DOINA DR~GU}

SUFERIN}ELE UNUI REDACTOR

DOINA DR~GU}

SUFERIN}ELEUNUI

REDACTOR

Editura ALMA � Craiova2006

Lector de carte: prof. Ion N. Dinc# Coperta: Rembrandt - Lec]ia de anatomie a doctorului Tulp,

1632 - Mauritshuis, Haga

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom@nieiDR~GU}, DOINA Suferin]ele unui redactor / Doina Dr#gu]

Craiova: ALMA, Craiova, 2007 ISBN (13) 978-973-8443-94-5

821.135.1-31

Cod CNCSIS 118

© 2007 Editura ALMA - Craiova

5

PREFA}~

Un scurt fragment biografic, un �jurnal�, dar mai ales o�monografie� a durerilor [i suferin]ei se vrea, [i este, lucrarea poeteiDoina Dr#gu], intitulat# Suferin]ele unui redactor.

De[i titlul c#r]ii pare �de \mprumut�, con]inutul acesteia atest#c# alegerea lui a fost c@t se poate de bun#, pentru a ilustra drama�personajului central�. E vorba nu numai sau nu numai at@t desuferin]e fizice [i fiziologice, c@t mai ales de chinurile psihiceprovocate �eroului� acestei zguduitoare povestiri, ConstantinDumitrache - redactor reputat [i \ndr#git de radioascult#tori - deegoismul [i interesele obscure ale conducerii unei importante institu]iide cultur#, de �\ncreng#tura� - potrivit expresiei sale - de la Radio�Oltenia� Craiova, care, pentru a elimina un concurent autorizat prin\nalta-i preg#tire profesional# - fost [ef de promo]ie - [i prin probitatemoral# deosebit#, l-a tracasat [i timorat p@n# la epuizare [i dispari]ie.

Nu �un fragment autobiografic roman]at�, nu �o monografieroman]at# a suferin]ei�, se vrea aceast# carte, deoarece suferin]elenu se roman]eaz#, ci una bazat# pe adev#r [i autenticitate se instituielucrarea de fa]#.

Cu toate c# nu eroul se autointrospecteaz# - doar se auto-confeseaz# uneori - ci autoarea \i analizeaz# chinurile fiziologice [isuflete[ti, - cu unele asem#n#ri caracteristice tehnicii camilpetresciene[i Hortensiei Papadat Bengescu, bazate pe autenticitate: proberezultate din dialoguri, articole, dest#inuiri ale personajului \nsuferin]# - cartea se circumscrie [i prozei analitice. �C@t# luciditate,at@ta dram#!� - ar zice Camil Petrescu.

Caracterul de �jurnal� - preponderent al lucr#rii - este dat deanaliza cronologic# a suferin]ei cresc@nde a �eroului�, cu observa]iac# �\nsemn#rile zilnice� \i apar]in autoarei. Nu lipsesc elementelede intimitate, viz@nd rela]iile familiale [i cele pline de afec]iune [i

6

sensibilitate ale cuplului conjugal - autoare-erou - dar predominantesunt elementele realiste, ale unei realit#]i dureroase.

De[i poet#, \nzestrat# cu sensibilitate artistic# - e adev#rat, camrece, de tip barbian - autoarea \[i cenzureaz# c@t poate durereapersonal#, pentru a r#m@ne \n limitele adev#rului [i pentru ca mesajultransmis s# r#m@n# acuzator, rechizitorial, nu direct, ci indirect, cumijloacele specifice literaturii. Este adev#rat c#, pentru reverberareaacestui mesaj, autoarea sacrific# multe din mijloacele specificefic]iunii - cunoscute ei, dup# cum o dovedesc lucr#rile-i anterioare -, [i renun]# la unele �absconsit#]i� [i �ambiguit#]i� caracteristiceliteraturii, dezv#luind numele �eroului� [i p#str@nd identitatea unoradin apropia]ii cercului de prieteni. Doar \n descrierea unor aspecteale naturii [i \n reflectarea rela]iilor familiale manifest# unele efuziunisentimentale, lirice.

Dialogurile sunt subordonate relief#rii raporturilor interumane,familiale [i intime, subliniind afectivitatea cuplului conjugal, [irela]iile prietene[ti cu apropia]i ai �eroului�, dar uneori [i acuzatoare.

Nara]iunea curge logic [i cu nerv, cu propozi]ii [i fraze, \ngeneral, scurte, uneori eliptice [i cu implement#ri ale stilului indirect-liber, trezind interesul cititorului, compasiunea sa, dar [i dezaprobareapracticilor inumane dezv#luite.

Suferin]ele unui redactor se instituie ca o lucrare de aprecierea meritelor unui om, \n memoria unei personalit#]i, interes@nd nunumai familia, prietenii [i cunoscu]ii acestuia, ci [i opinia public#,chemat# s# extirpe practici ale unei reminiscen]e dictatoriale, specificetotalitarismului comunist [i �\ncreng#turilor� postdecembriste,incompatibile democra]iei de tip european ce \ncearc# a se \nfiripa\n Rom@nia de azi [i mai ales de m@ine.

Prof. Ion N. Dinc#

7

CUV^NTUL AUTORULUI

Cartea aceasta a fost scris#, \n c@teva nop]i, cu aproximativ cinciani \n urm#. Aproape c# mi-a fost dictat#.

Pe 25 noiembrie 2001, la ora 2000, m-am a[ezat la masa de scris,\n compania muzicii lui Bach, cu c@teva coli albe \n fa]a mea. M@na\mi aluneca f#r# nici un efort, cuvintele veneau unele dup# altele,ap#reau propozi]iile, apoi frazele. Vedeam cum se umple o coal#,apoi alta, [i alta.

La ora 600 diminea]a am l#sat pixul jos, mi-am f#cut o cafea [iam plecat la serviciu.

La ora 1530 am venit de la serviciu, am m@ncat [i m-am a[ezat\n pat s# m# odihnesc. Eram foarte obosit#. Am adormit.

La ora 2000 m-am trezit, f#r# s#-mi impun eu acest lucru sau s#pun ceasul s# sune, m-am a[ezat la masa de lucru [i am continuat.Dup# cinci nop]i erau destule pagini scrise pentru a constitui o carte.Titlul mi-a venit instantaneu: �Suferin]ele unui redactor�. Este oparafrazare a c#r]ii lui Goethe: �Suferin]ele t@n#rului Werther�. Acolosunt suferin]e n#scute dintr-o poveste de iubire complicat# [idureroas#; \n cartea mea este vorba despre alt fel de suferin]e.

De aproape cinci ani m# fr#m@nt s# public aceast# carte. Nu [tiudac# este bine sau r#u, nu [tiu dac#-i folose[te cuiva. Eu [tiu doar unsingur lucru: eroul acestei c#r]i - Constantin Dumitrache - mi-aspus de multe ori: �Cel care va r#m@ne \n urm# va trebui s# scriedespre cel#lalt�. Dumnezeu a f#cut ca aceast# povar# s# cad# peumerii mei.

M-am g@ndit s# nu pun numele reale ale personajelor care apar\n carte, ci s# m# folosesc de pseudonime. Dar, la ce bun? De cetrebuie s# ne ascundem \n spatele unor nume false. Cei care sereg#sesc \n carte s-ar fi recunoscut, iar cititorul de r@nd nu de numelepersonajelor este atras ci de subiectul lucr#rii.

8

A[a cum spunea Marin Preda, pe cititor nu-l intereseaz#profesiunea personajului sau numele lui, ci condi]ia lui uman#. Iarpentru un autor, un doctor docent sau un t#ietor de lemne reprezint#acela[i interes. Pentru c# fiecare exprim# condi]ia lui de existen]#.De fapt, autorul nu face o reconstituire a profesiunii, ci a existen]eiindividului.

_n fiecare sear# m# culcam cu g@ndul ca a doua zi s#-mi ducmanuscrisul la o editur#. _mi ziceam c# noaptea este un sfetnic bun.Au trecut peste 1.750 de nop]i pentru a m# hot#r\.

Pe 25 septembrie 2006, la ora 900, am pus m@na pe telefon [i l-amsunat pe editor. Din acel moment nu mai puteam s# dau \napoi.Cartea era ca [i ap#rut#. Mai trebuia s# transpun textul \n PageMaker(cum lucrau ei la editur#) din Word (cum era scris de mine lacalculator) [i s# fac coperta.

Pe coperta I m-am g@ndit s# pun o reproducere a tabloului luiRembrandt: �Lec]ia de anatomie�. Este un tablou trist, cu o disec]iepe un cadavru, dar mie mi s-a p#rut inspirat. {i nu mai dau \napoi.A[a r#m@ne!

1 octombrie 2006 Doina Dr#gu]

9

22 august 2001 (ora 10). Eram la serviciu. M-a sunat de laBucure[ti:

- Doina, \]i telefonez din biroul d-lui consilier preziden]ial {.C.Nu mai plec \n Belgia. Plec \n Senegal. Ce zici? G@nde[te-te bine!Vei merge [i tu cu mine.

_i spun, cu toat# seriozitatea:- Accept#, Costele! Poate, este [ansa vie]ii tale!_ntre Belgia [i Senegal era o diferen]# imens#. Dar, a pleca \n

alt# ]ar#, ca ata[at cultural la Ambasad#, nu este la \ndem@na oricui.22 august 2001 (ora 15,15). Am venit de la serviciu. Societatea

la care lucram era aproape de casa noastr#. F#ceam 10-15 minutepe jos. Aveam program de la 700 la 1500.

U[a era \ncuiat# [i cheia \n u[# prin interior. Eu nu puteam s#deschid din exterior. Am sunat la sonerie. A venit, mi-a deschis, erafoarte vesel, m-a pupat [i c@nd s-a \ntors s# intre \n camer# a f#cut omi[care gre[it# [i s-a lovit la piciorul drept. Nu am dat importan]#atunci acestui lucru.

Am m@ncat, am stat de vorb#. Mi-a povestit ce a f#cut laBucure[ti. Venise acas# cu ma[ina cu {.C., care avea treab# \nCraiova. De aceea ajunsese a[a repede.

23 august 2001 (diminea]a). Piciorul s-a umflat de la glezn# \njos [i s-a \nvine]it. Nu s-a dus la serviciu pentru c# mai avea c@tevazile de concediu. Eu am plecat la serviciu.

Am vorbit cu doctori]a de la mine de la cabinet, cu care eramprieten#, i-am spus povestea cu piciorul [i ea m-a sf#tuit (mi-a dat [itrimitere) s# ne ducem la spital, la urgen]#, pentru c# este bine s#-[ifac# o radiografie.

Am plecat la spital la ora 1700. Ne-a dus colegul meu de serviciuMarian Paraschivu, cu ma[ina. C@nd vorbeam cu doctori]a s-a nimerit[i el acolo. Era inspector la Protec]ia muncii [i r#spundea deinstructajul personalului pe \ntreprindere. Era [i pre[edinte la CAR,

10

iar eu f#ceam programele [i ]ineam eviden]a pe calculator pentru CAR.Deci, ne cuno[team bine. Eram, oarecum, [i prieteni de familie.Locuind \n acela[i cartier, f#cuser#m c@teva ie[iri la un gr#tar. C@nd aauzit, imediat s-a oferit s# mearg# el cu noi la spital, mai ales c# el erafamiliarizat cu accidentele [i cu atmosfera de spital. El \nsu[i avuseseun accident de ma[in#, din care s-a ales cu o fractur# de picior.

Ajun[i la Spitalul jude]ean Craiova, am mers cu ma[ina p@n# laUrgen]#. Acolo, i-au f#cut radiografie la picior. Nu avea mare lucru- entors# -, dar trebuia s#-i pun# piciorul \n gips [i s# stea acas# dou#s#pt#m@ni. Nu prea i-a convenit, dar nu avea ce s# fac#.

27 august 2001. Dup# ce am venit de la serviciu, am mers\mpreun# la medicul de familie pentru concediu medical. _n piciorulst@ng [i-a luat pantoful, iar piciorul drept l-a \nvelit \ntr-o pung# deplastic neagr# (ca s# semene cu pantoful) peste gips. Ne-am amuzatam@ndoi. Fiind pantalonii lungi, nu se vedea, iar el se str#duia s# nu[chioapete.

Pe doctori]# o chema Mihaela Monawar. Era o blond# dr#gu]#[i amabil#.

- Precis sunte]i m#ritat# cu un arab, stimat# doamn#! Rom@niinu v-au pl#cut! - spune Costel, cu un ton [ugub#].

Z@mbind, oarecum \ncurcat#, doctori]a a r#spuns:- A[a este, domnule Dumitrache!Doctori]a i-a dat 21 de zile de concediu medical, pentru c# l-a

v#zut sl#bit [i l-a sf#tuit s# stea acas# [i s# se odihneasc#. I-a luattensiunea - era bun#: 12,5 cu 7.

- Ia, lua]i-i tensiunea [i nevesti-mi !Mi-a luat [i mie tensiunea: 14 cu 9 [i pulsul 110. Nu prea era

bun#, mai ales pulsul era mare. Mi-a spus s# iau distonocalm [i s#beau ceai de p#ducel.

- Doamn# doctor, dac# tot am \nc#put pe m@inile dumneavoastr#,spune]i-mi ce am \n capul pieptului de m# doare?

Nu-l mai auzisem p@n# atunci. Am crezut c# glume[te.I-a dat o re]et# [i trimitere la Spitalul militar, la interne. Acolo a

cerut el pentru c# institu]ia la care lucra, Radio �Oltenia� Craiova,era arondat# la Spitalul militar.

11

30 august 2001. A fost la spitalul jude]ean, pentru a-i scoategipsul de la picior. Medicul Anu[ca i-a zis c# merge bine, dar s# maistea o s#pt#m@n# cu piciorul \n gips [i s# nu fac# efort.

Seara, ne-au sunat de la Potcoava s# ne ducem s@mb#t# s#culegem porumbul. Costel nu voia s# [tie mama lui c# avea piciorul\n gips. Am g#sit o minciun# [i nu ne-am dus, \ns# faptul c# nu seputea duce l-a \mboln#vit [i mai r#u. Am vorbit eu la telefon:

- Nu putem s# venim deoarece Costel trebuie s# fie m@ine la omanifestare cultural# la Tg. Jiu. Are loc o dezvelire de bust acolo.

- Bine, mam#, atunci las# c# ne descurc#m noi.6 septembrie 2001. A fost la spital [i i-au scos gipsul. A trecut

pe la Radio. A dus concediul medical.Seara, acas#, \mi spune:- Parc# mi-au luat o ton# de pe piciorul #sta!- Parc# e[ti alt om, ai [i tu dou# picioare s#n#toase! - \i zic eu.7 septembrie 2001 (vineri). S-a dus la serviciu. Se sim]ea bine.

Piciorul mai era pu]in v@n#t, dar nu era nici o problem#. Dup# mas#,a plecat la Potcoava.

S-a \ntors duminic# seara. Avea concediu medical p@n# pe 13septembrie, dar nu-i prea pl#cea lui s# stea la ]ar# f#r# mine.

14 septembrie 2001. A fost la serviciu. De pe 17 septembrieintra \n concediu de odihn#. Mai avea 7 zile. Nu ar fi vrut s# le iadar, fiind programat \n acea perioad#, nu avea \ncotro. Avea [efi�serio[i�.

15 septembrie 2001. Ne-am dus la Sili[tea Crucii s# culegemvia. S-a sim]it foarte r#u.

Nu am cules via pentru c# nu erau strugurii bine cop]i. Am hot#r@tcu Gelu, fratele meu, s# o mai l#s#m o s#pt#m@n#, dou#. Cumnatamea, Delia, care este cadru medical, l-a sf#tuit pe Costel s# mearg#la spital, s#-[i fac# analize, pentru c# nu arat# bine. El zicea c#-ldoare stomacul. A luat o fiol# de algocalmin [i i-a trecut durerea.Ne-am \ntors duminic# seara.

17 septembrie 2001. A fost la Spitalul militar la interne, la doc-torul Mihai Comi[el, care, dup# ce l-a examinat, l-a trimis la ecograf,la doctorul Paul Demetrian (rud# cu scriitorul Bucur Demetrian).

12

S-a pus diagnosticul: tumoare la pancreas. A fost programatpentru miercuri, 19 septembrie, la analize la s@nge, la urin# [i lastomac.

Pentru analize la stomac i-au spus s#-[i cumpere de la farmaciebariu.

18 septembrie 2001. A plecat de diminea]# \n centru s#-[icumpere bariu pentru radiografie la stomac, pentru a doua zi. _nzona Universit#]ii, s-a \nt@lnit cu prof. univ. dr. Marin Be[teliu [iacesta i-a spus c# este perioada depunerilor de dosare pentru doctorat[i l-a sf#tuit s#-[i depun# [i el dosarul.

De vreo c@]iva ani, domnul Be[teliu \i tot zicea s# se \nscrie ladoctorat. _l cuno[tea bine din facultate.

Marin Be[teliu fusese asistentul lui Alexandru Piru. Costel, peatunci, student [i redactor-[ef (primul redactor-[ef) al revisteistuden]ilor din Craiova, intitulat# �Cadran universitar�, se bucurade pre]uirea lui Al. Piru.

Dup# terminarea facult#]ii, se \nscrisese la doctorat la Al. Piru,mutat la Bucure[ti, \ntre timp, dar cum pe vremea aceea (prin '74-'75) locurile erau limitate, a fost preferat# o femeie \n locul lui.Doamna aceea avea o preg#tire serioas# [i pe deasupra era amantalui E.S., bun prieten al lui Piru, profesor universitar [i el [i conduc#torde doctorate. Dar ca s# nu bat# la ochi, a \nscris-o la Al. Piru, carenu putea r#m@ne insensibil la nevoile prietenului.

Student fiind, Costel s-a bucurat de aprecierea profesorilor s#i(Al. Piru, Ion Zamfirescu, C.D. Papastate etc); a c@[tigat multe premiila concursurile studen]e[ti, la sec]iunea �critic# literar#�; a colaboratla revistele importante din vremea aceea. P#rea un t@n#r serios [i cuperspective. Avea rubric# la Studioul de Radio din Craiova.

C@nd a terminat facultatea, a fost solicitat de directorul Studiouluide Radio s# lucreze acolo. Era primul redactor venit prin reparti]ieguvernamental#.

Cu drag \[i aducea aminte cum, scriind, prin 1971, despre ocarte a lui Al. Philippide \ntr-o revist# literar#, acesta, v#z@nd articolul[i pl#c@ndu-i, i-a trimis studentului de la Facultatea de Filologie dinCraiova o scrisoare \n care-i spunea c# vrea s#-l cunoasc#. Pe plic

13

scria: Domniei-Sale, D-lui Constantin Dumitrache (s.a.). Lucrulacesta se petrecea \n 1971, c@nd Al. Philippide era un nume \nliteratura rom@n# ([i nu numai): primise premiul Herder (1967); eraacademician.

Tot \n vremea studen]iei a fost membru \n colectivul de redac]ieal revistei �Amfiteatru�, al#turi de Constantin Ciopraga, AlexandruPiru, Ana Blandiana, Eugen Uricaru.

Ajuns la Studioul de Radio Craiova, avea perspective mari, daro c#s#torie nereu[it# l-a f#cut s# se piard# \n �vuietul vremii�. Se\nsurase cu o fat# de la ora[, coleg# de facultate, care, de[i mediocr#,nu-l scotea din �]#r#noi cu map# diplomat�.

A plecat la Potcoava s#-[i ia actele: diploma de absolvire afacult#]ii, certificatul de na[tere etc. Mi-a l#sat un bilet s#-l a[teptseara la 18,45 la halta Bordei.

Am venit acas# pe la ora 12. Fiind [ef# de Oficiu de calcul, maiputeam s# plec din timpul programului. _i spuneam directorului c#m# duc \n delega]ie la Centrul de calcul de la Electroputere, sau dela Oltcit, sau de la Combinat, sau de la Avioane.

Am v#zut c# nu luase bariu. Am g#sit biletul [i am telefonat laPotcoava. Mi-a r#spuns mama [i mi-a spus c# el nu ajunsese. I-amexplicat pentru ce trebuia s# vin# la Potcoava. Despre boal#, nici ovorb#.

Eram \ngrijorat#. _l [tiam bolnav. Am plecat \n ora[ s#-i iau eubariu. Seara, l-am a[teptat la halta Bordei, cum mi-a scris pe bilet.Era vesel. Abia a[tepta s# se \nscrie la doctorat. Vorbise cu dl. Be[telius#-[i dea doctoratul cu �Opera lui Alexandru Al. Philippide�. Trebuias# cuprind# toat# activitatea: curente [i tendin]e literare \n perioadadebutului editorial al lui Al. Philippide, poetica lui Al. Philippide,receptarea \n timp a operei lui Al. Philippide, poezia lui Al. Philippide,proza lui Al. Philippide, eseistica lui Al. Philippide, aforismele luiAl. Philippide, afinit#]i elective - traduceri etc.

P@n# noaptea t@rziu, mi-a vorbit despre Philippide. Mi-a recitatdin poemele lui, mai ales din �Monolog \n Babilon�. Era bine dispus.M# bucuram de starea excelent# \n care se g#sea, dar aveam o

14

str@ngere de inim#. Ecograful nu min]ea. Tumoarea aceea la pancreasera un semn de \ntrebare.

_n ziua \n care venise acas# cu analizele [i cu diagnosticul de laecograf, am c#utat prin toate dic]ionarele pe care le aveam \n cas#s# ne document#m despre pancreas. Nu [tiam anatomie nici eu, niciel.

Am citit \n DEX: �gland# de form# alungit#, a[ezat# \napoiastomacului, care are leg#tur# cu splina [i cu duodenul�. De aceeaavea impresia c#-l doare stomacul. De la un timp, avea c@nd diaree,c@nd era constipat. Tot acest inconfort era generat de pancreas.

19 septembrie 2001. Am fost cu el la Spitalul militar, pentruanalize. I-au luat s@nge [i i-au f#cut raze la stomac. Dup# aceea, euam plecat la serviciu, iar el, \n ora[, s#-[i copieze actele pe care leadusese pentru doctorat.

Seara, dup# ce am m@ncat, a \nceput s#-mi vorbeasc# despreteza de doctorat. Nu d#dea nici o importan]# bolii. Avea \ncredere\n el. _mi spunea c# este puternic.

_mi amintesc de multele seri de var# pe care le petreceam peterasa noastr# de la bloc la o cafea, o ]igar# [i un pahar de vin bun._mi spunea:

- Coan# Mi]u, adu cafelele \n sacnasiu !A[a numea el terasa noastr#, care era n#p#dit# de flori, sem#n@nd,

mai degrab#, cu o ser#.De[i nu era prea mare, terasa noastr# era frumos amenajat#.

_ntr-o parte era sectorul cactu[ilor, care \nfloreau la un an o dat#, iarflorile lor durau doar 24 de ore. Ce bucurie era diminea]a, c@nd \ig#seam \nflori]i. Costel chiar le s#ruta, metaforic vorbind, florile._n alt# parte era sectorul mu[catelor, care st#teau tot timpul \nflorite;erau: albe, roze, ro[ii, [atirate. _n alt# parte erau florile de prim#var#:albe; apoi florile care \nfloreau vara: leandrii, trandafirii japonezi;urmau florile de toamn# [i florile de iarn#: cr#ciuni]ele, care \nfloreauchiar de Cr#ciun.

Ne \nc@ntam adesea de c@te un element sau altul al vie]ii noastretrec#toare, cum ar fi tufele de garoafe pe care bunii no[tri colocataride la parter le \ngrijeau cu mult# dragoste. Dincolo de aceste

15

componente suflete[ti, ne g@ndeam la treburile zilnice._mi spunea ce f#cuse la serviciu \n ziua aceea, cu cine se \nt@lnise,

cu cine se �certase� (�certase� \n ghilimele, pentru c# el nu eranicidecum un om cert#re]), cu cine vorbise la telefon etc. Eu nici nuaveam timp s# deschid gura s# spun ceva. Era volubil, era plin deverv#.

Dup# ce epuiza toate \nt@mpl#rile din ziua aceea, \ncepea s#recite din Iliada ori din Odiseea. La un moment dat, \mi spunea:

- Mi]u, \ntoarce cea[ca s#-]i ghicesc!Lua un chibrit \n m@n# [i urm#rea toate d@rele l#sate de cafea pe

cea[c#. Eu m# amuzam. _mi ghicea, de asemenea, \n palm#:- Mi]u, s# [tii c# tr#ie[ti mult ! Uite ce lung# este linia vie]ii la

tine!- Da, a[a este, sem#n cu bunica mea, care a tr#it 83 de ani ! Dar,

la tine cum este? \ntrebam eu.- Eu nu tr#iesc mult. Sem#n cu tata.Apoi ad#uga:- Mi]ulic#, nu se [tie niciodat#. Destinul \[i are secretele lui. Cel

care v-a r#m@ne \n urm#, va scrie despre cel#lalt.Am dat din cap afirmativ. Mi-a pl#cut ideea, ne[tiind atunci c#

povara va c#dea pe umerii mei.Dup# aceea, mergeam \n camer# [i citeam, \nainte de culcare,

din Biblie: fie din C@ntarea c@nt#rilor, fie din Psalmi, fie din Ecclesiast[i ne \mbog#]eam din aceste \n]elepciuni; iar a doua zi, plecam lamunc#, a[a cum am fi fost ucenici. De la ucenic la mucenic nu este,pare-se, dec@t un pas. _ncercam s# facem acest pas prin lamurag@ndului nostru.

20 septembrie 2001. A fost singur s#-[i ia analizele de la Spitalulmilitar. Se sim]ea din ce \n ce mai r#u.

Dup# amiaz#, st@nd la o cafea, pe teras#, am v#zut c# aveacearc#ne galbene \n jurul ochilor. _mi spunea c# \l doare mereustomacul.

Acum [tiam ce are. {tiam c# are o tumoare la pancreas, darsperam, [i eu, [i el, ca acea tumoare s# fie benign#. A[teptamanalizele la s@nge [i la urin#. Medicul internist ne spusese c# dac#

16

analizele la s@nge ies bune se poate interveni chirurgical pentruextirparea tumorii.

Am vorbit cu Delia, cumnata mea, la telefon. Fiind cadrumedical, o mai consultam \n probleme de medicin#, \i spuneamsimptomele pe care le avea Costel. I-am spus, printre altele, c# nu-itrece durerea dec@t cu algocalmin (fiole), [i acest medicament nu seg#se[te la farmacii.

(Fac aici o parantez# pentru a-mi exprima indignarea c# acestmedicament simplu, care alt#dat# se g#sea pe toate drumurile, atuncilipsea cu des#v@r[ire din farmacii. Deh, problemele politice \iafecteaz# pe oamenii de r@nd. Fabrica de medicamente din Ia[i, fiindunicul distribuitor de medicamente din ]ar#, m#rise pre]urile, iarMinisterul S#n#t#]ii f#cea �eforturi� s# aduc# \nlocuitori dinstr#in#tate.)

Delia mi-a spus c#-i trimite ea, a doua zi, prin Lavinia, nepoatamea, 10 fiole de algocalmin (furate, bine\n]eles, de la spitalul dinB#ile[ti). Lui Costel, numai la algocalmin \i ceda durerea. De la spital\i d#duser# o re]et#, p@n# \l internau. Cump#raser#m medica-mentele;el le lua, ca un copil cuminte, dar nu-i calmau durerea.

21 septembrie 2001. A fost la serviciu. A vorbit cu Liviu Gr#soiude la Radio Bucure[ti, c#ruia trebuia s#-i trimit# o caset# cu c@tevapoezii de-ale mele [i cronica lui Gheorghe Grigurcu la cartea mea�Ochiul de lumin#�, care tocmai ap#ruse. Inten]iona s# se duc# adoua zi (s@mb#t#) la Radio s# copieze caseta.

22 septembrie 2001 (s@mb#t#). Diminea]a, s-a sim]it foarte r#u.Am vrut s# sun la salvare, dar nu m-a l#sat. Vorbise la Spitalul militarcu medicul care trebuia s#-l opereze. I-am dat o fiol# de algocalmin[i i-a cedat durerea. I-am f#cut ceai de rostopasc# [i s-a sim]it maibine. Apoi a m@ncat.

Pe la ora 4 dup# amiaz#, l-a sunat pe Marian Paraschivu s# vin#pe la el, s# mai stea de vorb#. Se sim]ea singur. Era trist. Eu \ncercams#-l scot din acea stare, spun@nd diverse lucruri f#r# \nsemn#tate.

Marian a venit pe la ora 6 dup# amiaz#; au v#zut un meci defotbal la televizor. Lui Costel \i pl#cea de el. Era un om cinstit, aveaun limbaj pres#rat cu regionalisme [i era capabil s# fac# o atmosfer#

17

pl#cut#.Dup# meci, Costel a vrut s# ie[im s# mai ia [i el aer. Nu suporta

s# stea mult \n cas#. _i pl#cea s# mearg#, s# stea \n aer liber, s# discute,s# fac# glume. Era foarte deschis, jovial, un om de societate. _i pl#cea,de asemenea, foarte mult la ]ar#.

Poate c# serviciul pe care \l avea \[i pusese amprenta. Cei de laRadio aveau munc# de teren, de delega]ii. Luau interviuri, dialogau,puneau \ntreb#ri. Seara, veneau la Radio [i prelucrau \n studiou, cuajutorul operatorilor, munca de peste zi. Se mira cum de pot eu s#stau 8 ore \nchis# \ntr-un birou.

F#cusem facultatea de matematic#-informatic# [i lucram laCentrul de calcul de la IUG Craiova. St#team \n fa]a unui computer[i proiectam, scriam programe, executam programe. De asemenea,f#ceam tehnoredactare. Acest lucru m# deconecta, m# delecta. Av@ndafinit#]i cu literatura, \mi pl#cea s# scriu la calculator, mai ales lucr#rifilologice sau filosofice. Fiind [efa Centrului de calcul, de multe orist#team peste program, mai ales c@nd era Costel \n delega]ie [i [tiamc# vine t@rziu acas#.

