 Vocale icircn hiat 100
I5 Consoane 103
I6 Accidente fonetice 141
Proteza 141
II MORFOLOGIA
II1 Substantivul 145
II11 Declinarea 145
II12 Genul 147
II13 Numărul 150
II14 Cazul 162
II2 Articolul 172
II3 Adjectivul 174
II4 Pronumele 179
II41 Pronumele personal 179
II42 Pronumele de reverenţă 184
II43 Pronumele şi adjectivul pronominal de icircntărire 187
II44 Pronumele reflexiv 190
II45 Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv 192
II46 Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ196
II47 Pronumele de cuantificare 201
II471 Pronumele şi adjectivul pronominal nehotăricirct 201
II472 Pronumele şi adjectivul pronominal negativ 205
II48 Pronumele relativ 208
II5 Numeralul 211
II51 Numeralul cardinal 211
II52 Numeralul ordinal 212
II53 Numeralul colectiv 214
II54 Numeralul multiplicativ 215
II55 Numeralul fracţionar 215
II56 Numeralul adverbial 215
II57 Numeralul distributiv 215
II58 Exprimarea datei 216
II6 Verbul 217
II7 Adverbul 237
II8 Prepoziţia 242
II9 Conjuncţia 246
II10 Interjecţia 264
Considerații finale 267
Surse Sigle şi abrevieri 269
Bibliografie Sigle şi abrevieri 275
Anexă 291
Textul 295
Indice de cuvinte 297
Facsimile 325
P r e f a ț ă
Lucrarea Limba scrierilor lui Antim Ivireanul Fonetica
Morfologia elaborată ca teză de doctorat de către doamna lector
universitar Adina Chirilă (intitulată la vremea aceea Normă şi dialect
icircn scrierile lui Antim Ivireanul) este prima cercetare de amploare
consacrată limbii textelor scrise traduse sau tipărite de Antim Ivireanul
Este o investigaţie temeinică riguroasă bine condusă care dovedeşte
deopotrivă cunoaşterea normelor limbii romacircne literare vechi şi ştiinţa
aplicării unor concepte teoretice de bază precum normă literară
variantă literară regională limbă literară scrisă ndash limbă literară vorbită
Lucrarea probează de asemenea deplina familiarizare a autoarei cu
problemele deloc uşoare ale vechiului scris literar romacircnesc precum şi
cu cerinţele redactării unei lucrări ştiinţifice de ţinută
Autentică cercetare asupra icircntregii limbi romacircne literare de la
sficircrşitul veacului al XVII-lea şi icircnceputul celui de-al XVIII-lea cu
disocieri interesante icircntre fenomenele literare şi cele dialectale icircntre
faptele sudice şi trăsăturile de tip nordic icircntre fenomene considerate
caracteristice pentru uzul elevat respectiv pentru registrul popular icircn
cărţile şi icircn manuscrisele datorate lui Antim cele două capitole centrale
ale cărţii dovedesc cunoştinţe temeinice de istorie a limbii acribie şi
spirit critic Iar Concluziile scot icircn evidenţă existenţa icircn paginile
cercetate icircn afara formelor dominante firesc munteneşti a mai multe
trăsături nordice explicate icircn principal prin destinul cultural special al
mitropolitului dar posibil de icircncadrat icircn seria unor bdquoscăpărirdquo datorate
bdquoicircnticirclniriirdquo dintre norma sudică ilustrată de acesta şi cea a unor
colaboratori apropiaţi (precum Mitrofan sau Mihai Iştvanovici) veniţi
icircn Ţara Romacircnească din Moldova respectiv din Transilvania sau a
unor eventuale izvoare cu aceeaşi provenienţă
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 10
Lista extrem de cuprinzătoare a lucrărilor de referinţă (consa-
crate limbii romacircne literare vechi icircn general sau operei lui Antim
Ivireanul icircn special) şi o semnificativă listă de izvoare (texte ale
mitropolitului dar şi alte scrieri icircn limba romacircnă din secolele al XVI-
lea ndash al XVIII-lea) completează o lucrare bine structurată foarte bine
scrisă avicircnd concluzii interesante şi oferind sugestii numeroase pentru
aşteptate investigaţii viitoare
Demersul ştiinţific icircntreprins de doamna lector universitar Adina
Chirilă a avut la bază două premise complementare existenţa unor
norme ale exprimării culte diferenţiate geografic icircn dacoromacircna veche
respectiv actualizarea acestora icircn actul de comunicare prin raportare la
destinatar şi la norma lingvistică recunoscută de acesta potrivit
criteriului eficienţei Icircn paginile lucrării acestor premise li se alătură
icircnsă constant ideea potrivit căreia Antim originar din Iviria a deprins
limba romacircnă din cărţi sau cu sprijinul constant al unor colaboratori
cultivaţi
Rezultatul evident al aplicării acestor premise este pe de o parte
distincţia făcută icircntre particularităţile tipic munteneşti şi unele
fenomene de tip nordic şi pe de altă parte separarea faptelor de tip cult
de cele considerate populare (acestora din urmă fiindu-le subordonate
icircn lucrare şi o serie de regionalisme fapte lingvistice cu răspicircndire
geografică limitată) Deloc lipsită de interes este de asemenea
insistenţa autoarei asupra ideii potrivit căreia icircn cadrul romacircnei literare
icircn uz icircn jurul anului 1700 se constituise deja o variantă vorbită
Despre variantele literare regionale icircn formularea agreată de Ion
Gheţie sau icircn terminologia adoptată de Gheorghe Ivănescu despre
dialectele vechii noastre limbi de cultură s-a scris mult şi cu folos icircn
special icircn ultima jumătate de secol La fel de mult s-a insistat asupra
caracterului bdquoimpurrdquo al normei multor texte vechi de regulă versiuni
manuscrise sau tipărite ale unor scrieri religioase Este de asemenea
relativ bine cunoscută relaţia dintre bdquonorma cărţilorrdquo şi bdquolimba vorbitărdquo
de localnici icircn procesul de icircnvăţare de către străini a limbii romacircne Icircn
prefaţa la cea mai veche gramatică a limbii noastre scrisă icircn limba
latină Institutiones linguae Valahicae se precizează expres obligaţia
Prefață 11
potenţialilor utilizatori de a corela pentru eficienţă maximă cele două
forme de limbă iar primul ghid de conversaţie italo-romacircn numit de
obicei Manuscrisul de la Goumlttingen face evidentă aticirct influenţa marcată
a limbii vorbite de localnici asupra aceleia deprinse de misionari cicirct şi
conştiinţa existenţei unei norme literare bdquoidealerdquo
Ni se pare de aceea firească icircntrebarea dacă Antim a acceptat icircn
mod deliberat potrivit unei concepţii culturale unificatoare sau pentru a
da eficienţă sporită discursului său unele (puţin numeroase icircn
ansamblu) fapte de limbă nemunteneşti
Relativ la această uimitoare capacitate de icircnsuşire respectiv de
utilizare de către Antim a limbii noastre de cultură este surprinzătoare
absenţa (poate numai din studiile de specialitate) a unor bdquostrăinismerdquo
adică a acelor greşeli datorate influenţei sistemului limbii materne
concomitent cu abilitatea adesea remarcată de a utiliza ca nimeni altul
icircn epocă sintaxa limbii noastre şi vocabularul acesteia icircn toate
registrele şi stratificările lor stilistice La fel cum nu a fost semnalată
anterior lucrării de faţă o aproape normală evoluţie a bdquocalităţiirdquo limbii
utilizate de la primele la ultimele scrieri care poartă iscălitura tipo-
grafului revizorului traducătorului sau scriitorului Antim
Icircn aceste condiţii va fi respectat Antim cel care a impus icircn
secolul al XVIII-lea prin tipăriturile religioase munteneşti normele
specifice sudului Dacoromaniei modelul unor texte nordice cu ajutorul
cărora deprinsese eventual limba romacircnă Se va fi supus distinsul
cărturar icircntr-o epocă icircn care bdquonorma individualărdquo era cel mult o
chestiune de stil unui model ilustrat de colaboratorii săi mai puţin
iluştri Mitrofan sau Ştefan Iştvanovici Sau aceştia din urmă vor fi
bdquoscăpatrdquo icircn cărţile la care au lucrat puţine forme specifice zonelor
lingvistice din care proveneau (icircntre care fonetisme de tipul sara zua
trimăs stăjarul tinăr sau genunchi) la fel ca toţi tipografii şi editorii
vremii Va fi utilizat icircn sficircrşit Antim Ivireanul două variante scrisă şi
vorbită ale vechii noastre limbi de cultură ori diferenţele uşor de
probat icircntre Didahii şi celelalte texte ale mitropolitului sunt datorate
existenţei unor genuri şi nu unui set de norme literare distincte
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 12
Aceste icircntrebări mai mult sau mai puţin retorice dovedesc cu
prisosinţă dificultatea icircntreprinderii asumate de doamna lector Adina
Chirilă dar icircndeosebi calitatea textului adus acum icircn atenţia comunităţii
ştiinţifice romacircneşti Bogat ilustrat cu un material faptic atent selectat şi
nuanţat comentat redactat icircntr-un mod care icircndeamnă la interpretare şi
reinterpretare actualul studiu consacrat limbii operei lui Antim
Ivireanul va fi cu certitudine punct de plecare pentru noi şi fructuoase
investigaţii ştiinţifice
Profunivdr Gh Chivu
In t r o d u c e r e
Antim Ivireanul a fost membru al icircnaltului cler ortodox din
Ungrovlahia icircntre 1705 şi 1716 icircnsă activitatea pe care a desfăşurat-o
icircn Ţara Romacircnească datorită anvergurii ineditului şi consecinţelor ei
pe plan cultural l-a scos de sub cupola interesului exclusiv teologic
Icircmprejurările venirii sale icircn ţară icircn timpul domniei lui Constantin
Bracircncoveanu slujba care i s-a icircncredinţat parcursul său icircn viaţa spi-
rituală muntenească de la sficircrşitul secolului al XVII-lea și de la
icircnceputul veacului ai XVIII-lea ţin de istoria culturii romacircneşti
imixtiunile sale icircn politică relaţiile cu domnitorul pămicircntean şi moartea
lui (ticluită şi cerută de vechi duşmani şi icircncuviinţată de primul domn
fanariot icircn Ţara Romacircnească Nicolae Mavrocordat) sicircnt aspecte ale
istoriei naţionale
Impresionaţi de schimbările icircn cultura romacircnească datorate lui
Antim Ivireanul sau mai general epocii din care a făcut parte entu-
ziasmaţi de energia cu care acesta şi-a urmărit planul icircnnoirii lucrurilor
consternaţi de tragica-i moarte sau atraşi de puternica lui personalitate
cercetătorii vieţii şi operei icircnvăţatului prelat s-au referit icircntotdeauna
elogios la el icircncepicircnd cu biografia icircntocmită de episcopul Melchisedec
al Romanului icircn a doua jumătate a secolului al XIX-lea aşezată la
icircnceputul primei ediţii a Didahiilor (apărută sub icircngrijirea lui Ioan
Bianu icircn 1886) picircnă la volumul lui Dan Horia Mazilu Introducere icircn
opera lui Antim Ivireanul din 1999 Concluziile acestor studii sicircnt una-
nim laudatorii precum cea formulată de Eugen Negrici icircntr-o carte ce
analizează mai ales realizarea stilistică a operei mitropolitului bdquoNu ne
interesează ce a fost icircn timpul lui Antim icircn Franţa ori Italia ci mai ales
ceea ce a fost icircnainte şi după el pe aceste meleaguri şi icircn acest sens se
poate afirma că vreme de două secole mitropolitul domină seniorial
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 14
scrisul romacircnesc (sn)rdquo1 sau cea din finalul capitolului despre icircnce-
puturile scrisului retoric romacircnesc formulată de Al Rosetti B Cazacu
Liviu Onu icircn cel dinticirci tratat de istorie a limbii romacircne literare
bdquoRaportată la aspectul general al limbii literare din prima jumătate a
secolului al XVIII-lea limba lui Antim Ivireanul are la bază exprimarea
vie a poporului şi impresionează prin claritate prin expunere curgătoare
şi prin naturaleţe Spre deosebire de Dosoftei Antim nu se lasă furat
decicirct foarte rar de sintaxa şi de lexicul izvoarelor greceşti (sau slavone)
pe care le foloseşte Datorită acestor calităţi el poate fi numit cu drept
cuvicircnt laquoctitorraquo al limbii liturgice romacircneşti şi unul dintre icircntemeietorii
oratoriei religioase la romacircni (sn)rdquo2
Cercetarea propriu-zisă (istorică filologică şi lingvistică) a vieţii
şi operei lui Antim Ivireanul a icircnceput icircn secolul al XIX-lea Icircntocmind
o listă a mitropoliţilor Ţării Romacircneşti latinistul Timotei Cipariu
vorbeşte icircn Acte şi fragmente latine romacircneşti pentru istoria bisericii
romacircne mai ales unite Blaj 1855 despre originea şi moartea lui
Antim Ivireanul Cicircţiva ani mai ticircrziu o vizită la Snagov icirci prilejuieşte
lui Al Odobescu evocarea caldă a egumenului şi tipografului care a
trăit acolo icircntre 1695 şi 1709 bdquoartist luminat şi industriosrdquo bdquobărbat
eminentrdquo3 Apoi picircnă icircn 1886 vorbesc şi scriu despre Antim Ivireanul
icircn lucrările lor profesorul de seminar ID Petrescu E Golubinski
(profesor la Facultatea de Teologie din Moscova) episcopul de Ricircmnic
Ghenadie Enăceanu4 Anul 1886 este marcat de apariţia primei ediţii ce
cuprinde o parte din opera lui Antim considerată bdquocapitalărdquo Didahiile
(după o copie manuscrisă din 1781 făcută de Grigorie arhimandrit la
Mănăstirea Dealu) icircngrijită de Ioan Bianu cu un studiu biografic de
Melhisedec Ştefănescu episcop de Roman şi membru al Academiei
Romacircne Icircn acelaşi an a apărut cartea lui Ştefan Dinulescu Viaţa şi
activitatea mitropolitului Ţerei Romacircneşti Antim Ivireanul (1708 ndash
1 Eugen Negrici Antim Logos şi personalitate Bucureşti Editura Minerva 1971
p 256-257 2 Rosetti Cazacu Onu ILRL
2 p 194-195
3 Al Odobescu Pseudo-Cynegeticos Bucureşti Editura Eminescu 1972 p 125
4 Vezi Ştrempel Antim Ivireanul Bucureşti Editura Academiei 1997 p16
Introducere 15
1716) cu observaţii critice asupra studiului biografic al lui Melhisedec
Cartea mai cuprinde o prezentare elogioasă a studiului riguros şi cu
acurateţe icircntocmit de Eacutemile Picot intitulat Notice biographique et
bibliographique sur lrsquoimprimeur Anthim drsquoIvir şi publicat icircn Nouveaux
meacutelanges orientaux Paris 1886 Descoperirea altor manuscrise ale pre-
dicilor lui Antim de către Constantin Erbiceanu şi Melhisedec (unele
dintre ele considerate atunci autografe ca acela de la Căldăruşani) pri-
lejuieşte apariţia unei noi ediţii a predicilor icircn două volume icircn 1888 şi
1889 Studii de amploare ori mai superficiale au realizat icircn anii urmă-
tori C Erbiceanu5 I Cornoi
6 Istoricul N Iorga a dat şi el o ediţie a pre-
dicilor lui Antim Ivireanul7 Aceasta a fost urmată la scurtă vreme de
ediţia lui Petre V Haneş8 care foloseşte ca text de bază manuscrisul de
la Căldăruşani
Cele mai consistente studii consacrate lui Antim Ivireanul şi ope-
rei sale precum şi cele mai valoroase ediţii ale didahiilor au apărut icircnsă
icircn a doua jumătate a secolului trecut Este de menţionat alături de
numărul mare de articole risipite pe parcursul anilor icircn reviste teo-
logice sau de lingvistică ori doar de popularizare a culturii corpul de
articole din revista teologică bdquoBiserica Ortodoxă Romacircnărdquo numerele 8-
5 Vezi C Erbiceanu Descoperirea manuscriptelor mitropolitului Antim
Ivireanu icircn BOR XI (1888) p 1019-1030 idem Maximile şi sentinţele lui
Antim Ivireanu icircn BOR XIV (1890-1891) p 333-355 idem Un document
de la mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanu icircn BOR XV (1891-1892)
p 60-64 idem Cel dinticirci Octoih imprimat icircn Valahia icircn romacircneşte BOR
XVI (1892-1893) p 800-804 idem Icircnvăţătură bisericească a vlădicăi
Antim I icircn BOR XVI (1892-1893) p 769-785 şi II icircn BOR XVII (1893-1894)
p 129-146 şi 225-242 idem bdquoAntologiurdquo de Antim Ivireanu icircn BOR XVII
(1893-1894) p 418-427 6 Vezi Antim Ivireanul Din didahiile ţinute la Mitropolia din Bucureşti Notiţe
biografice de dr I Cornoi Bucureşti Editura Librăriei Socecŭ amp Comp
1895 7 Vezi Predicile ţinute la Mitropolia din Bucureşti de Antim Ivireanul 1709-1716
Prefaţă de N Iorga Vălenii de Munte Tipografia Neamul Romacircnesc 1911 8 Antim Ivireanul Predici Cu o prefaţă şi indice de cuvinte de Petre V Haneş
Bucureşti Editura Minerva 1915
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 16
9 din 1956 şi numerele 9-10 din 1966 precum şi cel din bdquoMitropolia
Oltenieirdquo numerele 9-10 tot din 1966 Icircn acelaşi an 1966 numărul
centenar din bdquoAnalele Academieirdquo a cuprins o serie de comunicări
asupra personalităţii cărturarului din Muntenia Fiind unul dintre cei
mai străluciţi făuritori ai culturii romacircneşti scrise cu o contribuţie de-
cisivă la impunerea limbii romacircne ca limbă de cult şi icircn consecinţă ca
limbă de cultură icircn Principate unii dintre autorii cărţilor de istoria
limbii romacircne literare au consacrat activităţii lui Antim Ivireanul ca-
pitole distincte9
Seria monografiilor cuprinde cărţi ale lui N Dobrescu10
Teodor
Cerbuleţ11
Radu Albala (cu o lucrare bine documentată frumoasă
dinamică dramatizată pe alocuri deoarece alege să prezinte faptele
istorice sub forma vorbirii directe a personajelor care au făurit epoca12
)
Fanny Djindjihaşvili13
Gabriel Ştrempel (cu un volum ce ţine seama de
toate discuţiile părerile şi concluziile formulate picircnă la acea dată icircn
privinţa vieţii activităţii şi importanţei lui Antim Ivireanul pentru
9 Vezi Rosetti Cazacu Onu ILRL
2 p 183-200 Gabriel Ţepelea Gh Bulgăr
Momente din evoluţia limbii romacircne literare Bucureşti Editura Didactică şi
Pedagogică 1973 p 51-52 10
N Dobrescu Viaţa şi faptele lui Antim Ivireanul mitropolitul Ungrovlahiei
Bucureşti Biblioteca Societăţii bdquoSteauardquo 1910 11
Teodor Cerbuleţ Antim Ivireanu (1650() - 1716) Bucureşti Editura Cartea
Romacircnească 1939 12
Iată de exemplu un presupus dialog icircntre domnul Constantin Bracircncoveanu
şi Constantin Cantacuzino eruditul stolnic icircn care icircmprejurările venirii lui
Antim icircn Ţara Romacircnească şi scopul acesteia sicircnt dezvăluite direct bdquo ndash Uite
unchiule voi să-l cunoşti şi domnia ta pe călugărul pe care l-am adus din
Ţarigrad ca să mai facă puţin vicircnt meşteşugului tipografic icircn ţara ce o
cicircrmuimrdquo icircn Radu Albala Antim Ivireanul şi vremea lui Bucureşti Editura
Tineretului 1962 p 25 13
Fanny Djindjihaşvili Antim Ivireanul cărturar umanist Iaşi Editura
Junimea 1982 (o reeditare icircn limba romacircnă a unei monografii mai ample icircn
limba rusă vezi Virgil Cacircndea [rec] F Djindjihašvili [fr Anthim drsquoIbeacutere
Vie et oeuvre] Tibilisi 1967 icircn bdquoRevue des eacutetudes sud-est europeacuteennesrdquo
Tome VI 1968 nr 1 p 153-156)
Introducere 17
cultura romacircnească)14
Dan Horia Mazilu15
şi Eugen Negrici (a cărui
carte nefiind o monografie icircn adevăratul sens al cuvicircntului este o sa-
vantă şi minuţioasă analiză stilistică a predicilor lui Antim Ivireanul)16
Prima ediţie a textelor lui Antim Ivireanul după 1915 este cea
realizată de Gabriel Ştrempel icircn 1962 care de altfel semnează şi
următoarele ediţii elaborate după criterii ştiinţifice17
Argumentul reluării periodice icircn ediţii ample a operei lui Antim
Ivireanul nu trebuie căutat aticirct icircn riscul de a fi uitată opera cărturarului
Antim Ivireanul cicirct mai ales icircn calitatea nesatisfăcătoare din punct de
vedere filologic şi lingvistic a ediţiilor din secolul al XIX-lea şi de la
icircnceputul secolului al XX-lea Gabriel Ştrempel considera că primele
ediţii ale operei lui Antim sicircnt precedate de studii bdquomai mult entuziaste
decicirct ştiinţificerdquo şi că picircnă icircn pragul acţiunii sale editoriale bdquometoda de
cercetare şi interpretare a operei lui Antim Ivireanul [] nu a ieşit din
marginile idealismului şi formalismuluirdquo18
Icircn anul 1983 a apărut un alt volum din opera lui Antim Ivireanul
o ediţie de popularizare cu o postfaţă şi bibliografie de Florin Feifer
14
Gabriel Ştrempel mărturiseşte bdquoAvicircnd la icircndemicircnă un material informativ
bogat beneficiind de o bibliografie aticirct de largă datorită multor condeie de
prestigiu s-ar părea că nu este deloc greu de alcătuit un monument de laudă
şi recunoştinţă lui Antim Lucrurile nu ni se par icircnsă deloc simple Nu este
uşor să scrii şi să restitui totodată fiecărui cercetător ceea ce icirci aparţinerdquo icircn
Ştrempel Antim Ivireanul p 25 15
Dan Horia Mazilu Introducere icircn opera lui Antim Ivireanul Bucureşti
Editura Minerva 1999 16
Eugen Negrici op cit 17
Antim Ivireanul Predici ediţie critică studiu introductiv şi glosar de G
Ştrempel Bucureşti Editura Academiei 1962 Antim Ivireanul Opere ediţie
icircngrijită şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel Bucureşti Editura
Minerva 1972 Antim Ivireanul Opere ediţie icircngrijită de Gabriel Ştrempel
Bucureşti Editura Minerva 1997 vezi și Sfacircntul Antim Ivireanul Scrieri
ediție icircngrijită de Arhimandrit Mihail Stanciu și Acad Gabriel Ștrempel
București Editura bdquoBasilicardquo a Patriarhiei Romacircne București 2011 18
Gabriel Ştrempel Introducere la Antim Ivireanul Predici Bucureşti
Editura Academiei 1962 p 5
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 18
textul propriu-zis fiind reprodus după ediţia lui Gabriel Ştrempel din
197219
Icircn sficircrşit trebuie să precizăm că toate cercetările cu privire la
limba romacircnă literară din epoca veche mai ales din secolele al XVII-lea
şi al XVIII-lea trimit la opera lui Antim Ivireanul sub raportul con-
figuraţiei lingvistice şi stilistice
De cele mai multe ori cercetătorii au avut icircn vedere creaţia cea
mai interesantă a lui Antim Ivireanul aticirct din punctul de vedere al ni-
velului limbii literare cicirct şi din perspectiva realizării artistice şi anume
creaţia omiletică originală Icircn seria problemelor care pot fi urmărite icircn
legătură cu opera unui cărturar din epoca veche din perspectiva istoriei
culturii romacircneşti şi icircn mod special a istoriei limbii romacircne literare
aspectul strict lingvistic al cărţilor lui Antim a fost cel mai neglijat
Descrierea limbii din didahiile mitropolitului pe care o fac Al Rosetti
B Cazacu şi L Onu20
este sumară şi reprezintă doar punctul de plecare
al unei analize care trebuie să se finalizeze cu o monografie lingvistică
Antim Ivireanul Se impune o extindere a cercetării şi asupra celorlalte
lucrări fie scrieri originale tipărite sau rămase icircn manuscris fie tra-
duceri Numai icircn felul acesta vom putea avea o imagine completă a pro-
cesului de icircnsuşire a limbii romacircne icircn varianta literară muntenească de
către Antim Ivireanul a influenţelor pe care celelalte variante literare şi
limba populară le-au impus limbii mitropolitului şi a manierei icircn care
conştient sau nu scriitorul şi traducătorul Antim Ivireanul a folosit
aceste particularităţi lingvistice străine de varianta literară muntenească
propriu-zisă
19
Antim Ivireanul Didahii Postfaţă şi bibliografie de Florin Feifer Bucureşti
Editura Minerva 1983 20
Icircn ILRL2 p 185-191
L i m b a s c r i e r i l o r l u i A n t i m I v i r e a n u l
Antim Ivireanul a icircnvăţat romacircna ca limbă străină1 icircnsuşindu-şi
cu precădere idiomul utilizat icircn Ţara Romacircnească la sficircrşitul secolului
al XVII-lea Graiul muntenesc și norma literară muntenească vor fi fost
asimilate concomitent şi bănuim uneori fără a discerne formele spe-
cifice variantei literare de cele considerate populare Prin cărţile ela-
borate icircn Ardeal sau icircn Moldova şi ajunse la Bucureşti Antim Ivireanul
a putut cunoaşte şi variantele literare de tip nordic dar şi elemente ca-
racteristice graiurilor din zonele respective De asemenea icircnvățarea
unor fapte de limbă nemuntenească icirci putea fi mijlocită și de unele tipă-
rituri care ilustrau cu precădere varianta literară muntenească realizate
icircn decursul secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea care prezentau nu-
meroase trăsături lingvistice nordice din cauze istorice şi culturale
multiple2 Icircn general datorită prestigiului cărţilor bisericeşti traduse şi
1 Nu considerăm necesară reluarea unor informații privind viața lui Antim
Ivireanul și icircmprejurările venirii sale icircn Țara Romacircnească icircn timpul primilor
ani ai domniei lui Constantin Bracircncoveanu Biografia celui care avea să
rămicircnă icircn cultura noastră ca mitropolitul Antim Ivireanul a făcut obiectul mai
multor studii printre care se numără excelenta monografie a lui Gabriel
Ștrempel Antim Ivireanul București Editura Academiei 1997 Menționăm
aici și cartea noastră Proiectul cultural al mitropolitului Antim Ivireanul
Timișoara Editura Marineasa 2007 2 Analiza lingvistică a literaturii romacircnești din epoca veche relevă faptul că
traducătorii diortositorii de texte și ceva mai ticircrziu scriitorii originali au
intuit valoarea unor fapte de limbă comune tuturor romacircnilor sau cel puţin
unor icircntinse arii lingvistice şi le-au folosit icircn textele lor icircn defavoarea unor
elemente strict regionale De exemplu icircn procesul realizării Paliei de la
Orăştie cel mai reprezentativ text redactat icircn varianta literară bănăţeană-
hunedoreană din secolul al XVI-lea traducătorii bdquoau putut considera drept
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 20
scrise de Dosoftei icircn romacircnă şi ca urmare a activității cicirctorva cărturari
şi tipografi care s-au ocupat de apariţia unor scrieri romacircneşti icircn
necesară eliminarea unor fonetisme de circulaţie strict bănăţeană [caltă
bdquocautărdquo luva bdquoluardquo scamn bdquoscaunrdquo nn] care ar fi putut icircngreuna icircnţelegerea
şi implicit difuzarea cărţii dincolo de graniţele provinciei natalerdquo (Ion
Gheţie Rolul textelor coresiene icircn procesul de unificare a limbii romacircne
literare icircn SLLF III Bucureşti Editura Academiei 1974 p 136 vezi și
Alexandru Gafton Palia de la Orăştie ca traducere icircn PO II p 19) Icircn
secolul următor predoslovia lui Simion Ştefan la Noul Testament de la
Bălgrad pune icircn evidență pe de o parte icircnțelegerea de către cărturar a
diferenţelor lingvistice la vorbitorii de limba romacircnă din diferite regiuni ale
ţării şi pe de altă parte strădania (icircncepută de Silvestru) de a găsi o soluţie de
a face accesibil textul şi romacircnilor din alt spaţiu decicirct cel ardelenesc Unele
fragmente din Codex Sturdzanus demonstrează tendinţa copiştilor de a
renunţa la particularităţile variantei literare nord-transilvănene căreia icirci
aparţineau icircn favoarea altora specifice variantei literare munteneşti bdquoicircntr-o
primă şi singulară icircncercare de instituire a unei norme unice supradialectalerdquo
(Gh Chivu Normă şi grai icircn Codex Sturdzanus icircn LR XXXVII 1988 nr 3
p 273 şi 277)
Influenţele icircntre variantele literare specifice unor regiuni diferite apar icircn timp
subtil datorită utilizării textelor icircn alte regiuni decicirct icircn locul unde au fost
elaborate şi icircn felul acesta ca urmare a diversificării mijloacelor de
exprimare a cărturarilor grămăticilor și copiștilor
Modificările icircn norma literară pot reprezenta şi un reflex al evoluţiei la
nivelul-suport al variantei literare graiul după cum afirmă Ion Gheţie bdquoAşa
cum este ilustrată de tipăriturile bălgrădene de la jumătatea secolului al
XVII-lea varianta literară sud-vest ardeleană ne apare picircnă la un punct ca
un compromis icircntre varianta literară munteană şi cea moldoveană [] Nu
este vorba cum s-ar crede la o examinare superficială de un amestec
conştient de fonetisme şi forme sudice (munteneşti) şi nordice (moldo-
veneşti) pentru a obţine un fel de laquonormă medieraquo supradialectală ci de
reflexul normal (mijlocit uneori prin tradiţie) al graiurilor din părţile sud-
vestice ale Transilvaniei (zona Mureşului mijlociu) cu foarte puţine şi icircn
general discutabile icircnricircuriri din afarărdquo (Ion Gheţie Evoluţia normelor
literare icircn tipăriturile ardeleneşti de la sficircrşitul secolului al XVII-lea icircn LR
XXII 1975 nr 5 p 444)
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 21
Muntenia varianta literară moldovenească exercita icircn a doua jumătate a
secolului al XVII-lea o puternică influenţă asupra celei munteneşti
influenţă ce avea să se diminueze icircn primii ani ai secolului următor Icircn
aceeaşi perioadă s-a conturat şi o tendinţă de acceptare icircn sistemul nor-
mativ al limbii cultivate din toate regiunile şi forme ale vorbirii
populare fenomen cu multiple cauze sociale şi politice3
Icircn aceste condiţii idiomul pe care a putut să şi-l icircnsuşească Antim
Ivireanul era unul mai diversificat decicirct varianta literară muntenească
propriu-zisă Concretizarea și dinamica acestuia icircn textele cărturarului
muntean nu poate face decicirct obiectul unei investigații minuțioase care să
treacă dincolo de aprecierile generale formulate picircnă acum
Lucrarea de faţă este consacrată icircn mod special trăsăturilor
fonetice şi morfologice fundamentale ale limbii din textele lui Antim
Ivireanul O analiză a sintaxei propoziţiei şi frazei precum şi o pre-
zentare amănunțită a vocabularului folosit de cărturar icircn scrierile
originale traduceri şi didahii vor face obiectul unei viitoare lucrări
Materialul lingvistic care ne-a permis să facem observaţiile din
paginile următoare a fost excerptat din următoarele texte
- cele trei lucrări originale ale lui Antim tipărite icircn timpul vieţii
sale Icircnvăţătură pre scurt pentru taina pocăinţii Ricircmnic 1705 Icircnvă-
ţătura bisericească Ticircrgovişte 1710 Capete de poruncă Ticircrgovişte
1714
- două texte originale păstrate icircn manuscris Chipurile Vechiului
şi Noului Testament sau Cronograful ilustrat 1 iulie 1709 Aşezămicircntul
mănăstirii Antim 24 aprilie 1713
- o carte a cărei traducere a fost elaborată de mitropolit
Ceasoslov Ticircrgovişte 1715
- o lucrare polemică de dogmatică tipărită de Antim Carte sau
lumină cu dreacutepte dovediri Snagov 1699
3 Ivănescu ILR 2000 p 619 vezi şi Ivănescu Problemele capitale p 372-373
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 22
- textele romacircneşti de scurtă icircntindere care icircnsoţesc cicircteva dintre
cărţile religioase la care Antim Ivireanul a lucrat icircntr-un fel sau altul
Postfaţa la Evanghelia greco-romacircnă Bucureşti 1693 Predoslovia la
Psaltirea slavonă Bucureşti 1694 Dedicaţia din Psaltirea romacircnă
Bucureşti 1694 Dedicaţia din Noul Testament Bucureşti 1703
Dedicaţia din Ceaslov Ticircrgovişte 1715 şi Dedicaţia manuscrisă de pe
exmplarele Evangheliei georgiene Tiflis 1709
- didahiile ţinute icircn perioada 1708-1716 şi cele două scrisori de
apărare trimise lui Constantin Bracircncoveanu icircn 1712
Am utilizat textul stabilit de Gabriel Ştrempel icircn ediţia Antim
Ivireanul Opere Bucureşti Editura Minerva 1972 considericircnd că
editorul a ralizat o transcriere interpretativă corectă a manuscriselor şi
cărţilor originale pe care le-a editat icircn volum Acolo unde am avut dubii
icircn această pivinţă am menţionat poziţia noastră bazicircndu-ne pe consta-
tările de natură lingvistică făcute prin parcurgerea nemijlocită a textelor
needitate picircnă icircn prezent Carte sau lumină cu dreacutepte dovediri Snagov
1699 (exemplarul aflat icircn colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare
bdquoMihai Eminescurdquo din Timișoara cota 601046) Ceasoslov Ticircrgovişte
1715 (exemplarul aflat icircn aceeași instituție Colecţii speciale cota
94665) şi Predoslovia la Psaltirea slavonă Bucureşti 1694 (exemplar
unicat aflat icircn colecţia de patrimoniu a Bibliotecii Judeţene Timiş
număr de inventar CRV I 204)
4 Vezi Anexa
I
F O N E T I C A
I0 Icircn secolul al XVI-lea constituirea unei norme literare se raportează
de obicei la norma lingvistică a graiului din regiunea respectivă Icircn
secolele următoare aderarea la o anumită normă literară se face prin
raportare bidirecţională la norma graiului ce se află la bază (deoarece
varianta literară nu se desparte niciodată definitiv de graiul care a
generat-o1) şi la configuraţia respectivei variante literare icircn epoca pre-
cedentă Astfel icircn cărţile secolului al XVII-lea şi de la icircnceputul
secolului al XVIII-lea se observă pe de o parte o modificare a normei
faţă de perioada anterioară datorată evoluţiei naturale a graiurilor şi
pe de altă parte o rezistenţă la unele modificări din norma lingvistică a
unităţilor sintopice ale limbii populare datorată tendinţei de respectare
a tradiţiei literare Oscilaţia este firească icircn limba veche2 Cele două
realităţi sicircnt vizibile mai ales dacă se urmăreşte icircn paralel situaţia
normei literare icircn textele laice (receptive la evoluţia graiurilor) şi icircn cele
ecleziastice (mai conservatoare) Icircn secolul al XVII-lea limba literară
nu mai porneşte doar de la realitatea lingvistică dialectală aşa cum s-a
icircnticircmplat icircn veacul precedent Mai ales icircn cazul textelor religioase este
evidentă o continuare a normei locale impuse mai icircnainte şi icircn planul
al doilea o evoluţie icircn ton cu dinamica graiului din zona respectivă
I1 Vocale
1 [a]
I111 Vocala [a] etimologică protonică este menținută icircn
cuvinte care şi-au păstrat forma originară şi icircn limba romacircnă literară
modernă cazanie (lt vsl kazanije) DO 9 16 41 47 56 psaltire
1 Posibilitatea ca norma unui grai sau uzul lingvistic să intervină icircn norma
limbii literare există oricicircnd chiar dacă situaţiile icircn care un fapt de limbă
populară accede la statutul de normă literară icircn epoca modernă a exprimării
culte romacircneşti sicircnt destul de rare 2 Eugen Pavel Mihai Iştvanovici şi normele limbii romacircne literare III
Observaţii asupra limbii Chiriacodromionului de la Bălgrad icircn LR XLIV
(1995) nr 5-6 p 218
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 26
(lt vsl iumlntildeagraveeumlograveegraveethuacute) Pred 1694 ftl 3v psaltirea Pred 1694 4
v (icircn)
zadar (lt vsl za daragrave) DO 102 161 229 etc
Acest fapt de limbă este specific normei literare munteneşti icircn se-
colele al XVI-lea ndash al XVIII-lea icircn timp ce icircn texte provenind din
Moldova Transilvania şi Oltenia (deopotrivă laice şi bisericeşti) se
icircnregistrează mai frecvent forma cu [a] gt [ă]3
Am consemnat fonetismul nordic icircn cuvinte de acest tip numai icircn
măhramă (lt tc mahrama) AMAO 337 339
Discutăm aici şi cazul lui balaur (et nec cf alb boljeuml sb
bla(v)or blavur DER) deşi necunoaşterea etimonului face imposibilă
aprecierea certă a vocalei [a] protonice ca reflex al unui [a] identic icircn
forma originară a cuvicircntului Termenul apare la Antim numai cu
fonetismul nordic bălaurul DO 95 bălauri CVNTO 255 CL 2r
bălaurii C 48v bălaurilor DO 69
Mitropolitul s-a putut familiariza cu fonetismul nou din textele
nordice intrate icircn circuitul cultural muntenesc şi icircn cazul unor cuvinte
din Biblia de la Bucureşti unde diortositorii au omis să corecteze după
norma sudică ori să icircnlocuiască icircn Cartea lui Iov4 de pildă
substantivul bălaur (7 12) bălaurul (40 20) bălaurilor (4 10 20 16
38 39)
I112 Vocala [a] protonică etimologică este păstrată icircn maslin
(derivat regresiv din maslină lt vsl maslina lt vsl maslinŭ Rosetti
ILR 1978 p 322) DO 63 70 187 209 CVNTO 243 267
bdquoMuntele Maslinilorrdquo DO 183 Norma este generală icircn epoca veche a
romacircnei literare5 fiind consemnată şi mai ticircrziu icircn secolul al XIX-lea
6
Abaterile de la normă cu [a] gt [ă] (icircn măslin şi derivatele sale formă
ce s-a impus ulterior icircn romacircna literară modernă) sicircnt sporadice icircn
3 Gheţie BD p 96 ILRL 1997 p 293 vezi şi Manea Dosoftei VPS p 97
Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 792 4 Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 5 vezi şi MLDV 32 33 bdquomănia
bălaurilorrdquo 5 Densusianu ILR II p 54
6 Vezi DLR sv măslină
Fonetica 27
această perioadă Fonetismul nou este folosit icircn ms 4389 (Facerea 8
11 Deuteronomi 6 11) icircnsă este abandonat icircn textul Bibliei din 1688
ceea ce dovedeşte reticenţa diortositorilor faţă de inovaţia pornită
probabil din vorbirea populară
I113 Vocala [a] posttonică etimologică se păstrează icircn dascal
(lt vsl daskalŭ cf bg scr daskal ngr ) CL 4v 7
r DO
154 dascali CVNTO 306 DO 63 118 151 171 212 dascalii
IcircPTPO 350 355 AMAO 334 DO 92 91 151 Forma etimologică
este generală icircn toată epoca veche a romacircnei icircn toate variantele
literare7 deşi se icircnticirclnesc peste tot şi icircncălcări ale normei
Evoluţia lui [a] neaccentuat la [ă] este consemnată la Antim
Ivireanul icircn dascălul DO 9 51 53 184 dascălului DO 51 54 138
dascălilor DO 34 94
I114 Icircn cazul adverbului măcar (lt ngr 8) apare numai
forma cu [a] neaccentuat etimologic gt [ă]9 ca icircn romacircna literară
modernă IcircBO 375 383 DO 14 44 icircn locuţiunea conjuncţională
măcar că DO 6 16 19 20 23 34 37 40 43 şa Fonetismul
etimologic fusese general icircn perioada precedentă10
dar icircn secolul al
XVII-lea după 1640 forma veche alternează cu cea nouă icircn grade
7 Vezi ILRL 1997 p 293 Manea Dosoftei VPS p 98 Arvinte STLFAC
p 88 8 Provenienţa lui directă din neogreacă icircn limba romacircnă este discutabilă vezi
Mihăescu Influenţa grecească p 156 bdquo[măcar] exista probabil icircn limba
noastră icircncă din veacul al XV-lea după cum ne arată reflexul makar din
documentele slavo-romacircne Cuvicircntul apare pe o arie icircntinsă găsindu-se icircn
bulgară (makaacuter) sicircrbocroată (maacutekar) aromacircnă şi meglenoromacircnă (măcar)
neogreacă () turcă (meacuteger) şi italiană (makari magari) La noi s-a
răspicircndit prin slavi care l-au luat probabil de la bizantini iar aceştia de la
persanirdquo 9 Forma cu [a] nu este considerată de Ov Densusianu ca etimologică ci
obţinută prin asimilaţie regresivă vezi ILR II p 69 10
ILRL 1997 p 293
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 28
diferite icircn texte de provenienţă diversă Varianta literară muntenească
adoptă icircn a doua jumătate a secolului al XVII-lea inovaţia fonetică fapt
evidenţiat prin preferinţa pentru fonetismul nou icircn Pravila de la 1652
Biblia de la Bucureşti11
etc Textele literare de tip nordic păstrează mai
multă vreme norma veche12
I115 Vocala [a] neaccentuată se păstrează icircn adjectivul
arianesc (lt arian (lt vsl arijanŭ) + suf -esc) DO 116 Varianta care
s-a impus ulterior icircn limba literară arienesc (cf arienie) apare icircn ms
524 C şi 549 B ale didahiilor ambele realizate la sficircrşitul secolului al
XVIII-lea13
cu intervenţii icircn text ale copiştilor
2 [ă]
I121 Vocala [ă] neaccentuată se păstrează icircn nădejde (lt vsl
nadežda) şi icircn derivatele sale icircn concordanţă cu norma literară
muntenească nădeacutejde Postf 1693O 397 IcircPTPO 354 IcircBO 369
AMAO 341 DO 23 24 36 37 56 73 75 93 226 etc nădeacutejdea
IcircBO 377 CVNTO 289 DO 8 23 197 nădeacutejdia IcircBO 376 DO
21 23 38 nădiajde DO 25 deznădăjduire DO 36 37 bdquoaş putea
nădăjduirdquo IcircBO 366 nădăjduesc CPO 387 Ded 1715O 411
nădăjduiaşte DO 23 24 nu nădăjdueşti CVNTO 241 nădăjduim
CPO 394 DO 21 nu vă năjduiţi (sic) DO 24 să nu să
deznădăjduiască IcircBO 377 DO 23 75 nădăjduite IcircBO 376
Nu am icircnregistat icircn niciunul dintre textele lui Antim Ivireanul
forme cu ne-
Pe de o parte Antim Ivireanul icircşi edifică exprimarea literară icircntr-un
spaţiu lingvistic icircn care apariţia vocalei [e] icircn locul velarei [ă]
(reflexul romacircnesc normal pentru complexul sonor din etimonul
slavon) nu se produce icircn graiuri şi nu este consemnată icircn textele
11
ILRL 1997 p 293 Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 6 12
Vezi Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 792 13
Vezi Gabriel Ştrempel Copişti de manuscrise romacircneşti picircnă la 1800
Bucureşti Editura Academiei 1959 p 48 vezi şi idem Introducere la
Antim Ivireanul O p LXI
Fonetica 29
culte14
Este aşadar o normă veche statornică şi clară icircn
varianta literară muntenească15
Pe de altă parte icircmprejurările icircn
care Antim a icircnvăţat romacircneşte erau de natură să icircl pună icircn
contact cu acest fenomen prezent icircn texte literare (importante
pentru uzul bisericesc icircn general) din Transilvania şi Moldova
icircn secolele al XVI-lea şi al XVII-lea16
inclusiv icircn Biblia de la
Bucureşti unde din totalul de 23 de forme consemnate pentru
nădejde 10 prezintă fonetismul [e]17
I122 Respecticircnd norma literară generală icircn epoca veche [ă]
medial protonic se păstrează icircn cuvinte de tipul arăta (lt lat
arrectare) DO 25 arătaţi DO 6 ai arătat CVNTO 242 să
14
Consemnarea formelor de tipul nedejde icircn loc de nădejde icircn documente
scrise icircn nordul Moldovei şi al Transilvaniei icircn secolele al XVI-lea şi al
XVII-lea precum şi icircn graiurile actuale din Banat din nordul Moldovei şi din
Transilvania de la nord de Mureş (vezi ALR II SN vol IV h 1655) icirci
determină pe Ion Gheţie şi pe Alexandru Mareş să considere că fenomenul
este o inovaţie a acestor graiuri intrată icircn variantele literare din zonele
respective [ă] ndash [e (ę)] gt [e] ndash [e (ę)] (vezi Gheţie BD p 100 şi Gheţie-
Mareş Graiurile p 78) Această realitate poate avea icircnsă o altă explicaţie
decicirct cea a evoluţiei spontane sugerate de cei doi lingvişti bucureşteni
anume hipercorectitudinea (sau hiperliterarizarea vezi Arvinte Normele
limbii literare icircn BB p XVIII cf Fracircncu 1974 p 58-59) Acest punct de
vedere este argumentat pe larg de Alexandru Gafton (Hipercorectitudinea p
53 şi urm) care observă şi că bdquonu se pot atribui aceste modificări unor arii
compacte fenomenul icircnregistricircndu-se icircn mai multe zone aparţinicircnd unor
dialecte literare diferiterdquo (idem p 134) ca reacţie la velarizare 15
Notăm pentru ilustrarea forţei uzului literar muntenesc icircn privinţa acestui
fapt de limbă că icircn bdquoreeditareardquo de la Dealu (1644) niciuna dintre cele 30 de
atestări ale fenomenului [ă] gt [e] din Cazania lui Varlaam (1643) nu este
păstrată (Fracircncu 1974 p 58-59) 16
Vezi Densusianu II p 70 Gh Chivu Vechi psalmi romacircneşti din secolul al
XVII-lea icircn LR XXI (1972) nr 2 p 147 Fracircncu 1974 p 58 Mirela
Teodorescu Normă şi grai icircn scrierile lui Varlaam icircn SLLF III p 187-188
Manea Dosoftei VPS p 110 şi 314 etc 17
Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 9
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 30
arăta DO 10 etc bărbat (lt lat barbatus) DO 98 197 198 235
bărbaţii CVNTO 293 bătricircn (lt lat betranus) IcircPTPO 357 etc
icircmpărat (lt lat imperator) Pred 1694 2v icircmpăratul DO 3 28 41
etc icircmpăratului Pred 1694 ftl şi 3v icircmpărăţiia Pred 1694 5
r păcat
(lt lat peccatum) IcircPTPO 353 şa sănătate (lt lat sanitatis) Pred
1694 5r CPO 387 vrăjmaş (et ns cf vrajbă MDA) DO 33
vrăjmaşi 2v vrăjmaşii DO 8 vrăjmaşului DO 3 7 36 etc
Unele texte nordice din secolul al XVI-lea prezintă pentru astfel
de cuvinte evoluţia lui [ă] la [a] ca fenomen preluat din graiuri18
şi
explicabil prin asimilare vocalică ([ă] ndash [aacute] gt [a] ndash [aacute]) sau numai prin
acţiunea accentului din silaba următoare19
Icircn secolul al XVII-lea feno-
menul apare icircn continuare icircn cărţi religioase şi laice icircnsă cu o pondere
mai scăzută decicirct icircn perioada precedentă Noi l-am identificat o dată icircn
textele lui Antim Ivireanul vrajmaşul IcircBO 369
18
G Ivănescu (ILR 2000 p 562) este de părere că inovaţia a apărut mai icircnticirci icircn
Maramureş iar de acolo bdquoprin migraţii fenomenul a fost dus şi icircn Moldova de
nord (inclusiv Bucovina) Muntenia şi Olteniardquo 19
Vezi explicaţiile icircn detaliu la Puşcariu LR II p 375-381 şi Nandris
Phoneacutetique p 50-51 cf Candrea PS Critica textelor p XXXVI şi CXLIII
care este de părere că icircn aceste situaţii fenomenul presupune dimpotrivă o
păstrare a lui [a] netrecut la [ă]
Icircntre teoriile lingviştilor despre fenomenul trecerii vocalei [ă] protonice la
[a] una aparte susţine Iorgu Iordan icircn Un fenomen fonetic romacircnesc
dialectal ă neaccentuat gt a icircn bdquoRevista filologicărdquo I (1927) nr 1-2
(februarie-iunie) Număr omagial pentru Sextil Pușcariu p 117-154 (punct
de vedere combătut de altfel de Octave Nandris op cit p 50) care icirci
formulează o dublă explicație icircn funcție de tipul fonetic al cuvintelor icircn care
apare bdquoicircnaintea și din cauza unui aacuterdquo (p 137 tipul bărbat ndash barbat) ndash
asimilare vocalică produsă bdquoicircn conformitate cu spiritul limbii noastrerdquo (p
141) sau doar icircn poziție protonică icircn lipsa unui aacute icircn silaba următoare (tipul
bătricircn ndash batricircn) ndash prefacere necondiționată de origine bdquoheteroglosărdquo apărută
icircn vorbirea minorităţilor ce utilizau romacircna ca a doua limbă dar icircn ale căror
sisteme fonetice nu exista un asemenea sunet velar de aici transformarea
trecicircnd şi icircn pronunţia romacircnilor (p 144 și urm)
Fonetica 31
I123 Vocala [ă] neaccentuată apare netrecută la [a] icircn
cuvintele din familia lui pahar (lt magh pohaacuter20
) păharul IcircBO 373
păharnic IcircPTPO 349 păharnicului CVNTO 236 Icircn epoca lui Antim
Ivireanul fonetismul [ă] din păhar şi derivatele acestuia este normă icircn
toate variantele literare continuicircnd situaţia din secolul al XVI-lea Tre-
cerea lui [ă] protonic la [a] sub influenţa vocalei accentuate [a] din silaba
următoare icircn păhar gt pahar a apărut ca o inovaţie icircn Muntenia şi pe alo-
curi icircn Moldova la icircnceputul secolului al XVII-lea21
fără a se impune icircn
perioada imediat următoare ca normă generală a textelor literare Icircn
secolul al XVII-lea forma cu [a] apare sporadic icircn Transilvania (NT 5v
unde se explică prin originea muntenească a primului traducător
Silvestru) şi icircn Ţara Romacircnească (MLD I40 11 13)
I124 Vocala [ă] este păstrată icircn fămeacutee (lt lat familia) CL 20r
DO 235 fămeacuteia DO 44 fămeia DO 44 235 fămeii DO 215
Trecerea lui [ă] la [e] prin asimilare vocalică este atestată icircn
documente icircncă din secolul al XVI-lea şi icircnregistrează o frecvenţă
icircnsemnată mai ales icircn textele din Moldova dar apare şi icircn scrieri
munteneşti şi din Crişana22
Icircn scrierile lui Antim Ivireanul am con-
semnat inovaţia o singură dată icircn derivatul femeesc DO 190 Nu
avem certitudinea că el aparţine discursului iniţial este posibil ca forma
să se datoreze lui Efrem primul copist al predicilor Dintre copiile ulte-
rioare ms 549 B (executat după copia lui Efrem) şi ms N refac forma
veche a cuvicircntului fămeesc respectiv fămesc Icircn ansamblu la copiştii
didahiilor norma oscilează icircntrucicirct icircn versiunile manuscrise ticircrzii ale
didahiilor apare aticirct fonetismul literar actual cicirct şi cel literar icircn perioada
aceea Inovaţia este impusă ca normă a limbii literare abia la icircnceputul
20
Ion Gheţie aduce icircn discuţie şi o altă origine bdquoprobabil din scr pehar cu e gt
ă după o labială icircn poziţie laquotareraquordquo icircn BD p 98 vezi şi Gafton
Hipercorectitudinea p 106 nota 284 care introduce ideea unei etimologii
multiple 21
Gheţie BD p 98 22
ILRL 1997 p 294 vezi şi Gheţie ndash Mareş Graiurile p 44
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 32
secolului al XX-lea icircn 190423
şi este reiterată de icircndreptarul ortografic
din 193224
I125 Păstrarea vocalei neaccentuate [ă] este consemnată şi icircn
alte cuvinte moştenite din latină şi icircn derivate ale acestora pentru care
limba literară modernă a acceptat formele cu [ă] gt [e] fermeca (lt lat
pharmacāre) icircnveli (lt icircn- + -văli lt vsl valiti DLRM) pereche (lt lat
paric(u)la) perete (lt lat par(i)etem) a se speria (lt lat expavorare sau
expavorere CADE)
La Antim Ivireanul ocurenţa acestor termeni este slabă
fărmăcătoare DO 235 fărmăcătoriu CL 1v s-au icircnvălit DO 225
păreche DO 31 păreacuteche CL 8r DO 180 păreţilor
25 DO 58 să
se spară DO 107 şi spăriindu-se DO 107
Momentul atestărilor cu [ă] gt [e] (prin falsă regresiune
vocalică26
) este diferit de la un termen la altul De exemplu pentru
pereche atestarea acestei forme este foarte ticircrzie de pe la mijlocul
secolului al XVIII-lea icircn timp ce speria apare icircn limba cultă din
Muntenia la cronicari cu vreo cincizeci de ani mai devreme27
Inovaţia
din graiurile sudice s-a impus ca normă a limbii literare abia icircn primele
decenii ale secolului al XX-lea Dacă pentru femeie norma modernă
23
Regule ortografice stabilite de Academia Romacircnă icircn anul 1904 Sibiu 1904
p 23 24
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 116 25
Icircn afara ocurenței din didahii termenul părete mai apare icircn manuscrisul de
la mănăstirea Cernica al lucrării Chipurile Vechiului şi Noului Testament
unde textul este modificat faţă de originalul păstrat la Kiev (care a stat la baza
ediţiilor critice ale operei lui Antim Ivireanul din 1962 şi 1972) bdquoA 6-lea
pentru stricarea Vavilonului ticirclcuind scrisoarea ce văzuse icircn părete la ospăţi
ce zicea Mani Thakel Faresrdquo (sn) CVNTCO 298 icircn note vs bdquoA șasia
videnie au văzut iară icircn vreacutemea acestui Valtasar pentru stricarea Vavilonului
cum că va fi prin Chir și prin Darie ticirclcuind scrisoarea ceacuteia ce s-au văzut
ospăticircndu-să Valtasar careacute zicea Mani Thekel Faresrdquo icircn text 26
Hristea Probleme p 312 Gafton Hipercorectitudinea p 127 27
ILRL 1997 p 294
Fonetica 33
este stabilită icircncă din 1904 icircn ceea ce priveşte pe icircnveli şi pereche
S Puşcariu şi Teodor A Naum consemnează bdquoAlături de icircnveli şi
pereche [hellip] se icircntrebuinţează şi formele icircnvăli şi părecherdquo28
şi nu
recomandă una sau alta dintre ele La Antim Ivireanul nu apar decicirct
formele cu [ă]
I126 Prepoziţia către (lt lat contra) este folosită de Antim
Ivireanul cu forma etimologică cătră Pref 1639O 397 Pred 1694 3v
Ded 1694O 399 Ded 1703O 406 IcircPTPO 351 353 354 etc IcircBO
368 369 372 CVNTO 247 249 251 253 etc AMAO 327 etc DO
6 7 14 21 22 27 30 31 34 36 41 43 45 46 47 48 50 etc
Am icircnregistrat rar icircn textele cercetate varianta cu [-e] deşi ea re-
prezintă o inovaţie a graiurilor munteneşti (produsă bdquofie printr-o disi-
milare vocalică fie ca urmare a rostirii moi a lui rrdquo29
fie printr-un
fenomen de fonetică sintactică30
) bdquoMachedoniia o au stăpicircnit Filip [hellip]
către amiazănoapte [] iar icircn Asia cătră apus au icircmpărăţit Antiohrdquo
CVNTO 308 Inovaţia apare constant icircn textele literare laice anticipicircnd
modificarea normei literare din epoca modernă Bazicircndu-se pe rostirea
generală icircn dacoromacircna de odinioară forma etimologică a prepoziţiei
este deosebit de bine reprezentată icircn limba cultă din secolele al
XVI-lea al XVII-lea şi al XVIII-lea31
icircnsă nici mai ticircrziu cătră nu icircşi
pierde icircn totalitate prestigiul astfel icircncicirct Sextil Puşcariu constată că
pentru vorbitorul cult de la mijlocul veacului trecut bdquocătre e [] mai
literar (sn) decicirct cătrărdquo32
deci cătră nu este perceput ca abatere fla-
grantă de la norma literară contemporană
28
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 18 29
Gheţie BD p 176 30
După Puşcariu LR II p 182 către s-a dezvoltat din cătră bdquola icircnceput
numai cicircnd urma un cuvicircnt care forma poziţie moale (către mine dar cătră
casă) Tot aşa se va fi scris odinioară pă masă dar pe mese me vede (forma e
obişnuită icircn Codicele Voroneţean) dar să mă vadărdquo 31
De exemplu icircn Vulgata de la Blaj 1760-1761 cătră este general (vezi
Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 793) 32
Puşcariu LR II p 184
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 34
I127 Vocala [ă] se păstrează icircn verbele rădica (lt lat
eradicāre) şi răsipi (lt vsl rasypati) DO 67 rădicăm DO 82 am
rădicat C 32v ai rădicat C 5
v au rădicat DO 45 59 61 75 Ded
1715O 411 s-au rădicat CVNTO 308 DO 48 va rădica DO 66
să (se) rădice CPO 391 DO 45 186 rădicaţ DO 21 etc
răsipeşte DO 74 răsipeacuteşte DO 214 să răsipească DO 60 215
etc
Antim Ivireanul respectă de obicei această normă care fusese
generală icircn secolul al XVI-lea33
dar am consemnat icircn textele sale şi
exemple cu [ă] trecut la [i] m-ai ridicat C 33v
(scris ethegraveaumliacuteecircagraveograve) să
ridicăm CPO 390 Fenomenul trecerii lui [ă] la [i] prin stadiul [icirc]
este o inovaţie a graiurilor din Muntenia şi Transilvania de sud iar sta-
diul intermediar a fost consemnat şi icircn cicircteva puncte din Moldova34
Fonetismul apare icircn texte după mijlocul secolului al XVII-lea mai ales
icircn documente laice dar icircn număr mai redus decicirct forma veche Acesta
continuă să aibă statut de normă literară unică la icircnceput apoi icircn
concurenţă cu cea nouă picircnă ticircrziu35
I128 La substantivul nisip (lt bg nasip DLR) nu am con-
semnat trecerea lui [ă] etimologic la [i] inovaţie a graiurilor munteneşti
(posibil printr-o fază intermediară cu [icirc]36
) De altfel prezenţa
cuvicircntului e slabă apăricircnd doar de două ori icircn textele cercetate
bdquonăsipul măriirdquo DO 6 56 Forma etimologică a cuvicircntului se icircnca-
drează icircn norma generală a vechii romacircne literare şi deocamdată nu se
vede icircn texte tendinţa de a adopta fonetismul nou Acesta apare foarte
rar icircn textele munteneşti literare este atestat icircn ms 4389 cartea
Facerea bdquoŞi va fi seminţiia ta ca nisipul pămicircntuluirdquo (MLDI Facerea
2814) acolo unde icircn textul tipărit al Bibliei din 1688 este prezent
fonetismul tradiţional bdquonăsipul pămicircntuluirdquo Vasile Arvinte icircn studiul
33
Rosetti ILR 1978 p 503 34
Gheţie BD p 100 35
Abia lucrarea normativă din 1932 face precizarea bdquose rosteşte cu i nu cu ă
[hellip] ridicrdquo Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 20 şi 164 36
Arvinte STLFAC p 65
Fonetica 35
lingvistic al acestei cărţi indică icircncă un pasaj37
icircn care ms 4389 conţine
forma nisipul dar textul propriu-zis icircn ediţia MLDI apare astfel bdquoŞi
stricircnse Ioacutesif gricircu mult foarte ca năsipul mării erardquo (Facerea 4149) Şi
Ion Gheţie trimite la forma nouă icircn Biblia din 168838
icircnsă Vasile
Arvinte atrage atenţia că icircn locul indicat de lingvistul bucureştean
(precum şi icircn celelalte pasaje unde apare) cuvicircntul păstrează fonetismul
etimologic39
fapt observat şi de noi Nu am consemnat cuvicircntul cu
forma nouă nici icircn celelalte cărţi ale Vechiului Testament ediţia MLD
Aşadar ocurenţa formei cu [ă] gt [i] icircn textele literare de la sficircrşitul
veacului al XVII-lea este chiar mai slabă decicirct a părut picircnă acum
Un stadiu intermediar cu [e] (cum s-a petrecut cu prăvi gt previ gt
privi) nu a existat pentru cuvicircntul nisip după cum afirmă Ion Gheţie40
Icircn copia didahiilor lui Antim executată de Grigorie Deleanu la 1781
apare totuşi nesipul o singură dată (ms 524 CDO 6) acolo unde icircn
textul cel mai timpuriu al predicilor este scris năsipul Deoarece alte
exemple lipsesc ocurenţa lui nesip aici este suspectă cu aticirct mai mult
cu cicirct icircn această perioadă (sficircrşitul epocii vechi a romacircnei literare)
varianta cultă muntenească impunea forma cu [i] iar cea cu [ă]
caracteriza numai textele redactate icircn varianta moldovenească şi
transilvăneană-bănăţeană41
I129 Vocala [ă] etimologică se păstrează icircn verbul lăcui
(lt magh lakni) DO 42 lăcuesc DO 189 190 lăcueşte C 15r
lăcuia CVNTO 290 296 DO 4 lăcuiră CVNTO 310 au lăcuit
CVNTO 253 256 DO 42 43 va lăcui DO 102 să lăcuieşti DO
45 să lăcuiască IcircBO 374 AMAO 330 337 DO 21 să lăcuiţi
CPO 388 lăcuind CVNTO 257 260 270 299 precum şi icircn
derivatele sale lăcuitori AMAO 329 lăcuitorii DO 118 158 159
lăcuitoriu DO 181 195 lăcuinţa IcircPTPO 353 Aceeaşi situaţie am
37
Ibidem p 65 38
Gheţie BD p 335 ILRL 1997 p 295 39
Arvinte STLFAC p 65 40
ILRL 1997 p 295 vezi şi Iacob Limbajul biblic romacircnesc I p 68 41
Iacob II p 9
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 36
icircnregistrat icircn cazul substantivului săbor (lt vsl sŭborŭ) săborul CL
1r DO 86 116 165 171 săborului DO 138 la fel şi la derivate
săbornicească CL 1r IcircBO 371 săborniceasca IcircBO 375
săborniceştii IcircBO 371
Antim Ivireanul respectă norma impusă de textele culte din
secolul al XVI-lea42
Nu am icircnregistrat forme cu [ă] gt [o] prin asi-
milare parţială sau totală pentru aceste cuvinte deşi evoluţia unui [ă]
etimologic icircn cuvinte icircmprumutate icircn aceeaşi poziţie se produsese icircn
graiurile de tip sudic iar norma literară muntenească icircnregistrase
inovaţia
I1210 Potrivit normei literare din epoca veche [ă] este păstrat
icircn verbul mulţămi (lt (la) mulţi ani cf gr DLR)
mulţămesc C 5v mulţămim C 15
v n-au mulţămit IcircPTPO 360
precum şi icircn familia sa lexicală mulţămirea IcircPTPO 354 mulţămiri
C 55v mulţămitori CL 2
v nemulţămitor IcircPTPO 351 Icircn ansamblul
textelor lui Antim Ivireanul icircnsă aceste forme sicircnt puţine Mult mai
frecvente sicircnt cele icircn care [ă] gt [e] (evoluţie insuficient explicată pentru
toate ariile icircn care apare icircn texte43
) să mulţemim DO 72 126 200
mulţemire C 3r mulţemiri DO 201 mulţemit DO 52 87 232 233
mulţemita CVNTO 242 (cu) mulţemită DO 21 37 142 191 192
CPO 389 mulţemite DO 113 mulţemitor CVNTO 242
mulţemitoriu CVNTO 242 CPO 388 mulţemiţi AMAO 330
nemulţemitor DO 57
Inovaţia din graiurile sudice cu [ă] gt [u] prin asimilare vocalică
apare de trei ori şi numai icircn predici mulţumescu-ţ DO 144
nemulţumirii DO 57 şi nemulţumitoarea DO 203 Icircn ciuda suspi-
ciunilor de intervenţie icircn text este posibil ca forma păstrată icircn cea mai
veche copie manuscrisă a didahiilor (executată de Efrem grămăticul icircn
42
ILRL 1997 p 88 Densusianu ILR II p 65 71 43
Gheţie ndash Mareş Graiurile p 172 cf Densusianu ILR II p 53 bdquopoate
trebuie să presupunem că ă a devenit e mai icircnticirci icircn formele de ind prez
amăgesc mulţămesc etc unde e putea să-l asimileze pe ă precedentrdquo
Fonetica 37
anii 1722-1725) să reproducă forma utilizată de Antim Ivireanul icircnsuşi
icircntrucicirct chiar dacă ea este rară icircn limba cultă a epocii apare şi la alţi
cărturari (de pildă icircn Istoria Ţăracirci Rumacircneşti mulţemită 6v16 şi
mulţemite 2r12
44) Icircn ms 549 (cel de la Căldăruşani realizat după
exemplarul din 1722-1725) şi icircn ms 524 (din 1781) icircn două din cele
trei ocurenţe cuvicircntul este corectat după norma tradiţională
nemulţămirii şi nemulţămitoarea45
La fel au procedat copiştii şi icircn
cazul cicirctorva dintre formele cu [e] punicircnd icircn evidenţă astfel vitalitatea
normei literare vechi De altfel inovaţia care a impus trecerea lui [ă] la
[u] icircn mulţumi a devenit normă unică pentru limba literară abia din
193246
după ce icircn 1904 ortografia accepta norma dublă mulţumi ndash
mulţămi
I1211 Dacă icircn părete păreche spăria şa [ă] etimologic icircşi
menţine poziţia de fonetism literar icircn textele religioase din Ţara
Romacircnească deci şi la Antim Ivireanul icircn cazul altor cuvinte cu [ă] icircn
aceeaşi poziţie am constatat icircn scrierile mitropolitului muntean pre-
ferinţa pentru varianta nouă necaz (lt vsl nakazu) DO 75 159
necazul DO 61 necazului DO 159 necazuri DO 61 82 151
186 necazurile CVNTO 244 DO 158 163 228 (ne-)am necăjit
AMAO 334 DO 160 Cuvicircntul este rar folosit cu fonetismul etimo-
logic năcazurile Ded 1703O 407
Inovaţia s-a produs icircn Ţara Romacircnească probabil mai icircnticirci ca
disimilare vocalică [ă] ndash [ă] gt [e] ndash [ă] icircn verbul a necăji extinsă apoi
şi la substantivul necaz determinicircnd o modificare icircn configuraţia
exprimării culte dacoromacircne varianta cu [e] devine normă a
44
Istoria Ţăracirci Rumacircneşti atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino
Ediţie critică studiu lingvistic glosar şi indice de nume proprii de Otilia
Dragomir Bucureşti Editura Academiei 2006 Cf Ion Gheţie BD p 102 şi
ILRL 1997 p 295 care semnalează inovaţia icircn documente munteneşti abia
după 1750 iar icircn textele literare ale epocii o singură dată icircn Evanghelia din
1760 45
Vezi DO 57 203 notele de subsol 46
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 23
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 38
dialectului literar muntenesc (se găseşte la cronicari icircn Biblia din
1688 icircn documente etc) faţă de aria dialectală nordică unde apare
constant picircnă icircn secolul al XIX-lea forma etimologică (la 1757
Dimitrie Eustatievici Braşoveanul foloseşte numai forma cu [ă]47
tot
astfel icircn Vulgata de la Blaj 1760-1761 bdquofonetismul mai apropiat de
etimon este cvasigeneralrdquo48
iar icircn veacul următor scriitorii ardeleni şi
moldoveni păstrează icircn operele lor forma arhaică49
)
Aceeaşi realitate lingvistică se constată şi icircn cazul lui blestem şi
blestema (lt lat blasphemare) Antim Ivireanul foloseşte icircn exclusivitate
forme cu [e] şi [ecirca] blestem IcircBO 367 AMAO 334 336 340 343
DO 100 120 blestemul CVNTO 247 a blestema CVNTO 259
DO 81 91 bleacutestemă CL 1r blestemă CVNTO 252 blestemăm DO
26 s-au blestemat DO 62 să blesteme CVNTO 259 blestemată
IcircBO 367 DO 24 82 96 100 173 blestemicircnd CVNTO 245 266
DO 53 blestematul DO 38 205 blestemaţilor IcircPTPO 354
Forma etimologică rămicircne normă a variantelor literare nordice
icircn timp ce [ă] gt [e] icircn dialectul literar muntenesc din a doua jumătate a
secolului al XVII-lea pornind de la o inovaţie a vorbirii populare50
Prezenţa formei vechi la sficircrşitul secolului al XVII-lea icircn texte diferite
din Ţara Romacircnească se explică fie ca o reminiscenţă a normei generale
odinioară icircn dacoromacircna populară şi icircn varianta ei cultă fie ca influenţă
a textelor nordice care stau la baza unor realizări tipografice munteneşti
(icircn Biblia din 1688 de pildă)
I1212 Icircn cuvacircntul biserică (lt lat basĭlica) şi icircn derivate
norma literară generală icircn a doua jumătate a secolului al XVII-lea
oglindea al doilea stadiu de evoluţie a vocalei protonice de la latină icircn
limba romacircnă şi anume pronunţia cu [e] protonic După Al Rosetti
fenomenul este icircnregistrat la scară largă icircncă din secolul al XVI-lea
47
Mariana Costinescu Normă şi dialect icircn primele gramatici romacircneşti icircn
SLLF II 1972 p 12 48
Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 793 49
Vezi referiri la scriitori din secolul al XIX-lea la Frăţilă Tacircrnave p 38 50
ILRL 1997 p 294 Gheţie BD p 98
Fonetica 39
cicircnd bdquoforma asimilată besěrecă [] este generalărdquo51
Totuşi icircn cele
mai multe texte din prima etapă a romacircnei literare cele două forme
alternează Chiar dacă icircn veacul al XVI-lea [e] protonic icircn acest cuvicircnt
reprezenta un fapt nou icircncă el s-a impus repede icircn limba textelor
bisericeşti ajungicircnd ca icircn vremea lui Antim Ivireanul să constituie un
fenomen bdquoclasicrdquo cu o pondere mult superioară icircn texte faţă de aspectul
arhaic cu [ă] Icircn literatura de specialitate păstrarea lui [ă] etimologic icircn
cuvicircntul discutat este considerată normă şi icircn ultima perioadă a vechii
romacircne literare icircn toate ariile culturale52
icircnsă ponderea fonetismului
arhaic infirmă acest lucru De pildă la Dosoftei icircn Viaţa şi petreacerea
svinţilor bdquoă este păstrat icircn cuvicircntul băsearică (lt lat basilica) icircntr-o
singură ocurenţă nov 144v18 celelalte atestări semnalează trecerea lui
ă la erdquo53
Prin urmare norma nu mai poate fi cea arhaică icircntrucicirct uzul
icircn cele mai multe texte literare s-a orientat spre inovaţie Atestările
termenului icircn discuţie icircn textele munteneşti icircncepicircnd cu mijlocul
secolului al XVII-lea indică icircnsă o nouă tendinţă de rostire şi scriere a
sa cu [i] icircn prima silabă deşi nu se poate vorbi icircncă ţinicircnd cont de
numărul formelor cu [i] icircn detrimentul celor cu [e] de o schimbare a
normei literare sudice
Icircn orice moment al activităţii sale Antim Ivireanul scrie sau pune
sub tipar forme cu [e] Pred 1694 beseacuterecii beseacutericească (4v) CL
1699 beseacuterica (3v4
r 20
v 21
v 22
v 24
r 25
r 25
v 26
r 26
v 27
r 28
r)
beseacuterică (23v 24
v 25
r 27
r) beseacuterici (21
v) beseacutericii (ftl
r 20
v 22
r 26
r
26v 27
r 28
r) beseacutericilor (22
r) etc Ded 1703 beseacuterica (O 407)
besericeşti (O 407) IcircPTP 1705 beseacuterica (O 353 355 358) beseacuterecă
(O 360) beseacuterecii (O 350 355 358) beseacutericii (O 361) CVNT 1709
beseacuterica (O 245 277 279 280 297 300 301) beseacuterică (O 262 283
286) beseacutericei (O 294) beseacuterici (O 254) beseacutericii (O 286 288 289
291 297) etc IcircB 1710 beserecesc (O 378) beseacuterică (O 371 376
379 382) besericească (O 365) besericeşti (O 382) beseacuterici (O 372
51
Rosetti ILR 1978 p 502 cf Munteanu ndash Ţacircra ILRL 1983 p 72 52
Manea Dosoftei VPS p 463 53
Ibidem p 111
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 40
375) beseacutericii (O 365 367 375 376) AMA 1713 beseacuterica (O 327
330) beseacuterică (O 326 327 330) besericească (O 328) beseacuterici (O
326) beseacutericii (O 325 326 328 329 331) etc CP 1714 beseacuterica (O
388) beseacuterică (O 387 389 394) beseacutericii (O 388 394) besericească
(O 387 390) besericeşti (O 390 392) Ded 1715 beseacuterica (O 410)
beseacutericii (O 409) besericeşti (O 409)
Pe licircngă acestea icircn textele lui Antim Ivireanul apar şi forme cu
fonetismul nou muntenesc cu [e] protonic gt [i] Ded 1694 biseacuterică
(O 399) CL 1699 bisearica (20v) bisearicii (20
v) IcircB 1710 biseacuterica
(O 382) C 1715 bisearecă (13r) biseacuterica (21
v 51
r) Frecvenţa
situaţiilor icircn care este icircncălcată norma literară este mult inferioară celei
a situaţiilor cicircnd se respectă norma Constatăm de asemenea că
inovaţia icircnsoţeşte norma pe tot parcursul activităţii lui Antim fără o
modificare a ponderii formei populare de la o etapă la alta Aceste două
fapte indică la Antim Ivireanul asimilare concomitentă a celor două
modalităţi de pronunţie şi de scriere a cuvicircntului Cu toate că există
posibilitatea ca unele dintre formele cu [i] descoperite icircn textele lui
Antim icircn forma păstrată picircnă la noi să nu aparţină autorului (faptul că
apar aticirct de rar şi cu precădere icircn texte tipărite de altcineva ndash Gheorghe
Radovici este tipograful lucrărilor din 1710 şi 1715 ndash icircndreptăţeşte o
atitudine circumspectă cu aticirct mai mult cu cicirct dedicaţia din 1715 text
cu siguranţă mai atent aşezat icircn tipar prezintă numai forme cu [e] pe
cicircnd icircn cuprinsul ceaslovului apare şi varianta cu [i]) ocurenţele din
Ded 1694 şi cele din CL 1699 demonstrează cele afirmate anterior
despre limba deprinsă şi utilizată de acesta
Icircn predici norma literară este respectată prin notarea constantă a