Dac# ajungea cumva \naintea mea acas#, \mi d#dea telefon:�Mi]ule, vino repede acas#! Mi-e foame! Vino, s#-mi dai s# m#n@nc!�M# amuzam. Parc# era un copil. Se amuzau [i telefonistele de laserviciu, care-l simpatizau, ba se mai [i \ntindeau la glume cu el. _mispuneau: �Doamna Doina, duce]i-v# acas# s#-i da]i copilului s#m#n@nce, c# moare de foame!�

Uneori, se prostea [i spunea: �M�a foame!�. _l imita pe copilulprietenului s#u Liviu Epureanu.

Erau, cu c@]iva ani \n urm#, la m#n#stirea Lainici, \n ziua de�Schimbarea la fa]#�, pentru a \nregistra pe reportofon evenimentul[i a-l reda la emisiunea �Lumina credin]ei� de la Radio �Oltenia�Craiova. Slujba a ]inut foarte mult. A participat, atunci, [i mitropolitulOlteniei, Nestor Vornicescu.

Mitropolitul Nestor \l pre]uia foarte mult pe Costel. Dup# fiecareslujb#, la care era [i Costel prezent, \l \ntreba: �Hei, Costache, cuma fost? M# bucur c# ai participat. S# r#m@i [i la ultima parte!� Urmamasa soborului de preo]i [i bine\n]eles discu]ii amicale.

18

Dup# slujb#, Costel [i Liviu au fost chema]i de Mitropolit. _ntimp ce _nalt Prea Sfin]ia Sa \i \mbr#]i[a [i le mul]umea pentruparticipare, copilul a izbucnit: �M�a foame!�. I.P.S. Nestor a z@mbit,l-a m@ng@iat pe copil pe cre[tet, [i a spus: �Domniile voastre, pofti]ila mas#!�

Am ie[it la o teras# din apropiere. Marian [i nevast#-sa au b#utbere, iar noi - ap# plat#. F#ceam [i eu tratament cu oxacilin#, pentruc# \mi ap#ruser# trei buboaie pe piciorul st@ng [i nu trebuia s# beaualcool (era prima dat# \n via]a mea c@nd aveam a[a ceva). Lui Costelnu-i spusese nimeni s# nu bea b#uturi alcoolice, dar se oprise el a[adintr-o dat#.

Noaptea, a dormit bine. Eu, [i mai bine. Eram obosi]i [i aproapemul]umi]i de ziua care trecuse.

23 septembrie 2001 (duminic#). Costel s-a trezit pe la ora 7 [imi-a spus c#-i e foame; s#-i frig un c@rnat. M-am bucurat c# voia s#m#n@nce. A m@ncat bine, a b#ut ceai [i apoi o cea[c# de cafea [i,bine\n]eles, a fumat. Nu se putea l#sa de fumat.

Pe la ora 14 a dat Marian telefon [i ne-a invitat s# mergem prinparc, la o plimbare. Costel a fost de acord, ba chiar s-a bucurat. {i-aluat mai multe casete [i reportofonul, s# caute, \n parc, interviul cuGheorghe Grigurcu pentru Liviu Gr#soiu de la Radio Bucure[ti.

Am ajuns \n parc. Voia s# m#n@nce mici, ca de altfel [i noi.P@n# la restaurantul �Ciob#na[ul� s-a odihnit de trei ori. Nu aveaputere. _n schimb, era \n stare s# ne smulg# z@mbete:

- Uite o banc# goal#, care ne a[teapt#! Hai s-o �[er[et#m�!(Cuv@ntul �cercet#m� \l rostea adesea �[er[et#m�, imit@ndu-l pemitropolitul Nestor Vornicescu).

_i cump#rasem, din ora[, bere f#r# alcool. {i-a desf#cut o cutie,cum ne-am a[ezat pe prima banc#. I se usca gura.

Ajun[i la restaurantul din parc, a m@ncat doi mici. S-a sim]itbine. Era vesel. A \ncercat s# caute pe casete, dar nu auzea bine,pentru c# era mult# g#l#gie \n parc. A renun]at, zic@nd c# �mai este[i m@ine o zi�.

Ne-am \ntors acas# pe la ora 19. A vrut s# mai st#m la teras#, lanoi, \n cartierul L#pu[. Parc# voia s# ]in# timpul \n loc. _[i dorea o

19

dilatare la infinit a acelei zile.A b#ut pu]in# ap# plat#. I-a spus lui Marian c# m@ine se opereaz#.

Era foarte optimist. M-am \nfiorat. Cu c@t# u[urin]# putea s# vorbeasc#despre o opera]ie, care nu era deloc u[oar#. Mi s-a p#rut, atunci, c#vorbe[te altcineva \n locul lui, cu aceea[i voce, cu acelea[i gesturi,dar cu o deta[are uluitoare.

24 septembrie 2001. Noaptea, a dormit foarte prost. I-am datdou# fiole de algocalmin [i ceaiuri. La ora 7 am chemat un taxi [i amplecat am@ndoi la Spitalul militar.

Ajun[i la spital, am intrat \n cabinetul medicului Mihai Popescu,cel care urma s#-l opereze, [i i-am dat analizele pe care le f#cuse cuc@teva zile \n urm#. Costel i-a dat ultima lui carte: �_nt@lniri mirabilecu Mitropolitul Nestor�. Era optimist [i \ncrez#tor, de parc# nu el erabolnavul, ci eu.

Medicul l-a \ncurajat. I-a spus c#-l cunoa[te dup# nume [i dup#voce, el fiind un ascult#tor al postului de radio �Oltenia� Craiova.

I-au luat din nou s@nge pentru analize [i i-au f#cut internarea,care nu a fost lipsit# de peripe]ii: stat la coad# la un birou, cu biletulde internare [i fi[a medical#. C@nd am ajuns la ghi[eu cu toate actele,o doamn# s-a uitat la acte [i cu un aer rece [i distant mi-a spus c# nuam adeverin]# de la serviciu. _n acest timp, Costel st#tea pe banc# \ncurte [i m# a[tepta. Era o vreme frumoas#, dar m# \ntreb dac# era ovreme ur@t# cu v@nt, sau ploaie, sau ger, unde ar fi stat un bolnav s#a[tepte sau, [i mai grav, s# fi fost obligat s# stea el \nsu[i la coad#, \npicioare, la acel ghi[eu cu func]ionari indolen]i.

Am luat un taxi, am dat fuga la Radio, am luat adeverin]a, apoim-am \ntors [i am rezolvat problema.

Am mers cu Costel \n salon [i cu o asistent# care i-a ar#tat un patgol \n care trebuia s# se a[eze. Dup# aceea am plecat la serviciu.

Dup# program, pe la ora 16, m-am \ntors la Costel, la spital. I-amdus m@ncare.

L-am g#sit pe alee. Se plimba, cu m@inile la spate, \mbr#cat \ntrening. Am stat de vorb# pe ni[te pietre, \n curte. A trecut pe l@ng#noi asistenta, pe care o rugase, mai devreme, s#-i dea un medicaments# nu-l mai doar# stomacul.

20

- Haide]i s# v# fac o injec]ie cu papaverin#! i-a zis asistenta.- Dar, dup# aceea, mai pot s# stau de vorb# cu nevast#-mea? a

ripostat el, [#galnic.Asistenta i-a zis s# mai stea cu mine, c#-i face injec]ia dup#

aceea:Am plecat pe la ora 18. Mi-a zis s# nu spun la Potcoava de

opera]ie.De c@te ori ne duceam la Potcoava, mama \i zicea s# nu mai

fumeze [i s# nu mai bea. _i f#cea toate poftele, dar c@nd \l vedea cu]igara aprins# [i cu paharul \n m@n#, \l certa. _mi spunea: �Doina,mam#, Costel, c@t a fost acas#, a fost un copil cuminte. Tot satul semira de el. _nv#]a bine, era muncitor. Cum s-a \nsurat, s-a schimbat(este vorba de prima lui so]ie). A \nceput s# fumeze [i s# bea vodc#.�

Intervenea [i sora lui: �Era complexat c# era de la ]ar# [i ca s#par# [i el mare \n fa]a nevesti-si, care avea unghiile de un metru [ifuma \ntruna [i bea cafea, [i-a zis c# trebuie s# se ridice la nivelul ei.�

Se temea s# nu-l certe. _[i d#dea seama c# vodca [i tutunulcontribuiser# din plin la starea \n care se afla.

Pe la 20,45 mi-a dat telefon de la spital. P#rea mai destins [i\ncrez#tor \n puterile sale. Mi-a spus ce se mai \nt@mplase \n intervalulde c@nd plecasem eu, p@n# la aceast# or#. Mi-a zis din nou s# nuspun nimic despre opera]ie la Potcoava.

25 septembrie 2001. Am ajuns la Spitalul militar la ora 9. Costelnu era \n salon. Mi-au spus cei de acolo c# este \n Policlinic# pentruraze la pl#m@ni.

M-am dus \n Policlinic#, l-am c#utat la Radiologie, dar plecase.Asistenta de acolo mi-a spus c# l-a trimis s#-[i ia fi[a medical# [i s#vin# mai t@rziu.

M-am \ntors \n spital, am intrat \n salon, [i l-am g#sit \n pat. Mi-az@mbit. Un z@mbet frumos [i trist. I-am dus ziarele [i dou# gogo[icalde. O gogoa[# a m@ncat-o chiar atunci.

Mi-a spus c# nu-[i f#cuse razele, pentru c# nu a avut fi[a la el.Am mers \mpreun# [i le-a f#cut.

Dup# aceea, am trecut pe la medicul Paul Demetrian s#-l \ntrebedac# doctorul Mihai Popescu, cel care urma s#-l opereze, este chirurg

21

bun.Doctorul Paul Demetrian era rud# cu scriitorul Bucur Demetrian,

pe care Costel \l cuno[tea bine. Acesta i-a spus c# dr. Mihai Popescueste unul din cei mai buni medici ai Spitalului militar, are experien]#[i a \nt@lnit multe cazuri dificile \n via]a lui de medic. De fapt, PaulDemetrian i-l recomandase, dup# ce \i f#cuse ecografia.

- Domne doctor, sunt ca \necatul care se aga]# de un pai! a spusCostel, r@z@nd.

Medicul a z@mbit [i el [i l-a \ncurajat, b#t@ndu-l pe um#r.- O s# fie bine, domnule Dumitrache!Costel era con[tient de gravitatea bolii, dar era optimist. _[i f#cea

cruce [i spera, ca [i mine, s# se \nt@mple o minune. Speram catumoarea s# nu fie malign#. L-am \ncurajat [i eu:

- Las#, Mi]ule, c# ne facem noi bine! Trebuie s# ai curaj!(_n momentele noastre bune ne gratulam cu apelativul �Mi]u�.

El \ncepuse, iar eu \l imitam.)Nu [tia c@nd \l opereaz#. L-am condus p@n# \n salon [i am plecat

la serviciu.Pe la ora 14 mi-a dat telefon [i mi-a spus c# m@ine (26 sep-

tembrie) \l opereaz#. Aproape c# se bucura.La ora 16, am fost la el, la spital. I-am dus o cutie cu sm@nt@n#

[i o gogoa[#. Le-a m@ncat \n sala de mese pentru c# \n salon sem#tura. _i spuseser# c# de la ora 18 s# nu mai m#n@nce nimic.

Vorbise cu doctori]a care urma s#-i fac# anestezia: era so]iadecanului Resceanu, de la Facultatea de Teologie; bun prieten cu el.L-a \ncurajat [i ea, apoi l-a \ntrebat:

- Domnule Dumitrache, de c@nd ave]i pielea galben# ?- De c@teva zile - a r#spuns Costel.Nu [tiu dac# el a remarcat sau doar a zis a[a. Av@nd tenul

m#sliniu, nu se prea observa dec@t doar dac# te uitai atent. Euv#zusem, dar nu i-am spus. Mi-a fost team# s# nu-l sperii. E clar c#avea probleme [i cu ficatul.

Dup# ce mi-a relatat \nt@lnirea [i conversa]ia cu doctori]aResceanu, a mers cu mine p@n# la poarta spitalului, sub pretextul c#vrea s# m# conduc#.

22

- Vreau s# fiu sigur c# pleci! a ad#ugat el.Pe drum s-a mai a[ezat pe o banc#. Obosea.L-am l#sat la poart# cu ni[te b#ie]i, c#rora le d#duse ni[te dedica]ii

la Radio, [i am plecat s#-i iau ap# plat# de la un chio[c de pestestrad#.

_nainte de a pleca spre poart#, m-a rugat s#-i fac un ness. _[icump#rase trei plicule]e.

I-am f#cut ness \ntr-o can# [i am mers afar# pe o banc#, mai \nspate, unde mai st#tuse el, de diminea]#. Aici, o situa]ie de care ne-amamuzat am@ndoi: sub banc# era un fes care sem#na cu al lui.

- Mi]ule, uite un fes ca al t#u! spun eu, mirat#.S-a uitat, a r@s, apoi a ad#ugat:- Este chiar al meu.De diminea]#, c#zuser# c@]iva stropi de ploaie [i banca era ud#.

{i-a luat fesul de pe cap [i l-a pus pe banc#, s# stea. C@nd a plecat, auitat s#-l ia.

Pe la ora 19, am plecat. L-am pupat pe am@ndoi obrajii [i l-am\ncurajat. I-am spus c# m@ine de diminea]# voi fi acolo.

Pe la ora 20 m-a sunat acas# s#-mi spun# c# s-a \nt@lnit cuprofesorul Resceanu, care venise s-o ia pe doamna doctor. Erabucuros. _l \ncurajase [i decanul de la Teologie.

Pe la ora 21, m-a sunat Mari, sora lui, de la ]ar#. I-am zis c#tocmai voiam s# sun [i eu s# le spun c# pe Costel \l opereaz# m@ine.S-a mirat.

- Cum s#-l opereze, c# el ne sun# acum 10 minute [i ne spuse c#i-au ie[it analizele bune [i c# \l externeaz#.

I-am spus, atunci:- Mari, ascult#-m# pe mine! Eu nu vreau s# te \nfrico[ez, dar

opera]ia lui Costel e o chestiune serioas#. Este vorba de o tumoarela pancreas. Vino, [i tu, m@ine la Craiova. Nu-i spune nimic mamei.Costel mi-a zis s# nu v# spun, dar eu cred c# trebuie s# [tii [i tu.

26 septembrie 2001 (miercuri). La ora 8, eram prezent# la spital.Medicul tocmai era la vizit#.

La ora 8,30, am intrat la Costel \n salon. Era \n pat, \mbr#cat \npijama, cu ochelarii pe nas [i proasp#t b#rbierit. Ar#ta bine. Mi-a

23

z@mbit. Doamne, ce z@mbet frumos! Nu aveam s# mai v#d niciodat#acel z@mbet. Mi-a venit s# pl@ng, dar nu i-am ar#tat.

L-am pupat, am stat pe marginea patului [i l-am \ntrebat cum adormit. Mi-a spus c# a dormit bine.

La ora 8,34 a venit o asistent#:- Domnule Dumitrache, haide]i cu mine!{i-a b#gat aparatul de radio \n noptier#, [i-a scos ceasul de la

m@n#, [i-a luat ochelarii [i i-a pus \n toc. Toate acestea le f#cea cugesturi lente [i cu un calm deosebit, parc# voia s# trag# de timp, s#preschimbe clipa \n ve[nicie.

A ie[it pe culoar [i, f#c@ndu-[i semnul crucii, s-a dus dup#asistent#. L-am pupat pe obraz [i i-am spus:

- Curaj, Mi]ule! Te iubesc!Am stat pe culoar. M# plimbam de colo-colo. Nu aveam lini[te.

Am ie[it \n curte. Era o toamn# frumoas#, cald#. Arborii \[i leg#naufrunzele \nc# verzi. Soarele p#trundea printre ramuri, leg#n@nd umbrepe alei.

M# g@ndeam dac# noaptea visasem ceva. _ncercam s#-mi aducaminte. G@ndul \mi zbura la z@mbetul acela frumos [i lini[tit. Din cestraturi l#untrice izbucnea at@ta m#re]ie [i at@ta putere de st#p@nire?Din ce izvoare ]@[nea at@ta deta[are? Privirea limpede p#trundeadincolo de lumea aceasta. Avea obsesia ve[niciei, [i ve[nicia seinstalase pe chipul lui. _ntr-o expresie de dezn#dejde, sim]eamfr@ngerea echilibrului [i timpul se ad@ncea \ntr-un somn ad@nc.

La ora 10,30 a ie[it medicul din sala de opera]ie. M-a v#zut.Parc# voia s# m# evite. Nu [tia cum s#-mi spun#. L-am abordat:

- Domnule doctor, ce face so]ul meu?- Doamn#, mergem s# vorbim \n biroul meu!Am mers. S-a a[ezat pe scaun. M-am a[ezat [i eu. Nu [tia cum

s# \nceap#.- Doamn#, nu este bine deloc. Are o tumoare la pancreas foarte

mare, care a cuprins [i ficatul [i c#ile biliare. Are icter mecanic. I-amcur#]at c#ile biliare. Va trebui s# mearg# la oncologie. Tumoarea esteneoplasmatic#.

- Adic#, are cancer - spun eu, cu vocea sugrumat#.

24

- Da! - spune el.Am sim]it cum totul se termin#. _n jurul meu se f#cuse un vid

imens [i f#r# hotare. Descifram un \nceput al infinitului, o infinitizarea vie]ii p@n# la epuizare, o mi[care ce sl#be[te [i se stinge spre unurcu[ ce l-a dorit mereu, o consumare \n interior ca o \nvingere,\ntr-o \ncheiere natural# absolut#, ca o devenire ne\ncetat#. Maivedeam \n fa]# un om care d#duse sentin]a. Dup# un timp, m# trezescvorbind:

- Ce [anse are?- Minime! - spune elPrintre lacrimi, \l mai \ntreb:- El [tie, v-a auzit vorbind \n timpul opera]iei?- Nu, spune el, i-am f#cut anestezie total#. Doarme. Este la

reanimare.- Pot s#-l v#d?- Acum, nu, pentru c# doarme. Veni]i dup# mas#, la ora 18, dup#

vizit#.Am plecat n#ucit#. Voim s# nu m# mai g@ndesc la nimic. Mi se

p#rea c# v#d topirea total# a lumii, cerul se sf@r[ise, eram p#truns# deimensitatea unei nop]i lugubre, \naintam printr-un ocean de ghea]#spre nic#ieri, ca o plecare f#r# de \n]eles.

Am ajuns acas# la ora 12. I-am dat telefon surorii lui Costel. I-amspus s# vin# [i ea dup# mas# la Craiova, s# mergem \mpreun# laspital. De fapt, \i spusesem de opera]ie de asear#, de[i Costel a zis s#nu spun.

La ora 16,45 a venit sora lui Costel. Mi s-a p#rut o ve[nicie._ntre timp, am f#cut ceai de mu[e]el. Am luat pijama curat# s#-lschimb.

Am mers \mpreun# la spital. Am intrat la reanimare. Costel a des-chis ochii [i ne-a v#zut. S-a mirat c\nd a observat-o pe sora lui. I-amspus:

- Ce faci, Puiu]u? E[ti bine?Era trist. Nu m-a mai \nt@mpinat cu z@mbetul acela frumos, ca

de obicei. Era slab, numai piele [i os. Doar vocea \i r#m#seseneschimbat# - vocea aceea grav#, de om de radio.

25

Am vorbit din nou cu medicul. I-a spus [i surorii lui, ceea ce-mispusese mie. {anse minime. Mi-a spus, apoi, s# vin a doua zi s# iauo prob# s-o duc la laborator.

Mari a plecat aproape pl@ng@nd. I-am spus c# o s-o mai sun eu.Am mers din nou la reanimare, la Costel. M-am a[ezat pe un

scaun l@ng# el [i i-am citit din �Rom@nia literar#�, care tocmaiap#ruse. I-am citit ni[te poezii, apoi, de pe ultima pagin# a revistei,articolul despre Paul Grigoriu [i C.V. Tudor.

Cu c@teva zile \n urm#, Paul Grigoriu, de la Radio Bucure[ti,avusese invitat la emisiunea sa, �Sfertul academic�, pe CorneliuVadim Tudor. Paul Grigoriu fusese sanc]ionat pentru faptul c# l-al#sat pe C.V. Tudor s# �bat# c@mpii�.

Mi-a zis s#-i citesc [i poezioara lui Emil Brumaru. Ne pl#ceacum scrie Emil Brumaru. Avea o rubric# \n �Rom@nia literar#�intitulat# �Cer[etorul de cafea�.

I-am mai citit, p@n# a adormit. Am vrut s# r#m@n acolo pestenoapte, dar asistenta de serviciu mi-a zis c# nu mai are rost s# stau.Am fost atent# cu ea [i am rugat-o s# aib# grij# de el.

Mai era acolo o doamn# cu fiica ei, care se operase \n aceea[izi. Am rugat-o pe ea s#-i umezeasc# buzele cu ceai de mu[e]el,dac#-i cere, sau s-o cheme pe asistent#.

Am plecat acas# cu un taxi. Taximetristul era beat [i era s#loveasc# ma[ina de un tramvai. I-am pl#tit c@t [tiam c# face un taxide la Spitalul militar p@n# la mine acas# [i m-am dat jos. Am ajuns laora 22. Am sunat-o pe Mari s#-i spun, pentru c# a[a ne \n]eleseser#m.

27 septembrie 2001. La ora 7,55 am ajuns la spital. Pe Costeltocmai \l mutau de la reanimare \n salon. Am mers la el:

- Ce faci, Puiu]u?Era trist. Avea buzele p@rlite. Avea urdori la ochi.L-am sp#lat pe fa]# cu ceai de mu[e]el. L-am m@ng@iat pe obraz

[i l-am \ncurajat.Mi-a spus c# nu a dormit bine. Doamna care r#m#sese cu fiica

ei, peste noapte, mi-a spus c# s-a ridicat \n fund [i a strigat: �Mi]u,\mi vine s# vomit!� A venit asistenta [i l-a lini[tit.

Am vorbit din nou cu medicul. Mi-a dat proba pentru laborator:

26

o buc#]ic# de ficat pus# \ntr-un borcan cu formol. M-a trimis la unlaborator pe Calea Severinului.

Afar# ploua. Am luat un taxi [i am plecat la laborator, pe CaleaSeverinului, aproape de flor#rie.

Prin geamurile ma[inii se \ntrez#rea o imagine trist# a ora[ului.Ceva bacovian. Ro]ile se rostogoleau pe asfaltul umed [i p#reau c#merg la infinit. Pe trotuar, siluete triste \[i \ndreptau pa[ii c#treniciunde ca \ntr-o c#utare ve[nic#, blocurile p#reau ni[te figurigeometrice ce stricau echilibrul universal, iar eu, dominat# de ne-\ncredere [i speran]#, de \ndoial# [i credin]#, de dezn#dejde [i iubire,m# sim]eam obosit# [i \mpov#rat#. G@ndul \mi zbura la vorbele Eccle-siastului: �De[ert#ciunea de[ert#ciunilor, toate sunt de[ert#ciuni.�

Am ajuns acolo, dar era \nchis. Aveau program de la 16 la 19.Am luat un taxi [i m-am \ntors acas#.

Acas#, m-am uitat prin borcan la buc#]ica aceea de ficat [i ampl@ns. Avea pete albe. Eram sup#rat# [i dezam#git#; \ntrist#ri ad@ncise \mpleteau \ntr-o iluzie de speran]# \ndep#rtat# [i \ntr-o a[teptaredezolant#.

Am plecat la serviciu. Acolo i-am povestit unei colege. M-ammai desc#rcat. Ea m-a \ncurajat, mi-a povestit de diver[i oamenibolnavi de cancer, care s-au vindecat.

Mi-am adus aminte ce-mi ghicise femeia de serviciu \n cea[cade cafea, \n urm# cu dou# luni.

- Doamna Doina, nu v# apuc# iarna cu so]ul dumneavoastr#!- Da, spun eu, pentru c# urmeaz# s# plece \n Belgia.- Nu, zice ea, toate drumurile sunt \nchise. Nu pleac# nic#ieri.- Poate ne desp#r]im! am spus, r@z@nd.N-a zis nimic, dar s-a uitat la mine, cu triste]e.Femeia de serviciu m# simpatiza pentru c# eu nu o tratam de

sus, a[a cum f#ceau al]i [efi de birouri, dar nici nu m# tr#geam cuea de [ireturi.

_n sala calculatorului nu se m#tura pentru a nu se face praf, ci sef#cea cur#]enie cu aspiratorul. {i asta la c@teva zile, c@nd nu eramult de lucru, ca s# nu perturbe munca operatorilor. Atunci \i ziceam:

- V# rog frumos s# face]i cur#]enie [i \n sala calculatorului.

27

- Da, sigur, doamna Doina, imediat! spunea ea.Dup# serviciu, din nou la spital. Costel era \n pat. _ncepea s#

arate mai bine, de[i era neb#rbierit.28 septembrie 2001. La ora 8 am fost la spital. I-am dus ziarele.

Mi-a spus c# nu a dormit bine.Avea \n continuare firele: \n nas, \n vezica urinar# [i la opera]ie

- pentru drenaj. Nu avea voie s# m#n@nce nimic. _l hr#neau cuvitamine. Avea perfuzii \n m@n#.

Nu a putut s# doarm#, pentru c# l-a enervat un bolnav, care era\n com# hepatic# [i se v#ieta tot timpul.

Erau trei \n salon. Mi-au spus asistentele c# e cel mai cumintepacient.

Am vorbit cu medicul. I-am spus c# la laborator au programnumai dup# masa [i c# urmeaz# s# m# duc azi.

Pe la ora 10 am plecat la serviciu. Acolo m# a[teptau o mul]imede probleme: urgen]e pentru banc#, pentru administra]ia financiar#.Un produs nu putuse fi exportat, pentru c# nu era gata programul lacalculator. Directorul s-a \nfoiat un pic, dar, cunosc@ndu-mi necazul,s-a calmat [i mi-a zis:

- Doamna Doina, s# l#sa]i un \nlocuitor competent!L#sasem \nlocuitor o coleg#, pe Daniela Dinescu, dar, ca s# par#

cumsecade \n fa]a colegilor, le d#dea bilete de voie \n ne[tire. Bamai pleca [i ea. Era o debandad# de nedescris.

M# n#p#diser# problemele. Aveam de lucru p@n# peste cap.M-am calmat [i am rezolvat totul \n timp util.

Aveam o mare putere de concentrare. De fapt, eram cunoscut#ca fiind o fire lucid#, rece, distant# [i sobr#. Ca [ef# a Oficiului deCalcul, de[i nu am f#cut nim#nui r#u, am fost foarte temut#.Impuneam respect. Eram eu \ns#mi serioas# [i voiam seriozitate.Bine\n]eles c# le [i luam ap#rarea \n fa]a directorului sau a altor [efide servicii care, atunci c@nd nu-[i rezolvau ei problemele, d#deauvina pe Oficiul de calcul, c# nu le d#dea programele la timp.

Nu-mi pl#cea s#-i v#d pe culoar, st@nd la b@rfe. Dac# nu aveaude lucru, le d#deam �Rom@nia literar#� sau �Luceaf#rul� s# leciteasc#. Odat#, Rodica Aldea mi-a zis:

28

- Ce-mi dai tu mie s# citesc? Eu n-am mai pus m@na pe o cartesau pe o revist# de c@nd am terminat facultatea.

Bine\n]eles c# glumea. Am izbucnit to]i \n r@s.La ora 15,30, am luat un taxi [i am plecat cu proba de la ficat la

laborator. Doctori]a de acolo, Greta Ispas, a luat borcanul, a scosbuc#]ica de ficat cu o penset#, s-a uitat la ea [i a exclamat:

- Ur@t# boal#!I-am \ntins biletul cu diagnosticul pus de chirurgul Mihai

Popescu: �Proces proliferativ de cap de pancreas cu metastazehepatice. Icter mecanic�.

Mi-a spus s# m# duc s# iau rezultatul peste o s#pt#m@n#.Eram terminat#. _ng#lbenisem. Triste]ea care m# cuprinsese

sporea mereu, m# aflam \ntr-o atmosfer# distrus# de dezn#dejde,eram deprimat# de aceast# s#lb#ticie a realit#]ii, vedeam totul \n culoritenebroase, \ntr-o agonie sumbr#, aproape \nstr#inat# de mine \ns#mi.Doctori]a m-a v#zut [i m-a \ncurajat.

- Doamn#, [i so]ul meu a avut aceea[i boal# [i l-am dus la mediculoncolog Marcel Ionescu. Este un doctor foarte bun. Aproape c# faceminuni. Vi-l recomand [i dumneavoastr#. So]ul meu a mai tr#it unan [i jum#tate.

Halal \ncurajare. Mi-a mai spus:- {ti]i c# nu i-au scos tumoarea?- Nu, spun eu, credeam c# i-au scos-o.- Probabil c# doctorul Mihai Popescu a preferat s# nu umble la

tumoare. I-a cur#]at c#ile biliare [i l-a scos din icter mecanic - a maispus ea.

Mi-a dat adresa medicului oncolog Marcel Ionescu [i num#rullui de telefon. A mai ad#ugat:

- Probabil c# v-a]i \n]eles foarte bine cu so]ul dumneavoastr#,l-a]i iubit [i v-a iubit.

_mi vorbea la trecut. Oare de ce?! Eu \nc# \l iubeam, el \nc#f#cea parte din via]a mea, el era \nc# prezent.

De[i eram la a doua c#s#torie, [i eu, [i el, ne iubeam, ne\n]elegeam, aveam \ncredere unul \n altul, nu exista nici un obstacolcare s# ne despart#. Ba da, exista unul, pe care \ncepusem s#-l intuiesc:

29

moartea.M# g@ndeam c@t# diferen]# este \ntre Costel [i primul meu so].

Vr@nd-nevr@nd, facem compara]ii. Am vrut odat# s# rup pozele dela nunt#. Costel nu m-a l#sat. _mi spunea adesea c# via]a noastr#este istorie.

- Nu putem s# \nl#tur#m nimic, chiar dac# nu ne place. Via]anoastr# este o istorie scris# de destin. Nu trebuie s# ne ru[in#m deceea ce ni se \nt@mpl#.

Acel b#rbat, care se numise so]ul meu, de[i f#cuse o facultateumanist# \n Bucure[ti, nu [tia cum s# se poarte nici cu o femeie, nici\n societate. Mai mult, nu [tia s# scrie; f#cea gre[eli gramaticale.Acest lucru m-a dezgustat. Odat# a adormit la teatru pentru c# nu-ipl#cea piesa care se juca pe scen#.

La divor] a adus martori (unul dintre ei fiind profesorul R.G.,artist plastic cunoscut \n Craiova, dar lipsit de caracter), care au spusc# nu [tiu s# g#tesc [i s# c@rpesc; c# toat# ziua nu fac nimic altcevadec@t scriu poezii [i pictez. Ce lucruri ru[inoase pentru o femeie! S#scrie poezii [i s# picteze!

Martorii mei cred c# au spus ceva despre b#utur#. A[a se \nt@mpl#la divor]uri: b#rba]ii sunt be]ivi, iar femeile - curve sau proastegospodine.

Eu nu i-am repro[at nimic, de[i aveam salariul de dou# ori maimare dec@t al lui [i \n plus mai f#ceam [i medita]ii la matematic#.Voiam doar s# m# scap de el, de[i f#cusem primul pas \n c#s#toriecu seriozitate, cu g@ndul de a-mi \ntemeia o familie.

Judec#torul [i-a dat seama de calitatea membrilor cuplului [i adesf#cut c#snicia: nepotrivire de caracter.

Am plecat foarte tulburat# din cabinetul doctori]ei Ispas. Eramparc# sc#pat# dintr-o lume a tenebrelor, proiectat# \ntr-un spa]iunecunoscut [i f#r# margini, purt@nd cu mine g@nduri goale \ntr-olume f#r# sens.

Am luat un taxi [i m-am dus la spital, la Costel.Era ora 16,30. Pe firul din nas \i curgea un lichid verde \ntr-o

sticl#. M-am speriat [i m-am dus la medic s#-i spun. Mi-a zis:- Sta]i lini[tit#! {i dumneavoastr#, dac# v# pun un fir \n stomac,

30

tot a[a elimina]i. Nu v# face]i probleme. A[a este lichidul care seelimin# din stomac.

_n timp ce eram acolo, i-au scos firul din vezica urinar# [i i-auf#cut clism#. Imediat a vrut s# mearg# la WC.

M-am dus cu el. I-am pus punga cu firul de la drenaj \n buzunarulde la pijama, a[a cum m-a \nv#]at asistenta, iar firul pe care se eliminalichidul din stomac l-am oprit.

M-a impresionat c@t de repede mergea. Se bucura pentru c#lucrurile p#reau s# evolueze bine.

Ne-am \ntors \n salon. S-a a[ezat singur \n pat.A venit doamna doctor Resceanu. L-a v#zut c# tu[ea pu]in (ca

un fum#tor) [i i-a dat ambroxol. Mi-a zis c# m@ine s#-i aduc sup#din piept de pui strecurat#, c# trebuie s# m#n@nce ceva. M-a \nv#]atcum s# i-o prepar (ca o sup# obi[nuit#) [i mi-a [i explicat de cetrebuia strecurat#.

Am mai stat cu el de vorb#. Era \ncrez#tor. Eram [i eu cuprins#de o tensiune nou#, cu g@ndul c#tre un viitor de esen]# spiritual#, \n\nchipuirea unei lini[ti, \ntronare a unei ordini fire[ti. L-am pupat peam@ndoi obrajii [i am plecat. Era ora 20.

29 septembrie 2001 (s@mb#t#). La ora 7 - la spital. Am a[teptatpe culoar p@n# a f#cut medicul vizita.

Am intrat la Costel. Nu mai avea firul acela \n nas. P#rea alt om.De[i era neb#rbierit, ar#ta bine. Era o desf#[urare a evenimentelorce p#reau s# intre \n normal, era ca o str#mutare \ntr-o subtil#copil#rie, era ca o fug# printr-un timp transfigurat \ntr-o prelungirea visului de copil.

_i adusesem sup# din piept de pui, strecurat#. De ce din piept depui? Pentru c# pieptul de pui nu are gr#sime. Trebuia s# fie numaigustul c#rnii.

Ne-am dus \n sala de mese. _i dusesem supa \n borcan. Amcerut acolo o farfurie. Lingur# \i adusesem de acas#. A m@ncat ofarfurie de sup# [i s-a ar#tat \nc@ntat.

- Ce sup# bun#! Uitasem gustul m@nc#rii! a exclamat._l priveam cum m#n@nc# [i m# bucuram, a[a cum se bucur# o

mam# care \[i vede copilul \nfrupt@ndu-se din m@ncare cu m@nu]ele

31

lui.Dup# ce a m@ncat, am mers \n salon [i s-a a[ezat \n pat. Lucrurile

mergeau bine. Dormise noaptea.{i-a pus ochelarii pe nas [i a \nceput s# studieze ziarele pe care

i le adusesem. Eu st#team pe marginea patului [i-l m# uitam la el.Dup# aceea, mi-a spus c# vrea s# ie[im un pic pe alee s# ia [i el

aer. De[i putea s# mearg#, mi-a fost team# s# merg cu el pe picioare.Am v#zut un c#rucior pe culoar [i i-am propus s# mergem cu el. Afost de acord. S-a urcat \n c#rucior [i eu l-am \mpins de la spate.Ajun[i afar#, a tras puternic aer \n piept [i s-a bucurat:

- Ce bine m# simt afar#!Era o vreme frumoas#. O toamn# bl@nd#. O lumin# cald#, pur#,

obosit#. Frunzele arborilor [uierau ca un desc@ntec la atingereav@ntului sub]ire. Lini[tea cople[itoare d#dea impresia de zbor \nalt,plutire, unduire, leg#nare.

Am stat c@tva timp afar#, dup# care l-am dus \n salon s# seodihneasc#. L-am s#rutat pe am@ndoi obrajii [i am plecat acas# s#m#n@nc [i eu. Se f#cuse ceasul 13.

Eram bulversat#. _mi p#rea bine c# se sim]ea \n form#, dar [tiamc# boala e \n[el#toare. Sim]eam c# e lini[tea dinaintea furtunii. Nupuneam la \ndoial# constatarea medicului. _mi r#sunau \n urechivorbele: �Sunt [anse minime, doamn#!�

La ora 17, am fost din nou la el, la spital. Am mai stat de vorb#,l-am ajutat s# se b#rbiereasc#. Am ie[it, apoi, s# ne plimb#m pealee. Deasupra, cer senin [i limpede ca un imens voal ce opreatrecerea p#s#rilor dincolo de lumea aceasta. Am ie[it tot cu c#ruciorul.

A m@ncat sup# strecurat#, a b#ut ceai de mu[e]el. La ora 20 amplecat acas#.

Am sunat la Potcoava s# le spun cum se mai simte Costel. Soralui a spus c# vine [i ea a doua zi (duminic#). S-o a[tept acas# ca s#mergem \mpreun#.

30 septembrie 2001. M-am trezit devreme, de[i m# culcasemt@rziu. M# culcasem, vorba vine.

De c@nd era Costel \n spital nu mai aveam somn. Sim]eam topireatotal# a lumii, nimic nu mai exista \n jurul meu; priveam pe fereastr#;

32

\n locul cerului vedeam un imens gol incolor [i f#r# hotare; noapteami se p#rea de imensitatea unui lugubru ocean de ghea]#.

M# rugam la cele dou# icoane pe care le aveam \n cas#. Treceamdintr-o camer# \n alta [i m# rugam, m# \nchinam, c#deam \n genunchi.M# rugam s# se \nt@mple o minune.

Costel era credincios, de[i mai p#c#tuia cu c@te o \njur#tur#. Eraprimul [i singurul om de la Radio Craiova \n stare s# fac# o emisiunereligioas#. _n 1990, dup# c#derea comunismului, c@nd s-a pusproblema s# se fac# [i la Radio Craiova o emisiune religioas#, to]iau dat din umeri. Nimeni nu avea curajul s# se \ncumete la a[a ceva.Dintre ei to]i, unul singur citise Biblia: acesta era ConstantinDumitrache. To]i au ar#tat spre el.

La ora 10 a venit sora lui Costel, cu Nelu Rotaru, cu ma[ina.Am mers la spital. _i f#cusem lui Costel sup# din piept de g#in#trecut prin ma[ina de tocat carne. A[a \mi spusese doamna doctorResceanu.

Costel ne a[tepta. Era \n pat. Ne-am pupat, ne-am \mbr#]i[at. Ar#tabine. S-a bucurat c# a venit [i sora lui. De asemenea, l-a pupat [i peNelu. _i era foame.

Am mers la sala de mese. A mers singur. _ncet, e adev#rat, ca unom dup# opera]ie. Acolo, i-am pus supa \n farfurie [i a m@ncat. Am@ncat cu poft#. Se sim]ea din ce \n ce mai bine. _n sinea mea \mispuneam: �Oare, c@t va dura binele acesta?�.

M# bucuram c# se sim]ea bine, dar trei medici \mi spuseser#acela[i lucru: �{anse minime� (doctorul chirurg Mihai Popescu,doctori]a Greta Ispas [i doctorul oncolog Marcel Ionescu - cu acestadin urm# vorbisem la telefon; \i spusesem diagnosticul, dup# care aexclamat: �Of, ce boal# ur@t#!, dar nu v# pierde]i speran]ele, [i, maiales, trebuie s#-l \ncuraja]i pe d@nsul.�).

Sigur c# a[a am f#cut. L-am \ncurajat tot timpul. Dar pe minecine m# \ncuraja? _n acea perioad# am sl#bit 10 kg. M# bucuram c#sl#besc; eram cam gras#.

(_n parantez# \mi permit o istorioar# hilar#. _ntr-una din zilelede dup# opera]ie, mergeam am@ndoi pe alee. Ajunseser#m la o banc#[i voiam s# st#m, dar era ocupat#. O bolnav# se scoal# [i spune:

33

�Lua]i loc, doamn#!�)Am ie[it \n curte, ne-am plimbat, am stat de vorb#. Costel se

interesa ce mai este pe la ]ar#, ce mai face �baba�, dac# [tie de opera]ie.El ar fi vrut s-o scuteasc# de aceast# grij#.

Am plecat pe la ora 13 [i i-am spus c# m# voi duce s#-l v#dm@ine [i s#-i duc m@ncare. Avea voie s# m#n@nce iaurt, sup# dincarne de pas#re, p@ine pr#jit#.

Sigur c# nu am putut s# stau p@n# a doua zi f#r# s#-l v#d. La ora16, am fost din nou la el. S-a mirat, dar s-a [i bucurat.

- Ai spus c# vii m@ine!?- Da, a[a am spus, dar eu ce s# fac singur# acas#? Aici m#car

suntem am@ndoi, chiar dac# suntem la spital. Important este c#suntem \mpreun#.

1 octombrie 2001 (luni). La ora 8, la Costel. I-am dus ziarele,m@ncare [i am stat de vorb#. La ora 9 trebuia s# fiu la Universitate,s#-l \nscriu la doctorat. Eram \mbr#cat# frumos, \n costumul meubej, care \mi d#dea distinc]ie. Costel a remarcat acest lucru.

- Ce frumoas# e[ti, Mi]u!L-am s#rutat [i am plecat la Universitate. Acolo, eram prima

care solicita \nscrierea la doctorat. Mi-au dat un formular s#-l com-pletez. {tiam tema, [tiam datele, dar trebuia semn#tura candidatului,a[a c# am cerut permisiunea [i am alergat la spital, la Costel, pentrusemn#tur#.

S-a sim]it bine. Se [i vedea doctor \n Litere. Voia [i s# demon-streze colegilor lui c# este cineva. Avea colegi de toate categoriile:unii \l pre]uiau foarte mult, al]ii \l du[m#neau. De ce? Era singurulom de la Radio Craiova c#ruia, \n ultimii trei ani, \i ap#ruser# treic#r]i: �Rugul nestins�, �Obsesia ve[niciei� [i �_nt@lniri mirabile cuMitropolitul Nestor�.

Critica le primise bine. Se scriesese, mai ales, despre �Obsesiave[niciei� la modul laudativ. Avea [anse s# fie director la RadioCraiova. Unii se temeau de el: �amatori[tii, fefei[tii [i fotbaliatorii�,mai ales, cum spunea el.

Un coleg, Mircea Pospai, spusese odat#: �S# ne fereasc# Sf@ntuls# ajung# Costic# Dumitrache director la Radio Craiova! Jum#tate

34

din noi d# afar#!�.Lui Costel \i pl#ceau profesioni[tii, oamenii cu studii serioase.

Se f#cuser# g#[ti, clanuri acolo. Erau familii \ntregi; cu fini, cu fra]i,surori, na[i, fiice etc.

_n acest sens, scrisese un articol numit �_ncreng#tura de la RadioCraiova�. A vrut s#-l dea unui ziar s#-l publice, dar, dup# ce s-aconsultat [i cu mine, a renun]at. _l redau mai jos:

_NCRENG~TURA DE LA RADIO CRAIOVA

Dintotdeauna, dar mai ales ast#zi, omenirea a avut ([i are) desuportat presiunea �\ncreng#turilor�. Termenul este preluat dinbotanic# [i din zoologie [i desemneaz# (cf. DEX): �diviziune aregnului animal sau a celui vegetal, superioar# clasei�. Exist# \ncele dou# regnuri (animalier [i vegetal) [i numeroase sub\ncreng#turicare s# legitimeze \ncreng#tura.

_ncreng#turile se nasc, cresc [i mor dup# legile naturii. Multe dintreele sunt ast#zi pe cale de dispari]ie; altele se \nc#p#]@neaz# s#supravie]uiasc# \ntr-un fel de corabie a lui Noe aflat# \n deriva Istoriei.

_n plan uman, \ncreng#turile s-au dovedit durabile din perioadatribal# p@n# acum [i, cu siguran]#, [i p@n# m@ine-poim@ine.Oligarhiile - vechi sau noi - nu sunt altceva dec@t ni[te \ncreng#turievoluate organizatoric; ele sunt discriminatorii social, politic,economic. De la pretin[i descenden]i ai Cerului pe P#m@nt - oricums-ar fi numit ei - [i p@n# la marii sau micii dictatori de azi nu estenici m#car un pas; poate doar o diferen]# de nuan]#.

_ncreng#tura social# trebuie s# aib# la v@rf un dictator; iardictatorul trebuie s# aib# \n jurul lui o [leaht# de obedien]i, in[i pentrucare nu leg#turile de rudenie sau afective primeaz#, ci acelea deinterese: sociale, economice, politice, amoroase.

Scriu aceste r@nduri cu g@ndul la \ncreng#tura de scelera]i aduna]i\n jurul lui Hitler, \ncreng#tur# pe care a surprins-o magistral�mandarinul valah� ce semna Petre Pandrea \n cartea sa �Germaniahitlerist#�, din 1933 (la un an de la venirea fþ hrerului la putere)._ncreng#tura nazist#, ca [i cele comuniste, se reg#se[te, la o scar#

35

mai mare sau mai mic#, \n fiecare societate, \n fiecare ]ar#, \n fiecarecolectivitate lucrativ# (fie c# i se spune �grup de interese�, fie c# i sespune �clan� sau �ga[c#�).

Nu voi st#rui, aici [i acum, asupra factorilor favorizan]i carepermit proliferarea nevertebratelor morale (fiindc# \ncreng#turileumane sunt alc#tuite din nevertebra]i: aventurieri, scelera]i, estropia]imintal, g#inari, poponari etc.). Refula]i, ace[ti nevertebra]i moral,(dar care se declar# cei mai principiali) \ncearc# s#-[i compensezeimpoten]a (fizic# ori intelectual#), pactiz@nd pentru a accede pe scarasocial#.

Spuneam c# o dictatur# trebuie s# aib#, la v@rf, un dictator.Surpriza vine atunci c@nd o marionet# este impus# de \ncreng#tur#drept dictator, iar acesta ajunge s# se cread# chiar atotputernic.Ceau[escu a fost dictator, dar n-a fost marionet#.

_ncreng#tura de la Radio Craiova are ca marionet# pe MirceaPospai. Dup# modelul caracteriz#rilor lui Petre Pandrea din carteaamintit#, o fi[# succint#: muncitor la Combinatul chimic Craiova;liceul - la f#r# frecven]#. Activist UTC. Institutul Pedagogic (3 ani)la f#r# frecven]#. Tovar#[ de \ncredere, a fost angajat la RadioCraiova. _[i continu# studiile tot la f.f. Secretar BOB la Radio Craiova,\n timpul c#ruia au fost disponibiliza]i opt salaria]i. Ghid OJT, cudosar de cadre la fosta Securitate. La reluarea activit#]ii Studiouluide Radio Craiova - respins pentru os@rdia depus# pentru aplicarea�normelor eticii [i echit#]ii socialiste�. C@nd a fost, totu[i, reintegrat\n echipa redac]ional#, argumenta pueril: �la ziar, fac de serviciu [inoaptea la tipografie, iar fiicei mele \i e team# s# stea singur# (la nicio lun#, fiica lui se c#s#torea; dovad# c# nu \i era fric#...). _[i pune, adoua oar#, pirostriile pe cap, la... Ierusalim. Era s#rac, s#racul...Compilator de texte istorice, dar reporter neobosit �pe meleagurilepatriei socialiste�. Debut editorial \n condi]iile \n care nu publicasenici m#car un articol, cu un op despre eroii muncii socialiste (�Oameni\ntre oameni�). Un pretins roman despre minerii din Oltenia este, defapt, un reportaj anost. Vanitos, atent la b@rfe. Cine nu p@r#[te pecineva devine incomod.

Cornel Rusu, director adjunct, obscur activist sindical p@n# la

36

\nceputul anilor �90 c@nd s-a c#s#torit cu Gabriela P#s#rin [i a fostadus la Radio Craiova. Studii numai la f.f. Condei bont. Dintr-uninterviu cu marele poet Grigore Vieru, afl#m c# �gazda a pus pe fa]ade mas# ceva bucate [i ]uic#�. S#-i fi pus m#icu]a lui Grigore Vierulicoarea direct pe fa]a de mas#!? V#z@ndu-se dep#[it de so]ie, care,pe atunci, era redactor-[ef adjunct, s-a \nscris la concuren]# cu d@nsa[i a surclasat-o. Un fefeist a fost socotit superior unui doctor \n [tiin]efilologice. Rude prin alian]#: Dan P#s#rin, cumnat, absolvent deeduca]ie fizic#, venit \n redac]ie f#r# concurs; Andrada Cojocaru -fin#; Magdalena Anghel - fin#. Te mai po]i pune cu finii... na[uluiC.R.? Clanul C.R. are, la o adic#, cinci membri \n Radio Craiova.Afabil de suprafa]#, dar cameleonic; efeminat. Bun organizator defestinuri pentru �capitali[ti� (v@rfurile de la Radio Bucure[ti -D.S.T.L.)

_ncreng#tura �la v@rf� de la Radio Craiova, nu putea s# nu fieonorat# [i de contabilul [ef, Al. Ciupag. Tat# grijuliu cum este, af#cut s# fie angajat# [i fiica sa; ba, dup# ce a angajat un fochist, aangajat-o [i pe fiica acestuia.

_n �e[alonul secund� al \ncreng#turii: Florin Stama [i fiica sa,Izabela; Ioana Dinulescu [i sora sa, Maria.

_n �e[alonul trei�, multe perechi matrimoniale: Marian [iLumini]a Barbu, Titi [i Mariana Dondoescu, Emil [i Castelia Ana,Ionel [i Mariana Iepure, George Dobre [i fiica sa, Mirela. Nici�neamul lui manivel#� nu s-a l#sat mai prejos. Jeanin Dumitru [i-aadus, la casierie, cumnata, iar Oprea Marinescu - ginerele (Drago[Manolache).

La o adic#, 40 din cei 80 de angaja]i de la Radio Craiova sunt\ndatora]i conducerii. V@rful \ncreng#turii are puteri discre]ionare,cu at@t mai mult cu c@t [i obedien]ii sunt mul]i. C@t despre radicaliiindependen]i, ce s# mai spunem? Sunt pu]ini, iar \ncreng#tura lecaut# nod \n papur#...

Constantin Dumitrache

A semnat formularul. Am v#zut pe fa]a lui o lumin#, ca o odihn#a soarelui obosit de spa]iul nesf@r[it al cerului. Teza de doctorat avea

37

titlul �Opera lui Alexandru Al. Philippide�.Am dus actele la Universitate [i m-am \ntors la el. L-am scos \n

curte cu c#ruciorul. De[i putea s# mearg#, prefera s# aib# c#ruciorulcu el. El mergea pe jos [i \mpingea c#ruciorul. Am r@s.

- De ce faci asta? \l \ntreb.- Dac# obosesc cumva, s# am unde s# m# odihnesc.Am mai vorbit vrute [i nevreute, apoi ne-am \ntors \n salon, am

a[teptat p@n# s-a a[ezat \n pat, dup# care am plecat la serviciu.Eram trist#. Colegele m# \ntrebau; le r#spundeam evaziv:- Deocamdat#, totul este bine.Cel mai greu la serviciu \mi era c# nu m# mai suna nimeni la

telefon. M# \nv#]asem s# a[tept dou#-trei telefoane pe zi. Costel m#suna din delega]ii, de la serviciu, de oriunde. G#sea el ce s#-mi spun#.

Eu \ncepeam serviciul la ora 7, el mai t@rziu; nu avea chiar or#fix#. Cum ajungea la Radio, m# suna: �Te salut, coan# Mi]u! Cefaci?� sau: �Coan# Mi]u, am ajuns la serviciu. M-am \nt@lnit cu X[i cu Y� - \mi spunea numele celor cu care se \nt@lnea.

_mi venea \n minte cum ne cunoscuser#m. _l [tiam dup# nume[i dup# voce. Avea, printre altele, emisiunea Agora literar#, pe careo ascultam cu interes. Aducea \n aceast# emisiune nume ilustre aleculturii rom@ne[ti.

La concursul de literatur# �Traian Demetrescu�, \n 1992, euc@[tigasem premiul I. Festivitatea de decernare a premiilor avea locla Biblioteca �Alexandru [i Aristia Aman�. Doamna MarianaLeferman, directoarea bibliotecii, ne spune componen]a juriului: prof.univ. dr. Ion P#tra[cu, criticul literar Ovidiu Ghidirmic [i criticulliterar Constantin Dumitrache. Primii doi erau la masa prezidiului,cel de-al treilea lipsea.

Eu eram la prima mas# \n sal# cu colega mea de serviciu DanielaDinescu. De[i nu avea afinit#]i cu literatura, Danielei \i pl#cea lumeaboem# a arti[tilor, a litera]ilor. So]ul ei, Mihai Dinescu, fiind directortehnic la IUG Craiova, \i ceruse o ma[in# s# mergem, eu [i cu ea,la o manifestare pe teme de informatic# ce avea loc la Bibliotecajude]ean#, pentru c# afar# ploua [i nu am fi avut timp s# ajungem cutramvaiul. {oferul trebuia s# ne a[tepte.

38

La c@teva minute dup# ce Mariana Leferman prezint# juriul, sedeschide u[a [i vedem intr@nd un t@n#r \nalt, brunet, cu tr#s#turisimpatice, cu basc# pe cap (\n stilul pictorilor flamanzi), o scurt# def@[ [i o umbrel#.

- V# rog s# m# scuza]i, dar eu vin din agricultur# - a spus el.Dup# ce s-a terminat cu premiile, t@n#rul \nalt se apropie de

mine, cu un reportofon \n m@n#, [i cu o voce grav# mi se adreseaz#:- Stimat# doamn# Doina Dr#gu], de c@nd scrie]i poezie?Am r#spuns ceva de genul:- Din perioada liceului, sau poate mai dinainte, sau poate de

c@nd am \nv#]at s# m# semnez.Mi s-a p#rut c# i-a pl#cut r#spunsul meu [i m-a rugat s# citesc

dou# poezii.Dup# ce am citit poeziile, a \nchis reportofonul [i m-a invitat la

Studioul de radio, pentru \nregistr#ri mai �serioase�. A v#zut c# maisunt cu cineva [i a ad#ugat:

- Pute]i s# o lua]i [i pe doamna cu dumneavoastr#.Pe drum, Daniela nu mai contenea.- Ai v#zut ce mi[to este �Agricultur#� #sta? Ai v#zut ce ten

m#sliniu are? Cred c# m-am \ndr#gostit de el.- Daniela, vrei s#-i spun lui Mihai? \i ziceam eu.- Dar, ne-a invitat la Radio. M@ine mergem!Eu eram dup# un divor] [i nu aveam chef de o aventur#. De

altfel, nici literatura nu era o chestiune important# \n via]a mea.Aveam o meserie, aceea de informatician, care \mi pl#cea, [i voiams# o fac cu seriozitate.

A doua zi, pe la ora 9, m# trezesc cu Daniela:- Vorbii cu �Agricultur#�, din birou de la Mihai, [i la ora 10 ne

a[teapt# la Radio. Ia-]i c@teva poezii [i hai s# mergem!- Daniela, dar eu nu am nici-o poezie la mine. Ce s# iau? Ce s#

citesc, acolo?- Hai, scrie [i tu acum trei poezii din alea f#r# rim#, f#r# ritm,

f#r# cap, f#r# coad#! Versuri albe. Hai, mai repede!M-am g@ndit pu]in [i mi-am adus aminte vreo trei-patru poezii,

pe care le scrisesem \n ultimele zile.

39

Am ajuns la Radio, bine\n]eles cu ma[ina IUG-ului. Acolo, i-amspus portarului pe cine c#ut#m. Ne-a \ntrebat dac# am mai fost [idac# [tim unde s# ne ducem.

Eu mai fusesem \nainte de a se desfiin]a Studioul de radio(\nainte de 1985). Mai f#cusem c@teva \nregistr#ri cu Irina Teodorescu[i cu Sabin Borcan.

Am intrat \n cl#dire [i ne-am \nt@lnit \n hol. Ne a[tepta, a[a cumse \n]elesese cu Daniela.

M-a invitat pe mine \n cabina de emisie, iar pe Daniela a rugat-os# a[tepte pe hol, pe un fotoliu.

Acolo, i-am spus:- S# nu fie cumva \n direct emisiunea, pentru c# eu sunt emotiv#

[i s-ar putea s# m# b@lb@i.- Nu, nu este \n direct. Relaxa]i-v#! Dac# v# b@lb@i]i, nu este

nici o problem#, pentru c# putem s# relu#m - a ad#ugat el._nainte de \ncepere, o discu]ie relaxant#: �unde lucra]i, ce

facultate a]i terminat, c@nd, unde� etc. S-a mirat pu]in c@nd a auzitc# am f#cut facultatea de matematic#:

- Cum, facultatea de matematic#? {i scrie]i poezii? {i \nc# bune!Dup# o pauz#, pe fondul unui val de muzic#, cortina de la Agora

literar#, mi se adreseaz#:- Dar, so]ul dumneavoastr# ce este?- Nu am so]. Sunt divor]at#._mi z@mbe[te [i pe fa]# \i apare o lumin# ce \i scotea \n relief

buzele senzuale.- {i eu sunt divor]at.Am sim]it \n momentul acela c# vom fi \mpreun#. Mai t@rziu

mi-a spus c# [i el a sim]it acela[i lucru.Am t#cut am@ndoi, apoi dup# un timp \mi face o succint#

prezentare [i m# invit# s# citesc ceva din �crea]ia� mea.

Dup# serviciu, acas#. M@ncam. M@ncam, vorba vine. Poft# dem@ncare nu mai aveam. St#team cu g@ndul la Costel.

Din nou la Costel. Nu [tiu c@t este ceasul. Timpul nostru nu semai m#soar# \n ore, minute sau secunde, ci \n lacrimi, \n clipe de

40

speran]# [i de dezn#dejde, \n g@nduri \nc#rcate de dureri ad@nci, \nimagini \ncorsetate \n legi contradictorii.

Am stat de vorb#. L-am \ntrebat dac# a citit ziarele. Cum se maisimte. El nu m# \ntreba nimic. Voia doar s# plece de acolo. S# vin#acas#. Nu mai avea r#bdare. Atmosfera de spital \l epuiza.

Am vorbit cu medicul. Nu putea s# plece acas#, pentru c# \if#ceau perfuzii. Trebuia s# stea zece zile dup# opera]ie.

2 octombrie 2001. La ora 8, la spital, la Costel.Progrese. Era \n pat. Z@mbitor [i trist. Pu]in sup#rat c# nu-l l#sau

cei din salon s# doarm#. Unul se foia tot timpul [i asistentele aprindeaulumina.

I-am dus ziarele, de care s-a bucurat foarte mult, i-am dusm@ncare [i cafea decofeinizat#. Am ie[it \n curte, cu c#ruciorul,bine\n]eles, \mpins de Costel. Devenise prietenul lui, \ntre timp.

Ajun[i afar#, [i-a scos o ]igar# [i a tras un fum.- Ce bine m# simt!_l \ntreb, r#stit:- Costele, de ce fumezi? Cine ]i-a dat voie [i de unde ai tu ]ig#ri?_n acel moment, a ap#rut doctorul Mihai Popescu [i a rezolvat

conflictul:- L#sa]i-l, doamn#, c# nu se \nt@mpl# nimic dac# trage un fum.

Organismul este \nv#]at cu tutun [i nu trebuie re]inut brusc.Medicul devenise complicele lui. }igara o avea de la el. Nu am

mai zis nimic. Dac# medicul \i permisese a[a ceva, eu nu aveam des# m# sup#r.

Dup# o scurt# plimbare, am mers cu el \n salon. S-a a[ezat \npat. P#rea mul]umit. L-am s#rutat [i am plecat:

- Pa, Puiu]u!Nu [tiu de ce \i spuneam Puiu]u. Noi acas# ne tachinam cu

�Mi]u�. Poate c# p#rea a[a neajutorat. Mi-a r#spuns cu vocea luigrav#:

- Pa, Mi]u, ne vedem m@ine!Am trecut pe la medic. S-a ridicat \n picioare [i mi-a spus:- Doamn#, nu-l mai re]ine]i de la nimic. Nu mai are mult de tr#it.Am plecat pl@ng@nd. Nu [tiu c@nd am ajuns acas#.