vocalei [e] protonice icircn beseacuterica (O 6 42 51 57 62 85 86 88 108
110 111 112 124 136 146 165 173 204 231) beseacuterică (O 6 31
32 41 43 45 46 62 63 65 68 73 85 90 101 103 108 129 193
203 223 227 231) besericească (O 116 193 230) besericesc (O
124 202 231) beseacutericeşte (O 28) besericeşti (O 28 30 82 99 210
226 233) beseacuterici (O 34 72 117 192 204) beseacutericii (O 31 32 35
42 45 50 57 58 72 82 86 91 94 105 116 135 151 170 172 199
204 231 233) beseacutericilor (O 117)
Fonetica 41
Pe licircngă aceste forme copia din 1722-1725 a didahiilor prezintă
cicircteva ocurenţe ale formei noi munteneşti cu [i] biseacuterică (O 6 20 31
125) bisericesc (O 125) bisericească (O 188) biseacuterici (O 23 26 99)
biseacutericii (O 31 94 148 188)
I1213 Vocala [ă] protonică neaccentuată gt [o] icircn folos (lt ngr
) noroc (lt vsl narokŭ) norod (lt vsl narodŭ) zăbovi (lt vsl
za-baviti) şi icircn derivatele lor folos Ded 1694O 399 IcircPTPO 349
351 AMAO 327 341 DO 7 19 22 23 24 29 34 39 68 etc
folosul Pred 1694 3v Ded 1694O 399 AMAO 328 336 342 343
DO 7 22 35 63 72 folosi DO 72 nu folosesc DO 55 s-au
folosit DO 36 59 vom folosi DO 36 să folosiţi DO 34
folositoare Pred 1694 3v folositori DO 63 folosinţă Pred 1694
4v DO 63 etc norocie Ded 1715O 411 norocire Ded 1709O
411 DO 63 norocită Pred 1694 5r DO 126 139 191 201
norociţ DO 87 norociţilor Pred 1694 4r norod CL 31
v IcircPTPO
357 IcircBO 376 CPO 389 394 Ded 1715O 410 DO 21 22 78
86 norodul DO 28 42 60 63 69 75 norodului IcircBO 367 CPO
389 390 DO 7 21 32 41 45 63 Ded 1715O 411 noroadele
DO 51 67 noroadelor DO 5 66 etc zăboveşte DO 102 au
zăbovit DO 75 zăbovind DO 196
Trecerea lui [ă] la [o] prin asimilare vocalică [ă] ndash [o] gt [o] ndash [o]
icircn cuvinte ca folos noroc şi norod şi prin disimilare vocalică [ă] ndash [ă] gt
[ă] ndash [o] icircn zăbovi este o inovaţie destul de timpurie icircn unele graiuri
dacoromacircne54
cu atestări icircn textele literare chiar icircn perioada de picircnă la
164055
Tendinţa este aceea de impunere a inovaţiei (fonetismul nou se
icircnticirclneşte icircn texte din Moldova Banat-Hunedoara Ardeal şi Ţara
Romacircnească) deşi unii autori privilegiază fonetismul vechi (de pildă la
Dosoftei icircn Viaţa şi petreacerea svinţilor bdquotoţi aceşti termeni [noroc
54
Gheţie BD 101-102 55
ILRL 1997 p 89 Rosetti ILR 1978 p 503 şi 540 cf Densusinau ILR II
p 53 70
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 42
norod noroi] apar cu fonetismul etimologicrdquo56
) ori icircl folosesc icircn
alternanţă cu cel nou Icircn cazul lui zăbăvi ndash zăbovi alternanţa s-a
manifestat picircnă ticircrziu icircn epoca premodernă
Antim Ivireanul respectă norma curentă icircn varianta literară din
vremea sa dar foloseşte de cicircteva ori numai icircn cazul lui norod şi
fonetismul etimologic (mai prezent icircn textele literare nordice) nărod
CL 8v 31
v Ded 1694O 399 nărodului CPO 388
I1214 Vocala [ă] accentuată (lt lat aacute + n + voc) gt [icirc] icircn
ficircnticircnă (lt lat fontana) icircnticirci (lt lat antaneus) micircnă (lt lat manus)
după norma literară a vremii ficircnticircnă CVNTO 260 DO 20 ficircnticircni
DO 260 icircnticirci Postf 1693O 397 IcircPTPO 351 352 255 CVNTO
253 255 256 257 258 262 DO 17 23 25 30 35 38 46 47 48
56 59 etc bdquoicircnticirce pricinirdquo Ded 1694O 398 micircnă CVNTO 295
296 AMAO 330 CPO 393 DO 21 86 117 136 144 225 micircna
DO 170 Fenomenul se recunoaşte icircn toate cuvintele moştenite din
latină cu un [aacute] latinesc icircn aceeaşi poziţie57
Nu am consemnat la
Antim Ivireanul forme cu stadiul [ă] (cf fontaacutena gt fontŠnă gt făntŠnă
gt fănticircnă gt ficircnticircnă58
ori manus gt mănu gt micircnă) care fuseseră active icircn
majoritatea textelor din secolul al XVI-lea59
şi care mai apăreau icircn
vremea cărturarului muntean icircn varianta literară nordică (la Dosoftei60
icircn ms 45 al Bibliei din 168861
etc) Ceea ce fusese la icircnceput o inovaţie
a graiurilor munteneşti s-a extins şi la nivelul altor graiuri a intrat icircn
variantele literare corespunzătoare şi a rămas icircn norma literară
modernă
56
Manea Dosoftei VPS p 114 57
Rosetti ILR 1978 p 251 bdquoCa o urmare a acţiunii lui n asupra vocalei
precedente [] a latin accentuat a trecut icircn romacircnă mai icircnticirci la ă şi apoi la icirc
lat canis gt căne gt cicircne (cf tosc qen romacircna a mers deci mai departe pe
calea icircnchiderii prin crearea timbrului icirc)rdquo 58
Arvinte STLNM p 2 vezi şi Ivănescu ILR 2000 p 208 59
Rosetti ILR 1978 p 544-545 60
Manea Dosoftei VPS p 112-113 61
Arvinte STLNM p 2
Fonetica 43
3 [e]
I131 Vocala [e] medială atonă etimologică s-a păstrat icircn
cuvinte ca adevăr (lt lat ad de verum) AMAO 344 346 adevărul
DO 36 45 51 adevărului DO 4 7 8 etc adevărat Pred 1694 2r
2v IcircPTPO 349 351 352 DO 8 11 15 19 23 30 32 33 42 44 51
etc adeverinţă Pred 1694 4v bdquosă adevăra şi leacutegea postuluirdquo DO
35 aşijderea (lt a(c)şi (lt lat eccum + sic) + vsl (tako)rsquode + -re
DA) Pred 1694 2v DO 7 18 22 24 37 75 88 93 97 101 111
121 124 137 etc IcircPTPO 351 358 IcircBO 378 382 CVNTO 318
AMAO 337 341 345 CPO 392 foamete (lt fămetos gt fometos bdquocu
ă gt o sub influenţa consoanelor labialerdquo62
) CVNTO 274 284
foametea DO 61 pretutindenea (lt lat per + totum + inde + re gt dr
pretutindere gt pretutindene(a)) CL 17r CVNTO 295 DO 58 și
petutindenea (sic) DO 202 prieten (lt bg prijaten) şi derivatele sale
priiaten DO 55 182 priiateni Pred 1694 3v CL 16
r 16
v 25
r 29
r
DO 81 123 164 165 181 bdquoicirci prieteneacuteşte cu Dumnezeurdquo DO 167
bdquovă icircmprietenesc cu Dumnezeurdquo DO 172 ucenic (lt vsl učenikŭ)
Pred 1694 3r DO 38 54 101 etc ucenici CL 6
r DO 54 56 79
80 etc ucenicilor CL 6v DO 9 10 11 58 etc veni (lt lat venire)
veni (perf s III sg) CVNTO 293 bdquonu ne venim icircn firerdquo DO 25 am
venit DO 22 au venit DO 30 61 66 CVNTO 280 281 294
venind CVNTO 263 279 290 venirea DO 4 32 46 CVNTO 298
Pe licircngă norma literară din Muntenia (care s-a impus ulterior ca
normă a romacircnei literare moderne) icircn textele lui Antim Ivireanul apar
şi cicircteva exemple cu [e] gt [i] dar nu la toate cuvintele menţionate mai
sus şi destul de rar aşijdirea IcircBO 379 380 381 driptatea C 7r pre-
tutindinea CL 16v C 6
v ucinici CL 4
v ucinicii DO 5 ucinicilor
C 5v DO 5 Fenomenul trecerii lui [e] la [i] icircn acest tip de context
fonetic bdquoeste caracteristic textelor scrise icircn zonele unde se vorbea
subdialectul nordicrdquo63
icircn secolul al XVII-lea dar tendinţa generală
(pusă icircn evidenţă de ocurenţa exemplelor cu [e] gt [i] icircn textele laice şi
62
Rosetti ILR 1978 p 109 63
ILRL 1997 p 297
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 44
religioase din veacurile al XVII-lea şi al XVIII-lea cu deosebire după
1750) este aceea de slăbire a fenomenului la nivelul limbii culte Totuşi
pentru unele cuvinte oscilaţia icircntre norma literară generală şi
icircnchiderea lui [e] rămicircne un fapt real icircn aspectul cultivat al limbii
romacircne picircnă ticircrziu icircn epoca modernă Astfel la icircnceputul secolului
trecut icircn limba literară era consemnată perechea prieten ndash prietin dar
se recomanda forma cu [e] icircn cazul lui aşişderea (aşijderea)64
I132 Vocala [e] medială atonă etimologică s-a păstrat şi icircn
situaţiile icircn care ea este urmată icircn silaba finală de un [e] (mai ales icircn
formele de singular cu articol hotăricirct şi icircn construcţia pluralului
articulat la unele substantive feminine şi neutre) apele DO 65 175
180 185 209 aproapele DO 48 51 52 53 54 cugetele DO 46
73 203 jărtvele DO 153 jirtvele DO 5 mirele DO 113
păcatele DO 11 26 36 46 49 64 65 66 70 71 91 92 93 95
98 99 100 etc părintele IcircPTPO 350 351 DO 17 45 48 83 86
112 125 133 150 200 205 229 etc sufletele IcircBO 382 DO 5
12 22 28 42 81 91 92 106 116 etc umbletele C 1715 21v etc
Fenomenul trecerii lui [e] la [i] icircn aceste contexte a fost
consemnat icircn secolul al XVI-lea icircn documente de pe teritoriile nordice
ale dacoromacircnei (Moldova Transilvania şi Banat) şi mai puţin din sud
(Oltenia) Icircn secolul următor aria sa de răspicircndire se lărgeşte
cuprinzicircnd şi Muntenia şi de asemenea accede icircn textele literare laice
şi religioase dar fără a constitui icircn general normă a vreunei variante
literare Nici măcar la Dosoftei care este unul dintre cărturarii cei mai
receptivi la faptele de limbă populare bdquofenomenul trecerii lui e
neaccentuat icircn poziţie medială şi finală la i nu este caracteristic (sn)
[] Dovadă sicircnt formele duble dintre care icircn anumite cazuri mitro-
politul a preferat pe cele care ulterior au devenit literarerdquo65
De altfel
secolul al XVII-lea reprezintă apogeul acestui fenomen la nivelul
textelor literare numărul ocurenţelor scăzicircnd icircn secolul al XVIII-lea şi
64
Regule ortografice 1904 p 26 şi 19 65
Laura Manea Dosoftei VPS p 129
Fonetica 45
mai ales după 1750 cicircnd icircn textele religioase tipărite se generalizează
varianta literară muntenească cu [e]
La Antim Ivireanul fonetismul literar este uneori icircnsoţit de cel
popular Cazurile icircn care se constată icircnchiderea lui [e] la [i] icircn acest
context fonetic sicircnt chiar mai numeroase decicirct cele icircn care evoluţia s-a
produs icircn situaţia descrisă la punctul I131 cugetile C 14r
cumpenile CVNTO 247 ferestrile CVNTO 287 mirile C 13v
numerile CL 9r picircntecile IcircBO 370 CVNTO 283 razile DO 10
simbetile AMAO 335 sufletile C 14r 54
v umbletile C 1715 21
v
Aceste forme ar fi putut să-i fie sugerate lui Antim Ivireanul de
uzul lingvistic al mentorului său din primii ani ai şederii sale icircn Ţara
Romacircnească moldoveanul Mitrofan Tot el ca diortositor intervenise
şi asupra Bibliei de la Bucureşti deoarece icircn textul din 1688 există
cicircteva locuri icircn care apar forme cu [i] acolo unde icircn traducerea lui
Milescu şi icircn varianta muntenească ms 4389 este icircntrebuinţată forma
literară braţile (BB) ndash braţele (ms 45) MLDI 2716 dobitoacile
(BB) ndash dobitoacele (ms 45 ms 4389) MLDI 345 hainilor (BB) ndash
hainelor (ms 45 ms 4389) MLDI 2727 hiclişug (BB) ndash vicleşug
(ms 45) MLDI 2735 icircngirii (BB) ndash icircngerii (ms 45 ms 4389)
viniră (BB) ndash veniră (ms 45 ms 4389) MLDI 3735 etc
Pe de altă parte prezenţa formelor cu [i] icircn copiile din secolul al
XVIII-lea ale didahiilor (ms 549 B ms 524 C ms 67 N) acolo unde
icircn cea mai veche variantă manuscrisă păstrată (ms 3460 a lui Efrem
grămăticul 1722-1725) există fonetismul etimologic demonstrează
icircntrebuinţarea constantă a inovaţiei la nivel popular (poate ca normă
secundară) icircn Muntenia capetile Dms 524 CO 27 hainile Dms
524 CO 70 74 76 84 164 202 211 219 mirile Dms 549 B ms
67 NO 113 păcatile Dms 549 BO 203 razile Dms 524 CO 19
52 58 etc De altfel icircn ceea ce priveşte răspicircndirea teritorială a
formelor cu [i] astăzi hărţile atlaselor lingvistice indică Banatul vestul
Crişanei Moldova şi icircntreaga Muntenie
I133 [-e] final aton apare netrecut la [-i] anume AMAO 243
310 CPO 394 bate DO 34 IcircPTPO 359 va bate DO 55 cine
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 46
DO 9 11 12 21 26 30 etc cuvinte Pred 1694 4v IcircPTPO 361
haine DO 49 107 192 CVNTO 265 AMAO 346 hrisoave
AMAO 339 mare CVNTO 298 noapte Pred 1694 4r nume
CVNTO 244 269 292 311 AMAO 331 333 354 DO 8 18 27
53 82 87 88 114 sicircnge CVNTO 301 suspine DO 110 să
suspine DO 219 toate DO 5 6 7 8 9 să veacutede Pred 1694 2r etc
Fără a se ridica la statutul de normă literară icircnchiderea lui [-e]
final la [-i] se icircnticirclneşte pe tot parcursul epocii vechi cu precădere icircn
textele elaborate icircn Moldova sau datorate unor moldoveni ori unor
texte de bază moldoveneşti Icircn regiunile sudice ale Dacoromaniei apare
sporadic icircn documentele din Oltenia icircncă din secolul al XVI-lea iar icircn
jumătatea estică a Munteniei după 1600 ca reflex al situaţiei existente
icircn graiurile de acolo icircn acea epocă66
I134 Icircn prepoziţiile de pe şi compusele de la de pe etc [-e]
se păstrează nealterat după norma impusă de tradiţia literară
bisericească icircncă din secolul al XVI-lea Nu am consemnat nicăieri la
Antim Ivireanul fonetismul popular specific graiului moldovenesc di
pi etc (şi care apare sporadic şi icircn alte regiuni nordice67
) deşi el apare
(e adevărat rar) icircn texte religioase munteneşti din epoca lui Antim
Ivireanul68
Icircn istoria limbii romacircne literare icircn ciuda relativ frecventelor
ocurenţe icircn texte religioase şi laice (mai ales din Moldova) icircnchiderea
lui [e] neaccentuat medial şi final (ori a lui [e] din cuvinte atone icircn
frază) la [i] nu a funcţionat ca normă a exprimării culte O icircncercare de
revigorare a fonetismului popular icircn direcţie cultă se icircnregistrează icircnsă
la icircnceputul secolului al XIX-lea icircn Moldova icircn cărţile realizate icircn
tipografia bdquoAlbineirdquo bdquocunoscută fiind tendinţa lui Gr Asachi de a
66
Ion Gheţie Graiurile dacoromacircne icircn secolele al XIII-lea ndash al XVI-lea (pacircnă
la 1521) Bucureşti Editura Academiei 2000 p 17 67
Gheţie BD p 109 vezi şi Densusianu Ţara Haţegului p 25 şi 51
Uriţescu Nordul Banatului p 59 Botoşineanu Valea superioară a
Someşului Mare p 72-73 68
ILRL 1997 p 298
Fonetica 47
repune icircn drepturi unele norme dialectale moldoveneştirdquo69
icircn timp ce icircn
Ţara Romacircnească Ion Heliade Rădulescu recomanda fonetismul de
pentru că bdquoeste mai clasicrdquo70
I135 Cuvicircntul străin (lt lat exterrenus sau exterrinus71
) şi
derivatele lui apar cu fonetismul etimologic [e] aton strein-ă IcircPTPO
360 IcircBO 377 AMAO 341 DO 33 103 124 147 153 171 231
streinul DO 148 streini C 2r 24
r CVNTO 244 etc AMAO 326
icircnstreinat C 22v icircnstreineacuteze AMAO 336 streinătatea DO 6 etc
Vocala icircn discuţie a cunoscut icircn istoria limbii romacircne două
evoluţii Cea mai timpurie este [e] gt [i] prin asimilare vocalică re-
gresivă atestată icircn secolul al XVI-lea icircn textele rotacizante la Coresi
şi icircn Palia de la Orăştie Cealaltă [e] gt [ă] se explică fie prin analogia
termenilor formaţi cu stră- fie prin velarizarea lui [e] după consoana
[r]72
este specifică nordului dacoromacircnesc şi după atestările icircn textele
literare şi icircn documente apare icircn secolul al XVI-lea dar se manifestă
mai pregnant icircn veacul următor Icircn textele lui Antim Ivireanul am
consemnat ambele forme de inovaţie populară icircnsă rar striin IcircPTPO
360 DO 124 striini CVNTO 276 DO 6 străin-nă IcircPTPO 359
IcircBO 380
Fonetismul etimologic [e] icircşi păstrează statutul de normă literară
icircn toată epoca veche folosit icircn primele gramatici romacircneşti (a lui
69
Iacob Limbajul biblic romacircnesc I p 69 70
Heliade Scrieri lingvistice p 105 71
Etimologia lui străin reprezintă icircn continuare o problemă neelucidată Icircn
articolul Icircn legătură cu etimologia lui străin icircn SCL XXVI 1975 nr 2
p 175-182 Ion Gheţie a analizat critic soluţiile propuse şi argumentate de-a
lungul timpului pentru etimonul lui străin şi a ajuns la concluzia că bdquoforma cu e
(strein) pare a fi cea mai veche icircn domeniul dacoromacircnesc şi se plasează icircn
consecinţă cel mai aproape de etimonul latinrdquo (p 179) lt lat exterrenus sau
exterrinus Noi am pornit icircn analiza noastră de la acest punct de vedere Vezi
şi Densusianu ILR II p 72 72
Densusianu ibidem II p 72 respectiv Ion Gheţie Icircn legătură cu
etimologia p 179
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 48
Eustatievici Braşoveanul la 1757 şi a lui Macarie cca 1772 aici
alături de străin73
) şi la icircnceputul epocii moderne dar spre sficircrşitul
secolului al XIX-lea concurenţa formei mai noi cu [ă] icircl face să cadă icircn
desuetudine Ortografia din 1904 icircl prezintă ca a doua opţiune icircn norma
oscilantă străin ndash strein74
Icircndreptarul din 1932 recomandă doar
varianta străin75
dar autorii precizează că bdquoalături de străin se
icircntrebuinţează şi forma streinrdquo76
Icircn privinţa surselor de unde cele două forme populare au pătruns
icircn scrierile lui Antim Ivireanul deducem că străin reprezintă o infiltrare
a unui fapt de limbă popular nordic preluat probabil prin intermediul
vreunui text literar icircn timp ce striin a putut pătrunde direct din vorbirea
populară specifică tuturor locurilor icircn care Antim a activat Ricircmnic
Snagov Ticircrgovişte şi Bucureşti
Hărţile lingvistice actuale (vezi ALR SN V h 1355) evidenţiază
faptul că pe teritoriul care ne interesează forma strein se
icircntrebuinţează astăzi icircn nordul şi estul Munteniei iar striin icircn
vestul Munteniei Oltenia cunoaşte varianta strin mai nouă
obţinută prin contragerea celor doi [i] din striin Icircn mod cert
această configuraţie dialectală nu reflectă şi starea de acum trei
sute de ani Au intervenit modificări a existat o evoluţie
Comenticircnd existenţa lui striin icircntr-un document scris icircn regiunea
Bucureştiului de la icircnceputul secolului al XVIII-lea I Gheţie şi
Al Mareş afirmă că este posibil ca aria lui striin să fi fost icircn acea
perioadă mai largă decicirct icircn zilele noastre extinzicircndu-se spre
est77
Deşi argumentul este precar (icircntrucicirct documentul putea fi
scris de un vorbitor al graiurilor din vestul Munteniei sau din
73
Vezi Mariana Costinescu Normă şi dialect icircn primele gramatici romacircneşti
icircn SLLF II 1972 p 14 şi 21 74
Regule ortografice 1904 p 28 75
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 175 76
Ibidem p 15 77
Gheţie ndash Mareş Graiurile p 86 87 Ion Gheţie art cit p 179
Fonetica 49
Oltenia78
) el trebuie luat icircn considerare mai ales că este sprijinit
şi de alte constatări după cum va fi arătat icircn cele ce urmează
Icircn textele propriu-zis ale lui Antim Ivireanul am consemnat
ambele forme de inovaţie populară specifice epocii icircnsă rar
Abaterile de la norma literară sicircnt rare şi la Efrem grămăticul icircn
copia din 1722-1725 a didahiilor lui Antim Ocurenţele formelor
cu [ii] din aceste texte nu permit formularea unei concluzii
privind extinderea ariei lui striin faţă de cea a lui strein icircn
vorbirea necultivată din secolul al XVIII-lea icircn Ţara
Romacircnească Pe de o parte sicircnt prea puţine pe de altă parte
Antim Ivireanul ar fi putut prelua varianta striin din graiul
oltenesc din preajma Ricircmnicului şi să o folosească şi mai ticircrziu
accidental cicircnd a activat la Tacircrgovişte şi la Bucureşti fără ca ea
să fie obişnuită şi icircn limba vorbită icircn aceste regiuni din aria
estică a Ţării Romacircneşti
Nu acelaşi lucru putem spune despre versiunilor copiate ale
didahiilor mitropolitului muntean de după 1725 Ne referim la
ms 549 al predicilor realizat icircntre anii 1730-1740 de către un
copist necunoscut79
După cum demonstrează Gabriel Ştrempel
exemplarul a fost lucrat destul de neglijent după manuscrisul
grămăticului Efrem80
Pe licircngă greşelile de transcriere (omiterea
unor litere repetarea vreunei silabe etc) autorul ms 549 a
realizat unele modificări ce vizează aspectul lingvistic al
textului Ne interesează aici icircn mod special opţiunea copistului
pentru formele strein şi striin Icircn textul lui Efrem din cele 30 de
ocurenţe ale cuvicircntului 28 respectă norma literară a vremii
(icircnstreinare DO 218 icircnstreinat DO 144 icircnstreinaţi DO
13 strein DO 33 103 124 ndash de două ori 147 153 231 ndash de
două ori streină DO 171 streinătatea DO 6 streine DO
124 135 136 168 206 streini DO 60 73 109 151 203
231 streinilor DO 13 38 streinul DO 148 streinului DO
13 ) iar 2 prezintă forma necultivată Autorul ms 549 notează
de 14 ori forme cu fonetismul [ei] (DO ms 549 13 ndash de două
78
Ion Gheţie art cit p 179 Gheţie ndash Mareş Graiurile p 87 79
Vezi prezentarea pe larg la Gabriel Ştrempel Introducere la Antim
Ivireanul Predici Bucureşti Editura Academiei 1962 p 42-47 80
Ibidem p 46-47
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 50
ori 38 124 ndash de două ori 144 147 148 151 153 168 171
231) şi de 16 ori cu [ii] (DO ms 549 6 ndash de două ori 13 33
60 73 103 109 124 ndash de două ori 135 136 203 206 218
231) modificicircnd textul de 14 ori icircn favoarea lui striin Icircn mod
cert copistul anonim al didahiilor era familiarizat cu această
formă iar utilizarea ei icircn scris este reflexul unei obişnuinţe icircn
rostire o alegere spontană icircn detrimentul variantei literare pe
care o găsea icircn textul de copiat Acest personaj misterios este
dintr-o zonă sudică icircn care [e] gt [i] icircn striin şi icircn derivatele
sale Este posibil chiar să fi realizat manuscrisul icircntr-o
asemenea zonă Credem că nu este vorba de Oltenia sau de
vestul Munteniei deoarece nu găsim icircn versiunea didahiilor
executată de copistul anonim fapte de limbă care să se
găsească numai icircn Oltenia şi icircn vestul Munteniei şi pe care
acesta să le fi notat icircn locul formelor specifice variantei
literare munteneşti din manuscrisul lui Efrem Or dacă
originea oltenească sau vest-muntenească l-ar fi determinat
să icircnlocuiască de aticirctea ori pe strein cu striin fără prea mare
grijă pentru exprimarea literară atunci ne-am fi aşteptat să
găsim constant icircn scrisul său şi alte forme obişnuite icircn
documentele din vestul Munteniei sau din Oltenia acelei
vremi Situaţia este icircnsă alta81
Pe baza ocurenţelor din ms 549
al didahiilor lui Antim Ivireanul şi a rarităţii formelor specifice
Olteniei sau regiunii munteneşti icircnvecinate de vest putem
afirma că aria lui striin icircngloba cel puţin icircn prima jumătate a
secolului al XVIII-lea şi o regiune mai estică incluzicircnd poate
şi Bucureştiul
I136 Vocala [e] atonă se păstrează icircn verbe de origine slavonă
şi icircn cuvinte din familia acestora prestevi (lt vsl prěstaviti (sja))
prestevit DO 224 propovedui (lt vsl propovědati) CL 5r DO 7
109 propoveduia DO 93 149 să propoveduesc DO 30 131 au
81
Vezi şi articolul nostru Adina Chirilă Contribuţie la delimitarea ariei
sudice a lui striin icircn secolul al XVIII-lea icircn AUT Seria ştiinţe filologice
XLV (2007) p 99-106
Fonetica 51
propoveduit CVNTO 258 propoveduind DO 6 propoveduirea
CL 5r DO 65 88 94 148 propoveduitori DO 5
Forme cu [e] gt [ă] apar rar icircn didahii să propovăduiască DO
88 şi propovăduirea DO 98
I137 Vocala [e] atonă etimologică medială nu a trecut la [i] icircn
verbul icircmpiedeca (lt lat impĕdĭcare) potrivit normei literare generale
icircn epoca veche Termenul este rar la Antim Ivireanul icircmpiedecat DO
112 icircmpiedecări DO 146 153 Fonetismul etimologic a rezistat ca
normă a limbii culte picircnă ticircrziu icircn epoca modernă astfel icircncicirct icircn primele
sisteme de norme unitare fixate icircn secolul al XX-lea formele cu [i] sicircnt
respinse Icircn 1932 singura formă acceptată este icircncă cea etimologică
icircmpiedec82
Icircn copia de la 1781 a didahiilor lui Antim Ivireanul cea a
arhimandritului Grigorie Deleanu ms 524 C forma este bdquocorectatărdquo icircn
cele trei ocurenţe icircmpiedicat respectiv icircmpiedicări faptul acesta
demonstrează existenţa uzului cu [i] impus icircnsă mult mai ticircrziu ca
normă a romacircnei literare unitare
I138 Icircn cuvintele adică (et nec) aacuteripă (lt lat aacutelĭpa83
) citi
(lt vsl čĭtati) şi primeni (lt vsl prěměniti) vocala [e] medială apare
constant potrivit normei tradiţionale adecă este general Ded 1694O
399 IcircPTPO 355 357 358 359 361 IcircBO 369 371 372 373 etc
CVNTO 268 269 270 273 274 etc CPO 389 DO 11 12 14 17
18 21 23 30 etc arepi DO 167 arepile DO 106 arepilor C 56r
am cetit DO 229 au cetit CVNTO 304 308 cetiţ DO 144 161
nu cetiţi CL 36r să cetim IcircPTPO 350 355 să nu să cetească IcircBO
375 cetitori Postf 1693O 397 să vor premeni DO 218 (de două
ori) şi 219 premeneală DO 220
82
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 17 bdquoCuvintele terminate icircn -ec -ecă deşi se
pronunţă de unii cu -ic -ică vor păstra formele dintacirci duminecă icircntunerec
[] icircmpiedec rdquo vezi şi 112 83
Cf Frăţilă Etimologii p 17 idem Tacircrnave p 45
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 52
Forma cu [e] gt [i] se icircnticirclneşte sporadic să citească IcircPTPO 350
şi CPO 390 să citiţi IcircPTPO 359 Cicircteva ocurenţe există şi icircn didahii
bdquocititoriu de steacutelerdquo DO 235 să citească şi va citi DO 236
Icircn cazul altor cuvinte cu [e] etimologic icircn aceeaşi poziţie se
constată la Antim Ivireanul tendinţa de adoptare a fonetismului nou cu
[i] deşi norma tradiţională icircşi păstra graţie ocurenţei majoritare din
textele literare nordice şi sudice caracterul de fapt lingvistic cult
Astfel icircn adverbul nicăieri (nicăiurea lt lat nec-aliubi-re) [e]
alternează cu [i] necăiri CL 4v nicăiri CVNTO 249 DO 88 187
De asemenea icircn verbul pricepe (lt lat percipere) şi icircn derivate [e] se
află icircn alternanţă cu [i] cu predominarea fonetismului din urmă
preceput-aţ DO 224 au preceput DO 222 precepicircnd DO 104
neprecepută DO 20 183 faţă de priceacutepe IcircPTPO 350 DO 15 35
pricepe DO 34 198 269 nu mă pricep DO 57 am priceput
IcircPTPO 355 să pricepem DO 65 142 voiu pricepe DO 34 să
pricepeţ DO 68 priceacutepere DO 32 35 40 priceperea DO 31 35
nepriceperea DO 57 125 nepriceputa-ul IcircPTPO 350 352 Şi
verbul sprijini (lt sprijin cf vsl suacuteprjaženŭ) apare cu fonetism
alternant sprejenitoriul C 11r 23
v ndash sprijenitor AMAO 337
sprijinitori DO 164 sprijenitoriu Ded 1715O 409
Icircn cazul acestor cuvinte formele cu [i] reprezintă icircncă la
icircnceputul secolul al XVIII-lea o icircncălcare a normei literare deşi mo-
dificarea se produsese icircncă din prima perioadă a vechii romacircne literare
şi se icircntărise după 1640 cu precădere icircn textele munteneşti84
Norma
arhaică a rezistat totuşi pentru unele cuvinte picircnă ticircrziu icircn secolul al
XX-lea graţie prestigiului de care s-a bucurat icircn primul veac al limbii
literare moderne cultura din Moldova o arie literară mai conservatoare
icircn privinţa acestui aspect lingvistic De exemplu pentru citi se reco-
manda icircn 1904 forma ceti85
abia după 1932 fiind stabilită ca normă va-
rianta cu [i] pentru aripi citi sprijini86
şi nicăieri87
84
ILRL 1997 p 297 85
Regule ortografice 1904 p 20 86
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 82 87 97 174 87
Mic dicţionar ortografic Bucureşti Editura Academiei 1953 p 135
Fonetica 53
I139 Vocala [-e] finală neaccentuată din nice (lt lat nĕque)
apare de cicircteva ori păstrată icircn cuvicircnt după norma literară tradiţională icircn
epocă (Dosoftei o respectă fără abatere icircn Viaţa şi petreacerea
svinţilor88
icircn Biblia de la Bucureşti Facerea apare constant iar
excepţiile sicircnt rare etc) IcircPTPO 352 353 356 358 360 IcircB379 DO
65 100 197
Icircn scrierile lui Antim Ivireanul este mult mai des icircntrebuinţată
varianta cu [i] adverb nici Pred 1694 2v DO 3 4 5 6 10 11 14
(de şase ori) 15 etc pronumele negativ sau adjectivul pronominal
negativ nici unul nici una nici un nici o CVNTO 264 269
AMAO 328 338 345 346 CPO 380 390 391 DO 14 29 33 43
52 59 68 80 84 87 92 94 95 101 109 113 115 etc
I1310 Vocala [e] neaccentuată icircn poziţie nazală (e + n + voc
şi e + n m + cons) apare constant icircn scrierile lui Antim Ivireanul icircntr-o
dublă ipostază păstrată şi icircnchisă la [i]
Calitatea de arhaism grafic sau de realitate lingvistică icircncă activă
icircn limba literară din secolul al XVII-lea a lui [e] neaccentuat icircn această
poziţie icircntr-o serie de cuvinte reprezintă o chestiune nerezolvată pe
deplin Părerile specialiştilor s-au formulat aproape icircntotdeauna
pornindu-se de la un grup de cuvinte neaccentuate icircn frază cu
icircntrebuinţare deosebit de frecventă aticirct icircn rostire cicirct şi icircn scriere pre-
poziţiile compuse den pren dentru şi prentru apărute icircn epoca de
formare a limbii romacircne şi a compuselor denainte denapoi denticirci
Dincolo de apariţia lor icircn romacircna veche icircn privinţa acestor cuvinte
interesează momentul icircn care [e] etimologic gt [i] la nivelul graiurilor
gradul de receptare a inovaţiei icircn textele literare din secolul al XVI-lea
şi al XVII-lea şi temeiul pe care se sprijină apariţia ambelor forme icircn
textele culte
După Al Rosetti89
icircn secolul al XVI-lea icircnchiderea lui [e] la [i]
sub accent sau aton avea deja o oarecare vechime icircn limba romacircnă şi icircn
88
Manea Dosoftei VPS p 124 89
Vezi icircntreaga argumentaţie la Rosetti ILR 1978 p 506-509 şi 735-736
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 54
consecinţă prezenţa lui [e] icircn cuvinte ca den denainte dentru pren icircn
textele de după 1521 bdquotrebuie să aibă o cauză grafică nu foneticărdquo90
Pronunţia nouă se generalizase nu icircnsă şi scrierea care amintea de o
perioadă cicircnd vorbitorul percepuse caracterul compus al acestui tip de
cuvinte dar care nu mai avea suport din partea limbii icircn acţiune Aşadar
icircn textele din icircntreaga epocă veche e trebuie analizat doar ca grafem
bdquoprovenit din analiza vorbitorului a prepoziţiilor compuse cu de şi prerdquo91
Pe de altă parte prezenţa consecventă a fonemului icircn texte
variate din secolul al XVI-lea picircnă icircn secolul al XVIII-lea
icircndreptăţeşte un alt punct de vedere acela al considerării lui [e] ca
fonem bdquoviurdquo eventual icircn raport de variaţie liberă cu [i] icircn exemplele
discutate Icircn privinţa apariţiei inovaţiei Andrei Avram consideră că bdquoicircn
compusele cu prepoziţiile de pre spre schimbarea en
gt in s-a petrecut
icircn unele graiuri dacoromacircne la o dată posterioară icircnceputurilor scrisului
icircn limba romacircnărdquo92
Un argument icircn favoarea faptului că trecerea lui [e]
la [i] icircn den pren etc nu s-a produs concomitent icircn toate unităţile
sintopice ale romacircnei şi nici icircnainte de apariţia scrisului icircn limba
romacircnă este distribuţia formelor sub raport geografic Icircn secolul al
XVI-lea textele bănăţene şi cele ce ţin de arealul sudic prezintă forma
cu -en icircn număr mult mai mare decicirct cea cu -in textele moldoveneşti
sicircnt caracterizate de situaţia inversă iar excepţiile de la această regulă
sicircnt rare (Glosele Bogdan prezintă numai cazuri cu [e] icircn prepoziţia den
şi compusele sale)93
Este neverosimil ca traducătorii diortositorii ori
copiştii să se fi grupat icircn preferinţa pentru una sau alta dintre forme aticirct
de riguros geografic icircn condiţiile icircn care evoluţia fonetică ar fi avut loc
mult mai devreme iar e ar fi fost icircn secolul al XVI-lea doar reflexul
unei analize intuitive a formei interne a cuvicircntului Aşadar icircn urma
evoluţiei mai timpurii a lui [e] neaccentuat sau icircn cuvinte atone icircn frază
90
Ibidem p 509 91
Ibidem p 735 92
Avram Nazalitatea şi rotacismul p 47 93
ILRL 1997 p 92
Fonetica 55
la [i] icircn graiurile moldoveneşti94
şi norma literară din această regiune a
promovat fonetismul nou mai repede La nivelul icircntregului dialect
dacoromacircn ambele variante consemnate icircn scris aveau suport icircn
pronunţie icircn secolele al XVI-lea şi al XVII-lea
Icircn epoca lui Antim Ivireanul norma literară de pretutindeni
impunea (icircncă) după tradiţie scrierea şi pronunţia cu [e] icircn den pren şi
alte cuvinte compuse cu ele deci şi icircn varianta literară muntenească
Icircn scrierile mitropolitului situaţia este următoarea
a) den Pred 1694 2v 5
r CL 1
r 4
r 14
r Postf 1693O 397
Ded 1694O 398 (de şapte ori) Ded 1703O 407 IcircPTPO 350 (de
patru ori) 351 (de trei ori) 354 356 (de cinci ori) AMAO 326 345
346 DO 21 37 140 209 226 235
Forma cu [i] este mult mai frecventă Pred 1694 5r IcircPTPO
352 353 (de patru ori) 354 (de două ori) 355 IcircBO 366 (de două ori)
368 (de trei ori) 369 (de două ori) 370 etc CVNTO 241 242 243
245 (de patru ori) 246 247 etc AMAO 327 328 329 330 332 333
334 335 etc CPO 387 (de patru ori) 388 (de două ori) 389 (de şapte
ori) 390 (de patru ori) 381 (de două ori) 392 (de opt ori) 393 394
DO 3 4 (de patru ori) 7 (de două ori) 8 (de două ori) 9 10 (de trei
ori şi o dată dinn) 11 (de trei ori) 12 13 14 15 17 20 (de două ori)
21 23 (de două ori) 24 25 (de două ori) 26 27 (de patru ori) 28 (de
patru ori) 30 31 etc
b) denainte Ded 1694O 399 DO 112 226 denapoia DO 9
Icircn cazul acestor compuse nu am găsit alte utilizări aşadar nicio
ocurenţă cu [e] gt [i]
94
Preluicircnd o idee a lui I Pătruţ Grigore Rusu consideră că fenomenul [e] gt [i]
(aici dar şi icircn alte contexte fonetice de gt dcurren pe gt pcurren de exemplu) bdquoeste stricircns
legat de afonizarea vocalelor neeacentuate aticirct icircn interiorul cuvicircntului cicirct şi
icircn silaba finală Această afonizare este condiţionată la ricircndul ei de accent
care icircn subdialectul moldovean ar fi mai puternic decicirct icircn celelalte
subdialecterdquo icircn Structura fonologică a graiurilor dacoromacircne Bucureşti
Editura Științifică și Enciclopedică 1983 p 33
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 56
c) dinlăuntru AMAO 328 dinafară AMAO 328 Acestea
reprezintă singurele ocurenţe la Antim Ivireanul icircn textele cercetate
Nu am consemnat variantele tradiţionale
d) denticirci IcircPTPO 351 (de două ori) 354 AMAO 326 denticirciu
IcircPTPO 354
Icircn schimb dinticirci IcircBO 368 373 374 CVNTO 259 260 263
266 285 303 319 AMAO 329 345 (de două ori) CPO 388 DO 3
(de două ori) 41 42 (de două ori) 52 53 57 61 68 (de două ori) 70
(de două ori) 86 90 91 (de două ori) 99 101 121 (de două ori) 123
127 136 142 143 145 148 151 etc
e) (cu) denadins(ul) IcircPTPO 355 CVNTO 308 AMAO 341
344 DO 40 151 172 186
Apare şi forma nouă dar mai rar (cu) dinadins(ul) DO 122 224
232 233 234
f) dentre nu este folosit ci numai dintre IcircBO 382 CVNTO
318 DO 9 39 68 194 225
g) dentr(u) CL 9v IcircPTPO 355 (de două ori) 358 AMAO
330 (de două ori) 331 334 DO 189 237
Mai frecvent apare dintr(u) Postf 1693O 397 Ded 1709O
411 CVNTO 241 243 244 245 246 250 253 254 255 256 259
262 267 269 271 etc DO 8 9 11 13 14 15 20 21 22 27 32 34
35 40 43 47 49 50 58 59 60 64 etc
h) pren Postf 1693O 397 Pred 1694 2v 4
v Ded 1694O
399 Ded 1703O 407 IcircPTPO 351 CL 4v şi pen (cu disimilarea
totală a lui [-r-]) C 55v
Aceste forme alternează cu prin Pred 1694 2v Ded 1703O
407 (de două ori) DO 4 14 15 26 17 18 20 21 23 26 27 30 33
35 36 40 43 44 45 46 48 51 etc şi printr(e) CVNTO 281 302
DO 15 48 107 175 184 186 220
Urmărind proporţia dintre formele cu [e] şi cele cu [i] icircn cazul lui
den şi pren şi al compuselor lor constatăm la Antim Ivireanul orien-
tarea clară spre norma nouă Numai pentru denainte şi denapoi(a) nu
am icircnregistrat alte forme icircn afara celor patru ocurenţe cu fonetismul
vechi dar acest lucru nu şubrezeşte concluzia că mitropolitului i-au fost
Fonetica 57
mai la icircndemicircnă variantele noi ale cuvintelor Prin opţiunea sa Antim
Ivireanul se alătură scrisului cronicăresc din Muntenia din acea pe-
rioadă (căci alternanţele den ndash din etc sicircnt numeroase icircn opera lui
Constantin Cantacuzino Radu Popescu etc) icircndepărticircndu-se de norma
păzită icircncă icircn textele religioase icircn Biblia de la Bucureşti de exemplu
unde prepoziţia den cunoaşte bdquosute de ocurenţe icircn timp ce varianta cu
-i- din apare abia de 12 ori [] Icircn compuse ca denainte den(n)apoi
dencătroo den(n)afară dendărătul denpreună denticirci-denticirci nu apare
niciodată vreo variantă cu -i- Iar icircn cazul lui dentr(u) celor 45 de
ocurenţe din BB Fac li se opune o singură atestare cu -i- dintru (17
16) după cum forma dintre este atestată numai o singură dată (BB
Facerea 42 24)rdquo95
Inovaţia a icircnlăturat treptat icircn secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea
fonetismul vechi De exemplu icircn Biblia Vulgata de la Blaj (1760-
1761) din şi compusele cu acesta nu apar decicirct icircn forma cu [i] (lt [e])96
iar mai ticircrziu icircn Moldova icircn intervalul 1800-1830 Doina Marta Bejan
nu consemnează nicio ocurenţă a lui den icircn tipărituri97
Icircn schimb
formele tradiţionale sicircnt semnalate de Al Rosetti la M Kogălniceanu
Mihai Eminescu B P Hasdeu etc şi sicircnt explicate de lingvistul
bucureștean icircn concordanţă cu opinia sa despre notarea lui [e] icircn aceste
cuvinte icircncă din secolul al XVI-lea este vorba de o tradiţie grafică
icircntrucicirct icircn secolul al XIX-lea bdquofireşte nu mai poate fi vorba de
menţinerea pronunţării cu erdquo98
Recunoscută fiind propensiunea au-
torilor citaţi pentru valorile culturale ale trecutului şi chiar proiectele
unora din ei de creare a unei limbi literare pe temeiuri tradiţionale este
normal ca icircn unele contexte să fi folosit variata tradiţională icircn scris
chiar dacă ea nu mai avea suport icircn pronunţia locală şi probabil nici icircn
discursul literar oral
95
Arvinte STLFAC p 52 96
Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 794 97
Doina Marta Bejan Limba romacircnă literară icircn tipăriturile moldoveneşti
dintre anii 1800-1830 Bucureşti EDP 2004 p 16 98
Rosetti ILR 1978 p 736
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 58
Inovaţia este consemnată icircn norma limbii literare unice icircn 193299
Icircn unele regiuni [i] (lt [e]) gt [icirc] icircn dicircn dicircntre etc fiind vorba de
fapt de durificarea lui d notată icircn bdquoMuntenia propriu-zisă răsăritul
Olteniei şi colţul sud-estic al Transilvaniei (Braşov) şi icircn Banat Crişana
sudică şi centralărdquo100
Des icircnticirclnită icircn scrierile laice munteneşti ale
vremii această inovaţie populară apare rar la Antim Ivireanul dicircnticirci
CVNTO 262 DO 56
I1311 Icircncă şi mai evidentă este tendinţa de renunţare la
formele arhaice cu [e] neaccentuat pentru cuvinte ca nimeni (lt lat
nemĭnem) şi nimic nimica (lt lat nec-mīca) folosite de Antim Ivireanul
cu fonetismul [i] care a devenit normă icircn romacircna literară modernă
nimeni DO 34 43 etc nimenea DO 4 20 28 29 30 35 80 etc
nimănui CVNTO 270 DO 17 39 43 80 85 nimărui DO 80
nimic DO 37 43 nimica DO 80 81
Aceeaşi situaţie se vede şi icircn cazul altor substantive cu [e] aton
inemă (lt lat anima) premejdie (lt vsl prĕmersquodije) preveghea (lt lat
pervigilare) secriu (lt magh szekreacuteny) Icircn textele cercetate am icircnticirclnit
aproape icircn exclusivitate formele noi
inima Pred 1694 5r DO 5 7 23 28 inimă DO 16 21 22
inimii DO 15 17 21 inimile DO 5 8 10 16 27 29 34 36 etc
foarte rar apare forma mai apropiată de etimon inema Postf 1693O
397 IcircPTPO 355 inemii IcircPTPO 351
primejdie DO 36 49 223 AMAO 340 primejdiia DO 61
primejdii DO 164 primejdiile DO 22 38 49 101 163
priveghez DO 7 priveghiază DO 22 să priveghem IcircBO
365 nu priveghiia DO 52 priveghind DO 108
sicriu şi sicriiul DO 30
Uzul cult cel mai răspicircndit icircn epocă oglindea menţinerea
fonetismului etimologic icircn cazul cuvintelor de mai sus Inovaţia
populară pătrundea icircnsă icircn textele literare din orice parte a ţării (cu o
99
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 147 100
Gheţie BD p 132
Fonetica 59
tendinţă ceva mai accentuată icircn sud) avicircnd curs mai mult sau mai
puţin icircn funcţie de cuvicircnt Astfel icircn cazul pronumelui negativ nimeni
alternanţa dintre forma veche şi cea nouă nu este sporadică la un
scriitor precum Dosoftei icircn timp ce icircn cazul lui nimic icircn aceeaşi
scriere mitropolitul moldovean preferă fonetismul etimologic101
Icircn
Biblia de la Bucureşti pentru nimic este folosită consecvent forma
nemică (mai puţin nemic) care corectează de cicircteva ori pe nimic din
ms 45102
Pentru inimă la Dosoftei găsim numai forme cu [e] icircn Viaţa
şi petreacerea svinţilor dar aticirct [e] cicirct şi [i] icircn tepsia ndash tipsia103
icircn
Biblia de la Bucureşti icircn Facerea cele trei ocurenţe ale acestui
substantiv se icircmpart icircn una cu [e] şi două cu [i] etc Această stare a
lucrurilor indică faptul că inovaţia forţează icircn mod natural pătrunderea
icircn variantele literare din diverse regiuni şi că nu există o regulă privind
natura cuvintelor asupra cărora ea are mai repede cicircştig de cauză sicircnt
aticirct cuvinte des icircntrebuinţate icircn discursul religios cicirct şi termeni mai rari
(sticlă tipsie etc)
I1312 Vocala [e] neaccentuată etimologică gt [a] icircn dator
(lt lat debitorius) şi derivatele sale DO 100 182 datori Ded
1694O 399 datorie DO 7 22 23 90 98 105 145 160 etc
datoriu CVNTO 242 AMAO 337 DO 124 137 231 datornici
DO 233 am icircndatorit DO 231 Norma este specifică variantei
literare sudice şi celei moldoveneşti icircn epoca lui Antim Ivireanul şi se
impune din ce icircn ce mai mult icircn uzul literar după 1700104
Din punct de
vedere dialectal este o inovaţie din graiurile munteneşti şi moldo-
veneşti sub influenţa lui [a] din diverse forme ale verbului a da Nu am
icircnregistrat la Antim Ivireanul fonetismul etimologic (mai rezistent icircn
101
Manea Dosoftei VPS p 123-124 102
Vezi Arvinte STLFAC p 53 idem STLEX p 4 103
Manea Dosoftei VPS p 133 şi 125 104
ILRL 1997 p 296
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 60
vorbirea din Transilvania şi icircn consecinţă icircn textele literare elaborate
acolo105
) şi nici varianta cu [ă]
I1313 Vocala [e] etimologică gt [i] icircn neşte (lt lat nescio quid)
nişte DO 5 10 23 25 26 27 28 36 43 50 60 63 etc Antim
Ivireanul respectă o singură dată norma literară tradiţională scriind
neşte IcircPTPO 361
Forma nişte reprezintă o inovaţie populară consemnată de
timpuriu icircn documente din Ţara Romacircnească şi Moldova icircn secolul al
XVI-lea care devine din ce icircn ce mai frecventă icircn veacul următor şi
după 1700 Numai icircn Ardeal forma veche este mai rezistentă şi la nivel
popular căci documentele din epoca veche conţin doar forme cu [e]106
Din uzul popular icircnchiderea lui [e] la [i] icircn acest cuvicircnt a trecut icircn texte
literare nordice (moldoveneşti) şi sudice dar cu mai multă consecvenţă
icircn Ţara Romacircnească Deducem din modul icircn care este utilizat cuvicircntul
la Antim Ivireanul şi icircn alte texte reprezentative pentru cultura
muntenească (icircn Biblia din 1688 icircn Facerea termenul este icircntrebuinţat
de două ori şi numai cu fonetismul vechi MLDI 3 5 şi 31 26 la fel
apare şi icircn ms 4389 ndash muntenesc şi icircn ms 45 ndash moldovenesc icircn lo-
curile respective icircn schimb icircn Cartea lui Iov bdquoforma nişte este
cvasigeneralărdquo107
etc) că norma literară muntenească se găseşte icircn plină
transformare icircn privinţa lui [e] etimologic din neşte Icircn timp ce icircn
varianta literară ardelenească neşte este considerată formă corectă şi la
1757 (cf Gramatica lui Eustatievici Braşoveanul108
) icircn textele mun-
teneşti fenomenul [e] gt [i] afectează şi un cuvicircnt ca pronumele neştine
105
Ion Gheţie icircn ILRL 1997 p 296 afirmă că icircn unele texte ardeleneşti
bdquodetoriu şi derivatele apar redate cu h (dĕtoriu) ceea ce presupune o rostire
cu [secta] sau [˜]rdquo Icircntrucicirct [secta] sau [˜] mai vechi corespund doar unui [e]
accentuat dacă icircn silaba următoare există [e] notaţia cu h icircn acest cuvicircnt nu
presupune o rostire cu diftong ori cu vocală deschisă ci doar o notare grafică
slova chirilică noticircnd aici un [e] obişnuit 106
Ibidem p 108 107
Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 12 108
Mariana Costinescu art cit p 13
Fonetica 61
(lt lat nescio quem) care apare niştine de cicircteva ori MLDI 33 10 III
25 26 etc Fonetismul nou icircn nişte pătrunde mai ticircrziu icircn Transilvania
dar ajunge să fie folosit consecvent de Samuil Micu icircn Biblia de la
Blaj din 1795109
I1314 Am lăsat la urmă problema lui [e] neaccentuat icircn poziţie
nazală icircn cuvicircntul semenţie deoarece prezenţa sa a fost explicată diferit
de către lingvişti După Ion Gheţie icircn seminţie avem de-a face cu feno-
menul icircnchiderii lui [e] neaccentuat la [i] icircn poziţie nazală cu aceeaşi
situaţie din punct de vedere istoric şi literar ca icircn cazul lui cuvinte
minte etc110
semenţie gt seminţie Vasile Arvinte icircnsă consideră că
forma cu [i] este bdquonormală deoarece cuvicircntul este un derivat de la
sămicircnţă pl seminţe icircn care icircnchiderea a putut avea loc mai icircnainterdquo111
cu [e] sub accent sămenţe gt semenţe (prin asimilare vocalică [ă] ndash [e]
gt [e] ndash [e]) gt seminţe
Icircn scrierile lui Antim Ivireanul exemplele cu [i] şi [e] alternează
cu preponderenţa celor din urmă seminţie CVNTO 262 seminţiia
DO 8 CVNTO 254 seminţii CVNTO 266 faţă de semenţie
CVNTO 315 semenţiei DO 126 semenţiia CVNTO 247 262
264 266 272 DO 44 semenţii CVNTO 266 Este o situaţie aparte
icircn opţiunea lingvistică a cărturarului muntean avicircnd icircn vedere că icircn
toate situaţiile care implicau alegerea fonetismului nou icircn detrimentul
celui vechi ([i] nu [e]) am consemnat de cele mai multe ori privile-
gierea inovaţiei chiar dacă acest lucru venea icircn contradicţie cu norma
literară muntenească Prin urmare la Antim Ivireanul nu se poate vorbi
icircn general despre o tendinţă de arhaizare a exprimării similară celei pe
care o constată Vasile Arvinte icircn Biblia din 1688 luicircnd icircn discuţie
printre altele şi ocurenţa lui semenţie icircn acest text112
Dar este posibil
ca Antim Ivireanul să fi fost influenţat de realitatea lingvistică din acest
text religios iar bdquoarhaizareardquo să se fi produs involuntar
109
Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 12 110
ILRL 1997 p 298 111
Arvinte STLFAC p 52 112
Ibidem p 52
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 62
I1315 Vocala [e] accentuată + n + voc sau + nm + cons
apare constant icircnchisă la [i]113
aminte IcircPTPO 354 356 361
CVNTO 247 268 DO 14 36 71 82 96 111 113 133 135 160
182 226 234 236 237 credinţă (lt lat credentia) DO 6 9 15 23
24 25 etc necredinţa DO 27 buna-credinţă DO 4 cuvinte (cuvicircnt
lt lat conventum) şi cuvintele DO 3 9 12 15 16 17 18 23 25 28
29 34 35 37 41 44 45 46 48 58 etc a cumineca114
(lt lat
commĭnĭcare) te cumineci DO 55 să (nu) (sesă) cuminece
IcircPTPO 356 IcircBO 375 379 380 381 AMAO 338 344 DO 90
148 238 (şi icircn varianta cu [e] medial posttonic gt [i] să se cuminice
DO 103) duminecă (lt lat dominica) CVNTO 317 AMAO 332
DO 90 203 206 226 238 dumineca IcircPTPO 358 AMAO 331
DO 22 34 89 90 97 105 108 139 140 183 202 205 232
dumineci AMAO 331 332 duminecile IcircPTPO 360 AMAO 342
DO 27 72 (şi cu [e] neaccentuat posttonic gt [i] Duminica Thomei
CPO 388 duminicile IcircBO 379) minte (lt lat mentem) DO 5 7 8
9 16 17 19 29 31 37 38 48 56 57 etc pluralul substantivului
veşmicircnt (lt lat vestimentum) veşminte DO 86 veşmintele DO 10
135 187 188 veşmintelor DO 10 (de trei ori icircn acelaşi loc am
consemnat şi pluralul refăcut după singular veşmicircntele DO 209)
vineri (lt lat veneris) AMAO 334 vinerea DO 95 236 237 238
Scrierea lui [i] icircn acest context reprezintă norma limbii culte din
epoca lui Antim Ivireanul icircn toate zonele ţării şi oglindeşte evoluţia
care avusese loc icircn aproape toate graiurile romacircneşti Prezenţa formelor
vechi icircn textele din prima perioadă a romacircnei culte (sicircnt destul de
numeroase icircn textele rotacizante şi prin acestea icircn tipăriturile lui
Coresi şa) demonstrează totuşi că inovaţia era destul de recentă pentru
unele graiuri iar icircn cazul altora ea nu avusese icircncă loc atunci cicircnd icircn
silaba următoare din cuvicircnt exista un [e] De pildă icircn unele graiuri de la
113
Avram Nazalitatea şi rotacismul p 39-44 114
Fenomenul apare şi cicircnd [e] este neaccentuat icircn flexiunea verbală şi icircn
derivate va cumineca IcircBO 378 ne vom cumineca DO 94 să ne
cuminecăm DO 94 cuminecătură DO 26 IcircBO 381 Foarte rar apare şi
forma etimologică s-au cumenecat IcircPTPO 358
Fonetica 63
nord de Mureş momentul [e] [e] gt [i] [e] (mene gt mine mente gt
minte) nu poate fi stabilit mai icircnainte de secolul al XVI-lea iar icircn unele
puncte dialectale din Ardeal (Ţelna jud Alba) nici azi nu este
cunoscută prefacerea lui -ene icircn -ine115
astfel icircncicirct are dreptate H
Tiktin cicircnd afirmă că pe teritoriul dacoromacircnesc icircn secolul al XVII-lea
se spunea mente şi minte cuvente şi cuvinte etc116
După 1640 numai icircn scrierile lui Varlaam există exemple mai
numeroase cu fonetismul vechi icircnsă nici la el forma aceasta nu este
exclusivă117
O uşoară tendinţă arhaizantă se poate observa şi la
Dosoftei dar exemplele cu [e] sicircnt mai puţine decicirct cele cu [i] icircn
cuvintele luate icircn discuţie118
Icircn Biblia de la Bucureşti [e] apare
sporadic icircn cuvintele amintite şi nu are corespondent icircn ms 45
moldovenesc nici icircn ms 4389 Icircn acest text revenirea la o normă
lingvistică ce nu mai avea suport icircn rostirea contemporană şi nici icircn mo-
delul altor texte literare este pusă de Vasile Arvinte pe seama diortositorilor
munteni instruiţi icircn general icircn spiritul respectării tradiţiei119
I1316 [e] ([macre]) gt [i] icircn mira (lt lat mīrare gt dr mera)
mirare DO 204 mă mir DO 41 134 179 192 202 222 ne mirăm
DO 27 să miră DO 16 151
Fonetismul etimologic [e] icircn acest cuvicircnt (sau forma la care s-a
ajuns prin diftongare ca icircn mmacreracutee frecventă icircn graiuri de tip nordic)
mai era folosit icircn vremea lui Antim Ivireanul de către scriitorii
moldoveni icircnsă exemplele sicircnt foarte puţine120
Şi la aceştia este
evidentă tendinţa de adoptare a formei noi create prin contaminarea lui
115
Ivănescu ILR p 409 116
H Tiktin Studien zur rumaumlnischen Philologie Leipzig Erster Teil 1884
p 56 apud Manea Dosoftei VPS p 120 vezi şi Avram Nazalitatea şi
rotacismul p 47 117
ILRL 1997 p 298 118
Manea Dosoftei VPS p 118 119
Arvinte STLFAC p 52 120
ILRL 1997 p 297
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 64
mera cu mir121
bdquomult mă mirrdquo (MCNM5) bdquomultă mirarerdquo se miră
bdquode mirat esterdquo (MCNMO 15) etc
I1317 Icircn situaţiile icircn care este păstrată o formă mai apropiată
de etimonul latinesc vocala [e] etimologică neaccentuată apare la
Antim Ivireanul numai trecută la [i] prin disimilare vocalică icircn dirept
(lt lat directus) IcircPTPO 350 352 355 358 360 direptul IcircPTPO
359 DO 112 215 221 direpţi CL 9v direptate CL 14
v 20
v 33
v
IcircPTPO 354 359 direptatea CL 8r direptăţii Pred 1694 4
v
nedireptăţi IcircPTPO 350 icircndirepta IcircPTPO 353 355 icircndireptează C
14r nu să vor icircndirepta IcircPTPO 353 să icircndirepteze IcircPTPO 357
neicircndireptat IcircPTPO 360 icircndireptare IcircPTPO 355 361
Păstrarea fonetismului etimologic ([e] sau [i]) icircn textele literare
de după 1700 este o reminiscenţă a normei culte din secolul al XVI-lea
deoarece tendinţa icircn toate scrierile din a doua perioadă a epocii vechi
este adoptarea unei forme noi cu [e] (sau [i]) sincopat
Calificarea fenomenului de sincopare a vocalei protonice drept
bdquonourdquo icircn aceste cuvinte icircn istoria limbii romacircne se impune a fi dis-
cutată G Ivănescu icircl integrează cu certitudine icircn categoria faptelor
care au produs diferenţierea dialectală icircncă din epoca latinei populare
bdquoAstfel e cazul cu unele forme care caracterizează numai dialectul
moldovenesc şi pe cel muntenesc icircn raport cu cele de la nord şi vest de
Carpaţi şi din sudul Dunării drept dreptate şi a drege icircn raport cu
dirept direptate şi a direge [] Forma mold şi munt drept merge cu
zona continentală a Romaniei [] forma dirept din Banat şi Ardeal şi
direptu din sudul Dunării unde se găseşte şi dreptu merge cu Romania
mediteraneanărdquo122
Fenomenul nu ar fi aşadar o inovaţie icircn secolul al
XVI-lea
Vechimea fenomenului icircn unităţile diatopice romacircneşti nu se
reflectă icircnsă icircn cele mai timpurii documente icircn limba romacircnă scrisorile
zapisele de vicircnzare şi icircnsemnările din secolul al XVI-lea din Ţara
121
Densusianu ILR II p 59 122
Ivănescu ILR p 117
Fonetica 65
Romacircnească Moldova şi Transilvania conţin aproape icircn exclusivitate
forme vechi123
Chiar şi după 1700 ele continuă să apară ceea ce de-
monstrează că momentul sincopării lui [e] ([i]) trebuie plasat mai aproape
de primele consemnări ale romacircnei icircn scris Numărul lor se icircmpuţinează
treptat icircncepicircnd cu mijlocul secolului al XVII-lea mai repede icircn
Muntenia propriu-zisă şi apoi icircn Moldova Cel mai conservator spaţiu
lingvistic icircn privinţa fonetismului etimologic este aria ce cuprinde
Banatul şi Transilvania dar şi aici icircn unele texte norma cu sincoparea
lui [e] sau [i] se impune după jumătatea secolului al XVIII-lea124
Inovaţia graiurilor munteneşti ([e] ([i]) gt Oslash) s-a icircnregistrat spo-
radic icircn secolul al XVI-lea icircn textele literare icircn schimb după 1640
formele noi apar consecvent mai ales icircn scrierile munteneşti (căci icircn
Moldova la Dosoftei de exemplu este clară preferinţa pentru fone-
tismului arhaic125
) dar fără a elimina deocamdată fonetismul vechi126
Tendinţa de icircnnoire este evidentă la Antim Ivireanul icircn textele căruia
este folosită foarte des forma sincopată drept (şi icircn drept
aceacuteiaaceiaacela bdquode aceeardquo) CVNTO 242 243 247 248 252 DO
10 13 14 15 16 23 29 31 34 35 36 38 40 41 46 etc dreacutepte CL
ftlr drepte DO 8 34 38 etc dreptate CVNTO 248 258 264 306
etc DO 17 33 35 44 etc dreptatea IcircBO 368 Ded 1715O 410
DO 15 etc dreptul DO 51 icircndreptează DO 29 (s-)au icircndreptat
CVNTO 265 etc DO 16 30 31 să (ne) icircndrepteze IcircBO 366 DO
16 29 icircndrepticircndu-vă DO 7 nedreptate C 9v 22
r nedreptăţii DO
33 38 39 icircndreptătoriu Ded 1715O 409
123
Vezi DIcircR ndash sec XVI passim cf Rosetti ILR 1978 p 499 care
consemnează forma cu [e] sincopat icircn trei ocurenţe 124
Vezi Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 794 125
Vezi Manea Dosoftei VPS p 134 126
Arvinte icircn STLFAC p 53 semnalează că bdquoicircn BB Fac apar 9 ocurenţe
ale formei icircnderepta şi o singură dată icircndirepta (39 23) Se constată aşadar
o tendinţă arhaizantă căci icircn textul care a servit ca punct de plecare Bibliei de
la Bucureşti apar icircn cazul acestui verb numai formele sincopaterdquo vezi şi
Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 14
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 66
Icircn privinţa lui drege (lt lat dīrigĕre) nu am consemnat decicirct
forma cu [e] ([i]) sincopat dreacutege AMAO 340 să dreg DO 194
Deja la icircnceputul epocii moderne forma muntenească devenise
normă a tipăriturilor moldoveneşti căci icircntre 1800 şi 1830 nu se con-
semnează decicirct fonetismul evoluat127
şi icircn textele literare din
Transilvania avea o bună reprezentare prin Biblia de la Blaj (1795) deşi
Samuil Micu datorită direcţiei generale de emancipare a limbii pe care o
promova manifesta o anumită predilecţie pentru formele etimologice128
4 [i]
I141 Vocala [i] accentuată se păstrează icircn zi (lt lat dies)
CVNTO 321 AMAO 346 CPO 392 DO 62 93 176 zioa DO 7
12 19 63 90 107 108 113 138 143 etc zile DO 3 30 35 56 etc
Rar este icircntrebuinţată icircnsă şi forma zua IcircPTPO 354
Existenţa lui [u] icircn locul lui [i] icircn această situaţie ţine de o rostire
regională dură a consoanei dentale [z] dziIgravea gt dzicircIgravea gt dzuIgravea129
(zuIgravea gt
zua) Icircn general pronunţia dură a consoanelor [s] [z] ([dz]) [ţ] este
specifică zonelor nordice ale dacoromacircnei şi apare icircn texte icircn secolul al
XVI-lea şi al XVII-lea dar nicicicircnd şi niciunde ca normă Dimpotrivă
icircn prima perioadă a epocii vechi rostirea dură a acestor consoane
alternează icircn texte cu rostirea moale icircn toate variantele literare nordice
cu predominarea celei din urmă130
Icircn secolul următor apropierea unor
variante literare de graiurile locale determină apariţia icircn texte a unui
număr mai mare de exemple cu durificarea consoanelor icircn discuţie (icircn
Moldova de pildă) icircnsă fără ca acest lucru să atragă după sine
eliminarea din normă a pronunţiei moi131
Cazurile de hiperliterarizare
127
Doina Marta Bejan op cit p 16 128
Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 14 129
Arvinte STLFAC 53 vezi şi Gheţie BD p 137 Cf Ivănescu ILR p
338 bdquoIcircn unele dialecte (macedoromacircn meglenoromacircn crişan maramure-
şean) icirc din cuvicircntul atildeicircœă s-a asimilat la œ devenind u atildeuœărdquo 130
ILRL 1997 p 234 235 131
ILRL 1997 p 444-445 (Tabelul nr 3) p 448-449 (Tabelul nr 5) şi p 452-453
(Tabelul nr 7)
Fonetica 67
icircnticirclnite deseori icircn scrierile moldoveneşti demonstrează reticenţa cărtu-
rarilor faţă de un fonetism pe care icircl percepeau drept popular o dovadă
a lipsei de rafinament lingvistic Cel mult se poate vorbi icircn această
perioadă pentru textele nordice de acţiunea unei norme duble icircn timp
ce varianta literară muntenească acceptă numai variante cu [s] [z] [ţ]
rostite moale (+ [e] [i] [secta]) pronunţie ce se va impune după mijlocul
secolului al XVIII-lea icircn toate tipăriturile romacircneşti G Ivănescu
vorbeşte icircnsă despre o normă al cărei conţinut era tocmai amestecul
formelor velarizate şi nevelarizate născută icircn secolul al XVI-lea care bdquoa
persistat şi icircn veacurile următoarerdquo132
Icircn sudul Dacoromaniei cazuri de
trecere a lui [e] la [ă] a lui [i] la [icirc] şi a lui [secta] la [a] după [s] [z]
([dz]) [ţ] există icircn cărţile scrise ori tipărite icircn Oltenia justificate de
rostirea dură a acestor consoane icircn limba populară Icircn Muntenia
propriu-zisă fenomenul se datorează influenţelor livreşti nordice
Pentru zi varianta cu [u] apare rar icircn textele literare munteneşti
contemporane lui Antim Ivireanul (icircn primele cinci cărţi ale Bibliei din
1688 nu se găseşte nicio ocurenţă a ei icircn ciuda faptului că icircn ms 45
este mult icircntrebuinţată) ceea ce face dificilă detectarea sursei de unde a
putut să o cunoască Antim
I142 Vocala [i] din verbul a cerşi bdquocererdquo (lt aor cerşiiu part
cerşit ale vb cere ndash cer ceşii ceşit lt lat quaerere ndash quaero
quaesīvi quaesītum DA) gt [u] la anumite moduri şi timpuri sub
influenţa formelor cu [u] ale verbului a cere133
am cerşut DO 159
au cerşut CL 6v CVNTO 300 DO 157 158 161 cerşut CVNTO
272 Verbul mai apare o dată la gerunziu cu fonetismul [i] care
implică o pronunţie muiată a consoanei fricative prepalatale [ş] (icircnainte
de vocală icircn poziţie tare) după norma literară generală cerşind(u-o)
CVNTO 261
132
Ivănescu Problemele capitale p 269 133
Densusianu ILR II p 155
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 68
I143 Vocala [i] accentuată apare icircn loc de [icirc] (sicircmbătă lt vsl
ntildeaacuteicircograveagrave) icircn simbete AMAO 331 şi simbetile AMAO 335
Celelalte ocurenţe icircl conţin pe [icirc] sicircmbătă DO 238 sicircmbăta
CVNTO 307 AMAO 331 DO 33 90 101
Fonetismul icircn discuţie poate fi analizat şi din perspectivă con-
sonantică icircntrucicirct ţine de rostirea dură sau moale a consoanei precedente
La Antim Ivireanul cele două exemple contravin aticirct normei literare
munteneşti care nu admite rostirea cu [i] adică rostirea moale a fricativei
icircn această situaţie cicirct şi normei variantelor literare nordice care prezintă
o anumită preferinţă pentru rostirea dură a dentalelor fricative şi africate
Cu toate acestea fonetismul este consemnat icircn texte nordice şi sudice icircn
toată perioada romacircnei literare vechi mai icircnticirci icircn scrierile elaborate icircn
regiunile nordice propagat apoi icircn scrieri munteneşti134
Apariţia lui icircn
texte scrise icircn regiuni unde se consemnează rostirea dură a consoanelor
amintite (Oltenia Banat-Hunedoara Transilvania de nord-est şi
Moldova) comportă mai multe posibile explicaţii ndash eliminate icircnsă de I
Gheţie şi Al Mareş care sicircnt de părere că icircn cazul lui [s] + [i] icircn cuvinte
de tipul simbătă singe sinteţi etc este vorba de hipercorectitudine
(hiperliterarizare135
sau cel puţin icircn cazul unora dintre aceste cuvinte
bdquofalsă regresiunerdquo136
) orală sau grafică apărută la unii scriitori care
percepeau rostirea dură a consoanelor [s] [z] ([dz]) şi [ţ] ca neliterară
pentru că aveau fenomenul icircn grai137
La Antim Ivireanul astfel de variante cu [i] pentru cuvinte care
cunosc norma cu velarizarea consoanei sicircnt rare (cu o singură excepţie
vezi I145) şi au caracter de abatere de la norma muntenească icircn
general Icircn textele mitropolitului muntean ar fi putut pătrunde din mai
multe surse Tradiţia literară din Ţara Romacircnească a cunoscut o etapă
134
ILRL 1997 p 104 şi 310 135
Ivănescu ILR 2000 p 583 136
Gafton Hipercorectitudinea p 130 131 137
Vezi opiniile emise de lingvişti icircn această problemă printre care G Ivănescu
Al Rosetti O Densusianu prezentate şi combătute de I Gheţie şi Al Mareş
precum şi concluziile formulate la Gheţie ndash Mareş Graiurile p 170-173 şi
Gheţie BD 139 şi 140
Fonetica 69
icircn care forme cu [i] apăreau destul de frecvent icircn prima jumătate a se-
colului al XVII-lea icircn textele elaborate icircn Oltenia singe (LM 2233)
sinul (LM 1648) sintem (CMM117r) etc dar şi icircn textele moldo-
veneşti fenomenul este folosit icircn a doua jumătate a veacului al XVII-lea
(Dosoftei Miron Costin şa) iar din textele care circulau şi icircn zona cul-
turală sudică putea fi icircmprumutat de cărturarul muntean Icircn sficircrşit
Biblia de la Bucureşti conţine destul de multe exemple de hiper-
literarizare răserit (MLDIV 23 7) se bdquosărdquo (MLDV 17 8) simbete
(MLDV 5 14) simburi (MLDIV 6 4) etc Icircn privinţa acestui text
remarcăm că de cele mai multe ori variantele din ms 45 şi ms 4389 sicircnt
cele corecte cu [ă] respectiv [icirc] aşadar cu pronunţie dură a consoanei
precedente Prin urmare apariţia formelor cu [i] sau [e] nu se datorează
icircntotdeauna modelului originalului moldovenesc Ea poate fi pusă pe
seama tipografilor moldoveni care necunoscicircnd foarte bine norma
literară muntenească icircn această situaţie (icircn general icircn varianta sudică a
limbii romacircne velarizarea nu este aticirct de frecventă ca icircn graiul moldo-
venesc) au presupus că velarizarea aparţine unei rostiri inculte şi au
intervenit icircn text Există şi situaţia inversă icircn care forma hiperliterarizată
din ms 45 a fost icircndreptată după norma literară muntenească zămisli
(MLDI 16 4 18 10 etc) zămislind (MLDI 4 1 17 25 etc) şa
Reticenţa faţă de notarea pronunţiei dure a consoanelor [r] [s]
[z] ([dz]) [ţ] se recunoaşte la scriitorii moldoveni şi icircn veacurile
următoare picircnă după 1800 Doina Marta Bejan consemnează icircntre 1800
şi 1830 cicircteva exemple cu [i] icircn loc de [icirc] icircn sufixul gramatical
gerunzial la verbele de conjugarea I şi a IV-a şi icircn cuvinte de tipul sinul
zimbire138
Limba literară a păstrat pronunţia dură icircn aceste cuvinte lucrarea
normativă din 1932 precizicircnd diferenţiat că bdquoRostirea literară este i
nu icirc după s z ţ ş j st str deci afurisit frasin [] dar se zise sicircn
sicircnge zicircmbet aţicircţardquo139
138
Doina Marta Bejan op cit p 16-17 139
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 18-19 vezi şi p 162 (ţacircţă -ţe)
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 70
I144 Icircn cazul verbului a icircnticircmpina (lt icircn- + ticircmpină ticircmpană
bdquodairea tobă darabanărdquo lt vsl ograveiumlagraveiacuteuacute) şi a substantivului
icircnticircmpinare apariţia lui [i] icircn loc de [icirc] accentuat sau neaccentuat icircn
formele flexionare ale verbului şi la substantiv se datorează probabil
aceluiaşi mecanism psiholingvistic de hipercorectitudine140
care a
determinat icircnlocuirea lui [icirc] normal din simbătă (cf şi zicircmbi zicircmbire
zimbi zimbire) icircn acest caz explicaţia folosirii formei la mitropolitul
muntean coincide cu cea dată pentru simbătă (vezi I143)
Spre deosebire de simbătă icircnsă (cu ocurenţe mai puţine icircn text
decicirct forma sicircmbătă) a icircnticircmpina este folosit aproape exclusiv cu
fonetismul [i] icircntimpină DO 140 ai icircntimpinat C 2r 27
v au
icircntimpinat DO 112 187 icircntimpinatu-m-au DO 214 vrea icircntimpina
DO 170 să icircntimpini C 13v icircntimpinare DO 187 188
icircntimpinarea DO 140 203 209 Formele cu [icirc] sicircnt rare
icircnticircmpinarea CVNTO 261 DO 141
Ne icircntrebăm dacă nu cumva fonetismul cu [i] era norma
percepută sau preferată de Antim Ivireanul pentru icircntimpina
icircntimpinare Răspunsul pozitiv este susţinut de două argumente care se
completează Textele contemporane lui Antim conţineau destule forme
de acest tip suficiente pentru a susţine ideea bdquonormalităţiirdquo icircntr-o
exprimare cultă141
Icircn al doilea ricircnd trebuie să luăm icircn considerare
propensiunea mitropolitului spre limba greacă etimonul grecesc-
bizantin al cuvicircntului bază este forma cu [i] avicircnd aşadar
sprijin icircn modelul grecesc ceea ce icirci justifica statutul de fapt lingvistic
elevat cult icircn conştiinţa utilizatorului său
I145 Vocala [i] etimologică accentuată sau neaccentuată apare
după modelul etimonului icircn neologisme care s-au impus mai ticircrziu icircn
140
Aceasta este explicaţia pe care şi Laura Manea o dă formei cu [i] icircn textele
lui Dosoftei icircn Dosoftei VPS p 314 vezi Rosetti ILR 1978 p 346 cf
Arvinte STLEX p 13-14 141
De pildă spre deosebire de situaţia altor cuvinte care prezintă alternanţa [icirc]
ndash [i] icircn textul Bibliei de la Bucureşti predomină varianta cu [i] pentru
termenul icircntimpina (vezi indicele de cuvinte la MLDI II IV V)
Fonetica 71
limba literară cu alte forme alliluia (lt gr ) DO 186
ellin (lt gr ) DO 175 magnit (magnitului) (lt gr )
DO 5 ritor (ritori) (lt gr ) DO 4 ritorilor DO 29 bdquovorbe
ritoriceştirdquo DO 84 videnie (lt vsl acircegraveaumlhiacute~) CVNTO 297 298
videniei DO 153
5 [icirc]
I151 Vocala [icirc] accentuată etimologică este păstrată icircn
adverbul curicircnd (lt lat currĕndo) icircn puţinele ocurenţe ale termenului
DO 181 190 Fonetismul originar este specific variantei literare de tip
sudic icircn timp ce textele nordice aticirct icircn prima perioadă a epocii vechi
cicirct şi după 1640 prezintă fonetismul [u] prin asimilare vocalică [u] ndash
[icirc] gt [u] ndash [u] ca reflex al inovaţiei din graiurile locale (din Banat
Transilvania şi Moldova)142
Inovaţia apare din ce icircn ce mai rar icircn
textele literare nordice din secolul al XVIII-lea143
lăsicircnd loc formei
primare ce va deveni normă a limbii literare unitare
I152 Verbul intra (lt lat ĭntro -āre) apare icircn scrierile lui
Antim Ivireanul cu [icirc] iniţial etimologic (ĭ lat accentuat + n + cons gt icirc
lat ĭntro gt eacutentru gt ăntru gt icircntru144
) icircntra DO 220 nu icircntră DO
42 icircntrase DO 69 am icircntrat DO 99 au icircntrat CVNTO 252 DO
43 94 179 183 să icircntru DO 150 să nu icircntri C 32v să icircntre
IcircPTPO 351 372 C 12v DO 41 63 90 181 220 222 să icircntrăm C
15v icircntricircnd CVNTO 305 etc Aceasta este norma icircn toate variantele
literare din epoca veche păstrată picircnă la icircnceputul secolului al XX-lea
Fonetismul etimologic nu este exclusiv la mitropolitul muntean De mai
puţine ori apare icircn conjugarea verbului moştenit din latină şi fonetismul
evoluat cu [i] intră DO 8 au intrat CVNTO 251 316 să intri
142
Ivănescu ILR 2000 p 582 ILRL 1997 p 93 300 143
Icircn limba Vulgatei bdquosunt de departe mai frecvente formele cu [icirc]rdquo vezi
Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 794 144
Arvinte STLFAC p 53
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 72
DO 45 nu intra DO 70 intricircnd CVNTO 277 intrarea DO 41
intrării DO 113
Evoluţia [icirc] gt [i] este populară specifică teritoriului sudic al
Dacoromaniei Ea poate fi explicată fie ca rezultat al unui proces de
asimilare (cu [i] din silaba următoare la indicativ prezent sau conjunctiv
prezent persoana a doua singular (să) icircntri gt (să) intri145
) ori de disi-
milare (icircn forma de gerunziu icircntricircnd gt intricircnd) fie ca urmare a tendinţei
de evitare icircn limba romacircnă a vocalelor neutre icircn poziţie iniţială
accentuată după cum susţine Andrei Avram146
Icircn textele lui Antim Ivireanul raportul dintre fonetismul vechi şi
cel nou icircn formele icircntra şi intra indică o rezervă icircn adoptarea inovaţiei
De altfel ea pare să fie de dată recentă icircntrucicirct chiar şi la cărturarii
laici (mai receptivi icircn general la schimbările din vorbirea populară)
ocurenţele formelor evoluate din conjugarea verbului intra sicircnt destul
de puţine Chiar şi mai ticircrziu copiştii textelor lui Antim icircn speţă ai pre-
dicilor ignoră rostirea populară şi corectează icircn două locuri forma cu
[i] consemnată icircn versiunea din 1722-1725 icircntrarea ms 524 CDO
41 şi să icircntri ms 524 CDO 45
I153 [icirc] etimologic iniţial (lt lat aacute + n + voc) gt [i] icircn inimă (lt
lat anima) La Antim Ivireanul fonetismul nou este general inimă
DO 16 21 22 36 37 44 45 inima Pred 1694 5r DO 5 7 23 28
43 47 48 50 inimii DO 15 17 21 51 inimile DO 5 8 10 16
27 29 34 46 etc
Trecerea vocalei [icirc] la [i] icircn inimă este timpurie probabil pre-
literară deoarece este consemnată icircn primele traduceri de cărţi
religioase icircn alternanţă cu fonetismul etimologic Explicaţia simplă a
apariţiei acestui fenomen este analogia cu inimos cuvicircnt icircn care vocala
iniţială nu mai este accentuată deci poate suferi influenţa lui [i] din
145
Icircn unele graiuri asimilarea vocalică s-a produs faţă de vocala [u] icircntru ndash
untru formă atestată icircn epoca modernă de D Şandru icircn Bihor citat de
Octave Nandris icircn op cit p 55 146
Icircn Cu privire la tendinţa limbii romacircne de a evita vocalele neutre icircn poziţie
iniţială accentuată icircn SCL XIX (1968) nr 6 p 586-587
Fonetica 73
silaba următoare147
([icirc] ndash [i] gt [i] ndash [i] icircnimos gt inimos) O altă pers-
pectivă asupra fenomenului a propus icircnsă Andrei Avram care vede icircn
apariţia lui [i] accentuat iniţial o urmare a denazalizării primei silabe
din construcţia bdquo nimieirdquo148
Inovaţia se generalizează icircn a doua pe-
rioadă a epocii vechi astfel icircncicirct Biblia de la Bucureşti (text repre-
zentativ pentru aspectul limbii literare romacircneşti icircn general la sficircrşitul
secolului al XVII-lea) prezintă consecvent norma cu [i]
I154 Vocala [icirc] accentuată etimologică icircn poziţie nazală (lt lat
aacute + m + cons) gt [u] icircn cuvicircntul icircmblu (lt lat ambŭlo) gt umblu umblă
DO 27 185 umblăm DO 82 am umblat DO 226 au umblat DO
88 209 va umbla CPO 389 să umblu CVNTO 259 să umble
DO 153 212 să umblăm DO 187 umblicircnd DO 9 şi icircn
substantivul umblet DO 211 umbletul DO 177 199
Aceeaşi transformare a suferit şi [icirc] (lt lat i + m + cons) icircn
icircmplu (lt lat ĭmpleo) gt umplu a umplea DO 39 am umplut DO
181 (s-)au umplut DO 11 75 89 126 127 196 umpleţ DO 81
umplicircnd DO 199 şi cu prefixul ne- neumplicircnd DO 6
La fel [icirc] (lt lat i + n + cons) a evoluat la [u] icircn icircnfla (lt lat
inflare) gt umfla umflă DO 158 să umfla DO 3 4
Am consemnat extrem de rar abaterea de la această normă să
icircmfla DO 93
Fenomenul trecerii lui [icirc] la [u] icircn situaţiile prezentate este o
inovaţie muntenească ce a pătruns icircn textele de tip sudic icircncă din primul
veac al consemnării romacircnei icircn scris149
Avicircnd susţinerea graiului local
inovaţia s-a impus icircn secolul următor ca normă a variantei literare
munteneşti icircn timp ce restul ariilor lingvistice a conservat fonetismul eti-
mologic aticirct la nivelul graiurilor cicirct şi icircn variantele literare cores-
punzătoare Icircn textele literare nordice se puteau icircnticirclni forme etimologice
147
Rosetti ILR 1978 p 504 vezi şi Sala Contribuţii la fonetica istorică p 153 148
Andrei Avram Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte
romacircneşti V icircn SCL XV (1964) nr 5 p 599 cf lat mamma gt
icirc(m)măicircnmă gt dr mumă ar imă icircn idem Nazalitatea şi rotacismul p 65 149
Gheţie ndash Mareş Graiurile p 106
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 74
utilizate consecvent chiar şi icircn primele decenii ale secolului al XIX-lea150
şi poate chiar după această dată căci icircn lucrarea normativă din 1932
Sextil Puşcariu şi T A Naum simt nevoia unei sublinieri bdquou sau icirc Se
scrie gutuiu (gutuie) porunci umbla umfla umpleardquo151
I155 Vocala [icirc] este notată de obicei icircn ticircnăr după norma
literară sudică şi nordică IcircPTPO 360 DO 141 145 161 173 190
200 ticircnărul C 1715 7v DO 61 ticircnărului DO 136 ticircnără DO 196
Foarte rar termenul este scris cu vocala accentuată [i] tinăr C
1715 21v (icircn textul corespunzător psalmului 67 v 29 bdquoVeniamin cel
mai tinăr icircntru uimirerdquo cf textul corespunzător psalmului 118 v 9
bdquoicircntru ce va icircndrepta ticircnărul calea sardquo C 1715 7v)
Icircn epoca lui Antim Ivireanul forma tinăr era o particularitate a
graiurilor de sud-vest şi din centrul Transilvaniei icircn timp ce restul
graiurilor cunoşteau varianta cu [icirc] Fonetismul [i] icircn tinăr a fost
explicat de Al Rosetti ca reflex normal al lui cent latinesc lat tcentner gt
tenăr gt tinăr gt ticircnăr bdquocu icirc provocat la o etapă posterioară de ă prin
asimilare (căci icirc nu e romacircn comun)rdquo152
tot despre o păstrare a lui [i]
icircn acest cuvicircnt vorbeşte şi Sextil Puşcariu153
Icircn cazul acesta Banatul
Oltenia centrul şi sud-vestul Transilvaniei ar conserva un stadiu arhaic
al cuvicircntului (ca şi dialectele meglenoromacircn istroromacircn şi aromacircn)154
spre deosebire de celelalte regiuni unde am avea de-a face cu o evo-
luţie fonetică Un alt punct de vedere este cel potrivit căruia [i] icircn
singularul tinăr a apărut bdquosub influenţa pluralului tineri unde i s-a
păstrat din cauza poziţiei moi următoarerdquo155
fiind deci un caz de bdquonor-
malizare internă morfologicărdquo156
150
Vezi Doina Marta Bejan op cit p 17 151
Puşcaru ndash Naum Icircndreptar p 22 vezi şi p 166 152
Rosetti ILR 1978 p 366 vezi şi Sala Contribuţii la fonetica istorică p 68 153
Icircn LR II p 319 154
ALRM I vol II h 253 155
Puşcariu LR II p 383 Nandris Phoneacutetique p 56 156
Puşcariu LR II p 383
Fonetica 75
Dată fiind regiunea icircn care avea curs fonetismul [i] icircn tinăr el
apare icircn epoca veche constant numai icircn texte bănăţene-hunedoarene şi
sud-vest ardeleneşti Icircn Ţara Romacircnească după 1600 picircnă către mijlocul
secolului al XVII-lea icircn perioada icircn care producţia culturală munte-
nească icircşi are centrul icircn Oltenia cărturarii introduc icircn scrierile lor şi astfel
de forme abandonate icircnsă mai ticircrziu cicircnd centrul vieţii culturale se mută
mai la est şi se revine icircn parte la norma impusă de Coresi
La Antim Ivireanul forma apare icircntr-o carte tradusă icircn jurul anului
1715 icircntr-o epocă şi icircntr-un spaţiu din afara influenţei graiurilor olteneşti
Raritatea ei indică faptul că este vorba de un bdquoicircmprumutrdquo accidental
6 [o]
I16 Vocala [o] neaccentuată se păstrează icircn cocon (lt gr
bg kokona) DO 199 coconul CVNTO 318 coconi
CVNTO 264 294 295 297 DO 43 66 201 coconii CVNTO
315 318 coconilor DO 159 318 Norma este specifică variantei
literare munteneşti
Varianta literară moldovenească a adoptat inovaţia din graiuri
(semnalată deja icircn documente din secolul al XVI-lea157
) cu [o] gt [u]
prin disimilare vocalică şi a menţinut-o pe tot parcursul epocii vechi Icircn
celelalte arii culturale utilizarea formei noi este rară şi se datorează
tipografilor sau icircn general icircnvăţaţilor originari din Moldova care au
contribuit la apariţia cărţilor respective O singură dată am consemnat
forma moldovenească icircntr-una din copiile manuscrise ale didahiilor lui
Antim Ivireanul cuconi ms 549 BDO 43
7 [u]
I171 Vocala [u] neaccentuată etimologică este păstrată icircn
cuprinde (lt lat comprendere) cuprind DO 111 cuprinde IcircPTPO
351 358 IcircBO 369 CVNTO 297 DO 18 31 32 nu cuprinde
CPO 392 să cuprind (ref) IcircBO 382 cuprindea DO 198 va fi
cuprins DO 198
157
Gheţie ndash Mareş Graiurile p 108
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 76
Rar Antim Ivireanul foloseşte şi forme icircn care apare [u] gt [o]
coprindea CVNTO 296 au coprins C 56r să coprind (ref)
AMAO 325 Fonetismul cu [o] este o inovaţie a graiurilor munteneşti
apărută icircn cuvintele derivate ca urmare a unui proces de asimilare [u] ndash
[o] gt [o] ndash [o] (cuprinzător ndash coprinzător) sau de disimilare vocalică
[u] ndash [u] gt [o] ndash [u] (cuprinsul ndash coprinsul) şi extinsă apoi la formele
flexionare ale verbului158
Această inovaţie este atestată icircn textele
redactate icircn Ţara Romacircnească după 1640159
şi icircnregistrează o frecvenţă
icircn creştere de-a lungul celei de-a doua jumătăţi a epocii vechi Am con-
semnat-o frecvent icircn copia din 1781 a didahiilor fapt ce icircnseamnă că
pe tot parcursul secolului al XVIII-lea s-a manifestat tendinţa de
ridicare a fenomenului popular la statutul de normă ms 524 CDO
18 31 32 111 198
Inovaţia nu a pătruns icircn limba literară dar uzul frecvent chiar şi
la icircnceputul secolului al XX-lea a impus sublinierea normei de către
Sextil Puşcariu şi A T Naum bdquoDeşi pronunţarea cu o icircn formele
batjocori coprinde (sn) [] se aude des totuşi sicircnt de preferat
batjocuri cuprinde (sn)rdquo160
I172 Vocala [u] neaccentuată apare icircn rumacircn (lt lat romanus)
AMAO 340 CPO 394 rumacircnul CPO 394 şi icircn derivate rumacircncă
CPO 394 (Ţara) Rumacircnească Pred 1694 ftlr C 1
r 4
r CL ftl
r
CVNTO 241 CPO 387 DO 28 rumacircneacuteşte AMAO 330
rumacircneşti Pred 1694 ftlr să rumacircnească CPO 394 etc
Forma cu [u] apare constant icircn cărţile romacircneşti din secolul al
XVI-lea (la Coresi de pildă) icircnsă este concurată de fonetismul cu
[o]161
Alternanţa s-a icircnregistrat icircn limba literară romacircnească icircn diverse
158
Gheţie BD p 118 159
Vezi Gheţie BD p 280 384 444 160
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 22 161
Relaţia dintre cele două forme este controversată Cei mai mulţi lingvişti
consideră că rumacircn reprezintă forma etimologică (lt lat romanus) iar romacircn
este o formaţiune savantă după modelul cuvicircntului latinesc vezi Densusianu
ILR II p 61 Rosetti ILR 1978 p 447-448 Puşcariu LR II p 380 etc
Fonetica 77
variante literare picircnă ticircrziu icircn epoca modernă De exemplu icircn textele
moldoveneşti din intervalul 1800 ndash 1830 fonetismul [u] predomină dar
apar şi formele cu [o]162
Icircn Ţara Romacircnească Ion Heliade Rădulescu
recomandicircnd adaptarea neologismelor la structura limbii romacircne
spunea bdquoVorbele streine trebuie să se icircnfăţoşeze icircn haine rumacircneşti şi
cu mască de rumacircn (sn) icircnaintea noastrărdquo163
dar vorbeşte despre
bdquolimba romacircnă (sn) iar nu muntenască sau moldoveneascărdquo164
icircntr-o
scrisoare către C Negruzzi Abia mai ticircrziu forma cu [o] a devenit
normă literară unică
Icircn epoca veche romacircn are o frecvenţă mai ridicată icircn textele
nordice iar rumacircn icircn sud165
Situaţia descoperită icircn opera lui Antim
Ivireanul icircntăreşte această observaţie icircntrucicirct numai o singură dată am
consemnat vocala [o] icircn toponimul Ţara Romacircnească DO 231
I173 Alte cuvinte cu [o] originar icircn aceeaşi poziţie sicircnt con-
semnate numai de cicircteva ori cu trecerea normală a lui [o] neaccentuat la
[u] dubicircnzi C 12v ruşala DO 91 ruşalele DO 99 au ruşit
CVNTO 291 usebeacuteşte C 21r să se usibească DO 61
De mult mai multe ori sicircnt folosite formele cu [o] refăcut icircn
cuvicircntul-bază sau icircn derivate dobicircndă DO 197 207 224 AMAO
344 dobicircndim DO 56 128 ai dobicircndit DO 128 să dobicircndească
DO 97 osebi bdquoa (se) despărţi a (se) separardquo DO 238 să osebească
CPO 391 osebind CVBTO 250 osebit AMAO 346 osebite
CPO 388
I174 Icircn sficircrşit alte cuvinte sicircnt utilizate numai cu fonetismul
refăcut Cuvintele latineşti addormire dormire şi hospitium au cunoscut
Alţii printre care şi Vasile Arvinte cred că ambele forme sicircnt reflexul
popular al etimonului latinesc icircntrebuinţate oricicircnd icircn dacoromacircnă pe
teritorii diferite vezi Arvinte Romacircn p 46 şi urm 162
Doina Marta Bejan op cit p 18 163
Heliade Scrieri lingvistice p 51 164
Apud Arvinte Romacircn p 49 165
Ibidem p 47
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 78
icircn romacircneşte forme cu trecerea lui [o] neaccentuat la [u] adurmi durmi
şi uspăţ Fonetismul acesta era cunoscut icircn prima parte a epocii vechi
pe tot teritoriul ţării şi era consemnat icircn texte de diverse provenienţe
icircnsă tendinţa era aceea de abandonare a lui icircn favoarea formelor cu
[o]166
Către sficircrşitul secolului al XVII-lea cele două fonetisme alter-
nează icircn texte ilustricircnd toate variantele literare icircn unele dintre ele cu
preponderenţa covicircrşitoare a formelor cu [o] sau chiar cu generalizarea
acestora cum se icircnticircmplă icircn opera lui Dosoftei Viaţa şi petreacerea
svinţilor unde este consemnată icircn exclusivitate vocala [o] icircn flexiunea
verbului a dormi167
Icircn textele lui Antim Ivireanul am găsit adormi CVNTO 245
nu vor adormi DO 78 adormit CVNTO 277 neadormit IcircPTPO
350 neadormita DO 114 adormire DO 129 188 189 adormirea
DO 16 21 129 189 190 dormim IcircPTPO 350 dormiia DO 157
173 177 au dormit DO 178 191 dormind DO 177 ospăţ DO
194 AMAO 342 ospăţul DO 194 CVNTO 306 ospeţe AMAO
342 ospeţele DO 12 s-au ospătat DO 192 CVNTO 283 vor
ospăta DO 194 să ospetez DO 34 ospăticircndu-să CVNTO 298
Asemenea forme sicircnt obişnuite icircn varianta literară muntenească şi devin
normă a limbii literare unitare consemnate explicit icircn 1932 bdquoSe scrie
cu o nu cu u adormi articol [] cocoş dormirdquo168
I175 Icircn cuvicircntul preot şi icircn derivatele sale rostirea cu [o] este
generală preot DO 45 55 56 69 etc preotul DO 43 preotului
IcircBO 374 DO 13 43 preote DO 45 preoteasa CPO 390 preoţ
DO 26 preoţie CVNTO 263 266 274 309 DO 165 170
Deşi trecerea lui [u] la [o] (prin disimulare [u] ndash [u] gt [o] ndash [u]
preutului ndash preotului sau prin tendinţa de deschidere a lui [u]) pare să
fi fost cunoscută icircn secolul al XVI-lea icircn graiul din unele zone din Ţara
Romacircnească şi Moldova169
textele prezintă icircn această perioadă cu pre-
166
ILRL 1997 p 93-94 167
Vezi Laura Manea op cit p 138-139 168
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 20 169
Gheţie ndash Mareş Graiurile p 111
Fonetica 79
cădere exemple cu [u] etimologic păstrat (puţinele cazuri cicircnd inovaţia
este acceptată se icircnregistrează mai ales icircn textele munteneşti) Icircn
secolele următoare fonetismul nou icircşi găseşte loc icircn lucrările elaborate
icircn Ţara Romacircnească şi mai rar icircn Moldova170
Icircn Moldova forma cu
[u] apare constant şi icircn secolul al XIX-lea dar nu mai este normă
unică171
ci este concurată de fonetismul specific Munteniei ce avea să
devină normă a limbii literare unitare
Analizicircnd situaţiile expuse mai sus la punctele I172 I173 şi
I174 I175 constatăm că opera lui Antim Ivireanul
oglindeşte tendinţa limbii romacircne de la icircnceputul secolului al
XVIII-lea de a reveni la pronunţia cu vocală deschisă ori de a
crea astfel de forme Mai receptivă la această tendinţă este limba
literară icircn procesul de modernizare icircn timp ce bdquoles parlers pop
manifestent plus de constance dans lrsquoeacutevolution o gt u que la
langue litt dans laquelle la restitution savante et lrsquoanalogie
agissent davantagerdquo172
Rezistenţa fenomenului de icircnchidere a lui
[o] neaccentuat fenomen pe care Octave Nandris icircl consideră
bdquoune des tendances geacuteneacuterales du vocalisme roumainrdquo173
se vede
din structura fonetică pe care o primesc unele neologisme174
la
nivel dialectal la unii vorbitori avucat (lt fr avocat lat
advocatus) etc
Pe de altă parte icircn graiurile contemporane poate fi sesizată şi o
uşoară tendinţă de abandonare a fonetismului arhaic poate sub
influenţa şcolii Cu prilejul anchetei dialectale icircn Oltenia
Valeriu Rusu constată bdquoFonetismul cu u icircn durmim deşi a fost
icircnregistrat icircntr-o arie compactă are o situaţie precară fapt care
rezultă din frecvenţa coexistenţei acestei forme cu cea literară icircn
pct 953 955 963 forma durmim a fost dată după cea literară
informatorul corecticircndu-se icircn acest fel iar icircn pct 956 962
170
ILRL 1997 p 301 171
Vezi Doina Marta Bejan op cit p 18 172
Nandris Phoneacutetique p 37 173
Ibidem p 36 174
Rusu Nord-vestul Olteniei p 56 Uriţescu Nordul Banatului p 70
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 80
informatorii au precizat că icircn opoziţie cu dormim forma
durmim caracterizează vorbirea generaţiei icircn vicircrstărdquo175
I176 Icircn secvenţa consoană prepalatală + [u] ([ču]) [u] gt [i]
icircn mincinos (lt minciună [lt lat mentionem] + -os)176
DO 25 54 72
etc mincinoasă DO 24 51 mincinoase DO 71 şi icircn derivate
nemincinosul DO 8 Forma este generală la Antim Ivireanul res-
pecticircnd norma literară sudică impusă icircncă din prima perioadă a epocii
vechi ce avea la bază o inovaţie a graiurilor din Ţara Romacircnească Icircn
epoca mitropolitului inovaţia era cunoscută şi utilizată icircn scrisul cult şi
pe teritoriile nordice manifesticircnd tendinţa de a se impune ca normă ge-
nerală Totuşi fonetismul etimologic mai apare sporadic icircn scrieri
moldoveneşti şi ardeleneşti177
I177 Aproape toate textele vechii romacircne literare indică o in-
consecvenţă icircn notarea lui [-u] icircn cuvinte de origine latină şi de altă
provenienţă după o consoană simplă sau un grup de consoane
Comparativ o frecvenţă mai ridicată a prezenţei lui [-u] se icircnregistrează
icircn textele nordice şi icircn manuscrise faţă de scrierile tipărite sau de
lucrările elaborate icircn Ţara Romacircnească
Valoarea lui [-u] este controversată grafică sau fonologică iar
pentru susţinerea unuia sau altuia dintre punctele de vedere s-au invocat
cauze precum originea cuvintelor icircn care este notat [-u] frecvenţa cu
care apare icircn texte dintr-o anumită arie dialectală corelaţia de timbru
175
Rusu op cit p 59 176
Am optat pentru analiza fonologică aplicată de Ion Gheţie (ILRL 1997 p 94)
deşi icircn lucrările de specialitate şi chiar la Ion Gheţie icircn BD p 121 se
vorbeşte icircn această situaţie de diftongul [macru] care a evoluat la [i] vezi şi
Densusianu ILR II p 65 cf şi Rosetti ILR 1978 p 370 bdquoPrimul element
al diftongului yu accentuat sau nu provenit din i icircn hiat + u a fost absorbit de
consoana precedentă aticirct icircn dacoromacircnă cicirct şi icircn aromacircnă dr minciună ar
minčunerdquo 177
ILRL 1997 p 300-301
Fonetica 81
vocalic a consoanelor finale rostite exploziv etc178
Probabil că icircn unele
din textele icircn care apare constant [-u] reda pronunţia reală (plenisonă
sau afonică) din graiul respectiv (fie ca rostire arhaică ce marca vocala
devenită finală prin căderea consoanelor finale din latină fie ca feno-
men analogic icircn cuvinte icircmprumutate) icircn timp ce icircn textele provenind
din zone icircn care [-u] nu mai avea acoperire icircn rostire apariţia sa
respecta o tradiţie grafică179
Textele lui Antim Ivireanul consemnează oscilaţia icircntre
notarea lui [-u] şi absenţa acestuia180
adevăratu C 17v daru C 16
v
domnu Pred 1694 2r 3
v icircngerescu Pred 1694 4
r mărturisescu C
13r să nu osicircndescu C 14
v plicircngu IcircPTPO 353 au stinsu Pred
1694 2v sufletescu Pred 1694 3
v vicircrfu Pred 1694 3
v să văzu C
14v predomină icircnsă formele fără [-u] acest DO 9 10 12 13 15 etc
adevărat Pred 1694 2r DO 231 238 CVNTO 243 285 IcircPTPO
349 351 etc au ajuns DO 100 118 157 222 CVNTO 260 270
etc dar (subs) DO 13 17 18 22 46 etc CVNTO 252 domn
DO 11 22 64 78 etc au fost Pred 1694 2v icircnalt Pred 1694 2
r au
icircnchis Pred 1694 2v icircndelung DO 30 147 162 215 227 IcircPTPO
353 om Pred 1694 2r au omoricirct CVNTO 289 orb IcircPTPO 355
pămicircnt Pred 1694 2v plăcut Pred 1694 2
r plicircng IcircPTPO 353 s-au
rugat Pred 1694 2v untedelemn IcircBO 374 etc
178
Vezi expunerea teoriilor şi contraargumentele la Rosetti ILR 1978 p 711-733
vezi şi P Neiescu O problemă de fonetică istorică Originea lui bdquou finalrdquo icircn
limba romacircnă icircn CL II (1957) p 159-179 179
ILRL 1997 p 95-96 vezi şi nota 24 Ion Gheţie U final la Neculce icircn LR
XX (1971) nr 5 p 496 cf Rosetti ILR 1978 p 511-514 care afirmă că [-u]
notat icircn textele secolelor al XVI-lea ndash al XVIII-lea nu redă pronunţia reală ci
reprezintă o manieră tradiţională de a scrie cu foarte puţine excepţii bdquografiile
din CV nu ne autorizează să semnalăm pronunţia cu -u icircn secolul al XVI-lea
decicirct icircn cazuri ca fiiu sau vekiiurdquo (ILR 1978 p 514) 180
Icircn transcrierea noastră aplicată textelor pe care le-am citit icircn original u
final a fost indicat numai dacă icircn cuvicircntul scris cu litere chirilice apare u icircn
această poziţie La fel a procedat şi editorul Gabriel Ştrempel vezi Nota
asupra ediţiei icircn AIO p LXIII
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 82
Icircn aria literară sudică notarea lui [-u] era deja la sficircrşitul
secolului al XVII-lea reminiscenţa unei tradiţii grafice şi apărea rar
Cele două texte ample aflate icircn legătură cu Vechiul Testament din
Biblia de la Bucureşti sicircnt edificatoare pentru tendinţele din variantele
literare de tip nordic şi sudic icircn ms 45 moldovenesc notarea lui [-u]
este frecventă oglindind un spaţiu lingvistic mai conservator icircn timp
ce ms 4389 muntenesc bdquonu apare niciodată u final (icircn poziţie finală
absolută)rdquo181
Textul Bibliei propriu-zise icircl consemnează de cicircteva ori
ca scăpări ale diortositorilor Aşadar nici la Antim Ivireanul prezenţa
lui [-u] după o consoană sau grup de consoane nu găseşte justificare icircn
interiorul normei literare munteneşti Ceva mai rezistent a fost feno-
menul icircn scrierile literare din Moldova182
icircnsă nici aici nu toţi autorii icircl
agreează De pildă icircn secolul al XVII-lea bdquoDosoftei evită pe cacirct
posibil notarea lui -u exemplele cu acest fonetism fiind reduse ca
număr de apariţii faţă de aceleaşi cuvinte icircn care -u nu este notat []
Variantele cu -u (final) nu icirci apăreau lui Dosoftei ca laquoliterareraquordquo183
Icircn istoria limbii romacircne ca regulă bdquoen cette position u latin a
subi lrsquoapocope 1) apregraves cons explos (sic) lupu gt lup rogo gt rogu gt
rog homo gt omu gt om [] etc 2) apregraves un groupe de cons (sic) dont
la derniegravere nrsquoest pas l ou r ursu gt urs orbu gt orb []rdquo184
Icircn pronunţia
regională icircnsă cei mai mulţi lingvişti consideră că vocala [u] finală s-a
menţinut de cele mai multe ori ca [u] final şoptit185
icircn graiuri de tip
181
Arvinte STLFAC p 54 182
Doina Marta Bejan icircl consemnează sporadic la scriitorii din intervalul 1800-
1830 icircn op cit p 19-20 183
Manea Dosoftei VPS p 148 184
Nandris Phoneacutetique p 42 185
Cf Rosetti ILR 1978 p 716 bdquomai există un fapt pe care icircl considerăm
decisiv pentru confirmarea tezei noastre că -u e un fenomen recent legat de
tratamentul special al consoanei finale Anume icircn localitatea Drăguş (jud
Braşov) Mihai Pop a icircnregistrat icircn cursul unei anchete (1932) faptele
următoare 1) generaţia veche nu cunoaşte pe -u 2) icircn graiul generaţiei
mijlocii (30-40 de ani) -u apare icircn graiul bărbaţilor pe cicircnd graiul femeilor
Fonetica 83
nordic Ov Densusianu G Ivănescu Sextil Puşcariu P Neiescu T
Teaha Valeriu Rusu Vasile Frăţilă V D Ţacircra186
etc Icircn unele regiuni
afonizarea nu s-a produs icircncă la unele substantive icircn Maramureş
Crişana nord-vestul Olteniei187
icircn altele [u] plenison s-a păstrat icircn
legături sintactice de tipul aacuteltu luacutecru aacuteltu omEacute cicirctu-macr cumu-macr188
I178 [-u] apare notat constant icircn cuvinte (substantive
adjective numerale adverbe) bdquoterminaterdquo icircn [macr] sau [agrave] dinticirciu denticirciu
CL 5v 8
r DO 33 41 165 192 gunoiu DO 75 221 228 CVNTO
227 icircnticirciu CL ftlr 3
r 4
v graiu DO 57 131 143 neascultoiu DO 217
obiceacuteiu CL 17r ochiu DO 92 raiu CVNTO 245 249 253 285 DO
35 99 225 IcircPTPO 354 războiu CVNTO 276 277 279 282 294 300
307 309 314 DO 98 114 temeiu Pred 1694 4r CL 8
v traiu DO 36
101 vechiu (m sg) DO 32 70 185 186 187 188 195 200
Zevedeiu CL 5r
Formele fără [-u] sicircnt mai numeroase numai icircn cazul numeralelor
ordinale dinticirci IcircPTPO 356 etc Ded 1709O 411 IcircBO 366 373
etc CVNTO 241 250 251 252 etc AMAO 329 345 CPO 388
DO 3 41 42 52 53 57 61 68 70 86 90 91 99 101 121 123
127 136 142 143 144 145 148 151 etc şi icircnticirci Postf 1693O 397
IcircPTPO 351 352 355 357 etc IcircBO 368 372 etc CVNTO p 241
242 247 248 250 etc AMAO 327 332 CPO 388 390 391 392 etc
DO 17 23 25 30 35 38 46 47 47 48 56 59 61 etc
cunoaşte numai pe -ŭ 3) u final apare constant icircn graiul copiilor şi al
adulţilorrdquo 186
Ivănescu ILR 2000 p 339 Puşcariu LR II p 26 P Neiescu op cit p
166-168 169 Teaha Valea Crişului Negru p 53 Rusu Nord-vestul Olteniei
p 65 Frăţilă Tacircrnave p 49 Ţacircra Valea superioară a Şieului p 50 187
Ivănescu ILR 2000 p 339 Papahagi Maramureş p LVI-LVII Rusu
Nord-vestul Olteniei p 65 188
Frăţilă Tacircrnave p 50 Ţacircra Valea superioară a Şieului p 60 cf Uriţescu
Nordul Banatului p 98 bdquoicircn forme ca [aacuteltu Igraveom] [aacuteltu fiegraveIacutesup1r] etc nu avem a
face cu [-u] final plenison păstrat ci cu forma articulată a adjectivului
pronominal nehotăracirctrdquo
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 84
Rar am consemnat terminaţia fără [-u] la celelalte cuvinte
Andrei CL 5v război DO 36 Zevedei CL 5
r Ignorarea consecventă
a formei arhaice la numeralele ordinale dinticirci şi icircnticirci constituie o dovadă
că notarea lui [-u] era icircn cazul cuvintelor de acest tip tradiţională
icircntrucicirct tendinţa normală icircn limba romacircnă este aceea de pierdere a lui
[-u] icircn acest context fonetic bdquo2) [i] ne srsquoarticule pas si i este deacutejagrave
eacuteleacutement descendant de diphtongue calcaneu gt călcacirciu cuneu gt cuiu
malleu gt maiu cleiu laquocolleraquo raiu laquoparadisraquo etc 3) il nrsquoest pas non
plus prononceacute apregraves un i qui ne forme pas centre cyllabique veclu gt
vechiu angulu gt unghiu []rdquo189
Notarea tradiţională a lui [-u] icircncepea să-şi piardă din forţă sub
presiunea pronunţiei reale Totuşi o revigorare a ei poate fi presupusă
icircn a doua jumătate a secolului al XVIII-lea cicircnd autorii copiilor după
textele lui Antim Ivireanul corectează de regulă formele dinticirci şi icircnticirci
prin adăugarea lui [-u] ms 524 CD3 ms 549 B ms 524 CD41 ms
549 B42 etc
Ortografia romacircnească modernă prin lucrarea lui S Puşcariu şi
T Naum menţine picircnă icircn secolul al XX-lea tradiţia cu un amendament
privind adverbul bdquou final se păstrează icircn scriere [sn] la singularul
substantivelor şi adjectivelor masculine şi ambigene care au icircn ultima
silabă un i biciu cuiu noroiu ochiu paiu dibaciu vechiu [] Ca
adverbe icircnticirci şi dinticirci nu primesc pe u final (se va scrie deci şi cel dinticirci
unde dinticirci este propriu-zis o formă adverbială) U final se icircnseamnă
[sn] icircnsă la singularul lui icircnticirciu cicircnd este de genul masculin ricircndul
icircnticirciurdquo190
Observicircnd tratamentul neologismelor de tipul edificiu elogiu
serviciu pentru care norma literară actuală prevede păstrarea lui [-u]
silabic şi icircn consecinţă notarea lui Iorgu Iordan a constat că bdquoplus un
mot tend agrave devenir populaire plus il est enclin agrave perdre son -urdquo191
Pe de
altă parte există regiuni icircn care bdquou final n-a amuţit icircncă cu totul prafEacute
189
Nandris Phoneacutetique p 43 190
Icircn Icircndreptar p 21 şi 22 191
Apud Nandris Phoneacutetique p 43
Fonetica 85
nasEacute buboiEacuterdquo192
fapt favorizat icircn unele cazuri de nevoia de a evita
aglomerările de consoane (cf caacuteldu meumli193
)
I179 Icircn conjugarea unor verbe este icircntrebuinţată frecvent
terminaţia [-u] la unele moduri şi timpuri la persoana I singular
formele iotacizate de indicativ prezent şi conjunctiv prezent puiu DO
134 227 IcircBO 366 să puiu DO 97 110 CPO 393 spuiu DO 25
să spuiu DO 32 47 48 70 161 indicativul perfect simplu al
verbului vedea văzuiu DO 85 auxiliarul de la indicativul viitor voiu
DO 3 5 8 16 17 19 23 27 28 31 34 41 47 48 51 etc Există şi
forma fără [-u] icircnsă rar voi zice DO 17 (corectată de altfel icircn ms
549 B şi 524 C)
Pentru indicativul prezent persoana I singular norma a rămas
aceeaşi picircnă icircn secolul al XX-lea (excepticircnd formele iotacizate inco-
recte icircn romacircna modernă) tot astfel s-a păstrat norma ortografică şi
pentru auxiliarul voiu la indicativul viitor icircn schimb perfectul simplu
a icircncetat să se noteze cu [-u] bdquoSe pune u şi după i de la persoana I
singular a indicativului prezent de la unele verbe ca atribuiu moiu
taiu tot aşa la auxiliarul voiu Se scriu icircnsă fără -u formele de la perf
simplu pers I sg ascultai făcui pusei auziirdquo194
I2 Diftongi
1 [secta]
I211 Diftongul [secta] medial icircn poziţie moale se păstrează icircn
scrierile lui Antim Ivireanul
Icircn dacoromacircnă [secta] medial este rezultatul diftongării lui [e]
accentuat latinesc dar şi icircn cuvinte de altă origine intrate de timpuriu
icircn limbă dacă exista un [e] icircn silaba următoare lat vĭdere gt rom
vedeare Ulterior icircn situaţiile cicircnd centrul silabei următoare era un [e]
192
Puşcariu LR II p 57 193
Botoşineanu Valea superioară a Someşului Mare p 86 194
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 21
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 86
diftongul s-a redus icircn dacoromacircnă la [e] leage gt lege vedeare gt
vedere
Este dificil de stabilit pe baza textelor din epoca veche momentul
icircn care procesul reducerii diftongului la [e] este considerat icircncheiat icircn
limba romacircnă195
Icircn secolul al XVI-lea sicircnt consemnate pentru acest tip
de cuvinte grafii cu h şi ceea ce ar putea indica o pronunţie reală cu
diftong Al Rosetti este icircnsă de părere că bdquoicircncă din secolul al XV-lea
secta a fost redus la erdquo196
icircn cuvinte ca alege lege mele etc Prin urmare
fenomenul ar fi avut suficient timp să se generalizeze picircnă icircn secolul al
XVI-lea197
de cicircnd datează primele noastre texte astfel icircncicirct slovele h
şi să fie icircntrebuinţate nu pentru redarea pronunţiei uzuale cu diftong
(cum se icircnticircmplase icircntr-o epocă mai veche) ci icircn virtutea unei tradiţii
grafice Astfel perechea bdquode dreptrdquo fonem ndash grafem era reprezentată de
g ndash [e] (eventual [ę] icircn regiunile unde ca astăzi se cunoştea acest
stadiu intermediar) rar consemnată icircnsă icircn prima perioadă a epocii
vechi După 1640 frecvenţa notării lui g creşte dar apar constant şi
celelalte două slove
Credem că icircntrebuinţarea tradiţională a slovei h nu poate fi
negată icircn ansamblul epocii vechi dar icircn condiţiile icircn care diftongul s-a
conservat icircn unele părţi ale Olteniei şi Munteniei picircnă la sficircrşitul secolului
al XVIII-lea198
(şi icircn unele graiuri periferice chiar picircnă astăzi199
) putem
195
Vezi discuţia opiniilor icircn legătură cu această transformare fonetică la
Ivănescu Problemele capitale p 216-228 196
Rosetti ILR 1978 p 408 462 197
Cf Ivănescu Problemele capitale p 229 bdquoFenomenul nostru n-a fost icircnsă
general dacoromacircnesc [] căci nu apare icircn Codicele voroneţean adică icircntr-o
regiune icircn care şi astăzi el nu este realizat [] Eu cred aşadar că fenomenul
nu era realizat icircn secolul al XVI-lea decicirct icircn aceleaşi graiuri ndash rămase pe loc
sau migrate ndash icircn care el se găseşte realizat şi astăzi şi că prezenţa lui g icircn
locul vechiului diftong ea urmat de e dovedeşte că diftongul ajunsese la e
numai cicircnd e vorba de aceste graiurirdquo 198
Ion Gheţie Contribuţii la istoria trecerii lui ea la e (leage gt lege) icircn LR
XVII (1968) nr 6 p 506 şi 507 vezi şi Ivănescu Problemele capitale p
233 N A Ursu Problema interpretării grafiei chirilice romacircneşti din jurul
Fonetica 87
afirma că slovele h şi redau icircn secolele al XVI-lea ndash al XVIII-lea un
[secta] un [ę] sau un [e] icircn funcţie de regiune iar g pe [e] sau [ę]
Muntenia propriu-zisă face parte dintre teritoriile unde astăzi apare [e]
şi cei mai mulţi lingvişti consideră că aceasta este o realitate lingvistică
foarte veche (după G Ivănescu fenomenul caracterizează Muntenia
icircncă icircnainte de secolul al XV-lea200
) Andrei Avram a arătat icircnsă pe
baza ocurenţelor grafiei cu h icircn cuvinte de tipul leacutege (faţă de g icircn
meşter) că situaţia putea fi alta la sficircrşitul secolului al XVII-lea şi
anume că slova h reda un [secta] sau un [ę] nicidecum un [e]201
Referindu-se la aceeaşi problemă icircn textul Bibliei din 1688 Ion Gheţie
afirmă bdquofiind constatată existenţa lui ea icircn preajma Bucureştilor la icircn-
ceputul secolul al XVIII-lea pare probabil [] ca autorii Bibliei apărute
icircn acest oraş la 1688 să fi scris ea (h ) nu icircn virtutea unei convenţii
grafice ci pentru că aşa pronunţaurdquo202
Circumstanţele activităţii literare a lui Antim Ivireanul (icircnvă-
ţarea ticircrzie a limbii romacircne din diverse surse activarea icircntr-o regiune
icircn care este posibil să fi avut curs icircn epocă rostirea cu diftong) ne
icircndreaptă spre concluzia că h era icircntrebuinţat de mitropolit pentru a
reda pronunţia cu diftong
Astfel notăm aseacutemenea203
Pred 1694 2v bătricircneacuteţe Pred
1694 5r beseacuterică IcircBO 374 ceacutele Pred 1694 3
v 4
r fărădeleacutege
anului 1800 icircn LR IX (1960) nr 3 p 41 bdquopicircnă icircn prima jumătate a secolului
al XIXlea litera h era folosită aticirct cu valoare de e cicirct şi cu valoare de ea (sau
ia)rdquo 199
Ion Gheţie Noi contribuţii la problema trecerii lui ea la e leage gt lege icircn
SCL XXVIII (1977) nr 1 p 86 200
Ivănescu Problemele capitale p 233 201
Andrei Avram art cit I p 33 202
Ion Gheţie Contribuţii la istoria trecerii lui ea la e (leage gt lege) icircn LR
XVII (1968) nr 6 p 507 203
Editorii textelor literare vechi transcriu slova h (uneori ) prin ea atunci
cicircnd ea acoperă un diftong păstrat icircn limba literară contemporană şi prin eacute
sau ĕ cicircnd ea corespunde unui [e] contemporan avicircnd reţineri icircn a-i atribui
slovei chirilice valoare de diftong sau de vocală simplă icircn anumite situaţii
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 88
CVNTO 284 287 IcircPTPO 358 feacutetele DO 75 CVNTO 284
găteacuteşte DO 75 izbăveacuteşte Pred 1694 3r izgoneacuteşte Pred 1694 3
v
icircnceacuteperea Pred 1694 4v icircndeletniceacuteşte Pred 1694 3
r icircntuneacuterece
DO 4 icircnţeleacutegerea IcircBO 376 să-i icircnveacuteţe CL 9r icircnvredniceacuteşte Pred
1694 3v leacutege DO 17 leacuteneşului Pred 1694 3
v CVNTO 262 265
290 316 leacutemne DO 69 neicircnţeleacutegerea CVNTO 306 petreacutece Pred
1694 4r pomeneacuteşte Pred 1694 4
r CVNTO 249 proroceacuteşte Pred
1694 4r puteacutere Pred 1694 2
v DO 4 reacutelele CVNTO 284 seacutete DO
4 sfeacutetnicul DO 69 şteacuterge IcircPTPO 353 usebeacuteşte C 21r veacuteche Pred
1694 2r veacutecinica IcircPTPO 353 veade Ped 1694 2
r veacutede-să CL 8
v
CVNTO 249 verdeacuteţe Postf 1693O 397 veseleacuteşte DO 75 etc
I212 Păstrarea diftongul etimologic [secta] aflat icircn poziţie finală
sub accent este normă a variantelor literare din epoca veche şi carac-
terizează de asemenea scrisul lui Antim Ivireanul a bea DO 13 19
mea DO 56 etc a vedea DO 11 16 32 va vedea DO 27 etc
I213 Diftongul [secta] se păstrează icircn veacuteci (lt vsl věkŭ) DO
214 veacutecii Pred 1694 5r C 1715 13
r 14
v 15
v veacutecilor Pred 1694 5
r
veacutecinica IcircPTPO 353 veacutecinice Pred 1694 5r veacutecinicii (+ subst fem
GD) DO 214 IcircPTPO 353
I214 De asemenea [secta] apare notat icircn feacuteluri (fel lt magh -feacutele204
)
Pred 1694 2v Ded 1694O 398 399 DO 24 158 194
I215 Icircn sficircrşit diftongul [secta] este notat şi icircn pluralul cu
terminaţia -eani al numelor etnice derivate cu sufixul -ean (lt vsl -
eaninŭ) fapt explicat prin influenţa formelor de singular şi prin analogia
Gabriel Ştrempel a utilizat semnul eacute Deși sicircntem de părere că slova h notează
diftongul [ea] la Antim icircn cuvinte de tipul leage păreate puteare etc icircn a
căror scriere şi pronunţie norma literară actuală impune un e [e] (accentuat icircn
poziţie moale) am optat pentru transcrierea cu eacute a slovei h icircn situația
descrisă pentru consecvență 204
Vezi Arvinte STLFAC 51 şi BB I p V
Fonetica 89
cu aspectul slavon al cuvintelor icircn discuţie205
amoniteacuteni CVNTO 270
efeseacutenilor CL 24v eghipteacutenii DO 185 eghipteacutenilor CVNTO 255
256 israilteacuteni CVNTO 268 israilteacutenilor CVNTO 273 275 290
292 moaviteacuteni CVNTO 279 moaviteacutenilor CVNTO 259 267 268
nineviteacutenii CVNTO 288 DO 158 ricircmleacuteni DO 185 ricircmleacutenilor
CVNTO 315 samarineacuteni CVNTO 287 308 samarineacutenii CVNTO
255 sodomiteacuteni DO 176
Alături de aceste variante apare şi forma cu [e] sodomleni DO
162 Raritatea formelor de acest tip ne obligă să privim cu circumspecţie
existenţa ei de facto icircn manuscrisul didahiilor Ar putea fi vorba de o
inconsecvenă a lui Gabriel Ştrempel icircn transcriera slovei chirilice h ca eacute
2 [icircmacr]
I22 Diftongul descendent [icircmacr] apare constant icircn cicircine (lt lat
canem) micircine (lt lat mane) (şi poimicircine) picircine (lt lat panem) ca
urmare a epentezei lui [macr] Acesta este unul dintre fenomenele pe baza
cărora se disting cele două tipuri fundamentale de variante literare
romacircneşti de nord (unde fonetismul este cel etimologic cu [icirc] cicircne
micircne picircne) şi de sud (care cunoaşte icircn acest context rostirea evoluată
cu diftongul [icircmacr] cicircine micircine picircine) Normă stabilă icircn varianta literară
muntenească ea este folosită de Antim Ivireanul icircn exclusivitate
cicircinele DO 95 cicircinii DO 62 CVNTO 268 cicircinilor C 1715 21v
micircine DO 36 94 98 144 poimicircine DO 54 94 picircine DO 72 160
169 210 AMAO 345 IcircBO 369 picircinea DO 181 225 IcircBO 369
373 picircinei IcircBO 373 picircini DO 16 179 picircinii DO 169 picircinile
CVNTO 277
De regulă alături de aceste cuvinte este discutată şi forma de
plural a substantivului micircnă (lt lat manus) micircini (formă realizată prin
analogie şi anticiparea elementului palatal) literară icircn variantele culte
de tip sudic icircn opoziţie cu micircnu(le) formă etimologică din variantele
literare de tip nordic (mai frecventă icircn perioada 1532-1640) Spre
deosebire de situaţia consemnată icircn privinţa celorlalte substantive icircn
205
Arvinte BB I p V
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 90
textele lui Antim Ivireanul forma cu diftong alternează cu cea fără
diftong micircini IcircBO 366 DO 62 67 140 143 micircinile CL 11r
micircinilor IcircPTPO 352 358 IcircBO 366 370 CVNTO 294 DO 3 5
20 33 36 75 76 83 98 112 117 129 159 162 211 215 216 225
228 micircinelor micircinilor C 53r bdquoatingerea micirciniirdquo DO 145 bdquopunerea
micircineirdquo IcircBO 374 dar şi micircnile CVNTO 266 267 268 269 270
272 273 294 314 DO 86 88 111 131 133 166 167 177 197
198 Formele evoluate sicircnt totuşi mai numeroase decicirct celelalte care
sicircnt specifice icircn epoca lui Antim Ivireanul variantelor literare nordice
Fenomenul anticipării elementului palatal are loc numai icircn
anumite condiţii bdquoil faut que acirc soit accentueacute (dans macircniacutee macircnioacutes
etc i ne se transpose pas) et que n soit suivi de e si la forme este
invariable (macircne ndash macircine) de e au Sg et i au Pl si le mot est variable
(pacircine ndash pacircini cacircine ndash cacircini) [] Seule exception macircnă ndash Pl macircini
cependant lrsquoemploi freacutequent du Pl (două macircni cu macircinile) a pu
favoriser lrsquoextension du pheacutenomegravene agrave ce motrdquo206
Vechimea
fenomenului este discutabilă şi odată cu ea şi cea a localizării După
G Ivănescu icircn primele trei cuvinte inovaţia a apărut icircn epoca
bdquopreliterarărdquo (secolele al X-lea ndash al XIV-lea) bdquoicircn graiul muntean icircn cel
meglenoromacircn şi icircn unele localităţi oltene crişene şi ardelene unde
pare să fi fost adus din sudul Dunăriirdquo207
Prezenţa fenomenului icircn sudul
Dunării icirci sugerează lui Octave Nandris o plasare mai icircndepărtată icircn timp
a acestuia bdquodrsquoailleurs comme cette transposition de i est connue
eacutegalement en aroum [] et en meglr [] il est vraisemblable que le
pheacutenomegravene remonte au protoroum ougrave il aurait eu un caractegravere
dialectalrdquo208
Primele documente romacircneşti din secolul al XVI-lea sur-
prind constant inovaţia icircn Ţara Romacircnească (cu tendinţa de expansiune
icircn Oltenia) icircn alte regiuni atestările nu sicircnt suficiente pentru a trage o
concluzie definitivă privind răspicircndirea sa iniţială209
Icircn secolele urmă-
toare este evidentă tendinţa de impunere a fonetismului nou icircn cicircine
206
Nandris Phoneacutetique p 90 207
Ivănescu ILR 2000 p 412 208
Nandris Phoneacutetique p 90-91 209
Vezi pentru această problemă Gheţie BD p 112-113
Fonetica 91
micircine picircine (cu un apogeu atins la mijlocul veacului al XVIII-lea icircn
textele bisericeşti tipărite) Varlaam Dosoftei şi Cantemir de exemplu
folosesc mai mult sau mai puţin şi formele munteneşti210
Forma de plural micircini are o istorie aparte Generalizarea fone-
tismului nou icircn regiunile sudice este confirmată de documente abia icircn a
doua jumătate a secolului al XVII-lea cu precădere icircn Muntenia
propriu-zisă Icircnticircrzierea cu care s-a aplicat inovaţia icircn acest caz este de-
monstrată de oscilaţia dintre cele două forme icircn scrierile lui Antim
Ivireanul icircn condiţiile icircn care celelalte cuvinte nu cunosc alternanţa
[icirci] ndash [icirc]
Formele etimologice au cunoscut o rezistenţă deosebită la nivelul
limbii literare Ortografia din 1904 acceptă dubletul picircne ndash picircine cu
icircnticircietatea formei etimologice211
iar icircndreptarul din 1932 nu recomandă
icircn indexul de cuvinte decicirct forma cicircne după ce face precizarea că
bdquodintre cei mai buni scriitori unii icircntrebuinţează formele uzuale icircn
Muntenia alţii formele icircntrebuinţate icircn celelalte provincii romacircneştirdquo212
Abia icircn 1953 este stabilită oficial regula că bdquose scrie icirci nu icirc icircn cuvintele
cicircine [hellip] aceste forme fiind tot mai răspicircndite icircn limba literarărdquo213
Pe licircngă termenul picircine apare la Antim și pită (lt ngr bg
pita cf magh pita) bdquosă aibă a-i da [hellip] şi 3 pite să-i fie de
calerdquo AMAO 334 şi icircntr-o formă de genitiv a derivatului pitar
(lt pită + suf -ar) bdquotitlu dat boierului care se ocupa de
210
Cf Ivănescu ILR 2000 p 584 Icircn privinţa sursei formelor cu diftong la
scriitorii moldoveni din secolul al XVII-lea Mirela Teodorescu emite cu
rezerve ipoteza preluării lor din chiar graiul moldovenesc bdquoSe pare deci că
fonetismul avea curs icircn graiurile moldoveneşti din secolul al XVII-lea Cum
icircnsă asupra originii lui dialectale există icircncă incertitudini am preferat să nu-l
grupăm icircn categoria fonetismelor caracteristice graiului moldovenesc
reflectate icircn limba lui Varlaam şi aceasta cu aticirct mai mult cu cicirct ele nu apar
icircn Răspunsul tipărit icircn Munteniardquo icircn Normă şi grai icircn scrierile lui Varlaam
icircn SLLF III 1974 p 203 211
Regule ortografice 1904 p 26 212
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 22 213
Mic dicţionar ortografic 1953 p 34
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 92
aprovizionarea cu picircine a curţii domneşti şi a oştirii şi cu
supravegherea brutarilor domneştirdquo uzual icircn epoca veche icircn
Moldova şi Ţara Romacircnească214
bdquoŞi dezlegicircnd visele a
pitariului şi a păharnicului s-au micircntuit [Iosif]rdquo CVNTO 263
3 [ămacr]
I23 Diftongul descendent [ămacr] este uzual la Antim Ivireanul icircn
formele verbului a se spăimicircnta (lt lat expavīmentare) mă
spăimicircntez DO 41 să spăimicircntară CVNTO 308 s-au spăimicircntat
DO 179 să se spăimicircnteze DO 157
Forma cu [ă] spămicircnta fusese normă generală icircn limba romacircnă
din secolul al XVI-lea şi judecicircnd după ocurenţa lui icircn textele seco-
lului al XVII-lea din nord şi sud el a rămas normă literară şi icircn această
perioadă Astfel icircn Biblia din 1688 (şi icircn ms 45 moldovenesc şi icircn
ms 4389) este folosită constant forma etimologică215
Aceeaşi formă o
găsim şi la Dosoftei Inovaţia care reprezintă o contaminare a verbului
cu formele spaimă216
(cu amacr icircn silaba accentuată) era aşadar de dată
recentă şi probabil de obicircrşie sudică Copiştii munteni ai didahiilor şi
ai lucrării Chipurile Vechiului şi Noului Testament ale lui Antim
Ivireanul nu au intervenit icircn text ceea ce sugerează că fonetismul s-a
impus destul de repede icircn norma literară din sudul ţării Niculina Iacob
o consemnează la sficircrşitul veacului al XVIII-lea icircn Biblia lui Samuil
Micu de la Blaj Prin urmare dacă inovaţia pornise din Muntenia ea a
cicircştigat repede teren la nivelul uzului literar Este icircnsă posibil ca feno-
menul să fi apărut concomitent şi independent icircn mai multe regiuni
4 [macra]
I241 Diftongul [macra] medial icircn poziţie tare şi la final de cuvicircnt
se păstrează nealterat icircn toate variantele literare deci şi icircn textele lui
214
DLRLV p 224 215
Vezi icircn MLDI II III IV V indicele de cuvinte pentru cartea Iov vezi
Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 204 216
Arvinte STLLV p 3 vezi şi Densusianu ILR II p 74 Puşcariu LR II
p 330
Fonetica 93
Antim Ivireanul despuiat CVNTO 293 iau DO 10 172 188 să
iau DO 115 să se ispoveduiască AMAO 338 nemicircngicirciată
IcircPTPO 354 (s-)au tăiat DO 128 CVNTO 277 287 296 299 318
Asemenea forme sicircnt exclusive la mitropolitul muntean
Icircncepicircnd cu secolul al XVI-lea icircn textele moldoveneşti sicircnt con-
semnate şi forme cu [macre] ca urmare a inovaţiei regionale Pe la sficircrşitul
secolului al XVII-lea ele apar şi icircn Transilvania Icircn ambele arii cultu-
rale icircnsă fenomenul nu a afectat limba scrierilor bisericeşti tipărite La
modelul acesteia trimite Ion Heliade Rădulescu pentru normarea limbii
moderne icircn privinţa terminaţiilor la participiul verbelor de conjugarea
I bdquoIcircnsă ca să hotăricircm un tip trebuie socotesc icircnticirci ca să dăm numai un
final partiţipelor pasive de icircnticircia conjugare ca să nu avem anomale
multe al doilea să ne luăm după cărţile bisericeşti ce sicircnt priimite de
toţi rumacircnii (sn) şi a treilea să vedem cum pronunţă cea mai mare
parte de rumacircni şi atunci socotesc că cu un glas de obşte vom adopta
toţi finalul cu at ce este şi mai regulat şi care se află şi icircn limbile mumă
şi surori icircn vreme ce cel icircn et este o icircnsuşire numai icircn parte a unui
norodrdquo217
I242 Diftongul [macra] icircn poziţie moale este general icircn textele
tipărite continuicircnd situaţia anterioară anului 1640 Textele lui Antim
Ivireanul nu fac excepţie boiar (lt vsl bojarinŭ) CVNTO 300
CPO 389 DO 173 boiari IcircPTPO 359 AMAO 328 CPO 392
DO 6 24 192 boiarin DO 170 boiariu CL 3v grăiaşte CL 2
v
9r DO 19 93 107 110 162 186 etc iale (pron) CL 9
r DO 70
72 79 81 95 105 137 156 etc să iarte DO 28 29 39 100 166
192 etc IcircPTPO 354 360 IcircBO 369 (nu) iaste Pred 1694 2r 2
v 3
v
4r 4
v DO 3 4 5 6 7 8 9 etc CVNTO 243 AMAO 326
icircntemeiarea DO 57 135 138 AMAO 343 IcircBO 375 C 1715 13r
icircnviare CVNTO 317 icircnviiare CL 5r DO 40 105 109 icircnviiarea
DO 18 140 141 142 143 144 lăcuiaşte C 59v legiuiaşte Pred
1694 4r micircngicirciarea CVNTO 243 AMAO 327338 micircntuiaşte
217
Heliade Scrieri lingvistice p 106
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 94
Pred 1694 3r miluiaşte C 5
r muiare DO 4 36 etc CVNTO 245
IcircPTPO 359 povăţuiaşte CL 69v să pocăiaşte IcircPTPO 351
prăznuiaşte AMAO 346 ricircnduiaşte CPO 391 tăiarea CVNTO
251 tămăduiaşte CVNTO 243
După 1600 evoluţia [macra] gt [macre] a fost semnalată mai icircnticirci icircn
graiurile de tip sudic icircnsă Al Rosetti este de părere că diftongul icircn
discuţie ajunsese la stadiul fonetic [macre] icircncă din secolul al XVI-lea icircn
unele regiuni iar slovele şi nu transcriu neapărat pronunţia reală ci
ele apar icircn textele vechi numai icircn virtutea unei tradiţii grafice218
Forme cu [macra] gt [macre] apar foarte rar icircn textele lui Antim Ivireanul
boierime CPO 388 este CVNTO 245 (de patru ori) 271
icircntemeierea DO 117 Pentru unele dintre cuvintele ce păstrau la
Antim Ivireanul diftongul etimologic copiştii din secolul al XVIII-lea
ai textelor mitropolitului preferă deja fonetismul nou icircnviere ms 524
CDO 40 195 109 icircnvierea ms 534 CDO 18
I243 Icircn unele substantive la finalul lor apare diftongul [macra]
explicabil prin fenomenul de bdquodespicare a vocalelorrdquo219
Avem de-a face
cu un fapt de limbă general icircn epoca veche (care bdquose icircnticirclneşte picircnă azi icircn
limba bisericeascărdquo220
) La Antim Ivireanul există numeroase exemple
dintre care consemnăm bogăţiia C 1715 6v bucuriia DO 17 corabiia
CL 5r deacuteniia CL 11
r 31
v Finichiia CL 1
v frăţiia CL 8
v Ieremiia
DO 7 icircmpărăţiia Pred 1694 5r CL 5
r DO 10 icircncepătoriia CL 6
r
Mariia DO 4 Moldaviia Pred 1694 2r moşiia DO 13 netrebniciia
DO 6 osicircrdiia Ded 1694O 398 prostiia DO 6 sărăciia DO 16
seminţiia DO 8 smereniia C 1715 24r spăseniia DO 6 tipografiia
Pred 1694 3v Ungrovlahiia Pred 1694 3
r Vizantiia CL 1
v vredniciia
DO 3 zavistiia CL 16r etc
218
Rosetti ILR 1978 p 518 219
Arvinte STL EX p 2-3 220
Arvinte STLLV p 2
Fonetica 95
5 [macru]
I25 Diftongul [macru] apare icircn iuşor (lt iu (lt lat levis) + suf -şor
DLR sau lt lat levissiorum) icircnsă rar CL 65r Celelalte ocurenţe ale
cuvicircntului arată utilizarea formei fără elementul semivocalic uşor
DO 102 IcircPTPO 360 uşoară CVNTO 244 uşoare IcircPTPO 359
361 respectiv icircn să uşurăm DO 37 să uşureze DO 160 Acest
termen nu este utilizat frecvent
Pierderea elementului semivocalic al diftongului moştenit din
latină bdquoprintr-o falsă analiză contextuală icircn fonetica sintacticărdquo221
(maiucirciuşor gt mai uşor) este o inovaţie a graiurilor munteneşti
Vechimea ei nu se poate stabili cu certitudine Faptul că nu apare con-
semnată icircn documentele din secolele al XVI-lea nu icircnseamnă neapărat
că forma nu era cunoscută deja icircn această perioadă Ion Gheţie po-
meneşte de existenţa unui antroponim Uşurel la 1649 icircntr-un document
slavo-romacircn222
ceea ce ar putea indica faptul că pronunţia populară
dintr-o anumită regiune cunoştea şi varianta fără diftong sau numai
varianta aceasta pe la icircnceputul secolului al XVII-lea
Uzul din graiul muntenesc a determinat pătrunderea inovaţiei şi
icircn textele literare din această regiune ducicircnd cu timpul la o schimbare
a normei223
Prefericircnd fonetismul nou Antim Ivireanul se icircnscrie icircn
această tendinţă Niciunul dintre copiştii textelor mitropolitului pe tot
parcursul veacului al XVIII-lea nu a revenit asupra formei Norma era
aşadar impusă utilizatorului cult al limbii din Ţara Romacircnească icircncă
din această epocă
Varianta literară moldovenească icircn aceeaşi perioadă păstrează
icircncă fonetismul vechi Icircl icircnticirclnim la Dosoftei Miron Costin etc dar
sporadic el este dublat de inovaţie Găsind fonetismul nou la Dosoftei o
221
Gheţie BD p 121 222
Ibidem p 121 223
Icircn unele texte din Ţara Romacircnească icircn prima jumătate a secolului al XVII-
lea mai apare forma veche (cf bdquosă le iuşureacuteze macircncărurilerdquo CMM16r vezi
şi Gheţie BD p 280 336) dar devine din ce icircn ce mai rară spre sfacircrşitul
perioadei
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 96
singură dată icircn Viaţa şi petrecerea svinţilor Laura Manea emite
ipoteza că bdquouşura şi uşor aveau circulaţie icircn limba vorbită Se poate
presupune că Dosoftei cunoscicircnd-o a scris-o involuntar abăticircndu-se
astfel de la tradiţia grafică a scrierii cu -iurdquo224
6 [Acirca]
I26 Se păstrează fonetismul vechi etimologic şi literar icircn epoca
veche cu diftongul [Acirca] icircn doao DO 6 18 42 53 etc CVNTO 242
CL 19r a doaoa DO 37 de doao ori DO 52 amicircndoao DO 15
31 noao (adj) Pred 1693 2r DO 4 12 30 31 33 etc CVNTO
242 (pron pers) DO 9 26 33 etc C 1715 17r să nu ploao Pred
1964 2v roao DO 197 zaoa DO 36 zioa C 1715 16
r 16
v 24
v
Icircn cazul numeralelor ordinale a doua şi a noua fonetismul
popular cu [oo] icircn a dooa şi a nooa ([Acirca] gt [oacute] urmat de diftongul [Igraveă]
sau [Igraveo] [o] doaacuteuă gt doaacuteuo gt doacuteo225
) este utilizat cu o frecvenţă
apropiată de cea a formei etimologice CVNTO 242 etc DO 18 24
33 41 42 60 67 etc a nooa CVNTO 298 AMAO 331 334 339
CPO 390 DO 33 Pentru adjectivul feminin singular nouă şi pentru
forma omonimă a pronumelui personal nu am consemnat alte forme icircn
afara celor cu [Acirca]
Formele literare astăzi apar sporadic icircn textele lui Antim
Ivireanul a doua DO 42 122
7 [i]-[macra]
I271 Pentru substantivul viaţă transcrierea operată de Gabriel
Ștrempel indică utilizarea de către Antim de multe ori a formei viiaţă
(lat pop vīvĭtia gt vimacreacutetmacra gt vimacreacuteţmacră gt vimacrsectaacuteţă gt vimacraacuteţă226
) IcircBO
365 DO 4 7 8 14 56 etc viiaţa IcircPTPO 361 IcircBO 365 382
DO 22
224
Manea Dosoftei VPS p 196 225
Ivănescu ILR 2000 p 478 226
Arvinte STLEX p 3
Fonetica 97
Icircn textele cercetate de noi icircn original cuvicircntul icircn discuție este
scris cu - a- icircn care trebuie interpretat ca semn pentru vocala silabică
[i] nu drept corespondent grafic al unui sunet palatal nesilabic
(semivocală icircn diftongul ascendent [macra] ca icircn norma de azi) iar agrave ca
echivalent perfect al lui sau icircn privinţa pronunţiei227
Alternanţa
grafică (- - ndash - a- ) este obişnuită icircn textele din secolele al XVI-lea şi
al XVII-lea iar cicircnd diortositorii Bibliei de la Bucureşti notează - a-
acolo unde icircn ms 45 apare - - sau - - raţiunea este aceea de a
simplifica redarea nu aceea de a marca opţiunea pentru o formă
neliterară cu diftong neprecedat de [i] silabic
La Antim Ivireanul grafiile acirc aoumlagrave şi acirc aoumluacute redau pronunţia
trisilabică a cuvicircntului cu cons labiodentală + [i] + [(macr)a] vi(i)aţa
Pred 1694 4v CL 1
v C 1715 13
r 14
r 17
5 24
r respectiv vi(i)aţă
Pred 1694 5r C 1715 6
v 13
r 16
r 16
v 17
r 20
r Probabil icircn acelaşi
mod trebuie interpretată şi varianta scrisă cu acirc aoumla vi(i)aţa CL 6v
Prezența icircn transcrierile realizate de Gabriel Ștrempel aticirct a
formei viiață cicirct și a variantei viață sugerează faptul că distinsul editor
a luat icircn considerare o distincție clară icircntre fonetismul lui - - (așadar
[i-macra]) și al lui - a- (așadar [macra]) viaţa CVNTO 241 279 etc DO
15 18 36 47 61 82 102 103 110 112 113 115 127 139 141 144
145 151 170 171 173 175 182 184 186 191 192 193 194 200
201 207 213 214 216 218 227 236 viaţă CVNTO 241 etc DO
19 32 38 40 73 82 83 101 105 109 126 127 134 139 167 171
172 173 179 181 201 213 214 217 223 225
Copiştii din secolul al XVIII-lea ai textelor lui Antim Ivireanul
au perceput grafiile cu -agrave- ale acestui cuvicircnt fie ca redări icircn scris ale
unei pronunţii neliterare fie ca variantă grafică ambiguă pentru rostire
astfel icircncicirct de multe ori au revenit la grafiile clare şi clarificatoare cu
sau viiaţa ms 549 B şi ms 524 CDO 61 102 103 etc ms
227
Densusianu ILR II p 35 bdquoExplicaţia trebuie căutată icircntr-o regulă
ortografică sicircrbă şi bulgară după care un a avea valoare de ori de cicircte ori era
precedat de un rdquo Cf Andrei Avram Interpretarea grafiei chirilice SCL
XVI (1964) nr 4 p 478
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 98
MCVNTO 279 viiaţă ms 549 BDO 15 ms 524 CDO 73 101
ms 549 B şi ms 524 CDO 82 83 105 109 Opţiunea lor
demonstrează vitalitatea normei păstrată de altfel picircnă la icircnceputul
secolului al XX-lea icircn limba literară228
I272 O problemă similară apare şi icircn cazul substantivului
piatră (lat pĕtra gt pmacreacutetră gt pmacrsectaacutetră gt pmacrmacraacutetră gt piumlmacraacutetră229
) Icircn CL
1699 (text icircn care pe parcursul mai multor capitole se dezbate
fundamentul teologic al supremaţiei papale pornind de la versetul
biblic bdquoŞi eu zic ţie că tu eşti Peacutetăr şi pre aceasta piatră (sn) voiu zidi
beseareca meardquo BB 1688 Matei 16 18) grafia cuvicircntului conţine de
cele mai multe ori secvenţa - agrave- ceea ce indică o pronunţie cu [i]
vocalic + diftong [macra] fie o rostire cu hiat icircntre [i] şi [a] pi(i)atra CL
13v 14
r 14
v 24
r 25
r 25
v 26
r 28
r pi(i)atră 14
r 24
r 25
v 26
r 27
v 28
r
28v De cicircteva ori am consemnat grafia cu - agrave- CL 14
r 26
r 26
v
Icircn acelaşi text apare şi varianta cu - - rară icircnsă230
piatra CL
1699 25v
Ca şi icircn cazul transcrierii viaţa viaţă operate de Gabriel
Ştrempel sicircntem rezervaţi şi icircn privinţa interpretării piatra piatră date
de editorul bucureştean tuturor secvenţelor grafice pentru realitatea
extralingvistică icircn discuţie piatra IcircBO 371 CVNTO 268 274 295
296 DO 5 148 195 221 şi piatră CVNTO 250 269 295
AMAO 345 DO 16 50 (de trei ori) 143 147 (de trei ori) 148
Icircntocmai ca icircn situaţia prezentată la punctul anterior copiştii
textelor lui Antim Ivireanul icircnlocuiesc uneori forma grafică ce indică
diftongul bdquosimplurdquo cu cea care redă secvenţa sonoră [i-macraacute] piiatră ms
549 BDO 50 143 147 etc
228
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 169 229
Arvinte STLEX p 3 230
Prin comparaţie la Dosoftei piatră apare icircn VS numai icircn varianta cu - -
vezi Manea Dosoftei VPS p 186
Fonetica 99
I273 Pentru verbul a chema (lt lat clamo -are) grafiile cu - agrave-
şi - g- redau pronunţia cu [imacra] (apărută sub influenţa oclusivei palatale
[agrave]) şi cu [imacre] chi(i)amă CL 8r 8
v chi(i)emi C 1715 14
r au
chi(i)emat CL 8v Exemplele acestea se alătură celor transcrise de
Gabriel Ştrempel să chiiamă (ref) DO 235 să chiiame DO 51
AMAO 344 IcircBO 380 (cf chiamă DO 78 113 122 124 125 127
128 159 196 203 208 209 220 235 CVNTO 248 256 288 294
IcircBO 379 etc
Apar icircnsă şi forme de tipul [agraveem] [agraveamă] au chemat CL 5v 8
r
ar fi chemat CL 6r chemare CL 5
v chemarea CL 4
v 5
v 8
r 8
r
Din nou forma cu [imacra] este folosită uneori de copişti bdquocorecticircndrdquo
opţiunea lui Antim Ivireanul (ori a grămăticului Efrem primul copist al
didahiilor) ms 549 B ms 67 NDO 113 122 124 etc
I274 Un alt caz de bdquodespicare a vocalelorrdquo apare icircn cuvicircntul
miere (lt lat mcentlem) atestat la Antim Ivireanul cu - - icircn miiarea C
1715 10v şi miiare CVNTO 276 DO 66
I275 Acelaşi fenomen fonetic apare şi icircn ocirc pg fiiare (lt lat
fcentle) C 1715 23r bdquohiiare de peacuteşterdquo CVNTO 293 otilde puacuteeumlg
hiiarăle (fiară lt lat fĕra) C 1715 21v (cf fiară DO 181 şi
CVNTO 297)
Ca şi icircn alt situaţii copiştii didahiilor au modificat forma astfel
icircncicirct bdquofiară sălbatecerdquo devine icircn ms 549 BDO 181 bdquohiiară
sălbatecerdquo iar icircn ms 67 NDO bdquofiiară sălbaticerdquo
I276 Icircn formele verbelor a fierbe (lt lat fĕrvo -ĕre) şi a pierde
(lt lat pĕrdo -ĕre) [imacra] apare constant cicircnd icircn silaba următoare exisă
[e] fiiarbem DO 231 a piiarde DO 189 piiarde DO 49 52 72
213 214 IcircPTPO 350 356 IcircBO 380 piiarde-mă DO 134
piiardem DO 33 va piiarde DO 122 nu vei piiarde DO 104 să
va piiarde DO 126
La cojunctiv prezent persoana a III-a sg şi pl verbul a pierde
prezintă o formă interpretată de editor ca variantă cu diftong să piarză
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 100
DO 51 76 99 134 135 146 151 167 215 216 Credem icircnsă că
norma epocii cel puţin icircn Muntenia era cea cu pronunţie trisilabică
icircntrucicirct asemenea forme apar frecvent icircn textele muntenilor231
şi pe de
altă parte forma interpretabilă ca bisilabică este aproape peste tot
corectată de copiştii didahiilor să piiarză ms 549 B sauşi ms 524 C
şisau ms 67 NDO 51 76 99 134 etc
I3 Triftongi
[macreacuteIgrave] şi [macreacutemacr]
Se păstrează triftongul [macreacuteIgrave] icircn mieu (lt lat meus) CL 14r
CVNTO 244 etc DO 6 14 15 25 32 41 48 54 55 62 64 etc
Pluralul obişnuit la Antim Ivireanul este miei CL 6v DO 5 6 32 40
55 90 91 92 96 134
Reducerea triftongului după modelul pronumelui posesiv la fe-
minin (mea - mele) este consemnată icircn texte icircncă din secolul al XVI-lea
dar pe tot parcursul romacircnei literare vechi fonetismul etimologic are o
prezenţă constantă icircn toate textele şi icircn toate regiunile Antim Ivireanul
nu o foloseşte decicirct arareori la singular meu DO 77 IcircPTPO 353
354 CPO 392 nu am consemnat pluralul cu diftong al pronumelui
sau adjectivului posesiv
I4 Vocale icircn hiat
1 [i]-[i]
I41 Grupul vocalic [i]-[i] icircn hiat apare conservat icircn diverse
forme gramaticale ale verbului primi (lt vsl priimati) şi icircn derivate
priimim DO 81 priimia DO 43 am priimit CL 6v DO 65 l-ai
priimit C 1715 19r au priimit DO 14 43 va priimi DO 65 să
priimeşti Pred 1694 4v să (nu) priimim 14 36 46 100 piimitor
DO 52 etc Aceste forme sicircnt majoritare la Antim Ivireanul conform
231
Vezi Arvinte STLEX p 3 situaţia din ms 4389 al BB
Fonetica 101
normei exprimării culte icircn toată epoca veche chiar şi icircntr-o perioadă de
la icircnceputul epocii moderne icircn toate variantele literare
Contragerea celor doi [i] icircn hiat a apărut ca inovaţie icircn graiurile
transilvănene de nord şi a fost consemnată mai icircnticirci pe la mijlocul
secolului al XVII-lea După 1700 ea este semnalată şi icircn Moldova
Bazicircndu-se pe ocurenţa formelor cu un singur [i] icircn documentele mun-
teneşti Ion Gheţie ajunge la concluzia că fenomenul este cunoscut icircn
graiurile din Ţara Romacircnească abia spre sficircrşitul secolului al XVIII-lea232
Dată fiind noutatea formei (icircn orice zonă dialectală a ţării icircn secolul al
XVII-lea şi la icircnceputul secolului al XVIII-lea) textele culte icircn care se
strecoară aceasta sicircnt foarte rare233
Biblia de la Bucureşti de pildă text
realizat aproape de perioada icircn care a activat Antim Ivireanul şi de care
mitropolitul se slujea constant prezintă inovaţia extrem de rar icircn
Pentateuc există o singură ocurenţă cu [i] (icircn MLDV 33 11)
Icircn scrierile lui Antim Ivireanul există cicircteva ocurenţe cu [i]
simplu primi (perf s) CVNTO 307 au primit DO 79 109 206
CVNTO 308 voiu primi DO 181 să fie primit (conj perf) DO
115 primită CPO 393 primite DO 51 Este posibil ca Antim
Ivireanul să fi cunoscut asemenea forme dintr-un text de provenienţă
direct nordică dar este puţin probabil ca rarele ocurenţe de acolo să fi
marcat uzul lingvistic al lui Antim Ivireanul fără sprijinul textelor
munteneşti ori al graiului de aici
Formele contrase persistă şi icircn copiile didahiilor din secolul
al XVIII-lea icircn speţă icircn versiunile ms 549 B de la Căldăruşani şi icircn
ms 67 N de la Craiova Autorul copiei de la Căldăruşani (care a lucrat
direct după copia grămăticului Efrem) nu a modificat decicirct icircntr-un
singur loc forma găsită icircn predici să fie priimit icircn loc de să fie primit
ms 549 BDO 115 Versiunea următoare ms 67 N de pe la mijlocul
secolului al XVIII-lea realizată icircn şcoala de copişti de la Bucureşti
după versiunea B nu prezintă alte diferenţe icircn privinţa formei discutate
Ceea ce icircnseamnă că fonetismul cu [i] era cunoscut icircn Muntenia icircnainte
232
Gheţie BD p 111 233
ILRL 1997 p 303
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 102
de 1780 icircnainte de primele atestări pe care le oferă Ion Gheţie poate
chiar din vremea lui Antim Ivireanul