41

Timpul nu mai \nsemna nimic pentru mine. {tiam c# a doua zitrebuia s# m# duc la spital, s#-i duc lui Costel m@ncare. Acum aveavoie s# m#n@nce carne de pas#re [i carne de vit#. Toate fierte.

Ajuns# acas#, am mai dat ni[te telefoane: la sora lui, la fratelemeu; mai mult ca s# m# aflu \n treab# sau ca s# treac# timpul. Nuaveam nevoie de sfaturi, nu aveam nevoie de \ncuraj#ri. Eram destulde puternic#. Trebuia s# fac fa]# \mprejur#rilor.

Atacurile \ncepuser# s# vin#. Din partea fostei so]ii, din parteacopiilor. Copilul cel mic, Cristian, \l d#duse \n judecat#, pentrum#rirea pensiei alimentare.

3 octombrie 2001. Am ajuns la spital la ora 8. Costel era \n pat.M-a \nt@mpinat cu un z@mbet promi]#tor. Am crezut, \n acel moment,c# medicii se \n[elaser#. Costel se sim]ea bine, Costel trebuia s#mearg# acas# [i s#-[i reia atribu]iunile de serviciu. Era dorin]a lui,era dorin]a mea.

I-am dus carne de pui, pe care a m@ncat-o cu mare poft#; i-amdus ziarele, pe care le-a r#sfoit \n grab# [i apoi a mers \n curte,bine\n]eles cu c#ruciorul. Am stat de vorb#, am r@s; el a f#cut miciglumi]e, de care s-a amuzat singur.

Eu trebuia s# m# duc la serviciu. L-am s#rutat pe am@ndoi obrajii,l-am \ncurajat, l-am dus \n salon, de fapt a mers singur. Am a[teptatp@n# s-a a[ezat \n pat.

La ora 16, din nou, la spital, la Costel. I-am dus m@ncare, ap#plat#, cafea decofeinizat# [i ]ig#ri. Nu mai avea r#bdare. Voia s#vin# acas#. Nu-i mai f#ceau nici un fel de tratament dec@t ni[tevitamine. Am vorbit cu medicul.

- Ar trebui s# stea cel pu]in zece zile dup# opera]ie. Dar v#d c#nu mai are r#bdare. Lua]i-l acas# pentru c# aici vede multe lucruricare nu-i fac deloc bine. Sunt mul]i bolnavi [i d@nsul nu mai suport#aceast# atmosfer#. S# vin# dup# o s#pt#m@n# s#-i scoatem firele.

Am hot#r@t s#-l iau a doua zi, dup# mas#.4 octombrie 2001. Ca de obicei, la ora 8, la spital. I-am dus

ziarele, m@ncare, cafea decofeinizat# [i ]ig#ri. M-a \nt@mpinat cuz@mbetul pe buze. Era un z@mbet for]at. L-am s#rutat [i i-am spus c#la ora 12 m# voi duce s#-l iau acas# cu o ma[in#.

42

Am trecut pe la medic [i l-am rugat s#-i fac# externarea.Am plecat la serviciu. Am vorbit cu colegul meu Marian

Paraschivu ca la ora 12 s# fim la spital, s#-l lu#m pe Costel.Am ajuns la spital pe la 12,30. Am b#gat ma[ina p@n# la sec]ia

�Chirurgie�. C@nd am ajuns \n salon, Costel era \n pat, \mbr#cat [icu bagajul f#cut. Era pu]in nervos.

- Te a[tept de o or#! De ce n-ai venit p@n# acum?_ncerc s#-l calmez [i s#-i explic c# a avut Marian treab#. S-a

lini[tit. Totul era \n regul#.Am mers la ma[in#. A \ncercat s# fac# glume cu Marian. S#

r@d#. Se sim]ea bine.Ajun[i \n fa]a blocului, Marian a tras ma[ina chiar l@ng# scar#.

Am cobor@t cu to]ii. Marian a vrut s#-l ia de bra], dar el a refuzat. Aspus c# merge singur. Eu am luat-o \nainte cu saco[a, s# descui u[a.

C@nd am ajuns la etajul III, unde st#team, \n fa]a u[ii s-a oprit,s-a \nchinat [i a spus �Tat#l nostru�. A p#[it pragul. Fa]a i s-a luminat.Camera s-a umplut de z@mbetul lui frumos, aerul devenise o muzic#diafan#, totul p#rea sc#ldat \ntr-o lumin# de o real# prospe]ime. S-aa[ezat boiere[te \n pat [i, de acolo, a spus:

- Domne Marian, ce vrei s# serve[ti: o cafea, o ]uic#, un vin, obere?

Pu]in \ncurcat, Marian a zis:- Ce vre]i dumneavoastr#, dom� Costel.Atunci, Costel a spus:- Coan# Mi]u, adu pentru domnu� Marian o bere [i o cafea, iar

pentru mine o cafea decofeinizat# [i un pahar cu ap# plat#.A[a am f#cut. Ce bine se sim]ea. Mai ales \n compania lui Marian.Fuseser#m \mpreun# (Marian cu so]ia, Costel [i eu), \n var#,

\ntr-o excursie la Valea de Pe[ti [i la M#n#stirea Lainici. Marian f#cuseat@tea giumbu[lucuri, c@ntase, jucase, dansase, f#cuse s# r#sune mun-]ii la strig#tele lui, \nc@t lui Costel (sobru, de obicei) \i c#zuse drag.

Nu m-am mai dus la serviciu. Ne-am bucurat am@ndoi de venirealui acas#. S-a sp#lat, s-a b#rbierit, a m@ncat, cu alte cuvinte, s-a sim]itbine. Voia s#-[i fac# baie, dar am am@nat pentru a doua zi. Nu eradestul de sigur pe el, iar eu nu l-am for]at. A dormit bine, noaptea.

43

5 octombrie 2001. M-am sculat la ora 6. M-am dus la buc#t#rie,am f#cut cafeaua (decofeinizat#) [i ceai de aloe.

C@nd am plecat de la spital, doctorul Mihai Popescu mi-a dat,contra cost, ni[te medicamente pe baz# de aloe: A+Beta-Kare, AloeBlossom Herbal (ceai) [i Blosom Aloe Vera gel. Mi-a spus c# \nperioada \n care face acest tratament s# nu m#n@nce nici un fel decarne.

Am pus pe mas# cafeaua, ceaiul, br@nz# proasp#t# de vac#,br@nz# topit#, iaurt dietetic, p@ine pr#jit#, apoi l-am sculat pe Costel.S-a sp#lat pe fa]# [i a venit la buc#t#rie. S-a entuziasmat:

- Parc# a[ fi un rege!- Da, spun eu, un rege care ]ine regim.L-am l#sat cu toate aceste �bun#t#]i�, l-am s#rutat [i am plecat la

serviciu. C@nd am ajuns la u[#, am auzit o voce puternic# (voceradiofonic#):

- Pa, Mi]u, te a[tept! S# vii repede!Am plecat bucuroas#. Eram fericit# c# se sim]ea bine. Pentru

c@t timp?La ora 11, am plecat de la serviciu f#r# bilet de voie, cum se

obi[nuie[te la o \ntreprindere de stat. Portarii m# cuno[teau. Le-amspus c# ies pentru zece minute.

De fapt, [tia toat# lumea de necazul meu. Plecam [i veneam c@ndvoiam, nimeni nu-mi zicea nimic.

Am cump#rat ziarele, cornuri calde cu rahat [i am venit acas#.Costel era cu urechea la radio. Era vesel. M@ncase. Se sim]ea bine.Vorbise cu sora lui la telefon.

C@nd m-a v#zut, s-a bucurat. I-am \nc#lzit supa de legume. Ne-am a[ezat la mas#. Am m@ncat am@ndoi sup#, apoi c@te un corn curahat. Am b#ut c@te o cafea decofeinizat# [i am stat de vorb#.

Pe la ora 17, a venit sora lui cu ma[ina, cu Gabi Neam]u. Amplecat la Potcoava. Era bine pentru Costel. Mai st#tea la aer, maiie[ea din mediul #sta urban. Am luat cu noi medicamentele.

Ajuns acolo, s-a sim]it bine. C@inii i-au s#rit \n bra]e, mai alesSusu, preferatul lui. A m@ncat br@nz#, piure de cartofi. A b#ut ceaide aloe [i [i-a luat medicamentele.

44

_nt@lnirea cu mama lui i-a f#cut bine. Sau, poate, nu voia s#-iarate c@t este de bolnav. De asemenea, nu voia s# [tie nici colegii luide la Radio. Nu-i pl#cea s# fie comp#timit.

L-a enervat foarte mult faptul c#, \ntr-una din zilele de dup#opera]ie, s-a dus la el o coleg# s#-i dea, chipurile, o datorie pe careo avea la noi (de [ase luni). Venise la noi, acas#, a doua zi dup#Pa[ti. Eram vecini de cartier.

- Domnu� Dumitrache, pute]i s#-mi \mprumuta]i [i mie 200.000lei p@n# la salariu, pentru c# nu mai am bani de p@ine [i de ]ig#ri.

Costel, altruist de felul lui, [i sensibil la problemele semenilor,mi-a spus:

- Coan# Mi]u, adu 300.000 de lei.Trecuser# 6 luni de zile, trecuser# zile de chenzin#, trecuser#

zile de avans [i datoria nu mai venea. Ne luaser#m adio de la aceibani. Acum g#sise ocazia s#-i duc# acei bani la spital. Deh,curiozitatea!

Am mers \n camera noastr# [i am c#utat ziarele \n care avea elarticole. Am adus cu bra]ul ziare din camera cealalt#; el c#uta cudisperare articolele, iar eu le t#iam cu foarfecele. Urma s# le punem\ntr-un dosar \n ordinea apari]iei.

C#uta, de asemenea, articolele \n care scrisese el despre Al.Philippide. _i trebuiau pentru doctorat. Era o munc# enorm#. Erauacolo mii de ziare. Ziare [i reviste de pe vremea studen]iei lui. Fuseseprimul redactor-[ef al revistei studen]ilor din Craiova �Cadranuniversitar�, fusese \n colectivul de redac]ie la revista �Amfiteatru�,fusese redactor la revista �Ramuri�. Avea colabor#ri la sute de reviste[i ziare. Dup# 1990, fusese director la editura �Excelsior� [i redactor-[ef la revista �Agora literar-artistic#�. Era acolo o activitate titanic#.De altfel, colegii lui de facultate \i spuseser#, \nc# de pe vremea aceea,�Titanul�.

6 octombrie 2001. Costel a dormit bine. Ne-am sculat t@rziu.Ne-am sp#lat. Am m@ncat. Bine\n]eles, m@ncam [i eu ceea ce m@ncael. M@nc#ruri f#r# carne. Doar br@nz#, legume, fructe.

Se sim]ea bine, de[i sl#bise mult.L-am l#sat s# stea de vorb# cu mama lui [i am luat-o pe Mari \n

45

camera noastr#. I-am ar#tat biletul de ie[ire din spital. �Procesproliferativ cap pancreas. Metastaze hepatice, icter mecanic - operat.Cancer stadiul IV (ultima faz#)�.

A r#mas f#r# glas. I-am spus:- Trebuie s# fim puternice!Am c#utat toat# ziua prin reviste [i ziare. Am g#sit ni[te poze

de-ale lui, din tinere]e. A spus c# trebuie s# facem tablouri dup# ele.Nu-l contraziceam. Eram de acord cu tot ceea ce spunea el.

Am g#sit un dosar pe care scria �M#g#riile Silviei - [i nu toate�.Acolo erau documente cu toate procesele prin care \l t@r@se fosta luiso]ie - divor], pensii alimentare etc. Nu [tiu de ce le p#stra. Poate s#le arate copiilor. Nu am pus \ntreb#ri.

Am trecut mai departe. Era nervos c# nu g#sea un articol desprePhilippide.

Am g#sit diplome de la concursuri literare, am g#sit apreciericritice. Trebuia s# le lu#m cu noi, la Craiova.

Nu [tiu ce trebuia s# facem cu ele, dar trebuia s# le lu#m cu noi._mi venea mereu \n minte expresia lui: �Cel care va r#m@ne \n

urm# va trebui s# scrie despre cel#lalt!�Eram \mpreun# de opt ani de zile, dar niciodat# nu sim]ise nevoia

s#-mi arate articolele pe care le scrisese sau ce se scrisese despre el.Intrasem de zeci de ori \n camera aceea unde z#ceau reviste [i

ziare pe jos, \i propusesem s# le ordon#m, s# le a[ez#m pe ni[terafturi, dar mereu am@na. _mi spunea c#, atunci c@nd vom ie[i lapensie, ne vom retrage acolo [i vom face cenacluri literare, \ntlniricu oameni de cultur#, o cas# memorial#. �Ce lucruri minunate pots# fac# o poet# [i un critic literar, \mpreun#!� spunea colegul lui,Florin Stama.

Seara, am stat la televizor. Am v#zut [tirile. Am m@ncat, apoiam plecat \n camera noastr#, unde am continuat c#utarea \n ziare [ireviste.

7 octombrie 2001 (duminic#). Aceea[i c#utare prin reviste [iziare. Dup# mas#, la ora 14, am plecat la Craiova cu ma[ina. Amluat cu noi articole, reviste, ziare, c#r]i.

Am ajuns acas#. Totul era minunat. Fusese o zi frumoas#, o zi

46

de toamn# splendid#. Costel se sim]ea bine. Ne-am uitat la televizor,am m@ncat, ne-am culcat.

8 octombrie 2001 (luni). M-am sculat la ora 6. Am preg#titmicul dejun (cafea decofeinizat#, br@nz#, ceai de aloe, p@ine pr#jit#).L-am sculat pe Costel. Dormise bine. Am plecat la serviciu.

La ora 8 am sunat acas#. Mi-a r#spuns. Totul era bine. M@ncase.Se sim]ea bine.

La ora 11 am venit acas#. I-am adus ziarele. I-am adus cornuricalde cu rahat. Am stat de vorb#:

- Ce faci, Puiu]u?- Ce faci, Mi]u?I-am spus c# dup# ce ies de la serviciu nu vin acas#, ci m# duc

s# iau rezultatul de la laborator (biopsia hepatic#).La ora 15,30, am ajuns la laboratorul histopatologic. Doctori]a

Greta Ispas mi-a dat rezultatul biopsiei: �Metastaz# hepatic# custructur# de adinocorcinom slab diferen]iat cu zone \ntinse denecroz# tumoral#�.

Era clar c# era cancer. Era clar c# zilele lui Costel erau num#rate.Am alergat cu biletul acesta de examen histopatologic [i cu biletulde externare la doctorul oncolog Marcel Ionescu. A studiat acestedocumente, s-a uitat la mine [i mi-a spus:

- Ur@t# boal#!Am \nceput s# pl@ng. I-am spus:- El nu [tie adev#rul. El crede c# a avut o tumoare la pancreas

pe care i-au extirpat-o. El este foarte optimist. S-a \nscris la doctorat.Acest lucru l-a impresionat pe medic:- L#sa]i, doamn#, c#-l preg#tesc eu. O s#-i spun c# este un cancer

\n prim# faz# [i c# poate fi stopat. Totu[i, doamn#, trebuie s# fiusincer cu dumneavoastr#. Cu un astfel de diagnostic nu se poate tr#imult. Poate un an, doi, sau, poate? c@teva s#pt#m@ni. Trebuie s#-lv#d. Veni]i cu d@nsul la mine la cabinet.

Am plecat acas#. Mi se p#rea c# plutesc printr-un spa]iu straniu,dus# de for]e ce se atrag [i se resping \n acela[i timp spre un \ntunericce cre[tea continuu.

Am trecut pe la SUCPI (un complex comercial \n apropierea

47

casei), am cump#rat o bere f#r# alcool [i una cu alcool. Am cump#rat[i 1 kg de lum@n#ri. M# preg#team pentru ce era mai r#u. {i apoi, \miziceam c# nu e r#u s# avem a[a ceva \n cas#.

Am ajuns acas# pe la ora 18. Costel m# a[tepta ner#bd#tor curezultatul biopsiei. Nu-l mai puteam min]i. Trebuia s# [tie adev#rul.Trebuia s# colaboreze el \nsu[i la tratarea bolii. Am ascuns lum@n#rile,am scos sticlele de bere [i l-am invitat pe teras#.

- Mi]ule, vino s# discut#m.Ne-am a[ezat pe sc#unele, am deschis sticlele de bere [i i-am

spus, \nainte de a-i da biletul:- Mi]ule, s# nu te sperii! Va trebui s# mergem la oncologie [i s#

faci citostatice. Am vorbit, deja, cu un medic foarte bun.A luat biletul cu rezultatul biopsiei, l-a citit [i i-au dat lacrimile.

Mi-a zis:- E cancer!Am \ncercat s#-i spun c# e un cancer \n faz# incipient#. Am

\nceput [i eu s# pl@ng. Am mai ad#ugat:- Mi]ule, orice-ar fi, eu sunt al#turi de tine! S# nu te \ndoie[ti

nici o clip# de mine!Seara, am m@ncat, bine\n]eles, m@ncare de regim. Am mai privit

la televizor [i ne-am culcat. Era t#cut [i trist. Nu [tiu ce se petrecea\n sufletul lui. L-am \mbr#]i[at, cu grij#, s# nu-l lovesc la opera]ie.Dintr-o dat# s-a \nveselit [i a zis:

- Mi]ule, ia-m# \n bra]e, c# a[a dormim noi bine!Sigur, m# imita pe mine. _ntr-una din nop]i, enervat# de fanteziile

lui, i-am spus, r#stit:- Mi]ule, \ntoarce-te cu spatele s# te iau \n bra]e, c# a[a dormim

noi bine!Ce mult i-a pl#cut lucrul acesta. Spusese [i la serviciu, \n birou.9 octombrie 2001. Acela[i program. La ora 6 m-am sculat, am

preg#tit micul dejun, am plecat la serviciu.La ora 11 am venit acas#, i-am adus ziarele, am m@ncat

\mpreun#, am b#ut cafeaua.Nici o vorb# despre boal#. Totul p#rea c# merge bine. Trata-

mentul cu aloe. Seara, program de televizor, mici discu]ii \n leg#tur#

48

cu teza de doctorat.10 octombrie 2001. Noaptea nu prea a dormit bine. _l durea \n

spate, la nivelul pl#m@nilor, ca o t#ietur#. I-am dat algocalmin [i i-atrecut.

Diminea]a, i-am preg#tit micul dejun, i-am dat medicamentele [iam plecat la serviciu. La ora 11, bine\n]eles, am venit acas#: cu cornuricalde, cu ziare. S-a sim]it mai bine.

La ora 15 a venit sora lui cu ma[ina, cu Gabi Neam]u. Trebuias# ne ducem la cabinetul de oncologie. Am trecut pe la Radio. Noiam a[teptat \n ma[in#. El s-a dus s#-[i depun# la contabilitatecertificatul medical [i s#-[i ia banii.

Era zi de salariu. A \nt@lnit c@]iva colegi, cu care a vorbit. Avenit vesel la ma[in#. Luase [i tichetele de mas# - ultimele din via]alui.

Am mers la cabinetul de oncologie, pe undeva pe l@ng#Comisariatul militar. Am a[teptat un pic. Erau c@]iva pacien]i \n fa]anoastr#.

Am intrat \n cabinet, mai \nt@i eu. I-am f#cut semn medicului s#nu-i spun# adev#rul, cum ne \n]eleseser#m, apoi el [i sora lui.

Foarte diplomat, medicul l-a \ntrebat ce mai este pe la RadioCraiova. I-a spus - poate a spus adev#rul - c#-l cunoa[te, dup# voce;c# ascult# acest post de radio [i c# \l apreciaz# foarte mult.

Am fost cu Costel prin diverse locuri [i oamenii \l cuno[teaudup# voce: prin tren, prin autobuz, pe strad# etc. _ntorceau capul.Chiar [i \n v@rful muntelui l-au recunoscut.

- Dumneavoastr# sem#na]i, la voce, cu Dumitrache de la RadioCraiova.

R@deam am@ndoi. Spuneam:- Chiar el este!- Cum, domnul Dumitrache? Ce bucurie!Repede se f#cea pl#cut. Se \mbr#]i[a cu oamenii, de parc# s-ar fi

cunoscut de-o via]#.Cu un an \n urm#, la Festivalul na]ional de literatur# �Tudor

Arghezi� de la T@rgu Jiu, diminea]a, pe la ora 8, st#team la o mas#

49

\ntr-un separeu al hotelului �Gorjul� [i a[teptam micul dejun. Maierau acolo scriitorul D.R. Popescu, scriitorul Constantin Z#rnescu,poetul George }#rnea, scriitorul Nicolae Drago[, Valentin Ta[cu dela Radio Cluj, Ion Filipoiu de la Radio Bucure[ti, poetul Ioan Flora,criticul Gheorghe Grigurcu [i al]ii. La un moment dat, se deschideu[a [i intr# Viorel G@rbaciu, pre[edintele Direc]iei de Cultur#, Culte[i Patrimoniu Na]ional Gorj. Se opre[te la masa noastr# [i zice:

- Costic#, hai s# facem deschiderea Festivalului la Radio Gorj.Costel voia s# se scoale s# plece cu el, dar eu, ca orice so]ie

grijulie, \i spun:- A[tepta]i s# m#n@nce [i el.- Nu mai avem timp. Peste cinci minute trebuie s# \nceap#

emisiunea. Trebuie s# ne gr#bim.Costel s-a ridicat [i a plecat. Mi-a zis c#, dup# ce m#n@nc, s#

m# duc [i eu. Postul local era amplasat la ultimul etaj al hotelului�Gorjul�.

Peste o or# a ap#rut Mitzura Arghezi, fiica marelui scriitoromagiat, care, \n holul hotelului, a spus:

- Cum am pus piciorul pe peronul g#rii din T@rgu Jiu, am [iauzit vocea inconfundabil# a lui Constantin Dumitrache, ladifuzoarele din gar#.

Avea, la Radio Craiova, cele mai importante emisiuni de cultur#:�Lumina credin]ei� - emisiune religioas#, ce se difuza duminica dela 8,30; �Agora literar#� - emisiune de literatur#; �Clubul artelor� -emisiune cultural#. _n fiecare diminea]# difuza emisiunea �Rugulnestins�, la care \ncepea astfel: �Deschidem minunata carte aProloagelor [i citim:...�. Spunea ce eveniment religios era \n ziuaaceea [i apoi \l comenta.

Avusese, c@]iva ani, emisiunea de duminic# diminea]a: �Magazinduminical� - rubric# pe care o transformase \ntr-o veritabil# emisiunede cultur#.

Era o \nc@ntare s# ascul]i emisiunile lui Constantin Dumitrache.De[i, a[a cum se spune, �ziaristul este istoricul clipei�, de la el aflailucruri interesante, lucruri pe care nu aveai unde s# le cite[ti, nuerau scrise \n c#r]i. El cunoscuse o mul]ime de oameni de cultur#:

50

scriitori, pictori, sculptori, muzicieni, preo]i etc. Povestea diverse\nt@mpl#ri; cu un farmec deosebit.

Doctorul Marcel Ionescu l-a consultat [i i-a spus c# va trebui s#se interneze \n clinica lui de la Spitalul nr. 2 pentru ni[te perfuzii [itransfuzii de s@nge. A mai ad#ugat:

- P#re]i foarte sl#bit. Trebuie s# v# \nt#ri]i cu vitamine.I-a dat o re]et#. Trebuia s# se interneze luni, 15 octombrie 2001.Ne-am \ntors acas#. _n drum spre cas# am trecut pe la o farmacie,

eu [i sora lui. El a r#mas \n ma[in# cu Gabi. Acolo, am g#sit dou#medicamente, din cele trei de pe re]et#. Pentru al treilea, farmacistane-a recomandat ni[te pastile pe baz# de cartilaj de rechin.

Am ajuns acas#. Totul era bine. Costel se sim]ea bine. S-a amuzatde cartilajul de rechin. A [i \nceput tratamentul. _mi spunea:

- Mi]u, s# nu ui]i de Crocobaur! - a[a numea el cartilajul derechin.

11 octombrie 2001. Noaptea, nu prea a dormit bine. Se plimbaprin cas#. Vedeam c# nu se simte bine. L-am \ntrebat:

- Ce te doare, Costele?Mi-a zis c# nu-l doare nimic, dar nu poate s# doarm#. Mi-era

somn. Eram obosit#. Dar m# temeam ca nu cumva s# cad#, s# alunecepe gresie [i s#-[i rup# vreun picior sau vreo m@n#. Asta ne mai trebuia!

12 octombrie 2001 (vineri). M-am sculat greu, la ora 6. Acumcred c# eu eram cea bolnav#. Costel dormea. Am preg#tit masa.Acum avea voie s# m#n@nce carne de pas#re [i de vit#.

I-am pus medicamentele pe mas#. Nu l-am sculat. Dormea preafrumos. I-am l#sat un bilet: �Poft# bun#, Mi]ule, [i s# nu ui]i deCrocobaur!�

Apropo de bilete. El p#stra \ntr-un sertar toate biletele pe care i lescriam eu sau pe cele pe care mi le scria el. Spunea c# este arhivanoastr#, pe care trebuie s-o p#str#m cu sfin]enie.

Pe la ora 8, m-a sunat la serviciu. Era bine dispus. Mi-a zis: �\]imul]umesc, Mi]ulic#, e[ti foarte bun#! Crocobaurul, s# [tii c# este \nburt# la mine!� Ne-am amuzat am@ndoi.

La ora 11, m-am prezentat, bine\n]eles, cu ziarele [i cornuri calde

51

cu rahat. S-a ar#tat mul]umit.Seara, program de televizor, o cafelu]# decofeinizat# pe teras# [i

o bere f#r# alcool. Discu]ii lejere.Era preocupat de doctorat. Toat# ziua citise din Philippide. Erau

lucruri pe care le [tia. Citea doar pentru c# nu avea ce face. La unmoment dat, mi-a spus:

- Eu [tiu mai bine ca Be[teliu.13 octombrie 2001 (s@mb#t#). Noaptea, a dormit bine. Ne-am

sculat am@ndoi bine dispu[i. Am m@ncat. Ne-am b#ut cafeaua peteras#.

S-a a[ezat \n pat cu Philippide l@ng# el (c#r]i, bine\n]eles). Nu[tiu de ce \i era a[a drag Philippide.

L-am \ntrebat de ce s-a apropiat el de Philippide [i i-a aprofundatopera. Mi-a r#spuns:

- Pentru c# Philippide este un scriitor profund [i nimeni nu aavut timp s#-l ia \n seam#, s#-i descifreze poeziile \n acest secol alvitezei. Poetica lui este aceea a unui mare poet de o mare [i profund#cultur#, a unui fin cunosc#tor al valorilor spirituale ale omenirii; dinantichitate [i p@n# \n zilele noastre.

A \nceput s#-mi dicteze. {tiam c# acest lucru nu va dura mult.M-am gr#bit s# notez tot ceea ce-i ie[ea din gur#. Au ie[it vreo patrupagini.

M# punea s# caut \n Dic]ionarul enciclopedic. Asta, mai mult s#se conving# de corectitudinea cuno[tin]elor lui.

M# impresiona. {tia cu exactitate date despre scriitori: datana[terii, data mor]ii, anul c@nd ap#ruse o anume carte etc. {tiam c#are cuno[tin]e vaste, [tiam c# [tie carte.

Uneori, nu aveam \ncredere [i m# duceam repede la Dic]ionar;\mi spunea:

- M# verifici, Mi]ule?!Avea \n corp o boal# groaznic#, dar mintea \i era limpede. _l

\ndemnam s#-mi dicteze. Orice. Numai s# dicteze.Obosise. Voiam s#-i exploatez aceste clipe de luciditate. Era

epuizat. Mi-a spus:- Las#-m# s# m# odihnesc. Continu#m m@ine.

52

De cele mai multe ori, \mi dicta mie. Zicea c# eu scriu frumos.Aiurea! El scria mai frumos dec@t mine, dar \i pl#cea s# fie �dictator�,iar eu - �scriitor�, cum el \nsu[i spunea. _l mai [i l#udam:

- Mi]ule, de unde [tii tu lucrurile astea? Unde ai citit?- C#r]ile din c#r]i se fac, frumoas# doamn#! \mi zicea.Sim]eam influen]a lui Al. Philippide asupra lui.Seara, [i-a f#cut singur baie. C@nd a venit \n camer#, mi-a spus

c# m-a strigat s#-l ajut, dar eu nu l-am auzit; fiind foarte obosit#,adormisem.

14 octombrie 2001. Nu a dormit bine, noaptea. Se sim]ea r#u.Medicamentele nu-[i mai f#ceau efectul. Nici Crocobaurul.

Abia a[teptam s# treac# ziua de duminic# s#-l duc la clinic#, laMarcel Ionescu. A m@ncat pu]in. N-a avut chef s#-mi mai dicteze.

A mai pus m@na pe c#r]i, a \ncercat s# citeasc#, dar degeaba. I-amdat o fiol# de algocalmin. S-a mai lini[tit. }ineam de algocalmin,pentru c# nu se g#sea la farmacii, iar \nlocuitor nu exista. De-abiaf#cuse rost sora lui de c@teva fiole.

15 octombrie 2001 (luni). Ne-am sculat devreme. N-a dormitbine, noaptea. Eu dormeam iepure[te. I-am dat algocalmin. A luatdiazepam. Dar degeaba. Poate avea [i emo]ii. Trebuia s# ne ducemla spital.

S-a sp#lat [i s-a b#rbierit. Nu putea s# stea \n picioare prea mult.S-a b#rbierit \n camer#, st@nd pe scaun. S-a \mbr#cat.

Am chemat un taxi [i ne-am dus la clinica de oncologie. Acolo,l-au internat [i i-au luat s@nge. _i trebuia adeverin]# de la serviciu.

Am plecat la Radio, la contabilitate. Ciupag - contabilul-[ef - afost foarte amabil. S-a interesat de starea lui Costel.