Limba literară modernă a adoptat inovaţia dar bdquofonetismul
[arhaic] se regăseşte icircn textele religioase chiar icircn secolul al XX-leardquo234
2 [ă]-[u]
I42 Fonetismul apropiat de etimon cu hiatul [ă]-[u] este
general icircn cazul cuvicircntului lăuntru (lt lat illac-intro) DO 52 180
204 218 etc şi icircn icircnlăuntru DO 115 etc şi pe dinlăuntru DO 135
AMAO 328 etc Norma a fost constantă icircn romacircna literară veche
bazată pe fonetismul odinioară general icircn romacircna populară şi s-a
menţinut icircn limba literară modernă icircn formele icircnăuntru şi dinăuntru
3 [u]-[ă]
I43 Hiatul etimologic [u]-[ă] din nuăr (lt lat nūbĭlum) nu s-a
păstrat icircn graiurile de tip sudic şi icircn consecinţă nu caracterizează
varianta literară muntenească Icircn scrierile lui Antim Ivireanul am
consemnat numai formele specifice sudului cu [o] (contragere) lt [o]-
[o] (asimilare vocalică) lt [u]-[o] (acomodare vocalică) lt [u]-[ă]
existente constant şi icircn Biblia de la Bucureşti (unde se corectează
variantele cu [u]-[ă] din ms 45 moldovenesc) Uneori textul tipărit al
Bibliei oglindeşte faza intermediară cu [o]-[o] noor (MLDII 13 21)
noorului (MLDO 13 22 10 19) Aproape de epoca lui Antim
Ivireanul varianta literară nordică prin Dosoftei prezenta fonetismul
etimologic (nuăr nuăraş) şi mai frecvent forma cu [ă] gt [o] nuor235
Forma specifică variantei literare munteneşti a devenit normă a
limbii romacircne literare unitare icircn ciuda concurenţei cu forma moldo-
venească nour (la care s-a ajuns prin disimilare bdquospre a evita ca prin
contracţia celor doi o din noor caracterul silabic şi ritmul trohaic al
234
Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 15 235
Manea Dosoftei VPS p 152
Fonetica 103
cuvacircntului să se piardărdquo236
[o]-[o] gt [o]-[u] noor gt nour) frecventă la
scriitorii moldoveni din secolul al XIX-lea şi al XX-lea
4 [u]-[o]
I44 Icircn conjugarea verbului a lua la indicativ prez şi conjunctiv
prez pers I pl la indicativul perf simplu pers a III-a sg precum şi la
viitorul cu să pers I pl apare constant hiatul [u]-[o] luom DO 33
48 80 164 să luom DO 27 36 96 98 100 104 158 să nu luom
DO 33 IcircBO 376 luo DO 120 CVNTO 242 245 259 279 293
313 vom să luom DO 27 De două ori am notat hiatul literar azi să
luă DO 17 şi să luăm IcircBO 380
Asemenea forme sicircnt frecvente icircn epocă icircn textele sudice Icircn
Biblia din 1688 icircn cartea Facerea de exemplu [u]-[o] este general la
modurile şi timpurile amintite luom MLDI 34 21 luo MLDI 2 15
2 21 8 19 8 9 8 20 etc Icircn ms 45 sicircnt folosite formele cu [u]-[ă] icircn
timp ce icircn versiunea ms 4389 muntenească apare de obicei
complexul vocalic [u]-[Acircă] luoăm ms 4389Facerea 34 21 luoă
ms 4389Facerea 2 21 4 19 8 9 11 31 etc
I5 Consoane
1 Consoane labiale [p] [b] [m] [f] [v]
I511 Consoanele [p] [b] [m] şi [v] urmate de iot nu se pala-
talizează niciodată icircn textele lui Antim Ivireanul
a) [p] piatră CVNTO 250 269 CPO 388 DO 50 143 147
148 au perit CVNTO 250 282 perite CL 4r pierzicircnd CVNTO
273 răpiri IcircPTPO 352 răpitor AMAO 329
b) [b] bine Pred 1694 4r DO 3 8 14 17 21 fierbinteala
CL 16v
236
Puşcariu LR II p 114
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 104
c) [m] luminate Pred 1694 2r 5
r lumină DO 49 57 60 mic
Pred 1694 5r minuni Pred 1694 2
r nimic DO 10 12 13
pătimitoriu Pred 1694 2r
d) [v] au lovit DO 69 138 blagoslovit DO 110 129 etc
Aceasta este o normă generală icircn epoca veche a limbii culte
avicircnd curs aşadar aticirct icircn aria literară sudică unde coincidea cu norma
graiurilor cicirct şi icircn ariile literare nordice unde icircn unele regiuni venea
icircn contradicţie cu pronunţia populară Situaţia din urmă este cunoscută
icircn Moldova unde graiurile locale se caracterizează prin pronunţia
palatalizată dar varianta literară prevede utilizarea consoanelor [p] [b]
[m] [v] nealterate Palatalizarea labialelor apare totuşi icircn textele de
aici mai ales icircn cele laice mai frecvent icircn a doua parte a epocii vechi
I512 Consoana labiodentală [f] + iot se păstrează intactă ca şi
celelalte labiale icircn aceeaşi poziţie ar fi DO 22 să fiu DO 22 223
229 230 să fie DO 4 9 14 15 16 19 23 să fim DO 25 64 79
155 CVNTO 297 fier CVNTO 250 281 289 DO 95 fierbinte
CL 17r DO 9 61 77 242 243 fierbinteala CL 16
v 18
v
icircnfierbinteala CL 17v bdquoamărăciunea fieriirdquo DO 59 fiiarbem DO
231 fiiul C 1r CL 14
r fiul DO 17 91 93 fire DO 10 18 20
serafimii DO 167 etc
Dintre consoanele labiale icircn ciuda normei literare generale [f]
apare palatalizată mai des şi cu deosebire icircn textele din Moldova chiar
şi la autorii care incriminează explicit fenomenul (la Dimitrie Cantemir
de exemplu) Motivul nu este clar deşi la prima vedere s-ar putea
explica237
prin observaţia lui Ov Densusianu cu privire la acest
fenomen bdquoCicircnd alterarea labialelor ducea la un fonetism prea depărtat
de sunetele primitive un asemenea fonetism icirci punea icircn oarecare
icircncurcătură pe cei ce scriau şi ei căutau să-l icircndepărteze din scriere a
spune chiatră ghine icircn loc de piatră bine putea să pară prea icircndrăzneţ
Dacă dimpotrivă diferenţa dintre formele alterate şi formele primitive
nu era aticirct de izbitoare se făceau mai uşor concesii fonetismului dia-
237
Vezi de pildă Manea Dosoftei VPS p 201
Fonetica 105
lectal cum era cazul pentru f gt h deoarece hi etc se icircndepărta de fi mai
puţin decicirct chiatră ghine de piatră bine nu era o dificultate ca el să fie
scris icircn acest felrdquo238
Ion Gheţie are o altă explicaţie bdquoFrecvenţa mai
ridicată icircn texte a rostirii alterate a lui f constituie un indiciu că evoluţia
lui f la THORN s-a produs mai de timpuriu şi anume icircntr-o perioadă icircn care
constituirea normei literare nu era pe deplin icircncheiată ceea ce a dus la
acceptarea drept normă icircn unele regiuni ale Dacoromaniei a variaţiei
libere a celor două consoane (f şi THORN) cu predominarea netă a celei
dinticircirdquo239
Decalajul icircn modificarea consoanelor ar infirma icircnsă prin-
cipiul formulat de G Ivănescu bdquoFenomenul trebuie să se fi petrecut
aşa cum se petrec toate fenomenele fonetice ale sunetelor icircnrudite icircn
acelaşi timp şi la toată seria labialelor (sn)rdquo240
Palatalizarea lui [f] este consemnată icircn secolul al XVII-lea şi icircn
texte munteneşti dar mult mai rar decicirct icircn Moldova Putea fi aici un
fenomen icircmprumutat din cărţile nordice sau de la cărturarii moldoveni
ori un reflex al unor graiuri sudice din nord-estul Olteniei regiunea
Ticircrgovişte241
care cunoşteau icircn secolul al XVII-lea palatalizarea lui
[f] Icircn Biblia de la Bucureşti norma literară muntenească alternează cu
fonetismul [THORN] fapt uşor de explicat prin bdquoinfluenţa variantei
moldoveneştirdquo242
dacă şi icircn textul-bază apar aceleaşi forme Uneori icircnsă
icircn ms 45 al Vechiului Testament nu apare palatalizarea lui [f] acolo
unde icircn textul tipărit se consemnează consoana alterată iar Vasile
Arvinte nu iese din perimetrul ipotezelor cicircnd se referă la acest fapt
calificicircndu-l drept bdquosurprinzătorrdquo243
La fel de bdquosurprinzătoarerdquo este şi
238
Densusianu ILR II p 74 cf Ivănescu Problemele capitale p 179-180 239
Gheţie Dialectologia istorică p 87 240
Ivănescu Problemele capitale p 176 241
Gheţie Dialectologia istorică p 87 242
Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 20 243
Arvinte STLFAC p 54 bdquoSau poate copistul ms 45 a icircnlăturat formele
cu h- din acest text iar varianta milesciană avută la icircndemicircnă de cărturarii
bucureşteni conţinea forma cu labio-dentală alterată A pune icircnsă aceste
fenomene numai pe seama tipografilor care se pare că erau moldoveni sau a
le atribui numai lui Mitrofan moldovean şi el fără a lua icircn consideraţie
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 106
prezenţa bdquocorectărilorrdquo din copiile B şi C ale didahiilor lui Antim
Ivireanul (executate la Bucureşti) hier ms 549 BDO 95 hiiară ms
549 DO 181 şi herbinte ms524 CDO 77 pentru formele fier fiară
respectiv fierbinte din versiunea grămăticului Efrem Corectările nu se
fac niciodată icircn direcţia normei literare generale semn că icircn secolul al
XVIII-lea icircn preajma Bucureştiului palatalizarea lui [f] era cunoscută de
cărturari
Icircn textele lui Antim Ivireanul apar forme palatalizate numai icircn
cazul unor cuvinte fiară (lat fĕra) hiară (sg) DO 65 218 219
CVNTO 298 (pl) DO 19 97 CVNTO 254 hiara DO 219
hiarăle DO 137 170 218 CVNTO 298 hiiarăle C 1715 21v
hiarălor DO 186 fier (lt lat ferum) hier DO 3 97 CVNTO 255
hierul DO 5 fiere (lt lat fcentle) hiiare CVNTO 293 fierbinţeală
(fierbinte + -eală) herbinteala CL 17v Bazicircndu-ne pe faptele consta-
tate infirmăm concluzia lui Al Rosetti B Cazacu şi L Onu care
sugerează la Antim Ivireanul o superioritate numerică a formelor cu
palatalizare bdquoAlături de f palatalizat icircn cuvinte ca o hiară [] sg hier
bdquoarmerdquo (propriu bdquofierrdquo) icircnticirclnim sporadic (sn) uneori icircn aceeaşi
frază forme cu labiala nealteratărdquo244
Numai icircn raportul fiară ndash hiară
este preferată a doua formă pentru fier ndash hier şi fiere ndash hiere nu se
constată o preferinţă icircn privinţa celorlalte cuvinte cu fricativa [f] icircn
poziţie palatalizantă este clară respectarea normei literare generale
I513 Consoana [f] (lt [h]) dintr-o serie de cuvinte de origine
slavă este păstrată icircn uzul lui Antim Ivireanul Norma acceptă icircn epocă
oscilaţia icircntre [f] şi [h] originar icircn cele mai multe dintre regiunile ţării
Puţinele atestări icircn textele lui Antim Ivireanul nu icircngăduie să ne formăm
o părere privind o eventuală opţiune a cărturarului muntean pentru una
sau alta dintre forme Totuşi cicircnd sicircnt utilizate asemenea cuvinte ele
apar cu fonetismul [f] vicircrf CL 19 zăduf zăduful DO 195
controlul exercitat de cărturarii bucureşteni (fraţii Greceanu) este iarăşi greu
de admisrdquo 244
Rosetti Cazacu Onu ILRL2 p 185-186
Fonetica 107
Nu am icircnregistrat fenomenul sonorizării lui [f] (gt [v]) care apare
icircn a doua perioadă a epocii vechi icircn texte din Banat-Hunedoara Moldova
şi Transilvania de nord
I514 Cuvicircntul movilă apare numai cu această formă245
icircn
CVNTO 261 şi cu pluralul movile DO 93
I515 Pentru cuvintele viclean (lt magh hitlen) vicleşug (lt magh
hitlenseacuteg) şi derivatul romacircnesc a vicleni am consemnat la Antim
Ivireanul forme cu [v] [h] şi [f] cu predominarea celor cu fricativă
sonoră viclean DO 82 83 98 vicleană DO 187 CVNTO 298
vicleanul DO 130 vicleşug DO 7 35 38 43 68 93 155 206 212
227 CVNTO 266 282 286 287 289 290 291 296 305 vicleşugul
DO 36 52 59 CVNTO 277 vicleşugului CVNTO 277 a vicleni
DO 91 viclenea CVNTO 266 au viclenit DO 5 CVNTO 247
268 viclenind CVNTO 301 etc dar şi hicleşug CVNTO 270 311
au hiclenit CVNTO 271 precum şi ficlene CPO 389 şi ficleşug
CL 16r 18
r 30
v CPO 394
Cei mai mulţi lingvişti văd icircn forma cu [v] un fonetism
hiperliterarizat la care s-a ajuns pentru evitarea a ceea ce vorbitorii
culţi percepeau ca fiind palatalizare icircn cuvacircntul romacircnesc hitlean
provenit din etimonul maghiar246
De la icircnvăţaţii moldoveni el s-ar fi
propagat icircn textele culte din celelalte regiuni ale ţării ajungicircnd normă
literară unică preluată ulterior de romacircna literară modernă Andrei
Avram respinge icircnsă această interpretare şi afirmă la capătul unei de-
monstraţii minuţioase că bdquolabiodentala sonoră din viclean este conti-
nuatoarea directă a laringalei fie din magh hitlen fie din rom hitleanrdquo
şi bdquodacă ficlean provine din [hiklsectan] (sau direct din magh hitlen) nu
245
Vezi icircntreaga prezentare a problemei la Avram Probleme de etimologie
p 83-92 şi 95-96 Ivănescu Problemele capitale p 213 şi ILR 2000 p 495
şi 510 246
Vezi de pildă Nandris Phoneacutetique p 227 244 Kiraacutely Contacte
lingvistice p 173 (vezi şi nota 72) şi Arvinte STLFAC p 6 cf Gafton
Hipercorectitudinea p 70-72
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 108
din [THORNiklsectan] icircnseamnă că apariţia variantei cu [f] nu este ndash sau cel
puţin nu este icircn mod necesar ndash legată de palatalizarea labialelor
respectiv de tendinţa de a se evita un fonetism socotit a fi efectul
acestui fenomenrdquo247
şi conchide bdquoLa labiodentala din viclean s-a
putut ajunge de la laringala originară fie icircn momentul icircn care cuvicircntul
a fost icircmprumutat din maghiară fie ulterior pe terenul limbii romacircne
hiclean gt viclean Unui fenomen de hipercorectitudine i s-ar putea
datora cel mult varianta (rară) ficlean este totuşi mai probabil că nici
icircn acest caz nu avem a face cu un fonetism hipercorect legat de pala-
talizarea labialelorrdquo248
Mitropolitul Munteniei utilizează consecvent forma cu [v]
icircnscriindu-se icircn tendinţa literară generală249
şi numai sporadic celelate
forme Muntenia cunoştea icircnsă şi celelalte variante de pildă autorii
locali ai ms 4389 al Bibliei folosesc constant fonetismul cu [h] acolo
unde icircn ms 45 exista [v]250
ceea ce denotă o bună cunoaştere a formei
cu [h] Pe de altă parte viabilitatea icircn Ţara Romacircnească a pronunţiei cu
fricativa surdă [f] este demonstrată de faptul că popa Flor dascălul de
slovenie de la biserica Sf Gheorghe Vechi din Bucureşti autorul copiei
de pe la 1760 a Chipurilor Vechiului şi Noului Testament (ms M)251
icircnlocuieşte de cicircteva ori formele cu [v] sau cu [h] cu ficleşug ms MO
277 305 ficlenea ms MO 266 au ficlenit ms MO 271 ficlenind
ms MO 301 Icircntr-un alt loc au ficlenit apare icircn loc de au zavistuit din
original ms MCVNTO 247
I516 Consoanele bilabiale [p] [b] [m] şi labiodentala [v] se
rostesc moale icircnaintea vocalei [e] sau [i] accentuată sau neaccentuată şi
a diftongului [secta] cicircnd icircn silaba următoare sau icircn imediata apropiere nu
247
Avram Probleme de etimologie p 93 şi 93-94 248
Ibidem p 96 249
ILRL 1997 p 316 vezi aceeaşi opţiune lingvistică la Dosoftei pusă icircn
evidenţă de Manea Dosoftei VPS p 207-208 250
Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 21 251
Gabriel Ştrempel Copişti de manuscrise romacircneşti picircnă la 1800 I p 69-70
vezi şi idem Introducere la Antim Ivireanul Opere 1972 p LXI-LXII
Fonetica 109
se află [e] [i] sau un sunet muiat potrivit normei literare munteneşti
aceeaşi din perioada precedentă
a) [p] pe DO 4 5 6 etc pentru Pred 1694 2r 3
v DO 3 4
5 etc peste DO 12 32 35 57 58 62 etc să se risipească C 20v
să răsipească DO 60 215 va să se topească DO 68 trupesc DO
9 219 AMAO 341 IcircPTPO 358 trupească Pred 1694 2r IcircBO
375 CPO 393 DO 9 23 64 115 140 183 204 222 223 230
b) [b] curcubeul CVNTO 252 iubesc DO 24 48 61 111
210 IcircBO 372 377 să iubească DO 53 74 77 174 IcircPTPO 358
icircmpodobesc DO 140 orbesc DO 159 să păgubească DO 103 să
se păgubească DO 50 să nu robească CVNTO 289 sărbează
CVNTO 306 să osebească CPO 390 să se usibească DO 61
vorbesc DO 31 57 229 etc
c) [m] egumen AMAO 325 egumenul AMAO 326 328
329 etc lumesc DO 14 lumească DO 204 au mers DO 5 67
69 89 144 152 etc mergicircnd DO 153 192 213 226 CVNTO 263
275 285 etc mergătoriul DO 64 IcircPTPO 356 să primească IcircBO
377 să se primească AMAO 345 tocmeală CPO 394 au trimis
DO 4 5 6 7 58 59 65 70 109 110 183 etc CVNTO 307 317
IcircPTPO 354 urmează DO 87 152 186 212 218 IcircBO 370 373
vameş IcircBO 371 vameşul DO 24 30 etc
d) [v] să blagoslovească DO 8 81 211 să curvească
IcircPTPO 359 isprăvesc IcircBO 379 să isprăvească DO 53 89 CPO
388 jidovesc DO 66 69 75 137 207 jidovească DO 115
preacurvească (adj) DO 171 să nu preacurvească IcircPTPO 359
privesc DO 110 111 să privească CVNTO 260 să (refl)
potrivesc CVNTO 249 slăvesc DO 140 să slăvească DO 151
169 200 IcircBO 368 veac DO 128 160 179 veacului DO 26 36
98 CVNTO 250 251 veşmicircnt DO 209 etc
La Antim Ivireanul rostirea dură a labialelor icircn acelaşi context
apare extrem de rar Am consemnat fenomenul ca abatere de la normă
icircn forma verbală au trimăs de două ori CVNTO 292 317 O situaţie
aparte cunoaşte substantivul pescar (lt lat pĭscarius) folosit de Antim
Ivireanul numai cu forma care presupune velarizarea lui [e] după con-
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 110
soana bilabială [p] rostită dur252
păscar DO 97 păscari CL 5r DO
3 5 păscariul DO 59 97
Este sigur că evoluţia lui [e] originar la [ă] după labiale icircn cu-
vintele moştenite din latină sau icircn termenii pătrunşi de timpuriu icircn
romacircnă este un fenomen vechi icircn dacoromacircnă apărut cu mult icircnainte
de perioada literară descris de Octave Nandris ca bdquoune eacutevolution
spontaneacutee favoriseacutee seulement par la labiale preacuteceacutedente ele srsquoexplique
par le caracteacutere veacutelarisant de la langue roumainerdquo253
Aria pe care s-a
manifestat icircnsă reprezintă o problemă neelucidată Astfel G Ivănescu
şi Vasile Arvinte consideră că schimbarea nu a afectat toate zonele
dialectale şi nici nu s-a aplicat tuturor cuvintelor254
pe de altă parte Ion
Gheţie şi Al Mareş icircl consideră fenomen general icircn dacoromacircnă cu
caracter de lege fonetică255
Icircn momentul primelor consemnări ale
romacircnei icircn scris deja există diferenţierea regională ca urmare a
inovaţiei ce impusese rostirea moale a labialelor icircn graiurile de tip
sudic cu tendinţa de expansiune256
Normele dialectale regionale au
devenit automat norme ale variantelor literare astfel icircncicirct icircn toată
epoca veche rostirea arhaică dură a labialelor este un fenomen ce
caracterizează scrisul literar din Ardealul nordic şi central şi mai ales
cel din Moldova257
iar pronunţia muiată nouă este caracteristică
variantelor culte de tip sudic Tendinţa de pronunţie distinctă s-a
aplicat de la sine şi icircn neologisme
Cu excepţia textelor elaborate icircn Oltenia la icircnceputul secolului al
XVII-lea (unde forme cu velarizarea lui [e] [i] sau [secta] pot reflecta
pronunţia reală din graiul local) icircn scrierile din Muntenia propriu-zisă
icircn acest secol şi icircn următoarele fonetismul dur (de altfel rar icircnticirclnit)
252
Vezi Frăţilă Etimologii p 73 253
Nandris Phoneacutetique p 19 254
Ivănescu ILR 2000 p 337 Arvinte STLFAC p 59 255
Gheţie ndash Mareş Graiurile p 130 256
Vezi expansiunea celor două tratamente ale consoanelor labiale icircnainte de [e]
[i] şi [secta] pe parcursul epocii vechi icircn icircntregime la Gheţie BD p 125-129 257
Ion Gheţie Biblia de la Bucureşti şi unificarea limbii romacircne literare icircn
SLLF II 1972 p 56
Fonetica 111
este un icircmprumut din lucrări nordice ori de la cărturari originari din
Moldova Explicarea puţinelor apariţii cu [m] dur la Antim Ivireanul
comportă unele nuanţe Pentru verbul a trimite este sigur că norma
cunoscută de mitropolit este cea cu pronunţia muiată fapt demonstrat
de apariţia de nenumărate ori a fonetismului [m] + [e] sau [m] + [secta]
Icircn privinţa cuvicircntului păscar numărul ocurenţelor nu ne icircngăduie să
stabilim cu certitudine norma bdquopersonalărdquo a cărturarului care a icircnvăţat
romacircneşte ticircrziu şi din diverse surse
Limba literară modernă a adoptat fonetismul muntenesc con-
semnat explicit icircn 1932 bdquodupă labiale (p b m f v) limba literară pre-
feră uneori scrierea cu e icircn cazuri cicircnd rostirea regională este ă galben
gemen egumen merg mulţumesc pometrdquo258
I517 Numărul ocurenţelor cu labială dură creşte dacă luăm icircn
considerare formele cu păstrarea vocalei [ă] etimologică icircn cuvinte de
tipul fămeie fărmeca păreche părete spăria după norma literară a
vremii respectată de Antim Ivireanul (vezi mai sus I123 I124 şi
I125)
I518 Din lat mĕdulla prin transformări succesive (mĕdulla gt
măduIacuteă gt măduwă) s-a ajuns icircn dacoromacircnă la măduvă Prin cicircmpul
semantic căruia icirci aparţine termenul este rar icircn textele literare din
epoca veche preponderent religioase (mai frecvent este cuvicircntul icircnrudit
cu el mădular din lat medullaris) Icircn Biblia din 1688 text de referinţă
pentru limba literară din secolul al XVII-lea apare icircntrebuinţat cu for-
mele măduacutea MLDI 45 18 (icircn ms 45 măduha) măduga259
măduha
MLDIV 24 8 (icircn ms 45 şi ms 4389 există alte expresii) aşadar aticirct
icircn varianta apropiată de etimon cicirct şi cu două din formele ce evită
hiatul ([g] lt [h] probabil printr-o asimilare) La Antim Ivireanul l-am
consemnat o singură dată cu forma măduhă C 20r
258
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 15 259
Sala Aventurile p 177
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 112
I519 Consoana [v] nu trece la [h] icircn vorbă vulpe vultur
conform uzului popular şi literar muntenesc vorbă DO 12 etc
vulpilor CVNTO 271 vulturi DO 236 CVNTO 299
Transformarea fricativei sonore icircn laringală este o particularitate
a graiurilor de tip moldovenesc care se icircnticirclneşte destul de frecvent icircn
textele literare moldoveneşti
I5110 Icircn scrierea cuvicircntului pohfală (lt vsl pochvala) norma
oscilează icircntre scrierea cu [v] etimologic şi cea cu [f] cu predominarea
celei din urmă păhvală DO 63 dar păhfală DO 30 41 183 194
pohfale DO 117 O dată apare forma cu [h] sincopat pofală DO 45
Icircn 1781 icircn copia sa după didahiile lui Antim arhimandritul Gregorie
Deleanu a revenit la forma etimologică aproape peste tot ms 524
CDO 30 41 45 183 194
I5111 Consoana fricativă sonoră [v] nu apare trecută la [f] icircn
pronumele nehotăricirct vreunul vreuna icircn adjectivul pronominal vreun
vreo ori icircn compuse adverbiale cu aceste cuvinte Asemenea forme sicircnt
generale la Antim Ivireanul vreunul IcircPTPO 355 IcircBO 380 AMAO
328 330 331 340 DO 52 87 94 123 140 164 165 etc vreuna
AMAO 336 337 339 CPO 394 DO 137 vreun IcircPTPO 355
356 358 360 etc CVNTO 275 AMAO 329 331 336 337 340
341 344 345 DO 16 17 24 39 44 50 53 65 82 90 97 103 104
143 170 etc vreo IcircPTPO 357 359 IcircBO 378 AMAO 326 328
329 331 335 338 340 342 344 CPO 389 394 DO 204 212 227
231 235 238 vreodată DO 235 vreodinioară DO 211
Icircn aceste cuvinte apariţia lui [f] reprezintă o inovaţie populară
muntenească daticircnd probabil de la sficircrşitul secolului al XVI-lea
icircnceputul secolului al XVII-lea icircntrucicirct lipsesc atestările anterioare anului
1600260
Icircn textele literare inovaţia nu este folosită decicirct foarte rar
260
Gheţie Dialectologia istorică p 159
Fonetica 113
2 Consoane dentale [t] [d] [n]
I521 Consoanele dentalele [t] [d] şi [n] urmate de [e] [i] şi
[secta] nu se palatalizează icircn stadiile [t] [deg] [euml] şi nici nu se africatizează
icircn variantele [ć] [đ] icircn textele lui Antim Ivireanul Iată cicircteva exemple
icircn ordine apariţiei lor icircn două texte Pred 1694 blagocistivului 2r să
cicircnte 4r iaste 2
r 4
r temeiu 4
r am tipărit 3
v priiateni 3
v adevărat 2
r
aşijderea 2v de 2
r 2
v 3
r 3
v 4
r demonilor 4
r pre icircndemicircnă 3
v
icircndemnicircndu-mă 3v să nu cădeţi 3
r şade 2
v vedem 2
r vindecare 4
r
bunelor 4r cineva 4
r dumnezăiască 3
v şi icircn D meşteşugului patima
pătimeacuteşte hrănitoare patimile icircnşălăciunile au socotit dinticirci vredniciia
de din puterile stihiilor necredinţii cuvinte cereşti O 3 etc
Păstrarea nealterată a dentalelor icircnainte de [e] [i] sau [secta] este
norma literară generală icircn epoca veche cu puţine abateri consemnate icircn
texte261
O frecvenţă mai ridicată a formelor cu dentale palatalizate
există totuşi icircn unele lucrări ardeleneşti şi bănăţene scrise cu alfabet
latin şi ortografie maghiară care dispunea de semne necesare notării
consoanelor palatale [micro] (ty) [deg] (dy) şi [euml] (ny)262
I522 Oclusiva dentală surdă [t] cunoaşte timbrul bdquomoalerdquo icircn
scrierile lui Antim Ivireanul cicircnd este urmat de [e] [i] şi [secta] potrivit
normei literare munteneşti aşteaptă DO 112 icircn paradigma verbului a
blestema DO 81 icircn iaste Pred 1694 2r 2
v 3
v 4
r 4
v sfintele Pred
1694 4v stejariul CVNTO 261 262 stinge DO 36 sterpi DO
43 sterpiciunea DO 43 44 sufletească Pred 1694 3r etc
Varianta cu pronunţie dură cu [ă] respectiv [a] după [t] icircn
aceste cuvinte caracterizează dialectele literare de tip nordic icircn epoca
veche fiind bine reprezentată icircn texte din Banat-Hunedoara nordul
261
ILRL 1997 p 307-308 262
Vezi situaţia din Psalterium Hungaricum şi comparaţia cu alte texte
romacircneşti vechi scrise cu alfabet latin la Pantaleoni Psalterium
Hungaricum p 68-70
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 114
Ardealului Moldova şi chiar din Oltenia dar este concurată icircn
aceleaşi texte de varianta sudică263
Icircn teritoriul sudic la nivelul variantelor sintopice Ion Gheţie şi
Al Mareş au consemnat pronunţia dură a lui [t] icircn secolul al XVI-lea
icircn jumătatea vestică bdquopoate icircn Olteniardquo264
Din graiul unor cărturari de
origine oltenească fonetismul dur a putut ajunge icircn textele literare ale
vremii cum este cazul atestării lui sticircng bdquostingrdquo la grămăticul Staicu icircn
Lexiconul slavo-romacircn265
Alte ocurenţe icircn textele literare munteneşti
ale pronunţiei dure se explică prin influenţa livrescă nordică
Foarte rar fenomenul apare şi la Antim Ivireanul stăjarul
CVNTO 257 (icircn opoziţie cu cele două ocurenţe ale variantei stejariul
menţionate mai sus) Un indiciu pentru explicarea prezenţei acestei
forme icircn textul ivirean l-ar putea oferi contextul icircn care apare termenul
icircn Chipurile Vechiului şi Noului Testament Este vorba de icircntoarcerea
lui Avraam din Egipt şi stabilirea familiei sale licircngă stejarul lui
Mamvri icircn Hebron locul unde i s-au arătat mai ticircrziu icircngerii vestitori
ai naşterii lui Isac bdquoDeci icircntorcicircndu-să de la Egipet icircntru care fiind au
zis pentru muiarea lui cum că-i iaste soră de frica icircmpăratului faraon şi
lăcuind la stăjarul lui Mamvri au văzut 3 icircngeri aseacutemenea ca cum ar fi
3 fraţirdquo (CVNTO 257) Fragmentul este icircn mod cert inspirat de Biblie
icircnsă icircn versiunea tipărită din 1688 icircn pasajele ce cuprind faptele men-
ţionate (Facerea 1318 şi 181) apare forma stejariul Fonetismul [ă]
este consemnat icircn ms 45 pentru 13 18 (textul lipseşte din ms 4389) şi
aticirct icircn ms 45 cicirct şi icircn ms 4389 pentru 181 Este posibil aşadar ca
mitropolitul muntean să fi consultat icircn vederea rezumării faptelor
versiunea manuscrisă muntenească Ideea este susţinută de un alt fapt
lingvistic locul poposirii familiei lui Avraam este indicat icircn Biblia de la
Bucureşti (şi icircn ms 45) icircn ambele ocurenţe prin expresia bdquostejariul de
la Mamvrirdquo cu un atribut substantival prepoziţional dar icircn ms 4389
există o construcţie genitivală ca icircn textul lui Antim bdquostăjariul
263
ILRL 1997 p 102 308 vezi pentru Dosoftei de pildă Manea Dosoftei VPS
p 310-312 264
Gheţie ndash Mareş Graiurile p 146 265
Apud ILRL 1997 p 308
Fonetica 115
Mamvrieirdquo (18 1) Pe de altă parte icircnsă stăjar mai apare şi icircn alte
locuri din ms 4389 muntenesc unde icircn textele corespondente din ms
45 şi BB este utilizată forma cu [e] sau altă expresie (MLDI 35 8
MLDV 11 30 etc) ceea ce ar putea indica o vehiculare a formei la
unii reprezentanţi ai mediului cărturăresc din Muntenia de la care putea
fi auzită de mitropolit
I523 Icircn scrierile lui Antim Ivireanul oclusiva dentală sonoră
[d] este icircndeobşte bdquomoalerdquo icircn prepoziţiile de şi din icircn cuvintele
formate cu prefixul des- (dez-) precum şi icircn alte cuvinte icircn care [d] este
urmat de vocale anterioare de Pred 1694 2r 2
v 3
r 3
v 4
r DO 3 etc
deasupra DO 120 CVNTO 307 de obşte DO 143 CVNTO 277
AMAO 345 IcircBO 365 CPO 387 depărată DO 121 deplin DO
81 AMAO 346 IcircPTPO 360 CPO 387 391 392 393 deschiderea
CVNTO 252 să deschide DO 29 au descoperit CVNTO 298
desfătarea IcircPTPO 350 desfătări DO 145 bdquoGrădina desfătăriirdquo
CVNTO 244 249 despărţiţ DO 25 despre DO 108 deşărt CPO
390 să dezleacutege CL 14r de vreacuteme ce CL 1
v din IcircBO 374 378 dinticirci
DO 3 bdquovreo icircndemicircnărdquo DO 24 dintru Pred 1694 3v icircndemicircnă
Pred 1694 3v m-am icircndemnat Pred 1694 3
v etc
Norma este generală icircn toate textele romacircneşti tipărite indiferent
de regiune dar icircn a doua parte a epocii vechi ea este dublată icircn unele
texte de rostirea dură (explicată de Emil Petrovici ca fiind o
bdquodepalatalizare completărdquo a lui [d] + [e]266
)
Icircn a doua perioadă a epocii vechi cazurile cu velarizarea lui [e]
şi [i] neaccentuaţi sau icircn cuvinte atone icircn frază sicircnt frecvente icircn
manuscrise şi icircn documente laice din Muntenia dar apar şi icircn regiunea
Banat-Hunedoara sud-vestul Transilvaniei şi icircn Moldova (icircn cărţile din
aceste zone fiind icircmprumuturi din textele sudice ori datoricircndu-se
tipografilor de origine muntenească)267
Această tendinţă de modificare
266
Emil Petrovici bdquoDepalatalizareardquo consoanelor icircnainte de e icircn Muntenia
sud-estul Transilvaniei şi icircn dialectul istroromacircn icircn CL V (1960) nr 1-2 p
20 vezi şi Victor Iancu op cit p 44 267
ILRL 1997 p 308 452 (Tabelul 7) Munteanu ndash Ţacircra ILRL 1983 p 101
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 116
a normei icircn literatura laică şi manuscrisă din Ţara Romacircnească este
rezultatul unei inovaţii a graiului muntenesc atestată deja icircn secolul al
XVI-lea şi icircn progres constant spre sficircrşitul epocii vechi astfel icircncicirct la
unii cronicari munteni de la sficircrşitul secolului al XVII-lea şi icircnceputul
celui următor alternanţa icircn aceeaşi propoziţie a celor două forme nu
este un lucru rar (la stolnicul Constantin Cantacuzino de pildă) uneori
fiind vizibilă chiar preferinţa pentru inovaţie Am constatat acelaşi
lucru urmărind opţiunea lingvistică icircn una dintre copiile executate după
didahiile lui Antim Ivireanul Arhimandritul Grigorie Deleanu la 1781
modifică foarte des forma din textul pe care icircl avea de transcris (fără să
fie aceasta norma versiunii lui) astfel găsim dă obşte ms 524
CDO 143 dăpărtată ms 524 CDO 121 dăpărtează ms 524
CDO 37 dăsfătări ms 524 CDO 145 dăspărţitoarea ms 524
CDO 42 dăspărţitură ms 524 CDO p 41 dăşărt ms 524 CDO
48 dăşărte ms 524 CDO 87 etc icircn locurile icircn care versiunea din 1722-
1725 apare [d] bdquomoalerdquo
Laicizarea culturii romacircneşti icircn secolul al XVIII-lea şi prestigiul
zonei culturale din preajma Bucureştiului puteau să determine pro-
movarea pronunţiei dure a dentalei oclusive sonore [d] la statutul de
normă literară supradialectală icircnsă principiul bdquolatinităţii formelorrdquo
susţinut de Ion Heliade Rădulescu a impus pentru epoca modernă norma
rostirii muiate icircn de des etc bdquoNoi zicem dă dăs ceilalţi rumacircni de des
[] icircn vreme ce după a mea părere este mai clasic de şi desrdquo268
Icircn ciuda normei la Antim Ivireanul apare sporadic şi fonetismul
cu [ă] bdquobinevoi Dumnezeu dă dăzlegărdquo DO 44 dăspărţită C 26r dă
vreacuteme ce CL 7r dăşărt C 30
r dăşărtăciune C 8
v dăşărtăciunile
DO 118 dăznădăjduire C 15v dicircnticirci DO 56 CVNTO 262
I524 Un icircmprumut din variantele literare nordice icircn textele lui
Antim Ivireanul este propagarea lui [n] icircn cuvicircntul genunchi (lt lat
genŭc(ŭ)lum) genunche DO 236 genunchele DO 170 şi ge-
268
Heliade Scrieri lingvistice p 105
Fonetica 117
nunchiul DO 18 31 Fenomenul reprezintă o inovaţie nordică269
consemnată icircn texte literare din aceste regiuni icircncă din secolul al XVI-
lea270
Icircn textele culte munteneşti din epoca veche forma cu [n] pro-
pagat se datoreşte influenţei scrierilor nordice cum se icircnticircmplă icircn
Biblia de la Bucureşti271
Antim Ivireanul utilizează o dată şi forma etimologică proprie
scrisului cult muntenesc genuchiul IcircBO 369 Icircn lipsa altor ocurenţe
ale cuvicircntului nu putem să răspundem la icircntrebarea dacă mitropolitul
muntean cunoscicircnd inovaţia prin intermediul cărţilor ori direct de la
cărturarii moldoveni pe care i-a avut icircn preajmă (ca Mitrofan) a
preferat forma nouă sau doar a utilizat-o icircnticircmplător alte substantive
funingine (lt lat fulīgŏ -inem) mănunchi (lt lat manŭclus) păianjen
(lt sl pajažina272
) şa cu aceeaşi problemă de fonetică nu sicircnt
consemnate pentru a veni icircn sprijinul vreunei ipoteze
3 Consoane dentale fricative [s] [z] şi africate [ţ]
I531 Consoanele dentale fricative [s] [z] şi africata [ţ] se
rostesc moale (+[e] [i] [secta]) icircn cuvinte de tipul asemicircna IcircPTPO 358
să folosească IcircBO 382 hirotonisit CL 10v icircnfricircmseţare Pred 1694
4r să pedepsească AMAO 336 seamă CVNTO 283 CPO 388
seceriş CL 9r semn CVNTO 252 CPO 389 singur Pred 1694
4v Vasilie Pred 1694 4
r dumnezeeşti CVNTO 243 C 1
v
dumnezeiasca CVNTO 242 CL 32v Dumnezeu C 1
r 1
v CL 7
r
17v 22
v (să) icircmblicircnzeacuteşte AMAO 327 să (se) păzească CVNTO
283 AMAO 330 337 346 IcircPTPO 351 zeacutestre CPO 394 să-m
zică CL 3r zice Pred 1694 2
v 4
r să zicem Pred 1694 4
v au zidit
CVNTO 283 zioa C 31r CVNTO 295 IcircBO 365 curăţeacuteşte C 5
r
curăţitoriu CL 3r icircnţeleacutege CL 20
r icircnţelepciunea Pred 1694 2
v
icircnţelepciunii Pred 1694 4v norociţilor Pred 1694 4
r părinţeacutescă
269
Gheţie BD p 136 270
ILRL 1997 p 103 271
Vezi comparaţia cu ms 45 la Arvinte STLFAC p 69 272
G Mihăilă Icircmprumuturi vechi sud-slave icircn limba romacircnă Bucureşti Editura
Academiei 1960 p 93-94
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 118
CL 8r preaicircnţeleptului Pred 1694 4
v preoţească CPO 388 ţinea
CVNTO 248 Aceasta era norma tradiţională icircn textele din a doua
perioadă a epocii vechi a romacircnei literare perpetuată din secolul al
XVI-lea Icircn veacul al XVII-lea icircnsă prin introducerea din ce icircn ce mai
frecventă icircn texte a fonetismului dur (de provenineţă populară
moldovenească şi ardelenească) se creează premisele discutării unui
raport dintre [s] [z] [ţ] moi şi [s] [z] [ţ] ([dz]) duri
La Antim Ivireanul consoanele dentale [s] [z] [ţ] apar dure icircn
să asamicircnă IcircPTPO 350 asămănare C 2v 26
r icircnsămicircnăm CPO
394 icircnsămnicircnd CVNTO 288 sara IcircPTPO 360 săcerişul CL 8v
sărbează CVNTO 306 sicircngur Pred 1694 3v dumnezăescul CL
16v dumnezăeşti Pred 1694 4
v dumnezăiască Pred 1694 3
v
Dumnezău Pred 1694 2r 3
v 4
v 5
r CL 1
v 16
v 22
r 24
r IcircPTPO 352
zua IcircPTPO 354 agonisicircţ AMAO 338 icircnţălepţeacuteşte-mă C 8v cicircţva
DO 62 etc
Textele munteneşti au consemnat oricicircnd acest fenomen icircn
număr mai mare spre sficircrşitul secolului al XVII-lea (sub influenţa
cărţilor religioase moldoveneşti ori a cărturarilor de origine
moldovenească) şi mai rar după 1700 Numeroasele situaţii consemnate
de noi icircnsă icircn opera lui Antim Ivireanul vădesc o puternică icircnricircurire
nordică icircn opţiunea lingvistică a cărturarului muntean273
Icircn exprimarea cultă oscilaţia dintre rostirea moale şi dură a celor
trei consoane s-a păstrat picircnă icircn epoca modernă a romacircnei ortografia
din 1904 acceptă ambele forme cu icircnticircietatea fonetismului dur samă ndash
seamă ţapă ndash ţeapă ţastă ndash ţeastă zamă ndash zeamă dar ţeavă274
Abia
icircndreptarul din 1932 elimină din limba literară formele cu [s] [z] [ţ]
duri bdquorostirea literară e [e] nu [ă] după [s] [z] [ş] [ţ]rdquo275
Totuşi
prestigiul tradiţiei literare moldoveneşti se simte icircncă icircn limba literară
icircn 1960 Emil Petrovici remarca bdquoIcircn limba romacircnă literară coexistă
aşadar două siteme fonologice cel oficial consfinţit de normele
273
Cf ILRL 1997 p 332 274
Regule ortografice 1904 p 27 28 29 28 275
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 18
Fonetica 119
ortografice şi ortoepice avicircnd la bază sistemul fonologic al graiului
muntean şi cel moldovenesc neoficial dar admis tacit de cei ce vorbesc
limba literară după normele oficialerdquo276
I532 Obișnuită este icircn epocă rostirea moale a dentalei africate
[ţ] (+ [i]) la sficircrşit de cuvicircnt icircn formele verbale de indicativ şi
conjunctiv prezent persoana a II-a singular şi plural la imperativ
persoana a II-a plural la formele de auxiliar la perfectul compus şi
viitor persoana a II-a plural la formele de plural ale substantivelor
adjectivelor pronumelor participiilor adjectivale şi adverbelor Icircn
textele lui Antim Ivireanul -ţi (cu i scris icircn ricircnd -egrave ouml + chendima [ ]
sau ouml + eric [ ]277
ndash situaţii frecvente icircn CL 1699) este notat de regulă
imp aflaţi CL 3v ind prez arătaţi DO 6 arăţi CVNTO 242 imp
ascultaţi DO 15 (v-)aţi răscumpărat DO 7 ind prez aveţi CL
10r bărbaţi CVNTO 242 ind prez beacuteţi IcircPTPO 350 vă bucuraţi
DO 15 bunătăţi CVNTO 243 244 să nu cauţi Pred 1694 5r să
nu cădeţi Pred 1694 3r cărţi Pred 1694 4
v cicircţi CL 12
r ceialalţi
CL 4r 13
r celoralalţi CL 4
r AMAO 335 cetăţi CVNTO 247 să
cinstiţi CL 7v imp creşteţi CVNTO 247 să cunoaşteţi CL 3
v 7
r
veţi să-i daţi CL 7v drepţi DO 5 CVNTO 242 ind prez faceţi
CL 7v 7
v DO 7 fericiţi CVNTO 242 fierbinţi IcircPTPO 351 fraţi
DO 6 CL 5r 18
r bdquodragostea acei frumuseţirdquo DO 14 part adj
hirotoniţi CL 10r iscusiţi Postf 1693O 397 icircmpăraţi DO 4
CVNTO 242 part adj icircmpresuraţi DO 6 part adj icircncungiuraţi
DO 6 part adj icircngrădiţi DO 6 part adj icircnstreinaţi DO 13
icircnsuţi CVNTO 243 C 15r să icircnţeleacutegeţi CL 3
v icircnţelepţi CL 9
v
28v Postf 1693O 397 imp bdquoluaţi aminterdquo CL 17
r imp lucraţi
DO 5 luminaţi CL 2v marţi AMAO 334 minunaţi CVNTO 242
243 morţi DO 9 mulţi DO 5 imp mutaţi DO 5 necăjiţi CL
276
E Petrovici art cit p 21 277
Ericul icircnsoţeşte frecvent icircn aceleaşi texte și un divide m sau oslash final cu
aceeaşi valoare vezi Emil Vicircrtosu Paleografia romacircno-chirilică Bucureşti
Editura Ştiinţifică 1968 p 122
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 120
70r nedireptăţi IcircPTPO 350 part adj nesocotiţi DO 4 părinţi
DO 7 părţi IcircPTPO 351 C 14v preoţi CL 4
r 11
r prevegheaţi
Pred 1694 3r să priciţi CL 15
r imp propoveduiţi CL 10
v răutăţi
CVNTO 292 imp vă rugaţi Pred 1694 3r sicircnteţi CL 9
v toţi CL
1r 7
v 11
v 12
r 12
v 13
v DO 4 6 8 17 CVNTO 242 adj văzuţi
DO 8 imp veniţi C 1715 6v part adj vestiţi CVNTO 241 242
243 bdquostrălucirile unei vieţirdquo DO 6 ziceţi CL 6v 7
r etc
De cicircteva ori icircn textele parcurse icircn grafie chirilică am icircnticirclnit
secvenţa finală ouml + icircn locul erului pe care o interpretăm tot ca
variantă muiată278
bdquo ouml daurdquo icircţi CL 9v iumlicircacircuacuteoumluegraveoumluuml povăţuiţi C 14
r
Adăugăm acestor exemple şi cuvintele icircn care slova ouml din ultima
silabă este suprascrisă situaţie care impune după Emil Vicircrtosu279
interpretarea consoanei finale ca fonem cu timbru muiat urmaţi CL
6v fraţi CL 8
r etc
Icircn cicircteva ricircnduri am consemnat icircn CL utilizarea paiericului
suprascris ( ) la sficircrşit de cuvicircnt după ouml (ca şi după oslash şi divide de altfel) Icircn
această situaţie interpretarea secvenţei finale ca fonem dur sau muiat
nu este certă Din cauza prezenţei paiericului icircn cuvinte precum ecircuacutedivide
[căci] (CL 25r cf ecircuacutedivide [căci] idem) i s-ar putea da slovei chirilice
valoarea ericului icircn cazul acesta puticircnd fi vorba despre o utilizare a
paiericului icircn locul erului icircn cuvintele vizate cu aceeaşi valoare
ntildeiacute gouml [sicircnteţi] CL 25r (cf ciacute gouml [sicircnteţi] CL 26
r) cunoaşteţi
CL 25v (cf ecircuiacuteicircagravemgouml [cunoaşteţi] idem)
Pe de altă parte icircnsă paiericul apare de multe ori (cu o frecvenţă
mult mai ridicată decicirct a ericului icircn aceeaşi poziţie şi cu aceeaşi funcţie)
ca simplă icircnfloritură grafică la final de cuvicircnt au aiumluecirca [au apucat]
CL 18r fericit CL 18
r au luat CL 24
v singur CL 23
r etc ndash fapt
care ar sugera că paiericul nu alterează caracterul dur al consoanei icircn
cazul lui ouml280
278
Cf situaţia lui n-auzi scris iacuteagraveu uuml iacuteagraveu şi iacuteagraveu CL 64v
279 Vezi Suprascrierea slovelor chirilice icircn LR XIII (1964) nr 2 p 134-135
Cf Arvinte SLLEX p 11 280
Vezi Arvinte STLEX p 12
Fonetica 121
Fonetismul dur apare clar icircn forme atone de tipul aumlagraveoumlacircicircthorn ouml g
[da-ţ-voiu ţie] CL 15r bdquonu ţ-au descoperit ţierdquo CL 14
r
Prin urmare există icircn textele lui Antim Ivireanul notări ale
pronunţiei dure a lui [ţ] final alături de forma considerată normă icircn
varianta literară muntenească Ponderea acestora este icircnsă discutabilă
Din transcrierea interpretativă operată de Gabriel Ştrempel icircn vederea
editării textelor lui Antim Ivireanul reiese că cel puţin icircn didahii
norma literară a fost icircncălcată semnificativ imp ascultaţ DO 14 15
bunătăţ DO 16 AMAO 327 cicircţ AMAO 335 cetăţ DO 4 part
adj cinstiţ DO 4 veţ cunoaşte DO 7 ind prez faceţ DO 7 să
faceţ DO 7 8 15 fraţ DO 8 part adj iubiţ DO 8 12 imp
icircntindeţ DO 4 part adj lepădaţ DO 14 part adj luminaţ DO 12
nedechisiţ DO 4 part adj nenumăraţ DO 4 part adj nevăzuţ
DO 8 ind prez păziţ DO 6 să petreacuteceţ DO 8 preoţ AMAO
338 să priimiţ DO 7 13 nu puteţ DO 15 imp slujiţ DO 15 toţ
DO 8 17 AMAO 334 343 imp trimiteţ DO 4 bdquonu-ţ fierdquo DO 9
imp vicircnaţ DO 4 imp veniţ DO 4 etc
Se constată aşadar o distribuţie inegală a formelor cu [ţ] final
dur la nivelul icircntregii opere icircn didahii norma literară este icircncălcată icircn
timp ce icircn restul scrierilor abaterea de la normă reprezintă mai degrabă
un accident Dacă Efrem grămăticul la 1722-1725 a transcris fidel
nişte ciorne autografe ale mitropolitului ori chiar un manuscris pregătit
pentru tipar icircnseamnă că autorul fusese mai puţin preocupat de normă
icircn conceperea discursurilor orale decicirct icircn scrierea celorlalte texte Nu
se pune problema unei modificări icircn timp a opţiunii lingvistice a lui
Antim icircntrucicirct finalizat icircn 1709 textul Chipurile Vechiului şi Noului
Testament urmează cu fidelitate regula rostirii muiate a lui [ţ] final dar
icircn aproximativ aceeaşi perioadă predicile ţinute abundă icircn forme dure
I533 Consoana fricativă [s] cunoaşte o normă dublă icircn privinţa
velarizării vocalei următoare icircn pronumele reflexiv se Potrivit normei
generale a rostirii dentalelor [s] [z] [ţ] vocala [e] apare icircn pronumele
reflexiv icircn numeroase cazuri să se amestece DO 12 să se arate
DO 4 bucura-se-vor C 7r chiemicircndu-se DO 61 să se
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 122
chivernisească AMAO 328 să se ducă DO 14 să se facă DO 4
AMAO 325 327 făcicircndu-se DO 57 fericindu-se CL 23r gătindu-se
DO 14 să se grăiască DO 12 icircmplinindu-se DO 44 icircngropicircndu-se
CVNTO 317 icircntorcicircndu-se DO 14 lăsicircndu-se DO 38 să se
micircntuiască DO 4 23 să se mute DO 4 să se nască DO 4 să se
păzească AMAO 346 CVNTO 275 să se roage DO 21 sculicircndu-
se CVNTO 290 să se uite AMAO 328 vorbindu-se DO 14 etc
Pe de altă parte velarizarea lui [e] icircn pronumele reflexiv să este
un fenomen general icircn dacoromacircnă281
icircnticirclnit icircn toate variantele literare
din epoca veche inclusiv icircn Muntenia unde fenomenul s-ar putea
datora unei asimilări vocalice icircn fonetica sintactică (să se facă gt să să
facă)282
Icircn consecinţă la Antim Ivireanul am icircnticirclnit să află Pred
1694 2v aflicircndu-să IcircPTPO 247 apropiindu-să DO 202 să arăta
DO 10 bucura-să-va C 7r bucuricircndu-să DO 61 121 să să
canonească DO 237 să să călugărească DO 238 să să dea
AMAO 344 IcircPTPO 358 IcircBO 365 să nu să deznădăjduiască
IcircBO 374 fericindu-să CL 22v să să ispoveduiască DO 234 să
izbăveacuteşte Pred 1694 3r să să icircmbrace AMAO 333 nu să icircnălţa
CL 3v să icircndeletniceacuteşte Pred 1694 2
v icircntărindu-să DO 185
icircntorcicircndu-să DO 46 lăuda-să-vor C 48v să să laude CL 2
r să
micircntuiaşte Pred 1694 3r să naşte Pred 1694 4
v să să părăsească
DO 236 pornindu-să DO 187 să nu să pue AMAO 340 puindu-
să DO 97 răstignicircndu-să CVNTO 317 să să roage Pred 1694 4r
să nu să tipărească CL 2r să umfla DO 3 să veacutede Pred 1694 2
r etc
Urmărind distribuţia icircn timp a celor două forme283
se constată că
icircn primele scrieri de mică icircntindere din 1693-1694 cărturarul muntean
utilizează icircn exclusivitate varianta să Icircn următoarele traduceri şi scrieri
originale (ample care oferă spaţiu pentru alternarea semnificativă a
celor două forme) se şi să sicircnt icircn variaţie liberă Numărul formelor ce
redau pronunţia dură a consoanei este mai mare decicirct al celor cu vocala
281
Vezi ALR SN vol VI h 1627 1639 282
Gheţie ndash Mareş Graiurile p 164 283
Vezi Adina Chirilă Evoluția limbii icircn textele lui Antim Ivireanul II
Consonantismul icircn AUT Seria Științe filologice XLVIII (2010) p 122-125
Fonetica 123
anterioară nevelarizată Antim Ivireanul icircnscriindu-se icircn tendinţa epocii
de generalizare a formei să
I534 [z] (lt [dz] (lt lat d+cent ī i flexionar] d+ e i icircn hiat după
accent) este general auzi DO 11 Dumnezău Pred 1694 2r 2
v 3
v
4v 5
r dumnezăiască Pred 1694 3
v Dumnezeu C 1
r 1
v CL 7
r 17
v
22v dumnezeeşti CVNTO 243 C 1
v miezul DO 196 nevăzuţii
Pred 1694 3r să-m zică CL 3
r razele DO 19 văz DO 59
verzelor DO 102 zăcea DO 58 zeacutece CL 5v zice Pred 1694 2
v
3r 4
r 4
v etc Nu am icircnticirclnit la Antim Ivireanul exemple cu fonetismul
etimologic [dz]
Evoluţia lui [dz] la [z] este un element distinctiv icircntre graiurile
de tip sudic şi cele de tip nordic ridicat la rangul de normă a variantei
literare munteneşti consemnat astfel icircn primele texte elaborate icircn
Muntenia ndash Transilvania de sud-est icircn secolul al XVI-lea Scrisoarea
lui Neacşu tipăriturile coresiene Inovaţia muntenească a icircnaintat şi
spre teritorii nordice icircnsă diferenţierea graiurilor prin opoziţia [dz] ndash
[z] se menţine picircnă astăzi după Octave Nandris bdquole domaine
linguistique roumain est partageacute en deux aires lrsquoune englobant le
Banat le Maramureş la Bucovine le Nord de la Moldavie et Basarabie
[] conserve lrsquoancienne affriqueacutee dz [] Par contre en roumain
litteacuteraire en roumain commune et dialectalement (dans les autres
parties du domaine linguistique roumain) lrsquoaffriqueacutee dz srsquoest reacuteduite
par la comppression de lrsquoocclusion agrave la constrictive z zac zi zecerdquo284
4 Consoane lichide [r] [l]
I541 Caracterul forte al consoanei lichide vibrante [r] ([igrave]
intervocalic [igrave-] sau consoană + [igrave] icircn cuvinte latineşti sau
284
Icircn Phoneacutetique p 135 vezi pentru răspicircndirea teritorială de azi şi Gheţie
BD p 146 şi trimiterile la hărţile dialectale Densusianu Ţara Haţegului p
34 Teaha Valea Crişului Negru p 67 68 Papahagi Maramureş p LXI
Uriţescu Nordul Banatului p 114 Botoşineanu Valea superioară a
Someşului Mare p 113 Rusu Nord-vestul Olteniei p 89
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 124
icircmprumuturi vechi285
slave şi maghiare286
) este pus icircn evidenţă de
prezenţa vocalelor velare următoare [ă] şi [icirc] icircn crăpa (lt lat crepo -are)
crăpicircnd DO 176 CVNTO 297 omoricirc (lt vsl umoriti) au omoricirct
CVNTO 250 răbda (lt lat rigĭdare) DO 10 13 rău (lt lat reum)
DO 26 35 ricircnd (lt vsl rendŭ) DO 171 stricircnge (lt lat stringo -ere)
să se stricircngă DO 156 Norma este comună tuturor variantelor literare
din epoca lui Antim Ivireanul după ce icircn prima perioadă a epocii
vechi ea caracterizase fără să fie concurată de rostirea moale numai
varianta literară muntenească
I542 Pentru cuvicircntul stricircmt (lt lat strĭnctus) am consemnat
forme cu [i] obişnuite icircn Muntenia strimtă AMAO 345 şi icircn
derivate strimtorime DO 180 strimtorimi DO 209
I543 Consoana [r] este dură icircnainte de [sectaacute] (gt [a]) cicircnd icircn
silaba următaore există un [e] icircn textele lui Antim Ivireanul conform
normei literare munteneşti amăraşte DO 202 picircraşte DO 103 să
ticircraşte IcircPTPO 353 uraşte DO 54 nu uraşte DO 30
Icircn graiurile de tip nordic precum şi icircn variantele culte ale
acestora are curs pronunţia muiată ([r] + [secta] [e]) sau cea cu [ă]
(rezultat din velarizarea lui [e] lt [secta]) ureaşte ndash ureşte ndash urăşte
Antim Ivireanul nu utilizează astfel de forme decicirct accidental
măscăreacuteşte (DO 26) urăşte DO 25 Formele specifice Munteniei au
devenit graţie circulaţiei cărţilor bisericeşti sudice icircn toate regiunile
ţării icircn jurul lui 1750 normă generală icircn limba cultă ecleziastică
Norma literară modernă icircnsă a adoptat fonetismul moldovenesc cu [ă]
I544 Icircn cuvintele formate cu sufixele -ar şi -tor icircn unele
cuvinte moştenite din latină (cu etimonul icircn -arius -orium) precum şi
icircn alte cuvinte (cer lt lat caelum prin analogie gt ceriu spor tipar)
este redat de obicei timbrul palatal al vibrantei [r] ajutoriul Pred
285
Sala Contribuţii la fonetica istorică p 44-45 51 286
Kiraacutely Contacte lingvistice p 189
Fonetica 125
1694 3v 4
v DO 15 28 boiariu CL 3
v botezătoriu CL 14
r
călătoriu IcircPTPO 360 bdquo[om] cărturari au necărturarirdquo IcircPTPO 360
ceriu DO 4 12 18 19 20 21 ceriul Pred 1694 2v ceriuri CL 3
v
14r ceriurilor Pred 1694 5
r cetitoriu Postf 1693O 397 chesariul
DO 196 chivernisitoriu IcircPTPO 350 cuptoriul CVNTO 297
curăţitoriu CL 3v făcătoriul DO 25 31 33 fărmăcătoriu CL 1
v
folositoriu Postf 1693O 397 gonitoriu CL 70r iubitoriu DO 8
14 icircncepătoriu CL 3v bdquocelalalt era zilotis adecă icircntăritori aceştii
legirdquo DO 11 icircnvăţătoriu DO 22 icircnvrăjbitoriu CL 70r
judecătoriu IcircBO 367 C 15v lepădătoriu CL 68
v micircngicircitoriu
DO 15 micircntuitoriu IcircPTPO 349 mijlocitoriu DO 21
nesimţitoriu DO 34 oblăduitoriu Pred 1694 2r 3
v C 1
r
osicircrditoriu CL 5v păscariu CL 5
v păstoriu DO 27 28
pătimitoriu Pred 1694 2v pitariului CVNTO 263 plugariu
CVNTO 247 prepuitoriu DO 17 pricinuitoriul CL 1v puitoriu
DO 11 răscumpărătoriul DO 13 ricircvnitoriu Ded 1694O 398
roditoriu CVNTO 243 rugătoriu Pred 1694 5r sărindariu DO
39 AMAO 326 scriitoriu DO 278 sporiu Ded 1703O 408
socotitoriu stăpicircnitoriu CL 3v strălicitoriu DO 19 tămăduitoriu
IcircPTPO 349 ticirclhariul DO 113 temătoriu DO 24 turburătoriu
CL 70r vestitoriul CVNTO 278 etc Antim Ivireanul respectă
norma impusă de tipăriturile braşovene şi de textele nordice valabilă
icircncă icircn secolul al XVII-lea icircn exprimarea cultă din toate regiunile
ţării mai ales icircn textele bisericeşti
Icircn Muntenia consoana [r] icircn aceeaşi poziţie se rostea dur
icircncepicircnd probabil cu secolul al XV-lea287
iar documentele munteneşti
şi textele literare laice de după 1600 consemnează frecvent inovaţia
spre deosebire de regiunile nordice (Moldova Transilvania Banat) şi
Oltenia unde timbrul palatal al consoanei era păstrat icircn rostire La Antim
Ivireanul formele care reflectă vorbirea populară muntenească şi uzul
287
Gheţie ndash Mareş Graiurile p 209
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 126
cult laic din regiune cu [r] dur apar după 1708288
dar nu se apropie de
numărul celor tradiţionale aflător CVNTO 255 ajutor CVNTO
273 278 284 289 309 313 ajutorul IcircBO 368 biruitor CVNTO
270 cerului IcircBO 369 cuvicircntător IcircBO 370 dator CPO 391 392
făcător IcircBO 370 iubitor CVNTO 306 icircncepător CVNTO 250
258 judecător CVNTO 270 274 micircntuitor CVNTO 316 muritor
IcircBO 368 năpăstuitor AMAO 328 ostenitor AMAO 341 păstor
AMAO 337 IcircBO 365 păzitor AMAO 337 purtător CVNTO
243 280 răpitor AMAO 329 ricircvnitor CVNTO 242 sărindar
CPO 388 scriitor CVNTO 278 sprijenitor AMAO 337
stăpicircnitor CVNTO 254 262 263 267 270 318 319 stricător
CVNTO 278) vicircnător CVNTO 259 vestitor CVNTO 278 320
Amestecul de forme apare şi icircn didahii Deşi cea mai veche
versiune păstrată a predicilor respectă norma tradiţională (zeci de
apariţii o dovedesc cu prisosinţă) există icircn cuprinsul ei o serie de
ocurenţe cu [-r] dur ajutor DO 47 52 75 76 77 90 157 194
asămicircnător O 60 62 cer O 18 dator O 100 182 dătător O 77
făcător O 8 52 102 128 ispititor O 65 iubitor O 114 115 232
iubitorul O 40 icircncepător O 185 icircndemnător O 38 icircnvăţător O
288
Trebuie să menţionăm totuşi că există două cuvinte cu [r] dur (ajutor DO
139 şi păstor DO 134 139) icircntr-o predică ce ar fi putut fi rostită icircnainte de
1708 icircn perioada icircn care Antim fusese episcop la Ricircmnic Emil Nedelescu icircn
Contribuţia lui Antim Ivireanul la restaurarea şi icircnfrumuseţarea sfintelor
locaşuri din eparhia Ricircmnicului şi Noului Severin icircn MO XVIII (1966)
nr 9-10 p 820-824 este de părere că fragmentul bdquoŞi pentru această puţinică
osteneală şi cheltuială trecătoare ce au făcut icircntru lauda lui Dumnezeu şi icircntru
cinstea sficircntului de au icircmpodobit această sficircntă casă după viaţa a mulţi ani
fericiţ să-i facă odihnă la icircmpărăţiia ceriului şi să-i dăruiască bunătăţile ceacutele
veacutecinice şi de-a pururea stătătoarerdquo din Icircnvăţătură la sficircntul părintele nostru
Nicolae (DO 139) se referă la donaţia făcută de Constantin Bracircncoveanu
pentru unele reparaţii la Episcopia Ricircmnicului icircnainte de 1708 Cu toate
acestea icircn absenţa unei datări certe şi a autografului Antim Ivireanul care să ne
permită să renunţăm la suspiciunea intervenţiei lui Efrem icircn text nu putem
emite concluzia fermă că Antim a folosit forme cu [r] dur populare munteneşti
icircnainte de 1708
Fonetica 127
77 icircnvăţătorului O 23 luminător O 62 micircntuitor O 154
micircntuitorul O 32 109 mijlocitor O 74 moştenitor O 119
nemulţemitor O 57 păstor O 6 22 păzitor O 100 pierzător O 55
purtător O 85 117 216 răbdător O 61 ricircvnitor O 77 ricircvnitorul O
78 rugător O 6 234 simţitor O 59 stăpicircnitor O 118 strălucitor O
10 temător O 65 următor O 115 vicircnzător O 55 vrăjitorul O 59
Este posibil ca unele dintre acestea să se datoreze intervenţiei icircn text a
grămăticului Efrem icircnsă consemnarea icircn scris a pronunţiei munteneşti cu
[-r] dur icircn textele care ni s-au transmis direct de sub micircna lui Antim
Ivireanul ne obligă să acceptăm prezenţa formelor de acest tip şi icircn
didahii dubiul stăruind numai icircn privinţa numărului lor
Aceste forme icircn textele lui Antim Ivireanul pun icircn lumină tendinţa
de schimbare a normei munteneşti şi icircn privinţa limbii bisericeşti cu
toate că ele nu se apropie ca frecvenţă de cele tradiţionale
Mult mai rezistentă este norma veche icircn regiunile nordice Icircn
Biblia de la Blaj din 1795 este respectată redarea pronunţiei pala-
talizate a consoanei vibrante [r]289
şi tot astfel icircn textele moldoveneşti
din prima jumătate a secolul al XIX-lea (dar aici icircn alternanţă cu fone-
tismul dur)290
Icircn aceste teritorii grafia cu i are acoperire icircn pronunţie
I545 [r] se păstrează icircn verbul turbura (lt lat turbulare) şi icircn
derivate să turbură DO 144 ne turburăm DO 80 bdquojidovii să
turburardquo DO 76 turburat-a CL 3v s-au turburat CVNTO 285
turburată DO 16 82 turburare DO 38 56 101 CL 13v
turburăciunii DO 97 etc Fonetismul etimologic este general icircn
scrierile lui Antim Ivireanul icircn conformitate cu norma literară generală
Trecerea lui [r] la [l] prin disimilare ([r] ndash [r] gt [l] ndash [r] [r] ndash
[l] sărăriţă gt sălăriţă gre(ie)ruş gt gre(ie)luş) este o inovaţie a
graiurilor nordice atestată icircn a doua jumătate a secolului al XVII-lea icircn
ms 45 moldovenesc291
al BB 1688
289
Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 29 290
Doina Marta Bejan op cit p 30 291
Arvinte STLFAC p 68 cf Gheţie BD p 155 şi 401 care indică prima
atestare icircntr-un document nordic cu o sută de ani mai ticircrziu
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 128
I546 Cuvintele nostru vostru şi fereastră icircl conservă pe [r] icircn
toate formele flexionare nostru Pred 1694 3r 5
r DO 8 9 22 23
29 noastră DO 11 22 26 27 noştri DO 16 23 27 noastre DO
27 28 32 vostru DO 63 64 118 voastră DO 125 126 146
voştri DO 7 22 148 voastre DO 7 8 22 fereastra CVNTO
288 ferestrile CVNTO 287
Norma literară din toate dialectele literare nu a fost niciodată
ameninţată serios de inovaţia cu disimilarea totală a lui [r] icircn aceste
cuvinte specifică graiurilor din Transilvania Moldova şi pe alocuri
din Oltenia şi Banat deşi sporadic icircn textele literare din aceste regiuni
sicircnt consemnate forme fără [r] Ion Gheţie292
găseşte surprinzătoare
apariţia inovaţiei icircn Molitvenic de-nţăles 1681 la Dosoftei şi se
icircntreabă dacă nu cumva este vorba de o greşeală de tipar Laura Manea
identifică icircnsă şi icircn Viaţa şi petreacerea svinţilor un astfel de fonetism
(fereastă febr 71v32)
293 ceea ce sporeşte şansele ca el să reprezinte o
pătrundere a fenomenului popular moldovenesc icircn limba lui Dosoftei icircn
ciuda faptului că lingvistul bucureştean nu consemnează inovaţia icircn
Moldova mai devreme de secolul al XVIII-lea ferăşti (Iaşi 1761)294
I547 Ca icircn multe alte texte literare din epoca veche295
şi icircn
scrierile lui Antim Ivireanul formele pre şi preste (mai apropiate de
etimoanele lor latineşti per respectiv per-extra) şi formele populare pe şi
peste (cu [r] dispărut prin disimilare totală) alternează Antim variază
formele icircn primul său text icircn limba romacircnă dar foloseşte mai des
varianta fonetică literară tradiţională Postf 1693 pre O 397 de trei ori
şi pe O 397 o singură dată
Urmărind ponderea lui pre faţă de pe icircn scrierile ulterioare
constatăm fie notarea mai frecventă a variantei pre (ca icircn IcircPTP ndash peste
40 de ocurenţe ale lui pre O 349 350 352 353 354 355 356 357
358 359 360 361 faţă de doar 4 ale lui pe O 350 352 353 şi 357
292
ILRL 1997 p 312 293
Vezi Manea Dosoftei VPS p 162-163 294
Gheţie BD p 155 295
Rosetti ILR p 534-535 vezi şi Densusianu ILR II p 180
Fonetica 129
CVNT ndash cu pre de peste 30 de ori pe primele zece pagini O 241 242
243 244 245 246 247 248 249 250 faţă de doar 4 utilizări ale lui
pe O 241 245 249 251 IcircB ndash peste 60 de ocurenţe ale lui pre O 366
367 368 369 370 371 372 373 374 375 376 377 378 380 381
382 faţă de 3 ocurenţe ale lui pe O 366 378 379 AMA ndash cu pre de 43
de ori faţă de 29 de prezenţe ale formei pe) fie utilizarea exclusivă a
acesteia (ca icircn Pred 1694 2v 3
r 3
v 4
v şi ca icircn Ded 1715 de 18 ori O
410 411)
O singură carte nu respectă regula conţinicircnd mai multe ocurenţe
ale formei populare pe CP ndash de 11 ori O 387 388 390 392 393 394
faţă de numai 8 prezenţe ale lui pre O 387 388 391 393 394
Icircn privinţa perechii preste ndash peste tabloul este asemănător cu
toate că prepoziţia este folosită mult mai rar decicirct cea discutată mai sus
De exemplu icircn CVNT preste apare de peste 20 de ori pe primele zece
pagini O 273 276 278 280 281 282 286 287 292 293 296 300
301 303 309 319 icircn timp ce varianta peste este folosită de aproximativ
10 ori O 254 267 268 278 284 285 299 321 iar icircn Pred 1694
preste este unica formă 2r 3
v Urmărind situaţia şi icircn alte texte ivirene
constatăm că norma tradiţională este mai bine reprezentată decicirct inovaţia
populară
Totuşi icircn unul din textele cercetate peste este icircntrebuinţat
exclusiv AMA O 325 332 334 335 339 342
Icircn ultima carte a lui Antim Ivireanul (ceaslovul cunoscut ca
traducere a mitropolitului) apar ambele forme pentru fiecare pereche
Numai că pre şi preste sicircnt specifice Ceaslovului propriu-zis textului
sacru (C 1715 1r 1
v 2
r 2
v şi urm) iar pe şi peste apar icircn pinax
(bdquoSveacutetilnile pe 8 glasurirdquo bdquoPolunojniţa de peste toate zilelerdquo bdquoSynaxariul
peste tot anulrdquo bdquoTroparele peste toată săptămicircnardquo) şi icircn titlul uneia dintre
secţiunile cărţii (bdquoTroparele peste toată săptămicircnardquo identic cu notarea din
cuprins)
Constatăm că acest ultim text nu confirmă o ipotetică tendinţă de
icircnnoire (şi cu aticirct mai mult de clarificare) a uzului icircn cazul celor două
prepoziţii icircn ultimii cinci ani ai activităţii lui Antim Ivireanul
Progresul numeric al ocurenţelor formei pe de la textul din 1710 la
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 130
cel din 1714 este practic anulat de exclusivitatea folosirii lui pre icircn
dedicaţia ceaslovului din 1715 şi icircn texul propriu-zis al acestuia
Preferinţa pentru peste icircn AMA ndash text necanonic icircn care putem bănui o
autocenzură a autorului mai slabă icircn privinţa normei ndash coroborată cu
folosirea formei populare icircn segmentele ce nu aparţin scrierii sacre icircn
C 1715 poate sugera ideea că cel puţin icircn discursul personal
necanonic Antim Ivireanul utiliza la sficircrşitul vieţii sale varianta
populară a prepoziţiei Nu avem icircnsă certitudinea că pinaxul ultimei
cărţi nu a fost realizat de altcineva eventual de tipograful Gheorghe
Radovici Dacă el a alcătuit cuprinsul ne rămicircne ca dovadă a limbii lui
Antim din 1715 numai textul propriu-zis al ceaslovului cu preste ca
normă a exprimării culte religioase Aceasta cel puţin icircn discursul
literar religios scris icircntrucicirct dată fiind vechimea inovaţiei şi frecvenţa
cu care aceste cuvinte apăreau icircn comunicarea de orice tip este posibil
ca icircn epoca lui Antim Ivireanul icircn regiunile unde icircn graiuri avea curs
fonetismul fără [r] (deci şi icircn Ţara Romacircnească) forme de tipul pre
preste să marcheze numai o tradiţie grafică nu pronunţia reală296
I548 Substantivul romacircnesc provenit din magh feacutele este
icircntrebuinţat de Antim Ivireanul cu [acirc] şi [l] cu predominarea formei
palatalizate feacuteliu CL 6v feacuteliul CL 6
r feliu DO 61 97 100 104
107 136 187 203 236 CVNTO 309 feliul DO 128 197 202
IcircBO 369 feacuteliuri Pred 1694 2v feliuri DO 3 16 19 24 27 59
103 108 136 138 139 142 148 158 165 194 210 218 CVNTO
243 244 251 311 IcircPTPO 350 feliurile DO 211 altfeliu IcircPTPO
355 Pe de altă parte fonetismul dur apare icircn fel DO 6 12 25 39
54 92 94 107 113 132 136 148 209 210 220 CVNTO 278
AMAO 328 330 332 335 343 344 345 346 IcircBO 366 aşadar
numai la singular cicircnd nu este articulat cu articol hotăricirct
Icircn etimonul maghiar feacutele nu există un acirc (muiat)297
astfel icircncicirct el
nu a impus automat o pronunţie palatalizată icircn limba romacircnă Kiraacutely
296
ILRL 1997 p 312 297
Arvinte STLFAC p 67
Fonetica 131
Francisc indică pentru [l] (l sau ll298
) icircnainte de [e] sau icircn poziţie
intervocalică rezultatul romacircnesc [l] lepedő gt lepedeu bdquocearşafrdquo ellen
gt alean fedeles gt fedeleş etc Pe de altă parte icircn unele regiuni [e]
final din cuvicircntul maghiar a dus la apariţia timbrului palatal al
consoanei precedente Vorbind despre apariţia diftongului ascendent
[macru] icircn unele cuvinte Octave Nandris aduce icircn discuţie timbrul palatal
al acesteia ca element favorizator al apariţiei elementului vocalic [i]
care bdquose combinant avec -u- de lrsquoarticle deacutefini ou avec un u interne
forme diftonguerdquo299
feliul ştiudentul grajdiul prieteşiugul etc
Credem că icircn unele graiuri romacircneşti (acelea icircn care de regulă [l] +
[e] [i] gt [acirc]) forma romacircnească a lui feacutele a cunoscut un [l] muiat iar icircn
altele un [l] dur Nu este exclus ca icircn regiunile care au cunoscut iniţial
fonetismul palatalizat să se fi produs ulterior o durificare a consoanei
icircn discuţie Aşa după cum susţine şi Vasile Arvinte icircnsă la nivelul
icircntregului dialect dacoromacircn opoziţia dintre cele două rostiri se explică
printr-un fenomen bdquode adaptare bruscă a cuvicircntului maghiar la
particularităţile de rostire din diferite graiuri romacircneştirdquo300
Alternanţa dintre cele două forme caracterizează texte literare din
toate perioadele icircn toate regiunile Situaţia din textele lui Antim
Ivireanul impune observaţii distincte asupra fenomenului icircn funcţie de
categoria numărului la substantiv La singular Antim Ivireanul
foloseşte cu precădere fonetismul dur fapt pus icircn evidenţă uneori chiar
icircn aceeaşi frază bdquoCă precum icircmpăraţii cu alt feliu de haine cicircnd merg la
vicircnat cu alt fel cicircnd merg la icircngropăciuni şi cu alt fel de haine cicircnd
merg la nunte aşa şi Dumnezeu după vremi să icircnfrumuşăţazărdquo DO
107 Icircn schimb icircn formele de plural nu apare decicirct rostirea muiată
298
bdquoCa şi icircn cazul celorlalte consoane romacircna nu distinge nici de data aceasta
consoana cu durată obişnuită (l) de cea lungă (ll)rdquo icircn Kiraacutely Contacte
lingvistice p 177 299
Nandris Phoneacutetique p 73 207 300
Arvinte STLFAC p 67
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 132
5 Consoane fricative prepalatale [ş] [j]
I551 Consoanele fricative prepalatale [ş] şi [j] mai ales icircn
poziţie tare se rostesc muiat icircnainte de [e] şi [i] respecticircnd norma
comună icircn dialectele literare din epoca veche a aşeza DO 228 au
aşezat CVNTO 291 aşezată CL ftlr catastişe AMAO 341 ind
prez pers a III-a pl covicircrşesc DO 56 deşert DO 108 153
CVNTO 305 311 deşertăciuni IcircPTPO 350 IcircBO 367 greşesc
IcircBO 369 grije DO 63 AMAO 326 328 336 339 au ieşit DO
209 au icircnşelat CVNTO 260 jefuind CVNTO 283 să jefuiască
CVNTO 284 jertvuia CVNTO 293 jertvuind CVNTO 273
jidovi DO 4 jirtvă IcircPTPO 351 necăjesc C 22v necăjit C 56
r
patriarşi CL 4r păzesc păzitorii DO 161 să păzesc DO 50
ruşine CL 1v au ruşinat DO 5 slujim DO 68 92 185 au slujit
DO 195 să slujim DO 5 strămoşesc DO 46 64 IcircBO 372 373
şirurile DO 143 ind prez pers I pl ticăloşesc DO 16 29 etc
Pe licircngă norma cultă icircn toate variantele literare am consemnat la
Antim Ivireanul şi exemple cu [ş] şi [j] duri icircn aceeaşi poziţie icircncă din
perioada 1693-1694 s-au icircnşălat Ded 1694O 398 Icircn textele ulterioare
se observă o creştere constantă a ocurenţelor fonetismului de provenienţă
populară aşăzată CVNTO 241 am aşăzat AMAO 328
aşăzămicircnturile AMAO 339 catastişăle AMAO 341 dăşărtăciune
C 8v icircn dăşărt C 30
r să nu greşăsc C 7
v greşăsc CL 69
v nu
greşăşti CL 68r icircnşălăciunea DO 6 icircnşălicircnd CVNTO 260 IcircBO
382 mişăl C 23v oraşăle CL 8
v şădea CVNTO 254 şăzi
CVNTO 321 dojănire CL 6v m-am jăfuit C 22
r jărtvă CVNTO
247 260 jărtve AMAO 327 jărtvuiesc CVNTO 293 să (să)
jărtvuiască CVNTO 275 IcircBO 373 va jărtvui CVNTO 293
jărtvenic CPO 387 jicircdovii CL 2r jicircrtva C 27
r necăjăsc C 22
v 28
v
Aşadar cele două norme alternează icircn aproape toate textele lui
Antim Ivireanul inclusiv icircn didahii (excepţie făcicircnd doar scrierea de
mică icircntindere din 1703 unde se află doar credincioşilor Ded 1703O
Fonetica 133
408 desăvicircrşit desăvicircrşită ruşinăm ticăloşiile Ded 1703O 407)
fiecare cunoscicircnd un număr mare de ocurenţe301
Fonetismul dur apare icircn epocă icircn texte provenind din toate zonele
ţării reflecticircnd o inovaţie care iniţial caracterizase cicircteva graiuri din
Ţara Romacircnească şi Banat-Hunedoara302
icircn secolele al XV-lea ndash al
XVI-lea Fenomenul s-a extins treptat asupra ariilor nordice (excepticircnd
Crişana) astfel icircncicirct deja icircn cursul secolului al XVII-lea (dar mai pregnant
spre sficircrşitul acestui veac şi la icircnceputul celui următor) grafii de tipul
sau jăluit (sic) Miclăuşăni etc din documente moldoveneşti redau
pronunţia reală din grai punicircnd icircn evidenţă dualismul lingvistic popular
ndash literar303
al Moldovei Prin urmare icircn epoca lui Antim Ivireanul exista
o neconcordanţă icircntre norma literară tradiţională şi grai icircn cazul rostirii
consoanelor [ş] şi [j] icircn poziţia amintită icircn aproape toate regiunile
ţării Forţa inovaţiei munteneşti propagate şi icircn arealul nordic este
pusă icircn evidenţă icircnsă de abundenţa formelor cu [ş] şi [j] duri la nivelul
variantelor literare din aceste regiuni Astfel consemnicircnd tocmai
frecvenţa formelor dure icircn opera mitropolitului muntean (considerată
concludentă pentru evoluţia variantei literare de tip sudic la sficircrşitul
secolului al XVII-lea şi la icircnceputul secolului al XVIII-lea) Ion Gheţie
crede că cel puţin pentru această perioadă putem vorbi despre o normă
dublă icircn ceea ce priveşte regimul fricativelor prepalatale urmate de [e]
301
Vezi Adina Chirilă Evoluția limbii icircn textele lui Antim Ivireanul II
Consonantismul icircn AUT Seria Științe filologice XLVIII (2010) p 129-130 302
Gheţie ndash Mareş Graiurile p 179-181 Vasile Arvinte icircn seria de studii la
primele cărţi ale Bibliei din 1688 susţine că icircn istoria graiurilor dacoromacircne
s-au petrecut două bdquovelarizărirdquo prima icircn secolele al VII-lea ndash al VIII-lea icircn
graiul muntenesc (STLFAC p 56) iar a doua icircn secolele al XIII-lea ndash al
XIV-lea icircn graiurile moldovenesc şi ardelenesc concomitent cu această a
doua velarizare icircn unele graiuri munteneşti a apărut rostirea muiată a
consoanelor [ş] şi [j] Prin urmare adevărata inovaţie muntenească din
perioada primelor consemnări icircn documente şi texte literare este bdquoicircnmuierea
şuierătoarelorrdquo (STLEX p 7) Vezi şi Philippide Originea romicircnilor II p
48 şi Ivănescu ILR p 336 303
Ivănescu Problemele capitale p 243-244
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 134
şi [i] icircn Ţara Romacircnească304
Aceeaşi situaţie este icircnregistrată şi icircn
Moldova Transilvania de sud-vest şi Banat-Hunedoara
Prefacerea timbrului fricativelor [ş] şi [j] este unul dintre cele
mai dinamice procese ale foneticii dacoromacircne Urmărirea diacronică a
fenomenului pune icircn evidenţă mai icircnticirci extinderea şi apoi retragerea sa
din zona care l-a iniţiat A Philippide constată bdquofaptul curios că pe
vremea cicircnd moldovenii ziceau cum zic astăzi muntenii şi lt sic mun-
tenii ziceau şicirc iar cicircnd au icircnceput să zică moldovenii şicirc muntenii au
icircnceput să zică şirdquo305
I552 Ca şi icircn cazul dentalei africate [ţ] norma literară impune
rostirea moale a consoanei fricative [ş] la sficircrşit de cuvicircnt Aşadar [-i]
asilabic se păstrează după [ş] icircn textele lui Antim Ivireanul (cu i scris icircn
ricircnd -egrave oslash + chendima [ ] sau oslash + eric [ ]) la indicativul perfect
simplu făcuşi IcircPTPO 353 pluralul unor substantive ostaşi
CVNTO 285 patriiarşi CL 2r 4
r părtaşi DO 109 118 172 181
IcircBO 375 păcătoşi C 12r vrăjmaşi Pred 1694 3
r CVNTO 270
309 C 4v participii şi adjective aprinşi DO 187 cuprinşi DO
107 icircnchişi 326 necredincioşi C 7r supuşi CVNTO 266 308
trimişi DO 208 ucişi CVNTO 269 pronumele adjectivele
pronominale şi adverbele care se compun cu pronumele reflexiv icircşi şi
cu particula de icircntărire -şi acestaşi CL 5r DO 42 185 222 iarăşi
Pred 1694 3r CL 12
r 20
r C 13
r icircncăşi CL 7
r 21
v 64
v DO 14 41
IcircPTPO 358 IcircBO 379 380 pronumele de icircntărire icircnsăşi CL 20r
DO 167 CPO 392 icircnsuşi DO 8 31 65 117 173 C 6v AMAO
338 IcircBO 370 371 372 pronumele reflexiv icircşi (-şi) arăticircndu-şi
CVNTO 317 icircşi aduce aminte CVNTO 247 icircşi va aduce aminte
IcircPTPO 356 să-şi cunoască IcircPTPO 354 icircşi face DO 97 CVNTO
251 icircşi izbicircndi CVNTO 309 a-şi icircntoarce DO 173 icircşi luo
CVNTO 259 313 pierzicircndu-şi CVNTO 270 icircşi va lua CPO 389
304
Icircn ILRL 1997 p 449 305
Philippide Originea romicircnilor II p 46
Fonetica 135
puindu-şi (icircn citat) CL 5r icircşi uda IcircPTPO 361 icircşi vine la locul său
CVNTO 251 bdquounde-şi zideacuteşterdquo CL 25r etc
Pronunţia muiată se vădeşte şi icircn cazul suprascrierii slovei oslash icircn
bdquoşi-şi cicircrpiia mrejilerdquo CL 5r
Icircn textele parcurse icircn grafie chirilică am icircnticirclnit şi secvenţa finală
oslash + icircn locul erului pe care o interpretăm tot ca redare grafică a
pronunţie cu [i] final asilabic bdquototuna şi aceacuteiaşirdquo CL 3v bdquoicircntr-acestaşi
chiprdquo C 6r
Mai dificilă este aprecierea valorii paiericului suprascris ( ) [oslash]
(cf corbul C 4v fericit CL 20
v) sau [-i] asilabic (cu paiericul
suprascris icircn locul ericului suprascris) icircn cuvinte ca aceacutesteacuteş(oslashi) CL
13r acelaş(oslashi) CL 1
v acestaş(oslashi) CL 13
r 14
r iarăş(oslashi) CL 7
r
11v bdquoicircnde eiş(oslashi)rdquo CL 5
r bdquoaceacutestaş(oslashi) pildărdquo CL 7
r Distribuţia
formelor de acest tip nu este omogenă dacă icircn CL 1699 ele apar destul
de frecvent icircn C 1715 sicircnt cu totul sporadice
Situaţiile icircn care am consemnat cu certitudine rostirea dură la
final de cuvicircnt a consoanei icircn discuţie sicircnt cele icircn care apare pronumele
reflexiv cu formă conjunctă bdquoicircntru ce-ş va icircndrepta ticircnărul cărarea sardquo
C 7v [i] bdquofinalrdquo asilabic este suprimat şi cicircnd reflexivul se combină cu
auxiliarul perfectului compus ş-au micircncat CL 2r ş-au luat CL 3
r
ş-au icircmpăcat CL 25r
Parcurgicircnd ediţia lui Gabriel Ştrempel pentru textele lui Antim
constatăm existenţa mai multor exemple cu [-ş] dur Picircnă la
confruntarea transcrierii operate de editorul bucureştean cu originalele
acestor texte ne menţinem suspiciunea icircn privinţa redării corecte a
caracterului consoanei finale icircn acestaş DO 11 57 116 120 131
141 169 201 223 CVNTO 244 325 IcircBO 368 altcevaş DO 52
98 cevaş DO 90 100 iarăş DO 189 icircncăş DO 16 22 28 43
46 60 67 87 129 142 176 177 221 230 CVNTO 247 275
AMAO 329 339 340 343 346 IcircPTPO 361 icircnsuş DO 10 15 30
35 48 51 75 84 85 88 92 107 109 bdquoicircş dărdquo DO 20 bdquoicircş deschiderdquo
DO 189 bdquoicircş va dezmierdardquo DO 218 bdquoicircş va fi pierdutrdquo DO 222 bdquoicircş
pleca genunchelerdquo DO 170 bdquoicircş punerdquo DO 230 bdquoicircş zicerdquo DO 110
bdquocunoscicircndu-şrdquo DO 12 21 bdquonu-ş aducea aminterdquo DO 14 bdquobăticircndu-şrdquo
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 136
DO 24 bdquode sine uiticircndu-şrdquo DO 14 bdquosă-ş icircntoarcărdquo DO 22 luiş
DO 44 209 bdquonişte ostaşrdquo DO 36 98 bdquonu vor lipsi ostaşrdquo DO
139 bdquosă ne facă părtaşrdquo IcircPTPO 361 bdquorămicircnem părtaşrdquo DO 124
suppuş DO 87 undevaş DO 106 bdquonişte vrăjmaşrdquo DO 62 bdquo5
vrăjmaşrdquo DO 184 bdquovrăjmaş nemilostivirdquo DO 185 bdquovrăjmaş fiind
ne-am icircmpăcatrdquo DO 175
Este demn de remarcat că icircn majoritatea cazurilor copiştii
didahiilor şi ai lucrării Chipurile Vechiului şi Noului Testament refac
norma literară Am consemnat icircnsă şi situaţii icircn care aceştia schimbă
varianta corectă a textului cu una populară
I553 Consoana [ş] se rosteşte dur icircn cuvintele lăcaş (lt magh
lakaacutes) şi sălaş (magh szaacutellaacutes) lăcaş DO 19 45 50 209 225
AMAO 327 339 342 343 346 IcircPTPO 353 sălaş DO 113
Icircntr-un singur caz am icircnregistrat o formă hiperliterarizată cu pronunţia
muiată a consoanei finale bdquofac pre suflet lăcaşi diavoluluirdquo DO 218
I554 După [ş] şi [j] diftongul ascendent [secta] trece la [a] cicircnd
icircn silaba următoare există un [e] să(-l) aşaze AMAO 340 covicircrşaşte
DO 8 20 31 46 58 199 greşalele C 5v greşaşte DO 122 172
CL 21r jale DO 12 14 jalea DO 191 194 săvicircrşaşte CL 9
r
DO 168 214 IcircBO 374 să săvicircrşaşte AMAO 330 IcircBO 373 să
sficircrşaşte CVNTO 251 297 319 slujaşte DO 64 65 75 81
CVNTO 269 CL 7r şade Pred 1694 2
v şapte DO 99 218
CVNTO 314 al şaptelea DO 70 123 CVNTO 248 252 303
319 şarpe DO 36 şarpele DO 122 195 CVNTO 290 IcircPTPO
353 Fenomenul este specific ariei sudice a Dacoromaniei şi icircn
consecinţă variantei literare munteneşti (dar apare icircn epocă şi icircn Banat-
Hunedoara şi icircn sud-vestul Ardealului alături de rostirile cu [ş] şi [j] +
[secta] sau [e]) Celorlalte regiuni şi variantelor literare aferente le este
specific fonetismul vechi muiat Icircn unele din aceste zone diftongul
Fonetica 137
[secta] s-a redus la [e] ([ę]) iar acesta a evoluat ulterior la [ă] sau la un
sunet intermediar icircntre [e] şi [ă]306
Foarte rar forme de tip nordic apar icircn textele lui Antim Ivireanul
să săvicircrşeşte DO 191 198 să sficircrşeşte CVNTO 279
I555 [j] (lt [ğ] lt lat [macr] + [o] [u] [d] + [i] + [o] [u]
accentuate) este general ajuta (lt lat adiutare) ajutor CVNTO 273
ajutoriul Pred 1694 3v 4
v ajutoriului Pred 1694 4
r batjocurească
CVNTO 272 judeca (lt lat iudicare) să judece DO 107 joc (lt lat
iocum) DO 56 jocuri IcircBO 376 jos (lt lat deorsum) DO 20 31
43 jug (lt lat iugum) DO 28 jurămicircnt (lt lat juramentum) CPO
390 etc Antim Ivireanul respectă icircntotdeauna norma literară specifică
Munteniei icircn opoziţie cu cea nordică unde limba cultă păstra
fonetismul etimologic
I556 Norma literară punea icircn evidenţă icircn toate variantele
culte păstrarea fonetismului etimologic [ş] icircn verbul deşchide (lt lat
discludere) Antim Ivireanul este consecvent icircn respectarea normei
literare care icircn acest caz se suprapune pe norma lingvistică a limbii
populare deşchide C 5v DO 189 să deşchide DO 29 am deşchis
C 11v au deşchis CL27
v va deşchide DO 15 să ne deşchidem
DO 92 să deşchideţi DO 98 bdquodeşchide-ţi ochii sufletul meurdquo
IcircPTPO 353 deşchideţi-vă DO 68 deşchiderea DO 175 200
CVNTO 252
Trecerea lui [ş] la [s] prin bdquodiferenţiere consonanticărdquo307
s-a
impus icircn dacoromacircnă abia icircn secolul al XIX-lea icircn graiuri şi icircn limba
literară dar complexul sonor diferit de al etimonului apare deosebit de
rar icircn texte provenind din diverse arii culturale icircncă din veacul al XVI-lea
Ion Gheţie icircl semnalează icircn Psaltirea Hurmuzaki şi icircn Apostolul
diaconului Coresi308
Laura Manea icircl identifică la Dosoftei309
icircn secolul
306
Vezi Densusianu Ţara Haţegului p 20 307
Philippide Originea romicircnilor II p 220-221 308
Gheţie BD p 236 şi 250
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 138
al XVII-lea La icircnceputul veacului următor icircn Muntenia apare la
Antim Ivireanul de două ori a deschide DO 45 şi deschide DO
214310
Există o continuitate aşadar a apariţiei formelor cu [s] din
secolul al XVI-lea picircnă icircn al XVIII-lea dar cu puţine ocurenţe Foarte
rarele atestări din perioada veche (picircnă la icircnceputul secolul al XVIII-
lea) icircn texte literare şi lipsa lor din documente nu sprijină ideea că
icircnceputul unei modificări icircn normă se plasează atunci Credem că avem
de-a face mai degrabă cu utilizări accidentale la Antim Ivireanul sau
la copistul Efrem Independent de versiunea manuscrisă din 1722-1725
a didahiilor copistul din 1781 introduce de două ori fonetismul nou
acolo unde prima versiune păstrată a didahiilor consemnează forma
etimologică ms 524 CDO 29 şi 92 icircn alt loc DO 45 forma nouă
este corectată potrivit normei literare vechi icircn acelaşi ms 524 C ceea
ce ar putea indica o uşoară tendinţă de modificare a normei fricircnată icircnsă
tocmai de noutatea fenomenului Nici icircn alte regiuni nu se constată o
mai accentuată dinamică a normei icircn Biblia de la Blaj (1795) icircn
Cartea lui Iov fonetismul nou apare o singură dată iar icircn textele
literare moldoveneşti dintre 1800 şi 1830 nu a fost consemnat311
Abia ticircrziu icircn secolul al XIX-lea inovaţia s-a impus icircn graiuri şi
a fost preluată de limba literară
6 Consoane prepalatale africate [č] [ğ]
I561 Africata prepalatală [č] alternează cu fricativa prepalatală
[ş] icircn veacutecinica (IcircPTPO 349) veacuteşnicilor (IcircPTPO 349) dar este
exclusivă icircn obicinuiaşte-te DO 102 s-au obicinuit DO 143 145
să obicinuesc CPO 390 obicinuită (CVNTO 308) obicinuite DO
95 CPO 391 392 obicinuiţi DO 104 neobicinuit DO 102
neobicinuită DO 140
309
Manea Dosoftei VPS p 323 310
Cf Gheţie BD p 146 bdquode menţionat că icircn textele literare munteneşti s
apare abia icircn secolul al XIX-leardquo 311
Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc p 42 şi Doina Marta Bejan op cit
p 32-33
Fonetica 139
I562 [ğ] (lt lat [g] + [i]) se păstrează icircn congiura (lt lat
congiro MDA) icircncungeră (IcircPTPO 354) icircncungiura (C 59r)
icircncungiură (CVNTO 245) icircncungiurări (C 57v) dar şi icircncunjurături
(CVNTO 251) cu [ğ] gt [j]
7 Consoane palatale [agrave] [Yacute]
I57 Oclusivele palatale [agrave] şi [Yacute] nu prezintă situaţii deosebite
faţă de limba literară contemporană Varianta literară muntenească
impune păstrarea nealterată a celor două consoane (icircn cuvinte moştenite
din latină sau icircn cuvinte icircmprumutate) spre deosebire de uzul din unele
regiuni nordice La Antim Ivireanul sicircnt generale forme precum
chiar (lt lat clarus) DO 30 a chema (lt lat clamare) să chiamă
CVNTO 248 chip (lt magh keacutep) DO 10 17 25 chiparos (lt ngr
) DO 20 a icircnchina (lt lat inclinare) CVNTO 269
icircnchin Pred 1694 4v icircnchinăciuni Pred 1694 2
r au icircnchis Pred
1694 2v icircngheţate (gheaţă lt lat glacia) DO 196 junghia (lt lat
iugulare) junghie DO 66 junghiiare CVNTO 320 priveghea (lt
lat pervigilare) prevegheaţi Pred 1694 3r priveghiază DO 22
unghi (lt lat anglus) unghiurile DO 58 etc
8 Consoana laringală [h]
I58 Icircn cuvintele poftă (lt vsl pohotĭ) şi a pofti (lt vsl
pohotĕti) [h] şi [f] alternează cu predominarea netă a formelor mai
apropiate de etimon pohtă DO 14 32 36 pohta DO 5 22 34 38
44 53 56 pohtesc DO 29 43 47 55 IcircPTPO 351 pohteacuteşte CL
3v pohteacuteşte DO 54 AMAO 327 pohtim DO 23 AMAO 329 au
pohtit DO 13 să pohtească CL 23r să nu pohtim DO 33 imp
pohtiţi DO 42 pohtind CVNTO 286 nepohtindu-ne DO 25
pohtoresc şi pohtorim CL 28v etc
Mult mai puţine sicircnt formele cu fricativa surdă poftă DO 134
pofta DO 17 89 108 pofte DO 102 a pofti DO 4 pofteşte DO
14 81 poftiia DO 12 14 voiu pofti DO 89 Norma oscilantă
caracterizează toate textele literare din a doua perioadă a epocii
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 140
vechi312
Fonetismul etimologic este icircnsă mai frecvent icircn varianta lite-
rară muntenească faţă de varianta literară din Moldova care la sficircrşitul
secolului al XVII-lea adoptase inovaţia din graiuri
Constaticircnd ocurenţa constantă a formelor etimologice icircn textele
literare şi icircn documentele din Ţara Romacircnească Ion Gheţie afirmă că
norma muntenească a rămas neschimbată icircn privinţa perechii pohtă ndash a
pohti picircnă la icircnceputul secolului al XIX-lea313
Icircntărim această idee prin
cele observate icircn textul lui Antim Ivireanul dacă mitropolitul preferă
la icircnceputul secolul al XVIII-lea varianta veche a cuvicircntului la fel
procedează şi copiştii didahiilor Icircn copiile din a doua jumătate a se-
colului al XVIII-lea aproape toate formele cu [f] sicircnt corectate după
norma arhaică ms 549 BDO 81 89 102 şi ms 524 CDO 4 14 17
81 89 102
9 Grupuri de consoane
I591 Grupul consonantic [mp] se păstrează icircn rumpe au
rumpt C 51v rumpicircnd CVNTO 282 rumpicircndu-se CVNTO 295
rumpturi (CVNTO 282 etc Norma este generală icircn epoca lui Antim
Ivireanul deşi reducerea grupului consonantic la [p] este atestată
icircnainte de 1640 icircn scrieri din Ţara Romacircnească şi din Banat-
Hunedoara314
I592 Prezenţa grupului consonantic [sf] icircn sficircnt (lt vsl
ntildeacircograveuacute) DO 18 sficircnta DO 12 preasficircnta DO 12 etc este normă
icircn textele lui Antim Ivireanul icircn concordanţă cu norma literară mun-
tenească Fonetismul cu [v] se icircnticirclneşte icircn epocă numai icircn texte scrise
icircn Moldova Transilvania şi Banat-Hunedoara315
312
Al Rosetti consemnează sporadic alternanţa pohtă ndash poftă icircncă de la
sficircrşitul secolului al XVI-lea vezi ILR 1978 p 526 313
Gheţie BD p 157 vezi şi Gheţie ndash Mareş Graiurile p 219 314
ILRL 1997 p 317 315
Idem p 317
Fonetica 141
I593 Grupul consonantic [şsup3] (lt lat sci sce) apare neevoluat la
la [şt] icircn mişce AMAO 337 formă construită prin analogie cu mişca
mişc316
Exemplele sicircnt rare la Antim Ivireanul Nu am consemnat
inovaţia care avea să se impună ca normă icircn limba literară modernă
I6 Accidente fonetice
Proteza
[a]
Icircn textele lui Antim Ivireanul am icircnregistrat de cicircteva ori
proteza lui [a] la verbul pipăi a apipăi DO 198 am apipăit DO 32
apipăeri DO 3
Fenomenul protezei la unele cuvinte cunoaşte o mare răspicircndire
icircn dacoromacircnă Sextil Puşcariu fiind chiar de părere că bdquoproteza unui a
neicircnsemnător se găseşte după cum se poate constata acum din hărţile
Atlasului lingvistic icircn măsură cu mult mai mare decicirct se admitea de
obicei Proteza lui a e pe alocuri un fenomen icircn plină evoluţie [] dar re-
partizarea lui e neregulată şi schimbătoare pentru diferite cuvinterdquo317
Caracterul de accident fonetic al fenomenului318
este susţinut de tendinţa
de aplicare selectivă a lui la un număr redus de cuvinte (uneori numai
unul) icircntr-o anumită regiune (spre deosebire de situaţia din aromacircnă
unde fenomenul este regulă fonetică generală icircnainte de [igrave] şi [n] silabic)
asudoacuterreg ascoacutet amńiros agasŠsc asicircmţŠsc bdquoastfrac14njim vaacuterurdquo ańimiacuteca
ajeacuteminę icircn zona Crişurilor acufundos ascrumat a(macr)est icircn Maramureş
ańiros (ańiroacuteş ańirfrac34să) asudfrac34re icircn regiunea Ticircrnavelor agrijIcirc amirosIcirc
aĉipăi icircn regiunea Năsăudului etc319
316
Densusianu ILR II p 83 317
Icircn LR II p 366 318
Cf Manea Dosoftei VPS p 108 319
Teaha Valea Crişului Negru p 76 Papahagi Maramureş p LVII Frăţilă
Tacircrnave p 82 Botoşineanu Valea superioară a Someşului Mare p 129 vezi
şi Puşcariu LR II h 50
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 142
Manifesticircndu-se oricicircnd dialectal astfel de cuvinte au putut
pătrunde din graiuri sporadic icircn textele cărturarilor din epoca veche ori
au putut determina apariţia unor creaţii lexicale inedite la unii dintre ei320
Existenţa fenomenului de proteză vocalică icircn textele lui Antim
Ivireanul demonstrează că el era cunoscut cărturarului muntean poate
din vremea cicircnd fusese episcop la Racircmnic
Icircn ansamblu norma fonetică a textelor lui Antim Ivireanul este
cea a variantei literare munteneşti Abaterile de la norma muntenească
sau de la norma comună tuturor variantelor literare la icircnceputul secolului
al XVIII-lea se grupează icircn fenomene specifice variantelor literare
nordice şi fenomene regionale care nu au statut de normă icircn nicio va-
riantă literară Dar este de presupus că cele două tipuri de forme (fie
literare fie populare) i-au fost furnizate mai ales de surse literare
pătrunzicircnd icircn conştiinţa lingvistică a cărturarului muntean ca posibilităţi
de expresie egal valabile icircn limba romacircnă Numai icircn cazul fenomenelor
specifice graiurilor din Ţara Romacircnească putem presupune şi o influenţă
directă constantă alături de cea mijlocită de textele literare
320
Vezi chestiunea inovaţiilor lexicale prin proteză icircn opera lui Dosoftei la
Manea Dosoftei VPS p 108-109
II
M O R F O L O G I A
II1 Substantivul
II11 Declinarea
II111 Icircn general icircn a doua perioadă a epocii vechi se
icircnregistrează o tendinţă de stabilire a două arii literare icircn privinţa
declinării substantivelor feminine de tipul aramă grindină marmură
peşteră soartă o arie literară nordică unde acest tip de substantive icircşi
păstrează icircncadrarea icircn declinarea a III-a cu terminaţia -e la singular
nominativ nearticulat arame grindine etc şi una sudică icircn care
substantivele icircn discuţie primesc terminaţia -ă (a unui singular refăcut1)
şi intră astfel icircn declinarea I2 Antim Ivireanul se icircncadrează icircn această
tendinţă utilizicircnd numai forme cu -ă o aramă DO 55 de-aramă
DO 123 CVNTO 250 290 marmură CVNTO 254 peşteră DO
68 177 IcircPTPO 353 (cf soarta DO 89)
Icircn Chipurile Vechiului şi Noului Testament apare o formă icircn -e a
substantivului peşteră bdquos-au ascuns icircn munţi şi icircn peştererdquo CVNTO
307 Transcriind textul la sficircrşitul secolului al XVIII-lea popa Flor re-
cunoaşte icircn această formă un plural şi modifică expresia astfel bdquos-au
ascuns icircn peşterile munţilorrdquo MCVNTO 307 Icircn schimb C Petrescu
icircn copia executată după versiunea lui Flor icircn 18473 utilizează o formă
de singular bdquos-au ascuns icircntr-o peştererdquo CCVNTO p 307 ceea ce
nu icircnseamnă icircnsă că originalul lui Antim şi versiunea lui C Petrescu se
icircnticirclnesc chiar şi involuntar icircn privinţa valorii formei cu -e icircn această
situaţie Credem (bazicircndu-ne pe contextul icircn care mai apare un plural ndash
munţi) că la mitropolitul muntean este vorba de pluralul vechi icircn -e
corect interpretat de primul copist
II112 Rostirea muiată sau dură a consoanelor fricative
prepalatale [ş] şi [j] are consecinţe asupra declinării unor substantive
1 Rosetti ILR 1978 p 139
2 ILRL 1997 p 320
3 Gabriel Ştrempel NoteO p 446 nota 101
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 146
Astfel icircn scrierile lui Antim Ivireanul substantive precum cămaşă
(AMAO 333) şi cenuşă (DO 110 215 216) sicircnt de declinarea I din
cauza pronunţiei dure a lui [ş] icircn schimb grijă (DO 3 7 67 71 94
134 etc) alternează cu grije (DO 63 AMAO 326 328 336 339)
oscilicircnd icircntre declinarea I şi a III-a
II113 Substantivul soră (lt lat soror) este utilizat de Antim
Ivireanul aticirct cu forma mai nouă de declinarea I cicirct şi cu cea arhaică
soră CVNTO 257 259 260 sora CVNTO 263 dar şi bdquoerai scaun
icircnţelepciunii sor icircngerilor şi moştnean veacutecinicii fericirirdquo IcircPTPO 353
precum şi icircn combinaţie cu pronumele posesiv soru-sa CVNTO 279
Forma veche bdquocorecteazărdquo o dată varianta cu -ă icircn copia lui Flor
MCVNTO 260
Alternanţa consemnată icircn textele lui Antim Ivireanul confirmă
observaţia generală făcută de Vasile Arvinte icircn urma constatării uzului
oscilant sor ndash soră icircn textul Bibliei de la 1688 precum şi icircn ms 45 şi
ms 4389 bdquoicircncadrarea la declinarea I a substantivului soră [] nu este
complet realizatărdquo4 Cu toate că forma etimologică apare icircn texte pe tot
parcursul secolului al XVIII-lea şi la icircnceputul celui următor5
vitalitatea formei etimologice icircn exprimarea cultă se diminuează treptat
iar norma literară modernă adoptă forma analogică cu -ă
Substantivul noră (lt lat norus6) care prezintă aceeaşi problemă
a icircncadrării la declinarea I ori a păstrării formei etimologice din
declinarea a IV-a latinească este foarte rar utilizat L-am consemnat icircn
textele cercetate o singură dată cu terminaţia -ă noră CVNTO 264
iar icircn copia M a lui Flor icircn acelaşi loc cu aspectul noru
II114 Substantivul năpastă bdquonenorocirerdquo este utilizat numai cu
forma etimologică fiind icircncadrat la declinarea a III-a năpaste (lt vsl
napastĭ) DO 28 235 năpastea CVNTO 299
4 Icircn STLFAC p 69
5 Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 47 Doina Marta Bejan op cit
p 36 6 Rosetti ILR 1978 p 143 cf Ivănescu ILR 2000 p 123 nŭrus
Morfologia 147
II115 Norma literară generală din epoca veche impunea
folosirea substantivului picircntece (lt lat panticem) cu această formă la
declinarea a III-a Cuvicircntul este frecvent icircn textele lui Antim Ivireanul
şi apare cu forma aceasta picircntece CVNTO 258 265 273 316 320
DO 38 126 132 picircntecele DO 42 44 46 58 61 CVNTO 271
296 picircntecelui DO 43 45 198 Aceeaşi normă se aplica şi lui
berbeacutece (lt lat berbecem) CVNTO 298
Formele de singular refăcut cu terminaţie consonantică sicircnt aticirct
de rare icircn textele culte din perioada veche icircncicirct C Fracircncu nu identifică
niciuna icircn scrierile avute icircn vedere7 Mitropolitul Antim foloseşte o dată
o formă populară de genitiv a substantivului de declinarea a II-a picircntec
bdquoboala picircnteculuirdquo CVNTO 284
II12 Genul
II121 Repartizarea cuvicircntului slugă (lt vsl sluga) icircn una din
categoriile de gen ale substantivelor romacircneşti a reprezentat icircn
ansamblul epocii vechi o problemă cu soluţie oscilantă8 icircn funcţie de
intuiţia lingvistică a utilizatorului Tendinţa generală icircnsă icircnregistrată
icircncă din prima perioadă a epocii vechi este aceea de fixare a cuvicircntului
icircn categoria substantivelor feminine după criteriul formal Icircn aceasta se
icircnscrie şi Antim Ivireanul care foloseşte substantivul cu precădere la
genul feminin dedus din context bdquoo credincioasă slugărdquo Pred 1694
4v bdquoslugă bunărdquo DO 8 bdquoosicircnda slugii cei viclenerdquo DO 29 bdquosluga
tardquo DO 55 bdquoslugilor noastrerdquo DO 96 bdquosluga streinărdquo DO 171
bdquosluga cea credincioasărdquo DO 204 bdquoo slugă leneşărdquo AMAO 329
bdquoslugile cicircte ne-au slujitrdquo AMAO 334 Icircncadrarea la genul masculin a
fost consemnată rar bdquonişte slugi ai lui Dumnezeurdquo IcircBO 375
Genul natural al cuvicircntului este cel masculin vizibil din
combinarea semnului lingvistic cu alte substantive masculine ori cu
nume proprii de bărbaţi bdquosluga ta sau argatul tăurdquo DO 55 bdquoHam
feciorul slugă va fi fraţilor luirdquo DO 173 bdquoEliezer sluga lui Avraamrdquo
7 ILRL 1997 p 320
8 Densusianu ILR II p 93
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 148
CVNTO 259 bdquoslugile cicircte ne-au slujit icircn viaţă aticirct mireni cicirct şi
călugărirdquo AMAO 334 La fel reiese şi din contextul mai larg de la
sficircrşitul Pred 1694 bdquorugicircndu-mă ca o credincioasă slugă să o priimeşti
cu dragoste şi să nu cauţi la micşorarea ei ce la cea din tot sufletul şi
den toată inima a mea voie şi osicircrdie [] Al măriei tale mai mic
rugătoriu smeritul icircntru ieromonahi Anthim Ivireanul tipografulrdquo (4v- 5
r)
Prin natura sa generalizatoare discursul religios face rareori
distincţie icircntre genurile naturale Icircn cazul substantivelor care alcătuiesc
perechi diferenţiate ca gen raportate la distincţiile de sex limbajul
biblic foloseşte cu precădere masculinul cu valoare generalizatoare
frate bdquoDe va zice cineva că iubeacuteşte pre Dumnezeu şi pre fratele lui icircl
uraşte mincinos iasterdquo DO 54 creştin ucenic bdquoŞi daca vom păzi
aceacutestia cicircte am zis atunce vom fi creştini buni şi adevăraţ ucenicirdquo
DO 56 fiu prieten bdquoiar [dragostea] cea firească iaste ceacuteia ce iubesc
părinţii pre fii şi fiii pre părinţi şi fieştecare pe ruda sa şi pe priiatenii
săirdquo DO 24 păcătos bdquolaquoCi mare bucurie se face icircn ceriu pentru un
păcătos ce să căiaşteraquo şi iarăş prin rostul prorocului zice Dumnezeu
laquoCă nu voesc moartea păcătosului precum pohtesc să se icircntoarcă şi să
fie viuraquordquo DO 98 rob bdquoşi noi ca nişte robi adevăraţi şi icircnţelepţi să
slujim taina cu inimă curatărdquo DO 65 etc Se icircntrebuinţează de ase-
menea substantive epicene icircncadrate icircntr-o singură clasă de gen om
bdquoDară nu-ţ iai seama că tu eşti om şi micircine poimicircine vei să morirdquo DO
54 rudă bdquonoi de nu vărsăm lacrămi niciodată cicircnd ruda sau priiatenul
doarme ci mai vicircrtos liniştimrdquo DO 190 Urmicircnd acelaşi principiu
substantivul feminin slugă denumeşte nediferenţiat animate de ambele
sexe bdquo[pre săraci] nu-i numeacuteşte slugi nici priiateni ci-i numeacuteşte icircn
Evanghelie fraţrdquo DO 165 Acoperirea ambelor genuri este sugerată de
repetarea determinantului credincios la mică distanţă cu forme diferite
de gen bdquoSlugă bună şi credincioasă preste puţin ai fost credincios pre
mai multe te voiu punerdquo DO 8 (vezi şi IcircBO 367)
Icircn mod specific icircn legătură cu un referent extralingvistic
femeiesc Antim Ivireanul icircntrebuinţează de puţine ori substantivul
slujnică (servitoarersquo) icircn discursul propriu bdquosă cunoştea pre sine a fi şi
mumă şi slujnicărdquo DO 198 bdquonici să pue pe preoteasa lui să vicircnză vin
Morfologia 149
sau pe slujnica luirdquo CPO 390 Termenul apare o dată şi icircntr-un
fragment preluat dintr-o pericopă evanghelică (Luca 1 48) unde
traduce cuvicircntul grecesc δούλη ης ἡ cu acelaşi sens denotativ9 bdquoCă
căută spre smereniia slujnicii sale că iată de acum mă vor ferici toate
neamurilerdquo10
DO 129
II122 Substantivul veac (lt vsl věkŭ) este icircntrebuinţat de Antim
Ivireanul mai frecvent cu forma de plural veacuteci ceea ce conferă cuvicircntului
genul masculin bdquoicircn veacutecii veacutecilorrdquo Pred 1694 5r bdquoicircn veacutecirdquo IcircBO 369
CPO 388 CVNTO 319 DO 73 74 83 94 96 97 173 189 194
230 bdquoicircn veacutecii veacutecilorrdquo DO 105 bdquoviaţă de veacutecirdquo DO 127 bdquomai nainte
de toţi veacuteciirdquo IcircBO 370 etc Pluralul formei de neutru veacuri apare
mai rar şi nu icircn structuri fixe specifice discursului religios bdquoCade-să a şti
cum că veacurile nu să zic pentru numărul anilor precum vor unii ci
pentru niscare minuni carele să fac la icircnceputurile veacurilorrdquo CVNTO
250 bdquoAceacutestia sicircnt veacurile celor viirdquo CVNTO 252 bdquoIisus Hristos iaste
făcător tuturor lucrurilor şi veacurilorrdquo IcircBO 370
Limba literară a preluat forma de neutru a pluralului Pluralul
masculin caracterizează şi astăzi limba bisericească des icircntrebuinţat icircn
expresii şi locuţiuni icircntocmai ca icircn epoca veche icircn veci icircn vecii
vecilor icircn veci de veci viaţă de veci
II123 Substantivul cicircmp (lt lat campus) are la plural forma
cicircmpuri CVNTO 293 de neutru Este singura ocurenţă icircn textele lui
Antim Ivireanul Altă dată mitropolitul foloseşte femininul cicircmpie
CVNTO 253 254
9 Vezi FRIBERG sv δούλη bdquoliterally female slave maidservant slave
womanrdquo 10
Fragmentul apare icircn BB II Iaşi 202 p 1108 cu o punctuaţie diferită şi
credem noi corectă [46
Şi zise Maacuteriam laquoMăreaşte sufletul mieu pre Domnul 47
Şi să bucură sufletul mieu preste Dumnezău Micircntuitoriul mieu] 48
Că căută
spre smereniia slujnicei sale Că iată de acum mă vor ferici toate
neamurileraquordquo (cf ὅηη ἐπέβιεςελ ἐπὶ ηὴλ ηαπείλσζηλ ηῆο δούλης αὐηνῦ ἰδνὺ
γὰξ ἀπὸ ηνῦ λῦλ καθαξηνῦζίλ κε πᾶζαη αἱ γελεαί Luca 1 48 icircn N-A)
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 150
II124 Cuvicircntul buruiană (lt sl bur(u)janŭ) prezintă la singular
aspectul de masculin buruian bdquoprecum să veacutede la al patrulea cap al lui
Daniil laquoCu hiarăle partea lui icircn buruianul pămicircntuluiraquordquo DO 21811
II125 Substantivul organ (lt slv icircethuacuteatildeagraveiacuteuacute) este icircncadrat icircn
clasa femininelor organă Pred 1694 4v sub influenţa genului feminin
al obiectului pe care icircl desemnează metaforic icircn Predoslovia lui Antim
Ivireanul la Psaltirea slavonă din 1694 bdquopre această besearicească
organă cu dumnezăieşti dulci cuvinte de cicircntări (adecă psaltirea)rdquo
II126 Substantivul soroc (lt slv cuacutepoecircuacute) este de genul
feminin icircn bdquoPricina pentru care am pus toată voroava picircnă icircn soroaca
aceasta a sfintului Pavel iasterdquo CL 25r bdquonici o soroacărdquo CL 60
v
Icircntr-un alt loc termenul apare icircntrebuinţat cu forma de neutru icircn
bdquoicircmplinindu-se sorocul sfatului lui Dumnezeurdquo DO 44
II13 Numărul
II131 Substantivele copac (cf alb kopač) şi melc (cf bg
melčo) icircşi păstrează la singular forma originară un copaci DO 53
CVNTO 296 bdquocopaci marerdquo CVNTO 246 bdquosă se spicircnzure de
copaci ca Andreirdquo DO 88 copaciul CVNTO 296 297 melciul
AMAO 325 Omonimia morfologică icircntre singular şi plural (bdquocopaci
mai icircnalţirdquo DO 19) la aceste cuvinte este normă icircn epoca veche Ea a
fost eliminată mai ticircrziu prin apariţia formei copac respectiv melc
refăcută prin analogie cu drac ndash draci sac ndash saci sărac ndash săraci12
II132 Substantivele neutre cu radicalul icircn -r prezintă la plural
desinenţa -ă după norma literară a epocii vechi cară DO 32 106
carăle DO 106 fiară DO 181 CVNTO 297 hotară CVNTO
11
Cf bdquoşi icircn roua ceriului va micircnea şi cu hiarăle partea lui icircn buruianul
pămicircntuluirdquo Daniel 412 icircn BB II Iaşi 2002 p 807 12
Rosetti ILR 1978 p 276 Puşcariu LR II p 271 Sala Aventurile p 57 122
Morfologia 151
247 hotarăle DO 65 CVNTO 291 izvoară CL 1r 37
r C 11
v
izvoarăle C 21v CVNTO 251 odoarăle CVNTO 297 304
Apariţia terminaţiei de plural icircn -ă reprezintă una dintre
problemele controversate ale istoriei limbii romacircne explicaţiile oscilicircnd
icircntre fapt lingvistic moştenit din latină (cară lt lat carra fiară lt lat
fĕrra)13
evoluţie fonetică a vocalei finale sub influenţa lui [igrave] precedent
(carre gt carră)14
sau analogie15
Faptul acceptat de majoritatea
lingviştilor icircnsă este că bdquola un moment dat -ă era răspicircndit icircn aproape
toată Dacoromania -e s-a putut menţine vreme mai icircndelungată icircn ariile
care conservau rostirea moale a lui r Desinenţa actuală -e a fost resta-
bilită foarte probabil icircn urma asimilării lui ă la e carăle gt carelerdquo16
Aceasta din urmă se icircnticirclneşte foarte rar icircn textele epocii vechi a
romacircnei literare cu o incidenţă ceva mai ridicată icircn Moldova
Rostirea cu -e (care implică bdquodepalatalizareardquo lui [r]17
) caracte-
rizează astăzi un teritoriu vast aproape icircntreaga jumătate sud-estică a
ţării cuprinzicircnd Oltenia Muntenia Dobrogea sudul Transilvaniei şi al
Moldovei18
Judecicircnd după acest aspect I Gheţie crede că pluralele
moderne icircn -e bdquosicircnt o inovaţie a graiurilor sudice aflate icircn expansiune
spre nordrdquo19
Nu am icircnregistrat niciodată forme de acest tip la Antim
Ivireanul icircn textele cercetate nici icircn copiile executate după unele din
textele sale icircn cursul veacului al XVIII-lea şi icircn prima jumătate a celui
următor
Norma literară veche a fost icircnlocuită de cea cu -e icircn epoca
romacircnei literare moderne Icircn icircndreptarul lui Sextil Puşcariu şi T
13
Gheţie Dialectologia istorică p 116 14
Densusianu ILR II p 105 Sala Contribuţii la fonetica istorică p 42
Arvinte STLFAC p 70 15
Densusianu ILR II p 105 Gheţie BD p 159 16
Gheţie Dialectologia istorică p 116 Frăţilă Contribuţii lingvistice p 27 17
Victor Iancu op cit p 57 18
ALR SN vol III h 888 cf Densusianu Ţara Haţegului p 45 Papahagi
Maramureş p LXV Teaha Valea Crişului Negru p 89-90 etc 19
Gheţie Dialectologia istorică p 117
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 152
Naum se precizează că bdquopluralele covoare fiare izvoare
ogoare popoare topoare sicircnt literare (formele cu -ră fiind mai
mult vechi şi populare)rdquo20
Se simte icircnsă o uşoară ezitare a
instrumentului normativ prin formularea bdquomai mult vechi şi
popularerdquo o concesie făcută uzului cu desinenţa -ă ca o
recunoaştere a prestigiul de care se bucura forma bdquoneliterarărdquo
prin statutul de normă generală pe care icircl avusese icircn scrierile
bisericeşti şi laice din primele secole ale culturii noastre
II133 Norma privind pluralul substantivelor feminine de tipul
boală ndash boaleboli patimă ndash patimepatimi este icircn plin proces de
clarificare icircn epoca lui Antim Ivireanul Stadiul generalizării formei noi
variază de la un grup de substantive la altul şi de la o arie lingvistică la
alta De exemplu unele substantive cu radicalul icircn c g r ca luncă
rugă seară sicircnt notate constant la plural cu desinenţa -i icircncă din se-
colul al XVI-lea21
icircn timp ce dumineci şi duminece pricini şi pricine
alternează icircn texte din diverse variante literare Pe de altă parte textele
de tip nordic sicircnt mai deschise inovaţiei decicirct cele munteneşti datorită
tendinţei particulare de icircnchidere a lui [e] aton la [i]
Scrierile lui Antim Ivireanul nu dezmint icircn general bdquonormardquo
formelor duble icircn exprimarea cultă dar icircn unele situaţii am consemnat
icircn exclusivitate pluralul vechi icircn altele doar pluralul nou iar dubletul
apare numai icircn cicircteva cazuri Astfel
boală este utilizat numai cu desinenţa de plural -e CL 9r DO
27 102 (de două ori) 136 boalele DO 172
coadă este cuvicircnt rar utilizat la plural o singură dată cu forma
coadele (bdquolegicircnd foc icircn coadele vulpilorrdquo) CVNTO 271
dovadă este şi el puţin icircntrebuinţat l-am consemnat cu pluralul icircn -
e doveacutede DO 91
duminică apare cu pluralul nou dumineci AMAO 331 332
duminecile DO 27 72 AMAO 342 IcircPTPO 360
20
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 15 21
ILRL 1997 p 119
Morfologia 153
greşeală este utilizat la plural cu desinenţa tradiţională -e
greşale DO 100 171 greşalele IcircBO 369 378 DO 13 39 98
172 186 206 236
inimă are la plural desinenţa -i inemile DO 5 8 10 16 27 29
34 46 etc CVNTO 249 etc de asemenea genitivul singular trimite
spre un plural te tip nou inemii IcircPTPO 351 inimii DO 15 17 21
43 etc
lacrimă cunoaşte ambele forme de plural cu predominarea
inovaţiei lacrăme DO 215 IcircPTPO 361 lacrămele DO 191 şi
lacrămi DO 43 44 45 92 138 144 145 157 161 188 190 etc
lacrămile DO 59 64 168 lacrimi DO 44 51 61 lacrimile
IcircPTPO 351
nuntă apare cu pluralul nunte DO 107 IcircBO 376 am
consemnat icircnsă de cicircteva ori genitivul nunţii IcircBO 374 (de două ori) şi
381 explicabil printr-un plural nunţi
peşteră este rar cu pluralul peştere CVNTO 307
rană este folosit la plural cu desinenţa -e rane DO 6 75 166
167 ranele DO 105 156 166 167 178 CVNTO 317 ranelor CL
28r
rugăciune cunoaşte forma dublă de plural cu preponderenţa celei
noi icircn -i folosite icircn scrierile lui Antim Ivireanul icircncă de la icircnceputul
activităţii sale şi constant rugăciuni Pred 1694 3r 4
v IcircPTPO 358
IcircBO 375 DO 37 44 45 89 94 101 113 117 etc CPO 388
rugăciunile IcircPTPO 361 IcircBO 376 DO 8 21 24 111 119 129
133 138 etc CPO 389 şi rugăciunele IcircBO 373 374 379 383
ţigancă apare la plural o dată cu forma ţigance AMAO 338
Observăm aşadar că procesul de adoptare a noii terminaţii la plu-
ralul acestui tip de substantive este neomogen şi icircn textele lui Antim
Ivireanul
Ulterior norma literară unitară a impus pluralul icircn -i
recomandat printre primii de Samuil Micu icircn Elementa linguae
daco-romanae sive valachicae substantivele feminine bdquodacă
denumesc fiinţe sau fructe de asemenea cuvintele apă laquoaquaraquo
oală laquoollaraquo cismă laquocothurnusraquo icircmpreună cu acelea care ţin de
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 154
icircmbrăcămintea femeilor mai ales schimbă pe ă de la nominativ
singular icircn e la nominativ plural [] Celelalte substantive care
se termină icircn ă formează pluralul schimbicircnd pe ă de la singular
icircn i (sn) de ex lună bdquolunardquo luni limbă bdquolinguardquo limbi
cămeşă bdquocamisiardquo cămăşirdquo22
II134 Substantivul piatră apare mai ales cu pluralul avicircnd
desinenţa -i ca icircn textele epocii anterioare23
şi ca icircn mai multe dintre
lucrările secolului al XVIII-lea nordice şi sudice24
pietri CL 36r 36
v
37r etc DO 62 DO 62 65 85 88 117 148 CVNTO 254 265
266 286 AMAO 345 pietrile DO 60 148 Foarte rar apare şi
forma de plural cu desinenţa -e pietre CVNTO 261
II135 Substantivul evanghelist frecvent icircntrebuinţat de Antim
Ivireanul cu forma de singular articulat cu articol hotăricirct (evanghelistul
DO 77 112 126 etc CVNTO 269 279 284 303 etc) apare de puţine
ori la plural Am consemnat o dată forma veche evanghelistii CL 6v şi
de cicircteva ori varianta mai nouă cu [şt] evanghelişti DO 67 141
Norma este oscilantă icircn vremea lui Antim Ivireanul şi şi-a men-
ţinut acest caracter picircnă icircn epoca modernă De exemplu icircn textele
literare de după 1800 din Moldova bdquonu se produce la plural alternanţa
stşt evanghelistirdquo25
II136 Pentru substantivul nume forma etimologică de plural
numere (lt lat nomina) icircşi pierde statutul de normă literară generală icircn
perioada a doua a epocii vechi Toate textele oscilează icircntre forma
veche şi cea nouă nume cu o uşoară tendinţă de a favoriza deo-
camdată varianta numere icircn aria culturală nordică icircn varianta literară
22
S Micu Gh Şincai Elementa linguae daco-romanae sive valachicae
Studiu introductiv traducerea textelor şi note de Mircea Zdrenghea Cluj-
Napoca Editura Dacia 1980 p 31 23
Vezi Densusianu ILR II p 98 24
Vezi Ivănescu ILR 2000 p 582 Arvinte STLFAC p 53 25
Doina Marta Bejan op cit p 45
Morfologia 155
sudică forma nume este mai răspicircndită Antim Ivireanul se situează
prin opţiunea lingvistică icircn acest caz pe direcţia icircnnoirii icircntrucicirct textele
sale prezintă omonimia singular ndash plural a substantivului nume bdquotoate
numelerdquo DO 18 bdquoopt numerdquo DO 127 bdquoaceste numerdquo DO 129
CVNTO 292 bdquocelialalte numerdquo DO 194 bdquoa cărora nume sicircntrdquo
CVNTO 269 bdquoaceste 5 numerdquo AMAO 331 333 etc
Foarte rar se icircnticirclneşte forma etimologică de plural bdquoaceste
numere de laudă ce-l numeaşte sfintul Zlataoust pre Petrurdquo CL 32v
bdquonumerile celor 12 apostolirdquo CL 37r bdquoluați și numerile carele am eu
după ființărdquo CL 48v
II137 Potrivit normei literare munteneşti pluralul substantivului
micircnă este micircini icircn textele lui Antim Ivireanul IcircBO 366 DO 62 67
140 143 145 etc micircinile IcircPTPO 352 358 IcircBO 366 370 DO 3 5
20 33 36 75 76 83 98 112 117 129 etc CVNTO 294 Şi forma
micircni este destul de frecventă micircnile DO 86 88 111 131 166 167
177 197 etc CVNTO 266 267 268 270 272 273 294 314 etc
Mitropolitul nu foloseşte niciodată forma etimologică de plural micircnule
frecventă icircncă icircn zonele culturale nordice şi care mai putea fi icircnticirclnită icircn
prima jumătate a secolului al XVII-lea icircn texte tipărite icircn Ţara
Romacircnească la Govora26
De altfel icircn privinţa acestui substantiv ariile
culturale sicircnt foarte bine delimitate icircn a doua jumătate a secolului al
XVII-lea micircnule este exclusiv nordic icircn timp ce bdquoicircn textele sudice forma
micirc(i)nile este generală chiar icircn cele tributare unor originale
moldoveneştirdquo27
26
De pildă Ceaslovul tipărit icircn 1640 (vezi Ştefan Paşca Studiu istoric literar
şi de limbă la O tipăritură munteană necunoscută din secolul al XVII-lea cel
mai vechi ceaslov romacircnesc Bucureşti Monitorul Oficial și Imprimeriile
Statului 1939 p 11) conţine cicircteva ocurenţe ale pluralului etimologic CG
10v 11
v 13
v
27 ILRL 1997 p 323 vezi şi idem Limba Cazaniei lui Varlaam icircn comparaţie
cu celelalte cazanii din secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea icircn SLLF III
1975 p 54 Arvinte STLLV p 29 33 idem STLNM p 5 Iacob
Limbajul biblic romacircnesc II p 46-47
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 156
II138 Pluralul substantivului ajutor bdquopersoană care ajută pe
cineva icircntr-o activitaterdquo este ajutori icircn bdquoarhiereii sicircnt slugi şi ajutori şi
lucrătorirdquo CL 60v
II139 Antim Ivireanul foloseşte adesea singularul cu valoare
de plural (analizabil sub raport retorico-stilistic ca metonimie) obişnuit
icircn epoca veche icircn combinaţie cu un adjectiv pronominal nehotăricirct
bdquotoată nevoia şi supărarea sufletească şi trupeascărdquo Pred 1694 3r
toată cicircntarea şi rugăciunea Pred 1694 4r bdquosiliţi icircn tot chipul cu pohtă
şi cu dragoste pentru spăseniia noroduluirdquo IcircBO 367 bdquodupe cum zice
Pavel icircn 2 capete cătră filipiseacuteni laquoicircntru numele lui Iisus Hristos tot
genuchiul să va pleca cereştilor şi al celor de sub pămicircntraquordquo bdquodupă cum
la Matheiu cap 4 zice laquoNu numai cu picircine va trăi omul ce cu tot
cuvicircntul ce iase din rostul lui Dumnezeuraquordquo bdquosă izgonească de la noi tot
vrăjmaşul sufletescrdquo IcircBO 369 bdquotot omul credinciosrdquo DO 101 bdquocăci
aciasta iaste icircn tot omulrdquo DO 104 bdquoi-au dăruit lui nume care este
preste tot numelerdquo DO 18 bdquomai preus decicirct tot numelerdquo DO 127
bdquosă o priceapă toată limba pămicircnteascărdquo DO 56 bdquoNorodul şi mul-
ţimea [] şi toată vicircrsta icircl cinsteacuteşte cu lauderdquo DO 140 bdquofulgerile ce
orbesc ochii tunetile ce icircnfricoşază toată inima viteazărdquo DO 158 bdquoo
bucurie mare careacute stinge [] toată lacrăma de pe faţa pămicircntuluirdquo
DO 194 bdquoŞi au murit tot trupul cel ce mişca pre pămicircnt şi toate cicircte au
suflare de viaţărdquo CVNTO 251 bdquoVoiu vărsa din duhul mieu peste tot
trupul CVNTO 321 bdquosă supue supt picioarele lui pre tot vrăjmaşul şi
pizmaşulrdquo CPO 388 Singularul cu valoare de plural este una din
construcţiile cu maximă expresivitate din textele vechi prin efectul de
absolutizare pe care icircl conferă acţiunii exprimate prin verb Acelaşi
efect intensificator se regăseşte astăzi şi icircn limba populară icircn unele
graiuri
II1310 Icircn cicircteva situaţii substantivele susceptibile de a avea
numai valoarea de singular apar şi cu forme de plural
Morfologia 157
II13101 Este vorba icircn primul ricircnd de substantivele abstracte
care pot desemna icircn unele situaţii manifestări concrete28
a) Icircntre acestea menţionăm fericire icircn bdquode s-au şi pedepsit
icircntr-această lume puţin [] iară cu mari bunătăţi şi fericiri s-au dăruitrdquo
DO 79 bdquosă se facă părtaşi cereştilor bucurii şi fericirilor celor de
purureardquo DO 118 bdquoSue-te la icircnălţimea dumnezeeştilor fericirirdquo DO
119 Contextele mai largi icircn care este folosit de fiecare dată pluralul
revelează şi sensul dobicircndit de acesta astfel icircn primul exemplu fericiri
se referă la avantaje obţinute icircn urma unui trai creştinesc după precepte
biblice Icircn celelalte fragmente termenul trimite la elementele care
compun icircn imaginarul creştin raiul Icircn sficircrşit icircntr-o altă situaţie plu-
ralul desemnează un fragment din Evanghelia după Matei (5 3-11)
bdquoatunce vom fi şi noi miluiţ de Dumnezeu după cum zice la ceacutele zeacutece
fericirirdquo DO 38
b) Substantivul icircndurare cunoaşte pluralul icircndurări frecvent icircn
expresiile bdquomulţimea icircndurărilorrdquo DO 15 34 83 131 176 bdquopărinte
al milelor şi al icircndurărilorrdquo DO 91 CPO 387 bdquoTatăl icircndurărilorrdquo
AMAO 346 Ca şi icircn situaţia precedentă forma de plural con-
cretizează conţinutul semnului lingvistic aducicircndu-l icircn sfera mani-
festărilor perceptibile la nivel uman ale bunătăţii divine29
c) Substantivul abstract milă este utilizat de mitropolit destul de
frecvent la plural icircn aceste situaţii cuvicircntului i se atribuie o nuanţă
concretă a actului manifestării milei ori chiar un conţinut semantic
palpabil al darului sau ajutorului oferit cuiva bdquopărinte al milelorrdquo
DO 91 bdquomilele talerdquo DO111 bdquoricircnduiala milelorrdquo AMAO 325
326 342 bdquomilele ce ar face creştiniirdquo AMAO 340 bdquocicircte mile sicircnt
ricircnduite [] să se facărdquo AMAO 346 bdquomilele şi sărindarele ce las să se
dea deplinrdquo CPO 392
28
Fracircncu Gramatica p 260 29
Vezi şi Paula Diaconescu Structură şi evoluţie icircn morfologia substantivului
romacircnesc Bucureşti EA 1970 p 114-115
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 158
II13102 Icircn al doilea ricircnd apar cu forme de plural cicircteva
substantive concrete singularia tantum nume de materie
a) Prin sinecdocă aramă desemnează icircn textul biblic un obiect
făcut din acest material un instrument muzical un clopot sau un
gong30
Antim Ivireanul icircl foloseşte de mai multe ori cu forma de
singular fie cicircnd citează sau se referă la fragmente din textul sacru (de
pildă bdquoicirci iaste cerbicea lui vicircnă de hier şi fruntea lui de aramă după
cum zice Isaia icircn 48 de capeterdquo DO 123) ndash actualizicircnd sensul de
bdquometal de culoare roşiaticărdquo fie cicircnd citează fragmentul din I Corinteni
13 1 sau cicircnd dezvoltă ideea cuprinsă icircn locul respectiv (ca icircn bdquoPavel
apostolul zice la 13 capete cătră corintheacuteni laquoDe voiu grăi cu limbile
oamenilor şi ale icircngerilor şi dragoste să nu aibu făcutu-m-am ca o
aramă răsunătoare sau ca o tobă băcăindraquordquo DO 55) ndash cu sensul
figurat
De cicircteva ori aramă apare icircnsă şi cu o formă de plural desemnicircnd
mai multe feluri de vase confecţionate din aramă vase ritualice din
templul mozaic bdquoCă ştiia că nici preoţilor nu era slobod a să atinge de
lada legii careacute era ca o umbră icircnaintea aceştii taine şi ştiia a fi scris ca să
se curăţească cei ce purta vasele Domnului Şi de pohtiia arămurile
beseacutericii aticircta curăţie cu cicirct mai vicircrtos pohteacuteşte acesta curăţiia carele iaste
icircncepătoriul şi izvorul curăţieirdquo DO 198-199 şi vase de uz casnic
bdquoVerice lucru să vor icircndura părinţii să dea fetei lor au scule de argint au
de aur au arămuri au haine au dobitoace au verice alt asemenea
acestora să se pue preţul a fieştecăruiardquo CPO 393
b) Icircn cazul substantivului carne contextul icircn care este utilizată
forma de plural icircndeamnă la reflecție icircn privinţa modalităţii icircn care se
construieşte sensul expresiei Termenul apare icircn C 11r icircntr-un fragment
ce reprezintă v 120 al psalmului 118 bdquoPătrunde cu frica ta cărnurile
30
Vezi I Corinteni 13 1 bdquoDe-aş grăi icircn limbile oamenilor şi ale icircngerilor dar
dacă nam iubire făcutu-mam aramă sunătoare şi chimval zăngănitorrdquo (B
Anania 2001) Cf fragmentul corespunzător din N-A Ἐὰλ ηαῖο γιώζζαηο
ηῶλ ἀλζξώπσλ ιαιῶ θαὶ ηῶλ ἀγγέισλ ἀγάπελ δὲ κὴ ἔρσ γέγνλα ραιθὸο
ἠρῶλ ἢ θύκβαινλ ἀιαιάδνλ Vezi şi explicaţia termenului gr χαλκός οῦ ὁ
icircn FRIBERG sv (2) bdquoas anything made of this metal such as gongrdquo
Morfologia 159
meale că de judecăţile tale m-am temutrdquo ndash unde este reluat motivul
temerii pe care credinciosul trebuie să o simtă cu toată făptura sa icircn
faţa lui Dumnezeu Sensul pe care icircl are cărnuri pare să fie identic cu
acela primit de carne prin sinecdocă corpul trupul (eventual icircn
opoziţie cu spiritul) (cf DLR sv 30) Icircn acest caz pluralul acestui
singulare tantum nu mai desemnează mai multe sorturi din aceeaşi
categorie31
ci are acelaşi conţinut semantic ca al singularului icircntr-un
raport de sinonimie sui generis cauzată de fidelitatea traducătorului
textului sacru faţă de original32
cărnuri ndash ζάξθαο f pl Ac al lui
ζάξμ ζαξθόο ἡ din bdquoθαζήισζνλ ἐθ ηνῦ θόβνπ ζνπ ηὰο σάρκας κνπ
ἀπὸ γὰξ ηῶλ θξηκάησλ ζνπ ἐθνβήζελrdquo (LXT Ps 118 120)
Considerăm mai puţin plauzibilă ideea că pluralul cărnuri
reprezintă icircn acest context centrul unei expresii menite să
impresioneze prin sugerări anatomice de detaliu33
Sub aspect semantic
forma de plural cărnuri nu se diferențiază aici de pluralul mai vechi
31
Cf Fracircncu Gramatica p 260 Totuși precizăm că punctul de vedere al
profesorului ieșean este mai nuanțat decicirct lasă să se vadă prezentarea sintetică
pe care o face acestei probleme icircn Gramatica p 28-29 și 260 Apariția
desinenței -uri la pluralul unor substantive feminine a fost pe larg discutată
de C Fracircncu icircn Vechimea și difuziunea lexicală a unei inovații comune
dialectelor limbii romacircne desinența -uri la pluralul femininelor publicat icircn
LR XXXI (1982) nr 3 p 199-212 Icircn cadrul studiului (p 199-201)
profesorul ieșean a arătat că o serie de texte romacircnești din secolul al XVII-lea
mai ales de la icircnceputul perioadei icircnsă și de mai ticircrziu prezintă o alternanță a
formelor cărni ndash cărnuri fără opoziția semantică bdquocarnea unei singure ființerdquo
ndash bdquosoiuri de carne provenite de la ființe diferiterdquo ce icircncepuse să se producă
dar era departe de a se fi generalizat 32
Cf Ps 119 119 icircn BB II Iaşi 2002 p 596 Vezi identitatea cărnuri ndash
ζάξθαο şi icircn A Icircmpărăţiei 4 9 36 bdquoIcircn partea Iezraeacutelii vor micircnca cicircinii
cărnurile Eisaveacuteliirdquo (BB I Iaşi 2001 p 393) ndash ἐλ ηῇ κεξίδη Ιεδξαει
θαηαθάγνληαη νἱ θύλεο ηὰο σάρκας Ιεδαβει (LXT loc cit) 33
Vezi şi Dosoftei bdquoSă apropiagrave asupra mea făcătorii de rău icircntru să mănacircnce
cărnile mealerdquo apud DLR Tomul I Partea II C sv carne
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 160
cu desinența -i cărni amicircndouă desemnicircnd bdquocarnea unei singure ființe
văzută sub aspectul pluraluluirdquo34
c) Şi pluralul sicircngiuri are cicircteva ocurenţe icircn textele lui Antim
Ivireanul alături de mult mai frecvent icircntrebuinţata formă de singular
sicircnge
Icircn C 7r sicircngiuri este folosit icircn cadrul psalmului 50 v 14
bdquoIzbăveaşte-mă de sicircngiuri Dumnezeulerdquo ndash un psalm atribuit regelui
David Din nou pluralul din versiunea romacircnească a textului biblic35
reflectă aspectul morfologic al termenului din originalul grecesc
αἱκάησλ n pl G al lui αἷκα αηνο ηό din bdquoῥῦζαί κε ἐμ αἱκάησλ ὁ
ζεὸο ὁ ζεὸο ηῆο ζσηεξίαο κνπ ἀγαιιηάζεηαη ἡ γιῶζζά κνπ ηὴλ
δηθαηνζύλελ ζνπrdquo (LXT Ps 50 16)
Icircn limba greacă prin metonimie termenul cunoaşte sensul de
bdquocrimă vărsare de sicircngerdquo atestat cu acest sens la ambele valori de
număr36
Icircnţelesul se regăseşte şi icircn rom sicircnge (vezi DO 92 bdquoŞi el să
făgăduiaşte că ruşalele cele mai mari ce ar avea păcatele noastre carele
sicircnt ale sicircngelui adecă uciderile el le va albi şi le va curaţirdquo sn) şi
este conţinut şi de forma sicircngiuri folosită cu această accepţiune icircn mai
multe texte romacircneşti (vezi DLR sv 2) Contextul din ps 50
sugerează acelaşi conţinut semantic pentru sicircngiuri David imploră
iertarea lui Dumnezeu pentru o anumită crimă (pricinuise moartea lui
Urie bărbatul preafrumoasei Batşeba)37
Sicircntem de părere că aceeaşi explicaţie aticirct icircn privinţa formei cicirct
şi a icircnţelesului trebuie dată şi pluralului din fragmentul bdquopre bărbatul
sicircngiurilor şi viclean uraşte Domnulrdquo C 52r o reluare din psalmul 5 7
(gr bdquoἄλδξα αἱκάησλ θαὶ δόιηνλ βδειύζζεηαη θύξηνοrdquo LXT)
34
Iorgu Iordan Valeria Guțu Romalo Al Niculescu Structura morfologică a
limbii romacircne contemporane București Editura Științifică 1967 p 85 35
Cf Ps 50 15 icircn BB II Iaşi 2002 p 563 bdquoIzbăveaşte-mă de sicircngiuri
Dumnezăulerdquo 36
lsquo(4) by metonymy of anothers murderrsquo FRIBERG sv II lsquobloodshed
murderrsquo LIDDELL ndash SCOTT sv 37
Vezi 2 Regi 11 2-17 Vezi şi B Anania 2001 Psalmul 50 nota a
Morfologia 161
Un alt sens conţine pluralul sicircngiuri icircn bdquoLumea pute de
icircmpuţiciunea sicircngiurilor şi să strică cu jirtvele ceacutele stricăcioaserdquo DO
5 Fragmentul face parte dintr-un discurs pe care Antim i-l atribuie lui
Isus dezvolticircnd chemarea ucenicilor din Matei 4 19 (bdquoVeniţi după
mine şi voiu face pre voi păscari de oamenirdquo DO 5) Pledoaria se
construieşte icircn jurul temei biblice a idolatriei şi a ritualurilor specifice
icircn speţă a celui de purificare prin sacrificarea (esangvinare şi ardere)
unor animale ndash practică ofensatoare şi inutilă icircn lumina noii credinţe
propovăduite de Isus Forma sicircngiuri icircn acest context desemnează nu
aticirct varietatea jertfelor (a sicircngelui de la diverse specii de animale deși
nu o respinge) aduse pe altarele păgicircne (şi evreieşti) ci ubicuitatea
ritualului
Icircn sficircrşit o altă ocureţă a lui sicircngiuri se află icircn DO 131 la
icircnceputul elogiului adresat Mariei bdquoDrept aceacuteia pentru ca să păzească
Dumnezeu dreptatea să face om luicircnd trup din preacuratele sicircngiuri
ale preasfintei Fecioareirdquo Sensul figurat este ca şi icircn cazul lui cărnuri
acela de bdquotruprdquo sau poate specific acela de bdquopicircntecerdquo (cf DO 132
bdquoO picircntece sficircnt şi vas dumnezeesc Icircntru tine cu adevărat s-au spart
zapisul păcatului Icircn tine s-au făcut Dumnezeu om fără de a-ş schimba
dumnezeireardquo sn etc)
II13103 Alte substantive utilizate icircn aceeaşi manieră sicircnt
beznă bdquoicircntru numele lui Iisus să pleacă tot genunchiul celor cereşti şi
celor pămacircicircnteşti şi celor de supt beznerdquo DO 18 bdquobeznele iaduluirdquo
DO 44 goană bdquoAmicircndoi cu bucurie au răbdat lanţurile bătăile
icircnchisorile goanelerdquo DO 61 icircntuneric bdquos-au făcut decicirct toate
negreacuteţele şi decicirct toate icircntunerecile mai negrurdquo DO 49 odihnă bdquosă de
besearicii lui odihnerdquo 64v linişte bdquoaticirctea odihne şi linişterdquo CL 70
r
etc38
Expresii de felul acestora sicircnt astăzi mărci ale limbajului
bisericesc care traduce un anumit mod de a percepe realitatea icircn-
38
Vezi Eugen Negrici op cit p 255
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 162
conjurătoare ca rezultat direct concret al implicării lui Dumnezeu icircn
viaţa pămicircntească
II1311 Cu formă de plural este icircntrebuinţat un substantiv
singulare tantum din categoria abstractelor formate cu sufixul -e(a)ţe
(lt lat itiem) bătricircneaţe icircn bdquopicircnă la adicircnci bătricircneaţerdquo Pred 1694 5r
II14 Cazul
II141 Potrivit normei literare munteneşti morfemul genitivului
sintetic cazual39
la substantive este variabil după cum urmează
al bdquoIacov al Domnului apostolrdquo Pred 1694 2v bdquoPavel marele
apostol al Domnuluirdquo Pred 1694 3r bdquoo icircnchin preaicircnţeleptului suflet
al măriei talerdquo Pred 1694 4v bdquoAl măriei tale mai mic rugătoriurdquo Pred
1694 5r bdquopreaicircnălţatul doftor al sufletelor şi al trupurilor noastrerdquo
DO 3 bdquopăcatul neascultării al strămoşului Adamrdquo DO 3 bdquofecior al
patriarhului Iacovrdquo DO 7 bdquoadicircncul cel nemăsurat al bunătăţiirdquo DO
8 bdquosoare al dreptăţiirdquo DO 10 bdquoobiditul rugător al măriei-talerdquo DO
234 bdquoAntim al Ungrovlahieirdquo DO 234 bdquovestitul oraş al Ticircrgovişteirdquo
CVNTO 241 bdquoprealuminatul neam al Băsărăbeştilorrdquo CVNTO 243
bdquoMesiia al jidovilorrdquo CVNTO 291
a bdquocea preste măsură puteare a sfintei rugăciunirdquo bdquoicircnfricoşarea a
leaneşului robrdquo bdquopsaltire a proroculuirdquo Pred 1694 3v bdquovisterie de
opşte a tuturor bunelor icircnvăţăturirdquo Pred 1694 4r bdquomicircntuirea oamenilor
şi a neamului omenescrdquo DO 3 bdquomare vrednicie a arhierieirdquo DO 6
bdquoadicircncimea cea nehotăricirctă a bunii icircndurărirdquo DO 8 bdquodragostea cea
fierbinte a lui Dumnezeurdquo DO 9 bdquoicircmpărăteasă a lumiirdquo DO 18
bdquoicircnviiarea cea trupească a lui Lazărrdquo DO 140 bdquoaceastă greşeală a
Ezechieirdquo CVNTO 295 bdquoun copaci foarte icircnalt a căruia icircnălţime
39
Icircn Gramatica limbii romacircne din 2005 al este analizat ca morfem
suplimentar de marcare a relaţiei de posesie ori mai nuanţat formant icircn
structura posesivului (icircn structuri de tipul Un vis al meu s-a icircmplinit) şi
pronume demonstrativ semiindependent (icircn structuri de tipul Al meu s-a
icircmplinit al tău nu) icircn GALR 2005 I p 234-236 247-248
Morfologia 163
ajungia picircnă icircn ceriurdquo CVNTO 296 bdquocu ştirea egumenilor şi a
epitropilorrdquo AMAO 335
ai bdquoochii cei slabi ai ucenicilorrdquo DO 10 bdquopărinţi şi proroci ai
legiirdquo DO 11 bdquoochii sufletului şi ai trupuluirdquo DO 15 bdquoostaş viteji ai
lui Hristosrdquo DO 36 bdquocei doi fileacuteri ai văduveirdquo DO 52 bdquonorii cei
icircntunecaţi ai icircnşălăciuniirdquo DO 57 bdquodascăli mari ai lumiirdquo DO 63
bdquo3 feciori ai lui Noerdquo CVNTO 254 bdquo75 de ani ai vieţii luirdquo
CVNTO 257 bdquode va fi avicircnd niscai bani ai luirdquo AMAO 338 bdquopatru
patriarşi ai lumiirdquo AMAO 339
ale bdquoicircnfricoşate porunci ale meşteşugului doftorescrdquo DO 3
bdquovorbe ale ucenicilorrdquo DO 9 bdquocelialalte zidiri ale lui Dumnezeurdquo
CVNTO 245 bdquocele 5 cetăţi ale Sodomuluirdquo CVNTO 258 bdquoporţile cele
sfăricircmate ale beseacutericiirdquo CVNTO 286 bdquozidurile surpate ale cetăţii
Sionuluirdquo CVNTO 310 bdquofapte vrednice ale pocăinţeirdquo IcircPTPO 356 etc
Icircn opoziţie cu varianta literară muntenească icircn variantele literare
de tip nordic cărțile relevă utilizarea invariabilă a formantului din struc-
tura genitivelor ori a pronumelui semiindependent omonim adică a
formei de feminin singular a Norma nordică apare rar icircn textele sudice
dar icircn general ea poate fi icircnticirclnită icircn aproape toate textele sub in-
fluenţa textelor nordice ori a cărturarilor originari de acolo şi care se
implică icircntr-un fel sau altul icircn realizarea cărţilor munteneşti Nici
Antim Ivireanul nu reprezintă excepţia de la regulă astfel icircncicirct icircn
textele sale există cicircteva ocurenţe ale normei morfologice bdquostrăinerdquo
care putea fi preluată din texte moldoveneşti din diverse texte mun-
teneşti ori deprinse de la maestrul tipograf Mitrofan bdquoceacutele 2 voi a
dumnezeirii şi a omeniriirdquo DO 31 bdquogicircndul cel de taină a ceştii
icircnvierirdquo DO 140 bdquoicircmpărat ce iaste al ceriului şi al pămicircntului şi a
tuturor adicircncurilorrdquo DO 201 bdquovisele a pitarului şi a paharniculuirdquo
CVNTO 263 bdquohotarăle midiilor şi a perşilorrdquo CVNTO 291 bdquoal
treilea an a icircmpărăţieirdquo CVNTO 294 bdquoaşezămicircntul tuturor lucrurilor
şi a ricircnduialelorrdquo AMAO 327
Regimul diferenţiat al normei oglindeşte icircn epoca veche icircn limba
cultă situaţia la care se ajunsese icircn graiuri la sficircrşitul secolului al XVI-lea
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 164
şi icircnceputul celui următor după ce uzul nordic determinase reducerea
paradigmei la forma unică a40
Accidental Antim Ivireanul icircntrebuinţează o formă de plural a
morfemului pe licircngă un substantiv feminin singular (probabil sub
influenţa aspectului pe care icircl are genitivul cuvicircntului următor) bdquomare
cuviinţă ai vitejiii sufleteştirdquo Pred 1694 4v Tot icircn afara tradiţiei
literare de orice tip apare şi forma de masculin icircnsoţind un substantiv
feminin icircn bdquoicircnţelepciune al veaculuirdquo CL 1r şi icircn bdquocurăţenie beseacutericii
şi al credinţiirdquo DO 31
Cele două aspecte ale normei caracterizează icircn opoziţie
principalele unităţi sintopice ale limbii romacircne literare picircnă icircn
secolul al XIX-lea (la Blaj Biblia Vulgata din 1760-1761 şi
Biblia din 1795 consemnează utilizarea alternativă liberă a celor
două norme şi acelaşi lucru se constată şi icircn textele
moldoveneşti de după 180041
) Desigur că picircnă la cuprinderea
explicită a normei munteneşti icircn gramatica limbii romacircne de
către icircnvăţaţi din afara Ţării Romacircneşti (icircn ediţia a doua a cărţii
Elementa linguae daco-romanae sive valachicae S Micu şi Gh
Şincai impun bdquoCicircnd [pronumele posesive] sicircnt puse icircnainte
după a care este iniţial cu regularitate primesc articolul numelui
la care se referă de ex almeu părinte laquomeus genitorraquo aimei
părinţi laquomei genitoresraquo atăa soră laquotua sororraquo aletale surorirdquo
laquotuae sororesraquordquo42
C D Loga icircn Gramatică romanească pentru
icircndreptarea tinerilor Buda 1922 printre alte norme
unificatoare adoptă formele diferenţiate ale articolului posesiv
genitival43
) nu se poate vorbi despre un act conştient de ridicare
a normei regionale la statutul de regulă supradialectală dar
adoptarea regimului sudic al formantului din structura
genitivului şi a posesivului ca normă unică se manifestă ca
tendinţă icircncă de la mijlocul secolului al XVIII-lea favorizată icircn
40
Gheţie BD p 161 41
Vezi Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 818 idem Limbajul biblic romacircnesc
II p 80-81 Doina Marta Bejan op cit p 52-53 42
S Micu Gh Şincai Elementa linguae daco-romanae sive valachicae p 153 43
Vezi Munteanu ndash Ţacircra ILRL 1983 p 150
Morfologia 165
primul ricircnd de contextul cultural din jurul anului 1750 dar şi de
peregrinările unor cărturari munteni icircn spaţiul nordic (este cazul
gramaticii din Moldova a munteanului Macarie ce cuprindea
implicit norma muntenească44
)
II142 Genitiv-dativul flexionar al substantivelor feminine cu
desinenţa -ă-e la singular şi -e-i la plural se construieşte cu -ei -ii
beseacuterecii Pred 1694 4v beseacutericii C 1715 1
r 2
r etc casei DO 136
CVNTO 286 AMA 325 etc şi mai rar casii AMAO 345 CPO
389 C 19r cetăţii DO 118 CVNTO 254 etc credinţei DO 68 şi
credinţii CL 40v IcircPTPO 355 DO 88 116 etc creştinătăţii C
1715 1r dejghinării CL 1
v direptăţii Pred 1694 4
v dragostii C
1715 14v fecioarei IcircPTPO 361 IcircBO 370 DO 16 17 31 41 45
126 etc şi mai rar fecioarii DO 131 132 fiinţii CL 3r foameţii
CVNTO 261 bdquoboiarii Iudiirdquo C 1715 21v bdquocetăţile Iudeiirdquo C 1715
23v icircntoarcerii CL 39
r icircnţelepciunii Pred 1694 4
v laudii C 20
r
lepădării CL 39r lumii DO 5 bdquoadicircncul măriirdquo C 1715 19
v
bdquoţărmurile măriirdquo CVNTO 288 mărirei C 1715 14r şi măririi C
1715 13v milii C 1715 15
v bdquosă nu te dai morţiirdquo C 1715 13
v naşterii