- _mi pare extraordinar de r#u, doamn#. S#-i spune]i c# am\ntrebat de el. Mult# s#n#tate!

C@nd s# ies, m-am \nt@lnit cu M. Pospai - directorul Studiouluide Radio. Dialog banal.

- Ce face]i, doamn#? Ce face Costic#?- Mul]umesc, bine! Costel e la spital.M-a abordat, de asemenea, Violeta Tudor, o operatoare cu care

Costel lucra foarte bine.

53

- Doamna Doina, ce face domnul Dumitrache? Cum se simte?- Acum este la spital. Are momente c@nd se simte bine [i

momente c@nd se simte foarte r#u, mai ales noaptea - spun eu.- Doamna Doina, dac#, Doamne fere[te, se \nt@mpl# ceva, sunte]i

asigurat#? S# nu vin# nebuna aia \mpreun# cu copiii s# v# ia casa.La lucrul acesta nu m# g@ndisem niciodat#. Nu aveam timp s#

m# g@ndesc la mine. Sigur, nu puteau s# emit# preten]ii la cas# sau lalucrurile din cas# pentru c# toate erau cump#rate \nainte de a-l cu-noa[te pe Costel. Dar dac# cineva e de rea-credin]#, te mai poate t@r\pe la judec#]i. Po]i pierde timp s# demonstrezi cu acte, cu martori etc.

Am plecat cu adeverin]a la clinic#, dup# aceea la serviciu.La ora 12 am venit la Costel. I-am adus m@ncare [i ziarele.

Asistentele mi-au dat o re]et# [i m-au trimis dup# medicamente. Amluat ce-am g#sit [i m-am \ntors la spital. Medicul era acolo. Mi-aspus c# o s#-i fac# tratament dup# ce vede analizele s@ngelui.

Costel i-a vorbit despre doctorat [i l-a rugat ca pe data de 19 s#-idea voie s# mearg# la Universitate s#-[i sus]in# admiterea la doctorat.

Tot pe 19, avea cita]ie la Judec#torie. Fiul lui cel mic, Cristian, \ld#duse \n judecat# pentru m#rirea pensiei alimentare.

_mi spusese [i contabilul-[ef, Ciupag, despre Judec#torie. Cristianceruse o adeverin]# cu salariul pe ultimele 6 luni.

- Ce copii are, doamn#! Ei nu [tiu c# este bolnav? C@]i ani au?C@t vor s# mai m#n@nce pensie?

_ntreba, mai mult retoric. {tia c@]i ani au. {tia c# cel mare,Emanuel, terminase o [coal# postliceal#, iar cel mic, Cristian, nu estestudent, dar c# duce adeverin]e de la o facultate particular#.

Costel \[i iubea foarte mult copiii. S-a preocupat s# nu le lipseasc#nimic. Le ducea mereu de la ]ar# p#s#ri, porci, miei. _n afar# depensia alimentar# le d#dea bani sau mergea cu ei \n ora[ s# lecumpere \mbr#c#minte.

Costel era singur \n salon. Era o zi bl@nd# de toamn#, dar \nsalon era frig. Avea frisoane. I-am spus asistentei. A adus o sticl# cuap# cald# [i i-a pus-o la picioare, peste pijama. Nu trebuia s# ating#pielea. Am rugat-o pe asistent# s# aib# grij# de el noaptea. Era [i o

54

somnambul# pe acolo.- L#sa]i, doamn#, c# vin eu la d@nsul, c# eu nu dorm noaptea. _l

duc [i la discotec#, dac# vrea.L@ng# spital era un restaurant al unor arabi. Toat# noaptea se

auzea muzic#.16 octombrie 2001. La ora 8, m-am dus la spital cu m@ncare [i

ziare. N-am putut s# intru, pentru c# era medicul la vizit#. Am rugat-ope o asistent# s#-i dea ea pachetul. Asistenta mi-a luat pachetul [imi-a spus s# nu mai a[tept, c# mai devreme de ora 13 nu pot s# intru.

Am plecat la serviciu. Eram sup#rat#. Colegele m# \ntrebau cumse simte dom� Costel. Nu aveam chef de vorb#.

Dup# program, am fost acas#, am luat m@ncare [i am plecat laspital.

_i mai aduseser# \n salon un bolnav. Era mai bine; nu era singur.I-am dus [i aparatul de radio.

A mers cu mine afar# s# mai vorbim. Mi-a spus c# n-au pututs#-i fac# perfuzii, deoarece a avut temperatur#: 380. Avea c@ndfrisoane, c@nd temperatur#. Avea [i diaree. {i-a scos o ]igar# [i a\nceput s# fumeze. L-am certat. Medicul era \mpotriva fumatului.Nu se putea l#sa de fumat:

- M#car dou# fumuri s# trag, Mi]u!17 octombrie 2001 (miercuri). M-am dus la Costel dup# ora

16, dup# ce am venit de la serviciu. Nu prea mai puteam nici eu s#plec de la serviciu.

I-am dus m@ncare [i ziarele. Ap#ruse [i �Rom@nia literar#�. Mi-aspus c# s-a sim]it mai bine. A dormit noaptea. Bine\n]eles, luasediazepam. I-au f#cut perfuzii.

Abia a[tepta s# plece de acolo [i s# mearg# s#-[i dea admitereala doctorat.

Am ie[it din salon, am stat pe o banc#, \n curte, de vorb#. Era,totu[i, am#r@t din cauza cita]iei la Judec#torie.

- Sunt ni[te jigodii. Toat# via]a le-am dat bani. Le-am dat porcide Cr#ciun, le-am dat miei de Pa[ti. _n afar# de pensii le d#deambani sau mergeam \mpreun# \n ora[ s# le cump#r haine. Veneau lamine, la serviciu, \n ziua de salariu. Le-am l#sat cas#, ma[in#,

55

bibliotec#. Nu am luat nimic de acolo. Nici hainele mele, m#car.Acum mai au s#-mi ia [i sufletul.

Cel mai r#u \i p#rea de biblioteca pe care o l#sase acolo; erauc#r]i cu dedica]ii de la Al. Philippide, de la A.E. Baconsky, de la Al.Piru, de la Constantin Noica, de la Virgil Carianopol [i de la mul]ial]i scriitori mari.

Virgil Carianopol \i ]inuse copilul cel mic \n bra]e la botez - deciera na[ul lui de botez. Fosta so]ie [i copiii nu d#deau nici un fel deimportan]# acestui lucru.

Avusese botezul copilului a doua zi dup# lansarea primei luic#r]i - �Con[tiin]a artistic#, prin oper#� (Ed. Scrisul rom@nesc,Craiova, 1979), la Potcoava, comuna natal#.

Habent sua fata libelli (C#r]ile \[i au soarta lor).L-am \ncurajat:- Las#, Mi]u, c# mai ai c@]iva ani [i scapi de pensie. O s# fac# 25

de ani.Cel mare, Emanuel, r#m#sese repetent la o [coal# postliceal# de

doi ani, unde era maic#-sa profesoar#, numai ca s# mai m#n@ncepensie un an.

Sora lui Costel i-a zis, odat#, la telefon:- P@n# la 40 de ani vrei s# m#n@nci pensie de la taic#-t#u, m#?!Cel mic, Cristian, nu era student niciunde, dar ducea adeverin]e

de la o facultate particular# (Mihai Viteazul din Craiova). Avea 21de ani.

C@nd s-a dus la acea facultate s# se intereseze dac# fiul lui estestudent acolo, secretara i-a spus c# nu d# informa]ii, deoarece esteconfiden]ial. Probabil c# nu era str#in# de situa]ie.

A \ncercat s# vorbeasc# cu doamna Tr#istaru, decanul facult#]ii,pe care o cuno[tea. Eram de fa]# [i am v#zut c# doamna decan s-afofilat, a spus c# are treab# [i l-a trimis la secretariat.

Lui Costel nu-i p#rea r#u c# pl#te[te pensie. Dar voia ca fiii luis# \nve]e carte. Dorea ca ei s# devin# oameni serio[i, care s# tr#iasc#din munc# cinstit#.

L-am dus \n salon, l-am pupat [i am plecat. A doua zi, urma s#-liau acas#. Dup# ora 12.

56

18 octombrie 2001 (joi). La ora 13 am fost cu un taxi [i l-amadus acas#. Era \mbr#cat, cu bagajul f#cut. M# a[tepta.

_i scrisesem la calculator ce-mi dictase despre Philippide. Ie[iser#dou# pagini. I-am f#cut [ase exemplare: c@te unul pentru fiecaremembru al comisiei [i unul pentru el. I-a pl#cut. A fost \nc@ntat.

Am m@ncat am@ndoi. Am b#ut c@te o cafea decofeinizat#. Amdiscutat despre ceea ce trebuia s# facem a doua zi.

El nu putea s# se duc# la Judec#torie, pentru c# trebuia s# fie laUniversitate. _n ambele locuri trebuia s# fie la ora 8.

Am hot#r@t s# m# duc eu la Judec#torie, s# las certificatul medical[i un memoriu \n care spunea c# fiul lui nu este student [i s# sesisteze pensia alimentar#.

19 octombrie 2001 (vineri). Ne-am sculat la ora 6. Am b#utcafeaua. Apoi, eu am chemat un taxi [i am plecat la Judec#torie.Costel a r#mas acas#. A zis c# trebuie s# mai aprofundeze ni[te lucrurilegate de doctorat.

Am ajuns la Judec#torie pe la ora 7. Nu era dec@t judec#torul deserviciu, care mi-a spus c# la ora 9 \ncep procesele, de[i pe cita]iescria ora 8.

Nu [tiam ce s# fac p@n# la ora 9. Acas#, nu m# puteam \ntoarcedeoarece am stabilit cu Costel s# ne \nt@lnim la ora 8 la Universitate.

Afar# era frig. Eram \mbr#cat# \n deux-pieces-ul meu bej, care-mi d#dea un aer de mare seriozitate. Am intrat \ntr-o cofet#rie [i amcerut o cafea - ca s# mai treac# timpul.

Am tras de cafea vreo jum#tate de or# [i, dup# ce am mai z#bovitpu]in la cofet#rie, am plecat la Universitate. Forfot# de studen]i. M-am dus la Filologie, dar nu scria pe nici o u[# unde se ]ine doctoratul.

Am ie[it. Pe sc#ri m-am \nt@lnit cu Costel. Plecase [i el prea dediminea]# de acas#. Nu mai avusese r#bdare.

Ajuns prea devreme, s-a dus la cafeneaua de peste strad# s# beao cafea. Acolo, n-au avut s#-i dea rest la 500.000 lei. A b#ut pedatorie. Mi-a spus mie s# m# duc s# pl#tesc cafeaua.

Ajun[i la Filologie, la parter, \n st@nga, s-a convins c# nu scrianimic despre doctorat. M-a trimis la etajul III, unde era prorectorul.Nu scria nimic, la afi[iere, nici acolo.

57

Am intrat \n biroul \n care depusesem dosarul [i am \ntrebat. Mis-a spus c# la parter la camera... Mi-a spus un num#r.

Admiterea la doctorat \ncepea la ora 9. M-am \ntors la Costel [ii-am spus. Nu [tiam ce s# fac. Coincidea cu procesul la Judec#torie.L-am l#sat acolo [i am plecat la Judec#torie.

Tocmai se deschideau u[ile. {tiam la ce camer# este procesul [ice complet de judecat# este. Am ajuns la camera respectiv#. Eraudoar grefiera cu dosarele [i c@]iva oameni a[eza]i \n b#nci.

M-am dus la grefier#, i-am \ntins ni[te acte, [i am rugat-o s# lepun# la dosar. I-am spus num#rul dosarului. Nu prea voia. Zicea s#a[tept p@n# vine judec#toarea. Nu a[ fi vrut s# m# vad# fosta luiso]ie, \n cazul c# s-ar fi aflat acolo, cu copilul. Eu nu o cuno[team.Era o mahalagioaic# [i era \n stare de orice. De acest lucru m#asigurase Costel.

Grefierei i-am spus c# sunt sora lui [i c# vin de la ]ar#, deoareceel, fiind bolnav, nu se poate prezenta, [i c# am tren [i nu pot s# maia[tept. Am convins-o. A v#zut diagnosticul de pe certificatul medical[i m-a \ntrebat:

- Copilul [tie? Halal copil!Am plecat la Universitate. Costel era pe culoar, a[tepta. Erau

acolo mai mul]i candida]i. A venit domnul Marin Be[teliu.- Salut, Costic#!- V# salut, domnule profesor!Au intrat to]i, au completat ni[te formulare, apoi au ie[it.A ap#rut domnul Eugen Negrici. S-a oprit [i a dat m@na cu Costel.

De asemenea, domnul George Sorescu [i domnul Ovidiu Ghidirmic.Erau to]i \n comisie.

Pe culoar era frig. El st#tea pe pervazul ferestrei. Nu putea s#stea mult \n picioare. C@nd [i-a desf#cut haina (era \n costumul carealt#dat# \i era str@mt, dar acum \i venea bine - sl#bise de la 70 kg la53), am v#zut c# la pantaloni avea o curea de-a mea.

- Ce-i asta, Costele? De ce ai luat cureaua mea?A z@mbit. Ce z@mbet frumos! Mi-a zis c# nu a g#sit-o pe-a lui.

Crede c# a uitat-o la ]ar#. Am z@mbit [i eu. Am \n]eles. Cureaua luiera prea larg#.

58

M-a rugat s# m# duc la barul Universit#]ii s#-i iau o cafea. M-amdus. Era a treia cafea. {i nu era ceasul dec@t 10. A [i fumat mult.Avea emo]ii.

Domnul Ghidirmic, care-i era prieten, l-a v#zut c# nu se simtebine [i i-a zis c# va intra el primul.

Au intrat \nt@i cei care-[i sus]ineau examenul de admitere ladomnul Negrici, veni]i din alte ora[e, apoi cei de la domnul Be[teliu.

_n sal#, domnul Be[teliu i-a zis, prietene[te: �Hai, Costic#!�.De c@te ori se \nt@lneau, Costel \l imita:- �Hai s# zicem�, nea M#rine, mergem la o bere?Domnul Be[teliu, care avea acest tic, �Hai s# zicem�, se amuza:- M#i, Costic#, hai s# zicem, pe tine nu m# pot sup#ra.El le-a dat c@te un exemplar din ceea ce-i scrisesem eu la

calculator, un fel de cuprins (structura lucr#rii). Lui Negrici i-a dat[i cartea �Obsesia ve[niciei�. Celorlal]i le-o d#duse, atunci c@ndap#ruse. Eugen Negrici a r#sfoit cartea [i l-a l#udat. I s-a adresat,apoi, lui Be[teliu:

- Uite, M#rine, a[a ar trebui s# se prezinte to]i la doctorat. Cuoper#.

Domnul Be[teliu a spus c# s-a scris bine despre carte. Avea [iun articol, care ap#ruse \n �Convorbiri literare�. I-au pus fiecarec@te o \ntrebare, dup# care Negrici a ad#ugat:

- _ntr-un an, s#-]i dai doctoratul!A ie[it din sal#. Era vesel. M-a s#rutat. Se bucura ca un student,

care lua un examen.Am mers la cafeneaua de vizavi de Universitate. Am mai b#ut

c@te o cafea [i am fumat. Se sim]ea foarte bine.Am luat un taxi [i am plecat acas#. A [i dat telefon la Potcoava

s# spun# ce-a f#cut.Voia s# mergem dup# mas# acolo, s# mai stea la aer. Am plecat

cu Gabi Neam]u, cu ma[ina.Acolo povestea \ntruna cum a fost la examen. Era bine dispus.

A m@ncat. A dormit bine.20 octombrie 2001 (s@mb#t#). La Potcoava. Ne-am sculat la

ora 8, am b#ut cafeaua decofeinizat#, am m@ncat. El a fumat. _l

59

enerva faptul c# sor#-sa scotea mereu ap# din f@nt@n#. Parc# ostentativ.A spus:

- De-abia a[tept s# m# fac bine, s# mai fac [i eu treburi pe aici.Eu am mai ajutat-o la treburi prin curte, am v@nturat semin]ele

de floarea-soarelui, am m#turat etc.{i ea [i soacr#-mea \l certau mereu c@nd fuma, de[i eu le

spusesem c# n-are rost s#-l mai re]inem de la nimic.Ca s# nu-l mai vad#, Costel pleca \n gr#dina din spatele casei.

Spunea c# vrea s# stea la aer. Fuma mai tot timpul.M# duceam la el. St#team [i eu jos [i vorbeam - vrute [i ne-

vrute. El st#tea pe halatul de cas#, rezemat \n cot. Mi-a spus, la unmoment dat:

- {tii c# Susu se puse pern# s# stau eu cu capul pe el?M-a impresionat. Mi-a venit s# pl@ng. {i c@inele sim]ea c@t este

el de bolnav.- Deh, dac# a[ fi s#n#tos, le-a[ face cu[ti c@inilor!- Las#, c# te faci tu bine! - \l \ncurajam, de[i [tiam c# nu se va

mai face niciodat# bine.Seara, am stat [i noi la televizor \n camera surorii lui. Voiam s#

vedem [tirile. S-a plictisit repede. Mi-a zis s#-l duc \n camera noastr#.Putea s# mearg# singur, dar obosea dup# numai 10 metri. Atuncitrebuia s# se a[eze. Avea de urcat treptele sc#rii de la cas#. Trebuias# se sprijine de mine. Am plecat [i eu cu el.

Am mai c#utat prin reviste [i ziare. Am mai t#iat articole cufoarfecele.

Ne-am culcat t@rziu. Noaptea, i-am mai dat medicamente. _l dureac@nd \n spate, c@nd \n piept. _mi spunea c# este ca o t#ietur# care semut# din loc \n loc. _ncercam s#-l lini[tesc.

- Sigur c# e t#ietur#. Trebuie s# avem r#bdare s# se vindece._n exterior, opera]ia se vindecase frumos. Pielea se lipise. Dar

ce folos, dac# prin interior cancerul \[i f#cea de cap?!21 octombrie 2001 (duminic#). Ne-am sculat. Ne-am f#cut

ritualul, am m@ncat, ne-am b#ut cafeaua. El s-a b#rbierit. Eu amf#cut bagajele. Trebuia s# plec#m la Craiova. Eu m# duceam laserviciu a doua zi. El se interna de-abia peste o s#pt#m@n#, pentru

60

c# medicul plecase la un congres \n Spania. Dar n-a mai vrut s#r#m@n# f#r# mine.

22 octombrie 2001 (luni). M-am sculat la ora 6. Am preg#titmasa de diminea]# [i am plecat la serviciu.

La ora 10, am venit acas# cu ziarele [i cornuri. M# a[tepta. Dup#mas# a venit Lavinia, nepoata mea, cu so]ul ei. A vorbit cu ei. Vizitele\i f#ceau bine. Le-a povestit despre opera]ie.

23 octombrie 2001. A vorbit la telefon cu poetul Janet Nic#(coleg de facultate [i bun prieten). _n acea perioad#, a avut [i Janeto problem# cu un picior. S-a [i operat. Se \ncurajau reciproc.

Costel \i spunea lui Janet: �Geniul�, iar Janet \i spunea lui Costel:�Titanul�. De fapt, a[a erau ei cunoscu]i \n timpul facult#]ii, a[a lespuneau colegii [i profesorii.

Seara, s-a sim]it mai bine. A vorbit [i cu Liviu Epureanu (colegde facultate) la telefon. Conversa]iile \i f#ceau bine.

Ne-a mirat faptul c# nu-l mai sunau de la Bucure[ti, de lapre[edin]ie. De la \nceputul anului [i p@n# pe la jum#tatea lui august\l sunau [i de c@te trei-patru ori pe s#pt#m@n#. _l chemau [i laBucure[ti, pentru discu]ii.

- Poate [i-au dat seama c# sunt bolnav, c@nd am fost ultimadat#, [i nu pot s# trimit# \ntr-o alt# ]ar# un om bolnav. Trebuie s# m#fac bine.

24 octombrie 2001. L-a sunat pe Florin Ghi]oaica, un coleg deserviciu, s#-l roage s#-i ia salariul [i s# i-l aduc# acas#, pentru c# pe25 era zi de salariu.

25 octombrie 2001. Pe la ora 17 a venit Florin Ghi]oaica s#-iaduc# salariul.

Costel era \mbr#cat \n treningul lui albastru. _i pl#cea foartemult acel trening. Pe piept scria cu alb: NIKE - ceea ce \nsemnaVICTORIE.

Era \ntins \n pat. S-a ridicat \n picioare, l-a \mbr#]i[at pe Florin,a mers prin cas# [i i-a spus c# se simte bine. S-a bucurat de vizit#. L-a\ntrebat ce mai este pe la Radio, ce mai fac colegii etc. Aceast#vizit# i-a f#cut bine. L-a tratat cu o bere, apoi l-a condus p@n# la u[#[i l-a invitat s# mai vin#.

61

27 octombrie 2001 (s@mb#t#). Dup# mas#, a venit fratele meucu so]ia lui. Au discutat pe teme de literatur#. Costel a vorbit mult.}inea la Gelu [i \l aprecia foarte mult pentru preg#tirea lui deosebit#\n domeniul literaturii [i filosofiei.

De[i a f#cut facultatea de matematic#, fratele meu este un buncunosc#tor al [tiin]elor umaniste [i un fin observator al evenimentelorsociale [i politice.

Costel s-a entuziasmat. Dar a [i obosit. Avea o memorie extra-ordinar# [i un talent actoricesc de excep]ie.

C@nd ne-am cunoscut, am mers \mpreun# \n concediu la Valeade Pe[ti. Acolo, pe c#r#ri de munte, pe sub ramuri de aluni, \nacompaniament de susur de izvoare, \mi recita din marii clasici ailiteraturii universale [i rom@ne.

Trecea foarte u[or de la Goethe la Shakespeare, de la Esenin laEminescu, de la A.E. Poe la Baudelaire sau Paul Valéry. {tia pe derost Iliada [i Odiseea. _l imita pe C#linescu, \l imita pe Al. Piru, care-ifusese profesor, \l imita pe Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei.

Eram, odat#, invita]i la Palatul Mitropolitan din Craiova deNestor Vornicescu. Erau mul]i oameni de cultur# din zona Olteniei.La un moment dat, Mitropolitul, fiind atras \ntr-o discu]ie aprins#,nu auzea ce se petrece \n jurul lui. Costel \ncerca s#-i spun# ceva,dar _nalt Prea Sfin]ia Sa nu-l asculta. Atunci, Costel, cu vocea luigrav#, s-a impus:

- Ipese-ule, ascult#!_PS Nestor s-a \ntors, calm, spre el [i, cu vocea lui bl@nd#, a zis:- Spune, Costache! Te ascult!_l pre]uia foarte mult pe Costel. De multe ori, mai ales seara, \i

telefona acas# [i-l chema la �c@te un ceas de tain#� sau la �un dialogbogat�. Adesea, prim#vara, \l invita la c@te o plimbare cu ma[ina s#vad# �pomii \n floare�.

_ntr-o sear#, a venit acas# cu un buchet imens de garoafe mov(movul era culoarea preferat# a Mitropolitului).

_PS Nestor i-a zis:- Costache, du-i aceste flori Doinei!M-a emo]ionat o situa]ie pe care \mi permit s# o evoc aici. Era

62

pe 21 mai 1999. Ziua Sf. Mare _mp#rat Constantin [i a mamei saleElena. S#rb#toare pe care to]i marii slujitori ai cre[tin#t#]ii opomenesc. Seara, pe la ora 7, sun# telefonul. R#spund. O voce:�Vorbi]i cu _nalt Prea Sfin]itul!� Urmeaz# o pauz# [i: �Ce faci, Doina?Costache, ce face?� Spun: �S#rut m@na, _nalt Prea Sfin]ia Voastr#,Costel este plecat la Potcoava [i se \ntoarce \n seara aceasta. Ce s#-icomunic?� _PS roste[te: �Dumitrache Constantin, boier vechi [i buncre[tin! La mul]i ani! Nestor.»�

C@t de invidiat era Costel de colegii lui de la Radio pentru aceast#pre]uire din partea Mitropolitului Olteniei! El se putea duce la PalatulMitropolitan la orice or# din zi [i din noapte, [i era primit.

Dup# moartea Mitropolitului, a \nceput dizgra]ia. Unul din colegiilui, Mihai Nicola, a doua zi dup# nefasta veste a trecerii la cele ve[nicea Mitropolitului, s-a exprimat: �Costic# Dumitrache a r#mas a douaoar# orfan de tat#; de Tat#l Duhovnicesc!�

I-a fost luat# emisiunea �Lumina credin]ei�, emisiune pe care orealizase duminic# de duminic#, timp de 11 ani. Reproduc aici unfragment din ultima lui emisiune:

DECENIUL DE AUR

_n ziua de 17 februarie 1990, se n#[tea, printr-un dialog cuMarele C#rturar, Mitropolitul Nestor Vornicescu, emisiunea �Lumeacre[tin#�. Genericul era rostit de impecabilul Lucian Zatti. M-amstr#duit [i i-am neodihnit s# fie co-realizatori ai emisiunii �Lumeacre[tin#� (devenit# \ntre timp �Lumina credin]ei�), precum [i airubricii �Rugul nestins� (am [i publicat o carte cu acest titlu): pePreafericitul Patriarh Teoctist, pe Sanctitatea-Sa Papa Ioan Paul alII-lea, pe Sanctitatea-Sa Bartolomeu al II-lea, pe Domnia-Sa prof.univ dr. Sava Agouridis de la Atena, pe _nalt Prea-Sfin]itul AntoniePl#m#deal#, mitropolit al Ardealului, pe _nalt Prea-Sfin]itul Daniel,mitropolitul Ia[ilor, al Moldovei [i al R#d#u]ilor, pe _nalt Prea-Sfin]itulNestor Vornicescu, mitropolit al Olteniei, pe _nalt Prea-Sfin]itulBartolomeu-Valeriu Anania, arhiepiscop al Clujului, Vadului [iFeleacului, pe Prea-Sfin]itul Gherasim de V@lcea, pe Prea-Sfin]itul

63

Calinic de Arge[, pe Prea-Sfin]itul Irineu Sl#tineanul, pe Prea-Sfin]itulTimotei Seviciu de Arad, pe Prea-Sfin]itul Ioan de Harghita [iCovasna, pe Prea-Sfin]itul Damaschin, episcop de Alexandria, peGurie Giorgiu, vicar administrativ, precum [i pe p#rin]ii: arhimandritIoachim P@rvulescu, stare]ul m#n#stirii Lainici, arhimandritMelchisedec, stare]ul m#n#stirii Vi[ina, Gorj, arhimandrit VeniaminMicle, duhovnic la m#n#stirea Bistri]a, V@lcea, stavrofor AurelianDinculescu, protopop de Tg.-C#rbune[ti, Nicolae Popa de Slatina,Constantin Patrichie de Potcoava [i al]ii pe care, acum, nu \i potenumera.

_l omagiez, [i pe aceast# cale, pe acela care a fost MitropolitulNestor, al Olteniei, de la care am primit cele mai multe c#r]i. Mi-afost dat, mie, [i so]iei mele, poeta Doina Dr#gu], s# primim telefoanela ore de noapte pentru c@te un �ceas de tain#�. Ne suna MitropolitulNestor; [i ne invita la Palat pentru dialoguri de suflet. A avut cuvintede laud# pentru ceea ce am f#cut \n ace[ti 11 ani pentru Na]iune.

Mi-am propus [i am reu[it s# am, la emisiunile consacratecredin]ei, un �deceniu de aur�; soarta a vrut s# m# ocup 11 ani deacest delicat domeniu; f#r# m@ndrie, m# g@ndesc la Pitagora [inum#rul de aur. _n acest �deceniu de aur� am adus la microfon [imari scriitori ca: Marin Sorescu, Grigore Vieru, Corneliu Vadim Tudor,precum [i pe reprezentan]ii bisericilor [i cultelor minoritare din ariade activitate a Studioului de Radio Craiova. Amintesc, aici, rela]iilebune cu romano-catolicii, cu greco-catolicii, cu adventi[tii, cubapti[tii, cu luteranii, cu evangheli[tii etc.

Da]i-mi voie s# parafrazez o replic# din Othello de WilliamShakespeare: �Maurul [i-a f#cut datoria, maurul poate s# moar#�.

Constantin Dumitrache

Au \ncercat, r@nd pe r@nd, s# fac# aceast# emisiune MirceaPospai [i Cornel Rusu. Nu au reu[it. Nu aveau nici cuno[tin]e \ndomeniu, nici personalitate. Au fost nevoi]i s# apeleze la slujitori aibisericii - destul de mode[ti. Cei buni s-au ferit de aceast# emisiune.{tiau c# aceast# rubric# fusese a lui Constantin Dumitrache [i mai[tiau c# nu pot nici m#car s#-l egaleze, dar s#-l dep#[easc#.

64

Dintr-un anume complex, Cornel Rusu, ajuns director adjunctla Radio Craiova, se r#zbuna pe el. I-a fost luat# [i �Agora literar#�- rubric# pe care o \nfiin]ase Costel.

Mircea Pospai [i Cornel Rusu l-au trecut prin cele mai aprige�furci caudine�.

La re\nfiin]area postului de Radio Craiova, \n 1989, subdirectoratul lui Florin Stama, [eful sec]iei Cultur#-\nv#]#m@nt fuseseConstantin Dumitrache, iar Cornel Rusu \i fusese subaltern [i probabilc# avea acum ceva s#-i repro[eze.

Uneori, mai punea [i Ioana Dinulescu, colega lui de birou, paiepe foc. De mult# vreme r@vnea s# fie ea titulara rubricii �Agoraliterar#�. La o [edin]# a spus: �Dumitrache \[i promoveaz# nevastala Radio Craiova�.

Citeam [i eu din c@nd \n c@nd poezii, eseuri sau c@te o cronic#literar# la emisiunile lui. Dar, ce era r#u \n asta? Multe emisiuni sef#ceau cu colaboratori. {i apoi nu eram o oarecare. Aveam c@tevac#r]i ap#rute, publicasem \n revistele literare importante ale ]#rii,eram \n colectivul de redac]ie al �Jurnalului de Dolj�. Era un lucrufrumos s#-[i sus]in# nevasta.

Volumul meu �Individualitatea destinului (eseuri asupra indivi-dualit#]ii destinului \n art#)� a luat na[tere din eseurile prezentate la�Clubul artelor� de la Radio Craiova.

Poetul Ion Prunoiu a scris despre aceast# carte astfel: �Criticulliterar [i ziaristul de excep]ie Constantin Dumitrache - redactor, printrealtele, [i al emisiunii <Clubul artelor> - ar avea toate motivele s# sefelicite. Gra]ie perseveren]ei sale de a c#uta [i promova noi talente,cu r#bdare [i, dac# vre]i, cu spirit pedagogic, iat# c# azi putemparcurge cu privirile r@ndurile unei c#r]i care, prin ea \ns#[i poate dacon]inutul integru al unei emisiuni Radio cu titlul <Clubul artelor>.Este vorba de cartea semnat# Doina Dr#gu] [i intitulat# <Individuali-tatea destinului>, carte ivit# din adunarea eseurilor transmise la RadioCraiova, sub semn#tura Doinei Dr#gu] exact \n cuprinsul emisiunii<Clubul artelor> pe parcursul multor s#pt#m@ni, luni [i ani de zile�.

Un coleg, Doru Urucu, a pus punctul pe �i�:- Costic#, [tii de ce te du[m#nesc #[tia pe tine? Pentru c# tu ]i-ai

65

reconstruit o familie, iar ei [i-au demolat familiile.Venind dintr-o excursie cu cei de la Radio, \n autocar, un muncitor

- cred c# Ionic# \l chema -, care b#use un pic mai mult, a spus:- Dintre to]i redactorii de la Radio Craiova, doar domnu' Dumi-

trache ajunge \n rai. Ceilal]i to]i se duc \n iad.Cornel Rusu a fost intrigat:- Dar, de ce crezi tu c# Dumitrache se duce \n rai [i noi, \n iad?R#spunsul, de o mare sinceritate, a venit prompt:- Pentru c# d@nsul are suflet bun [i [tie s# pre]uiasc# oamenii [i

s# se poarte cu ei, f#r# s# ]in# cont de func]ia lor.

_n martie 2001, eram la Festivalul �Constantin Br@ncu[i� de laT@rgu Jiu. Se s#rb#toreau 125 de ani de la na[terea marelui sculptor.

Printre alte activit#]i era [i o sesiune solemn# de comunic#ri[tiin]ifice, care se ]inea \n sala maur# a Palatului Administrativ.Aceast# sesiune era condus# de doamna Nina St#nculescu, de[i \nprogram scria c# moderatorul va fi Barbu Brezianu. Fiind b#tr@n,probabil c# nu s-a sim]it bine [i nu a mai venit, \n schimb a transmis unmesaj de salut.

Din Craiova aveau comunic#ri: Constantin Dumitrache, DoinaDr#gu] [i Florin Rogneanu.

_n prima parte a sesiunii au vorbit foarte mult Sorana Georgescu-Gorjean, fiica inginerului {tefan Georgescu-Gorjean, cel care acondus lucr#rile de construire a Coloanei infinite din metal [i font#la Atelierele Centrale Petro[ani, apoi Nina Marcu-Pandrea, fiicascriitorului Petre Pandrea, Victor Cr#ciun [i al]ii.

Reproduc un fragment foarte important din referatul d-neiSorana: �Despre ceea ce a f#cut Br@ncu[i la Tg.-Jiu, criticul de art#William Ticker afirma: <Este singura sculptur# a timpurilor modernecare poate fi comparat# cu marile monumente ale Egiptului, aleGreciei sau ale Rena[terii>. _i invidia pe locuitorii Tg.-Jiului pentrufericirea mereu repetat# de a se putea \nt@lni zilnic cu opera luiBr@ncu[i�.

Se \nt@rziase foarte mult [i mai erau destui care aveaucomunic#ri. Atunci, doamna Nina St#nculescu a spus:

66

- {tiu c# ave]i lucr#ri importante, dar, deoarece s-a f#cut t@rziu,va trebui ca unii dintre dumneavoastr# s# renun]a]i s# le mai sus]ine]i.Vom lua o pauz#. V# rog s# veni]i \n aceast# pauz#, cei care renun]a]i,[i s#-mi aduce]i referatele pentru c# vom edita o carte.

Imediat, eu am vrut s# m# duc s#-i duc referatul, fiindc# voiams# renun], dar Costel a zis c# se duce el.

_n partea a doua a lucr#rilor, o aud pe doamna St#nculescu:- V# mul]umesc celor care a]i fost \n]eleg#tori. Acum s# ascult#m

o lucrare foarte interesant# despre leg#tura lui Br@ncu[i cu scriitorii.O rug#m pe doamna Doina Dr#gu] s#-[i sus]in# expozeul.

Am \nlemnit. Nu mai aveam nici referatul. Costel, care era l@ng#mine, mi-a \ntins lucrarea [i m-a \ndemnat s# merg la microfon.

A fost o fars# frumoas# de promovare a so]iei.Alt# dat#, ne aflam la R@mnicu V@lcea. Trebuia s# mergem la

un preot pentru un interviu. Cum am ajuns \n ora[, Costel i-a dattelefon. Acesta s-a bucurat c# ne ducem [i i-a spus s# nu \nt@rziempentru c# ne a[teapt# la mas#.

Ne era sete [i am hot#r@t s# intr#m cinci minute \ntr-un bar s#bem o ap# mineral#.

Cum am intrat, Costel a ridicat un deget \n sus (gestul lui deautoritate) [i, cu vocea lui grav#, i-a spus osp#t#ri]ei:

- Frumoas# domni[oar#, v# rog s# aduce]i o ap# mineral# pentruso]ia mea [i o bere pentru... (face o pauz#, timp \n care osp#t#ri]a seuit# \n spatele nostru crez@nd c# mai este cineva)... g@tul meu!

To]i cei care erau \n bar au izbucnit \n r@s, inclusiv osp#t#ri]a.

L-au pus s# fac# �Fonoteca de aur�. Era o munc# enorm#.Trebuia s# asculte toate benzile de la \nceputurile Studioului de RadioCraiova [i s# le selecteze.

Nici nu b#nuiau, Rusu [i Pospai, c@t de mult i-a pl#cut lui Costellucrul acesta. St#tea c@te 8-10 ore pe zi cu c#[tile la urechi. Se \nc@ntade vocea lui C#linescu, de cea a lui Sadoveanu, de cea a lui Piru, decea a lui Noica, de cea a lui Baconsky, Carianopol, Nestor etc.

Cu ani \n urm#, un coleg, Sandu Balogh, spusese, \ntr-o [edin]#:�Pe Dumitrache, dac#-l scoli noaptea, la orice or#, [i-l pui s# fac# o

67

emisiune, pe orice tem#, o face! {i-o face bine!�.Lucrul acesta st@rnise invidie.Cu alt# ocazie, un alt coleg spusese: �La Dumitrache, la cabina

de emisie, stau la coad# intelectualii Olteniei�.Dup# ce a terminat �Fonoteca de aur�, i-au propus o activitate

de �rela]ii cu publicul�. Suna ca o promovare!? Atunci, a izbucnit [ii-a f#cut pro[ti, fefei[ti [i incul]i.

I s-a adresat chiar lui Gheorghe Verman, directorul general alDirec]iei Studiourilor Teritoriale Locale. Redau, mai jos, scrisoarea:

C#tre,RADIO BUCURE{TI

- D.S.T.L.-Domnului Director general Gheorghe Verman

Stimate Domnule Director,

Vi se adreseaz# Constantin Dumitrache, de la Radio Craiova.Cu am#r#ciune, cu m@hnire.Ast#zi, 10 iulie 2001, dl. director Mircea Pospai mi-a cerut

imperios fie s#-mi g#sesc alt loc de munc#, fie s# accept �func]ia�de ajutor de portar, pentru o activitate, chipurile, de �rela]ii cupublicul�, transform@ndu-mi postul din �realizator de emisiuni� \nacela de �reporter de baz#�. D-sa mi-a zis c#, dac# nu accept, \mi vadesface contractul de munc#. Discu]ia de azi a urmat dup# alteledou#, \n care am cerut s# mi se dea \n scris motiva]iile. A refuzat.Ipoteza unui proces pe care l-a[ fi c@[tigat cu siguran]# (pentru c#argumentele conducerii Studioului sunt ridicole), cu timpul pierdutpe la tribunale, m-a f#cut s# semnez, avertiz@ndu-l pe dl. Pospai c#m# voi adresa dv.; ceea ce [i fac.

D-nii Pospai [i Rusu au respins de la difuzare c@teva emisiuniale mele pe motiv c# textele n-ar fi de calitate, iar c# vocea ar fi,uneori, r#gu[it#. _n ceea ce prive[te textele ori interviurile, de calitatealor v# pute]i convinge, dac# ave]i bun#voin]a de a le citi (asculta). Anu difuza un interviu din Fonoteca de aur cu Iorgu Iordan, pe motiv

68

c# marele savant vorbea cu pauze, este descalificant pentru cei careau hot#r@t acest lucru. A nu difuza cinci minute cu D.R. Popescu,despre F#nu[ Neagu, cu prilejul lans#rii la Craiova a romanului�Amantul tinerei doamne Dracula�, este un atentat la Cultur#. A nudifuza comentariile (mele) despre �Soarta celor [apte minuni alelumii antice� (texte tip#rite, de altfel) este o problem# de cecitateintelectual#. Toate aceste gesturi, [i multe altele dovedesc rea-voin]#[i lips# de profesionalism.

_mi cunoa[te]i, Domnule Director, activitatea de 30 de ani \npres#; \mi cunoa[te]i, de asemenea, [i unele dintre c#r]ile mele.Activitatea mea, [i de jurnalist, [i de scriitor, a fost comentat# laudativ\n multe r@nduri.

Tratamentul la care sunt supus de d-nii Pospai [i Rusu este de-adreptul umilitor.

Nu m# las umilit, motiv pentru care m# adresez Domniei-Voastre.De va fi nevoie, voi c#uta [i alte c#i de a ridiculiza �\ncreng#tura�de la Radio Craiova.

V# rog, Domnule Director General, s# analiza]i situa]ia [i s#constata]i [i Dv. c# a face dintr-un realizator de emisiuni - un ajutorde portar este o gre[eal# impardonabil#; a-l umili pe un intelectual\nseamn# a te umili pe tine \nsu]i.

Cu cele mai bune g@nduri,Constantin Dumitrache

10 iulie 2001, Craiova.

28 octombrie 2001 (duminic#). Ziua mea de na[tere. 48 de ani.A venit sora lui Costel la noi. Am m@ncat, ne-am sim]it bine. A

doua zi, Costel trebuia s# se interneze la clinica doctorului MarcelIonescu. I-a dat telefon s# vad# dac# a venit de la Congres. Venise.Au discutat amical. Medicul s-a bucurat c@nd l-a auzit c# se simtebine.

29 octombrie 2001 (luni). La ora 7, am chemat un taxi [i amplecat la clinic#, sec]ia oncologie. I-au luat s@nge pentru analize. _nsalon era cald. F#cuser# focul. Aveau sobe cu gaze. L-a g#sit acolope domnul cu care fusese internat anterior. S-au salutat amical.

69

Dup#-mas#, m-am dus la el, i-am dus m@ncare [i am ie[it \ncurte. A fumat o ]igar#. Nu-i f#ceau tratament p@n# nu vedeaurezultatele s@ngelui.

30 octombrie 2001 (mar]i). La ora 16, la spital. Nu-i f#cuser#de diminea]# perfuzii, deoarece avusese temperatura 380. I-au datalgocalmin pentru sc#derea temperaturii.

_n timp ce eram eu acolo, i-au f#cut perfuzii. Medicul mi-a zisc# trebuie s#-i cump#r arginin# de la farmacie, pentru c# acolo nuaveau. Mi-a spus c# \i va administra [i s@nge a doua zi, deoareceeste foarte sl#bit.

Am plecat pe la ora 19. Am c#utat arginin# pe la toate farmaciiledin centru, dar nu am g#sit. Am sunat-o pe Mari, sora lui Costel, s#-ispun s# caute [i ea arginin#. De fapt, vorbeam cu ea la telefon [i dec@te dou#-trei ori pe zi, de c@nd era Costel bolnav. Ori m# suna ea,ori o sunam eu.

31 octombrie 2001 (miercuri). Dis-de-diminea]#, am plecat s#caut arginin# pe la farmacii. Am g#sit pe undeva pe la periferiaora[ului. Am cump#rat [i am plecat la spital. Am cump#rat [i ziarelelocale [i i le-am dus.

I-am dat arginina asistentei de serviciu, care a [i venit s# i-ofac#.

Am plecat la serviciu. Era ora 11.Dup# mas#, pe la ora 16, i-am dus m@ncare [i am ie[it \n curte.

Nu mai avea ]ig#ri [i s-a sup#rat c# nu-i dusesem. I-am spus c# nu-imai duc, pentru c# medicul era \mpotriva fumatului. I-a spus, odat#:

- Domnule Dumitrache, \n America, numai oamenii de proast#condi]ie fumeaz# - droga]ii [i prostituatele. L#sa]i-v# de fumat!

- Dar cu Hemingway cum este, domne doctor?! Fuma numaipip#! a ripostat Costel.

Mi-am luat geanta [i am vrut s# plec. Am v#zut cum i-au datlacrimile c# nu i-am dus ]ig#ri. I-am promis c# m# duc s#-i cump#r.Mi-a zis:

- Las# geanta aici ca s# fiu sigur c#-mi aduci.Nu-l p#c#lisem niciodat#. C@nd \i promisesem ceva, m# ]inusem

de cuv@nt. Acum nu [tiu ce era \n mintea lui.

70

1 noiembrie 2001. I-au b#gat un flacon de s@nge. _i f#cuser# [iarginin#. _i cump#rasem cinci flacoane, de[i medicul \mi spuseses#-i iau patru.

Cu toate c#-i f#ceau tratament, starea s#n#t#]ii se \nr#ut#]ea. M@ncadin ce \n ce mai pu]in. Nu mai era sigur pe m@ini. Prefera s#-i dau eu \ngur#. Parc# era un copil.

Mi-a spus c# are poft# de un pui fript pe gr#tar. Seara, am dattelefon la Potcoava. Mari mi-a zis c#-i aduce, s@mb#t# sau duminic#,atunci c@nd vine ea la Craiova.

Fugit irreparabile tempus! _ncet-\ncet via]a se scurgea spre\mplinirea destinului. P#[ea dincolo de timp, dep#[ea clipa. �De undevenim? Ce suntem? _ncotro ne \ndrept#m?� - sunt \ntreb#rile cu careGaugain [i-a intitulat celebrul tablou, ce poate fi considerat dreptcapodoper# a sa. Aceste trei \ntreb#ri sunt \ntreb#rile individului \nfa]a destinului s#u, sunt \ntreb#rile ce se afl# \n centrul fiec#rei vie]i[i stau la baza oric#rei biografii.

2 noiembrie 2001 (vineri). Mai aduseser# \nc# doi oameni \nsalon. Era [i unul de la Potcoava. Costel nu se sim]ea bine deloc.Avea c@nd temperatur#, c@nd frisoane. Avea diaree. Nu [tia nicimedicul ce s#-i mai fac#.

3 noiembrie 2001 (s@mb#t#). Am stat aproape toat# ziua cu el.I-au administrat arginin#. Am ie[it curte, pe o banc#. Am citit ziarele.A m@ncat.

Costel mi-a zis s#-i spun surorii lui s# nu vin# a doua zi cuma[ina. S# vin# cu trenul, dac# vrea. _[i f#cea probleme s# nuconsume benzin#. S# nu cheltuiasc# bani. L-am certat.

- La a[a ceva te g@nde[ti tu acum? D#-i dracului de bani! Numai conteaz# banii acum. Trebuie s# te faci bine!

{tiam c# nu se mai face bine. Dar speram s# o ducem c@t maimult cu putin]#, chiar [i a[a \n starea asta.

4 noiembrie 2001 (duminic#). A venit sora lui Costel. De lagar# a venit acas# la noi. _i adusese [i ea arginin#.

I-a adus un pui fript pe gr#tar, a[a cum poftise Costel. Am b#gatpuiul la cuptor s# se \nc#lzeasc#, de[i \l f#cuse pe gr#tar \n diminea]aaceea.

71

Am mers \mpreun# la spital. I-am dus aparatul de b#rbierit [i ooglinjoar#, pentru c# nu putea s# stea \n picioare mult timp la oglindadin salon.

S-a b#rbierit st@nd \n pat. A m@ncat cu mare poft# din puiulf#cut pe gr#tar. S-a interesat ce mai este pe acas#, pe la ]ar#.

Pe la ora 13, am plecat. Mari avea tren la 14,20.5 noiembrie 2001 (luni). I-am dus ziarele [i m@ncare.A intrat \n salon o asistent# [i a spus c# o pacient# este pe duc#.

Au trimis la familie s# vin# s-o ia, pentru c# nu mai este nimic def#cut. Avea 29 de ani.

Am v#zut pe chipul lui Costel o umbr# de team#. Parc# toatesperan]ele erau pierdute. Triste]ea pusese st#p@nire pe el. Am mersafar#. I-am citit din �Rom@nia literar#�, dar g@ndul lui era departe.

_naint#m prin via]# ca \ntr-o rug#ciune [i ne punem mereu sui[uri\n inimi. C#ut#m s# p#str#m mereu o simetrie \ntre succesiuneadorin]elor [i \mplinirea lor. Indiferent de voin]a noastr#, tr#im [i nedefinim prin c#ut#ri.

C#ut#m un drum, drum care s# fie numai al nostru [i s# ne duc#pe culmi \nalte; c#ut#m o iubire ca principiu al esen]ei vie]ii [i alsperan]ei; c#ut#m fericirea, frumuse]ea, gloria. Nu contenim o clip#s# c#ut#m.

Ce \nseamn#, \n fond, aceste c#ut#ri? Am putea tr#i lini[ti]i, du[ide o ap# iluzorie, la \nt@mplare, fiecare la locul lui - fiindc#, orice s-arspune, omul are, \n univers, un loc al lui bine definit; loc \n care nu\ncape dec@t el \nsu[i.

Nu facem altceva, \n toat# aceast# traiectorie a noastr# prin lume,dec@t s# ne c#ut#m, \n final, o moarte; o moarte ce nu \nseamn#neap#rat e[ec, deziluzie, ci mai degrab# o eliberare; de sine [i devia]#. Am putea spune asemeni lui Faust: �Gib meine jugend mirzurþ ck!� (d#-mi tinere]ea \napoi!)

Oare, dac# am lua-o de la cap#t, am [ti ce s# facem cu tinere]eanoastr#? Am [ti ce s# facem cu via]a noastr#? Ori am risipi-o \ncercet#ri [i c#ut#ri?

6 noiembrie 2001. _i f#ceau \n continuare tratament cu arginin#pentru ficat. Din dou# \n dou# zile \i administrau c@te un flacon de

72

arginin#. Medicul era optimist. Zicea c# dup# terminarea trata-mentului, se va sim]i o ameliorare.

Dup#-mas#, din nou, la spital. Nici o ameliorare._mi veneau \n minte vorbele Ecclesiastului: �{i mi-am silit inima

ca s# p#trund \n]elepciunea [i [tiin]a, nebunia [i prostia, dar am \n]elesc# unde este mult# \n]elepciune este [i mult# am#r#ciune, [i cel ce\[i \nmul]e[te [tiin]a \[i spore[te suferin]a.�

Ce devenise omul acesta, care avusese \n el puterea acelora pecare \i a[teapt# o mare oper#, care avusese \n el perseveren]a acelorace se simt necesari? A avut momente de c#ut#ri [i de durere, dea[teptare [i de p#r#sire; a dus o via]# care s-a adunat risipindu-se.Omul acesta din fa]a mea era, \n fond, un om slab. Tot ceea ce a f#cuto dovede[te.

7 noiembrie 2001. Dup# ora 16 - la spital.I-am dus ziare, m@ncare [i un strugure mare. Avea 1 kg. L-am

ajutat s# m#n@nce, am r#sfoit \mpreun# ziarele. S-a bucurat destrugure, dar nu a m@ncat din el dec@t c@teva bobi]e. Mi-a zis s#-liau acas#.

A \ncercat s#-[i desfac# sticla de ap# plat#, dar nu a putut. Numai avea for]# deloc \n m@ini. Mu[chii i se topeau. Sim]eam cumnisipul clepsidrei se scurgea [i timpul devenea pre]ios.

_mi r#sunau \n urechi versurile lui Vasile Voiculescu: �Clepsidraveche las-o nemi[cat#,/ At@t \ntors, via]a \]i toci -/ {i dintr-un gol\ntr-altul v@nturat#/ Cenu[a lumii nu mai pritoci.// Pustiul vremii numai scotoci./ Clepsidra noastr#? Inima bogat#,/ _n care vie, f#r-a osmuci,/ Iubirea pururi curge-nvolburat#.// Nisipul sterp ]i-a spusvremelnicia,/ M#soar#-te pe tine: ve[nicia/ E, poate, doar un pre]iosfior.// _mp#r#]ia clipelor de clis#/ N-o birui, num#r@ndu-i bobul, cis#/ Tr#ie[ti eternul timp interior.�

8 noiembrie 2001. Dup# cele 8 ore de serviciu, am trecut peacas#, am luat m@ncare, am cump#rat \n drum spre spital ziarele [i...la Costel.

Nici o \mbun#t#]ire. Triste]e. Privire pierdut#. Or# �incert#�.G@ndul \mi zboar# la Ion Barbu: �Ora alb#, c@nd nu [tiai s# zici/ De-i patru, dou# numai, ori a trecut de cinci.�

73

Am vorbit cu medicul. P#rea \ngrijorat [i trist. Mi-a spus s#-l iaum@ine acas#, c# trebuie s# fac# o pauz# p@n# pe 1 decembrie.

Am ie[it cu Costel din salon, am stat pe o banc#, am vorbit.Optimismul \i disp#ruse. Mi-a spus s# m# duc la Universitate [i s#-iiau o adeverin]# de doctorand. Nu [tiu la ce-i trebuia.

P#rea obosit. Mi-a recitat din Ion Pillat: �Sunt obosit, St#p@ne, demine [i m# pa[te/ Un dor s# dorm de-a pururi prin constela]ii reci�.

9 noiembrie 2001 (vineri). L-am luat acas#. _i f#cuser# tratament.Trebuia s# fac# o pauz# p@n# pe 1 decembrie, c@nd urma s# se inter-neze iar.

Am fost cu ma[ina cu sora lui [i cu Nelu Rotaru. Am mers \nt@iacas#. Costel s-a sp#lat, s-a schimbat, a m@ncat, apoi am plecat to]ila Potcoava.

10 noiembrie 2001 (s@mb#t#). A avut poft# de zeam# de varz#.I-am luat de la o vecin#. A noastr# nu se acrise.

A doua zi, i s-a umflat piciorul st@ng. Am dat vina pe zeama devarz#, care era s#rat#. Mama mi-a zis s#-i pun foi de varz# pe picior,ca s# trag# umfl#tura. Costel mai avea puterea s# fac# glume:

- Coan# Mi]u, vrei s# m# m#n@nce iepurii?_ncepusem s# \ntrev#d apropierea sf@r[itului. _mi luasem dou#

zile de concediu, s# mai stau cu el la ]ar#. Sim]ea [i el c# nisipul dinclepsidr# se termin#.

_n momentele noastre bune, \n frumosul nostru sacnasiu, nepovesteam lucruri din marele lan] al existen]ei noastre: desprestr#bunici, bunici, p#rin]i.

_mi amintesc versurile lui Ion Barbu, pe care adesea le recita:�Sunt numai o verig# din marea \ndoire,/ Fragil#, unitatea mi-epieritoare; dar/ Un roi de existen]e din moartea mea r#sar,/ {i-adev#ratul nume ce port: e unduire.�

Este aici o dizerta]ie de la ve[nicie la unduire, adic# la devenire;de la ceva fix, imuabil, la trec#tor, schimb#tor, de la etern, la pieritor.

13 noiembrie 2001 (mar]i). Dup#-mas#, ne-am \ntors la Craiova.Trebuia s# fiu miercuri la serviciu. Am mai luat c#r]i, ziare, reviste.Seara, a venit la noi, la Craiova, preotul Gruiosu din Ostroveni

(cumnatul lui Janet Nic#) \mpreun# cu so]ia. Costel \l ajutase, c@ndva,

74

\ntr-o problem#. Acesta \i r#m#sese profund \ndatorat. Dar se [i legaseo prietenie \ntre familii. Costel s-a bucurat de aceast# vizit# ne-prev#zut#. Era \mbr#cat \n frumosul lui trening pe care scria NIKE._ncepuse s# \ndr#geasc# acest trening. Poate era o victorie asuprave[niciei, asupra mor]ii. P#rea s# spun#, asemeni lui Faust, careimplora oprirea \n loc a timpului, a clipei, c@nd i se relev# frumuse]eamuncii libere, \ncununare a eforturilor umane: �Verweile doch, dubist so schôön!� (O, r#m@i, e[ti at@t de frumoas#!)

Mie \mi veneau \n minte versurile lui Lucian Blaga: �Opre[te,Doamne, ceasornicul cu care ne m#sori destr#marea!�

14 noiembrie 2001 (miercuri). Costel nu se sim]ea bine. _mispunea c# \l dor toate, p@n# [i \n v@rful capului.

M-am uitat \n cre[tetul capului. _i c#zuse p#rul [i avea o pat#v@n#t#.

Nu mai avea reflexele bune. _i c#dea ]igara din m@n#. Preferas#-i dau eu s# m#n@nce \n gur#. A avut o c#dere total#.

Veneam de la serviciu din dou# \n dou# ore. St#team aproape.F#ceam 10 minute. _ntre timp, d#deam telefon. Mi-era team# ca nucumva s#-i cad# ]igara aprins# pe covor [i s# ia casa foc. De m@ncarenu se mai atingea. _i l#sasem pe mas# m@ncare (br@nz#, carne fript# depui, ceai, cafea). Bea doar cafea decofeinizat# [i fuma.

M# \ntorceam \napoi cu g@ndul, p@n# \n evul mediu [i f#ceamo incursiune prin existen]a spiritului arab. Firi ciudate, f#cute dincontraste, arabii nu cuno[teau, \n afar# de t#cere [i contemplare me-lancolic#, dec@t r@sul frenetic [i strig#tele. Dispre]uiau moartea [i sepierdeau \n uimitoare ospe]e, trecerea timpului ne\nsemn@nd nimic.

15 noiembrie (joi). Pe la ora 12 a venit la el Liviu Epureanu. L-a\ncurajat. I-a spus c# [i mama lui a fost bolnav# de cancer [i s-a vin-decat. I-a adus, printre altele, [i o sticl# de [ampanie. Costel a spus:

- Nu mai beau dec@t ap# plat# [i cafea decofeinizat#.Liviu a ripostat:- Las#, c# nu trebuie s# bei [ampania acum, ci mai \ncolo, c@nd

te faci bine.Eu eram la serviciu. Am ajuns acas# c@nd Liviu era tocmai pe

picior de plecare. Conversa]ia dintre ei mi-a povestit-o Costel.

75

Noaptea, nu a adormit bine. Era obosit, \i c#deau lucrurile dinm@n#, nu mai avea reflexe, mu[chii i se \nmuiaser#. I se schimbase[i vocea. A remarcat [i el acest lucru.

- Mi s-a schimbat vocea - mi-a zis._ncepuse s#-mi fie team# s# stau singur# cu el. Medicul \mi

spusese c# poate s# moar# [i st@nd de vorb# cu el. I-am telefonatsurorii lui s# vin# [i ea s# st#m am@ndou#.

A venit pe la ora 17, cu Gabi Neam]u, cu ma[ina. Am hot#r@t s#ne ducem noi la ]ar#.

Costel nu voia s# plece la ]ar#. Nu [tiu de ce. De[i i-am spus c#merg [i eu cu el. Nu-l l#sam singur, nu avea de ce s# se team#.

C@nd a venit Mari, am chemat-o \n camer# (Costel era \n buc#t#riecu Gabi) [i am sf#tuit-o s#-i spun# lui c# veniser# ni[te bani de laRadio, c# sunt pe numele lui [i c# numai el putea s#-i ridice.

A ]inut minciuna. _ntr-adev#r trebuia s# vin# un ajutor social dela Radio.

C@nd era la spital, veniser# la el Nicolae Firuleasa (lider de sin-dicat) [i cu Romeo Neme[. _i spuseser# de un ajutor social, care eraprev#zut \n contractul colectiv de munc#, \n cazuri speciale. Costelle-a spus s# trimit# banii la Potcoava, pe numele surorii lui.

Aveam o datorie la ea [i lucrul acesta \l ap#sa. C@nd s-a operat,Mari ne-a adus ni[te bani. F#cusem [i eu un \mprumut la CAR. Amavut bani mul]i; am dat \n st@nga [i \n dreapta: la doctori, la asistente,la portari etc.

Gabi Neam]u l-a ]inut de vorb# \n buc#t#rie p@n# am c#rat noi lama[in# costumul, c#m#[i, cravate, pantofi etc. Ne preg#team pentruce era mai r#u.

Dup# ce am ie[it din cas#, Costel s-a a[ezat pe scar# [i nu a maivrut s# mearg#. Nu [tiu de ce. Alt#dat# de abia a[tepta s# mergem.L-au luat Gabi [i Mari aproape pe bra]e [i l-au dus la ma[in#.

Pe drum, a fost foarte t#cut. St#tea pe scaunul din fa]# [i ziceac#-l str@ng hainele. De[i era \mbr#cat \n trening, iar \n picioare aveapapuci.

C@nd am ajuns acas#, la Potcoava, a mers de la ma[in# sprijinit.N-a putut s# urce singur sc#rile.

76

Era \mpov#rat [i obosit, dominat de ne\ncredere [i dezn#dejde,incapabil de a se dezmetici din agonia sumbr# ce pusese st#p@nirepe el, \nstr#inat de el \nsu[i. Plutea \ntr-un spa]iu, totalmente straniu,[i se ad@ncea tot mai mult \ntr-un \ntuneric ce devenea din ce \n cemai intens.