CVNTO 299 nopţii C 1715 1r nedreptăţii DO 38 păcii Pred 1694
4r pocăinţei IcircPTPO 349 etc IcircBO 374 DO 70 213 şi pocăinţii
IcircPTPO 349 351 354 356 DO 64 90 etc politicii Pred 1694 4r
bdquoaripile porunbiţiirdquo C 1715 21r Preacutecistei IcircBO 379 şi Preacutecistii IcircBO
375 rugăciunii C 1715 20r scripturii CL 1
r DO 159 IcircPTPO 355
stăpicircnirii CL 38r bdquoduhul tricircndăviriirdquo C 1715 14
v vieţii Pred 1694 4
r
zilei DO 31 52 183 şi zilii DO 12 57 C 1r etc
La substanivele feminine cu nominativ-acuzativul singular icircn -ie
şi cu desinenţa de plural -i genitiv-dativul are icircn mod frecvent forma
icircn -iei afurisaniei AMAO 339 avuţiei DO 4 curăţeniei C 1715
14v domniei DO 233 CVNTO 244 CPO 388 blagosloviei DO
5 Evangheliei CL 39v DO 5 bucuriei DO 10 fecioriei DO 29
icircmpărăţiei DO 38 71 78 etc CVNTO 244 255 282 etc C 1715
16v micircniei DO 37 39 micircndriei CL 39
r DO 37 pravosloviei CL
44
Vezi Mariana Costinescu art cit 19 şi 22
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 166
ftlr robiei DO 7 sfinţeniei DO 19 trestiei C 1715 21
v urgiei
DO 37 zavistiei DO 37 CVNO 308
Structura de genitiv feminin icircn -iii apare mult mai rar vitejiii
Pred 1694 4v bdquovin al beţiiirdquo IcircPTPO 350 Icircn schimb copiile făcute
după textele lui Antim Ivireanul icircn cursul veacului al XVIII-lea prezintă
cu prisosinţă construcţia aceasta45
Asthinei CVNTO 306 ndash Astiniii M
bdquomeşteşugul făurieirdquo CVNTO 250 ndash flueriii () M Isaiei DO 60 ndash
Isaiii ms 524 C bdquoizvorul miliirdquo DO 197 ndash miliii ms 524 C
prorociei DO 45 46 CVNTO 294 ndash prorociii ms 549 B şi M a
Salomi CVNTO 317 ndash Salomiii M Samariei DO 213 ndash Samariii
ms 524 C urgiei DO 215 ndash urgiii ms 549 B veseliei DO 110 ndash
veseliii ms 524 C bdquoCorectareardquo afectează inclusiv adjectivul
pronominal dezvoltat din bdquoani ai mieirdquo CVNTO 252 253 ndashbdquoani ai
miiirdquo M
II143 Genitivul şi dativul substantivelor feminine terminate icircn
-că -gă şi ale masculinelor de tipul vlădică apar icircn textele lui Antim
Ivireanul aticirct cu terminaţia literară icircn epocă -cii (-cei) -gii cicirct şi cu
-căi -găi cu predominarea primelor forme bdquos-au dat fiiceirdquo CPO
394 bdquopicircntecele maicii DO 58 bdquosă facă Maicii sale stricăciunerdquo DO
198 poruncii DO 28 31 35 36 bdquoosicircnda slugiirdquo DO 29 bdquoaltă
icircnfruntare trebue stăpicircnului şi alta slugiirdquo DO 136 dar bdquoprin mijlocul
maicăi lorrdquo CL 6r bdquoale Maicăi Preacutecistiirdquo DO 27 IcircBO 375 379
bdquopoclonul vlădicăirdquo AMAO 327 337
II144 Formele analitice cu prepoziţiile de şi la (+ Ac) pentru
dativ şi genitiv frecvente icircn prima perioadă a epocii vechi apar mai rar
icircn textele lui Antim Ivireanul icircn raport cu numărul formelor de genitiv
şi dativ sintetice bdquode suflete folositoare psaltirerdquo Pred 1694 3r bdquode
aticircta mulţime de credincioşi purtător de grijărdquo CVNTO 243
bdquoNăscătoarea de Dumnezeurdquo DO 4 bdquounul era nomothetis adecă
puitoriu de leacutege iară celalalt era zilotis adecă icircntăritori aceştii legirdquo
45
Vezi ILRL 1997 p 325
Morfologia 167
DO 11 bdquovăzătoriul de Dumnezeurdquo DO 67 bdquosă propoveduiască la
oamenirdquo DO 4 bdquoau dat cu prorocie numire la toaterdquo CVNTO 245
bdquofacerile de bine ce să fac la săraci şi la sfintele beseacuterecirdquo AMAO
326
Mai frecvente sicircnt icircnsă construcșiile sintetice de genitiv şi dativ ca
icircn limba literară modernă bdquorugăciunile marelui mucenic Dimitrierdquo DO
163 bdquoslujba egumenuluirdquo AMAO 329 bdquostejariul Thavoruluirdquo
CVNTO 261 bdquoo am icircnchinat [] marelui Dumnezeu şi micircntuitoriuluirdquo
AMAO 324 bdquosă ne icircnchinăm naşterii luirdquo DO 201 bdquonu s-au supus
dreptăţiirdquo AMAO bdquoau răspuns icircmpăratului pentru vinrdquo CVNTO 299
etc
Nu am icircnticirclnit icircn textele studiate construcţia prepoziţională cu a
(+ Ac) echivalentă cu genitivul şi dativul
II145 Icircntre construcţiile cu la + tot + substantiv icircn acuzativ cu
rol de genitiv se icircnscrie şi expresia bdquoicircmpotrivă la toată socotealardquo (CL
56v) alcătuită cu prepoziţia genitivală icircmpotriva (icircntr-o variantă fără
particula finală -a)
II146 Apare frecvent icircn textele lui Antim Ivireanul construcţia
analitică a (prepoziţie) + multtot (adjectiv pronominal nehotăricirct) +
substantiv icircn acuzativ cu funcţie de genitiv-dativ bdquomorţi a mulţi den cei
de ai sfatului boiarirdquo CL 2r bdquopărinte a multe neamurirdquo DO 17
bdquopreaslăvitului domnu şi oblăduitoriu a toată Moldaviiardquo Pred 1694
2r bdquocheltuiala prealuminatului domnu şi oblăduitoriu a toată
Ungrovlahiiardquo Pred 1694 3v bdquoCarea iaste vicircrfu şi temeiu a toată
cicircntareardquo Pred 1694 3v-4
r bdquosficircrşitul a tot cuvicircntulrdquo DO 104
bdquo[rugăciunile] a tot cinul bisericescrdquo DO 202 bdquostăpicircnul a toată
făpturardquo DO 32 bdquoziditoriul a toată făpturardquo DO 46 bdquoicircntărirea
trebuincioasei chivernisiri a toată lumeardquo DO 57 bdquoDumnezeul a
toată micircngicirciareardquo AMAO 346 bdquooblăduitoriu a toată Ţara
Rumacircneascardquo CPO 386 De cicircteva ori tot toată sicircnt folosite ca
pronume nehotăricircte bdquoDomnul a toaterdquo DO 19 bdquostăpicircn a toaterdquo
AMAO 324
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 168
Se remarcă faptul că icircn combinaţie cu prepoziţia icircnaintea icircn
construcţia bdquoicircnaintea a tot soboruluirdquo (DO 138) substantivul primeşte
el icircnsuşi terminaţia de genitiv realizicircndu-se icircn acest fel un cumul de
semnificaţi pentru aceeaşi categorie gramaticală a tot + art hot gen -
lui Fenomenul nu se produce icircntotdeauna icircn construcţia bdquoicircnaintea a
mult norodrdquo DO 229 substantivul icircşi păstrează forma de acuzativ
Icircn unele situaţii adjectivul toată ce icircnsoţeşte substantivul se
foloseşte cu forma flexionară de genitiv-dativ acordicircndu-se icircn caz cu
substantivul regent bdquostăpicircn a toatei lumirdquo DO 88 bdquoobşte a toatei
politieirdquo DO 138 bdquoviaţa a toatei lumirdquo DO 182 bdquoclevetirea a
toatei lumirdquo DO 233
Icircn ciuda frecvenţei construcţiei cu a + tot după model grecesc46
norma textelor lui Antim Ivireanul este totuşi cea cu genitivul marcat
morfologic la substantiv (sau la pronumele nehotăricirct) şi la
determinantul acestuia bdquoicircn mijlocul cetăţii şi icircn vederia tuturor
oamenilorrdquo DO 143 bdquomicircntuirea tuturorrdquo DO 147 bdquoicircnaintea
tuturorrdquo DO 151 bdquolăcaşul tuturor bunătăţilor şi vasul tuturor
darurilorrdquo DO 151 bdquorădăcina tuturor păcatelorrdquo DO 152
bdquo[izvorul] tuturor bunătăţilorrdquo DO 152 bdquonădejdea tuturor vecilorrdquo
DO 197 bdquoobrazele tuturor strămoşilorrdquo CVNTO 242 bdquocoroana
tuturor domnilorrdquo CVNTO 243 bdquocinstea tuturor sfinţilorrdquo AMAO
325 etc
II147 Substantivul icircn dativ cu funcţie sintactică de atribut
(dativul adnominal) are icircncă statut de normă literară icircn epoca lui Antim
Ivireanul şi prin urmare apare frecvent icircn opera mitropolitului
muntean bdquoCicircntarea iaste [hellip] aducere ajutoriului icircngerescurdquo Pred
1694 4r bdquocare socoteală a odrăslirii au numit-o Stravon odrăslire
pruncilorrdquo CVNTO 247 bdquoicircncepător lucrului băilor de fierrdquo
CVNTO 250 bdquopropoveduitori Evanghelieirdquo DO 5 bdquopropoveduitori
veniriirdquo DO 4 bdquopovăţuitori icircntuneacutereculuirdquo CL 2r bdquofăcător tuturor
46
Arvinte STLFAC p 71
Morfologia 169
lucrurilor şi veacurilorrdquo IcircBO 370 bdquoiubitoriu bunătăţii şi gonaci
răutăţiirdquo Ded 1715O 411 etc
Mai frecvent apare icircn construcţii ce vizează grade de rudenie sau
ranguri şi funcţii sociale bdquofecior unii văduverdquo CVNTO 287 bdquoau fost
moş lui Voozrdquo CVNTO 269 bdquoHaver era slugă lui Sisarardquo CVNTO
268 bdquoiaste fecior lui Ierovaalrdquo CVNTO 267 bdquoicircl propoveduesc icircmpă-
rat lui Israilrdquo DO 140 (cf bdquocel ce vine icircn numele Domnului icircmpă-ratul lui
Israilrdquo DO 140) bdquoNahor feciorul Tharei şi frate lui Avraamrdquo CVNTO 256
Icircn afară de aceste contexte icircnticirclnite şi astăzi dativul adnominal
apare icircn primele secole ale culturii noastre şi icircn structuri de tipul bdquocum
că Petru iaste epitrop celoralalţi apostolirdquo CL 16r bdquodascal lumiirdquo
CL 47r bdquoicircn ce chip să cheamă apostolii şi episcopii capete beseacutericiirdquo
CL 42v bdquomoşneacuteni icircmpărăţieirdquo DO 109 bdquoVenit-au drept aceacuteia
robilor răscumpărare morţilor icircnviiare şi viaţă bolnavilor vraci
rătăciţilor cale dreaptărdquo DO 109 [Psaltirea este] Tinerilor
icircnfricircmseţare bătricircnilor micircngicirciarerdquo bdquovindecare bolnavilor micircngicirciare
scicircrbiţilor cicircntare norociţilorrdquo Pred 1694 4r bdquopurtători de grijă
noroduluirdquo CVNTO 299
Icircntr-o altă siuaţie dativul subordonat unui regent nominal este
impus de un nume de acţiune care păstrează regimul cazual al verbului
din care provine (icircn cazul de faţă a supune + D) bdquote roagă lui tu cel
vreacutednic pentru noi cei nevreacutednici [] pentru [] nesupunerea
poruncilor luirdquo DO 182
II148 Nu am consemnat genitivul numelor topice construit cu
forma de nominativ-acuzativ a toponimului precedată de prepoziţia de ca
icircn slavonă47
de tipul bdquocetatea de Samariardquo (CT 18v) bdquovicircrhul muntelui de
Sinaiardquo (CC1 141v) bdquomănăstirea de Hurezirdquo (CM II32) Construcţiile
sicircnt cele normale şi astăzi din ce icircn ce mai numeroase icircn textele literare
ale secolului al XVIII-lea bdquocetatea Nazaretuluirdquo DO 196 bdquocetatea
Samarieirdquo DO 213 bdquocetatea Vavilonuluirdquo CVNTO 255 bdquocetatea
Ierusalimuluirdquo CVNTO 303 bdquoicircmpărăţiei Asiriilorrdquo CVNTO 293
47
Densusianu ILR II p 94
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 170
bdquoicircmpărăţia Vavilonuluirdquo CVNTO 299 Formele cu raport apoziţional icircn
care substantivul comun şi cel propriu sicircnt aşezate alături (icircntr-o
independenţă formală)48
sicircnt rare cetatea Nain DO 141
II149 Construcţiile prepoziţielocuţiune prepoziţională +
substantivpronume icircn genitiv reprezintă norma icircn textele lui Antim
Ivireanul bdquoicircmprejurul vicircntuluirdquo DO 156 bdquoicircmprejurul cetăţiirdquo
CVNTO 265 bdquoicircmprejurul cortuluirdquo CVNTO 269 bdquoicircn mijlocul
cetăţiirdquo DO 143 bdquoicircn mijlocul măriirdquo DO 156 bdquoicircn mijlocul foculuirdquo
CVNTO 320 bdquoprin mijlocul apeirdquo DO 69 Construcţia apare şi cicircnd
are sensul lsquoprin intermediulrsquo lsquoprin mijlocirearsquo lsquograţiersquo bdquoprin mijlocul
vorbelor meacutelerdquo DO 16 bdquoprin mijlocul icircngeruluirdquo DO 17 bdquoprin mij-
locul ochianurilorrdquo DO 59 etc
Ca icircn limba literară actuală prepoziţiile şi locuţiunile pre-
poziţionale de acest tip pot fi icircnsoţite de forme pronominale clitice de
dativ exemplele sicircnt rare icircnsă bdquocăruia Vavilon lăţimea zidului era de
200 de coţi iară icircncunjurarea de 3000 de stadii icircntărindu-l cu 100 de
porţi de fier Şi curgea prin mijlocu-i ricircul lui Efratrdquo CVNTO 255
Nu am icircnticirclnit icircn scrierile cercetate formele cu din mijlocicircn
mijloc prin mijloc de + substantiv sau pronume icircn acuzativ frecvente
icircn epoca anterioară de tipul bdquoşi aşa Pavel eşi de icircn mijloc de eirdquo (CLA
17 33) bdquosă-l repească el de icircn mijloc de eirdquo (CLA 23 10) bdquose rapă elu
din mijloc de eirdquo CB 23 10) etc (cf bdquoDe-aci Pavel eşi din mijlocul
lorrdquo CB 17 33)
II1410 Substantivul cu funcţie sintactică de complement
indirect icircn dativ apare uneori icircn construcţii eliptice din care cuvicircntul
regent (adjectivul participial sau verbul) lipseşte bdquodar poate fi recuperat
din contextrdquo49
bdquolui Dumnezeu laudărdquo IcircPTPO 361 IcircBO 383 (= lui
Dumnezeu icirci a d u c e m laudă)
48
Eugen Cacircmpeanu Substantivul Studiu stilistic Bucureşti Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică 1975 p 159 49
GALR 2005 II p 414
Morfologia 171
II1411 Substantivele masculine prezintă norma oscilantă icircn
privinţa realizării vocativului Antim Ivireanul utilizează pe de o parte
icircn mod tradiţional vocativul icircn -e (etimologic sau analogic)
bdquoblagocistive şi luminate doamnerdquo Pred 1694 2r bdquoPotopeaşte
Doamne şi icircmparţi limbile lorrdquo C 1715 59r bdquoHristoaserdquo DO 78 bdquoŞi
gicircndeşti o oame [] că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeurdquo
DO 171 bdquoPriimeşte preote a lui Dumnezeu pre această cocoanărdquo
DO 45 bdquostăpicircne Hristoaserdquo DO 83 bdquodeşchide-ţi ochii sufletul meu
ticăloaserdquo şi bdquoplicircnge dar sufletul mieu ticăloase şi te ticircnguiaşterdquo
IcircPTPO 353 bdquotu mă botează stăpicircnerdquo DO 67 Pe de altă parte
urmicircnd modelul lingvistic mai nou apare constant şi vocativul construit
cu -ule bdquoLazare icircngropatule icircn groapa nesimţirei eşi afarărdquo DO
147 bdquoDară afli tu latinule cum că Petru iaste păstoriu apostolilorrdquo
CL 37v bdquotu mă curăţeacuteşte de tina păcatului micircntuitoriulerdquo DO 67
bdquoIată tu omule cel icircntocma la sufletrdquo C 59r bdquoDe nu poţi crede
omule [] cunoaşterdquo DO 199 bdquoUnde ţi-ai pus păcătosule sufletul
tău cel iscusitrdquo DO 146 bdquodeşchide-ţi ochii sufletul meu ticăloaserdquo
IcircPTPO 353
II15 Icircn didahii apare de multe ori o construcţie alcătuită din
substantiv + de + substantiv pronume (de tipul neasticircmpăratul de
copil) icircn care primul termen este de fapt un adjectiv substantivizat
care primeşte o determinare atributivă prepoziţională50
blestematul de
smochin DO 205 nemulţumitoarea de cetate DO 203 păgicircnul de
Maxentie DO 114 bdquoacea săracă de casărdquo DO 52 bdquosmeritul acesta
de pămicircntrdquo DO 211 bdquoacel ticălos de tatărdquo DO 51 bdquoaceastă
ticăloasă de ţarărdquo DO 161 231 bdquoticălosul acela de păcătosrdquo DO
168 ticăloşii de noi DO 39 bdquoturbaţii aceia de oamenirdquo DO 181
Structura avută icircn vedere face parte dintr-un elaborat sistem de
calificare51
Faţă de valoarea pe care o are adjectivul icircn construcţia de
50
DD Draşoveanu Teze şi antiteze icircn sintaxa limbii romacircne Cluj Editura
Clusium 1997 p 54-55 51
Cf Eugen Negrici op cit p 209-217
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 172
bază (substantiv + adjectiv smochin blestemat pămicircnt smerit şcl)
icircnsuşirea exprimată de substantivul obţinut prin conversiune primeşte
gradul superlativ prezenticircnd hiperbolic o particularitate de obicei
negativă
II2 Articolul
II21 Articolul hotăricirct -l este notat constant la substantivele
masculine şi neutre la singular potrivit normei literare din epoca
veche52
ajutoriul Pred 1694 3v 4
v apostolul Pred 1694 4
r
arhiereul CPO 389 capul CL 58r ceriul Pred 1694 2
v chipul
Ded 1694O 398 corhorul Postf 1693O 397 Domnul DO 9
duhovnicul DO 101 făcătoriul DO 35 folosul Pred 1694 3v
glasul Pred 1694 4r Ivireanul Pred 1694 5
r fiiul Ded 1715O
409 lucrul DO 121 năravul DO 96 norodul DO 160 obrazul
DO 186 păcatul IcircPTPO 352 pămicircntul Ded 1709O 411
prorocul Pred 1694 2v ricircul Ded 1709O 411 rodul DO 198
sufletul DO 20 tipograful Ded 1694O 399 trupul IcircPTPO 353
ucenicul CVNTO 253 vasul IcircPTPO 353 etc
Articolul este omis de cicircteva ori bdquoAceastă undiţă a cuvintelor şi
cu mărturiile Duhului Sficircnt prind pre om dintru adicircncu păcatelor ca pre
peacuteştele dintru adicircncul apeirdquo DO 97 bdquosufletu carele iaste partea cea
mai aleasărdquo DO 141 bdquocu daru acestuia i să iartă păcatelerdquo DO 214
bdquostăpicircnu săurdquo CPO 394 bdquoeşti fiiul cel ales al beseacutericii icircndreptătoriu
cel lăudat al politieirdquo Ded 1715O 409
Icircntrucicirct există unele fapte de limbă care susţin ipoteza că icircncă
din secolul al XVI-lea bdquo-l icircncepuse să nu mai fie pronunţatrdquo53
este
posibil ca exemplele din textele lui Antim Ivireanul să trădeze ca icircn
zilele noastre uzul oral comun Icircn aceste situaţii funcţia articolului este
transferată lui -u
52
Vezi Rosetti ILR 1978 p 550-551 ILRL 1997 p 124 327 53
Densusianu ILR II p 109
Morfologia 173
II22 Articolul hotăricirct -le este notat constant la substantivele fe-
minine şi neutre determinate de adjectivul pronominal nehotăricirct toate
bdquotoate bunătăţilerdquo DO 16 bdquotoate ceacutererilerdquo DO 17 bdquotoate chipurilerdquo
Ded 1694O 398 bdquotoate făpturilerdquo DO 8 bdquotoate greşalelerdquo DO 13
bdquotoate icircmpărăţiilerdquo DO 5 bdquotoate laudelerdquo DO 15 bdquotoate lucrurilerdquo
DO 14 bdquotoate neamurilerdquo DO 11 bdquotoate numelerdquo DO 18 bdquotoate
păsărilerdquo CVNTO 296 bdquotoate spurcăciunilerdquo DO 6 bdquotoate zilelerdquo
DO 169 etc
Icircn general norma literară specifică perioadei anterioare (cu subs-
tantivul nearticulat după toate) este abandonată spre sficircrşitul secolului
al XVII-lea icircn cărţile munteneşti54
Antim Ivireanul o include de cicircteva
ori (foarte rar de altfel) icircn opera sa bdquoicircn toate zilerdquo DO 169 bdquoEgipetul
iaste lumea aceasta neascultătoare şi vicleană [] unde să omor toate
icircnticirci născute adecă sufletele ceacutele cuvicircntătoarerdquo DO 207 Icircn asemenea
situaţii opţiunea lingvistică a mitropolitului este posibil să se fi aflat
sub influenţa cărţilor mai vechi ori a celor venite din Moldova (regiune
unde norma veche s-a menţinut picircnă la sficircrşitul secolului al XVIII-lea)
II23 Articolul hotăricirct de genitiv şi dativ al substantivelor comune
masculine care denumesc demnităţi şi ranguri unice este utilizat aticirct
proclitic cicirct şi enclitic fapt obişnuit icircn exprimarea cultă din epoca veche
Icircn prima situaţie articularea proclitică a substantivului comun are urmări
asupra conotaţiei cuvicircntului substantivul se comportă asemeni unui
substantiv propriu nume de persoană identificicircnd icircn mod absolut
referentul bdquorobia lui faraonrdquo DO 207 bdquorăspunzicircnd Iacov lui faraonrdquo
CVNTO 261 bdquos-au supus Ierusalimul lui faraonrdquo CVNTO 294 bdquodicircnd
lui faraon birrdquo CVNTO 294 Cu aceeaşi icircncărcătură conotativă de
substantiv propriu apare şi icircn cazul nominativ cicircnd nu este articulat bdquocă
faraon măcar că s-au mărturisit zicicircnd laquoGreşit-am Domnuluiraquo iar n-au
folosit nimic căci nu gicircndiia a să părăsi de răutăţ şi pentru aceia au şi
peritrdquo DO 37
54
ILRL 1997 p 332
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 174
Icircn cea de-a doua situaţie articolul hotăricirct enclitic generalizează
cu aticirct mai mult cu cicirct substantivul apare icircntr-o expresie cu valoare de
axiomă bdquodaţi ale chesariului chesariului şi ale lui Dumnezeu lui
Dumnezeurdquo IcircBO 367
II24 La genitiv-dativul numelor proprii masculine este generală
forma lui (lt lat illui55
) a articolului hotăricirct proclitic bdquonumele lui
Hristosrdquo DO 6 bdquoacea ascultare ce o faceţi mie o faceț lui Hristosrdquo
DO 7 bdquosă făcu semn cu tunet lui Samuilrdquo CVNTO 273 bdquoiată fiiu să
naşte casei lui Davidrdquo CVNTO 293
Articolul hotăricirct proclitic se aplică genitiv-dativului numelui
Dumnezeu ca icircn cazul substantivelor proprii masculine bdquoplăcut lucru
lui Dumnezău iasterdquo Pred 1694 2r bdquofrica lui Dumnezăurdquo şi bdquoajutoriul
lui Dumnezăurdquo Pred 1694 4v bdquolui Dumnezeu laudărdquo IcircBO 383
II3 Adjectivul
II31 Adjectivele şi locuţiunile adjectivale postpuse sicircnt frecvent
icircnsoţite de morfemul emfatic cel cea cei cele56
Acesta are la
femininul singular de genitiv-dativ forma etimologică cei (ceii) normă
generală icircn epoca veche dat fiind faptul că forma analogică după
plural celei apare ca inovaţie ticircrzie a unor graiuri moldoveneşti
(atestată icircn documente abia după 1780) şi este acceptată icircn exprimarea
literară (destul de greu icircnsă57
) icircn secolul al XIX-lea58
55
Rosetti ILR p 144 vezi şi Gheţie ndash Mareş Graiurile p 229 cf I
Coteanu Morfologia numelui icircn protoromacircnă (Romacircna comună) Bucureşti
Editura Academiei 1969 p 118 care consideră că varianta lui s-a format
ulterior pronumelui lu prin analogie cu pronumele demonstrative acelui
acestui ori cu pronumele personal lui sau ca urmare a unei false analize de
fonetică sintactică 56
Vezi GALR 2005 I p 167 gramatica tradiţională le consideră articole
adjectivale 57
Textele literare moldoveneşti din perioada 1800-1830 menţin icircncă icircn
circulaţie forma arhaică vezi Doina Marta Bejan icircn op cit p 53
Morfologia 175
Icircn textele lui Antim Ivireanul am consemnat bdquoaciastă de
bogoslovie cu patru strune şi cu toată alcătuirea de dulcele glas alăută a
ceii icircn trei staturi dumnezăiri capul ceii fără prihană ai nostre credinţărdquo
Postf 1693O 397 bdquolocuri ale Scripturei cei vechirdquo IcircPTPO 355
bdquoScripturile legii cei vechirdquo IcircBO 371 bdquoricircnduiala dumnezeiască a
tainei cei simţitoarerdquo IcircBO 373 bdquoicircncetarea pohtei cei trupeştirdquo IcircBO
374 bdquotaina nunţii cei pre legerdquo IcircBO 374 bdquopărtaşi vieţii cei de vecirdquo
IcircBO 375 bdquodeasupra mării cei neicircnsufleţiterdquo DO 5 bdquoscicircrbele robiei
cei vaviloneştirdquo DO 7 bdquonădejdea vieţii cei de veacutecirdquo DO 8 bdquoca să
poată face răsplătire mărirei cei dumnezeeştirdquo DO 11 bdquocuvicircntul
bucuriei ceii adevăraterdquo DO 17 bdquoau şi născut icircntre mărăcinii
nenorocirii ceii de obşterdquo DO 20 bdquoosicircnda slugii cei vicleacutenerdquo DO
29 bdquosă propoveduesc adunării cei bisericeştirdquo DO 30 bdquodarurile milii
cei noaordquo DO 30 bdquotrupul firii noastre cei slaberdquo DO 34 bdquoFost-au
lătrat de Elima vrăjitoriul carele din strălucirile lunii noastre cei de
taină lui Pavel au rămas orbrdquo DO 62 bdquoluminători mari tăriei cei de
susrdquo DO 63 bdquosă se icircmpărtăşască bucuriei cei nespuse a icircmpărăţiei
ceriuluirdquo DO 114 bdquopetrecania cetăţii cei de susrdquo DO 118 bdquorodurile
credinţii tale cei peste măsurărdquo DO 119 bdquoicircntemeiarea credinţii cei de
obşterdquo DO 181 bdquostrălucirile luminii cei neapropiaterdquo DO 189
bdquoicircnceputul vieţii cei fericiterdquo DO 190 bdquovreacutemea legii cei fireştirdquo
CVNTO 263 bdquovenirea zilii ceii străluciterdquo C 15r
II32 Adjectivul mare este utilizat cu forme diferite la singular
şi plural obişnuite icircn toate variantele literare la sficircrşitul secolului al
XVII-lea
sg bdquoprimi pre ei icircmpăratul Ptolemeu cu cinste marerdquo CVNTO
307
pl bdquopentru ruşinata aceasta neicircnvăţătură facem aticirctea şi mari
răutăţi şi păcate de moarterdquo IcircPTPO 350 bdquoaceştia era din toţi părinţii
legii vechi mai aleş şi mai marirdquo DO 11 bdquocuvintele cele mari şi de
58
C Fracircncu Din istoria demonstrativelor romacircneşti formele (a)celei(a)
aceleiaşi (a)celeilalte (a)cestei(a) icircn SLLF II 1972 p 32-33
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 176
veselierdquo DO 12 bdquo6 taini mari şi preste firerdquo DO 18 bdquocarele stinge
cu lumina lui toate ceacutelialalte lumini şi ceriuri mai mari şi mai largi icircn
rotocolimerdquo DO 19 bdquobunătăţi marirdquo DO 24 bdquofecerile cele mari de
binerdquo DO 57 bdquoluminători marirdquo DO 63 bdquocu mari icircnfricoşări ş-au
schimbat viaţa spre bunătăţirdquo CVNTO 291 bdquodaruri marirdquo CVNTO
305 etc
Forma invariabilă este rară icircn epoca lui Antim Ivireanul dar apare
ca mărturie a normei vechi icircn unele texte mai ales icircn cele nordice59
şi icircn
scrieri ale unor cărturari munteni (la stolnicul Constantin Cantacuzino de
exemplu bdquoau avut mare ajutoare şi folosurirdquo CMI 46)
II33 Termenul gol (lt sl golŭ) nu apare de multe ori icircn textele
lui Antim Ivireanul De obicei este icircntrebuinţat la masculin singular
bdquode-au venit vreun strein călătoriu şi nu l-au priimit la casa lui să să
odihnească sau gol n-au icircmbrăcatrdquo IcircPTPO 360 bdquocuvicircntul cel golrdquo
DO 70 bdquogol am fost şi m-aţi icircmbrăcatrdquo DO 103 bdquosă culcă pe
pămicircntul golrdquo DO 164 bdquoeşit-au gol pentru ca să ne icircmbrace pre noirdquo
DO 197 La masculin plural este icircntrebuinţat cu forma normală icircn
epoca veche goli cu păstrarea lui [l] bdquoicircmbrăcămintele celor golirdquo
AMAO 326 bdquoau icircmbrăcat pre cei golirdquo AMAO 327
II34 Potrivit uzului din epoca veche adjectivul nou are la
feminin plural forma etimologică noao identică cu cea de singular bdquoau
icircnflorit ceacutele noao care nu se mai icircnvechescrdquo DO 30 bdquoiată s-au făcut
toate noaordquo DO 30 bdquoca să se icircmpreune cele vechi cu cele noaordquo
DO 31 bdquotainelor celor noaordquo DO 32 La genitivul singular
adjectivul cunoaşte aceeaşi formă bdquodarurile milii cei noaordquo DO 30
II35 Icircn textele lui Antim Ivireanul superlativul absolut se
construieşte mai ales prin procedee gramaticalizate asocierea formei de
pozitiv a adjectivului cu foarte prea sau mult antepus după cum
urmează
59
ILRL 1997 p 328
Morfologia 177
foarte bdquoFoarte mare cu adevărat şi icircnalt şi plăcut lucru lui
Dumnezău iaste şi să veacutede rugăciuneardquo Pred 1694 2r bdquo[canon] nice
foarte greu nice foarte uşorrdquo IcircPTPO 360 bdquoau fost foarte vreacutednicărdquo
DO 13 bdquofoarte frumoasă fărrsquo de nici o hulărdquo DO 14 bdquoera foarte
drepţi şi bunirdquo DO 44 bdquocunoscicircndu-mă pre mine foarte sărac de fapte
bunerdquo DO 83 bdquoun lucru foarte iubitrdquo DO 110 bdquotaina foarte marerdquo
DO 126 bdquovăzicircnd urgiia lui Dumnezeu că era foarte mare şi
groaznicărdquo DO 133 bdquosă fie foarte folositoarerdquo DO 150 bdquoaceastă
poruncă iaste foarte tainicărdquo DO 151 bdquocicircrmaci foarte icircnvăţatrdquo DO
181 bdquoera numai icircnsuş Hristos foarte icircnvăţat icircntru călătoriia cetăţii cei
cereştirdquo DO 181 bdquoom foarte chibzuitrdquo CVNTO 275 bdquoavicircnd
dragoste foarte mare cu Ionathanrdquo CVNTO 277 bdquoacest Avsalom era
foarte frumosrdquo CVNTO 279 bdquocinste foarte marerdquo CVNTO 280
bdquoun copaci foarte icircnaltrdquo CVNTO 296
prea bdquonumele tău cel prea slăvitrdquo DO 34 bdquoaceastă rudă prea
curvarerdquo DO 80 bdquo[Pavel] au stătut prea minunatrdquo DO 84 bdquofiind el
prea bogat făcea comoară icircn ceriurirdquo DO 118 bdquoIcircnfăţişicircnd drept
aceacuteia un lucru prea de jos cu un lucru prea icircnalt cum nu te vei
cutremura de minunerdquo DO 199 bdquoai amăricirct pre cel prea bunrdquo
IcircPTPO 352 şi bdquoprealuminatului şi preaslăvitului domnurdquo Pred 1694
2r bdquoprealuminatului domnrdquo Pred 1694 3
v bdquopreaicircnţeleptului sufletrdquo
Pred 1694 4v etc
Icircn general superlativele construite cu prea nu cunosc semni-
ficaţia de prezenţă icircn exces a calităţii ca icircn limba literară contempo-
rană60
Totuşi icircn unele contexte prea poate să confere discursului o
asemenea nuanţă bdquoMăcar de i-ar fi venitul de zeacutece bani icircncă să pue un
ban pentru ca să se afle pururea acei bani la vremi de primejdie şi la
vreun păs prea mare al casei carele să nu să poată chivernisi nici cu un
mijloc dintr-altă parte şi atunce să scoaţă dintr-acei bani să
cheltuiascărdquo AMAO 340
mult icircnsoţeşte de obicei un adjectiv articulat bdquoeu nevrednicul şi
mult păcătosul robul tăurdquo DO 21 40 bdquomult pătimaşul acela [Iov]rdquo
60
Vezi GALR 2005 I p 161
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 178
DO 75 bdquomult milostivul şi icircndurătoriul Dumnezeurdquo DO 89 bdquoOmul
precum are inimă iscusită aşa o are şi mult pohtitoarerdquo DO 218
Distribuţia construcţiilor cu cele trei morfeme de superlativ la
Antim Ivireanul confirmă observaţiile formulate de lingvişti cu privire
la frecvenţa lor icircn general icircn textele literare vechi superlativul cu
foarte este cel mai răspicircndit şi tinde să devină normă generală De
altfel icircn 1838 icircn contextul discuţiilor despre normarea limbii după
principii obiective I H Rădulescu spunea icircn Scrisoare la D
Caminarul C Negruţi bdquoNoi zicem foarte sau prea icircncet foarte sau
prea moale şi dumneavoastră tare icircncet tare moale şi gicircndesc că e
mai bine cum zicem noi căci nici icircn cărţile bisericeşti nu se găseşte
tare moalerdquo61
Pentru a caracteriza obiectul morfemul superlativului icircnsoţeşte
de cicircteva ori o locuţiune adjectivală bdquofiind el prea de neam bunrdquo DO
118 bdquoun lucru prea de josrdquo DO 119 bdquoo vreme prea de mare nevoierdquo
AMAO 341 bdquo[icircnvăţături] foarte pre icircnţelesrdquo IcircBO 366
Cu toate că o trăsătură a normei epocii este postpunerea lui foarte
faţă de adjectiv Antim Ivireanul nu folosește decicirct foarte rar acest
mijloc suplimentar de augmentare a expresivităţii bdquoau fost primiţi
foarte de Hristosrdquo DO 52 bdquoau fost viteaz foarterdquo CVNTO 268
Icircn afara procedeelor gramaticalizate de redare a superlativului
ideea de superlativ se realizează şi prin alte mijloace icircnsă nu frecvent
a) prin construcţii de tipul adverb + de + adjectiv (aticirct de + adj
aşa de + adj cicirct de + adj) bdquosuflete aticirct de curate şi flori aşa de
frumoaserdquo DO 51 bdquonu era nimic aşa de săracrdquo DO 106 bdquoiară de
veţi fi şi cu aceacutestia aşa de nesimţitori cicirct să nu vă puteţi dumerirdquo IcircBO
366 bdquon-au făcut vreo vorbă măcar cicirct de micărdquo DO 14 bdquomăcar de ar
fi fost de neam cicirct de marerdquo DO 43 bdquo[un păstor singur] de ar fi cicirct de
procopsit icircntru politierdquo IcircBO 365-366
b) prin structuri repetitive cu genitivul ca instrument al
superlativului bdquos-au icircnvrednicit a lăcui icircntr-icircnsa 12 ani sficircnta sfintelor
cea adevărată adecă sficircnta Fecioarărdquo DO 42 unde icircntregul mecanism
61
Heliade Scrieri lingvistice p 105
Morfologia 179
implică substantivizarea adjectivului şi bdquoNu iaste minune minunilorrdquo
DO 118 Icircn structura repetitivă al doilea element se subordonează
primului celui icircn nominativ asiguricircndu-i acestuia poziţia de
superioritate icircn grupul referenţilor exprimat la nivel sintactic prin
genitiv62
II36 Adjectivele cu tema icircn -c -g care icircn limba literară mo-
dernă aparţin clasei adjectivelor cu trei forme flexionare (cu omonimia
formelor de plural la masculin şi feminin) prezintă şi icircn textele lui
Antim Ivireanul pluralul icircn -i la feminin şi neutru bdquopicircnă la adicircnci
bătricircneacuteţerdquo Pred 1694 5r bdquoprăpastiile cele mai adicircncirdquo DO 185
bdquocicircnd sicircnt minţile omului icircntregirdquo CPO 391 bdquostelele cele mai micirdquo
DO 52 bdquo[ceruri] mai largirdquo DO 19 bdquodaruri micirdquo CVNTO 242
Genitivul feminin singular din exemplul următor trimite spre acelaşi tip
de plural bdquoslava icircndelungii răbdării salerdquo DO 162
Formele cu desinenţa -e care apar icircn unele texte din perioada
precedentă sicircnt din ce icircn ce mai rare spre sficircrşitul epocii vechi iar icircn
textele icircn care sicircnt utilizate ele devin mărci ale unui stil arhaizant63
II4 Pronumele
II41 Pronumele personal
II411 Potrivit uzului general din toată epoca veche norma este
oscilantă icircn privinţa dublării pronumelor personale icircn acuzativ sau
dativ icircn textele lui Antim Ivireanul Formele atone ale pronumelui
personal anticipează sau reiau complemente icircn exemple ca bdquopre
icircnţelepciunea [] o au cicircştigatrdquo Pred 1694 2v bdquopre nevăzuţii vrăjmaşi
icirci izgoneacuteşterdquo Pred 1694 3r bdquopre această besearicească organă [] o
aduc şi o icircnchinrdquo Pred 1694 4v bdquoo au scris şi o au tipărit şi o au
icircndreptat pre iardquo CL 2v bdquoacopere-l-voiu pre elrdquo C 60
r bdquopre fratele
lui icircl urăşterdquo DO 25 bdquoi-au dat Avraam lui zeciuialărdquo CVNTO 257
62
Eugen Cacircmpeanu op cit p 160 63
Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 85
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 180
bdquon-am vrut să-i lipsim pre acei preoţirdquo AMAO 330 bdquonu ne duce pre
noi icircn ispitărdquo IcircBO 369 bdquoCine icircmi zic mie oamenii a firdquo DO 9 bdquoNu
cei ce-m zic mie Doamnerdquo DO 27 54 bdquosă-m dea şi mie putererdquo
DO 41 bdquoţi s-ar erta ţie cugetulrdquo DO 59 bdquoţi să va face ţie uşorrdquo DO
102 bdquoşi-ţ voi da ţie viaţărdquo DO 181 etc
Asemenea construcţii apar icircn alternanţă cu cele fără dublarea
complementului bdquoicircnvăţicircnd pre sfinţii lui ucenicirdquo Pred 1694 3r
bdquoizbăveacuteşte [] pre ceiardquo Pred 1694 3r bdquopre Dumnezeu icircnjurămrdquo
DO 25 bdquode va zice cineva că iubeşte pre Dumnezeurdquo DO 25 bdquonu
iubeşte pre fratele luirdquo DO 25 bdquojidovi carii s-au blestemat ei singuri
pre sine nici să mănacircnce nici să bea pacircnă nu vor ucide pre Pavelrdquo
DO 62 bdquocă nu pre icircngeri cicircndva au luatrdquo DO 119 bdquovoiu asculta pre
elrdquo DO 159 bdquoau omoricirct haldeii pre fiiu-săurdquo CVNTO 257 bdquoau
omoricirct pre elrdquo CVNTO 262 bdquoau uns pre el Samuilrdquo CVNTO 276
bdquoizbăveacuteşte pre noi de cel răurdquo IcircBO 369 bdquovoinice ţie zicrdquo DO 144
bdquo[Isus] vine ţie blicircndrdquo DO 186 etc
Se observă la Antim Ivireanul tendinţa de dublare a comple-
mentului icircn dativ puţine fiind construcţiile fără anticiparea pronumelui
personal prin forma atonă corespunzătoare Icircn schimb icircn privinţa pro-
numelor personale icircn acuzativ opţiunea lingvistică a mitropolitului este
oscilantă
II412 Pronumele personale de persoana I şi a II-a plural au la
dativ formele accentuate cu diftong obişnuite icircn toată epoca veche
noao respectiv voao bdquoLăsaţi şi vi să va lăsa voaordquo IcircBO 369 bdquoCicircnd
va veni micircngicircitoriul pre carele eu voiu trimite voao de la Tatălrdquo IcircBO
371 bdquosă arate mărirea sa noaordquo DO 9 bdquonoao ne pare bine şi ricircdemrdquo
DO 26 bdquosă ne arate noaordquo DO 33 35 bdquone luminează noao minţilerdquo
DO 34 bdquoproroc va rădica noao domnulrdquo DO 66 bdquonumai apostolilor
să fie zis să-l asculte au şi noaordquo DO 79 bdquonu iaste de folos voaordquo
DO 7 bdquova deschide voao cale de micircntuirerdquo DO 15 bdquocu crucea va
face voao scară spre icircmpărăţia ceriuluirdquo DO 15 bdquopacea mea o dau
voaordquo DO 80 bdquoadevăr zic voaordquo DO 110 bdquoVoao cucernicilor preoţi
Morfologia 181
[] vă rugăm milă pace sănătaterdquo CPO 387 bdquofecere de bine careacute
s-au făcut voaordquo CPO 388 etc
II413 Pronumele personale icircns(ul) icircnsa icircnşii icircnsele (forme
derivate din lat ipse64
) nu apar decicirct icircn compuse cu dintr- icircntr- printr-
la acuzativ dintr-icircnsul IcircBO 375 dintr-icircnsa CVNTO 269 273 315
dintr-icircnşii DO 112 229 dintr-icircnsele DO 34 121 icircntr-icircnsul DO
39 45 69 92 134 185 icircntr-icircnsa DO 19 30 36 42 45 184 196
203 205 214 CVNTO 251 AMAO 336 338 CPO 390
icircntr-icircnsele DO 95 IcircPTPO 358 printr-icircnsul DO 15 48 107 175
printr-icircnsa DO 186 Icircn felul acesta icircn scrierile lui Antim Ivireanul nu
se icircnregistrează concurenţa dintre formele el ea ei ele şi icircnsu icircnsa
icircnşii icircnsele din epoca anterioară şi din alte texte literare contemporane
lui icircn special nordice65
II414 Sicircnt frecvente pronumele compus cu prepoziţia de66
dicircnsul dicircnsa dicircnşii dicircnsele la nominativ şi acuzativ
Icircn unele contexte pronumele din paradigma lui dicircnsul primesc o
nuanţă reverenţială ca icircn bdquoŞi Ioan Zlatoust pentru rugăciune zice Nu
numai cicirct izbăveaşte de toată nevoia şi supărarea sufletească şi trupească
pre ceia ce să nevoiescu cu dicircnsa ce icircncă şi priiateni cu sicircngur Dumnezău
icirci face şi a vorovirea cu dicircnsul icirci icircnvredniceacuteşterdquo Pred 1694 3r-v
Icircn alte contexte icircnsă pronumele dicircnsul dicircnsa etc sicircnt sinonime
ale formelor din paradigma lui el aşadar nu au nuanţă de politeţe sau de
reverenţă (fiind substitute ale numelor proprii şi comune deopotrivă
animate umane animale şi inanimate vezi de pildă bdquocăzicircnd elefantul
mort preste dicircnsul muri şi el [Eleazar]rdquo CVNTO 309 bdquoşi luicircnd-o pre
dicircnsa o făcură icircntocma cu pămicircntul [cetatea Ierihonului]rdquo CVNTO
64
Densusianu ILR II p 117 cf Rosetti ILR 1978 p 146 65
Vezi ILRL 1997 p 329 C Fracircncu Limba Cazaniei lui Varlaam icircn SLLF III
1974 p 65 66
Vezi discuţia despre etimologia pronumelor de tipul dicircnsul la Al Niculescu
şi Al Roceric Pronumele dicircnsul icircn limba romacircnă icircn SCL VIII (1957) nr
3 p 315-317
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 182
265 bdquoce iaste păpistăşiia sau ce zice papa pentru dicircnsa că iasterdquo CL
3v bdquoi-au suit pre dicircnşii icircntr-un munte icircnaltrdquo DO 8 bdquoci să facem cum
face ariciul că după ce merge la vie icircnticirci să satură el de struguri şi apoi
scutură viţa de cad broboanele jos şi să tăvăleşte pre dicircnsele de să icircnfig
icircn ghimpii lui şi duce şi puilorrdquo DO 73
II415 Icircn privinţa concurenţei dintre pronumele personale din
paradigma lui el şi a celor de tipul dicircnsul nu am remarcat o situaţie
deosebită de cea comună icircn limba literară la sficircrşitul secolului al XVII-lea67
Icircn predici numărul ocurenţelor formei el şi al aparițiilor formei dicircnsul este
foarte apropiat icircnregistricircndu-se 91 pentru el şi 99 pentru dicircnsul icircn
Chipurile Vechiului şi Noului Testament diferenţa este ceva mai mare
dar nu suficientă pentru a se putea vorbi despre preferinţa pentru una
dintre forme aici icircnregistricircndu-se 37 de ocurenţe ale pronumelui el şi
23 ale formei dicircnsul Aşadar textele lui Antim Ivireanul nu pun icircn
evidenţă icircnceputul impunerii formelor el ea ei ele icircn detrimentul celor
cu prepoziţie + urmaşele lui ipse fapt ce se va petrece pe parcursul
secolului al XVIII-lea68
icircn majoritatea ariilor culturale romacircneşti
Numai textele literare din Moldova privilegiază mai multă vreme for-
mele pronominale din seria dicircnsul69
De asemenea nu am consemnat
utilizarea pronumelui dicircnsul la nominativ ci numai icircn cazul acuzativ
cu prepoziţie potrivit uzului din epoca veche70
II416 Antepunerea formei atone a pronumelui personal de
persoana a III-a feminin singular acuzativ faţă de verbul auxiliar din
structura perfectului compus (ori a mai mult ca perfectului perifrastic)
este frecventă icircn textele lui Antim Ivireanul fapt obişnuit de altfel icircn
epoca veche icircn toate variantele literare bdquoo au cicircştigatrdquo Pred 1694 2v
67
Vezi raportul dintre el şi dacircnsul icircn Biblia de la Bucureşti Facerea pus icircn
evidenţă de Vasile Arvinte icircn STLFAC p 74 68
Vezi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 90-93 idem Limba şi stilul
Vulgatei p 822 69
Vezi Doina Marta Bejan op cit p 57-58 70
Al Niculescu şi Al Roceric op cit p 324
Morfologia 183
bdquocu mult mai vicircrtos [] o ai roditrdquo bdquoo ai scos la lumină şi o ai
icircmpodobitrdquo bdquomi-ai poruncit mărie-ta de o am tipăritrdquo Ded 1694 p
399 bdquoo au scris şi o au tipărit şi o au icircndreptatrdquo CL 2v cu Evangheliia
Pavel au smerit micircndriia Romei şi icircntr-icircnsa o au icircntemeiat Ded
1703O 407 bdquonu o au cunoscutrdquo CVNTO 264 bdquonu o au datrdquo
IcircPTPO 359 bdquonu o au putut cicircştigardquo DO 44 bdquoo am alesrdquo DO 19 bdquoo
am cicircştigatrdquo DO 45 bdquoo am datrdquo AMAO 327 bdquoo am făgăduitrdquo DO
45 bdquoo am icircmpărţitrdquo IcircBO 366 bdquoo am icircnchinatrdquo DO 45 AMAO
327 bdquoo am pierdutrdquo DO 209 bdquoo am supusrdquo AMAO 328 bdquoo am
zisrdquo DO 3 bdquoo au adusrdquo CVNTO 259 bdquoo au alesrdquo DO 19 bdquoo au
arătatrdquo DO 9 bdquoo au biruitrdquo CVNTO 312 bdquoo au datrdquo CVNTO 300
307 313 bdquoo au dusrdquo DO 70 bdquoo au făcutrdquo CVNTO 287 bdquoo au fost
biruitrdquo DO 131 bdquoo au fost datrdquo CVNTO 307 bdquoo au jărtvuitrdquo
CVNTO 270 bdquoo au omoricirctrdquo CVNTO 286 bdquoo au potolitrdquo DO 106
bdquoo au sfăricircmatrdquo CVNTO 266 bdquoo au sficircrşitrdquo CVNTO 251 bdquoo au
sfinţitrdquo CVNTO 303 bdquoo au spurcatrdquo CVNTO 309 bdquoo au stăpicircnitrdquo
CVNTO 308 bdquoo au ţinutrdquo CVNTO 314 bdquoo au văzutrdquo DO 45
CVNTO 279 bdquoo au zisrdquo DO 60 bdquovremea care icircn deşărt o am
pierdutrdquo DO 209 bdquoAceastă sficircntă beseacuterică [] o am dat şi o am
icircnchinat [] marelui Dumnezeu [] şi o am supusrdquo AMAO 327-328
bdquoPre această Hetură Avraam o au luatu muiarerdquo CVNTO 258
bdquorăsturnicircndu-le capiştea o au făcut staul de gunoiurdquo CVNTO 287
Numărul acestor construcţii nu depăşeşte icircnsă cu mult numărul
ocurenţelor cu structura literară astăzi cu postpunerea pronumelui
personal (forma atonă) faţă de participiul din structura perfectului
compus bdquopentru spăseniia aceştii turme cuvicircntătoare carea au dat-o
Dumnezeu icircn micircinile noastrerdquo IcircBO 366 bdquoAflat-au Hristos pre acea
oae rătăcită şi au luat-o pre umerile salerdquo DO 121 bdquoau apucat-o de
micircnă şi s-au sculat fatardquo DO 144 bdquoau rupt-o şi au băgat-o icircnsuş icircn
focrdquo DO 171 bdquostau de mă mir pentru ce nu zice pre moartea am
chiemat-o să-m fie micircntuire ce zice pre moartea am chiemat-o să-mi
fie tatărdquo DO 222 bdquodicircnd pre Tliamar muiare lui Or şi după moartea lui
Or nefăcicircnd copii cu dicircnsul au dat-o lui Avnanrdquo CVNTO 267 bdquocu
multele osteneli şi cu sudoarea făţei mele am săvicircrşit-o şi am
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 184
icircnfrumoseţat-o precum să veacutederdquo AMAO 327 bdquosă nu afle nimenea
pricină să zică că au pierdut-o sau au ars icircn casa lui sau i-au furat-o
cinevardquo CPO 390 bdquoau icircnchipuit-ordquo DO 45 bdquoau icircnfipt-ordquo DO 182
bdquoau luat-ordquo DO 121 205 bdquoau omoricirct-ordquo DO 185 bdquoau numit-ordquo
CVNTO 247 bdquoau rădicat-ordquo DO 152 bdquoau ricircnduit-ordquo DO 212bdquoau
sfăricircmat-ordquo DO 195 bdquoau ticirclcuit-ordquo CVNTO 271 bdquoau văzut-ordquo
DO 20 bdquoau veselit-ordquo DO 195 bdquon-am luat-ordquo DO 228 bdquon-au
cicircştigat-ordquo DO 112 bdquon-au făcut-ordquo DO 99
Distribuţia celor două construcţii este uniformă pe parcursul
icircntregii activităţi a lui Antim Ivireanul cu precizarea că icircn textele de
mică icircntindere prefeţe dedicaţii postfeţe forma care apare este cea cu
pronumele personal antepus auxiliarului de la perfect compus
Mai rar a fost icircnticirclnit pronumele o aticirct icircnaintea auxiliarului cicirct şi
reluat după participiul verbului din structura timpului perfect compus
bdquoicircnsă aceasta o au iscoditu-ordquo DO 59 bdquonici mănăstirea Sneagovului o
am luat-o cu de-a silardquo DO 227
Structurile diferite se pot succeda icircn interiorul aceluiaşi fragment
cum este cazul pasajului următor din Cazanie la adormirea Preasfintei
Născătoarei de Dumnezeu
bdquoPre aceasta au văzutu-o Moisi icircn muntele Sinaei ca un rug
aprins şi nu ardea
Pre aceasta au văzut-o Aaron ca un toiag icircnflorit şi plin de roadă
Pre aceasta au văzut-o Iacov ca o scară icircntărită din pămicircnt picircnă
icircn ceriu şi icircngerii lui Dumnezeu să suiia şi să pogoricircia pre dicircnsa
Pre aceasta o au văzutu-o Iezechiil ca o uşă icircncuiată prin careacute
nimenea n-au trecut
Pre aceasta o au văzutu-o Ghedeon ca o licircnă Avvacum ca o
dumbravă umbroasă Daniil ca un munte şi Solomon ca un patrdquo DO 20
II42 Pronumele de reverenţă
Categoria gramaticală a pronumelui de reverenţă este bine
reprezentată icircn dedicaţiile cărţilor icircn cele două scrisori de apărare ale
lui Antim către Constantin Bracircncoveanu şi icircn predici prin forme de
persoana a II-a şi a III-a singular şi plural
Morfologia 185
Icircn dedicaţii şi prefeţe elogierea directă a domnitorului impune
previzibil utilizarea locuţiunilor care conţin referirea la poziţia ocupată
icircn dregătoria ţării icircnălţimea ta măria ta mărimea ta bdquoo icircnchină ceii de
Dumnezeu cinstită icircnălţimei-talerdquo Ded 1715O 411 bdquocu icircnchinăciune
să aduce icircnălţimii-talerdquo Ded 1709O 411 bdquopreaicircnţeleptului suflet al
măriei talerdquo Pred 1694 4v bdquosă trăieşti măria ta [] icircntru cinstit
scaunul măriei talerdquo şi bdquoAl măriei tale mic rugătoriurdquo Pred 1694 5r
bdquomi-ai poruncit mărie tardquo Ded 1694O 399 bdquodentru ale mării tale
cheltuialerdquo Ded 1703O 407 bdquola icircnălţimea cea de Demnezeu cinstită a
mărimei-talerdquo Ded 1715O 409 bdquova rămicircne măriei-tale şi slavardquo
Ded 1709O 412
Aceleaşi forme apar şi icircn cuprinsul discursului omiletic
elogiindu-l ocazional pe domnitorul ţării bdquopreaicircnălţat scaunul mării-
salerdquo bdquoluminată casa măriei-salerdquo bdquosă supue pre toţi vrăjmaşii []
podnojie picioarilor mării-salerdquo DO 8 bdquomă rog şi eu [] ca să te
păzească pre măriia ta icircncununat cu slavă şi cu cinstea icircntreg şi
sănătos icircn mulţi ani cu multă fericirerdquo DO 89 La fel ele sicircnt
normale icircn pledoariile adresate lui Constantin Bracircncoveanu icircn 1712 şi
icircn introducerea care o icircnsoţeşte pe prima bdquofiind măriia-sa icircndemnatrdquo
bdquoscoate den inima mării-tale acel ghimprdquo DO 226 bdquoicircnaintea
făcătorului mieu de bine carele eşti măriia-tardquo DO 227 bdquoeu pohtesc
să fac voia măriei-talerdquo DO 230 etc
Adresicircndu-se auditoriului obişnuit icircn predici Antim utilizează
de obicei pronumele personale apar icircnsă şi forme ale pronumelui de
politeţe cu precădere icircn cuvicircntarea rostită la icircnscăunarea ca mitropolit
şi mai rar icircn celelalte bdquom-au ricircnduit şi pre mine Dumnezeu şi m-au
pus om mic fiind şi smerit păstor mic la mica turmă la
dumneavoastră pre carii eu nu vă am nici vă ţiu turma mică ci mare şi
icircnaltărdquo DO 8 bdquoŞi m-au trimis la dumneavoastră să vă fiiu păstor
părinte sufletesc rugător cătră Dumnezeu pentru buna sănătatea şi
spăseniia dumneavoastră şi a cinstitelor dumneavoastră case purtători
de grijă la cele ce ar fi spre folosul micircntuinţiirdquo DO 6-7 bdquodimpreună
cu dumneavoastră să pătimescrdquo bdquodumneavoastră icircncă aveţi datorie []
pentru folosul cel sufletesc al dumneavoastrărdquo DO 7 bdquosă vă
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 186
icircntărească şi pe dumneavoastră de la mic picircnă la mare icircmpreună cu
toţi ai dumneavoastră icircntru credinţa cea bunărdquo DO 8 bdquodumnea-
voastră iară de pe aceasta vă veţi arăta cum sicircnteţi adevăraţii fii
sufleteştirdquo DO 89 bdquopre dumneavoastră vă pohtesc să ascultaţ cu
dragosterdquo DO 121 bdquodumneavoastră celor ce sicircnteţi de faţă şi celor ce
lipsesc tuturor să vă dea sănătaterdquo DO 139
Pronumele de politeţe este utilizat şi cicircnd situaţia de discurs
impune adresarea directă către un alocutor specific cum este cazul unor
pasaje din cuvicircntările de icircnmormicircntare bdquoaşa zic şi eu [] cătră
dumneata (cutarele) şi cătră ceacutelialalte iubite rudeniirdquo DO 188 bdquozic şi
eu [] cătră dumneata (cutarele) şi cătră ceacutelialalte iubite rudenii să
icircncetaţi icircntristareardquo DO 193
De asemenea este folosit constant pronumele de politeţe cu
referire la persoane identificate anterior icircn discurs bdquoŞi să aibă datorie
dumnealor71
să cerceteze cu tot denadinsul să vază face egumenul acea
milă necontenit precum s-au hotăricirct au bardquo şi bdquoicirci pohtim pe dumnealor
ca pe nişte fii iubiţi să facă această ostenealărdquo AMAO 329 bdquoicircncăş icirci
pohtesc pe dumnealor să le fie milă de această casă şi pururea să se
nevoiască pentru sporul ei şi să nu icircndrăznească nimenea din dumnealor
să strice careacutecumva vreuna din obiceaele [] ce s-au făcutrdquo AMA 339
Icircn categoria onorificelor utilizate de Antim se includ şi cicircteva
locuţiuni cu baze de formare substantive abstracte ce exprimă
bdquoicircnsuşireardquo72
icircnţelepţie bdquodragostea ce am de-a pururea cătră icircnţelepţiia
voastrărdquo DO 34 bdquopohtesc pre icircnţelepţiia voastră să-mi daţ puţinică
ascultarerdquo DO 74 bdquodatoriia cea părintească ce am cătră icircnţelepţiia
voastră mă icircndeamnărdquo DO 89 smerenie bdquoPentru aceasta dară şi
smerenia noastră [] sicircnt datoriu nu numai să mă rog lui Dumnezeu
pentru fericita sănătate şi buna icircntărire icircntru luminat scaunul măriei-
tale ce şi veri cu ce alt mijloc aşi putea să mă arăt cătră măriia-ta
71
bdquo5 epitropi din ceata neguţătorească pre carii i-am ales noi icircnşine de
bunăvoia noastră şi i-am aşăzat Şi sicircnt aceştea jupan Neacşul biv staroste
jupan Nica zaraful jupan Manul al lui Apostoli jupan Gheorghe abagiul sicircn
Vasilie şi jupan Şerban sicircn Groziirdquo AMAO 328 72
Vezi GALR 2005 I p 63
Morfologia 187
mulţemitoriurdquo CVNTO 242 bdquoAşăzămicircntul tuturor lucrurilor [] ce
va smereniia noastră să se facă [] la beserica noastrărdquo AMO 327
bdquoCap osebit carele smereniia noastră acum l-am aşăzat la leat 7224rdquo
AMAO 346 bdquoCucernicilor preoţi [] de la atotputeacuternicul Dumnezeu
va rugăm milă [] iară dela smereniia noastră molitvărdquo IcircBO 365
bdquoTuturor de obşte de la preaputernicul Dumnezeu vă rugăm milă []
iar de la smereniia noastră molitvărdquo CPO 387
II43 Pronumele şi adjectivul pronominal de icircntărire
II431 Norma literară generală din epoca veche permite ata-
şarea particulei de icircntărire -şi la pronumele personal dicircndu-i acestuia
valoarea unui pronume de icircntărire eluşi eişi luişi loruşi noişi mieişi
dicircnseişi73
etc Dintre acestea icircn scrierile lui Antim Ivireanul apare
forma de persoana a III-a singular masculin icircn cazul dativ luişi (luiş)
a cărui structură semantică este [pronume personal] + [emfază] (şi care
de altfel este şi cel mai frecvent utilizat icircn epoca veche74
) bdquoşi-ş găti
luiş ceriu icircnsufleţit cel ce au icircntărit ceriurile cu icircnţelepciunea sardquo DO
44 bdquoDumnezeu i-au ispitit pre dicircnşii şi i-au aflat luişi vreacutednici ca aurul
icircn ulcea i-au lămurit pre eirdquo DO 79 bdquos-au născut noao cel ce luiş
erardquo DO 200 bdquoluiş stăpicircneacuteşte şi noao celor credincioşrdquo DO 200
bdquoiaste cu putinţă să se afle cineva aticircta de vrăjmaş luiş cicirct să lase să
treacă şi aceste trei zile şi să rămicirce nepocăitrdquo DO 209 Icircn ms 429 C al
didahiilor din 1781 este utilizat o singură dată şi eişi icircntr-un punct icircn
care versiunea din 1722-1725 prezintă numai pronumele reflexiv şie
DO 109
II432 Discursul emfatic religios mai ales icircn cuprinsul pre-
dicilor favorizează utilizarea pronumelui şi a adjectivului pronominal
de icircntărire Aşa se face că icircn scrierile mitropolitului Antim Ivireanul
apar foarte multe forme de icircntărire aticirct cu uz pronominal (o carac-
teristică a limbii vechi) cicirct şi cu uz adjectival (structură normală şi icircn
73
Vezi Arvinte STLFAC p 74 74
Densusianu ILR II p 118
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 188
limba literară modernă) Pronumele de icircntărire utilizat fără determinant
este icircnticirclnit mai frecvent şi nu de puţine ori dislocat faţă de verbul
determinat bdquoicircnsuţi stăpicircne sfinţeşte untuldelemn acestardquo IcircBO 375
bdquoPentru că măriia-ta [] icircnsuţi ai odrăslit ca o odraslă cu străluciri de
aurrdquo CVNTO 243 bdquoPrimeacuteşte ca un milostiv de să pune icircn braţele
dreptului Simeon cela ce iaste numai icircnsuşi drept [] Duce poclon
lucru carat cela ce iaste numai icircnsuşi curatrdquo DO 31 bdquoVenit-au (pre-
cum icircnsuşi zice) ca să caute şi să micircntuiascărdquo DO 109 bdquoprecum icircnsuşi
la Ioann icircn 17 capete zicerdquo IcircBO 370 bdquoprecum icircnsuşi la Mathei cap 25
zicerdquo IcircBO 371 bdquone batjocorim icircnşine leacutegiardquo DO 26 bdquonu icircndrăznesc
[] să facem paretisis icircnşine noi de voia noastrărdquo75
DO 230
Uzul adjectival este evident icircn structuri cu un substantiv ori un
substitut al acestuia precum bdquoPre cei ce sicircnt pricina răutăţii icirci ştiu cine
sicircnt ca cum mă ştiu icircnsumi pre minerdquo DO 229 bdquosă iubeşti pre
domnul Dumnezeul tău [] şi pre aproapele tău ca icircnsuţi pre tinerdquo
DO 53 bdquoau doară la fel faci tu icircnsuţirdquo DO 235 bdquomăriia-ta icircntre
prealuminatul neam al Băsărăbeştilor dintru carii s-au arătat domni
vrednici şi creştini icircnsuţi ai odrăslit ca o odraslă cu străluciri de aur şi
ai icircnflorit ca o floare cu bun mirosrdquo CVNTO 243 bdquoicircnsuşi Ioann ca
un rob slujaşterdquo DO 65 bdquoicircnsuş Dumnezeurdquo DO 109 170 bdquoicircnsuşi
arhiereulrdquo DO 117 bdquo[el] pune supt datorie cu cuvintele lui şi cu
rugăciunea lui pre soarele cel de taină al dreptăţii pre icircnsuş unul născut
fiiul lui Dumnezeurdquo DO 168 bdquoiar cel ce sudue pe preot pre icircnsuşi
Domnul nostru sudue şi necinsteacuteşterdquo DO 173 bdquoel icircnsuşi va cunoaşterdquo
AMAO 338 bdquoicircnsuşi Hristos la Marco cap 17 zicerdquo IcircBO 371
bdquoicircnsăşi preacurata stăpicircnă Maica lui Dumnezeurdquo DO 167 bdquone
omoricircm icircnşine pre noirdquo DO 33 bdquopicircricircndu-ne icircnşine pre noirdquo DO 36
bdquode vom iubi pre vecinii noştri ca icircnşine pre noirdquo DO 39 bdquonumai
pre noi icircnşine [] ne facem mai icircnţelepţi şi decicirct Dumnezeurdquo DO 80
75
Pronumele personal noi funcţionează ca apoziţie pe licircngă pronumele de
icircntărire icircnşine luicircnd icircn considerare punctuaţia stabilită de editor icircn cadrul
fragmentului
Morfologia 189
bdquone icircnşelăm noi icircnşinerdquo DO 95 bdquopentru ce nu clevetiţ icircnşivă pre voirdquo
DO 171
Icircn cadrul unor construcţii ample apariţia elementului emfatic la
mare distanţă de posibilul determinat face nesigură identificarea lui ca
pronume (deci fără un determinat) sau adjectiv pronominal de icircntărire
dislocat bdquoIar Dumnezeul cel mare şi icircnalt carele iaste icircnchinat de toate
făpturile izvorul preaicircnţelepciunii adicircncul cel neurmat al bunătăţii
icircntru adevărat şi adicircncimea cea nehotăricirctă a bunii icircndurări icircnsuşi ca un
stăpicircn şi iubitoriu de oameni să trimită darul Duhului Sficircnt pre cinstit şi
cel de Dumnezeu icircncununat cap al prealuminatului domnului şi al
nostru de obşte de mult bine făcătorrdquo DO 8
Cazurile de icircntrebuinţări incorecte cu dezacorduri icircn gen număr
şi persoană nu sicircnt frecvente bdquoicircnticircmplarea cea viitoare iaste nevăzută şi
icircnsăşi icircngerilor necunoscută pentru că numai la Dumnezeu toate sicircnt
cunoscuterdquo CPO 392 ndash dezacord provocat probabil de genul
substantivului care este centrul nominal al propoziţiei
II433 Valoare de pronume sau adjectiv pronominal de icircntărire
primeşte icircn unele contexte și termenul singur bdquoDintru carea noi
luminicircndu-ne pren dumnezăeștii și ai duhului propoveacutednici apostoli și
sicircnguri văzători a icircnfricoșatelor a Domnului taine [] am cunoascut
pre Tatăl nenăscutrdquo Postf 1693O 397 bdquoDintr-aceasta să naşte mare
cuviinţă ai vitejiii sufleteşti adeverinţa direptăţii plinirea icircnţelepciunii
precum zice singur icircnceacuteperea icircnţelepciunii frica lui Dumnezăurdquo Pred
1694 4v bdquoNu numai cicirct izbăveacuteşte de toată nevoia şi supărarea
sufletească şi trupească pre ceia ce să nevoiescu cu dicircnsa ce icircncă şi
priiateni cu sicircngur Dumnezău icirci facerdquo Pred 1694 3r-v
bdquosă nu facă
ucidere sau el singur sau puind pre altul sau icircndemnicircnd şi sfătuindrdquo
IcircPTPO 359 bdquoCare botez l-au arătat singur domnul Hristos poruncind
şi apostolilor să-1 săvicircrşasă precum scrie la Matheirdquo IcircBO 372 bdquocă el
singur ne-au arătat şi ne-au icircnvăţat aceacuteste tainirdquo DO 26 bdquocare
dragoste singur Hristos o adeverează la 22 capete ale lui Matheirdquo DO
48 bdquopăcatul cel dinticirci [] iaste macircndria careacute o au izvodit şi au născut
singur satana carele era icircnger şi să numiia Luceafăr pentru multa
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 190
lumină ce aveardquo DO 49 bdquobunătatea smereniei [] au făcut pre singur
Dumnezeu carele iaste făcătoriul Luceafărului [] de s-au pogoricirct pre
pămacircnt şi s-au făcut omrdquo DO 49 bdquocum ne icircnvaţă singur Hristosrdquo
DO 5276
bdquos-au blestemat ei singuri pre sine nici să mănicircnce nici să
beardquo DO 62 bdquoBucură-te drept aceacuteia că tu singură ai prorocit că te
vor ferici toate neamurilerdquo DO 132
II44 Pronumele reflexiv
II441 Ca icircn limba literară modernă Antim Ivireanul utilizează
pronumele reflexiv cu formă accentuată de acuzativ icircn două situaţii
a) pentru dublarea reflexivului clitic din componenţa verbului la
diateza reflexivă icircn structuri emfatice bdquoduce aceacutele 2 păsări ca să facă
preoţii jărtvă arăticircnd cu aceasta jărtva ceacuteia ce era să se facă pre sine
tatălui pentru noirdquo DO 31 bdquofieştecare om să iubeşte pre sine mai
vicircrtos decicirct toate lucrurilerdquo DO 53 bdquochemicircndu-se pre sine mai micrdquo
DO 61 bdquosă mărturisiia pre sine icircnticirci şi mai mare păcătosrdquo DO 61
bdquoCei ce să cunosc pre sine avuţ aceacuteia pot să dea daruri vreacutednice unui
76
Fragmentul mai amplu care ne permite să icircncadrăm termenul singur icircn clasa
adjectivelor pronominale de icircntărire este icircn manuscrisul copistului Efrem
(1722-1725) bdquoCă de am face cu acest mijloc bine vecinilor noştri cum au
făcut sfinţii şi cum ne icircnvaţă sfintele Scripturi sau mai vicircrtos să zic cum ne
icircnvaţă singur Hristos carele este icircnceputul şi sficircrşitul tuturor oare ce bine
socotiţ că am aveardquo Fragmentul analog din ms 524 C 1781 nu mai conține
determinantul numelui Hristos bdquoCă de am face cu acest mijloc bine vecinilor
noştri cum au făcut sfinţii şi cum ne icircnvaţă sfintele Scripturi sau mai vicircrtos
să zic cum ne icircnvaţă Hristos carele este icircnceputul şi sficircrşitul tuturor
oare ce bine socotiţ că am aveardquo Icircn prima versiune progresia spre climaxul
secvenţei discursive este redată prin cumul de procedee aticirct explicit prin
propoziţia incidentă [bdquosau mai vicircrtos să zicrdquo] cicirct şi implicit prin
determinantul emfatic singur (bdquoicircnsuşirdquo) deosebit de bogat sub raport
conotativ Icircn versiunea a doua omiterea lui singur lasă conotaţia ultimului
element din seria sfinţi ndash Scriptură ndash Hristos să se sprijine numai pe expresia
explicită simplifică discursul şi icircn consecinţă diminuează forţa
argumentaţiei
Morfologia 191
icircmpărat şi cei ce să cunosc pre sine icircnvăţaţ aceia pot să-i facă şi căzuta
laudărdquo DO 83 bdquopăzitu-s-au pre sine după putinţă curat şi
nevinovatrdquo DO 94 bdquosă fac pre sine cum că sicircnt sfinţi şi drepţirdquo DO
135 bdquofăcicircndu-se pre sine ascultătoriu picircnă la moarterdquo DO 152 bdquosă
cunoştea pre sine a fi şi mumă şi slujnicărdquo DO 198 bdquose face pre sine
robrdquo DO 219 bdquos-au dat pre sine-ş icircn micircinile lui Navuhodonosorrdquo
CVNTO 294 bdquopre sine să să facă vinovatrdquo IcircPTPO 356
b) după o prepoziţie icircn contexte icircn care poate fi icircnlocuit de
pronumele personal bdquoau tras la sine Hristos mulţimeardquo DO 4 bdquoau
gonit de la sine o moarte ca aceastardquo DO 11 bdquoicircncă şi de sine uiticircndu-ş
fiindrdquo DO 14 bdquoicircntru care nume Miriam [] icircnţeleacutegem cum că
cuprinde icircn sine trei lucrurirdquo DO 18 bdquol-au iubit [] ca icircnsuşi pre
sinerdquo DO 51 bdquodreptatea noastră icircnaintea lui Dumnezeu iaste ca cicircrpa
muierii ce are pre sinerdquo DO 96 bdquologodnica chiamă cătră sine pre
iubitul mirerdquo DO 113 bdquocicirct iaste de iubitor pre sine omulrdquo DO 115
bdquoau luat spre sine firea lui cea căzutărdquo DO 120 bdquoau luat Dumnezeu
spre sine firea omeneascărdquo DO 121 bdquoau greşit din slăbiciune avicircnd
pre sine truprdquo DO 122 bdquoPrecum un tată din ceşti pămicircnteşti fiind din
sine bune (sic) şi dreptrdquo DO 174 bdquosă se lepede de sinerdquo DO 206
bdquola sine adună florile bunătăţiirdquo CVNTO 242 bdquotrage la sine toate
materiilerdquo CVNTO 243 bdquotrage pre toţi cătră sinerdquo CVNTO 243 bdquoo
parte cuprinde icircn sine cicircte se cuvin a face cel ce să pocăiaşterdquo IcircPTPO
351 bdquocele 12 alcătuiri ce cuprinde icircn sine sficircntul Simvolrdquo IcircPTPO 358
Pronumele reflexiv sine apare cu rol emfatic şi pe licircngă reflexivul
clitic de persoana I bdquosă ne cunoaştem pre sinerdquo DO 104
Gravitatea situaţiei de comunicat impune icircn unele cazuri
cumulul de elemente cu rol emfatic Icircn fragmentul bdquoFost-au lătrat la
cea mai de pe urmă de cicircţva jidovi carii s-au blestemat ei singuri pre
sine nici să mănicircnce nici să bea pănă nu vor ucide pre Pavelrdquo (DO
62) pronumele clitic din structura verbului la diateza reflexivă (s-) este
bdquocuvicircntulrdquo cu rol denotativ icircn comunicare suficient pentru transmiterea
obiectivă a informaţiei Oratorul amplifică discursul creicircnd ad-hoc bdquoo
serie sinonimicărdquo ale cărei elemente trimit spre acelaşi referent extra-
lingvistic ei ndash singuri bdquoicircnşişirdquo ndash pre sine şi icircn felul acesta imprimă
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 192
situaţiei descrise caracterul de absurditate de gest icircmpotriva firii cu aticirct
mai condamnabil
II442 Apar icircn textele lui Antim şi construcţii cu forma accentuată
a pronumelui reflexiv icircn dativ icircnsă distribuţia lor este foarte redusă bdquonu-1
omoară ci-1 face şie-ş fiiu şi moştean icircn casa sardquo DO 109
II45 Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv
II451 Pentru a evoca icircn cadrul discursului cea de-a treia
instanţă discursivă icircn calitate de posesor (singular) al unui obiect
Antim Ivireanul utilizează icircn alternanţă posesivul77
său sa săi sale şi
pronumele personal lui ei Exemplele sicircnt numeroase pentru ambele
opţiuni lingvistice
a) posesiv său bdquoal săurdquo AMAO 335 338 bdquoaproapele săurdquo
DO 48 54 bdquoau urmat dascălului şi icircnvăţătorului săurdquo DO 51
bdquoduhovnicul săurdquo DO 101 bdquofăcătoriul său de binerdquo CPO 388
bdquoFiiul săurdquo DO 107 150 195 bdquofratele săurdquo IcircPTPO 358 bdquoicircnălţimea
lăcaşului săurdquo DO 22 bdquonorodul săurdquo DO 160 184 bdquopohtele
sufletului săurdquo DO 95 bdquoscăldarea nepreţuitului său sicircngerdquo DO 14
bdquosicircngele săurdquo DO 71 149 IcircBO 370 bdquovecinului săurdquo IcircPTPO 359
sa bdquoa sa bunătaterdquo DO 130 bdquoa sa creştinătaterdquo DO 89 bdquoa sa pildărdquo
DO 89 118 bdquofiinţa sardquo DO 112 bdquolucrarea sardquo DO 121 bdquolumina
sardquo DO 111 bdquomărirea sardquo DO 9 bdquomila sardquo DO 13 15 22
77
Din perspectiva celor mai noi abordări icircn gramatica limbii romacircne posesivul
ridică probleme de icircncadrare morfologică Astfel bdquoca trăsătură tipic
adjectivală posesivul a păstrat din latină acordul icircn gen număr şi caz cu
nominalul determinat [] Acordacircnd prioritate acestei trăsături posesivul
poate fi interpretat icircn toate ocurenţele ca adjectiv posesiv (sn) determinacircnd
un nominal direct (caietul meu) sau indirect prin intermediul elementului al
(un caiet al meu) sau determinacircnd un pronume semiindependent (Al meu a
dispărut)rdquo vezi GALR 2005 I p 236 icircn acelaşi timp icircnsă posesivul
manifestă şi trăsături pronominale ceea ce icircnseamnă că acesta bdquopoate fi
interpretat ca formă de genitiv a pronumelui personal (sn)rdquo vezi ibidem p
236-237
Morfologia 193
bdquoproniia sardquo DO 22 bdquoruda sardquo DO 24 bdquoroada sardquo DO 53 bdquovicircrsta
sardquo DO 136 bdquovoia sardquo DO 10 bdquovremea sardquo DO 53 bdquozidirea sardquo
DO 198 săi bdquoicircngerii săirdquo DO 8 120 bdquoucenicii săirdquo DO 9
bdquoucenicilor săirdquo DO 9 bdquovrăjmaşii săirdquo DO 109 sale bdquomicircinile
salerdquo DO 197 198 bdquoplata creştinătăţii salerdquo DO 88 bdquomaicii salerdquo
DO 198 222
b) pronume personal lui bdquodragostea luirdquo DO 10 bdquofeciorii luirdquo
DO 160 CVNTO 271 bdquofratele luirdquo DO 9 bdquolumina dumnezeirii luirdquo
DO 4 bdquomuiarea luirdquo IcircPTPO 359 bdquoobrazul luirdquo DO 10 bdquoochii luirdquo
DO 210 bdquoputeacuterea luirdquo DO 11 bdquosufletul luirdquo IcircPTPO 358 bdquovenirea
luirdquo DO 4 bdquovrăjmaşul luirdquo CVNTO 277 ei bdquoalsăurile eirdquo DO 130
bdquocinstea eirdquo DO 46 bdquoFiiului eirdquo DO 18 20 bdquonumele eirdquo DO 18
bdquopicircntecele eirdquo DO 42 46 bdquoprealuminatelor ei darurirdquo DO 16
bdquosufletul eirdquo DO 20 bdquotrupul eirdquo DO 20 116 bdquovorba eirdquo DO 24
Icircn general icircn scrierile din a doua parte a epocii vechi se remarcă
tendinţa de privilegiere a exprimării posesiei prin formele cores-
punzătoare ale pronumelui personal bdquodatorită clarităţii lor privind genul
posesoruluirdquo78
Icircn textele mitropolitului nu am remarcat icircnsă preferinţa
pentru una sau alta dintre construcţii ca urmare a nevoii de lămurire a
textului Icircn schimb Antim Ivireanul utilizează alternativ posesivul şi pro-
numele personal pentru a evita redundanţa şi pentru a asigura dinamismul
expresiei icircn mod special icircn discursul oratoric bdquoŞi mă rog bunătăţii lui şi
iubirii sale de oameni să-mi lumineze mintea ca să poci propovedui
cuvicircntul adevărului şi să-mi icircntărească inima icircntru frica lui ca să pociu
păstori cuvicircntătoarea turma lui cea aleasă careacute o au răscumpărat cu
preascump sicircngele său din micircna vrăjmaşuluirdquo DO 7 bdquolas să laude
alţii lucrurile lui ceacutele slăvite alţii să povestească cea preste firea
omenească bărbăţiia sufletului săurdquo DO 156 bdquoŞi acela ce nu face un
icircmpărat cu norodul său şi un tată cu feciorii lui fără de rugăciune
vltrgteţ să o facă Dumnezeu cu noi netreacutebnicii din voinţa sa fără de a
ne ruga luirdquo DO 160 etc
78
ILRL 1997 p 330 vezi şi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 99
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 194
De asemenea ambele tipuri de construcţii sicircnt folosite pentru
exprimarea aticirct a posesiei icircn legătură cu subiectul propoziţiei (de
exemplu bdquoDomnul nostru icircnvăţicircnd pre sfinţii lui ucenici le ziceardquo