16 noiembrie 2001 (vineri). Sora lui Costel a plecat la Slatina._ncepuser# durerile. Dureri cumplite. Nu mai avusese dureri a[a marip@n# acum. Nu-[i mai f#cea nici fiola de algocalmin efectul. Eramsperiat#.

Am pus m@na pe telefon [i am sunat la Craiova, la clinic#. Am\ntrebat de doctorul Marcel Ionescu. Mi s-a spus c# nu este la serviciu.Am sunat apoi acas# la el. Mi-a r#spuns so]ia lui. I-am explicat pentruce \l caut. Mi-a zis c# este la Bucure[ti [i mi-a dat num#rul de telefonde la celular. L-am sunat [i i-am spus despre starea lui Costel. Nu s-amirat. Se a[tepta la o \nr#ut#]ire a situa]iei. I-am spus c# avea piciorulst@ng umflat, c# \ncepuse s# scuipe s@nge [i c# avea urina aproapero[ie.

Mi-a zis s#-i cump#r tramadol sau fortral pentru dureri. Cu ovoce pu]in tremurat#, mi-a spus c# se apropie sf@r[itul.

- Sunt foarte nec#jit c# nu am putut s#-l duc mai mult. Crede]i-m#, doamn#, c# am f#cut tot ceea ce este omene[te posibil.

Am \nchis telefonul. _ntr-o frac]iune de secund#, mi-a trecutprin fa]a ochilor toat# via]a tumultuoas# a unui destin.

G@ndeam: �o via]# este totdeauna un destin - destin ce a fostales [i suportat sau destin care a ales [i a c#l#uzit c#tre finalitate�

Am rugat-o pe o vecin# s# se duc# la farmacia din localitate s#cumpere fortral sau tramadol. A luat tramadol.

Seara, Mari a venit [i m-a luat \ntr-o alt# camer#. Eu eram cuCostel; \ncepusem s#-i dau tramadol.

Mi-a ar#tat ce-i cump#rase pentru \nmorm@ntare: lenjerie pentrusicriu, p#tur#, lenjerie de corp, pantofi (avea pantofi noi, dar fiindpiciorul umflat nu-l \nc#peau), c#ma[# etc. Sicriul nu-l adusese acas#._l l#sase la ni[te rude.

Am \nceput s# pl@ng. Totul este o neistovit# trecere, a[a cumspune Arghezi \n �Om de p#m@nt�: �C# este greu, c#-i prea t@rziu

77

sau prea cur@nd�.Sau totul este curgere maladiv#: �Azi n-are \nceput deslujit/ [i

pare o zi de sf@r[it./ M@ine va fi, nu va fi� Iat#,/ Umbra str@ngeorele aplecat#� ne spune Arghezi \n �Frunz# palid#, floare galben#�).

17 noiembrie 2001 (s@mb#t#). Am vorbit la telefon cu p#rinteleIoachim, stare]ul m#n#stirii Lainici. I-am spus despre Costel, c# estepe moarte. Nu a fost surprins. Aflase.

I-am povestit un vis pe care-l avusese Costel la spital. Mi-a zisc# nu poate s# vin# p@n# luni, deoarece pe 18 noiembrie este hramulbisericii. A mai ad#ugat: �Domnul Dumitrache m# va a[tepta!�

Mama lui voia s# se spovedeasc# \nainte de a muri, dar nu [tiacum va reac]iona Costel, dac# ar fi venit preotul din sat.

Cu p#rintele Ioachim era mai simplu. Putea s#-i spun# c# a aflatc# este bolnav [i c# a venit s#-l vad#. Erau buni prieteni. P#rinteleIoachim scrisese prima carte la \ndemnul lui Costel. {i specific# acestlucru \n prefa]a c#r]ii.

De asemenea, mama voia s# ne cunun#m religios. Ne zisese deat@tea ori. De c@te ori ne duceam pe acas# \ncepea: �De ce nu v#cununa]i? Ce mai a[tepta]i? O s# mor cu focul #sta!�

}inea mult la mine. _nc# din prima clip#, m# pl#cuse. Noi, nu[tiu de ce am@naser#m mereu acest eveniment. Discutaser#m demulte ori s# facem cununia religioas# la Lainici sau s# invit#m unpreot acas# (pe unul din prietenii lui). Mereu ap#reau \n via]a noastr#alte priorit#]i.

La o manifestare literar# la T@rgu Jiu, l-am invitat \n camera dela hotel, unde eram caza]i, pe criticul literar Gheorghe Grigurcu, s#-id#m c@te un exemplar din ultimele noastre crea]ii.

Eu fiind o fire mai timid# [i emotiv#, Costel se purta foarte atent[i afectuos cu mine, d@nd impresia unei rela]ii amoroase.

Ajun[i \n camera de hotel, eu scot dintr-o saco[# o carte de-amea [i una de-a lui Costel [i i le \nm@nez lui Grigurcu. Acesta le ia,se uit# la saco[#, se uit# la mine, se uit# la Costel, [i apoi exclam#:

- M#i, voi sunte]i so] [i so]ie?- Doina, arat#-i certificatul de c#s#torie! zice Costel.

78

Pentru c# nu aveam acela[i nume, mereu trebuia s# plec#m cucertificatul de c#s#torie dup# noi, ca s# nu avem probleme la hotelsau \n alt# parte.

Eu nu plecam de l@ng# Costel dec@t atunci c@nd m# duceam s#m#n@nc. {i atunci, le trimiteam pe Mari sau pe mama s# stea cu el.

Costel nu mai m@nca nimic. _mi spunea c#-l doare \n g@t, c@nd\nghite. Vocea \i sl#bise. Parc# era un pisic le[inat. _mi cerea s#-idau s# fumeze. Eu nu-i refuzam nimic. _i aprindeam o ]igar# [i-id#deam s# trag# dou#-trei fumuri.

_i citeam din �Istoria...� lui C#linescu despre un scriitor sau altul._l mai \ntrebam despre opera unui anume scriitor, despre anul na[terii,despre anul mor]ii. _mi r#spundea prompt, f#r# nici o ezitare, f#r#nici o gre[eal#.

Am vorbit mult despre Marin Sorescu. Lucrase cu el la revista�Ramuri�. _ncerca s#-l imite. Z@mbea. Era fericit c@nd privea \n urm#.�Pentru orice lucru este o clip# prielnic# [i vreme pentru orice\ndeletnicire de sub cer� (Eccl. 3.1).

Seara, st@nd \n pat l@ng# el, am v#zut c# se uita fix [i speriat \ncol]ul din dreapta, sus, al camerei, deasupra sobei de teracot#.

- Ce vezi, acolo, Costele?- Este ceva scris cu ro[u. Dar nu v#d._i pun ochelarii pe nas [i-i zic:- Acum, vezi?- V#d, dar nu \n]eleg. Nu scrie \n nici o limb# pe care o cunosc eu.Eram numai eu cu el \n camer#. _ncercam s#-i exploatez ultimele

clipe de luciditate sau de agonie. Nici eu nu-mi d#deam bine seama.Aveam l@ng# mine h@rtie [i creion. Doream s# notez tot ceea ce-iie[ea din gur#. Aveam c@teva cuno[tin]e de psihologie [i voiam s#le verific. _l provocam la diverse discu]ii.

_mi spunea c# vede, deasupra sobei de teracot#, un om cu untopor \n m@n#. _ncercam s#-l lini[tesc. Soba de teracot# din camer#avea ni[te desene cu diverse figuri geometrice.

_i citeam din Al. Philippide, la \nt@mplare. M# oprea, din c@nd \nc@nd, [i m# punea s# repet c@te un anumit vers. De pild#: �Ce vechi

79

sunt vorbele, ce greu e g@ndul� (Elegie) sau: �Mi-s vremurile totmai mult str#ine� (Pietrele) ori: �Amestec de-anotimpuri, de dimine]i[i seri,/ Alc#tuind o lume g#sit# nic#ieri� (Miraj) ori �Aud f#r# ureche[i v#d f#r# privire,/ A[a cum sim]i \n bra]ul absent un puls b#t@nd./Tr#iesc \n mine \nsumi ca pur# amintire,/ Fiin]a mea e numai memorie[i g@nd� (Incomunicabilul).

18 noiembrie (duminic#). A venit preotul din comun#. Costel afost de acord s# stea de vorb# cu el. L-a \mp#rt#[it.

Dup# aceea, preotul a ie[it din camer# [i m-a chemat pe mine._nc# de seara, mama ne-a spus c# va veni preotul s# ne cunune.

Am fost de acord, [i eu, [i Costel. Eu nu aveam nimic de zis. Nutrebuia s# sup#r pe nimeni. Trebuia f#cut totul dup# obiceiul deacolo.

Costel i-a spus surorii lui s# cumpere [ampanie [i pi[coturi. Eranec#jit c# eu nu aveam rochie de mireas#. Nu [tiu ce era \n mintealui. Nu trebuia s#-l sup#r.

A b#ut o jum#tate de pahar de [ampanie [i a m@ncat un pi[cot.A tras c@teva fumuri de ]igar#. A z@mbit. Mi-a spus c# se simte maibine. Era totu[i nec#jit c# nu ajungeau banii de la Radio, ca dup#aceea s# mergem la Craiova. Zicea c# se face bine dac# ajungem laCraiova. _i spuneam:

- Sigur c# mergem. De-abia a[tept. {tii c# am concediu p@n#duminic#. Luni trebuie s# fiu la serviciu.

Din patru \n patru ore \i d#deam tramadol. Medicul \mi spuseses# fiu foarte atent#, c# \n cantitate mare provoac# sufoc#ri. Dup# celua o pastil# de tramadol, o jum#tate de or# respira foarte greu, dup#care se lini[tea, apoi adormea.

Noaptea, am rugat-o pe Mari s# stea [i ea la noi \n camer#. Numai aveam curaj s# stau singur#. Eram [i eu obosit#. Mi-era team#s# nu adorm. Aveam lum@n#ri la \ndem@n# (el nu le vedea, erauascunse), [tiam ce trebuie s# fac, dar mi-era, totu[i, team#.

Mari a adus un fotoliu [i a stat [i ea acolo. Eu am stat \n pat,l@ng# el. F#ceam cu schimbul. Nu-l sl#beam deloc din ochi.

Nu au fost probleme deosebite. I-am mai dat tramadol. Nu semai putea ridica din pat. Nu mai avea mu[chi deloc. De-abia \l ridicam

80

[i \l puneam pe marginea patului, \n fund, s# fac# pipi. _i era ru[inede sora lui. _i spunea s# iese din camer#. _l certam, cu bl@nde]e:

- Mi]ule, nu am avut eu copii, dar te am pe tine!Z@mbea, frumos [i trist.- De, Mi]ule, ce s# fac. Trebuie s# mergem la Craiova, c# acolo

m# fac bine._i promiteam c# ne ducem, dup# ce vin banii.19 noiembrie 2001 (luni). Pe la ora 10 a venit p#rintele Ioachim,

stare]ul m#n#stirii Lainici. A mers \n camer# la Costel. I-a spus c# aauzit c# este bolnav [i, fiind \n drum spre Bucure[ti, a trecut pe la els#-l vad#. Costel s-a bucurat. S-au \mbr#]i[at, s-au pupat. Mi-a spus:

- Vezi, Mi]ule, c# Joa[em al nostru nu m-a uitat? _i spunea Joa[em- \n francez#. Ce ]i-am spus? Visul meu.

C@nd era la spital, m-a \nt@mpinat, \ntr-una din dimine]i, foartevesel [i \ncrez#tor: �Am visat un vis foarte frumos. Eram la poaleleunui munte. Totul era verde. _n v@rful muntelui era ceva alb. Trebuias# iau neap#rat de acolo acel ceva alb. Dar nu puteam ajunge acolo,pentru c# m# dureau picioarele. Atunci, m-am a[ezat jos s#-l a[teptpe Ioachim. El trebuia s# se duc# acolo [i s#-mi aduc# acel ceva alb.Trebuia s# fac# asta pentru mine!�

A stat p#rintele Ioachim mai mult de dou# ore la el \n camer#. I-acitit. S-a rugat. L-a \mp#rt#[it. Au stat de vorb#.

Dup#-mas#, s-a sim]it foarte r#u. Nu mai ceda durerea nici latramadol. Nu [tiam ce s# mai facem. Avea vedenii: mereu - omul cutoporul.

La un moment dat, mi-a zis, cu glasul lui de pisic le[inat: �Acumurmeaz# cavoul�.

Seara, au ajuns banii de la Radio. S-a mai lini[tit. I-a dat suroriilui datoria [i mi-a spus:

- Doina, m@ine mergem la Craiova!Am fost de acord cu el. De vreo c@teva zile nu mai m@nca; \i

d#deam doar ceaiuri [i lapte. Nu mai putea s# \nghit#. Mai tr#geac@te dou#-trei fumuri din ]igar#.

Noaptea, a stat [i Mari, pe fotoliu, la noi \n camer#.Costel se zv@rcolea mereu. Parc# nu-[i g#sea locul. _ncercam s#

81

mai vorbim cu el. R#spundea, dar nu mai \n]elegeam ce zice. Vedeac# nu \n]elegem. Se enerva. Deschidea gura mare [i \ncerca s# pro-nun]e cuvintele.

Mintea \i era limpede. Mereu se uita \n col]ul acela, fricos. F#ceaochii mari, parc# \ncerca s# citeasc# ceva. Morm#ia. Nu mai \n]ele-geam ce spune.

Pe la ora trei, m-a trezit Mari. A]ipisem.- Doina, Doina, treze[te-te!Costel \[i dusese m@na la gur# [i \ncerca s#-[i apuce limba. Am

aprins repede lum@n#rile. I se scurtase limba.I-am dat o pastil# de tramadol [i s-a lini[tit.La ora 3 [i un sfert a venit mama s-o trimit# pe Mari s# dea la

porci. I s-a p#rut c# este ceasul 6 [i un sfert.Mari a trimis-o la culcare, spun@ndu-i c# e de-abia ora 3.Dintr-o dat#, lui Costel i-a revenit vocea [i a spus: �S#ru� m@na,

mam#!� Ne-am mirat.Am stat am@ndou# \n continuare - cu ochii pe el. L-am schimbat,

i-am dat haine curate. Era ca o p#pu[# din c@rpe: avea m@inile moi,picioarele moi, nu-[i mai ]inea g@tul. Sl#bise \ngrozitor. Era numaipiele [i os. Piciorul st@ng era, \n continuare, umflat.

Fa]a \ncepuse s# capete lumina unei lini[ti, lini[te pe care nu oavusese niciodat#; tulburarea de mai \nainte \ncepea s# se risipeasc#,durerea disp#ruse.

Mi-am apropiat buzele de fruntea lui: era rece; i-am pus m@na pepicioare, pe m@ini - erau reci. Doar inima \i mai b#tea. Din ce \n cemai rar. Pulsul sl#bise.

20 noiembrie 2001 (mar]i). A venit mama \n camer#. Eu cuMari eram l@ng# el. Una \ntr-o parte [i alta \n cealalt# parte. Sufladin ce \n ce mai greu [i mai rar.

_i ]ineam lum@n#rile aprinse [i lacrimile ne [iroiau pe obraji.La [ase [i un sfert: ultima respira]ie; gura i-a r#mas deschis#,

ochii - deschi[i.Am \ncercat u[or, cu m@na, s#-i \nchid gura, s# nu r#m@n# cu ea

deschis#; am ridicat de barb#, dar o zv@cnire puternic# m-a f#cut s#-mi trag m@na. A fost ultimul lic#r de via]#.

82

Durerea pierderii unei fiin]e dragi m# f#cea s# cred c# se produ-cea [i \n natur# un fenomen aparte.

M# duceam cu g@ndul la sentimentul miracolului petrecut lamoartea lui Rafael. Vasari, biograful lui, poveste[te c# la moartea luiRafael s-a vorbit despre un semn ceresc asem#n#tor celui care a\nso]it moartea lui Christos: �palatul Papei s-a cr#pat [i a fost c@t pece s# se n#ruiasc#�.

Acum \n]eleg de ce se gr#bise Costel cu apari]ia c#r]ii mele:�Ochiul de lumin#�. Era o selec]ie f#cut# din cele trei c#r]i de poezieale mele, ap#rute \n anii anteriori.

De[i nu \mplineam o v@rst# rotund# (de obicei multiplu de cinci),el spunea \n Precuv@ntare: �...scriind [i eu despre volumele de versuriale Doinei Dr#gu], am consiliat-o s# fac# o selec]ie din ceea ce apublicat p@n# acum [i s# apar# \ntr-un volum care \ncheie o v@rst#liric# [i care s# deschid# o alta�.

S# fi avut el o intui]ie?! O premoni]ie?! Sigur, ceea ce s-a \nt@mplatacum m-a schimbat profund. Privesc altfel lucrurile. Este o alt# v@rst#liric#.

Am ie[it \n curte.Se auzea, la ora aceea matinal# (\nainte de 6,30), \n curtea unor

vecini, o drujb# care t#ia lemne.Era un zgomot egal, un zgomot care rodea, care ruina, care

n#ruia, care m#cina. Un zgomot ciudat pentru ora aceea.Cerul s-a cr#pat de ]ipetele b#tr@nei [i a \nceput o ploaie m#runt#

de toamn#: �B#iatul meu! Ce m# fac eu f#r# el?! De ce nu m-ai luat,Doamne, pe mine?!�

22 noiembrie 2001. O ploaie m#runt# de toamn# \nso]eacortegiul funerar.

Lume mult#: de la Radio Craiova, de la IUG Craiova, de laDirec]ia de cultur# Dolj, de la Direc]ia de cultur# Olt, de la Prim#riaPotcoava, de la liceul Potcoava, din comuna Potcoava [i din satelevecine. Coroanele de flori erau purtate pe bra]e de elevii liceului dinPotcoava.

Ora 14. _n fa]a Liceului teoretic din Potcoava. Profesorul FloreaC@rjan:

83

Onorat# asisten]#,\ndurera]i cons#teni,

Conducem, azi, pe ultimul drum pe Costel Dumitrache, plecatprea devreme dintre noi.

Personal, i-am fost profesor, diriginte, [apte ani, [i director p@n#la absolvirea liceului din Potcoava.

Costel Dumitrache face parte din cei 16 absolven]i ai LiceuluiPotcoava, promo]ia 1966, care au f#cut studii universitare [i care \n1964 au f#cut faima liceului nostru ob]in@nd locul I pe regiuneaArge[ la Olimpiada de literatura rom@n#.

Ca elev de gimnaziu [i liceu, Costel Dumitrache a fost printrefrunta[i la toate obiectele de \nv#]#m@nt, serios [i cuminte [i maiales prieten al c#r]ii de literatur#.

Student al Facult#]ii de Filologie de la Universitatea din Craiova,a avut parte de profesori ilu[tri precum Alexandru Piru, IonZamfirescu, C.D. Papastate, Gh. Iv#nescu, Ion P#tra[cu, DumitruIv#nu[ [i al]ii.

A fost primul redactor-[ef al revistei studen]e[ti de la Universitateadin Craiova.

A fost redactor la revista �Ramuri� din Craiova, conduc@nd sec]iade Cultur#, _nv#]#m@nt [i Art#.

A fost titularul emisiunilor �Agora literar#�, �Lumea cre[tin#�,Clubul artelor�, �Rugul nestins� la Radio �Oltenia� Craiova, operioad# fiind [eful sec]iei Cultur#-Art#.

La Slatina a editat publica]iile: �Agora literar-artistic#�,�Scorneala� [i �Alutus�.

A f#cut cercet#ri asupra sentimentului timpului \n poeziarom@neasc# \ntre cele dou# r#zboaie mondiale

A publicat volumele:- Con[tiin]a artistic#, prin oper#;- Prin]ii cumanilor;- Br@ncu[i par lui méme- Obsesia ve[niciei;- Rugul nestins;

84

- _nt@lniri mirabile cu mitropolitul Nestor;- 5 volume de critic# literar# despre diferi]i scriitori: Al.

Philippide, A.I. Baconsky, Al. Piru, Virgil Carianopol, IancuConstantinescu, Ilarie Hinoveanu [i al]ii.

Proiectele sale scriitorice[ti erau foarte bogate. Ultima sa vizit#ce mi-a f#cut-o la domiciliu a fost anul acesta de _n#l]are, c@nd mi-a\nm@nat ultima sa carte tip#rit# �_nt@lniri mirabile cu mitropolitulNestor�.

Totdeauna inspirat \n toate problemele literare, c#rtur#re[ti [ipolitice, Costel Dumitrache r#m@ne \n literatura noastr# contem-poran# un remarcabil scriitor care a plecat dintre noi prea devreme,la numai 53 de ani, l#s@nd neterminate proiecte scriitorice[ti remar-cabile.

A fost [i r#m@ne peste timp un om de seam# al localit#]iiPotcoava [i al Rom@niei.

De[i era mereu foarte preocupat de problemele de cultur#, CostelDumitrache n-a pregetat s# vin# adeseori acas# la p#rin]i, \mpreun#cu so]ia sa, nu numai spre a-i vizita ci, \mbr#c@nd haine de lucru, s#-iajute la diferite munci din gospod#rie.

De asemenea era permanent preocupat de buna cre[tere [ieduca]ie a celor doi fii ai s#i.

Om deosebit, Constantin Dumitrache n-a f#cut umbr# p#m@ntuluidegeaba.

Azi \l conducem la locul de veci, care \l a[teapt# \n st@nga bisericiidin Potcoava.

Dumnezeu s#-l odihneasc# \n pace!

85

ADDENDA

86

Argument

Voi insera, \n paginile ce urmeaz#, c@teva cronici literarepublicate \n reviste literare \n urma apari]iei c#r]ilor lui ConstantinDumitrache. S-a scris foarte mult despre ele, dar, g@ndindu-m# laspa]iul tipografic [i pentru a nu ie[i din tema lucr#rii, am selectatdoar c@teva.

_i rog pe unii critici literari s# nu se supere dac# nu-[i vor vedeacronicile literare \ntre copertele acestei c#r]i.

87

Con[tiin]a artistic#, prin oper#

O nou# carte de interviuri, �Con[tiin]a artistic#, prin oper#�,ap#rut#, de aceast# dat#, la editura �Scrisul rom@nesc�, din Craiova,sub semn#tura lui Constantin Dumitrache (originar din Potcoava,jude]ul Olt), vine s# completeze \nc# o parte a peisajului sufletesc alunor scriitori deosebi]i, scriitori care, prin operele lor, [i-au \nscristrainic numele \n istoria literaturii rom@ne.

Drumul parcurs p@n# acum de aceste m#rturisiri, prin interviuri,este lung. Unele lucr#ri s-au vrut ([i au fost) complete, \n sensulcuprinderii celor mai reprezentativi oameni de litere ai unei perioade;este cazul c#r]ii �M#rturia unei genera]ii� de Felix Aderca, volum ceconfigureaz# \n mare parte fizionomia deceniului literar rom@nesc1920-1930. Altele, au vizat numai par]ial acest aspect, urm#rind, cufolos pentru istoria literar#, fie leg#tura intim# dintre via]# [i oper#,fie modul de a fi al interlocutorilor, devenind ele \nsele crea]ie, cumafirm# [i Constantin Dumitrache \n substan]ialul studiu cu care sedeschide cartea sa (�Condi]ia interviului literar�), \n leg#tur# cureportajele semnate de scriitoarea Profira Sadoveanu, reportaje careconsum# o experien]# irepetabil#.

_n acest cadru, Constantin Dumitrache st#ruie documentat asupracontribu]iilor celorlal]i autori de c#r]i de interviuri (I. Valerian, V.Netea, M. Alexandrescu, A. P#unescu, Ileana Corbea [i N. Florescu,I. Biberi, Ilarie Hinoveanu, Ilie Purcaru, D. Tudoran, Romulus Rusan[i Ana Blandiana, Florin Mugur, V. Carianopol [i Gr. Ilisei), realiz@ndprimul studiu teoretic al acestei specii a literaturii m#rturisirilor.

St#p@n pe toat# aceast# experien]#, Constantin Dumitrache aduceo contribu]ie personal# remarcabil#. Ca unul care am publicat, cuani \n urm#, o carte de interviuri, \nso]ite [i de amintiri, [tiu c#, de[ipare u[or, genul acesta implic# multe greut#]i. �Con[tiin]a artistic#,prin oper#� le dep#[e[te. Modestia lui Al. Balaci, punctul de vedere

88

al lui I. Biberi privind artistul autentic, receptivitatea lui {erbanCioculescu la toate formele frumosului, m#rturisirea str#daniilor luiAl. Dima, afirma]ia lui Mihnea Gheorghiu c# �istoria este inseparabil#de actualitate�, dest#inuirile lui Adrian Marino despre critica ideilorliterare, precizia cu care Ov. Papadima spune c# �un critic poate [itrebuie s# evolueze�, credin]a lui C.D. Papastate \n �condi]ia ideal#a istoricului literar�, sinceritatea lui Al. Piru \n privin]a scriitorilorprefera]i, precum [i confesiunile celorlalte nume prezente \n volum(Edgar Papu, Al. Philippide, D.R. Popescu, I.D. S@rbu, Drago[Vr@nceanu, Dan Zamfirescu, Ion Zamfirescu), toate acestea convingc# scriitorul Constantin Dumitrache a [tiut s# mearg# la ad@ncimede g@ndire [i de sinceritate a fiec#rui intervievat, reu[ind s# dea c#r]iisale [i autenticitate [i prestan]#.

F#r# a-mi pune \ntrebarea autorului, privind m#sura \n careinten]ia sa a fost materializat# \n aceast# carte, [i socotind c# oricecarte deosebit# de interviuri cu oameni de litere este oric@nd bine-venit#, voi conchide c# volumul lui Constantin Dumitrache reprezint#o contribu]ie serioas#, ce marcheaz# intrarea sa \n literatur#.

Virgil Carianopol(Confluen]e)

89

Interviuri

Foarte ambi]ios, Constantin Dumitrache \ncearc# \n �Con[tiin]aartistic#, prin oper#� (Ed. Scrisul Rom@nesc) s# sistematizezedomeniul interviului [i, \n genere, al literaturii m#rturisirilor,propun@nd o seam# de repere teoretice menite s# fac# ordine \ntr-unansamblu de opere destul de bogat [i, se pare, \n expansiune.Interesant# \n multe privin]e �Condi]ia interviului literar�, cum seintituleaz# prefa]a, se constituie \ntr-un eseu istoric [i teoretic asupraacestei subspecii publicistice, cu multe observa]ii judicioase [idisocieri inteligente. Punctul de vedere teoretic este sus]inut printrimiteri la bibliografia autohton#, mai veche sau mai recent# \nc@t,finalmente, \n paralel cu distinc]iile teoretice \nl#untrul �interviuluiliterar� asist#m la o trecere \n revist# a principalelor momente (c#r]i)din istoria rom@neasc# a speciei. Constantin Dumitrache distingeastfel confesiunea artistic#: �interviurile axate pe problematica opereiscriitorului� (modele: �M#rturia unei genera]ii� de Felix Aderca, �Cuscriitorii prin veac� de I. Valerian, �Stele [i luceferi� de ProfiraSadoveanu etc.), interviul tematic: �delimitarea unui teritoriu alinvestiga]iei [i, prin aceasta, subsumarea unui num#r de convorbiriaceleia[i idei� (modele: �Lumea de m@ine� de Ion Biberi, �Poezie [ipolitic#� de Ilie Purcaru, �Biografia debuturilor� de Dorin Tudoran),convorbirea literar#, imprecis \ns# definit#, ilustrat#, totu[i, de�Orizonturi spirituale� de Ion Biberi, �Convorbiri cu Marin Preda�de Florin Mugur. _n sf@r[it, interviul memorialistic: �confesiunepreponderent biografic#, destinat#, \n primul r@nd istoricului literar�(de pild#: �Scriitori care au devenit amintiri� de Virgil Carianopolsau �Cu George Lesnea prin veac� de Grigore Ilisei). F#r# \ndoial#,completabil, [i la nivelul teoretic [i la cel istoric, eseul introductiv allui Constantin Dumitrache mi se pare o dovad# de seriozitate \nasumarea unei preocup#ri, s# nu zic profesiuni delicate [i plasate de

90

mult# lume la marginea literaturii, cum, \ntr-un fel nepeiorativ, chiar[i este. Interviurile din aceast# carte inten]ion@nd s# compun# �uncompendiu de psihologie literar#� au ca eroi pe: Al. Balaci, Ion Biberi,Virgil Carianopol, {erban Cioculescu, Al. Dima, Mihnea Gheorghiu,Iorgu Iordan, Adrian Marino, Ovidiu Papadima, C.D. Papastate,Edgar Papu, Al. Philippide, Al. Piru, D.R. Popescu, I.D. S@rbu,Drago[ Vr@nceanu, Dan Zamfirescu, Ion Zamfirescu. _n genere,scriitori olteni care spun lucruri nu foarte noi despre ei [i despreviziunea lor asupra literaturii, autorul insist@nd \n pofida teorieiexprimate \n prefa]# [i chiar a inten]iilor personale pe aspecte deordin strict biografic, deseori irelevante, cel pu]in pentru temavolumului. R#spunsurile cele mai \n tem# le d# D.R. Popescu, for]@ndchiar m@na emi]#torului de \ntreb#ri. Biografiste, interviurile acesteadau seam# despre faptele scriitorilor, despre via]a [i evenimentelecare i-au marcat, nu \ntotdeauna \ns# [i despre con[tiin]a lor artistic#.Partea tare a c#r]ii r#m@ne, de aceea, introducerea istorico-teoretic#.