Pred 1694 3r bdquoDe va vrea cineva din iubitorii de Hristos creştini []
ca să lase la sficircrşitul vieţii lui niscare banirdquo AMAO 344 ndash bdquodintru
care [bani nn] să ricircnduiască obrazul acela ce-i lasă să se facă vreun
feacutel de milostenie [] pentru micircntuirea sufletului săurdquo AMAO 344
bdquopicircnă nu vor aduce scrisoare fieştecarele de la stăpicircnul său IcircBO
381) cicirct şi atunci cicircnd relaţia de posesie vizează un alt element al
enunţului (de exemplu bdquofolosul sufletescu ce iau pravoslavnicii creştini
dintru ajutoriul eirdquo [al rugăciunii nn] Pred 1694 3v bdquopentru răutăţile
lui [ale lui Ioahaz nn] l-au luat faraon şi l-au dus la Eghipetrdquo
CVNTO 294 ndash bdquoalţii să povestească cea preste firea omenească
bărbăţiia sufletului săurdquo [a lui Dimitrie] DO 156 bdquoaşa cere şi
Dumnezeu de la creştini [] credinţi şi fapte bune [] de la
fieştecarele după putinţa sardquo [a fiecăruia nn] IcircBO 367)
II452 Substantivele care desemnează relaţiile de rudenie sicircnt
icircnsoţite aticirct de posesiv cicirct şi de pronumele personal cu preponderenţa
primei structuri bdquocumnată-sardquo CVNTO 315 bdquofie-sardquo CVNTO 261
300 bdquofiică-sardquo CVNTO 270 307 bdquofiiu-săurdquo CVNTO 255 bdquofiiu-
săurdquo CVNTO 252 bdquofrate-săurdquo CVNTO 248 311 bdquofrăţini-săurdquo
CVNTO 256 bdquomaică-sardquo DO 66 73 CVNTO 271 319 bdquomicircne-sardquo
CVNTO 264 bdquomumă-sardquo DO 123 CVNTO 280 311 IcircPTPO 358
bdquonepoată-sardquo CVNTO 305 bdquosoru-sardquo CVNTO 279 bdquotată-săurdquo
CVNTO 275 281 286 bdquotăticircne-săurdquo CVNTO 252 280 281 şi
bdquodicircndu-ş fata lui domnului perşilorrdquo CVNTO 255 bdquoIacov şi Ioann
fratele luirdquo DO 9 bdquole aduce trei marturi vrednici de crezut pre
Moisi pre Ilie şi pre Tatăl lui cel cerescrdquo DO 77 bdquomurind acolo şi
Thara tatăl luirdquo CVNTO 256 bdquopre fratele lui icircl urăşterdquo DO 25 54
bdquopre Ioann şi pre Iacov fratele luirdquo DO 74
II453 Icircn cazul icircn care posesorul este plural Antim Ivireanul
utilizează frecvent pronumele personal lor bdquocredinţa lorrdquo DO 24
Morfologia 195
bdquodascălul lorrdquo DO 9 bdquofaţa lorrdquo DO 15 bdquoinima lorrdquo DO 5 bdquolumina
lorrdquo DO 10 bdquomicircinile lorrdquo DO 5 bdquomoşiia lorrdquo DO 13 etc
Foarte rar am consemnat şi posesivul său cu referire la instanţa
discursivă la plural bdquoMulte şi alese lucruri trebuesc a le săvicircrşi
icircmpăraţii cei buni şi vrednici iar mai vicircrtos au datorie să păzească pre
norodul său de armele şi de stricăciunile vrăjmaşilorrdquo DO 184 Este o
normă arhaică concurată de cea cu lor icircncă din prima perioadă a scri-
sului literar romacircnesc şi care spre sficircrşitul epocii vechi devine foarte
rară79
Motivul schimbării este tot nevoia de claritate
II454 La fel ca icircn structura atributelor substantivale genitivale
al a ai ale este formant variabil şi icircn structura posesivului (bdquoun coleg
al meurdquo bdquoo idee a meardquo bdquoaceşti prieteni ai meirdquo bdquonişte poezii ale
mele80
) după norma variantei literare munteneşti
al bdquoăst fiu al săurdquo DO 198 bdquoşi fieştecare pre al său bărbat să-l
aibărdquo IcircBO 374 bdquoal nostru de obşte de mult bine făcător Io Costandin
Basarab voevodrdquo DO 8 bdquoacest lucru mare al vostrurdquo IcircBO 366
a bdquodupă a mea proastă socotealărdquo DO 18 bdquoaceastă puţinică a
mea cucernică scrisoarerdquo DO 232 bdquoEu (cutarele) cu a mea micircnă am
iscălit şi-am icircntărit această a mea diată şi cu a mea pecete am pecetluitrdquo
CPO 393 bdquopentru multa a noastră micircndrierdquo DO 104 bdquocu aciastă
scrisoare a noastrărdquo CPO 388 bdquocea deşartă viiaţă a voastrărdquo DO 7
ai bdquo100 de ani ai mieirdquo CVNTO 252 bdquoaceşti fraţi ai mieirdquo
AMAO 339 bdquoaceşti moştenitori ai mieirdquo CPO 392
ale bdquoaflări ale melerdquo DO 215 bdquoneputinţe şi nevoi ale noastrerdquo
DO 72
79
ILRL 1997 p 330 80
Interpretate ca adjective pronominale dezvoltate icircn tradiţia gramaticii
romacircneşti
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 196
II46 Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ
II461 Pronumele şi adjectivul demonstrativ de apropiere este
utilizat icircn textele lui Antim Ivireanul icircn conformitate cu norma literară
generală icircn epoca veche (cu formele etimologic compuse de origine
maramureşeană81
care au intrat şi icircn limba literară modernă ori cu cele
care prezintă encliza particulei -ş(i))
m sg N-Ac acesta ndash acest acesta C 1v bdquoacesta iaste lucrul cel
dinticircirdquo DO 3 bdquoacest ceasoslovrdquo C 1r bdquoacest Osie au fost icircmpăratrdquo
CVNTO 290 bdquoicircntr-acestaş chiprdquo AMAO 325 bdquoacestaşi
evanghelistrdquo CL 5r
f sg N-Ac aceasta ndash această bdquoicircn leagea veacuteche şi icircntr-această
noaordquo Pred 1694 2r bdquoaceasta [] au adunat mai multă folosinţărdquo şi
bdquopre această besearicească organărdquo Pred 1694 4v bdquosă trăieşti []
icircntr-această viaţărdquo Pred 1694 5r bdquoAceasta o am zis cicircnd m-am făcut
mitropolitrdquo DO 3 această C 1v bdquoaceastă stepănărdquo DO 6
m pl N-Ac aceştia ndash aceşti bdquoaceştia era din toţi părinţii legii
vechi mai ales şi mai marirdquo DO 11 bdquocopii aceştia să fie din cei ce
icircnvaţă cu mila beseacutericiirdquo AMAO 344 bdquodupă cum pohtesc oamenii
aceştirdquo DO 43 bdquoau cinstit pre aceşti 2 prorocirdquo DO 78 bdquoAceacutestia
voesc să facă aceşti moştenitori ai mieirdquo CPO 392
f pl N-Ac acestea ndash aceste bdquoau tras la sine Hristos mulţimea cu
unele ca aceacutesteardquo DO 4 bdquoaceacutesteacutea (sic) sicircnt temeacuteele creştinătăţiirdquo DO
23 bdquoaşa precepicircnd cuvintele aceacutesteardquo DO 104 bdquoaceacuteste bunătăţ ale
sufletuluirdquo DO 47 aceacutestia CL 6r
m sg G-D acestuia ndash acestui bdquope vremea acestuia să ade-
verează să fie murit Adamrdquo CVNTO 249 bdquosă suppue voinţa lor supt
voia acestuia unuia singurrdquo DO 151 bdquodragostea micircntuitorului
acestuiardquo DO 11 bdquocu setia acestui pahar să lucra micircntuirea sufle-
telorrdquo DO 13 bdquoumbra acestui soarerdquo DO 58 bdquoaducerea moaştelor
acestui sficircntrdquo CPO 388 bdquoicircn scaunul domniei acestuia de Dumnezeu
păzit pămicircntrdquo C 1715 2r
81
Ivănescu Problemele capitale p 319-320
Morfologia 197
m f pl G-D acestora ndash acestor bdquoIcircmpotriva acestora hiara are
pururea aceacuteiaş inimărdquo DO 219 bdquoŞapte faceri de bine icircmpotriva
acestorardquo IcircBO 377 bdquoticirclcul acestor cuvinterdquo DO 34 bdquoicircn urma
acestor icircmpăraţi n-au mai fost alt icircmpărat la Eghipet fără numai
Cleopatra careacute biruindu-să de Antonie s-au mutat icircmpărăţiia
Eghipetului la Romardquo CVNTO 307
Antim Ivireanul nu utilizează formele etimologic simple ăsta
asta ăştia astea ăstuia ăsteia ăstora deşi ele caracterizează şi icircn
epoca aceea graiurile munteneşti (pe licircngă cele din Banat şi Ardeal)
Reticenţa faţă de aceste forme nu este evidentă numai la cărturarul
muntean cele mai multe texte literare din epoca veche nu conţin acest
fapt de limbă şi chiar şi icircn documente (scrieri considerate neliterare)
pronumele sau adjectivul demonstrativ simplu este ocolit82
II462 Pentru pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ
de apropiere la femininul singular de G-D forma normală icircn epocă (pe
tot teritoriul romacircnesc poate cu excepţia Maramureşului zona icircn care a
fost elaborat Manuscrisul de la Ieud icircn care este atestată pentru prima
dată forma analogică cu [st] acestei83
) este cea etimologică cu [şt] şi
apare firesc şi la Antim Ivireanul84
aceştiia ndash aceştii bdquoscicircrbele robiei
cei vaviloneşti a lumii aceştiiardquo DO 7 bdquofierbinţeala dragostei
aceştiiardquo DO 9 bdquoarătarea aceştii faceri de binerdquo DO 107 bdquomărirea
aceştii icircnfricoşate icircnfrumuseţărirdquo DO 150
82
Gheţie BD p 162 83
C Fracircncu Din istoria demonstrativelor romacircneşti p 37 84
Forma aceacutesteia din textul din DO 113 reprezintă o grafie greşită a
demonstrativului feminin plural icircn N-Ac bdquoDe aici lesne iaste a icircnţeleacutege ce
pohteacuteşte de la noi pricina aceştii sfinte vremi pohteacuteşte nevoinţa sfintelor
rugăciuni laude dumnezeeşti mulţemite pentru binele ce am luat de la
Dumnezeu icircmpărţirea milosteniei posturi icircmpreunare adeacutese cu preasfintele
taine curăţeniia sufletului carele aceacutesteia toate gătesc sălaş icircntru inimile
noastre spre venirea Domnului şi ne icircndeamnă spre faceri de binerdquo
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 198
Din graiurile nordice prin intermediul unor scriitori ardeleni şi
moldoveni forma analogică85
a intrat icircn limba literară mai icircnticirci icircn Ţara
Romacircnească (graţie concepţiei lui Ion Heliade Rădulescu) şi mai ticircrziu
icircn Moldova şi Transilvania Procesul generalizării formei analogice este
considerat icircncheiat pe la mijlocul secolului al XIX-lea icircn toate
provinciile fapt susţinut de prevederile gramaticilor romacircneşti de după
185086
II463 Pronumele şi adjectivul demonstrativ de depărtare este
utilizat de către Antim Ivireanul cu formele etimologic compuse
m sg N-Ac acela ndash acel bdquoFericit dară adevărat iaste acela
carelerdquo Pred 1694 2v bdquocel ce are dragoste cătră aproapele său şi-i
pohteacuteşte binele acela face toate poruncile lui Dumnezeurdquo DO 54 bdquocu
gicircnd ca acelardquo DO 39 bdquogreul acelardquo DO 28 bdquoacel vestitorrdquo
CVNTO 278 bdquonoi am hotăricirct acel venit al casei să fie al săracilorrdquo
AMAO 329
f sg N-Ac aceea ndash acea bdquoAceasta este Raav curva aceacuteia careacute
au scăpat din pierzarea Ierihonuluirdquo CVNTO 271 bdquobeseacuterica aceacuteia era
icircnchipuirea ceriuluirdquo DO 42 bdquova rămicircnea picircnă icircn sficircrşit icircntru aceea
predeapsă (sic)rdquo CPO 389 bdquoacea puţină vreacutemerdquo DO 13
m pl N-Ac aceia ndash acei bdquocei ce să cunosc pre sine icircnvăţaţ
aceia pot să-i facă şi căzuta laudărdquo DO 83 bdquoce doriia sfinţii aceia
părinţi noi avemrdquo DO 112 bdquoi să socotesc lui şi acei ani icircn canonrdquo
DO 237 bdquopetrecicircndu-să acei icircmpăraţi s-au rădicat chivernisitori
Ricircmului ipaţrdquo CVNTO 315
f pl N-Ac acelea ndash acele bdquoŞi carele dintr-aceacutelea icircţ va da
icircndemicircnă fă că aceacuteia iaste milostenierdquo DO 103 bdquosufletele aceacuteliardquo
DO 12 bdquoaceacutelea stihiirdquo DO 68
m sg G-D aceluia ndash acelui bdquoAcela adevărat nu iaste preot ci
iaste singur Iuda şi vicircnzător lui Hristos şi nu i să va erta nici popei nici
85
Vezi explicaţia apariţiei acestei forme la C Fracircncu Din istoria
demonstrativelor romacircneşti p 45-49 86
Ibidem p 44
Morfologia 199
aceluiardquo DO 55 bdquocu darul aceluia vei biruirdquo DO 86 bdquoomului
aceluia nu-i iartă Dumnezeu lesne păcatulrdquo DO 122 bdquorămicircnem şi noi
părtaş 5 acelui păcatrdquo DO 124
m f pl G-D acelora ndash acelor bdquosă plătească preţul acelorardquo
AMAO 337 bdquoistoriile vremilor acelorardquo CVNTO 250 bdquostăpicircnii
acelor ţiganirdquo IcircBO 381
Formele din seria etimologic simplă (ăla aia ăia alea) obiş-
nuite icircn vorbirea din Ţara Romacircnească nu apar icircn textele mitropolitului
muntean
II464 Ca şi icircn cazul demonstrativelor de apropiere pentru
genitivul şi dativul pronumelui demonstrativ de depărtare la feminin
singular se utilizează conform normei generale forma etimologică
aceiia ndash aceii bdquotaina aceasta [] iaste ca un aravon aceii măriri ai
icircmpărăţiei ceriuluirdquo DO 78 bdquosocoteala aceii osicircnderdquo DO 224
bdquopomenirea micircntuirii aceiiardquo CVNTO 306
II465 Potrivit normei literare sudice icircn textele lui Antim
Ivireanul pronumele demonstrativ semiindependent87
are forme variabile
după gen şi număr al a ai ale după cum urmează
al bdquosuspină vecinul pentru căci icirci ţine al său şi nu ascultărdquo DO
143 bdquoIară de vei vrea să faci şi anul luminii icircntocma cu al soareluirdquo
CVNTO 251 bdquoiaste volnic pre al săurdquo DO 228 bdquode va vrea el să
lase al său de bunăvoia lui caseirdquo AMAO 335 bdquosă aibă voie să facă
cu al său ce va vreardquo AMAO 338 bdquosă lase la Mitropolie dintre al
săurdquo AMAO 338 bdquounul iaste chiar al nostru carele-l facem noi
icircnşine iar altul iaste păcatul cel striinrdquo DO 124
a bdquoşi nu numai singură mărirea lui Hristos veseliia ochii uce-
nicilor ce şi a lui Moisi şi a lui Ilierdquo DO 11
87
Icircn GALR 2005 I 234-236 247-248
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 200
ai bdquosă vă icircntărească şi pe dumneavoastră de la mic picircnă la mare
icircmpreună cu toţi ai dumneavoastrărdquo DO 8 bdquoŞi icircntorcicircndu-să icircndată la
ai lui au plecat asupra vrăjmaşilorrdquo CVNTO 270
ale bdquocareacute legiuiaşte ale vieţii şi arată ale politiciirdquo Pred 1694
4r bdquocuvintele aceacutestea sicircnt ale
88 sfintei Evangheliirdquo DO 9 legicircnd cu
funii pre moaviteacuteni pre idumei şi pre filistiimi i-au aruncat icircn ocne de
sare şi ce-au fost ale lor le-au icircmpărţit la ai lui CVNTO 279 bdquosă
amestecă icircntru ale noastrerdquo DO 28
Foarte rar pronumele semiindependent apare cu forma nordică in-
variabilă a bdquocu cinstit sicircnge ca a unui mielrdquo DO 7 bdquocapetele şerpilor
adecă a dracilorrdquo DO 68
II466 Pronumele demonstrativ semiindependent89
feminin cea
are la genitiv-dativ forma etimologică cei (ceii) (lt lat ecce + illaei)
singura cunoscută icircn epoca veche bdquoicircmpăratul tău vine la tine blicircnd şi
şezicircnd pre asin şi pre micircnz fiiul cei de supt jugrdquo DO 106 (şi DO 183)
II467 Morfemul celcea este folosit frecvent cu rol emfatic şi
de individualizare bdquomă arătu şi eu [] cătră cei meşteri şi iscusiţi şi
icircnţelepţi şi nevoitori tipografirdquo Posft 1693O 397 bdquoicircnţelepciunea cea
ce şade icircntr-un scaun cu Dumnezăurdquo şi bdquocei 3 prunci au stinsu putearea
foculuirdquo Pred 1694 2v bdquode ceacutele viitoare năpăşti să micircntuiaşterdquo Pred
1694 3r bdquocunoscicircnd cea preste măsură puteacutere a sfintei rugăciunirdquo
Pred 1694 3v bdquoproroceacuteşte ceale fiitoarerdquo şi bdquoarmă icircnfricoşărilor celor
de noapterdquo Pred 1694 4r bdquoviaţa cea cereascărdquo Pred 1694 4
v bdquocea
din tot sufletul şi den toată inima a mea voie şi osicircrdierdquo Pred 1694 5r
bdquoToată zidirea [] cicirctă s-au făcut de cea adicircncă a lui Dumnezău
icircnţelepciunerdquo Ded 1694O 398 etc
88
Icircn structuri de acest tip valoarea morfologică a lui al a ai ale este
interpretabilă pronume semiindependent substitut al nominalului elidat sau
element relaţional vezi GALR 2005 I p 235-236 89
GALR 2005 I p 245-246
Morfologia 201
II47 Pronumele de cuantificare
Din categoria pronumelor cu statut de cuantificatori adică a pro-
numelor bdquocare exprimă raportul parte ndash icircntregrdquo90
fac parte două tipuri
pronominale pronumele nehotăricirct şi pronumele negativ
II471 Pronumele şi adjectivul pronominal nehotăricirct
II4711 Pronumele nehotăricirct cineva este normă icircn textele lui
Antim Ivireanul după norma literară sudică din a doua perioadă a
epocii vechi bdquoPătimeacuteşte cineva rău să să roage Petreacutece cineva bine să
cicircnterdquo Pred 1694 4r bdquocineva să scrie vricircnd să răspunză pentru
adevărulrdquo CL 2r vezi și CVNTO 267 276 DO 11 23 24 25 26
31 33 38 39 43 54 etc AMAO 328 330 331 336 etc
Alături de forma literară icircn Muntenia icircn secolul al XVII-lea
apare şi forma veche al cărei teritoriu de icircntrebuinţare literară tindea să
se restricircngă spre nord neştine (lt lat nescio quem) bdquocu ce gură va putea
neştine să grăiascărdquo DO 11 bdquonu iaste cu putinţă nu zic să socotească
ce nici cu mintea să gicircndească neştinerdquo DO 19 bdquonu iaste cu putinţă a
trăi neştine pre pămicircnt fără de hranărdquo DO 23 bdquoDe mă iubeşte neştine
cuvicircntul mieu va păzirdquo DO 25 bdquoicircnticirci iaste să crează neştine icircn
Dumnezeurdquo DO 25 bdquomai rea moarte decicirct a fi neştine prin păcat
despărţit de Dumnezeu nu iaste altardquo DO 35 bdquode ar face neştine toate
bunătăţile lumii şi smerenie să nu aibă toate-s pierduterdquo DO 48 bdquoDe
nu să va naşte neştine din apă şi din duhrdquo DO 90 Fără să integrăm
cuvicircntul icircn fragmentele icircn care este folosit precizăm că pronumele
nehotăricirct neştine mai apare icircn didahii la DO 92 99 113 123 135
209 222 (de două ori) 224 Icircn alte texte am consemnat cuvicircntul icircn bdquoDe
s-ar icircnticircmpla să-m zică neştinerdquo CL 3r bdquoa face neştine fapte vreacutednice
ale pocăinţiirdquo IcircPTPO 356 icircntr-un citat icircn IcircBO 362 bdquoDe nu să va
naşte neştine din apă şi din duh nu va putea să icircntre icircntru icircmpărăţia lui
Dumnezeurdquo bdquode va lăsa neştine vreo milărdquo AMAO 326 372
90
GALR 2005 I p 253
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 202
La Antim Ivireanul cineva şi neştine formează o serie sinonimică
icircndreptăţită icircn conştiinţa lingvistică a cărturarului de alternanţa lor icircn
unele texte religioase şi ale cronicarilor Biblia de la Bucureşti fiind un
bun exemplu pentru acest fapt91
Uzul obişnuit al vremii impunea icircnsă
varianta cineva fapt dovedit de ocurenţele exclusive ale acesteia icircn ms
4389 versiunea muntenească manuscrisă a textului biblic
II4712 Paradigma pronumelui nehotăricirct este completată de
formele pronominale şi ale adjectivului pronominal fieştecare CL 13v
DO 18 23 24 53 58 89 97 101 105 etc fieştecarele 8 14 35 45
90 115 etc fieştecăruia CVNTO 241 şi de pronumele fieştecine
CL 18v DO 73 98 124 196 226 231
Nu am icircnregistrat forma literară astăzi fiecare De asemenea
Antim Ivireanul nu utilizează nici pronumele careşi şi cineşi
(bdquofiecarerdquo) cicircndva literare dar care mai erau utilizate icircn vremea sa cu o
oarecare consecvenţă icircn Moldova
II4713 Formele mai vechi ale pronumelui nehotăricirct vericine şi
formele verice vericare şi vericicirct cu utilizare pronominală şi
adjectivală au o frecvenţă icircnsemnată
vericine CPO 389
verice DO 23 28 33 48 61 189 AMAO 345 IcircPTPO 355
IcircBO 376 378 379 380 381 CPO 392 393 veri ce AMAO 334
336 343 344 345 IcircBO 377 verce DO 80 ver ce DO 132
vericare IcircBO 379 CPO 389 vericarele CPO 391 vericari
IcircBO 381
vericicircte IcircPTPO 354
Cicircnd structura sintactică icircn care apare pronumele sau adjectivul
nehotăricirct se realizează cu o prepoziţie aceasta apare icircntre elementele
componente ale unităţii pronominale punicircndu-i icircn evidenţă forma
91
Vezi Indicele de cuvinte pentru Facerea Ieşirea etc vezi şi Arvinte
STLFAC p 76 idem STLEX p 21 etc Iacob Limbajul biblic
romacircnesc II p 106
Morfologia 203
internă şi demonstricircnd (ca şi icircn cazul compuselor cu ori din alte texte
vechi) că bdquoelementele constitutive nu icircşi pierduseră definitiv autonomia
lexicală şi gramaticalărdquo92
[ver(i) (lt lat velis (ind prez pers a II-a a
verbului volere)93
+ pronume] bdquoicircndată să tămăduia ver de ce boală ar
fi fostrdquo DO 24 bdquosă ne ferim veri cu ce mijloc am putea de păcaterdquo
DO 101 bdquoveri cu ce mijloc voiu eşirdquo DO 233 bdquoveri cu ce mijloc ar
puteardquo AMAO 338 bdquoveri cu ce mijloc s-ar puteardquo IcircBO 382 veri cu
ce alt mijloc CVNTO 242) bdquocei ce vor milui această beseacuterică [] au
veri cu ce feacutel de milărdquo AMAO 335 bdquoicircndată să tămăduia ver de ce
boală ar fi fostrdquo DO 24 bdquosă se micircntuiască veri de ce nevoerdquo IcircBO
376 bdquoDin cicircţi bani să vor lua veri de pe ce venit al beseacutereciirdquo
AMAO 340 bdquopentru ca să nu stea banii fără spor veri din care răfet
sau breaslă vor vrea să ia cu dobicircndă [] să se dea cu zapisrdquo AMAO
344 bdquoceacutelialalte să le vicircnză neapărat veri din ce ar fi şi ar aveardquo CPO
389 bdquoacea scrisoare să o ţineţi foarte cu seamă bună la voi veri la
carele s-ar icircnticircmplardquo IcircBO 381 bdquoSă nu ne trufim icircntru inimile noastre
veri pentru ce bine am facerdquo DO 72
Formele cu ori- sicircnt puţine icircn textele lui Antim Ivireanul bdquoorice
vei facerdquo DO 236 bdquooricare din moştenitorii mieirdquo CPO 392 bdquotot
oricarele va chiema numele Domnului să va micircntuirdquo DO 178
Remarcăm icircn ultimul exemplu combinarea (bizară) a doi cuantificatori
universali tot şi oricarele procedeu ce are ca afect sublinierea ideii de
aplicare universală a principiului biblic (bdquoTot omulFiecare omToţi
(cei) care vavor chema numele Domnuluirdquo)
II4714 Pronumele şi adjectivele pronominale compuse cu
oare (lt lat volet) de tipul oarecine oarece oarecare sicircnt de
asemenea icircn număr mare
oarecine bdquoacest Antipatru picircricircndu-1 oarecine cătră icircmpăratulrdquo
CVNTO 317
92
Iacob Limba şi stilul Vulgatei p 828 93
Cf Ivănescu ILR 2000 p 241 Philippide Originea romicircnilor II p 40
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 204
oarece bdquoCă icircnălţimea feacuteţelor icircnălţat lucru oarece icircntreba şi
veseliia măririi veacutesel oarece şi frumos lucru poftiiardquo DO 12 bdquooarece
dulceaţărdquo DO 38
oarecare (şi cu forme variabile) bdquooarecare zilerdquo DO 3 bdquoo
bucurie oarecareacuterdquo DO 10 bdquooarecare omrdquo DO 58 bdquooarecare
icircntinăciunirdquo DO 59 bdquoaltă oarecare zidirerdquo DO 61 (icircntr-un citat)
bdquooarecare lucrurdquo DO 107 bdquooarecare podoabărdquo DO 175 bdquode ar fi
icircnceput puţin oarece cutremurulrdquo DO 177 bdquovreo soţie oarecarerdquo
DO 187 bdquooarecare darurirdquo CVNTO 242 bdquooarecare ajutoriurdquo
AMAO 327 bdquooarecare spurcate gurirdquo IcircPTPO 352 bdquoalte oarecare
cuvinterdquo IcircPTPO 375 bdquoalte oarecare mojiceşti icircnvăţăturirdquo IcircPTPO
361 bdquoo frumuseacuteţe oarecareacuterdquo DO 10 bdquoaltă slavă oareacutecarea mai
marerdquo DO 107 bdquoVedeţ dară ce soţii aleacutese are şi cum să aseamănă icircn
oarecarelerdquo DO 77 bdquoun om oarecarelerdquo DO 128 bdquoun preot
oarecarelerdquo DO 168 bdquooarecari despărţelirdquo şi bdquooarecari seacutemnerdquo DO
141 bdquoaducicircnd oarecarii o scrisoarerdquo DO 171
Antim Ivireanul nu foloseşte variantele v(o)arecine v(o)arece
v(o)arecare rare de altfel icircn general icircn secolul al XVII-lea
II4715 Termenul cutare (lt lat eccum talis) este utilizat
frecvent ca marcă a discursului icircn stilul administrativ icircn Izvodul dieţii
CPO 392 şi 393 bdquoeu (cutarele) feciorul (cutăruia din cutare loc) am
socotitrdquo bdquosă-şi ia soţia mea cea după leacutege (cutarea) zeacutestrelerdquo bdquosă
plătească datoriile ce sicircnt dator (cutăruia şi cutăruia cu zapise ori fără
zapise)rdquo bdquofiii şi moştenitorii miei cei adevăraţi (cutare cutare şi
cutare) să icircmpartă toată aveacuteria meardquo bdquo(cutare) să-şi ia partea lui iată ce
şi iată ce Şi (cutarele) iată ce şi iată ce Şi (cutarele) iată ce şi iată cerdquo
bdquoert pe credincios robul meu (cutarele) din robie şi pe credincioasa
roaba mea (cutarea)rdquo bdquodăruesc (cutăruia)rdquo bdquomicircna mea au scris
icircnaintea acestor mărturii vrednice de credinţă carii s-au aflat de faţă
(cutare cutare cutare cutare cutare cutare cutare)rdquo bdquoeu (cutarele)rdquo
bdquoeu (cutarele)rdquo bdquoFăcutu-se-au această foiţă de zeacutestre ce s-au dat fiicei
noastre (cutăriia)rdquo CPO 394
Morfologia 205
Icircn indicaţiile tipiconale de slujbă este de asemenea folosit bdquoŞi
aşa zic şi eu [] cătră dumneata (cutarele) şi cătră ceacutelialalte rudeniirdquo
DO 188 (cf DO 193) bdquofericit fratele (cutarele) ce au muritrdquo DO
223 225 bdquofratele nostru (cutarele) s-au dezbrăcatrdquo DO 225 bdquosă se
pomenească la toate slujbele cu glas mare icircntr-acesta chip (Icircncă ne
rugăm pentru [] lăsarea păcatelor robilor lui Dumnezeu cutare şi
cutare [])rdquo AMAO 342
II4716 Pronumele şi adjectivele pronominale nehotăricircte de
tipul unul altul au icircn general forma articulată după norma literară
generală icircn epoca veche bdquoau tras la sine Hristos mulţimea cu unele ca
acesteardquo DO 4 bdquode la mine va să vă ceară pre toţ iar nu de la alţiirdquo
DO 28 bdquocu une cuvinte chiamă pre unul şi cu altele pre altulrdquo CL 8v
Rar apare şi forma nearticulată ca icircn exemplul din CL 8v bdquocu
une cuvinte chiamărdquo Icircn prima perioadă a epocii vechi asemenea forme
se icircnticirclniseră ceva mai frecvent icircnsă au fost icircntotdeauna inferioare din
punct de vedere numeric celor articulate Icircn vremea lui Antim Ivireanul
ele se icircnticirclnesc mai ales icircn textele moldoveneşti dar nici acolo nu cons-
tituie norma dominantă94
Au totuşi o rezistenţă deosebită icircn această arie
culturală icircntrucicirct apar şi după 180095
II472 Pronumele şi adjectivul pronominal negativ
Norma literară muntenească a vremii impunea utilizarea
pronumelui negativ nimeni cu această formă ori cu elementul deictic
adverbial -a iar aceasta este şi cea mai frecventă formă din textele lui
Antim Ivireanul
nimeni IcircBO 379 380 CPO 389 394 DO 28 29 30 35 38
43 47 69 103 125 128 161 162 165 168 172 181 192 193 200
204 205 206
94
ILRL 1997 p 129 331 95
Vezi Doina Marta Bejan op cit p 70
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 206
nimeneacute CL 3v DO 4 20 41 42 80 90 104 145 205 206
207 227 228 229 CVNTO 265 AMAO 334 339 IcircPTPO 356
IcircBO 382 CPO 390
Pe licircngă formele de mai sus am notat şi forma nimeacute CL 1r
atestată icircn epoca veche icircn documente din toate regiunile ţării inclusiv
din Ţara Romacircnească dar cu precădere icircn Moldova (unele zone) icircn
Banat-Hunedoara şi icircn Oltenia96
Icircntr-un caz apariţia uneia sau a alteia dintre forme este discu-
tabilă Icircn cuprinsul didahiilor editorul Gabriel Ştrempel este indecis cu
privire la forma utilizată de către mitropolit icircn originalul astăzi pierdut
Avicircnd ca text de bază copia din 1722-1725 a grămăticului Efrem
realizatorul ediţiei din 1962 notează icircn Cuvicircnt de icircnvăţătură la
dumineca lăsatului secului de bricircnză p 170 r 21 bdquocă nu s-au făcut
nimea icircnvăţatrdquo iar la subsolul paginii dă forma din copiile ulterioare
nimeni ms 549 B şi ms 524 C Icircn schimb icircn ediţia din 1972 care are
la bază tot manuscrisul lui Efrem97
apare pronumele literar nimeni
după copiile ticircrzii la subsol este trecută icircnsă şi varianta nime98
Probabil
că realizatorul ediţiei din 1972 a considerat imposibilă apariţia formei
nimea proprie mai degrabă zonelor nordice icircn limba mitropolitului
muntean a considerat-o o intervenţie a copistului Efrem şi a icircnlocuit-o
cu termenul muntenesc de drept literar validat de copiştii din secolul al
XVIII-lea Pronumele nimea din discursul oral al lui Antim nu ar fi icircnsă
unica apariţie icircn textele care au legătură cu mitropolitul căci şi icircn Carte
sau lumină există această formă Nu avem date certe care să-l indice
pe traducătorul (e posibil ca acesta să fi fost Antim Ivireanul icircnsuşi) sau
pe diortositorul acelui text deci pe cel care a introdus termenul dar
tipograful este bdquosmeritul icircntru ieromonahi Anthim Ivireanulrdquo (CL ftl)
care a păstrat forma la tipar Acest lucru coroborat cu faptul că după
informaţia lui Ion Gheţie şi Al Mareş nimea era utilizat şi icircn Oltenia şi
Muntenia ne icircndreptăţeşte să credem că Antim cunoştea forma deşi
96
Gheţie ndash Mareş Graiurile p 240 97
Vezi Gabriel Ştrempel Notă asupra ediţieiO LXI 98
Vezi DO 101 r 23
Morfologia 207
aceasta nu făcea parte din obișnuința sa lingvistică şi că icircn originalul
predicilor sale a utilizat accidental varianta nimea icircn locul asupra
căruia Gabriel Ştrempel a revenit icircn realizarea ediţiei din 1972
Precizăm aici că pronumele negativ apare icircn exprimarea cărtu-
rarului muntean icircn construcţii cu dublă negaţie Icircn secolul al XVII-lea
aceasta este norma respectată de cele mai multe texte literare romacircneşti
bisericeşti şi laice99
Totuşi icircn vremea lui Antim Ivireanul mai sicircnt con-
semnate structuri cu negaţie simplă explicabile prin prisma calităţii
textului de traducere sau scriere originală şi de asemenea din pers-
pectiva autorului lor Icircn textele bisericeşti100
icircn general lipsa cumulului
de negaţii este reflexul situaţiei impuse icircn limba primelor traduceri
cultice din slavonă limbă icircn care existau bdquoşi asemenea construcţii (pe
licircngă cele cu dublă negaţie) şi care sicircnt de cele mai multe ori calcuri
după greacărdquo101
Icircn texte laice102
precum cele ale lui Constantin
99
ILRL 1997 p 374 100
Vezi de exemplu bdquonimeni cu noi iasterdquo MLD I3144 bdquoştiind pentr-icircnsul
nemicărdquo MLD I3923 101
I Rizescu Cu privire la dubla negaţie icircn limba romacircnă icircn SCL XIV (1963)
nr 4 p 477 Densusianu ILR II p 254 cf Georgeta Ciompec Observaţii
asupra exprimării negaţiei icircn limba romacircnă din secolele al XVI-lea ndash al
XVIII-lea icircn SCL XX (1969) nr 2 p 203 care consideră că bdquoaceastă
modalitate de a exprima negaţia a fost moştenită din latină şi că textul slavon
a contribuit doar la laquofixarearaquo ei icircn anumite cazuri fără a-i fi model
exclusivrdquo 102
De pildă bdquonici cum nici de nici o parte ajutor iaste nici ştiinţă de la alţii
sau pomenire măcară să aflărdquo CM I3 bdquonici o ţară nici un pămicircnt au putut
sta icircmpotriva lorrdquo CM I12 bdquoCă nici un rod osebit de oameni icircn veacuteci poate
rămicircnea icircn lume nici feliurile limbilor icircn mii de ani tot aceacutelea neschimbate şi
nemutate pot sta Că nimic supt soare iaste stătătoriu ci toate cicircte sicircnt icircn
curgere şi icircn mutări sicircnt zidite de veacutecinica lui Dumnezeu icircnţelepciune şi
puteacutererdquo CM I53-54 bdquoca cum nici ar fi fostrdquo CM I75 bdquonimica inimii ş-au
izbicircnditrdquo CM II57 bdquonimini den cicircţi auziia a să milostivi spre dicircnşii erardquo
CM II59 bdquonimini den creştini poate zicerdquo CM II59
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 208
Cantacuzino şi Radu Greceanu negaţia simplă este de provenienţă la-
tină şi ceea ce este posibil pentru Constantin Cantacuzino italiană103
La mitropolitul muntean de regulă nimeni este icircnsoţit de
aspectul negativ al verbului bdquonimeni să nu socoteascărdquo DO 28 bdquode
n-au fost nimeni să vă icircnveţerdquo DO 28 bdquonu va putea nimeni să auză
nimic de folosrdquo DO 29 bdquoAcest sicriiu pre nimeni nu uraşte pre
nimeni nu goneacuteşte de nimeni nu să scicircrbeacuteşte nici să fereşte a duce
ceacutele micircntuitoare şi pre nimeni nu face părtaş stricăciuniirdquo DO 30
bdquonimeni să nu-1 stricerdquo DO 35 bdquonu s-au făcut nimeni ucenic bună-
tăţilor din cei ce s-au icircndestulat icircn micircncărirdquo DO 38 bdquoa face rău
n-avem icircndemnător pre nimenirdquo DO 38 bdquonimeni nu micircnca cu elrdquo
DO 43 bdquonu s-au udat nimenirdquo DO 69 bdquonu s-au făcut nimeni
icircnvăţat sau icircnţelept din cei ce s-au răsfăţat icircn micircncărirdquo DO 101 etc
bdquosă nu ia nimenea nimic din prada Ierihonuluirdquo CVNTO 265 bdquode
nu va avea pre nimeneardquo AMAO 334 bdquosă nu icircndrăznească nimenea
din dumnealor să stricerdquo AMAO 339 bdquofărrsquo de voia duhovnicului lui
să nu cuteze nimenea să să cuminecerdquo IcircPTPO 356 bdquonimeni din voi
din preoţi să nu icircndrăzniţi a despărţi bărbat de muiarerdquo IcircBO 379 bdquoŞi
mai icircn scurt preot străin nimeni nicidecum să nu-1 priimească fără
de cartea noastrărdquo IcircBO 380 bdquonimenea din voi să nu icircndrăznească să
facă beseacuterică undeva picircnă nu veţi lua blagoslovenie de la arhiereul
loculuirdquo IcircBO 382 bdquoicircntr-alt chip nu să va putea hirotoni nimenirdquo
CPO 389 bdquosă nu afle nimenea pricină să zică că au pierdut-ordquo CPO
390 bdquodupă preoţie cicircţi copii va face să nu mai fie volnic nimeni să-i
rumacircnească că sicircnt slobozirdquo CPO 394
II48 Pronumele relativ
II481 Pronumele relativ care apare aticirct cu forme articulate la
nominativ şi acuzativ oglindind norma textelor literare din secolul al
XVI-lea şi al XVII-lea cicirct şi cu forma invariabilă
103
Mioara Avram Particularităţi sintactice neromacircneşti icircn diferite momente ale
evoluţiei limbii romacircne literare icircn SCL XXVI (1975) nr 5 p 460
Morfologia 209
m sg carele bdquoDavid icircmpărat şi prorocul carele şi nici să află
den multe feacuteliuri de nevoi şi supărări s-au izbăvitrdquo Pred 1694 2v
bdquoFericit [hellip] iaste acela carele de pururi se icircndeletniceacuteşte cu sfintele
scripturirdquo Pred 1694 2v-3
r bdquoDomnul şi micircntuitoriul lor de carele mult
prorociserdquo DO 11 bdquoau sădit lemnul acela la mormicircntul lui Adam
despre cap carele s-au făcut copaci marerdquo CVNTO 246 bdquofeciorul lui
Mathusala carele era al şaptelea după Adamrdquo CVNTO 248 bdquoCade-să
a şti că anul iaste icircn doao feliuri iaste anul soarelui carele icircn 12 luni icircşi
face călătoriia sa şi acestui an urmăm noi ltşigt iaste şi anul lunii carele
cu 12 icircncunjurături ale ei icircşi vine la locul săurdquo CVNTO 251
bdquoegumenul carele va fi după vremirdquo AMAO 344 bdquocarele eşti fiiul ce
ale al beseareciirdquo C 1r etc dar care bdquopre care cuvicircntrdquo CL 36
r
bdquoDomnul Iisus de care ei mult doriiardquo DO 11 bdquoStăpicircnul Ţării
Rumacircneşti mulţi ani să aibă Care la sine adună florile bunătăţiirdquo
CVNTO 242 bdquoau micircntuit pre cei trei coconi din cuptiorul care-i
aruncase Navuhodonosorrdquo CVNTO 297 bdquopre lemnul care să gătiserdquo
CVNTO 305 bdquolocul acela icircntru care era caselerdquo CVNTO 316
bdquopreotul care nu va face aceacutele liturghiirdquo AMAO 331 bdquoAcest
Ceasoslov [] care iaste ricircnduiala slujbeirdquo C 1715 1r
f sg carea bdquotipografia careacute cu cheltuiala prealuminatului
domnu [hellip] s-au făcutrdquo Pred 1694 3v bdquopsaltire [hellip] careacute iaste vicircrfu
şi temeiu a toată cicircntarea şi rugăciunea careacute proroceacuteşte ceacutele fiitoare şi
pomeneacuteşte istoriile careacute legiuiaşte ale vieţiirdquo Pred 1694 3v-4
r
bdquopricina pentru careacute le pohteacuteşte aceacutesteardquo CL 3v bdquomulţemita cea
adevărată careacute care să face din inima cea călduroasărdquo CVNTO 242
bdquoMariamna fata lui Ircanos prin careacute au luat şi icircmpărăţiiardquo CVNTO
317 bdquosă se dea unii feacutete sărace carea va vrea să se măriterdquo AMAO 332
bdquofiind beseacuterica de lemn icircn carea să prăznuiardquo AMAO 333 bdquohrana cea
preste fire a sufletului carea iaste cuvicircntulrdquo IcircBO 369 dar care bdquosă-i ia
preotul acela la care beseacuterică se va icircngropa acel săracrdquo AMAO 331 bdquoo
ungere care să face cu untdelemnrdquo IcircBO 374
m pl carii bdquoNu vă nădăjduiţ pre boiari pre fiii oamenilor la
carii nu iaste micircntuirerdquo DO 24 bdquopre carii să vor arăta semeţi [] icirci
vom pedepsirdquo DO 28 bdquoEleazar au trimis pre cei 70 ticirclcuitori la
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 210
Eghipet pre carii [] i-au dăruit Ptolemeu Filadelful icircmpăratul
Eghipetului cu daruri marirdquo CVNTO 305 bdquodoi ieromonaş greci carii
să fie icircn strana cea marerdquo AMAO 329 bdquocarii vor fi a patra nuntă nice
cum să nu icircndrăzniţi a-i cununardquo IcircBO 379 bdquoicircnaintea acestor mărturii
vreacutednice de credinţă carii sicircnt iscăliţi mai josrdquo CPO 393 dar care
bdquocare vor fi bolnavirdquo IcircBO 375
f pl carele bdquoniscare minuni carele să fac la icircnceputurile
veacurilorrdquo CVNTO 250 bdquoPăsul ce scriem icircntr-acest cap şi vremea cea
de mare nevoe icircnţelegem (să ferească Dumnezeu) cutremurul focul
vijeliia şi altele asemene acestora carele pot să aducă mare pagubă şi
stricăciunerdquo AMAO 340 dar care bdquosufletele aceacutelia care era icircnchise icircn
sicircnul lui Avramrdquo DO 12 bdquoaceacuteste doao icircmpărăţii care au zisrdquo CVNTO
239 bdquopentru ceacutele 4 vicircnturi şi pentru ceacutele 4 fiară care au văzut eşind din
marerdquo CVNTO 297 bdquocelelalte multe şi nenumărate daruri care ne-au
dăruitrdquo AMAO 349 bdquoam socotit mai nainte picircnă a nu mă cuprinde
sficircrşitul vieţii mele şi picircnă icircmi sicircnt minţile icircntregi şi sănătoase să fac
diată şi să dovedesc gicircndul mieu cătră moştenitorii miei cei aleşi cu
care voesc să chivernisească ei averea mea mutătoare şi nemutătoare
după petrecerea mea din viaţărdquo CPO 392
Forma populară nediferenţiată a devenit normă literară generală a
romacircnei moderne prin selectarea ei de către unii cărturari din epoca
primei normări deliberate a limbii104
pe baza uzului practic generalizat
la sficircrşitul secolului al XVIII-lea
II482 Pronumele relativ invariabil de nu este utilizat frecvent Icircn
icircntregul corpus al didahiilor am icircnregistrat numai trei ocurenţe bdquopentru
tine au făcut Solomon cu icircnţelepciunea de i-au dat Dumnezeu acest
lăcaşrdquo DO 45 (fragmentul face parte dintr-un discurs mai amplu preluat
ca citare din textul apocrif Evanghelia lui Iacov) bdquonu s-au udat nimeni
pentru că icircntrase 12 preoţ de ţinea chivotul pre spatele lor şi apa să dedeacutese
104
Ivănescu ILR 2000 p 661 695 Iorgu Iordan Limba romacircnă actuală O
gramatică a bdquogreşelilorrdquo Bucureşti Editura Socec amp Co SAR [1943]
p 120
Morfologia 211
icircnapoi din porunca dumnezeiascărdquo DO 69 şi bdquoSicircnt mulţi icircn lume de să
numesc că sicircnt păstori şi zic cum că poartă grijă de oirdquo DO 134
Icircn fragmentul bdquoicircntre celelalte scicircrbe ce am de mă rănesc la
inimă iaste aceastardquo (IcircBO 366) de poate fi interpetat tot ca pronume
relativ dacă se consideră că verbul rănesc este utilizat la persoana a
treia plural Totuşi existenţa icircn text icircn imediata vecinătate a
construcţiei bdquo[icircntre celelalte scicircrbe ce am] [] iaste aceasta cea mai
grea de mă icircntristez şi mă micirchnesc mai mult că văz icircntre preoţii miei
aticircta prostierdquo sugerează posibilitatea ca propoziţia bdquode mă rănesc la
inimărdquo să fie o circumstanţială consecutivă cu de conjuncţie sinonimă
cu icircncicirct icircntocmai ca icircn bdquode mă icircntristez şi mă micirchnesc mai multrdquo unde
verbele apar la persoana icircnticirci singular
II5 Numeralul
II51 Numeralul cardinal
II511 Numeralul icircntunerec bdquozece mii număr nedefinitrdquo (calc
după termenul vechi slav tĭma tŭma bdquoicircntuneric număr infinit mii
zece miirdquo105
) frecvent icircn literatura veche şi icircn epoca lui Antim
Ivireanul mai cu seamă icircn textele nordice apare la cărturarul muntean
icircn diverse contexte Singur este icircntrebuinţat icircn bdquocicircnd au luat Ţarigradul
au făcut icircntuneacuterece de nevoi şi goniri şi apucărirdquo CL 1v Icircn alte
situaţii numeralul apare icircntr-o construcţie icircn care mai sicircnt folosite
forma de plural mii şi două adjective care subliniază icircnsăşi ideea
conţinută de numeralele propriu-zise bdquon-au pogoricirct din ceriuri
icircntuneacuterece şi mulţime de icircngeri ce are pe licircngă dicircnsul mii de mii
nesocotiţi şi nenumăraţirdquo DO 4
Pentru exprimarea cantităţii nemăsurabile sau nedefinite se
foloseşte forma de numeral mii singură sau repetată după cum se vede
din exemplul anterior precum şi din cele ce urmează bdquoIoan al optulea
papă al Ricircmului au fost muiare mărturisită de mii de istorici eleni şi
latinirdquo CL 1v bdquoCă aticircta doriia de paharul acesta a-l bea cicirct acea puţină
105
Rosetti ILR 1978 p 326 555
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 212
vreacuteme ce mai era să treacă picircnă a-l bea icirci părea că sicircnt mii de anirdquo
DO 13
Nici numeralul o mie nu desemnează icircntotdeauna o cantitate
cunoscută De pildă fragmentul bdquoOpresc şi pe alţii cu o mie de
mijloace să nu le ţierdquo din manuscrisul lui Efrem grămăticul (DO
135) este copiat icircntocmai de copistul ms B acesta adăugicircnd icircnsă
marginal o precizare bdquolămuritoarerdquo cu mii de mijlociri (vezi DO 135
nota la r 25)
Icircntr-o altă situaţie aproximarea unui număr foarte mare se face
prin asocierea numeralului zece mii cu o grupare ce conţine o pre-
poziţie106
bdquoicircmpreună cu Iehonia s-au mutat ca la 10 mii de oamenirdquo
CVNTO 294
II512 Numeralul mie (lt lat milia) este utilizat cu forma mii la
plural inovaţie apărută icircncă din secolul al XVI-lea care tindea să se
impună ca normă unică icircn epoca lui Antim Ivireanul Notăm pe licircngă
exemplele de la punctul II511 alte situaţii icircn care există pluralul mii
bdquoau junghiat 14 mii de coconirdquo DO 66 bdquosă icircntoarseră la al doilea an al
icircmpărăţiei lui 50 de mii de oamenirdquo CVNTO 301 bdquos-au aflat de 90 de
ori cicircte 380 de miirdquo CVNTO 319
Mitropolitul nu foloseşte pentru exprimarea pluralului forma
veche etimologică omonimă cu cea de singular mie
II52 Numeralul ordinal
II521 Cicircnd determină un substantiv şi este postpus faţă de
acesta numeralul ordinal icircnticirci este folosit de Antim Ivireanul mai
frecvent cu forma neacordată după cum se vede din puţinele exemple icircn
care numeralul determină un substantiv feminin bdquoaceastă chemare nu
iaste icircnticirciurdquo CL 5v bdquoepistoliia icircnticircirdquo CL 9
v bdquoprecum scrie la icircmpărăţia
icircnticircirdquo CVNTO 275 şi probabil bdquoau cumpărat preoţiia icircnticirci de la
Antiohrdquo CVNTO 305 (dacă nu cumva icircnticirci este aici adverb)
106
GALR 2005 I p 300
Morfologia 213
Aceeaşi normă pare că este respectată şi icircn cicircteva situaţii cicircnd
numeralul este utilizat fără substantivul pe care ar trebui să icircl determine
bdquoicircnticirci Macaveilorrdquo CVNTO 310 312 şi 313107
Am icircnregistrat şi forma acordată (mai nouă populară de origine
moldovenească108
) bdquodovada icircnticirciardquo CL 4v bdquonaşterea icircnticirciardquo CVNTO
246109
Mult mai numeroase sicircnt structurile cu numeralul antepus
situaţie icircn care acesta este acordat cu substantivul feminin potrivit
normei bdquoicircnticircia chemarerdquo CL 5v bdquoicircnticircia carterdquo DO 148 CVNTO
307 bdquoicircnticircia icircmpărăţierdquo CVNTO 274 (de două ori) 276 278 etc
bdquoicircnticircia nuntărdquo IcircBO 379 bdquoicircnticircia şi a doua icircnvăţăturărdquo CPO 389
II522 Nu am consemnat alternanţa icircn cazul numeralului
compus cu de Forma dinticirci(u) este generală bdquochemarea denticirciurdquo CL
5v bdquoicircntrebăciunea dinticircirdquo DO 68 bdquodespărţitura cea dinticircirdquo DO 42
bdquostihiia cea dinticircirdquo DO 68 bdquodespărţitura cea dinticirciurdquo DO 41 bdquoporunca
cea dinticirciurdquo DO 33 53 etc bdquovremea cea dinticircirdquo CVNTO 303 bdquocurtea
dinticircirdquo AMAO 329 bdquocurtea cea dinticircirdquo AMAO 345
II523 Icircn general alternanţa terminaţiilor -le-lea la numeralele
ordinale se mai poate icircnticirclni icircn varianta literară muntenească la
icircnceputul secolului al XVII-lea (bdquoal doile Zevs al treile Aris [] al
cincile Afrodit al şasele Ermiardquo CMM6r bdquoal doilerdquo LM 319 bdquoal
unsprăzěcele časrdquo CG 25v)
110 dar tendinţa este aceea de icircnlăturare a
107
Editorul a notat de fiecare dată bdquoicircnticircilta Carte agt Macaveilorrdquo folosind
croşete pentru completările bdquoimpuse de structura defectuoasă a frazeirdquo vezi
Gabriel Ştrempel Nota asupra ediţiei icircn Antim Ivireanul Opere p LXII 108
C Fracircncu Vechimea şi răspicircndirea numeralului articulat icircn construcţii de
tipul partea icircnticircia icircn SCL XXXI (1980) nr 2 p 214 109
Cf ibidem p 214 bdquotextele provenind din graiurile sudice aticirct literare cicirct şi
neliterare (documente icircnsemnări inscripţii) nu cunosc forma articulată icircn
construcţii cu numeralul postpus (cartea icircnticircia) icircn toată epoca vecherdquo 110
Cf Gheţie BD p 165 referindu-se la documente bdquoDupă 1600 icircn
Muntenia formele cu -lea sicircnt singurele folositerdquo
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 214
primei forme111
mai veche decicirct cea cu -lea112
Mitropolitul muntean
probează lucrul acesta icircntrucicirct utilizează constant formele icircn -lea bdquoal
doilea numerdquo DO 87 bdquoal doilea chiprdquo DO 122 bdquoal cincilea botezrdquo
DO 70 bdquofeciorul lui Mathisala carele era al şaptelea după Adamrdquo
CVNTO 248 bdquoal optulea caprdquo DO 91 bdquoal noaolea ceasrdquo DO 228
bdquoal unsprăzeacutecelea ceasrdquo DO 228 etc
II53 Numeralul colectiv
II531 Pentru nemeralul colectiv amicircndoiamicircndouă am icircnregis-
trat la nominativ şi acuzativ formele amicircndoi CL 5v etc IcircPTPO
355 357 IcircBO 374 CVNTO 241 245 248 etc DO 44 61 216
etc amicircndoao IcircBO 370 381 CVNTO 258 AMAO 341 DO15 31
120 ec CPO 393 La genitiv şi dativ formele sicircnt amicircnduror CL 5v
etc bdquovoinţa a amicircndurori obrazelorrdquo CPO 393 şi amicircndurora CL 5v
II532 Numeralele care exprimă colectivităţi de cicircte trei sau mai
multe lucruri se construiec cu cicircte bdquoLa 3 lucruri trebuia mare ajutor
apostolilor [] Deci la aceacuteste cicircte treacutele să veacutede astăzi cum că au dat
Hristos cu schimbarea feţii lui mare ajutor apostolilorrdquo DO 77 bdquocare
dar să fie cel mai mare şi mai ales cu carele icircn cicircte patru părţi ale lumii
s-au arătat [Pavel] minunat şi vestitrdquo DO 84 bdquoHristos afară din
Lazar au icircnviiat şi pe alţi 2 morţi [] Icircnsă cicircte trei morţii nu sicircnt
icircnchipuiri numai unuia singur păcătos ci a multor feacuteliuri de păcătoşirdquo
DO 141-142 bdquoVăz 4 bărbaţi icircn mijlocul focului şi chipul a cicircte 4 iaste
aseacutemenea cu Fiiul lui Dumnzeurdquo CVNTO 320 bdquopre aceşti copii [trei
nn] să aibă datorie unul dintr-acei doi preoţ de mir [] să-i icircnveţe carte
[] şi pentru osteneala lui să i să dea din casă pentru cicircte trei copii
taleri 20rdquo AMAO 331 bdquovom să se facă icircn toţi anii nestrămutat cu
cinste slujbele celor patru sfinţi din icoana [] Drept aceia s-au aşăzat
cicircte patru sfinţii aceştea să aibă fieştecare slujba sa cu cinste la vremea
sardquo AMAO 333-334 bdquosă nu cază icircn blestemul şi icircn legătura
111
ILRL 1997 p 333 112
Ivănescu ILR 2000 p 229
Morfologia 215
afurisaniei ce s-au făcut cu hrisoave a cicircte patru patriarşi a-i (sic) lumii
şi al nostrurdquo AMAO 339
II54 Numeralul multiplicativ
Numeralul multiplicativ este reprezentat de icircndoit (bdquoiaste omul
făcut de Dumnezeu icircndoit de suflet cuvicircntătoriu şi de trup simţitoriu
are şi bunătăţ icircndoite sufleteşti şi trupeştirdquo DO 47 etc) icircntreit (bdquoau
icircnmulţit talantul ce i s-au icircncredinţat nu icircndoit ci icircntreitrdquo DO 138)
icircnşeptit (bdquogreşind cu aceasta icircnşeptit [] bdquofu pedepsit icircnşeptitrdquo
CVNTO 247) icircnsutit (bdquoicircnsutit au luat roadărdquo CVNTO 260)
II55 Numeralul fracţionar
Numeralul fracţionar este exprimat prin substantive jumătate
DO 238 CVNTO 290 318 CPO 389 etc zeciuială DO 203
zeciuiala AMAO 326 340 341 zeciuialele CVNTO 260 şi sintag-
me de tipul a treia parte (bdquosă n-aibă volnicie bărbatul să cheltuiască la
moartea ei mai mult decicirct a treia parte din zeacutestrele eirdquo CPO 393) a
patra parte (bdquostăpicircnea a patra parte din Galileardquo CVNTO 315)
II56 Numeralul adverbial
Numeralul adverbial apare icircn enumerări fără substantivul ricircnd
fapt obişnuit icircn epoca veche icircnticirci bdquoicircn primul ricircndrdquo icircn bdquoŞi icircnticirciu să
vedem chemarea apostolilorrdquo CL 4v bdquoicircnticirci voiu zice puţine cuvinterdquo
DO 23 bdquoicircnticirci voiu să vă spuiu foarte pe scurtrdquo DO 47 bdquoicircnticirci zic cum
că luna iaste podoaba nopţiirdquo DO 59 etc
II57 Numeralul distributiv
Acest tip de numeral format din cicircte + numeralul cardinal este
bine reprezentat bdquoare fieştecare icircnjugare cicircte 2 sloverdquo DO 18 bdquoau cicircte
doi duhovnicirdquo DO 94 bdquosă li să dea cicircte şase bani de zirdquo AMA 330
bdquosă ia simbrie fieştecarele de an [] cicircte şase chile de picircinerdquo AMAO
330 bdquosă-i icircnsemneze pre toţi săracii icircntr-o foiţă şi să-i hotărască cicircte 13
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 216
să vie icircntr-o duminecă să-ş ia banulrdquo AMAO 332 bdquosă le dea cicircte doi
galbeni de aurrdquo AMAO 342
De mai multe ori icircntre elementele componente ale numeralului sicircnt
intercalate fie o prepoziţie fie substantivul determinat fie amicircndouă
aceste elemente bdquoserafimii cei cicircte cu 6 aripirdquo DO 167 bdquosă ia simbrie
fieştecarele de an cicircte taleri 20rdquo AMAO 330 bdquoSă aibă datorie egumenul
să le facă icircntr-un an doao ospeacuteţe cicircte de taleri 5rdquo AMAO 342
Numeralul distributiv apare uneori cu forma dublată bdquonici cicircte
unul cicircte unul nici strein chiamă Ci cicircte doi cicircte doi şi fraţirdquo CL 8r
II58 Exprimarea datei
Pentru precizarea anului Antim foloseşte de obicei modelul
vechi influenţat de slavonă cu menţionarea văleatului Cele mai multe
exemple se găsesc firesc icircn Chipurile Vechiului şi Noului Testament
dar aceeaşi structură este folosită şi icircn alte locuri Leat 3184 CVNTO
257 Leat 3879 CVNTO 268 etc leat 7218 Ded 1709O 412
Datarea primei scrisori de apărare se face după acelaşi tipic bdquola leat
7220rdquo DO 226
Uneori icircn loc de leat apare construcţia (la) anul de la zidirea
lumii CVNTO 241 244 IcircBO 383
Precizarea anilor se face şi prin raportare la naşterea lui Isus cu
sintagmele anul de la Hristos IcircPTPO 349 IcircBO 365 la anul
micircntuirii lumii CL ftlr icircn anii de la Hristos (Psaltirea slavonă
Bucureşti 1694 ftlr) leatul de la Hristos 1710 CPO 390
Ordinea icircn care sicircnt menţionate elementele din componenţa datei
este anul luna ziua bdquoanul de la zidirea lumii 7219 noembrie 8rdquo IcircBO
383 bdquoleat 7220 icircn luna ghenarie icircn 13 zilerdquo DO 226 bdquoanul de de la
zidirea lumii 7217 meseţicirc iulicircie 1rdquo CVNTO 241 bdquoleat 7221 aprilie
24rdquo AMAO 325 bdquoleat 7224 martie 15 dnirdquo AMAO 346 şi doar
luna şi ziua bdquola fevruarie 3 zilerdquo DO 232 bdquocuvacircnt de icircnvăţătură la
octomvrie 26rdquo DO 156
Morfologia 217
Precizacircnd data Antim foloseşte uneori termenii slavoni
consacraţi pentru lună şi zi bdquomeseţicirc iulicircierdquo CVNTO 241 bdquomartie 15
dni113
rdquo AMAO 346
II6 Verbul
II61 Pentru sensurile bdquoa curgerdquo114
şi bdquocurgererdquo norma tuturor
variantelor literare din epoca lui Antim Ivireanul era cea cu utilizarea
verbului a cure (lt lat currĕre) şi a substantivului derivat din infinitivul
lung curere forme care picircnă la sficircrşitul secolului al XVI-lea fuseseră
singurele icircntrebuinţate icircn limba romacircnă Icircn graiurile din Muntenia şi
Moldova centrală şi de sud au apărut icircnsă variantele a curge (creată
prin analogie cu a merge115
etc) şi curgere atestate sporadic icircn do-
cumente şi texte literare din aceste regiuni icircncepicircnd cu prima jumătate a
secolului al XVII-lea La graniţa dintre veacurile al XVII-lea şi al
113
Termenul nu apare deloc icircn manuscrisul grămăticului Efrem al didahiilor
Icircn celelalte copii icircnsă bdquotitlurilerdquo predicilor sicircnt icircnsoţite uneori şi de data la
care au fost rostite iar aceasta este exprimată cu ajutorul cuvicircntului slavon
bdquoCuvicircnt la cea după trup tăerea icircmprejur a domnului nostru Iisus Hristos la
ghenarie 1 dnirdquo ndash ms C DO 126 note (vezi şi pentru urm) bdquoAl doilea
cuvicircnt la zioa sficircntului ierarh Nicolae Dechemvrie 6 dnirdquo ndash ms C DO 133
bdquoCuvicircnt icircn zioa sficircntului şi marelui mucenic Dimitrie izvoricirctoriul de mir
asupra cutremurului la octomvrie 26 dnirdquo ndash ms C DO 156 114
Uneori şi bdquoa mergerdquo cf a mere formă analogică a lui a merge (lt lat
mergere) după a cure (icircn Ardeal vezi ALR SN vol VII h 1934 şi icircn
dialectul istroromacircn la sud-vest de muntele Učka vezi şi Richard Sacircrbu
Vasile Frăţilă Dialectul istroromacircn Texte şi glosar Timişoara Editura
Amarcord 1998 p 22 męre) 115
Cauzele care au determinat această schimbare au putut fi omonimia dintre
unele forme din conjugarea verbelor a cure şi a cura (lt lat curare) bdquoa curăţi
a icircngrijirdquo şi una de natură estetică ndash omonimia supărătoare dintre prezentul
indicativ persoana I singular al verbului a cure şi reflexul romacircnesc al lat
culum (vezi C Fracircncu Vechimea şi răspicircndirea unei inovaţii morfologice
verbul a curge icircn LL 1981 III p 337)
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 218
XVIII-lea inovaţia reprezenta icircncă un fapt de limbă populară cu
apariţii izolate accidentale icircn textele literare
După 1700 se conturează icircn Muntenia Oltenia centrul şi sudul
Moldovei tendinţa de modificare a normei fapt ce s-a realizat către
1800116
Icircntre scriitorii şi cărţile din aceste regiuni care au contribuit la
impunerea schimbării C Fracircncu icircl indică şi pe Antim Ivireanul
bdquocurgea prin mijlocu-i ricircul lui Efratrdquo CVNTO 255 Natura textelor
cărturarului muntean nu oferă multe situaţii discursive icircn care să se
manifeste semnificatul bdquoa curgerdquo De aceea pe baza ocurenţei din
Chipurile Vechiului şi Noului Testament nu putem preciza dacă mitro-
politul prefera varianta nouă sau forma veche icircn flexiunea verbală Un
argument icircn favoarea primei opţiuni ar fi utilizarea mai frecventă a
substantivului curgere bdquocurgerile apelorrdquo CVNTO 260 bdquocurgerile
cereştilor bunătăţrdquo DO 20 bdquoIordanul curgerile sale ceacutele reacutepede spre
fugă li-au icircntorsrdquo DO 195 icircnsă icircl emitem cu toată rezerva icircntrucicirct icircn
general icircn epoca veche istoria impunerii inovaţiei icircn cazul celor două
cuvinte nu este identică substantivul cu formă nouă este atestat mai
devreme decicirct verbul şi s-a impus mai repede icircn uzul cult de pildă la
Dimitrie Cantemir apare constant curgere faţă de cure117
şi tot astfel
icircn Biblia de la Bucureşti118
II62 Verbele de conjugarea a II-a a III-a şi a IV-a cu radicalul
icircn -d -t şi -n prezintă forme iotacizate la indicativ prezent persoana I
singular şi la conjunctiv prezent persoana I şi a III-a singular şi persoana
a III-a plural (şi la viitorul cu să) conform normei generale icircncă icircn epoca
lui Antim Ivireanul să arză CVNTO 265 crez IcircBO 369 să icircmparţă
AMAO 333 să pue CL 14r să rămicirce CVNTO 250 să răspunză
CL 18v să scoaţă CL 3
v să trimiţă AMAO 338 vă trimiţ CL 28
v
să tunză CVNTO 265 nu ţiu CVNTO 247 să vază CVNTO 242
va să vie C 13r etc
116
Ibidem p 334 117
Ibidem 118
Vezi Arvinte STLLV p 16
Morfologia 219
După numărul formelor cu dentala refăcută icircn documentele
provenind din toate ariile lingvistice romacircneşti din secolele al XVI-lea
ndash al XVIII-lea se poate trage concluzia că inovaţia a apărut icircn Banat şi
nordul Moldovei iar apoi s-a propagat foarte lent spre sud119
Icircn
general se admite că picircnă la sficircrşitul secolului al XVIII-lea producţiile
literare din Ţara Romacircnească nu au cunoscut inovaţia de tip nordic120
Icircn aceste condiţii unica formă cu dentala refăcută din scrierile lui
Antim Ivireanul este suspectă icircn ediţia lui Gabriel Ştrempel (1972)
mai ales că apare icircntr-o structură aproape identică cu una ce prezintă
forma literară la vremea aceea bdquoAlexandru Machedon cel Mare
biruind pre Darie şi muticircnd icircmpărăţiia perşilor la Machedonia şi
supuind Tirul şi Gaza supt biruinţa lui au purces asupra Ierusalimului
cu micircnie mare pentru că fiind supuşi lui jidovii nu vrea să-i trimiţă
dejdea cea obicinuită Şi apropiindu-să de Ierusalim cu oştile să
spăimicircntară jidovii foarte şi au eşit icircnaintea lui alţi preoţi cinstiţi de
l-au primit cu cinste mare Iar ceialalţi preoţi carii nu vrea să-i trimită
dejdea s-au ascunsrdquo CVNTO 308 Prin urmare nu-l putem considera
pe Antim Ivireanul un precursor al icircnnoirii limbii literare icircn privinţa
acestei norme
De altfel norma iotacizării verbelor din epoca veche este una
dintre cele mai longevive icircn exprimarea cultă romacircnească deşi i-a fost
discutată legitimitatea pe parcursul secolului al XIX-lea Criteriul
latinităţii formelor icircn selectarea faptelor de limbă ce urmau să contureze
norma limbii literare moderne icircl determină pe Ion Heliade Rădulescu să
recomande generalizarea uzului popular nordic bdquoNoi zicem văz auz
pui şcl dumneavoastră şi ungurenii văd aud pun şi e mai bine şi
mai clasic cu toate că icircn cărţile bisericeşti aveţi ca şi la noi văz auz
puirdquo121
Formele iotacizate au fost tolerate icircnsă icircn exprimarea cultă
picircnă pe la mijlocul secolului al XX-lea Astfel ortografia din 1904
accepta icircncă forma rămicircie122
iar icircndreptarul din 1932 constată că
119
Gheţie Dialectologia istorică p 122 vezi şi Fracircncu Gramatica p 299 120
ILRL 1997 p 335 vezi şi Arvinte STLFAC p 77 121
Heliade Scrieri lingvistice p 104 122
Regule ortografice 1904 p 27
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 220
formele iotacizate se icircntrebuinţau icircncă pe scară largă şi şovăie icircn
impunerea normei spunicircnd că bdquoformele literare sicircnt mai mult (sn)rdquo
cele cu dentala refăcută123
Abia dicţionarul din 1953 elimină din limba
literară categoric formele vechi124
II63 Verbul de conjugarea a III-a a cere (care apare uneori cu
forme iotacizate icircn textele vremii125
) este folosit de Antim Ivireanul cu
forme refăcute să ceacuterem DO 161 163 bdquode gicirctul mieu spicircnzură
sufletele voastre şi de la mine va să vă ceară pre toţrdquo DO 28 să
ceară DO 157 167 186 204 CVNTO 289 AMAO 331 CPO
390 394
II64 Formele de indicativ prezent voi vei va vom veţi vor
apar şi cu funcţie predicativă pe licircngă cea de auxiliar icircn formarea
indicativului viitor
voi bdquovoi să zic icircn scurt mijlocul pocăinţiirdquo IcircPTPO 351 bdquope
aceacuteste patru bunătăţ ca pe 4 temelii nemişcate voiu să-m icircntemeez
vorba ce voiu să fac astăzirdquo bdquoicircnticirci voiu să vă spuiu foarte pe scurt a
fieştecăriia bunătaterdquo bdquopentru ca să se priceapă mai lesne celia ce voiu
să grăescrdquo DO 47 bdquovă pohtesc să ascultaţ cu dragoste ceacutelia ce voiu să
zicrdquo DO 90 etc126
vei bdquoIaste semn că nu vei să fii măcar că sileşti să fii nefiind cu
adevărat nameastnic lui Petrurdquo CL 65r bdquostăpicircnu-tău Hristos icircţ
porunceşte să iubeşti pre vrăjmaşii tăi şi să le faci bine şi tu icirci stai
icircmpotrivă şi nu vei să-1 asculţirdquo DO 54 bdquotu căci urăşti pre fratele tău
aticircta cicirct nici icircn ochi nu vei să-1 vezirdquo DO 55 bdquoMie trebue să mă botez
de tine sau să mărturisesc alt botez pentru numele tău şi tu vei să te
botez eurdquo DO 67
123
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 62 şi urm 124
Mic dicţionar ortografic p 167 125
Vezi exemple la Fracircncu Gramatica p 298 126
Exemplele culese precum şi celelalte ocurenţe ale lui voi icircn acest tip de
context pot fi interprtate şi ca forme de viitor
Morfologia 221
va bdquooricine va să fie mai mare icircntre voi să fie mai micrdquo CL 6r
bdquoŞi de iaste Ricircmul şi va să fie maică besearicilor pentru moartea lui
Petru dară cu cicirct mai vicircrtos să cade să fie Ierusalimul [] pentru
moartea lui Hristosrdquo CL 12r bdquoaşezămicircntul ce va smereniia noastră să
se facărdquo AMAO 327 bdquoArhelau [] icircnălţicircndu-se cu gicircnd a să numi
icircmpărat fu picircricirct cătră Chesar cum că va să icircmpărăţească Şi
micircniindu-să Chesar l-au izgonit la Vienardquo CVNTO 319 bdquoŞi iaste
nădejdia de 2 feacuteliuri una bună şi alta rea Bună iaste aceacuteia cicircnd
nădăjduiaşte cineva la Dumnezeu să se micircntuiasca sau alt bine ce va să
petreacărdquo DO 23
vom bdquovom să fie slobodărdquo AMAO 328 bdquoDoi preoţi de mir vom
să fie la beseacutericărdquo AMAO 330 bdquoHotăricircm şi vom să se facă icircn toţi anii
nestrămutat cu cinste slujbele celor patru sfinţirdquo AMAO 333
veţi bdquoveţi să ziceţi că iaste Petrurdquo CL 53r bdquode dicircnsul nu vă iaste
milă nici icirci veţi binele luirdquo CL 69v bdquoIară de veţi fi şi cu aceştia aşa de
nesimţitori cicirct să nu vă puteţi dumeri nici să vă puteţi icircndrepta fiind aşa
de puţinele şi foarte pre icircnţeles şi prosteacuteşte atuncea să va cunoaşte că nu
veţi să vă nevoiţi pentru dragostea lui Hristosrdquo IcircBO 366-367
vor bdquo la trei copii săraci ce vor să icircnveacuteţe carte să li să dea cicircte
şase bani de zi de micircncarerdquo AMAO 330
G Ivănescu consideră că fenomenul este vechi muntenesc127
Uneori cicircnd voi vei va etc se combină cu un conjunctiv prezent
de aceeaşi persoană calitatea de formant al viitorului sau de verb pre-
dicativ este ambiguă ca icircn fraza bdquoCel ce va să se ispoveduiască să-1
aducă să stea icircnaintea icoanei domnului nostru Iisus Hristosrdquo DO 234
unde va din prima propoziţie poate fi interpretat ca vrea (= bdquo[Pe] cel ce
vreardquo) ori ca auxiliar al viitorului cu modul conjunctiv (= bdquo[Pe] cel ce
se va spovedirdquo)
127
G Ivănescu Ortografia şi limba lui Iancu Văcărescu din Poezii alese
[Bucureşti] 1830 icircn Contribuţii la istoria limbii romacircne literare icircn secolul al
XVIII-lea II Bucureşti Editura Academiei 1958 p 64
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 222
Icircn alte situaţii contextul mai larg şi tema biblică impun o anu-
mită interpretare De pildă icircntr-un fragment ce evocă un episod din
istoria evreilor preluat din Cartea a treia a Macabeilor capitolul 3 va
trebuie interpretat ca verb predicativ calitate dedusă din contextul
biblic original bdquoAcest Ptolemeu feciorul Iui Lagos fiind icircmpărat Eghi-
petului şi cu vicleşug icircntricircnd icircn Ierusalim zicicircnd cum că va să
jărtvuiască pre mulţi din jidovi au robit şi i-au vicircndutrdquo CVNTO 305
(cf B Anania 2001 loc cit cap 3)
Pe de altă parte vei trebuie interpretat ca verb auxiliar icircn bdquoDară
unde vei să te ascunzi ticăloase dinnaintea lui Dumnezeu că de te vei
sui icircn ceriu el acolea iaste lăcuitoriu de te vei pogoricirc icircn iad iaste de
faţă de te vei duce la marginea mării icirci ajunge micircnardquo DO 100 (=
bdquoUnde te vei ascunde [cicircnd Dumnezeu va judeca lumea]rdquo)
II65 Potrivit normei literare generale imperfectul prezintă icircn
textele lui Antim Ivireanul forma unică la persoana a III-a singular şi
plural Astfel sg bdquos-au răstignit de Pilat (carele era din Pont)rdquo IcircBO
370 bdquopocăinţa lui David era pocăinţă adevăratărdquo DO 217 etc şi pl
bdquo[Petru şi Andrei] era păscarirdquo [Iacov şi Ioann] şi-ş cicircrpiia mrejile lorrdquo
CL 5r bdquoera nepriimite de Dumnezeu darurile luirdquo CVNTO 247 bdquol-au
zavistuit Saul pentru lauda ce-i făcea fecioarelerdquo CVNTO 277 bdquosupt
el lăcuia toate hiarăle sălbaticerdquo CVNTO 296 bdquozicea muerile din
Vithleemrdquo CVNTO 272 etc
Imperfectul icircn -u la persoana a III-a plural (formă icircnticirclnită icircn
epocă icircn textele literare din Banat-Hunedoara128
şi care reflectă inovaţia
din graiurile bănăţene-hunedorene) este consemnată foarte rar la Antim
Ivireanul bdquoicircntru aceacuteste cetăţi scăpau cei răi carii ucidea pre cineva fărrsquo
de vinărdquo CVNTO 269 bdquoZerethi şi Ferethi carii erau păzitori capului
icircmpăratuluirdquo CVNTO 278 Raritatea formelor de acest tip la mitro-
128
Ion Ştefan Răspicircndirea desinenţei -u la persoana a III-a plural a
imperfectului indicativ icircn limba literară icircn LR XXVII (1978) nr 1 p 43
Ion Gheţie Mirela Teodorescu Asupra desinenţei -u a pers 3 pl a
indicativului imperfect Noi contribuţii icircn SCL XVII (1966) nr 2 p 180-181
cf situaţia din documentele bănăţene vezi Gheţie BD p 170
Morfologia 223
politul muntean este icircncă un argument pentru faptul că icircn epoca lui
Antim Ivireanul norma care reflecta diferenţa icircntre singularul şi pluralul
imperfectului la persoana a III-a nu pătrunsese icircn conştiinţa literară a
cărturarilor din afara spaţiului bănăţean129
Imperfectul modern nu apare icircn predicile lui Antim Ceea ce Al
Rosetti şi B Cazacu130
dau ca exemple din textul didahiilor sicircnt forme
bdquocorectaterdquo de PV Haneş131
Forma diferenţiată se propagă la scară largă icircn Muntenia şi
Moldova prin intermediul scriitorilor minori prin dascălii bănăţeni iti-
neranţi şi ca urmare a valorificării proiectelor Şcolii Ardelene (icircntrucicirct
Paul Iorgovici132
şi C D Loga133
sicircnt primii care au folosit acest fapt de
limbă ca normă literară) Totuşi ea nu a reuşit să se impună icircn va-
riantele literare din aceste zone icircn ciuda observaţiilor favorabile ale lui
Ion Heliade Rădulescu134
decicirct după mijlocul secolului al XIX-lea135
129
Forme difenţiate apar probabil şi la alţi scriitori munteni ai vremii C
Fracircncu precizează că prima atestare a formei cu -u icircntr-un text muntenesc
este icircn Istoriile domnilor Ţării Romacircneşti a lui Radu Popescu după cum
reiese din versiunea care a stat la baza ediţiei din 1963 a cronicii realizată de
Const Grecescu bdquoMoldoveanii icircncă făceau jalbă dă jafurile ce-i jefuea
tătariirdquo apud Fracircncu Gramatica p 304-305 cf Radu Popescu Istoriile
domnilor Ţării Romacircneşti CM I p 355 bdquoMoldoveacutenii icircncă făcea jalbă dă
jafurile ce-i jăfuia tătaricircirdquo 130
Icircn ILRL1 p 162-163 cf Rosetti Cazacu Onu ILRL 1971 p 186 unde
exemplul bdquoerau foarte drepţi şi buni icircnaintea lui Dumnezeurdquo (cf DO 44)
din ediţia din 1961 lipseşte 131
Vezi şi Ion Gheţie Mirela Teodorescu Icircn legătură cu desinenţa -u a pers 3
pl a indicativului imperfect icircn SCL XVI (1965) nr 1 p 89 132
Ivănescu ILR 2000 p 628 133
Acesta avea icircn vedere totuşi numai verbele auxiliare vezi Munteanu ndash
Ţacircra ILRL 1983 p 150-151 134
Heliade Scrieri lingvistice p 105 bdquoRumacircnii icircndeobşte cum şi cărţile lor
zic oamenii cicircnta şi bănăţenii icircn parte zic oamenii cicircntau vorbeau şi
gramaticeşte zic mai binerdquo 135
I Gheţie Mirela Teodorescu Icircn legătură cu desinenţa -u a pers 3 pl a
indicativului imperfect p 101
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 224
II66 Antim Ivireanul utilizează imperfectul verbelor a da şi a
sta cu formele etimologice icircn concordanţă cu norma literară generală
aceeaşi din prima perioadă a epocii vechi bdquopentru care moarte să da
streinilor icircntoarcere la moşiia lorrdquo DO 13 bdquoicirci da aticircta icircndrăzneală
fericitul Pavelrdquo DO 181 bdquoau micircntuit cu hrisov domnesc toată ciata
preoţească de sarcina dărilor ce da de ricircnd cu ţarardquo CPO 388 bdquosta
mulţimea noroduluirdquo DO 41 bdquosta arhiereii şi preoţiirdquo DO 41 42
bdquosta norodulrdquo DO 42 bdquofecioare carele sta icircn cumpănărdquo DO 51
bdquoIlie şi Samuil sta icircnaintea noroduluirdquo CVNTO 274
Imperfectul de tipul dede stete dădea stătea (cu reduplicare
analogică după perfectul simplu ori sub influenţa timpurilor trecute care
conţin forma de participiu stătut136
) este extrem de rar icircn epocă avicircnd
statut de formă populară Prima atestare pare a fi cea din predicile lui
Antim Ivireanul semnalată de altfel de C Fracircncu137
bdquocela ce au fost din
picircntecele maicii lui olog carele stătea icircnaintea uşii beseacutericiirdquo DO 58
II67 Cu valoare de imperfect apare şi o formă perifrastică
alcătuită din perfectul compus al auxiliarului a fi şi gerunziul verbului
bdquo[Petru] au fost hirotonisind şi aiurilea ca un apostol a toată lumeardquo
CL 11r bdquoşi prin pistritura toiagelor carele puseacutese la curgerile apelor
unde au fost bicircnd dobitoacele s-au icircmbogăţit foarterdquo CVNTO 260
bdquoIrod [] carele au fost avicircnd muiare pre Miriamnardquo CVNTO 317
II68 Perfectul simplu nu este frecvent icircntrebuinţat icircn textele lui
Antim Ivireanul Relativ puţinele ocureţe ale acestui timp verbal pun icircn
136
C Fracircncu Din istoria verbelor neregulate imperfectul verbelor a da şi a
sta icircn LR XXVI (1977) nr 1 p 84 137
Ibidem p 82 cf ILRL 1997 p 337 unde acelaşi autor vorbeşte despre
bdquosingurul exemplu cu formă analogică reduplicatărdquo de la icircnceputul secolului
al XVIII-lea indicicircnd forma bdquostătea (AP 58)rdquo După cum reiese din lista
izvoarelor de la icircnceputul cărţii abrevierea bdquoAPrdquo se referă la bdquoAntim
Ivireanul Psaltire romacircnească Bucureşti 1694rdquo trimiterea este icircnsă la
didahii (predici) pagina 58 icircn ediţia G Ştrempel 1972 folosită de C Fracircncu
şi icircn studiul său din 1977
Morfologia 225
evidenţă respectarea de către cărturar a manierei tradiţionale de utilizare
a perfectului simplu ori icircncadrarea icircn tendinţele generale de icircnnoire a
normei icircn privinţa acestuia
II681 Perfectul simplu al verbului a da la persoana a III-a
plural este dederă din paradigma moştenită din latină cu forme tari
dediu (lt lat dĕdi) dedeşi (lt lat dedĭsti) dede (dete138
) (lt lat dĕdĭt)
dedem (lt lat dĕdĭmus) dedet (lt lat dĕdĭtis) dederă (deteră) (lt lat
dĕdĕrunt)
Cicircteva exemple din textele lui Antim Ivireanul sicircnt bdquoaducicircnd pre
Samuil copil mic părinţii lui [] icircl deacutederă lui Ili preotulrdquo CVNTO
274 bdquosă icircntoarse Tovit şi i să deacutederă toate unialtele cicircte i-au fost luat
Senaherimrdquo CVNTO 293
Nu am icircnregistrat formele analogice după paradigma verbului a
sta care de altfel vor apărea icircn unele texte ardeleneşti pe parcursul
secolului al XVIII-lea
II682 Icircn cazul verbului a face am icircnregistrat pentru perfectul
simplu forme din paradigma slabă fapt ce icircl icircncadrează pe Antim
Ivireanul icircn tendinţa de generalizare a acestei paradigme icircn textele
literare din secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea aticirct laice cicirct şi (cu unele
excepţii) bisericeşti făcuşi IcircPTPO 353 făcu CVNTO 245 258 261
etc DO 39 89 173 etc să făcu CVNTO 250 253 255 etc DO
156 174 177 etc
II683 Verbul a fi apare cu forme asigmatice de perfect simplu
după cum reiese din relativ puţinele situaţii icircnticirclnite icircn textele cercetate şi
care reprezintă persoana a III-a singular şi plural fu CVNTO 247 248
250 etc DO 85 87 106 etc fură DO 185
138
Forma cu -t- este o inovaţie din secolul al XVII-lea la care s-a ajuns prin
analogie cu participiul trecut dat ori prin disimilaţie vezi C Fracircncu Din
istoria verbelor neregulate perfectul simplu şi mai mult ca perfectul verbelor
a da şi a sta icircn LR XXIX (1980) nr 4 p 309
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 226
II684 Forma zisem la persoana I plural (bdquode nu va suferi
acestea care zisem mai sus să plinească toţ anii care am zis mai susrdquo
DO 237) indică respectarea normei fără -ră- analogic icircn cazul formelor
de persoana I şi a II-a plural
II685 Icircntr-un caz o construcţie pare la prima vedere un perfect
simplu perifrasic alcătuit din perfectul simplu al auxiliarului a fi şi
gerunziul verbului cu intercalarea altor elemente bdquoŞi fu drept aceacuteia (zice
evanghelistul) fiind acolo s-au umplut zilele ei să nascărdquo DO 196
Contextul mai larg icircnsă precum şi distribuţia timpurilor verbale icircn
icircntregul fragment impun o altă perspectivă asupra structurii Avem de
fapt de-a face cu două unităţi morfologice distincte perfectul simplu fu
echivalent din punct de vedere semantic cu un reflexiv impersonal bdquose
icircnticircmplă se făcurdquo şi gerunziul fiind ndash un timp verbal folosit şi anterior icircn
discurs (bdquoşi fecioara ticircnără şi ruşinoasă careacute nici din casă nu era
obicinuită a eşi şi fiind aproape de a naşte purceacutede pre o cale grea şi
cu anevoe ca aceasta Şi apropiindu-să de Vithleem doară s-ar fi găsit
vreo casă cuvioasă ca să nască fecioara aceasta icircntr-icircnsa iară icircnsuş
iubitoriul de sărăcie Domnul au pohtit icircntr-o coşare smerită ca să se
nascărdquo) Este aşadar o construcţie cu o subordonată faţă de regentul fu
cu elipsa conjuncţiei subordonatoare
II69 Perfectul compus se construieşte la persoana a III-a
singular numai cu auxiliarul au (lt lat habuit) etimologic cunoscut icircn
epoca veche tuturor variantelor literare şi odinioară icircn icircntregul dialect
dacoromacircn bdquoIlie au fost om pătimitoriu aseamenea cu noi şi cu rugă
s-au rugat să nu ploao şi n-au plooat pre pămicircnt ani 3 şi luni 6 şi iară
s-au rugat şi ceriul ploaie au datrdquo şi bdquoDaniil [] gurile leilor au icircnchisrdquo
Pred 1694 2v bdquos-au apropiiat de voi icircmpărăţia ceriurilorrdquo CL 5
r
[cartea] au ars CPO 390 bdquoau biruit adevărulrdquo CL 2r bdquoau rămas icircn
dăşărt vicleşugulrdquo CVNTO 277 [acest ceaslov] s-au tipărit C 1r
bdquoOhozie s-au turburatrdquo CVNTO 285 bdquoau vrut domnulrdquo CL 2v
bdquoDumnezeu [] au trimis icircn lume proroci să propoveduiască la oameni
venirea lui cea icircnfăţăşată Şi pentru aceasta n-au ales icircmpăraţi şi crai să
Morfologia 227
proroci n-au luat filosofi şi ritori să trimită propoveduitori venirii lui
n-au pogoricirct din ceriu icircntunerece şi mulţime de icircngeri [] ci au trimis
oameni proşti şi mai vicircrtos păstori de oirdquo DO 4 etc Este păstrată
astfel omonimia cu persoana a III-a plural ca icircn epoca precedentă
bdquo[duhovnicii] m-au duhovnicitrdquo AMAO 334
Auxiliarul a (inovaţie sudică analogică după modelul bea ndash
beau ia ndash iau139
) este consemnat de cicircteva ori icircn Ţara Romacircnească icircn
secolul al XVI-lea şi al XVII-lea icircn acte ca reflex al vorbirii
populare140
După 1600 şi mai ales icircncepicircnd cu secolul al XVIII-lea icircn
regiunea lingvistică Banat-Hunedoara icircn Moldova şi Transilvania
apare icircn vorbire şi icircn documente forma cu auxiliarul o141
explicabilă
prin evoluţie fonetică bdquoLrsquoauxiliaire inacc au se reacuteduit par suite drsquoune
assimilasion reacuteciproque dans la langue pop agrave o s-au bătut gt s-o bătut
laquoils se sont battusraquo cette forme srsquoest imposeacutee eacutegalement agrave la IIIe
du
singulier (sn)rdquo142
II610 Textele lui Antim Ivireanul nu prezintă forme pentru
icircntreaga paradigmă a mai mult ca perfectului sintetic Ca principală
caracteristică a uzului acestuia putem identifica icircnsă formarea pluralului
fără -ră- bdquon-au avut ei osebiri ca acestea icircntre dicircnşii nicicum Pentru că
auzise de la Domnul că cela ce va să fie mai mare va să fie slugărdquo CL
7v bdquoo icircnvăţase iscoadele lui Iisusrdquo CVNTO 265 bdquoaducicircnd pre Samuil
[] părinţii lui dupe cum icircl făgăduise lui Dumnezeurdquo CVNTO 274
bdquocu multă urgie i-au gonit icircmpreună cu darurile ce aduseacuteserdquo DO 43
bdquoicircntrase 12 preoţrdquo D 69 etc
II611 Bine reprezentat este mai mult ca perfectul perifrastic
format din perfectul compus al auxiliarului a fi şi participiul trecut al
verbului bdquoIcircncă n-au fost ajuns Petru atuncea icircn Ricircmrdquo CL 11r bdquoacuma
139
Gheţie BD p 170 140
C Fracircncu Formele de persoana a III-a ale auxiliarului de la perfectul
compus Privire istorică icircn SCL XX (1969) nr 3 p 318 141
Gheţie Dialectologia istorică p 125-126 142
Nandris Phoneacutetique p 83
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 228
lăcuesc acolo bălauri şi pasări ce să numesc strutocamili precum au
fost zis mai nainte Isaiardquo CVNTO 255 bdquoluicircnd icircnapoi toate cicircte au fost
prădat ei de la Sodoma foarte fu cinstit de Melhisedecrdquo CVNTO
257 bdquoSalmon ş-au luat muiare pre Raav curva (careacute au fost ascuns
iscoadele lui Iisus [])rdquo CVNTO 269 bdquocele 3 ficircnticircni care au fost
săpat tată-săurdquo CVNTO 259 bdquoSenaherim au omorit pre mulţi din
jidovii carii au fost robit Salmanasarrdquo CVNTO 292 bdquoicircngerul care l-au
scos din groapa leilor cicircnd l-au fost aruncat boiariirdquo CVNTO 298
bdquoscoţicircnd pre el băgă pre ceia ce au fost băgat pre Daniilrdquo CVNTO
301 bdquoomoricirc pre Iuda Macaveul prin Vachid pentru că nu i-au fost
ajutat frate-săurdquo CVNTO 313 bdquopre care fire o au fost biruit
diavolulrdquo DO 131 bdquole-au fost spus proroculrdquo DO 158 bdquoEvdoxiia
icircmpărăteasa lui Arcadie au fost icircnţelesrdquo DO 172 bdquodupă cum au fost
prorocit prorociirdquo IcircBO 371 bdquoicircngerii m-au (sic n-au sn) fost perit
toţ căci că au mai rămas din ei 9 ceacuteterdquo DO 122 bdquoau fost murit un
jidov icircn cetatea Samariei şi [] au rădicat unii trupul mortuluirdquo DO
213 etc
II612 La persoana a II-a singular şi plural indicativul viitor se
construieşte cu auxiliarele vei respectiv veţi forme ce se impun icircn
exprimarea literară de pretutindeni icircn secolul al XVIII-lea icircn locul lui
veri bdquomăriia-ta mai mare plată vei luardquo Ded 1703O 407 bdquode vei
icircndemna pre cineva să facă vreun bine milostenie iaste de vei sfătui
pre cineva la lucrurile cele sufleteşti milostenie iaste de vei micircngicircia
inima vreunui scicircrbit cu cuvinte milostenie iaste şi icircn scurte cuvinte de
vei da un pahar de apă rece cuiva icircn numele lui Hristos adevărat să
ştii că nu-ţ vei piiarde platardquo DO 103-104 bdquoIară de veţi socoti icircn
gicircndul vostru cum că nu le puteţi face aceştia pentru nevoile şi păsurile
ce aveţi cu aceasta nimica nu vă veţi folosi nici veţi putea să vă
icircndreptaţi icircnaintea dreptului judecătoriurdquo IcircBO 367
II613 Antim Ivireanul icircntrebuinţează adesea viitorul construit
din formele auxiliarului voi(u) (cele specifice fiecărei persoane la
Morfologia 229
singular şi plural) şi conjunctivul structură obişnuită icircn toate textele
literare din epoca veche dar aflată icircn regres icircn secolul al XVIII-lea143
voi să bdquocum voiu să iubesc pre vecinul mieu că-m iaste
vrăjmaşrdquo DO 54 bdquoo ştiu eu aceasta de mult cum că acel norod
pleacă mai mult la icircnchinăciunea idolilor dară ce voiu să facrdquo DO
172
vei să bdquotu vei să te numeşti Chifardquo CL 5v bdquosă le spuiu []
cum că ai icircmplinit toate ale legii şi vei să pătimeşti şi vei să te omori
pentru micircntuirea tuturor şi vei să te pogori şi icircn iadrdquo DO 32
va să bdquoviaţa veacului celuia ce va să fierdquo IcircBO 372 bdquode la
mine va să vă cearărdquo DO 28 bdquocicircnd te vor năpădi niscai hoţ vecinul
tău cel de aproape va să vie să-ţ ajuterdquo DO 54
vom să bdquode nu ne vom icircndrepta cu adevărat vom să greşim şi
vom să mergem răuluirdquo DO 82
vor să bdquola judecata cea viitoare vor să se judece vii şi morţii şi vor
să se veseleascărdquo DO 77
II614 Mai rar este utilizat viitorul format din a avea la indicativ
prezent şi conjunctivul verbului de conjugat bdquoDară cicircnd vor fi zilele aceacutelia
icircntru carele au să facă creştinii hotăricircre să schimbe firea []rdquo DO 207
II615 Mai multe construcţii analitice cu viitorul au fie valoare de
prezumtiv prezent (viitorul auxiliarului a fi + gerunziul verbului) fie cu
valoare de prezumtiv perfect (viitorul auxiliarului a fi + participiul
verbului) bdquopoate că vom fi socotind că numai căci ne numim creştini ne
vom spăsi Bardquo DO 27 bdquoca să ia sficircrşit scandilile carele vei fi socotind
măriia-ta că doară să trag de spre minerdquo DO 233 bdquode vei fi furat ceva
să icircntorcirdquo bdquoDe vei fi năpăstuit pre cineva sau năpăstueşti să icircntorcirdquo
D 235 bdquoSau pre posturi miercurea sau vinerea te vei fi spurcatrdquo
DO 236
143
De pildă icircn Biblia Vulgata de la Blaj din 1760-1761 viitorul alcătuit din a
voi + conjunctivul este slab reprezentat vezi Iacob Limba şi stilul Vulgatei
p 842
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 230
II616 Norma literară generală oglindea icircn epoca lui Antim
Ivireanul utilizarea tradiţională a conjunctivului prezent persoana a III-a
pentru verbele a da a lua a sta Mitropolitul muntean o respectă
folosind numai formele etimologice de conjunctiv icircn cazul acestora să
dea DO 7 22 70 76 83 etc să ia DO 167 170 171 218 etc
CVNTO 279 304 312 AMAO 329 330 335 336 să stea
AMAO 337 341 IcircPTPO 357 358 CPO 393
Formele analogice de tipul să deie să ieie să steie apărute icircn
graiurile moldoveneşti prin secolul al XVII-lea nu au statut de normă
icircn nicio variantă literară deşi icircn a doua parte a epocii vechi textele
literare din Transilvania şi Moldova icircnregistrează fenomenul144
II617 Conjunctivul prezent la persoana I şi a II-a singular al
verbului a avea are forme etimologice să aib respectiv să aibi ca icircn
toate variantele literare bdquonu voiu să aib icircncepătorierdquo CL 6v bdquoca să fac
puţin folos sufletului mieu şi să aib pomenirea mea cea de toate zilele şi
icircn viaţă şi după moarterdquo AMAO 327 bdquoŞi de voiu da toată averea mea
şi de-m voiu da trupul mieu să-1 arz şi dragoste să nu aibu nimic nu
folosescrdquo DO 55 (icircntr-un citat) bdquosă aibi minte icircngereascărdquo DO 117
Aceeaşi regulă se aplică icircn epocă şi icircn cazul imperativului
singular icircnsă nu am consemnat exemple la Antim Ivireanul
Formele analogice după indicativul prezent (să am să ai ai)
singurele literare astăzi reprezintă iniţial o inovaţie a graiurilor
munteneşti de după 1750145
II618 Conjunctivul perfect se construieşte cu auxiliarul variabil
după număr şi persoană icircn conformitate cu norma textelor literare de
pretutindeni icircn epoca veche bdquonu să veacutede cum să fie cerşut Petru
icircncepătoriia nici iară Hristos cum să-i fie dat măcar necericircnd elrdquo CL
6r bdquoDară icircn ce chip le-au uitat aceastea toate Hristos şi le-au dat lui
Petru precum ziceţi numai voi singuri fără mărturie Şi de i-ar fi fost
144
ILRL 1997 p 340 vezi şi Iacob p 844 145
ILRL 1997 p 340
Morfologia 231
şi făgăduit sau să-i fie şi dat lui Petru icircncepătoriia el singur s-ar fi
micircniiatrdquo CL 6v bdquozic jidovii cum că acesta să fie izvodit chipuri icircntru
cinstea Iui Dumnezeurdquo CVNTO 248 bdquosă adeverează să fie murit
Adamrdquo CVNTO 249 bdquonici să pomeneacuteşte undeva să se fie mutatrdquo
CVNTO 249 bdquosă zice pentru Adam cum să fie născut 30 de feciorirdquo
CVNTO 245 bdquoNu socotesc să fie certat Hristos stihiilerdquo DO 179
bdquoPentru cutremur spun filozofii ellinilor cum să se fie făcut din
amestecarea stihiilorrdquo DO 175 bdquoputeţ dară zice cum că aceste
cuvinte sfinte să fie fost goalerdquo DO 179 bdquosă fie fost minunilerdquo DO
84 bdquoCine iaste acel drept icircn credinţă şi icircmbunătăţat carele să fie postit
şi sufleteacuteşte şi trupeacuteşte să se fie pocăit de păcatele lui să fie alergat cu
umilinţă adevărată icircn milostivirea lui Dumnezeu şi să ceară ertăciunerdquo
DO 204 bdquomi să pare să fie săltat ceriulrdquo DO 116 bdquosă fie stătut
turburarea măriirdquo DO 156 bdquonumai apostolilor să fie zis să-1 asculte
au şi noaordquo DO 79 bdquoUn lucru minunat să veacutede icircn Sficircnta Sriptură []
zicicircnd cum să se fie icircnticircmplat după moartea prorocului Eliseirdquo DO 213
Forma de conjunctiv perfect cu auxiliarul invariabil reprezintă o
inovaţie a graiurilor sudice146
(din secolul al XVI după C Fracircncu147
mai
recentă după Ion Gheţie148
) folosită icircn documente particulare icircnsă
deosebit de rară icircn textele literare Antim Ivireanul o utilizează o singură
dată icircntr-un enunţ ce conţine şi forma obișnuită a vremii bdquoCe socotiţ
oare să fie primit sfatul acesta iubitoriul de Hristos să se fi apucat de
doftoriia aceasta credinciosul Ba nu s-au apucatrdquo DO 115
Nici icircn acest caz icircn limba scrierilor mitropolitului nu există
suficiente apariţii ale inovaţiei pentru a-l considera un promotor al
acesteia icircn uzul cult acceptată ca normă icircn romacircna literară mult mai
ticircrziu
146
Gheţie Dialectologia istorică p 128 147
ILRL 1997 p 341 148
Gheţie icircn Dialectologia istorică p 128 afirmă că inovaţia nu este mai
veche de secolul al XVIII-lea fiind atestată pentru prima dată icircn 1714 vezi şi
Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 136 bdquoFolosirea auxiliarului variabil şi
icircn secolul al XVIII-lea demonstrează că structura din limba actuală cu
auxiliarul invariabil este relativ recentărdquo
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 232
II619 Condiţionalul prezent se realizează analitic cu auxiliarele
literare şi astăzi Icircn cazul persoanei a III-a singular şi plural nu am
icircnregistrat decicirct construcţii cu ar şi infinitivul verbului (nu şi cele cu are)
bdquoorice au vrut sau ce ar vrea să se facărdquo CL 4r bdquolatinii o ar avea de
mare laudărdquo CL 6r bdquooare pohtir-ar icircncepătoriardquo ar ceacutere ar zice CL
13r ar cicircştiga AMAO 336 ar face IcircBO 380 ar veni DO 103 etc
II620 Condiţionalul perfect este reprezentat de forme analitice
din paradigma literară şi astăzi La persoana a III-a singular şi plural
construcţiile cu ar fi şi participiul verbului sicircnt cele obişnuite bdquoca şi cum
ar fi chemat Petru pre Andreirdquo bdquode ar fi avut gicircnd sau ar fi vrut să facă
pre Petru mai mare acestora tuturor le-ar fi zisrdquo CL 6r bdquonu ar fi
strălucit obrazul luirdquo DO 10 bdquode ar fi ascultat Adamrdquo DO 55 bdquode
ar fi vrut ar fi pututrdquo DO 129 bdquoŞi de mine icircncă să fie ertaţi toţi cicircţi icircm
vor fi greşit şi verice rău mi-ar fi făcutrdquo CPO 392 etc
II621 Imperativul verbului a sta este stăi (lt stă lt lat sta + -i de-
sinenţa caracteristică persoanei a II-a singular149
) bdquostăi licircngă minerdquo C 24v
II622 Antim Ivireanul utilizează de puţine ori imperativul
prohibitiv la plural de aceea este dificilă formularea unei concluzii
privind preferinţa sa pentru forma veche icircn -areţi -ereţi -ireţi ori cea
nouă scurtă din ce icircn ce mai frecventă icircn textele literare de după 1700
icircn Ţara Romacircnească şi Moldova150
Am consemnat pe de o parte nu
judecareţ DO 80 şi pe de altă parte nu plicircngeţ DO 188 190 şi nu
plicircngeţi DO 188 Icircntr-un enunţ apar ambele construcţii bdquonu tăceacutereţ şi
nu fiţ muţrdquo DO 111 ceea ce demonstrează aprecierea lor icircn egală
măsură ca fiind corecte
II623 Deşi se găseşte icircntr-o fază de regres din punctul de
vedere al ocurenţelor icircn textele acestei perioade infinitivul lung este
149
Rosetti ILR 1978 p 315 150
ILRL 1997 p 342
Morfologia 233
icircncă utilizat dar din ce icircn ce mai rar icircn toate variantele literare Apare
şi icircn textele legate de numele lui Antim Ivireanul Forma este folosită
mai icircnticirci icircn primul text romacircnesc scris de el icircn Postfaţa la Evanghelia
greco-romacircnă din 1693 cicircnd nu cunoştea bine romacircna bdquoRogu-vă dară
icircndreptarea greşalelorrdquo Postf 1693O 398 Apoi apare o singură
dată icircn prefaţa-dedicaţie a Psaltirii slavone din 1694 bdquopriiateni cu
sicircngur Dumnezău icirci face şi a vorovireacute cu dicircnsul icirci icircnvredniceacuteşterdquo Pred
1694 3v Cicircteva ocurenţe există şi icircn textul tipărit de Antim icircn 1699
Carte sau lumină cu dreacutepte dovediri bdquovreacutednic iaste a să credereacuterdquo
CL 24r bdquosă supune a greşireacuterdquo CL 60
v a lăudareacute CL 33
r bdquolasă de-a
zicereacuterdquo CL 5v 65
r
Icircn creaţia originală de după 1700 forma este rară bdquovă pohtim de
ascultarerdquo DO 23
II624 Participiul verbului a sta apare numai cu forma
reduplicată stătut DO 16 62 78 84 88 133 157 etc
II625 Verbele cu radicalul icircn -n- care cunosc forme iotacizate
la indicativ prezent şi conjunctiv prezent apar la fel şi la gerunziu icircnsă
nu sicircnt generale ca icircn cazul modurilor predicative
Astfel există icircn textele lui Antim Ivireanul ca normă formele
nespuind DO 100 puind(u-) DO 35 59 88 97 128 194
CVNTO 255 264 267 273 289 311 317 318 319 IcircPTPO 349
359 IcircBO 368 379 CPO 391 rămicircind CVNTO 276 spuind(u-)
DO 12 supuind CVNTO 308 310 ţiind CVNTO 259 263 275
316 AMAO 344 viind DO 4 5 8 107 137 204 211
Alături de acestea se icircnticirclnesc şi formele de tip nordic cu
dentala refăcută literare astăzi dar numai pentru unele dintre verbele
menţionate rămicircnicircnd CVNTO 261 venind CVNTO 261 263 279
290 291 321
II626 Formele de reflexiv cu valoare pasivă mai frecvente icircn
textele nordice apar icircn această perioadă şi icircn scrierile sudice La Antim
Ivireanul ocurenţa lor este semnificativă bdquo[Isus] s-au ispitit de
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 234
diiavolulrdquo CL 5r bdquoRovoam [hellip] s-au biruit de Susachinrdquo CVNTO
281 bdquosă se chivernisească mănăstirea [hellip] de singurul egumenul carele
va fi după vremirdquo AMAO 328 bdquo[pe Samuil] l-au dus la Ili preotul
după cum s-au făgăduitrdquo CVNTO 272 bdquocicircnta David icircnaintea lui şi
sălta şi uricircndu-se de muiarea lui Melhola pentru cicircntarea şi săltarea
aceia au rămas ia fără roadă de la Davidrdquo DO 278-279 bdquos-au omoricirct
coconii Vithleemuluirdquo CVNTO 315 bdquo[Ahaz] s-au prădat de Rasin şi
de Facherdquo CVNTO 289 bdquosă strică la coapsă de icircngerulrdquo CVNTO
261 bdquopeste puţine zile să va da legat icircn micircinile jidovilor să se hulească
să se batjocorească să se scuipe să se bată cu palma peste obraz să se
muncească să se rănească şi la cea de apoi să se şi răstignească ca un
făcătoriu de relerdquo DO 76 bdquosă se icircnchiză ca Petru icircn temniţă cu lanţul
de gicirct sa se bată cu toiage ca Pavel să se spicircnzure de copaci ca Andrei
şi să se pedepsească cu de toate feacutelurile de muncirdquo DO 84 etc
Construcţiile cu auxiliarul a fi sicircnt mai puţine bdquoacest Avel fu
iubit de Dumnezeurdquo CVNTO 248) bdquofu omoricirct de Iudithardquo CVNTO
302 bdquoDrept aceacuteia au dat pre ei Dumnezeu icircn micircnile lui Husarsathem
icircmpăratului Mesopotamiei căruia au fost supuşi 8 anirdquo CVNTO 266
bdquomai mult decicirct treiapostoli cari au fost mai iubiţ n-au fost chemaţirdquo
DO 12 bdquocei doi fileacuteri ai văduvei că au fost priimiţ foarte de Hristosrdquo
DO 52
II627 O serie de verbe sau locuţiuni verbale care icircn prima
parte a epocii vechi şi icircn unele texte contemporane apăreau destul de
frecvent construite cu dativul sicircnt icircnsoţite icircn textele lui Antim Ivireanul
de substantive sau substitute ale acestora icircn cazul acuzativ Dăm numai
cicircteva exemple
a se apropia bdquosă nu să apropie de muntele acela nice o hiară
sau vreun dobitocrdquo DO 65 bdquocum mă voiu apropiia de focul cel
nesuferitrdquo DO 67 bdquoapropiindu-să de Ierusalim cu ostile să
spăimicircntară jidovii foarterdquo CVNTO 308 cf bdquoapropiiaţi-vă lu Dumnedzeu şi apropiia-se-va voaordquo CV 64
v12-14
Morfologia 235
a se bucura bdquoaticircta să bucura de aceacutestia cicirct icircn locul bucuriei ce
era icircnaintea lui răbda cruceardquo DO 13 bdquosă cuvine omului a să bucura
de o bunătate marerdquo DO 15 bdquonu ne bucurăm la altceva fărrsquo numai
la lucrurile icircntuneacutericului veacului acestuiardquo DO 26 cf bdquorruşineadze-se depreunră cari se bucură rreului mieurdquo PH 3426
bdquobucură-se limba mea dereptăţiei talerdquo CV 10r12 bdquoLucraţi Domnului cu fricicirc
şi bucuraţi-vă lui cu cutremurirdquo PS 3r
a crede bdquooamenii nicidecum nu-l credeardquo DO 93 bdquocredem
minciunile slugilor noastre mai vicircrtos decicirct adevărul celui ce să
năpăstuiaşterdquo DO 96 bdquosă leapădă de Dumnezeu cu farmecile şi creacutede
pre draculrdquo IcircPTPO 359 cf bdquoporicircncitelor tale credzuiurdquo PH 118 66 bdquoşi urii credea
grăiteloru de Pavelrdquo CV 52r9-10 bdquoCi dară de aceastea ierticircndu-ne Martin
Cromer căce nu-i creacutedem la ceacutele ce mai nainte zice de valahi (adecăte de
rumacircni cum le zicem noi) acum icircnsă mergu cu dicircnsulrdquo CM I33
a iubi bdquoşi creştea Ili pre Samuil şi iubiia pre dicircnsulrdquo CVNTO
274 bdquoPicircnă cicircnd nu uricircm păcatul şi să iubim bunătateardquo IcircPTPO 351
bdquosă cade să iubim şi să cinstim pre Dumnezău mai mult decicirct toate
zidirilerdquo IcircPTPO 352 bdquoiubeşte paguba şi stricăciunea şi necinstea
altuiardquo IcircPTPO 359 bdquoCeacutele ce ochiul n-au văzut şi ureacutechia n-au auzit şi
pre inima omului nu s-au suit carele au gătit Dumnezeu celor ce iubesc
pre elrdquo IcircBO 372 cf bdquoNu iubi hicleanilorrdquo PH 36 1
a icircnvăţa bdquoel singur ne-au arătat şi ne-au icircnvăţat aceacuteste tainirdquo
DO 26 bdquoicircnvăţicircndu-şi şi feciorii pentru leacutege şi pentru războiurdquo
CVNTO 307 bdquonu iubim să cetim şi să icircnvăţăm carterdquo IcircPTPO 350 cf bdquoCalea ta-mi Doamne arrată-mi-o şi cărrarilor tale icircnvaţă-merdquo PH
24 4
a judeca bdquova să judece toată lumeardquo DO 55 bdquon-au trimis
Dumnezeu pre Fiiul său icircn lume ca să judece lumeardquo DO 107 bdquoTu
cine eşti cela ce judeci pre sluga streinărdquo DO 171 bdquoAcest Thola au
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 236
judecat norodul lui Israil ani 24 şi n-au făcut nimica vreacutednic de
povestirerdquo CVNTO 270 cf bdquoGiudecă loru Dzăulerdquo PH 512 bdquova giudeca lumiei icircn dereptaterdquo
PH 9 9 bdquovoi veţi şedě pre scaune de veţi judeca limbilorŭrdquo CG 70v
a lua aminte bdquoLuaţi-vă aminte de proroci mincinoşrdquo DO 135
bdquotu care eşti duhovnic ia aminte şi aceastardquo DO 237 bdquode vei lua
aminte urmarea acestui neamrdquo CVNTO 268-269 cf bdquoia-mi amente sufletului mieurdquo PH 68 19 bdquose nu ia amente
prilăstitorilorrdquo CV 83v8-9
a ponoslui lsquoa ocăricircrsquo bdquonoi icirci grăim de rău şi-i ponosluimrdquo DO 82 cf bdquoicircn deşert ponosluiră sufletului mieurdquo (PH 347) bdquodracul ponoslui
lui Dumnedzeurdquo (PH 73 18)
a ricircde bdquocel ce lăcuiaşte icircn ceriuri va ricircde de dicircnşii şi Domnul va
batjocori pre eirdquo DO 233 cf bdquoCoţovlahi le zic grecii ricirczicircndu-irdquo CM I46
Modelul sintactic străin apare foarte rar L-am consemnat icircntr-o
construcţie originală bdquovom să mergem răuluirdquo DO 82 altă dată
dativul apare icircntr-un citat biblic bdquoCu adevărat nu iaste alta fără numai
ca să ne icircnveacuteţe pre noi aceacuteia ce iaste scris la al doilea Psalom laquoSlujiţ
Domnului cu frică şi vă bucuraţi lui cu cutremurraquo Că să cuvine omului
a să bucura de o bunătate mare şi a să teacuteme şi a să cutremura de o
mărire marerdquo DO 15 (cf BB II Psalmi 211)
Situaţia constatată icircn textele lui Antim Ivireanul este icircn
concordanţă cu uzanțele scriitoricești de la sficircrşitul secolului al
XVII-lea căci icircn ansamblu icircn textele bisericeşti şi laice din această
perioadă numărul construcţiilor cu dativul este redus iar tendinţa este
cea de a evita asemenea structuri sintactice (icircn ciuda uzului unor
cărturari savanţi din Ţara Romacircnească şi din Moldova icircn cărţile cărora
astfel de forme se datorează cunoaşterii şi aprecierii sistemelor
Morfologia 237
sintactice ale latinei şi limbii greceşti151
) De altfel urmărind fenomenul
icircn decursul secolelor al XVI-lea ndash al XVIII-lea Gabriela Pană-
Dindelegan a observat că variaţia liberă icircntre structura sintactică icircn
dativ structura tranzitivă şi construcţia prepoziţională la verbele care
tolerau asemenea realizări bdquose rezolvă icircn sensul generalizării fie a
construcţiei tranzitive fie a construcţiei prepoziţionale şi niciodată a
construcţiei cu dativulrdquo152
II7 Adverbul
II71 Icircn conformitate cu norma literară muntenească forma
acum (lt lat eccuacutem + modo) este cea utilizată de Antim Ivireanul icircn
exclusivitate pentru adverbul de timp cu sensul acesta DO 12 14 25
27 28 30 32 40 42 43 44 48 52 etc Ea este specifică icircn epoca
veche ariei sudice a dialectului dacoromacircn (Muntenia) şi intră icircn
opoziţie cu acmu (lt lat eccum + moacutedo) cunoscută icircn graiurile de tip
nordic şi icircntr-o parte a Olteniei
II72 O situaţie asemănătoare se icircnregistrează şi icircn cazul
adverbului (mai) icircnainte bdquoicircnainte derdquo (lt lat in abante) faţă de mainte
(lt lat magis ante DA sau dr mai + ainte153
) Prima formă reprezintă
norma muntenească respectată de Antim Ivireanul mai icircnainte DO
19 24 45 77 116 150 175 CPO 391 Varianta mai nainte este de
asemenea frecvent icircntrebuinţată (igraveagraveegraveiacuteagraveegraveiacuteograveg) C 1v 13
r DO 17 18
20 31 41 43 44 etc
De cicircteva ori icircn afara normei locale icircn textele ce se leagă de
numele lui Antim Ivireanul este utilizat adverbul mainte caracteristic
graiurilor de tip nordic (icircnticirclnit şi icircn Oltenia) precum şi variantelor
151
Totuşi nu poate fi ignorată posibilitatea ca cel puţin la unele verbe
opţiunea la nivel sintactic să fi fost şi la ei dictată de textele biblice vezi
Todi Elemente de sintaxă p 71 152
Gabriela Pană-Dindelegan Regimul sintactic al verbelor icircn limba romacircnă
veche icircn SCL XIX (1968) nr 3 p 291 153
Rosetti ILR 1978 p 569
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 238
literare din Moldova şi Transilvania icircn epoca veche igraveagraveegraveiacuteograveg CL 4v
6r Apariţia lui se datoreşte probabil traducătorului textului
II73 Adverbul foarte formează singur superlativul pe licircngă un
verb iar topica sa este variabilă icircn raport cu acesta bdquofoarte fu cinstit de
Melhisedecrdquo CVNTO 257 bdquofoarte au micircniat pre Dumnezeurdquo
CVNTO 275 bdquos-au turburat foarterdquo CVNTO 285 bdquofoarte icircl uricircse
norodulrdquo CVNTO 312 bdquomoşiia lor de care foarte doriiardquo DO 13
bdquosa temură foarterdquo DO 15 bdquofoarte mi-au plăcut şi am fericit obiciaiul
acestardquo DO 40 bdquos-au micircniiat foarterdquo DO 65 bdquofoarte mă minunezrdquo
DO 133 bdquosă te păzeşti foarterdquo DO 236 etc
II74 Adverbul cu funcţie metalingvistică adecă adecăte
consemnat din ce icircn ce mai frecvent icircn scrierile vremii ca rolul de a
explica relaţia apozitivă apare frecvent la Antim Ivireanul bdquoaceastă
beseacutericească organă cu dumnezăieşti dulci cuvinte de cicircntări (adecă
Psaltirea)rdquo Pred 1694 4v bdquoicircşi aducea aminte Adam de odrăslirea (adecă
de naşterea) fiilorrdquo CVNTO 247 bdquo[carte făcută] pentru luata bucurie a
drepţilor Adecăte de ş-au luat făgăduinţa deplinrdquo CL 3r bdquosă nu să pue
egumen vreun om strein cu gicirclceavă adecă svetagoreţ au sinait au
ierusalimleanrdquo AMAO 340-341 bdquounul era nomothetis adecă puitoriu
de leacutege iară celalalt era zilotis adecă icircntăritori aceştii legirdquo DO 11
bdquoVorbiia zice Luca la 9 capete pentru patimile Domnului carele era să se
icircmplinească icircn Ierusalim adecă vorbia pentru patimerdquo DO 12 bdquoA
treia poruncă zice să sfinţim sicircmbăta adecă să cinstim şi să ţinem
praznicilerdquo DO 33 bdquoicirci voiu asemicircna cu cei doi luminători mari adecă
cu soarele şi cu lunardquo DO 57 bdquocă fiind omu icircndoit adecă cu trup şi cu
sufletrdquo DO 71
II75 Adverbul deci bdquoapoi pe urmărdquo (lt de ačiĭa) apare icircn
Chipurile Vechiului şi Noului Testament favorizat de funcţia sa
narativă ca icircn alte texte literare de asemenea natură din secolul al
XVII-lea şi din vremea lui Antim Ivireanul bdquoMărindu-se zioa cu starea
lunii şi a soarelui ca la 24 de ceasuri prin rugăciunea lui Iisus deci
Morfologia 239
zidind jărtăvnic la Gheval şi blagoslovind şi blestemicircnd icircnaintea
norodului au icircndemnat pre toţi a striga amin facă-sărdquo CVNTO 266
bdquoAcest Gothoniil au fost fecior lui Chenez [] Acesta au micircntuit pre
Israil din micircnile lui Husarsathem [] Deci murind acesta iară au
greşit Israil şi i-au dat pre ei Dumnezeu icircn micircnile lui Eglonrdquo CVNTO
267 bdquoAcest Aod au fost viteaz foarte carele omoricircnd pre Eglon []
au micircntuit pre Israil şi s-au odihnit pămicircntul ani 80 Deci murind acesta
icircndată s-au pus icircn locul lui Semegarrdquo CVNTO 268 bdquoAcest Semegar
au omoricirct 600 de oameni filistiimi cu cormanul plugului drept aceacuteia fu
pus mai mare peste israilteni Deci murind acesta iar au greşit Israil
icircnaintea lui Dumnezeu şi s-au dat icircn micircnile lui Iavimrdquo CVNTO 268
bdquoŞi icircntorcicircndu-să icircndată la ai lui au plecat asupra vrăjmaşilor Deci cu
scuturarea doniţelor şi cu bucinatul bucinelor spăimicircnticircnd pre vrăjmaşi
au omoricirct 4 icircmpăraţirdquo CVNTO 270 etc
II76 Compusele cu oare (lt lat volet) + adverbele relative
puţin folosite icircn texte literare icircncă din secolul al XVII-lea sicircnt rare şi la
Antim Ivireanul bdquoAcest Avesa au fost om chibzuit şi fiind cu David
au găsit pre Saul oareunde adormitrdquo CVNTO 277
Icircn locul acestora este folosită construcţia cu -va undeva DO
106 CVNTO 249 AMAO 328 340 IcircBO 380 382 şi undevaşi
DO 106 cumva IcircBO 380 cicircndva DO 119 120 (icircntr-un fragment
bdquocitatrdquo din Evrei 2 16 bdquoCă nu pre icircngeri cicircndva au luat ci sămicircnţa lui
Avram au luatrdquo ndash icircn cadrul căruia icircnsă potrivit textului biblic
original154
prezenţa adverbului cicircndva nu se justifică nici icircn literă nici
icircn spirit)
II77 Alte adverbe şi locuţiuni adverbiale sicircnt adevărat bdquocu
adevăratrdquo Pred 1694 2v IcircPTPO 349 DO 32 44 46 etc cu
adevărat Pred 1694 2r CVNTO 243 IcircPTPO 351 DO 15 19 45
154
Vezi loc cit icircn N-A νὐ γὰξ δήπνπ ἀγγέισλ ἐπηιακβάλεηαη ἀιιὰ
ζπέξκαηνο Ἀβξαὰκ ἐπηιακβάλεηαη Cf bdquoCă n-au luat necicum pre icircngeri ce
pre sămicircnţa lui vraam au priimitrdquo (NT 1648) bdquoPentru că nu cu adevărat de
icircngeri să apucă ce de sămicircnţa lui Avraam să apucărdquo (B 1688)
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 240
etc icircntru adevărat DO 8 aiave DO 147 şi aiavea DO 214
aseacutemenea Pred 1694 2v aşijderea Pred 1694 2
v CVNTO 266
301 305 AMAO 337 341 DO 7 18 22 etc cu dreptate lsquope drept
cuvicircnt cu icircndreptăţirersquo C 1715O 410 DO 59 89 170 lsquoicircn mod
corect cum este binersquo DO 164 lsquocu credinţărsquo DO 187 de pururea
lsquoicircntotdeaunarsquo Pred 1694 2v DO 14 16 22 etc icircn pripă DO 95
AMAO 341 icircn scurt lsquope scurtrsquo Pred 1694 4r IcircPTPO 349 351 353
361 IcircBO 380 nici Pred 1694 2v (bdquocarele şi nici să află den multe
fealiuri de nevoi şi supărări s-au izbăvitrdquo) pre icircndemicircnă lsquola icircndemicircnărsquo
Pred 1693 3v tocma lsquochiarrsquo Pred 1694 3
r DO 12 94 104 etc cu
toate acestea DO 141 (bdquoŞi cu toate aceacutestea nici la fata aceacuteia nici la
acest fecior n-au făcut norodul vreo arătarerdquo) DO 160-161 (bdquostăm icircn
cumpănă să perim de nevoi de nenorociri şi cu toate aceacutestia nu ne
smerimrdquo) şa
II78 Aşijderea este icircntrebuinţat frecvent ca element de legătură
transfrastică bdquopentru a asigura continuitatea discursuluirdquo155
bdquoAşijderea
Daniil pren rugăciune gurile leilor au icircnchisrdquo Pred 1694 2v
bdquoAşijderea şi icircn cuvintele cele de bucurie ce i-au zis icircngerul laquoBucura-
teraquordquo DO 18 bdquoAşijderea şi lupii cicircnd nu văd toiag icircn micircna
păstoriului răpesc oilerdquo DO 137
II79 Analizicircnd contextele icircn care apar formele acolea şi acolo
icircn scrierile lui Antim Ivireanul nu am putut deduce icircn uzul său o
distincţie clară icircntre sensurile lui acolea bdquoindicicircnd un loc mai apropiat
şi corespunzicircnd persoanei a douardquo şi acolo bdquoindicicircnd un loc mai
icircndepărtat şi corespunzicircnd persoanei a treiardquo conform cu sistemul
tripartit latinesc156
Icircn exemplele bdquodară unde vei să te ascunzi ticăloase dennaintea
lui Dumnezeu că de te vei sui icircn ceriu el acolea iaste lăcuitoriu de te
vei pogoricirc icircn iad iaste de faţărdquo (DO 100) bdquocă viiarmele ce zace la
155
Fracircncu Gramatica p 412 156
Cf Arvinte icircn BB I 2001 p LIV vezi şi Fracircncu Gramatica p 327
Morfologia 241
rădăcina hreanului de-i va zice cineva să iasă de acolea să meargă la
alte rădăcini mai bune şi mai dulci el zice că mai dulce decicirct hreanul nu
iasterdquo (DO 104) şi bdquoŞi mergicircnd pre cale la locul cel ricircnduit fărrsquo de
veacuteste au eşit dintr-un cricircng ce era acolea aproape nişte ticirclharirdquo (DO
213) alegerea lui acolea pare justificată de nevoia de a marca atent
raporturile spaţiale (depărtare ndash poziţia faţă de narator icircnsă apropiere ndash
poziţia faţă de cel despre care se povesteşte) Icircn alte contexte icircnsă care
pot fi analizate identic din punctul de vedere al raporturilor pe care icircl au
cu locul descris autorul discursului şi protagonistul marcarea prin
deicticul acolea nu mai apare ci este folosită forma acolo ca icircn
următorul fragment ce continuă naraţiunea din DO 213 (vezi supra)
bdquoŞi pentru ca să-ş micircntuiască viaţa lor au aruncat pre mortul icircntr-o
groapă ce s-au aflat acolo şi icircndată au fugitrdquo
Icircn fragmente care nu impun o asemena distincţie sicircnt utilizate
aticirct forma acolea cicirct şi acolo bdquoDeci cine va vrea să isprăvască
desăvicircrşit şi pre cum să cade aceacuteste ce zic aibă icircn loc de pămicircnt
dragostea că acolea să va icircnrădăcina credinţardquo (DO 53) bdquoicircngerul
Domnului l-au luat de l-au dus icircn pustie şi-l hrăniia acolordquo (DO 66)
Pe de altă parte icircn construcţii antitetice formele care intră icircn
opoziţie sicircnt icircntotdauna aici (aicea) şi acolo (nu şi acolea) bdquoAcolo
vrăjitorii cu darurile lor i s-au icircnchinat ca unui Dumnezeu şi icircmpărat
iar aici icircngeri cereşti ca unui Dumnezeu adevărat şi om desavicircrşit icirci
slujesc Acolo era ca un prunc mic icircnfăşat şi pus icircn iasle iar aici ca un
Dumnezeu desavicircrşit şi om desăvicircrşit să botează icircn apa Iordanului []
Acolo icircngerul cel mare Gavriil slujiia cu cucerie iară aicea icircngerul şi
icircnainte mergătoriul Ioann slujaşte tainardquo DO 64 bdquoAcolo Pavel icircn
miazăzi aici Constandin icircn miazăzi acolo Pavel de lisus ce s-au răstig-
nit aici Constandin prin crucea lui lisusrdquo DO 85 bdquode vreme ce aici
după adormirea cea firească să icircntoarce iară omul la osteneli la scicircrbe
la supărări la patemi acolo după adormirea cea de pe urmă [] trece
din scicircrbă la bucurierdquo DO 190
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 242
II8 Prepoziţia
II81 Utilizarea prepoziţiei pre (sau forma pe) ca morfem al
complementului direct exprimat prin nume de persoane substantive
proprii sau comune prin formele accentuate ale pronumelor este icircn
epoca lui Antim Ivireanul normă a limbii literare icircn toate zonele
culturale ale ţării Icircn felul acesta se explică frecvenţa ei deosebită şi icircn
textele cărturarului din Ţara Romacircnească bdquopre nevăzuţii vrăjmaşi icirci
izgoneaşterdquo bdquoDomnul nostru icircnvăţicircnd pre sfinţii lui ucenicirdquo
bdquoizbăveacuteşte [] pre ceia ce să nevoiescurdquo Pred 1694 3r bdquodatori să fie a
ruga pre atotputeacuternicul Dumnezăurdquo Ded 1694O 399 bdquoau pogoricirct şi pe
şarpele cel de aramărdquo CVNTO 290 bdquopre Petru şi pe Andrei pe Iacov
şi pe Ioannrdquo CL 8r bdquoi-au ruşinat pre cei ce i-au văzutrdquo DO 5
bdquopropoveduind pre Hristos şi credinţardquo DO 6 bdquocicircnd icircnjurăm de lege
pre cineva pre Dumnezeu icircnjurămrdquo DO 25 bdquobucurăm pe draculrdquo
DO 26 bdquo[dragostea] cea firească iaste ceia ce iubesc părinţii pre fii şi
fiii pre părinţi şi fieştecare pe ruda sa şi pe priiatenii săirdquo DO 24 bdquopre
păr in ţ i i noştri icirci ocăricircm şi-i batem pre bătricircni icirci necinstim pre domni
şi pre boieri icirci blestemăm pre arhierei nu-i ţinem icircntr-o nimica pre
călugări icirci clevetim pe preoţ icirci ocăricircmrdquo DO 26 bdquoAcest sicriiu pre
nimeni nu uraşte pre nimeni nu goneacuteşterdquo DO 30 bdquocu tunul smereniei
sue pre păcătoşi la ceriurdquo DO 50 bdquoau socotit să chiiame icircn casa lui pe
Afroditardquo DO 51 bdquopăzitu-s-au pre sinerdquo DO 94 bdquoia aminte spre
sufletul mieu şi-l micircntuiaşte pre elrdquo C 22v bdquofericimu-te pre tinerdquo C
16v bdquolaude-l pre dicircnsul ceriurilerdquo C 23
r
Prepoziţia pre apare şi icircnaintea unui complement direct exprimat
printr-un substantiv comun inanimat sau substantiv comun abstract
personificat bdquopre această beseacutericească organă [] cu plecăciune o
aducrdquo Pred 1694 4v bdquoSolomon pre icircnţelepciunea cea ce şade icircntr-un
scaun cu Dumnezău o au cicircştigatrdquo Pred 1694 2v
Icircn epoca lui Antim Ivireanul construcţiile fără prepoziţie (care
icircn secolul al XVI-lea fuseseră obișnuite oglindind modelul slavon
Morfologia 243
sintetic şi totodată vechimea structurii icircn limba romacircnă157
ndash căci forma
cu pre nu e cu mult anterioară acestui secol158
) mai apăreau tradiţional
icircn texte provenind din Moldova nordul Transilvaniei şi Banat159
Icircn
general icircnsă icircncepicircnd cu secolul al XVII-lea norma nu mai este
oscilantă Singura variaţie care se icircnregistrează este cea icircntre pre şi pe
lucru consemnat şi icircn textele lui Antim Ivireanul Cele două forme ale
prepoziţiei sicircnt icircn raport de variaţie liberă
II82 Foarte frecvente sicircnt prepoziţiile cătră şi de cătră utilizate
cu diferite sensuri icircn construcţii cu acuzativul pe licircngă verbe care au
astăzi icircn limba literară un alt regim prepoziţional şisau care impun un
alt caz160
bdquoau acoperit de cătră oameni toate spurcăciunile şi
fărdelegile melerdquo DO 6 bdquopreoţii carii aduceau jărtve cătră Dum-
nezeurdquo CVNTO 262 bdquosupunerea care arătaţi de-a pururea cătră
beseacuterică şi cătră arhiereurdquo DO 6 bdquosă mă arăt cătră măriia-ta
mulţemitoriurdquo CVNTO 242 bdquonimic să nu sfieşti sau să te ruşinezi
nici să te spăimicircntezi şi să ascunzi ceva de cătră minerdquo DO 234
bdquodragostea ce avea cătră dicircnsardquo DO 14 bdquodatoriia cea părintească ce
am cătră dragostea voastrărdquo DO 22 bdquopohta şi dragostea ce am de-a
pururea cătră icircnţelepţiia voastrărdquo DO 34 bdquoavea Ioachim şi Anna
multă jale icircn inima lor pentru uricircciunea şi hula ce avea de cătră toţrdquo
DO 43 bdquosă aibă cucerie cătră preotrdquo DO 169 bdquoAcesta de multe ori
157
Florica Dimitrescu Despre pre la acuzativ icircn limba textelor traduse din
slavă icircn secolul al XVI-lea icircn Contribuţii la istoria limbii romacircne vechi
Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică 1973 p 42-43 158
Rosetti ILR 1978 p 547 cf N Drăganu Morfemele romacircneşti ale
complementului icircn acuzativ şi vechimea lor Un capitol de sintaxă
romacircnească Bucureşti Institutul de Lingvistică Romacircnă 1943 p 129
bdquoExprimarea complementului icircn acuzativ cu p(r)e şi cu acuzativul
substantivului nu poate fi mai nouă decicirct cea cu ajutorul topicei şi cea cu
ajutorul pronumelui conjunct pleonastic care cum am arătat sicircnt străvechirdquo 159
ILRL 1997 p 350 160
Vezi şi Iacob Limbajul biblic romacircnesc II p 157 Todi Elemente de
sintaxă p 72
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 244
au micircntuit pre David din moarte dovedind cătră el răutatea tăticircne-său
Iui Saulrdquo CVNTO 275 bdquoAcest Semei blestema pre David fugind de
cătră faţa lui Avelaghionrdquo CVNTO 276 bdquoau numit pre muiarea lui
Reveca soră cătră Avimeleh icircmpăratulrdquo CVNTO 260 bdquonu să ruşina
de cătră faţa Ieremiei proroculuirdquo CVNTO 296 bdquoau strigat cătră
Domnulrdquo DO 159 bdquopreotul Zahariia zise şi cătră părinţirdquo DO 46
bdquosă zicem cătră dicircnsul glasul vameşuluirdquo IcircPTPO 351 bdquonu iaste lupta
noastră spre sicircnge şi trup ci cătră domnii cătră puteri cătră ţiitorii
lumii icircntunericului veacului acestuiardquo DO 36 bdquonemulţămitor sicircntem
cătră micircntuitoriulrdquo IcircPTPO 351 bdquosă plicircngem cu suspinuri şi cu
lacrămi cătră iubitoriu de oameni Dumnezeurdquo IcircPTPO 351 CL 13v
etc
Prepoziţia către poate apărea şi icircn construcţii eliptice ca icircn
exemplul următor cicircnd stă alături de acuzativ icircntr-o situaţie ce impune
icircn limba literară actuală cazul dativ bdquoPavel marele apostol al Domnului
[zicea nn] cătră Soloneani 13 5 laquoNeicircncetat vă rugaţiraquordquo Pred 1694 3r
II83 Prepoziţia icircntru apare deosebit de frecvent icircn toate textele
lui Antim Ivireanul (fapt obişnuit icircn epoca veche) cu diverse valori
a) este sinonimă cu icircn (cu care se află icircn raport de variaţie)
bdquosmeritul pururea icircntru Domnulrdquo Postf 1693O 398 bdquostăpicircnind []
icircntru cinstit scaunul măriei tale [] Iară icircntru icircmpărăţiia ceriurilor să fii
icircncununat cu luminate şi veacutecinice cununi icircntru Hristosrdquo Pred 1694 5r
bdquosă-mi icircntărească inima icircntru frica luirdquo DO 7 bdquosă vă icircntărească şi pe
dumneavoastră [] icircntru credinţa cea bună şi dreaptă icircntru cunoştinţa
adevărului şi icircntru nădejdea vieţii cei de veacutecirdquo DO 8 bdquoOare
omoricirctu-s-au icircntru voi păcatulrdquo DO 148 bdquoCela ce creacutede icircntru mine
nu va muri icircn vecirdquo DO 189 bdquoau fugit la Mesopotamiia icircntru care
rădică sticirclprdquo CVNTO 260 dar bdquoicircn leagea veacuteche şi icircntr-această noao şi
icircntr-alte locurirdquo Pred 1694 2r bdquosă nu cădeţi icircn năpăştirdquo Pred 1694 3
r
bdquoau sămicircnat icircn pămicircntul acelardquo CVNTO 260 bdquosă vă povăţuiască icircn
tot lucrul cel bun şi de folos spre plăcerea lui ferindu-vă icircn toată
vremia şi icircn tot ceasul şi icircn tot locul de vicleşugurile diiavoluluirdquo DO
8 bdquolumina va străluci şi icircn trupurile sfinţilor luirdquo DO 10 bdquoCinstitei de
Morfologia 245
Dumnezeu icircnălţimei-tale icircntru Hristos rugătoriu smeritul mitropolit al
Ungrovlahiei Anthimrdquo Ded 1715O 411 (cf rugăciune icircn [numele
lui] Hristos cf bdquosă nu jure icircn numele lui Dumnezeurdquo IcircPTPO 358)
b) are valoare lui icircntre sau printre bdquosmeritul icircntru ieromonahi
Anthimrdquo Pred 1694 5r bdquoAl măriei-tale mai mic rugătoriu smeritul
icircntru ieromonahirdquo Ded 1694O 399
Prepoziţia icircntru este utilizată frecvent şi cu alt sens icircn contexte
care astăzi (cel puțin icircn uzul laic) cer fie o altă prepoziţie fie un regim
cazual diferit bdquoNu doară că nu sicircnt cuvinte multe şi de multe feliuri de
vorbe a să grăi icircntru lauda mărirei eirdquo DO 16 bdquoaceastă puţinică
osteneală şi cheltuială trecătoare ce au făcut icircntru lauda lui Dumnezeu
şi icircntru cinstea sficircntuluirdquo DO 139 bdquoAceastă scrisoare ce o icircnchin
icircntru icircnţeleaptă socoteala măriei-talerdquo DO 226 bdquoAm ucis bărbat icircntru
rană mie şi tinerel icircntru struncinare mierdquo CVNTO 248 bdquosculicircndu-se
dupe boală au cicircntat cicircntare zicicircnd laquoEu am zis icircntru jumătăţirea zilelor
meleraquordquo CVNTO 290 bdquosă nu jure icircn numele lui Dumnezeu nice
dirept nici stricircmbu la tot cuvicircntul lui şi lucrul nici icircntru sfinţi nici alt
jurămicircntrdquo IcircPTPO 358 bdquoSă nu icircmpărătească păcatul icircn trupul vostru
cel muritor ca să vă supuneţ icircntru pohtele luirdquo IcircBO 368 bdquoDe boleşte
cineva icircntru voi cheme preoţii beseacutericiirdquo IcircBO 375
II84 Conform normei literare din epoca veche prepoziţia supt
(lt lat subtus) este icircntrebuinţată cu această formă de către Antim
Ivireanul bdquosupt jugul cel bun şi supt sarcina lui Hristos cea uşoarărdquo
CVNTO 244 bdquosupt ascultarea şi supt voia luirdquo CL 4r Nu am icircnticirclnit
alte forme (varianta sup ndash atestată de Ov Densusianu icircn textele din
secolul al XVI-lea ori varianta subt care s-a impus ulterior icircn romacircna
literară şi care a avut acest statut picircnă icircn secolul al XX-lea161
)
II85 Prepoziţia după (lt lat de post) apare cu această formă icircn
textele lui Antim Ivireanul respecticircnd norma din toate variantele
literare DO 3 4 5 7 8 12 15 18 19 20 etc CVNTO 245 246
161
Puşcariu ndash Naum Icircndreptar p 65 bdquoAlături de subt se scrie şi subrdquo
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 246
247 250 251 etc Icircn afară de această formă mitropolitul muntean
foloseşte şi variantele populare dupe şi dupre (forme a căror realizare a
fost explicată icircn mai multe feluri162
) dupe DO 70 185 CVNTO
249 255 256 258 260 261 264 265 268 274 280 290 IcircBO 369
371 şi dupre DO 65 71 72 CVNTO 236 251 IcircBO 368 371
După Ion Gheţie formele dupe şi dupre sicircnt specifice Munteniei
iar dacă apar icircn texte şi documente nordice ele reprezintă acolo un
muntenism bdquoo simplă influenţă literară muntenească fără cores-
pondenţă icircn graiul localrdquo163
Totuşi bazicircndu-se pe cicircteva ocurenţe ale
formei icircn Letopiseţul Ţării Moldovei bdquoal lui Grigore Urecherdquo icircn unele
documente moldoveneşti şi la C Negruzzi Laura Vasiliu afirmă că este
posibil ca răspicircndirea dialectală a lui dupe bdquodupărdquo să fi depăşit graniţele
Munteniei icircn secolele al XVII-lea ndash al XVIII-lea164
II9 Conjuncţia
Există icircn domeniul conjuncţiei puţine elemente reprezentative
pentru o variantă literară icircn raport cu altele ori cu graiurile contem-
porane De aceea nu ne oprim prea mult asupra acestui aspect Totuşi
remarcăm cicircteva trăsături generale ale utilizării conjuncţiei icircn textele lui
Antim Ivireanul generale și icircn limba cultă a secolului al XVIII-lea
II91 Conjuncţia şi este deosebit de frecvent utilizată icircn realizarea
raportului de coordonare copulativă şi de coordonare interfrastică
bdquolaquoPrevegheaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi icircn năpăştiraquo Şi Pavel marele
apostol al Domnului cătră Soloneani 13 5 laquoNeicircncetat vă rugaţiraquo Şi
iarăş laquoRugaţi-vă pentru noi Rugaţi-vă unii pentru alţiiraquo Şi Ioan
Zlatoust pentru rugăciune zicerdquo Pred 1693 3r bdquoau mai văzut icircn vis un
copaci foarte icircnalt a căruia icircnălţime ajungea picircnă icircn ceriu şi avea frunză
frumoasă şi roadă multă şi ramurile lui coprindea toată lumea şi supt el
162
Vezi Arvinte STLFAC p 82-83 Laura Vasiliu Varianta dupe icircn LR
XXXII (1983) nr 2 p 116-117 163
Gheţie BD p 177 164
Laura Vasiliu art cit p 119
Morfologia 247
lăcuia toate hiarăle sălbatice iar icircn ramurile lui toate păsărilerdquo
CVNTO 296 bdquoŞi puse icircmpăratul Navuhodonosor pre Sedechia fratele
lui Eliachim icircmpărat preste Iuda şi preste Ierusalim Şi era Sedechia de
21 de ani cicircnd au icircnceput a icircmpărăţi Şi icircmpărăţi 11 ani făcicircnd vicleşug
icircnaintea lui Dumnezeu [hellip] Şi trimiţicircnd icircmpăratul Navuhodonosor soli
la Sedechia ca să-şi dea birul precum le-au fost legătura i-au icircntors
icircndărăt la icircmpăratul deşerţi şi icircnfruntaţirdquo CVNTO 296 etc
II92 Icircn realizarea raportului de coordonare disjunctivă sicircnt
folosite icircn mod obișnuit conjuncțiile au veri și sau
II921 Conjuncţia au (lt lat aut) fie singură fie cu o corelativă
are cele mai multe apariții bdquoși nimenea să n-aibă puteare să-i zică au
bine face au răurdquo CL 3v bdquoau dascal au ispravnic au epitrop au
socotitoriurdquo CL 4v bdquoNumai au pre toți icircmpreună i-au trimis au cicircte
doirdquo CL 9v bdquoși fărrsquo de ispovedanie au fărrsquo de voia duhovnicului lui să
nu cunteacuteze nimenea să să cuminecerdquo IcircPTPO 356 bdquopreot au mirean au
monah cărturari au necărturarirdquo IcircPTPO 360 bdquode va icircndrăzni cineva
[] au den ceata besericească au din ceata mirenească să o supue pre
dicircnsa au de-ale ei ceva unul ca acela să fie afurisitrdquo AMAO 328
bdquopentru toți cei ce i-am amăricirct au i-am necăjit au icirci voiu fi năpăstuit
au icirci voiu fi grăit de răurdquo AMAO 334 bdquoși de nu-l va bate cugetul icircn
sine atunce poate că acel om va fi au prea sficircnt și drept icircnaintea lui
Dumnezeu au iaste nesimțitoriurdquo DO 34 bdquode vor naște vreun prunc
au parte bărbătească au parte femeiascărdquo DO 44 bdquoAfle-să și acum
vreunul au din cei bogaț au din cei săracirdquo DO 52 bdquoDe am viclenit
pre măriia-ta au casa măriei-tale au am vreun gicircnd rău să fac [] au
icircn viața măriei au după petrecaniia a mulți ani ai măriei-talerdquo DO
227 bdquoni-au zis au să fac paretisis de bună voia mea și să-mi las
scaunul să es au să mă scoață măriia-sa cu silardquo DO 226
Destul de frecvent au leagă enunțuri avicircnd funcția de conector
discursiv bdquoDară cum faci tu papa lucrul desăvicircrșit o parte Au vei să
faci tu leage icircmpotrivă []rdquo CL 10v bdquoai legat pre bărbat cu fămeacutee
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 248
Au altă legătură pentru vreo boală Au porți niscari baere au erbirdquo
DO 235 etc
II922 Conjuncţia disjunctivă veri (lt lat velis) este
icircntrebuințată de puține ori fapt ce probează caracterul arhaic al ei165
bdquoveri reacutele veri bunerdquo CL 35r bdquoveri Petru veri Andrei veri ceialalţirdquo
CL 13v bdquoPentru căci obrazele cele preoţeşti şi arhiereşti să numesc
slugi ale lui Dumnezeu veri păcătoşi sicircnt veri direpţirdquo IcircPTPO 359
bdquoLas cu mare blestem ca cine va sluji la această casă veri om bun va fi
veri rău nici cu un mijloc să nu i să oprească simbriiardquo AMAO 334
II923 Conjuncția cu aceeași funcție sau (formată pe terenul
limbii romacircne) este icircntrebuințată mai rar decicirct au Se găsesc icircnsă unele
segmente icircn opera lui Antim icircn care au și sau apar icircn variație liberă
ceea ce sugerează o concurență icircntre acestea două Fenomenul se
icircnticirclnește de pildă icircn CL 4v bdquoIară aceasta ce zic latinii cum că
Hltrigtslttosgt au lăsat numai pre Petră asupra apostolilor au dascal au
ispravnic au epitrop au socotitoriu atoată besearica să fie singur sau
săi fie dat ceva ceva mai mult decicirct celoralalți apostoli au mult au
puțin nu să veade nicăirirdquo și 5r bdquoicircntr-acesta chip să va arăta curat și
foarte luminat de au avut Petră sau de au luat ceva mai mult decicirct
ceialalți apostoli Sau de au avut ceva stăpicircnire sau puteare asupra
celoralalți ucenici Au să poruncească au să facă el singur ceva sau să
nu poată ceialalți să facă ceva de nu va zice el cu poruncă și cu
stăpicircnirerdquo icircn Icircncepătură și icircnvățătură pentru ispovedanie (DO 234-
238) icircn IcircPTPO p 360 Contextele sintactice icircn care apare sicircnt identice
cu cele ale conjuncției au bdquoSau să strămute gicircndul sau cuvintele
scripturiirdquo bdquosau mai bine să-i zicem icircnțelepciunea cea icircnșălătoarerdquo CL
1r bdquocela ce scrie sau să icircntreabărdquo CL 3
r bdquonimic să nu sfiești sau să te
rușinezi nici să te spăimicircntezirdquo bdquoai căzut icircn păcatul sodomiei cu
cineva sau cineva cu tinerdquo DO 234 bdquoai căzut cu rudeniile tale sau cu
fină-ta sau cu nașă-ta au ce chipuri au fostrdquo DO 235 bdquoSpune-mi
165
Fracircncu Gramatica p 332
Morfologia 249
fiiule au doară ai micircncat carne mortăcină sau sicircnge de cel oprit sau de
lupi micircncat sau de vulturi omoricirct S-au (sic) te-ai spurcat cu altceva
Sau pre posturi miercurea sau vinerea te vei fi spurcat Au doară ai
icircnchinat pre cineva diiavolului Sau ai hulit sau ai icircnjurat sficircnta leacutege
sau credinţa sau altăceva hulă Sau ai anathimit pre om Sau grăeşti
minciuni şi te juri icircn minciunirdquo DO 236
Icircn unele situații sau este implicată icircntr-o icircnșiruire icircn care
predomină au fără a funcționa drept corelativ al acesteia bdquocicircnd va
cădea cineva icircn boală au de ai casei au măcar şi streinii carii vor fi
mahalagii la această beseacuterică sau şi dintr-altă parterdquo AMAO 338 Icircn
altele icircnsă sau este corelat cu au icircn fragmente ample de discurs la
distanță relativ mare bdquodară aceasta o face au pentru multa icircndrăznire a
lui Petru căci avea o obrăznicie oarecarea și apuca de răspundea mai
nainte decicirct ceialalți sau pentru multă dragoste ce avea Petrurdquo CL 7v
bdquoAu trebuit au să se micircnie asupra lui Petru precum s-au micircniiat și
atunce pre cei doi pentru cearerea icircncepătoriei măcar că Hristos nu li o
au dat ce icircncă le-au zis nu știți ce ceareți sau ar fi făcut icircntre ei price
pentru căci nu i-au fericit și pre eirdquo CL 23r bdquoIar al treilea carele au
icircmbătricircnit icircn păcat [] au rămicircne fărrsquo de căință și moare icircn păcat de
vreacuteme ce după cum zice David laquoDeparte e de păcătoș micircntuirearaquo
pentru căci icircn toată viața lui n-au cercat icircndreptările lui Dumnezeu sau
pentru ca să vie icircn căință trebuiaște un ajutoriu tare de susrdquo DO 145
Perechea conjuncțională sau sau este de asemenea rară bdquoSă
strămute sau sfintele scripturi [] sau cuvintele sfințilorrdquo CL 1r bdquocicircți
episcopi au făcut sau Petru sau alt apostol ori unde i-ar fi făcut toți
pot să se cheame diiadohi apostolilorrdquo CL 12v
II924 Raportul de coordonare disjunctivă este realizat cu totul
sporadic și de alte corelative omogene ba ba icircn bdquoși icircndelungăm
vreacutemea ba astăzi ba micircine ba poimicircine picircnă ne vine ceasul și perim
cu totulrdquo DO 94166
acum acum icircn bdquonu iaste pururea icircntru o stare
acum să preface spre bine şi acum să schimbă spre rău acum pohteacuteşte
166
Semnalat și de Fracircncu Gramatica p 332
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 250
un lucru şi acum icircl uraşte acum iubeacuteşte şi acum vrăjmăşuiaşterdquo DO
219 și cicircnd cicircnd icircn bdquofiind o stihie nestatornică [marea nn] așa icirci
iaste pururea din fice cicircnd să fie lină și cicircnd să se turburerdquo DO 157
II93 Raportul de coordonare adversativă este marcat icircn textele lui
Antim Ivireanul de conjuncțiile specifice dar(ă) icircnsă iar(ă) și ci (ce)
II931 Prima este icircntrebuințată mai ales cu forma veche dară
bdquoPre acest Sith zic unii cum că l-au trimis Adam [] să meargă icircn raiu
să-i aducă din lemnul vieții dară nu i s-au dat voerdquo CVNTO 246
bdquomăcar că eu am fost mai mic [] dară Dumnezeu n-au căutat la
micșorarea și netrebniciia meardquo DO 6 bdquoDe multe ori au stătut icircn so-
coteala mea ca doară aş putea afla ceva nou să zic icircntru cinstea şi lauda
preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea fecioarei Mariei dară
n-am putut afla nimicardquo DO 16 bdquoNumai la greul acela sicircnt şi eu
părtaş şi icircntr-acel jug ce trageţ voi trag şi eu dară n-am puteacutere să zic
nici să gicircndesc aşardquo DO 28 bdquospre micircncare [] ne icircndeamnă
blestematul acesta de picircntece dară a face rău n-avem icircndemnător pre
nimenirdquo DO 38 etc
Dar a fost icircnregistrat icircn IcircBO 366 bdquoajutătorii la acest lucru mare
al vostru sicircnteți voi cucernicilor preoți [] Dar oare ce aș putea
nădăjdui de la voirdquo și icircn DO 25 icircn cadrul unui citat biblic bdquocă zice
Ioann laquoDe va zice cineva că iubeacuteşte pre Dumnezeu şi pre fratele lui icircl
urăşte mincinos iaste că de vreacuteme ce nu iubeacuteşte pre fratele lui că-1
veacutede dar pre Dumnezeu că nu-1 veacutede cumu-l va putea iubiraquordquo
Din punctul de vedere al contextelor sintactice icircn care este
folosită conjuncția dar(ă) cunoaște cel mai frecvent valoarea
prototipică de contrazicere (implicită sau explicită) a așteptărilor
bdquounde ne iaste suppunerea ce arătăm ca niște slugi la domnul nostru
Sluga face voia domnului său dară noi care voe facem acestui domn
alnostrurdquo DO 154 bdquocum dară să va micircntui norodul [] Noi socotim
numai cu puteacuterea noastră și cu icircnțelepciunea noastră [] să chivernisim
norodul și să-l apărăm de reacuteale Dară icircn zadar trudimrdquo DO 161 etc
Unele situații de discurs indică icircnsă spre nuanța de contrast tematic
Morfologia 251
proprie astăzi lui iar(ă) bdquocu cicirctă seacutete au priimit [Isus nn] (nu pentru
sine ci pentru noi viermii cei lepădaț) aticirctea osteneacutele durori patime și
moarte Dară noi acum căci să nu priimim pentru dragostea lui []
vreo scicircrbă măcar cicirct de micărdquo DO 14 Icircn sfacircrșit funcția lui dar(ă)
se apropie de cea a conjuncției adversative de corectare și substituire ci
(ce) ca icircn fragmentul următor unde unitatea gramaticală introdusă de
dară pare să se afle icircn raport de coordonare cu o construcție
subicircnțeleasă (avicircnd un element de negație icircn componență) bdquoStrăluceacutește
icircntr-icircnsa domneasca mare podoabă [ nu numai cea firescă] dară icircnfru-
musețată cu bunătatea faptelor icircnțelepciunea cea politiciască [ ]
dară unită cu ricircvna cea creștinească sfatul cel mare [ ] dară icircnsoțit
cu puteacuterea legilor dreptatea cea cu socotință [ ] dară icircmpreunată cu
blicircndeacutețea și cu icircndelungă răbdareardquo Ded 1715O 410
Frecventă icircn perioada icircn care scrie Antim este folosirea lui dar(ă)
cu funcția de conector discursiv Exemplele sicircnt numeroase mai ales icircn
didahii bdquoŞi nimeni să nu socotească din voi şi să zică icircn inima lui
dară ce treabă are vlădica cu noi nu-ş caută vladiciia lui ci să ameacutesteca
icircntru ale noastrerdquo DO 28 bdquode va zice cineva icircn cugetul său dară
deaca ne ispoveduim preotul ce mai trebuiaște []rdquo DO 99
bdquo[Dumnezeu] stă pururea cu urechile deșchise pentru ca să ne asculte
icircndată ce vom chiema numele lui cel sficircnt Dară ce voiu să zic de ne-
simțirea cea mare a oamenilor acestui veacrdquo DO 160 bdquoVie acum
aici icircmpărații cei mari și puteacuternicii pămicircntului [] Dară ce zic
icircmpărații și puteacuternicii Vie icircngerii raiuluirdquo DO 167 etc bdquoşi domnul
Hristos au zis cătră ucenicii lui laquoDe pe aceasta vor cunoaşte toţi că-mi
sicircnteţ ucenici de veţ avea dragoste icircntre voiraquo Dară acum tu ticăloase
oame te numeşti creştin şi ucenic lui Hristos Dară unde iaste
dragostea ce ai cătră fratele tăurdquo DO 54
Icircn cuprinsul predicilor Antim recurge la o construcție retorică icircn
cadrul căreia conjuncția dar(ă) se apropie de valoarea unui semiadverb
corelativ icircn regenta unei propoziții cauzale bdquoȘi de s-au bucurat Simeon
bătricircnul aticircta [] dară aceștea carii pre acestaș domn icircntru mărire
strălucind l-au văzut ce vor fi făcut și cu ce bucurie să vor fi bucurat
[]rdquo DO 11-12 bdquoDe au adus cuvicircntul acest dulce și micircngicircitoriu al
Limba scrierilor lui Antim Ivireanul 252
lui Dumnezeu aticircta frică dară groaza judecătorului ce va face De
icircngrozeacutește așa icircndemnarea a ținea leacutegia dară cicircnd va lua seama pentru
lenevire celor ce n-au icircmplinit leacutegia ce va lucrardquo DO 15 bdquoCă de
vreacuteme ce cei icircnvățați și pedepsiț icircntru bunătăț stau de să miră de mărirea
ei dară eu cel neicircnvățat și departe de toate bunătățile ce voiu facerdquo
DO 16 bdquode veacuteme ce Moisi văzătoriul de Dumnezeu și marele proroc
nu icircndrăzniia să vază fața ta dară eu cum voiu să mă ating de sficircntul tău
creacuteștet cu micircini păcătoaserdquo DO 67 bdquode vreacuteme ce acea chiemare face
pre Pavel aticirct de minunat cicirct nici apostol nici mucenic nu iaste icircntocma
măririlor lui dară pentru vredniciile de Dumnezeu icircncununatului mieu
Constandin ce voiu putea zicerdquo DO 84 bdquode vreacuteme ce un boiar nu
poate suferi să-i necinstească cineva pe ispravnicul său [] ) (sic) dară
Hristos cum va putea suferirdquo DO 173
II932 Conjuncția disjunctivă icircnsă apare peste tot icircn cuprinsul
operei studiate bdquovăzicircnd eu smeritul adicircncul bogoslovii mă stridiiam a
mă apuca de acest lucru Icircnsă dicircndu-mă pre mine cu credință curată și
cu nădeacutejde cătră dulecele Hristosrdquo Postf 1693O 397 bdquoIcircnsă las de-a
zicerea cum că această chemare [] nu iaste icircnticirciurdquo CL 5v bdquosă cade
adeacutese să ne ispoveduim Icircnsă [] aceasta să cade să facă acela ce va să
să ispoveduiascărdquo IcircPTPO 355 bdquosă se dea [] dumineca la săraci cicircte
13 bani icircnsă săracii să nu vie tot uniirdquo AMAO 331 bdquosă li să dea cicircte
30 de bani icircnsă alții să nu vie peste dicircnșiirdquo AMAO 332 bdquonefiind
păcătos au pătimit icircnsă nu dumnezeireardquo IcircBO 370 bdquodomnul nostru
Iisus Hristos cu puteacuterea dumnezeirii lui s-au sculat din morți icircnsă cu
același truprdquo IcircBO 371 bdquoIcircnsă acest Enoh precum scrie icircn poslaniia
Iudei au izvodit slovelerdquo CVNTO 249 bdquoIcircnsă anul lunii iaste mai mic
cu 11 zile decicirct al soareluirdquo CVNTO 251 bdquoicircl opriia a nu fi icircmpreună
cu dicircnsul icircnsă Sith au lăcuit icircntr-un munte aproape de raiurdquo CVNTO
253bdquoau mers de au lovit pre cei striini de feacuteliu şi i-au biruit Icircnsă fără
ştirea tăticircne-săurdquo CVNTO 276 bdquoli s-au dat de la Dumnezeu dar și
milă icircnsă acoperitrdquo DO 17 bdquoFost-au lătrat [] de cicircțva jidovi []
Icircnsă cu aceacuteste goane scicircrbe și nevoi fărrsquo de frică au urmat calea luirdquo
bdquoPavel au fost stătut luminătoriu mai mic icircnsă asămicircnător soareluirdquo