Lauren]iu Ulici(Rom@nia literar#)

91

�Con[tiin]a artistic#, prin oper#�

�...Obiectivul c#r]ii de fa]# este concordan]a dintre crezul esoteric[i oper#, m#sura \n care cei intervieva]i r#m@n fideli propriei lornaturi, cunoscut fiind faptul c# psihologia creatorului reprezint# opunte spre opera lui, o poart# de acces \n labirintul acesteia, princare cititorul poate aprofunda cunoa[terea resorturilor intime ale uneiop]iuni problematice [i artistice�, spune Constantin Dumitrache,redactor literar la Studioul de radio Craiova, \n cuv@ntul \nainte alc#r]ii sale, ap#rut# recent sub auspiciile Editurii �Scrisul rom@nesc�.Cred c# obiectul c#r]ii a fost pe deplin atins [i c# ea are, realmente,o valoare deosebit# sub orice raport am privi-o.

Dar, mai \nt@i, s# reamintim faptul c# un interviu literar presupune,din partea celui ce \[i asum# aceast# dificil# \ntreprindere scriitori-ceasc#, o ampl# [i serioas# munc# de documentare \n leg#tur# cu celintervievat. Iar c@nd acesta se nume[te Alexandru Balaci sau IonBiberi, Virgil Carianopol sau {erban Cioculescu, Alexandru Dimasau Mihnea Gheorghiu, Iorgu Iordan sau Adrian Marino, OvidiuPapadima sau C.D. Papastate, Edgar Papu sau Alexandru Philippide,Al. Piru sau D.R. Popescu, Ion D. S@rbu sau Drago[ Vr@nceanu,Dan Zamfirescu sau Ion Zamfirescu, s# recunoa[tem c# volumuldocument#rii este destul de mare, dar nu numai sub raport cantitativ.Constantin Dumitrache [i-a propus [i a reu[it s# abordeze de-a lungulcelor optsprezece convorbiri o tem# destul de pre]ioas#: �con[tiin]aartistic#, prin oper#�, pe care autorii altor interviuri de p@n# acumn-au tratat-o at@t de direct. A vorbi despre con[tiin]a artistic# a unuiscriitor prin oper#, st@rnindu-i m#rturisiri intime ca idee, f#r# a umbladup# anecdotic# [i senza]ional, este, f#r# doar [i poate, o treab# c@tse poate de grea. Pentru aceasta autorul a trebuit s# chibzuiasc#\ndelung \ntreb#rile, s# ocoleasc# inteligent alte [i alte \ntreb#ri, careau fost puse interlocutorilor cu alte prilejuri, a trebuit s#-[i st#p@-

92

neasc# o inocent# curiozitate, cea a unui t@n#r literat, aflat \n fa]aunor marcante personalit#]i ale vie]ii noastre literare [i cultural-[tiin]ifice. Constantin Dumitrache, cunoscut cititorilor ca un frecventcolaborator al gazetei noastre, a reu[it, \n interviul s#u tematic, odelimitare a teritoriului investiga]iei [i, prin aceasta, subsumareaconvorbirilor aceleia[i idei, care, \n cartea sa, alc#tuiesc un veritabil�compendiu de psihologie literar#�. Un alt merit al volumului esteconciziunea realizat# pe parcursul fiec#rui interviu, f#r# ca prinaceasta s# se diminueze cu ceva cantitatea [i calitatea informa]ieipropriu-zise. Cartea t@n#rului gazetar Constantin Dumitrache este�o poart# de acces� \n labirintul operelor unor nume cu autoritate,ale c#ror crezuri de-o via]# confirm# c@teva principii estetice; numea c#ror activitate - cum subliniaz# autorul - poate fi un model.

Prof. Traian D. Lungu(Orizont)

93

Reperele necesare

Aprecierea conform c#reia tr#im \ntr-o perioad# de c#ut#ri febrile,de neg#ri vehemente, de experien]e mai mult sau mai pu]in originale\n toate domeniile vie]ii cotidiene (unde \n mod obligatoriu intr# [ifenomenul artistic din care literalul m# intereseaz# cu predilec]ie),aprecierea aceasta a devenit deja o banalitate, nu numai prin repeti]ieci prin constatarea c# este perfect adev#rat.

Dezorientarea ar putea fi considerat# principala caracteristic# ag@ndirii [i faptelor estetice. Inova]iile vizeaz# adesea straturile purformale, ]in@nd de superficial, \mprumuturile din culturile occidentalevizeaz# ceea ce se petrece \n ultimul moment, dac# nu clameaz#tendin]e deja perimate, iar lipsa de interes pentru me[te[ugul artisticeste \mbr#]i[at# cu ardoare, \n numele sincerit#]ii depline.

Iat# de ce, readucerea \n discu]ie, de c#tre critica literar#, areperelor sigure ale literaturii noastre mi se pare \ntotdeauna be-nefic#. Este motivul pentru care am primit cu bucurie volumul�Obsesia ve[niciei� semnat de Constantin Dumitrache [i tip#rit recentla Funda]ia �Scrisul Rom@nesc�. Autorul este un merituos redactorcultural la Radio Craiova [i, \n afara sutelor de emisiuni realizate, apublicat p@n# acum \nc# patru c#r]i: �Con[tiin]a artistic#, prin oper#�(1979), �Br@ncu[i par lui méme� (1996), �Prin]ii cumanilor� (1995)[i �Rugul nestins� (1998). �Obsesia ve[niciei� face parte dintr-unproiect amplu menit a studia sentimentul timpului la mari poe]i rom@nidin secolul trecut. Comentatorul s-a oprit, apel@nd la criteriulcronologic la Tudor Arghezi, George Bacovia, Vasile Voiculescu,Adrian Maniu, Ion Pillat, Ion Barbu, Ion Vinea, Lucian Blaga [iAlexandru Philippide. Adic# la ceea ce a fost mai str#lucit \n liricainterbelic# [i nu [i-a pierdut \nc# nimic din frumuse]e [i mister.

Aprecierile d-lui Constantin Dumitrache sunt nu doar pertinente[i bazate pe o solid# informa]ie bibliografic#, ci incitante prin adu-

94

cerea \n discu]ie, dup# o lectur# atent#, a unor aspecte ale poezieicelor aminti]i, mai rar abordate p@n# acum. Pornind de la o afirma]iea lui Camil Petrescu, f#cut# \n 1923, conform c#reia �ve[nicia esteobsesia unei epoci�, autorul \i caut# explica]iile [i temeiurile. Titlurilebine alese, coincid cu concluziile sale, devenind emblematice pentrucreatorul respectiv: Tudor Arghezi: �S-apropiem vecia mai repedede noi�; George Bacovia: �Nu-i m@ini, nici azi, nici ieri - Timpul�;Vasile Voiculescu: �Ve[nicia e poate, doar un pre]ios fior�; AdrianManiu: �Ursirea ve[niciei�; Ion Pillat: �Din umbra ve[niciei�; IonBarbu: �Multipla aparen]# [i ve[nica schimbare�; Lucian Blaga:�_nf#]i[area ve[niciei�; Alexandru Philippide: �_n preajma ve[niciei�.

Metoda aleas# urmeaz# o anumit# schem#: de obicei autorultrece \n revist# principalele momente ale recept#rii, dup# caredetecteaz# p#rerile anterioare \n leg#tur# cu tema propus#, spre a\ncheia exprim@ndu-[i punctul de vedere. _n cazul lui Arghezi, dup#ce aminte[te imposibilitatea stabilirii cronologiei \n �Cuvintepotrivite� [i se al#tur# aprecierii lui G. C#linescu despre �Florile demucigai� (�poezia arghezian# autentic#, lipsit# de ecouri str#ine,aici \ncepe�), caut# s# fixeze sentimentul timpului \n (totu[i, capo-dopera) �Cuvinte potrivite�. Trec@nd prin ceea ce spuseser# MihaiRalea, {erban Cioculescu [i N. Balot#, subliniaz# inten]ia lui E.Lovinescu (�o patetic# lupt# pentru certitudine�) [i insist# asupraconvertirii timpului \n istorie: �Arghezi r#m@ne poetul muncii [isutelor de ani ajuns# la ceasul c@nd d# rodul durerii de vecii \ntregi�.

_n abordarea liricii bacoviene, dl. C. Dumitrache procedeaz# \naceea[i manier#, rezum@nd opiniile lui L. Ulici, M. Petroveanu, Gh.Grigurcu, Dinu Fl#m@nd [i Daniel Dimitriu (�eul liric bacoviantr#ie[te \ntr-un anotimp incert, fapt relevat [i de B. Fundoianu ceeace nu \nseamn# c# Timpul a fost abolit, expulzat� consider# criticulie[ean). Surprinde lipsa referin]elor la contribu]iile notabile ale luiConstantin C#lin. P#rerea exegetului este ferm# [i bine conturat#:�Sentimentul bacovian al timpului este plin de meandre. De o partea unui ax longitudinal trasat de la prima [i p@n# la ultima poezie seafl# un timp \nchis, reprezentat de trecut [i prezent, de cealalt# parte- un timp deschis, dar incert, viitorul�.

95

Citind c#r]ile de poezie l#sate de V. Voiculescu, autorul ajungela concluzia c# �sonetul <Clepsidra> reprezint# nucleul sentimentuluivoiculescian al timpului� [i subliniaz# o constant#: sentimentulvechimii. Titlurile aduse \n discu]ie sunt edificatoare, ca [i enume-rarea multor versuri memorabile \n privin]a rela]iei poet-ve[nicie.Reamintesc convingerea voiculescian# conform c#reia, prin crea]ieartistul ajunge �contemporan cu ve[nicia� dup# ce \n]elesese c#�nemurirea nu este o stare / ci o lucrare f#r# de sf@r[it�.

Un alt tradi]ionalist, poet de mare rafinament, ce [i-a supus admi-ratorii unor nenum#rate surprize, asupra c#ruia se apleac# ambi]iosulcomentator, este Adrian Maniu. Dup# fireasca depl@ngere a faptuluic# lirica sa nu poate fi apreciat# corect (din cauza edit#rii n#stru[nice)urmeaz# c@teva concluzii de fine]e. Iat# una dintre acestea: �Ve[niciaeste veche, numai tr#irea este nou#. Ve[nicia are, prin urmare, uncon]inut exclusiv personal, adic# relativ. Fiecare om cu ve[nicia lui�.Cred c# ar fi fost binevenit# [i o recitire, din acest unghi, a pieselor�Lupii de aram#� [i �Me[terul�.

Remarcabil studiul dedicat lui Ion Pillat, poezia sa, ca [i a lui V.Voiculescu, fiind generoas# \n comentarea rela]iei cu timpul. Dl C.Dumitrache o declar# r#spicat: �Nu este alt poet rom@n care s# fimeditat at@t de mult pe marginea timpului, ca Ion Pillat. _nt@lnim, lael, serii \ntregi de poeme care propun tot at@tea accep]ii ale timpului�.Drept care analizeaz# fiecare volum, ajung@nd la concluzii mereuinteresante. Citez finalul: �\n scufund#rile sale repetate \n trecutulistoric [i cultural al neamului [i al umanit#]ii, Ion Pillat s-a doveditun mare culeg#tor de perle. Truda i-a fost r#spl#tit#.�

Ca \ntotdeauna, Ion Barbu \ncepe prin a inhiba. De aici (dar [irespect@nd schema propus#) nevoia autorului de a se �blinda�chem@nd \n ajutor p#rerile unor exege]i ce au f#cut [coal#: TudorVianu, Vladimir Streinu, {erban Cioculescu, Al. Paleologu, PompiliuConstantinescu, Al. Philippide, G. C#lineascu. Descriptiv de-a lungulc@torva pagini, dl. C. Dumitrache \[i formuleaz# concluziile: �Timpuleste surprins \ntr-o metamorfoz# discontinu#, caleidoscopic#. Aceast#metamorfoz# trebuie reconstruit#. Timpul pare \ncremenit \n variiipostaze, dar acestea nu sunt dec@t expresii ale uneia [i aceleia[i

96

realit#]i, ideea schimb#rii, a devenirii, plute[te \n aerul volumului,dar nu este formulat# astfel. (...) Extremele lui sunt zenitul [i nadirul.Sentimentul barbian al timpului este un s#rb#toresc vertij \ntre celedou# extremit#]i�.

Ciudatul scriitor cu numele Ion Vinea, v#zut paradoxal ca unpoet al declinului, nu al av@ntului (dup# intui]ia c#linescian#) \ncearc#s# fie descifrat de critic pornind de la celebra �Solitudo�: �relevant#\n cel mai \nalt grad pentru atitudinea fundamental# a poetului \nfa]a timpului�. Analiza este condus# inspirat [i am#nun]it [i seprelunge[te la cele trei posibile faze ale crea]iei lui Ion Vinea:�Ve[nicia n-a fost dec@t o himer#� noteaz# autorul, continu@nd [iconchiz@nd: �Timpul nu l-a iertat nici pe el. R#m@ne, \ns#, ardoareacu care a c#utat ve[nicia: tot timpul, el a fost captiv al ve[niciei,adic# al absolutului�.

Recapitul@nd etapele liricii blagiene, dl. C. Dumitrache le vedecam la urm#toarele v@rste: \ntre 23 [i 29 de ani, \ntre 30 [i 38, \ntre42 [i 49 [i \ntre 50 [i 60. Comentariile anterioare mergeau \n aceea[idirec]ie: �Ce relev# aceste comentarii?� se \ntreab# autorul. R#s-punsul este cel a[teptat: �Indiscutabil, sentimentul blagian al timpuluieste de complexitate f#r# seam#n [i de o profunzime pe m#sur#�.Parcurgerea etapelor liricii lui Lucian Blaga porne[te de pe asemeneapozi]ie, spre a ajunge la un final de efect publicistic: �Una dintreultimele poezii ale lui Blaga se nume[te <Ve[nicii>». Sunt ve[nicii demulte feluri, zice poetul, <lesne nu-i pe toate s# le [tii>». Cugetul \ns#trebuie s# fie [i s# r#m@n# ve[nic t@n#r. Ve[nicia este o mreaj#. Ceamai frumoas# din c@te a pl#smuit spiritul uman�.

Aceast# superb# mreaj# l-a prins [i pe Al. Philippide, poet dintrecei mai interesan]i [i tulbur#tori prin \ntreb#rile puse \n fiecare pies#liric#. Dl. C. Dumitrache \l recite[te atent [i inspirat: �Nu sentimentul,ci con[tiin]a timpului echilibreaz# spiritul philippidian, care plonjeaz#\n trecut nu numai pentru c# ar fi ([i e) nemul]umit de prezent ci [i(sau poate tocmai) pentru pl#cerea cunoa[terii originilor sale�.

Percep@nd circular timpul (trecut-prezent-viitor) ideepredominant# \n �Monolog \n Babilon�, plas@nd poezia �\n preajmave[niciei�, Al. Philippide se impune comentatorului drept �unul

97

dintre marii filosofi rom@ni ai timpului�.Meritele cercet#rii d-lui Constantin Dumitrache se pot numi:

\ndemnul de a reveni de pe pozi]ii moderne [i lucide la ceea ceexist# drept valori indubitabile, dar [i \n]elegerea faptului c# genera]iaamintit# a avut acutul sentiment al lucrului pentru eternitate [i nudoar pentru efemerul de azi.

Este, probabil, lec]ia ce trebuie receptat# peste timp.

Liviu Gr#soiu(Convorbiri literare)

98

Constantin Dumitrache - Sentimentul timpului

Timp de 10 ani - \ntre 1979 [i 1989 - Constantin Dumitrache apublicat \n revista �Ramuri� la rubrica proprie intitulat# �Sentimentultimpului� mici studii despre marii poe]i ai literaturii noastre. Lavremea respectiv#, criticul n-a dezv#luit motivele care l-au \ndemnatla un asemenea gest. O face, iat#, acum, la mai bine de 20 de ani dela \nceputul demersului s#u, cu prilejul public#rii \n volumul �Obsesiave[niciei�, ap#rut la Funda]ia �Scrisul rom@nesc�, 2000, ceea ce elconsider# a fi doar �o treime� din ce a ap#rut \n cei 10 ani \n revistaamintit#, [i anume considera]iile �despre sentimentul timpului la mariipoe]i rom@ni dintre cele dou# r#zboaie mondiale�: �Am avut -m#rturise[te criticul - revela]ia c# <obsesia ve[niciei>» nu era reflexulunei mode, ci una din marile teme ale con[tiin]ei artistice, \nc@t sepoate spune c# str#lucita pleiad# poetic# a deceniilor III-V (...) \[idatoreaz#, \n bun# m#sur#, \mplinirea - acuit#]ii [i profunzimii cucare [i-a pus ([i a pus) problema timpului. Spiritul fiec#rui mare poetrom@n din perioada amintit# - continu# Constantin Dumitrache -\[i afl#, dup# p#rerea noastr#, cele mai personale expresii tocmai\n perspectiva pe care o avanseaz# asupra timpului.�

Am zice c#, plec@nd de la aceast# convingere, meritul luiConstantin Dumitrache const# \n a g#si \n opera poetic# a celor nou#poe]i comenta]i - Tudor Arghezi, George Bacovia, Vasile Voiculescu,Adrian Maniu, Ion Pillat, Ion Barbu, Ion Vinea, Lucian Blaga [iAlexandru Philippide - un concept comun, cel a �ve[niciei�, maicomplex [i mai adecvat dec@t �sentimentul timpului�- prea general[i operabil \n orice literatur# a lumii -, pe care-l pune \n eviden]# nucu ostenta]ie, ci mai degrab# cu un ascuns sentiment de satisfac]iepe care-l dau formul#rile fericite [i inspirate. Criticul nu poate fi nicio clip# suspectat c# ar potrivi faptele la teorie. Dimpotriv#, impresiademersului critic este una de meticulozitate f#r# excese, exegetul

99

f#c@nd recurs la considera]ii istorico-literare sau biografice, c#ut@ndcu r#bdare alte p#reri critice pe care s#-[i sprijine demonstra]ia,refuz@nd, de cele mai multe ori cu cordialitate, ce i se pare exageraresau inadecvare interpretativ#, evit@nd cu abilitate, de[i se simte c#ar voi s# le fac#, formul#rile cu iz senten]ios - o singur# dat# nurezist# tenta]iei, atunci c@nd afirm# c# �Nu este alt poet rom@n cares# fi meditat at@t de mult, pe marginea timpului, ca Ion Pillat�,afirma]ie u[or hazardat# \n contextul studiului, care are totu[i caobiect �obsesia ve[niciei� [i nu medita]ia pe marginea timpului.

Limpede [i ne[ov#itor \n demonstra]ii, cu o fraz# echilibrat# [ielegant#, Constantin Dumitrache \[i surprinde cititorii [i prin altceva,[i anume printr-o �nep#sare suveran#�, cum ar zice Eugen Negricifa]# de �moda� critic#. El prefer# s# fie un �tradi]ionalist� necom-plexat, preocupat s# conving# prin ce are de spus [i nu prin ce-isugereaz# ultimele lecturi critice, av@nd pasiunea confrunt#rilordirecte, dar refuz@nd fronda ieftin#. Un alt motiv pentru care \ia[tept#m cu interes [i urm#toarele studii anun]ate.

Marin Budic#(Luceaf#rul)

100

Portretul criticului la maturitate,\ntr-un dialog pe alocuri nostalgic

(Constantin Dumitrache - 20 de ani de la debutul editorial)

- Stimate prieten, Constantin Dumitrache, se \mplinesc, iat#, 20de ani de la debutul t#u editorial, cu volumul �Con[tiin]a artistic#,prin oper#�. De fapt [i de drept, cine e[ti tu?

- N#scut \n 1948 la 15 februarie, \n comuna Potcoava, jude]ulOlt. Absolvent al primei promo]ii a Universit#]ii din Craiova (1971);Teza de licen]#: �Al. Philippide, scriitorul�.

- Avem, din studen]ie, multe amintiri comune...- Da, prietene, eu am inaugurat, \n 1969, revista �Cadran

universitar� a studen]ilor Universit#]ii din Craiova, iar tu ai fost,cronologic, cel de-al doilea redactor-[ef. Dup# ce ai terminat facul-tatea [i ai predat [tafeta, revista a devenit un... mesaj comunist.

- _mpline[ti, C.D., 30 de ani de la debutul publicistic [i 20 deani de la debutul editorial. Ai scris \n acest timp sute de articole,cronici, note, recenzii, studii. Ai, cumva, o eviden]# a acestora?

- Nu am o list# a acestora, pentru c# nu mi-am propus a[a ceva;am, \ns#, toate textele care mi-au ap#rut [i pe care le-am distribuit\ntr-o serie de volume.

- Ai lucrat \n presa scris#, [i la Radio, iar \n presa scris#, [i dinnou la Radio (unde e[ti [i acum). Evoc# unele momente care ]i-aumarcat existen]a \n calitate de critic literar.

- Murise Marin Preda [i am fost solicitat de Direc]ia revistei�Ramuri� s# scriu un necrolog. L-am scris, de seara p@n# diminea]a,\nc@t, la ora 8,00, Marin Sorescu a fost intrigat de rapiditatea [iclarviziunea cu care l-am evocat pe Marin Preda. M-a [i l#udat, \ncolectivul redac]ional, de[i lauda aceasta nu mi-a servit la nimic.Am fost, prietene D.L., printre pu]inii intelectuali din Craiova care

101

am participat la funeraliile lui Marin Sorescu. Ai fost [i tu acolo [im-am bucurat s# te v#d, absent@nd �lupii tineri� pe care i-a ajutat [icare l-au alungat de la conducerea revistei �Ramuri� [i a Editurii�Scrisul Rom@nesc�.

- Ai 30 de ani de pres# \n spate... Prive[ti \napoi cu m@ndrie?Ori cu m@nie?

- Stimate coleg [i prieten, am scris \n ace[ti 30 de ani numaidespre c#r]i [i autori despre care am crezut c# merit#; am f#cut [iconcesii (sau confuzii) g@ndindu-m# la faptul c# cei despre carescriu merit# \ncrederea. Am scris [i despre reporteri, am scris [idespre c#r]i bune, am scris [i despre c#r]i proaste. Am scris [idespre tine, ca despre un poet autentic.

- Ai f#cut [i faci parte din juriile unor prestigioase concursuriliterare regionale [i na]ionale. _n afar# de oboseal# ai [i satisfac]ii?

- Da, sunt [i satisfac]ii. Am bucuria c#, al#turi de al]i oameni decultur#, am contribuit la descoperirea unor autori precum: George}#rnea, Lucian Avramescu, Felix Sima, Spiridon Popescu, IonPopescu, [i la consacrarea unor autori precum: Dan Rotaru [i SergiuI. Nicolaescu. L-am redescoperit [i l-am promovat, prin presa scris#[i prin Audio, pe managerul Sabin Velican, din Tg. Jiu, despre carea scris [i George C#linescu. Sunt prieten cu to]i autorii de literatur#,scris# bine, din Oltenia [i din toat# Limba Rom@neasc#. _mi vin \nminte, acum, numai c@teva nume: acad. Eugen Simion, acad. D.R.Popescu, prof. univ. dr. doc. Ion Zamfirescu, precum [i autorii cuviitor \n care am investit ani de \ncredere: poe]ii Janet Nic#, de laOstroveni, Nicu Mondescu, de la Stoina, Ilie G@rcoveanu, dinCorabia, Nicolae Tru]#, din Slatina, regretatul Nicolae Lupu (n. Vele[ti,Dolj), Dan Bosoanc#, Valeriu Armeanu, Viorel Mirea, RomulusCojocaru (Drobeta Turnu-Severin) [.a.; am mizat [i mizez pe fo[tiimei colegi de redac]ie Romulus Diaconescu [i Gabriel Chifu; ung@nd bun pentru - [i el, fostul meu coleg de redac]ie - {tefan Tunsoiu.

- La 36 de ani de activitate publicistic# [i scriitoriceasc#, ai puteaaduce \n aten]ie [i alte nume?

- Da, pot s# aduc \n aten]ie [i alte nume: Nicolae Petre Vr@nceanu,Doina Dr#gu], Ion Prunoiu, Virgil Dumitrescu, Florea Miu, Artur

102

B#di]a, Jean B#ile[teanu, Mona V@lceanu etc.- Constantine, te ocupi de ani de zile de Via]a Spiritual#, la Radio

Craiova. D#-mi voie s# semnalez apari]ia c#r]ii tale intitulate �Rugulnestins�. Este o replic#, sau o parafraz# la �Rugul aprins�?

- �Rugul aprins� a reprezentat o grupare de intelectuali care sereuneau la M#n#stirea Antim din Bucure[ti, \n anii �50; au fost acolo[i \nal]i prela]i, au fost [i intelectuali din alte domenii, au fost [itineri (normal!) studen]i, \ntre care actualul Mitropolit al Ardealului,Antonie Pl#m#deal#, [i actualul Arhiepiscop al Clujului, Vadului [iFeleacului, Bartolomeu Anania. Cartea la care te referi, �Rugulnestins�, reprezint# o selec]ie din activitatea mea de aproape 10 ani\n domeniul acesta delicat al religiei. Nu �Rugul aprins�, ci �Rugulnestins�. Citez dintr-un text pe care l-am pus pe coperta a IV-a ac#r]ii: �Rugul nestins este, desigur, o metafor#; o metafor# care,pornind de la martiriile pe care le-au suportat cre[tinii, de-a lungulcelor dou# milenii - fie prin lapidare, fie prin crucificare, fie prinardere pe rug, fie prin tot felul de percep]ii -, vrea s# sugereze c#dragostea lui Dumnezeu reprezint#, \n ultim# instan]#, un rug care,o dat# aprins, r#m@ne ve[nic nestins. (...) \l rog pe cititor s# considere<Rugul nestins>» una din m#rturiile mele de credin]# [i con[tiin]#�.

- Constantine, am vorbit despre comuna ta natal#, am vorbitdespre ce ai f#cut [i ce ai scris, nu mi-ai spus ce mai e pe acolo peacas#, pe la Potcoava?

- Comuna prosper#, dar \mb#tr@ne[te. Dac# avem timp, Dane,[i de amintiri...

- Te preocupai, \ntr-o vreme, de �Obsesia ve[niciei�; porneai dela Camil Petrescu. Mai ai aceast# �obsesie�?

- Dane, m-am vindecat de aceast# �obsesie a ve[niciei� cumzicea Camil Petrescu; am studiat timp de zece ani problema, a[acum era (este) prezent# \n poezia rom@neasc# [i am ajuns la \n]e-legerea c#, vorba lui Noica, dac# nu g@ndim \ntru Ve[nicie, nici\ntru Nemurire Spiritual#, nimic nu suntem. Ve[nicia, stimate coleg,a obsedat toate genera]iile; nu putem sc#pa de aceast# obsesie. CamilPetrescu a suferit pe fronturile din primul r#zboi mondial [i a ajunsla Facultatea de Litere [i Filozofie din Bucure[ti ca un student \nt@rziat.

103

- Ai \n perspectiv# o nou# carte, �Philippide, mon amour� pecare n-ai scris-o \n limba francez#...

- _mi plac titlurile, atunci c@nd le parafrazez, dar eu r#m@n scriitorde limba rom@n#.

- {i atunci cum se justific# titlul \n francez#?- Prietene, adu-]i aminte de un titlu celebru de film: �Hiroshima,

mon amour�. Claude Lelouche (marele regizor francez).- ...Titlurile din titluri se inspir#...- ... {i c#r]ile din c#r]i se fac!- Constantine, pentru mine [i pentru echipa de la �Cuv\ntul

Libert#]ii�, cel mai greu lucru nu e s# faci fa]# atacurilor, ci s# daititluri!...

- Da, Dane, cel mai greu e s# dai titluri.

Dan Lupescu(Cuv\ntul libert#]ii)

104

Constantin Dumitrache \n primul an de serviciu la Radio Craiova.

Cenaclul �Ramuri� la Tg. Jiu. R@ndul I: Titu R#doi, Romulus Diaconescu,Marin Sorescu, Nicolae Diaconu.R. II: {tefan St#iculescu, Gabriel Chifu, Ion Pecie, Patrel Berceanu. R.III: Constantin Dumitrache, Constantin Barbu.

105

_n sacnasiu, printre flori.

La B#ile Herculane, \n biroul primarului.

106

La Flore[ti (zilele Eminescu).Zenovie C@rlugea, d-na C@rlugea, Petre Gigea,

Nicolae Andrei, Doina Dr#gu], Constantin Dumitrache.

La Re[i]a (\n vizit# la Studioul de Radio).M. Pospai, C. Rusu, D. Dr#gu], Constantin Dumitrache.

107

Cu episcopul Ioande Harghita [i Covasna.

Cu Ioachim,stare]ul m#n#stirii Lainici.

La m#n#stirea Lainici.

La m#n#stirea Lainici.Pr. Gl#van, pr. Gurie, Doina Dr#gu], Constantin Dumitrache

108

C. Dumitrache \n Parcul Romanescu din Craiova.

La Valea de Pe[ti, \n concediu.

109

Constantin Dumitrache - \n iulie 2001.

110

Constantin Dumitrache (desen de Doina Dr#gu]).

Bustul lui C. Dumitrache - \n fa]a Liceului teoretic din Potcoava(sculptur# de Nicolae Tru]#).

111

De aceea[i autoare:

- Ceasuri de \ndoieli, versuri,Ed. Spirit rom@nesc, Craiova, 1994;

- Arabescuri, eseuri, Ed. Spirit rom@nesc, Craiova, 1995;- Deta[are \ntr-un spa]iu dens, versuri,

Ed. Spirit rom@nesc, Craiova, 1995;- Individualitatea destinului, eseuri,

Ed. Spirit rom@nesc, Craiova, 1996;- Spa]iul din nelini[ti, versuri, Ed. Scribul, Slatina, 1998;- Ochiul de lumin#, versuri,

Ed. Funda]iei Scrisul rom@nesc, Craiova, 2000;- Prefe]e, recenzii.

Edi]ii \ngrijite:- Philippide, mon amour - de Constantin Dumitrache,

Ed. Spirit rom@nesc, Craiova, 2002.

112

Editura ALMA - CraiovaBaza industrial# ALMA CONS

Calea Severinului, Nr. 44 ATel./ Fax: (0251) 586.301 � 587.300

Tiparul executat la imprimeria ALMA CONSTel./ Fax: (0251) 586.301 � 587.300

e-mail: alma�cons@yahoo.comBaza industrial# ALMA CONS

Calea Severinului, Nr. 44 A200610 - Craiova

Rom@nia